ANALIZĂ CURRICULARĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA

ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Disciplina Limba si literatura romana  are un rol deosebit de important in formarea

personalitatii elevilor, in formarea unor deprinderi si abilitati necesare pentru a le asigura accesul
postscolar la invatarea pe toata durata vietii si integrarea activa intr-o societate bazata pe
cunoastere.

Fiind in acelasi timp o disciplina din curriculumul national si limba de scolarizare,

studierea limbii romane asigura formarea competentelor de comunicare necesare, in lumea
contemporana, in orice domeniu de cunoastere si in orice tip de activitate profesionala: sa se
exprime corect, clar si coerent in limba romana, sa asculte, sa inteleaga si sa produca mesaje
orale si scrise, in diverse situatii de comunicare.

Finalitatile disciplinei se reflecta nemijlocit in competentele generale si in setul de valori si

atitudini enuntate in programele școlare, din care deriva intreaga structura curriculara
(competente specifice, continuturi ale invatarii). Aceste finalitati isi gasesc corespondent, in
principal, in domeniul Comunicare in limba materna,  asa cum apare acesta definit in
documentele Uniunii Europene (Competente cheie pentru invatamantul pe tot parcursul vietii -
Cadrul european de referinta, Anexa la Recomandarea Parlamentului si a Consiliului
European, 2006),  cat si in competentele transversale, mentionate in acelasi document, din
domeniile A invata sa inveti, Competente sociale si civice, Spirit de initiativa si cultura
antreprenoriala, Constiinta si exprimare culturala.

Scopul studierii limbii si literaturii romane in perioada scolaritatii obligatorii este acela de
a forma un tanar cu o cultura comunicationala si literara de baza, capabil sa inteleaga lumea, sa
comunice si sa interactioneze cu semenii, sa-si utilizeze in mod eficient si creativ capacitatile
proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viata cotidiana, sa poata continua in orice
faza a existentei sale procesul de invatare, sa fie sensibil la frumosul din natura si la cel creat de
om.

In acest sens, programele școlare de limba si literatura romana sunt realizate pe baza pe
modelului comunicativ-functional, model ce presupune studiul integrat al limbii, al comunicarii
si al textului literar, fiind adecvat nu doar specificului acestui obiect de studiu, ci si modalitatilor
propriu-zise de structurare a competentei de comunicare a elevilor. De asemenea,
modelul comunicativ-functional este comun pentru disciplinele cuprinse in aria
curriculara Limba și comunicare, ceea ce asigura o perspectiva unitara in abordarea
competențelor.
 Modelul comunicativ-functional impune ca finalitatile disciplinei sa fie centrate pe
comunicare, proces in care interactioneaza patru deprinderi fundamentale: intelegerea dupa auz,
lectura, vorbirea, scrierea. Orice act de comunicare comporta doua tipuri de procese:
(a) producerea (emiterea, exprimarea in scris sau oral) a mesajelor; (b) receptarea (ascultarea
sau lectura) mesajelor. Acestea reprezinta aspecte ale invatarii oricarei limbi, ca si ale cunoasterii
culturale.

Paradigma actualelor programe de limba si literatura romana este una comunicativ-

functionala, care presupune studiul integrat al limbii, al comunicarii si al textului literar.

Principii ale actualului model curricular sunt:

· urmarirea unui set unitar si coerent de finalitati ale studiului disciplinei pe parcursul intregii
scolaritati;

· adoptarea unui model didactic coerent, in cadrul caruia sa apara evidenta deplasarea accentului

de pe

simpla achizitionare de cunostinte pe formarea de competente si atitudini, cu valente ulterioare

de actualizare si de extindere;

· diversificarea strategiilor, a ofertelor si a situatiilor de invatare si adaptarea acestora la grupul-

tinta;

· echilibrarea ponderii acordate in studiu variantei scrise si celei orale;

· imbinarea echilibrata a proceselor de receptare si de producere a mesajului;

· adoptarea unei perspective consecvent comunicative, conform careia accentul este plasat pe
aspectele

concrete ale utilizarii limbii;

· structurarea continuturilor din domeniul literaturii conform principiului cronologic, al evolutiei

fenomenului literar;

· abordarea integrata a domeniilor disciplinei: textul literar studiat sau temele propuse din
domeniul

literaturii devin nuclee care genereaza discutarea unor probleme de limba (fonetica, vocabular,

morfologie, sintaxa) sau exersarea / practicarea comunicarii (orale si scrise);
· deschidere spre abordarile inter- si transdisciplinare.

Disciplina limba si literatura romana cuprinde, in programe, trei domenii specifice: limba,
literatura si comunicare. Aceste trei domenii nu sunt insulare, atata vreme cat profesorul, in
demersul sau de abordare a disciplinei la clasa, trebuie sa gaseasca punctele de legatura,
conexiunile care permit o predare integrata. Literatura (care cuprinde atat texte literare, cat si
texte nonliterare) ofera domeniilor limba si comunicare un material divers sub
aspect textual (modalitati de structurare a textului, tipuri textuale diferite: narativ, descriptiv,
dialogat, argumentativ, expozitiv), lingvistic (moduri de organizare a elementelor de constructie
a comunicarii la nivelul propozitiei si al frazei) si discursiv sau situational (adaptarea discursului
unui emitator la circumstantele situatiei de comunicare, tipuri diferite de interactiuni)[1].
Cunoasterea elementelor de constructie a comunicarii (circumscrise domeniului limbii) ofera
studiului textului literar sau nonliterar instrumente utile pentru descifrare, analiza si interpretarea
sensurilor (cunostintele lexico-semantice sunt necesare in intelegerea textului, achizitiile de
morfosintaxa ii ajuta pe elevi sa observe, de pilda, functionalitatea timpurilor verbale sau a
indicilor de cauzalitate si de consecutie intr-o naratiune, identificarea campurilor semantice dintr-
un text si a relatiilor dintre ele ii poate orienta spre ajungerea la semnificatiile acestuia etc.).
Achizitiile din domeniul limbii sunt importante și pentru domeniul comunicarii, pentru ca ele
ofera elevului cunoasterea legilor de combinare si selectie a elementelor de constructie a
comunicarii. In schimb, ceea ce ofera comunicarea celorlalte doua domenii, in viziunea
programelor actuale, este, in primul rand, domeniul care le aduna si le articuleaza: literatura este
privita si ca un act de comunicare, bazat pe un pact intre autor si cititor (acceptam, atunci cand
citim literatura ca ne situam in zona posibilului, a imaginarului si nu in cea a realului, ca atunci
cand citim texte stiintifice, jurnalistice etc.); limba este vazuta nu ca finalitate a insusirii unor
reguli sistemice, ci tocmai ca aplicare a achizitiilor din acest domeniu in receptarea sau in
producerea mesajelor. Apoi, comunicarea este nu doar un domeniu de continuturi, in care elevii
invata cum se realizeaza un monolog, un dialog, o dezbatere, un eseu etc., ci si un mijloc de
invatare, folosit de toate disciplinele scolare (ei aplica, deci, strategiile invatate in domeniul
comunicarii nu doar pentru a discuta un text sau pentru a intelege anumite probleme de limba, ci
in orice alta disciplina pe care o studiaza in scoala). Asadar, oferta comunicarii poate fi analizata
pe trei paliere distincte: (a) structureaza pe alte principii domeniul disciplinei limba si literatura
romana, ingloband limba si literatura; (b) se regaseste si in alte discipline ca mijloc al invatarii;
(c) deschide scoala spre viata, spre realitate, oferindu-le elevilor competente si cunostinte pe care
le pot aplica in experienta lor cotidiana prezenta si viitoare.

Paradigma comunicativ-functionala schimba in mod fundamental anumite accente in cadrul

disciplinei noastre. Literatura nu mai este un domeniu static, in care elevii studiaza despre texte,
ci devine un domeniu dinamic, in care literatura nu inseamna doar cunoastere, ci si comunicare.
Aceasta presupune schimbarea focus-ului dinspre produs (opera literara), spre proces (lectura
operei) si intrarea receptorului intr-un dialog deschis cu textul, pe care-l interogheaza si caruia ii
ofera raspunsuri personale. Pe de alta parte, si domeniul limbii capata o alta dimensiune, prin
faptul ca nu invatarea regulilor gramaticale este prioritara, ci felul in care elevii pot aplica in
propria comunicare cele invatate. Cu alte cuvinte, nu este vorba de o renuntare la studiul
descriptiv al domeniului limbii, ci de o reorientare a finalitatii acestui studiu inspre ceea ce in
programele de gimnaziu se numeste "practica rationala a limbii".     

In gimnaziu, domeniul "Elemente de constructie a comunicarii" are cea mai importanta

pondere, deoarece, prin achizitiile din acest domeniu se pun bazele pentru comunicare
(receptarea si producerea mesajelor); abordarea literaturii se face din perspectiva genurilor si a
speciilor, menita sa-i familiarizeze pe elevi cu principalele tipuri textuale (narativ, descriptiv,
dialogat, argumentativ, informativ); activitatile de comunicare orala si scrisa trebuie sa fie
echilibrate si sa puna elevii in situatii diverse de comunicare; intre cele trei domenii trebuie
create punti, astfel incat achizitiile sa fie transferate cu usurinta dintr-o situatie data in situatii noi
de invatare.

      Curriculum-ul romanesc nu se poate situa in afara tendintelor mari ale educatiei europene.
Din acest punct de vedere, programele de limba si literatura romana pentru invatamantul
obligatoriu au in vedere si documentele europene privind educatia, documente la care Romania a
aderat.

      Comisia Europeana pentru educatie a realizat un document in care este descris un "profil de
formare european", care propune cu titlu de recomandare noile competente de baza necesare
tuturor persoanelor pentru a face fata cerintelor societatii si economiei bazate pe cunoastere si
pentru a le facilita accesul post-scolar la invatarea pe toata durata vietii. Aceste competente de
baza (key-competences), care vizeaza scolaritatea obligatorie, sunt:
§         Comunicare in limba materna
§         Comunicare in limbi moderne
§         Competente in domeniul tehnologiei informatiei si al comunicarii
§         Competente in domeniile matematica, stiinte si tehnologii
§         Educatie antreprenoriala
§         Competente civice si de relationare interpersonala
§         A invata sa inveti / Educatia pe parcursul intregii vieti
§         Deschidere culturala / Sensibilizare la cultura (Cultural awareness)
1.                  Competente care au contributie directa
Principalul domeniu de interes pentru disciplina limba si literatura romana este comunicarea
in limba materna, asa cum este definita in documentul european Competente cheie pentru
invatamantul pe tot parcursul vietii - Cadrul european de referinta, Anexa la recomandarea
Parlamentului si a Consiliului European, 2006: "Comunicarea in limba materna este abilitatea
de a exprima si de a interpreta concepte, ganduri, sentimente, fapte si opinii, atat in forma
scrisa, cat si orala (ascultare, vorbire, citire si scriere), si de a interactiona lingvistic adecvat si
creativ, in diverse  contexte sociale si culturale: in educatie si formare, la munca, acasa si in
timpul liber".
  Aceasta competenta-cheie se transpune intr-un set de cunostinte, deprinderi, atitudini
specifice, sistematizate in tabelul de mai jos și care se regasesc, explicit sau implicit, in
programele de limba si literatura romana :
Cunostinte DEPRINDERI ATITUDINI
vocabular, gramatica comunicare orala si in deschiderea
functionala, functii ale scris intr-o varietate (dispozitia)
limbii (acte de vorbire); de situatii, pentru  dialog
constientizarea monitorizarea si constructiv, aprecierea
principalelor tipuri de adaptarea propriei calitatilor estetice si
interactiune verbala; un comunicari la dorinta de a le
registru larg de texte cerintele situatiei; promova si interesul
literare si non-literare; sunt incluse si: a pentru interactiunea cu
principalele caracteristici distinge si a folosi altii; constientizarea
ale diferitelor stiluri si diferite tipuri de texte; impactului
registre de limba; a cauta, a colecta si a limbajului asupra
variabilitatea limbii si a procesa informatia, a celorlalti si nevoia de a
comunicarii in diferite folosi resurse, a intelege si a folosi
contexte formula si a exprima limbajul intr-o maniera
argumente orale si pozitiva, responsabila
scrise in mod din punct de vedere
convingator, adecvat social.
contextului.
2.                  Competente care au contributie indirecta
Comunicare in limbi straine: aprecierea diversitatii culturale; interesul si curiozitatea pentru
limbi si comunicare interculturala

Competente matematice de baza in stiinte si tehnologii: abilitatea de a comunica concluzii si

rationamente care au condus la acestea, apreciere critica si curiozitate
3.                  Competente transversale

In studiul limbii si al literaturii romane nu se poate face abstractie de anumite domenii care
vizeaza competente, cunostinte si atitudini de tip transversal, pe care disciplina noastra le are in
vedere in mod implicit:
Competenta digitala (TSI): intelegerea si cunoasterea specificului, a rolului si a oportunitatilor tsi
in contexte cotidiene; abilitatea de a cauta, colecta si procesa informatia si de a o folosi intr-o
maniera critica si sistematica; abilitatea de a folosi instrumente digitale pentru a produce,
prezenta si intelege informatii complexe; abilitatea de a accesa, cauta si folosi servicii bazate pe
internet; folosirea tsi pentru sprijinirea gandirii critice, a creativitatii; atitudine critica si reflexiva
fata de informatia disponibila
A invata sa inveti: cunoasterea si intelegerea strategiilor de invatare preferate, a punctelor tari si
slabe (autoevaluare, portofoliu); dobandirea alfabetizarilor de baza: scris, citit, TIC - care sunt
necesare pentru invatare; accesarea, procesarea si asimilarea de noi cunostinte si deprinderi;
managementul propriei invatari; abilitatea de a persevera in invatare; reflectarea critica asupra
scopurilor si tintelor invatarii; abilitati de invatare autonoma pe baza autodisciplinei, colaborare
in procesul invatarii, impartasirea achizitiilor invatarii; organizarea propriei invatari, evaluarea
propriei munci, solicitarea de informatii si sprijin cand este cazul; motivatia si increderea pentru
a continua invatarea pe parcursul intregii vieti; dorinta de a aplica achizitiile de invatare si
experientele de viata; curiozitatea de a cauta oportunitati pentru a invata si a aplica ceea ce a fost
invatat intr-o varietate de contexte de viata
Competente sociale si civice: intelegerea codurilor de comportament si de bune maniere general
acceptate in diferite societati si medii; interactiunea dintre identitatea culturala nationala si cea
europeana;
abilitatea de a comunica constructiv in diferite medii pentru a manifesta toleranta; exprimarea si
intelegerea diferitelor puncte de vedere; colaborarea, asertivitate; interes pentru comunicarea
interculturala; valorizarea diversitatii si a respectului fata de celalalt, a tolerantei pentru opiniile
partenerului de comunicare; deschiderea pentru depasirea prejudecatilor;
Initiativa si antreprenoriat: abilitatea de a identifica oportunitati pentru activitati personale;
abilitatea de a lucra individual si in echipe; abilitatea de a aprecia si identifica punctele tari si
punctele slabe; initiativa, independenta; motivatie si hotarare de a realiza obiectivele propuse
Sensibilizare si exprimare culturala: constientizarea mostenirii culturale, locale, nationale;
cunostinte de baza referitoare la produse culturale majore; aprecierea critica si estetica a operelor
de arta si a spectacolului, precum si a propriei exprimari printr-o varietate de mijloace;
dezvoltarea abilitatilor creative atitudine deschisa fata de diversitatea exprimarii culturale;
creativitate si dorinta pentru cultivarea capacitatii estetice prin expresie artistica si prin
participare la viata culturala

     Modelul comunicativ-functional și competențele-cheie specifice disciplinei limba si literatura

romana impun anumite competențe generale in cadrul programelor școlare pe niveluri de
invațamant și o anumita organizare a conținuturilor.
1.                  Competente generale ale disciplinei pe niveluri de invatamant

Invatamant primar si gimnazial (clasele I-VIII)

1.                  Receptarea mesajului oral in diferite situatii de comunicare

2.                  Utilizarea corecta si adecvata a limbii romane in producerea de mesaje orale in
situatii de comunicare monologata si dialogata
3.                  Receptarea mesajului scris, din texte literare si nonliterare, in scopuri diverse
 4. Utilizarea corecta si adecvata a limbii romane in producerea de mesaje scrise, in diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse

Invatamant gimnazial (clasele V-VIII)
1. Lectura
1.1. Cartea obiect cultural.
1.2. Teoria literara (vizeaza in principal genuri si specii literare, structura operei literare,
figurile de stil, elemente de versificatie)
1.3. Textul (tipuri de texte literare si nonliterare si trasaturile lor)
2. Practica rationala si functionala a limbii
2.1. Comunicarea orala (situatia de comunicare dialogata si monologata, structurarea
textului oral, contexte de realizare)
2.2. Comunicarea scrisa (procesul scrierii, structurarea textului scris, contexte de realizare)
3. Elemente de constructie a comunicarii
3.1. Lexicul
3.2. Notiuni de fonetica
3.3. Notiuni de sintaxa
3.4. Morfosintaxa
3.5. Sintaxa propozitiei
3.6. Sintaxa frazei
3.                  Modalitati de abordare didactica a procesului de predare-invatare-evaluare

Modelul comunicativ-functional presupune studiul integrat al limbii, al comunicarii si al

textului literar. Avand in vedere ca programa are la baza competentele generale si cele specifice,
continuturile apar, in acest context, drept mijloace de realizare a finalitatilor disciplinei.

Proiectarea activitatii didactice, ca si elaborarea de manuale scolare alternative trebuie sa fie

precedate de lectura integrala a programei scolare si de urmarirea logicii interne a acesteia.

Activitatile de invatare si strategiile de lucru propuse de cadrele didactice trebuie sa tina

seama de atat precizarile programei, cat si de particularitatile de  varsta ale elevilor, de
achizitiile, interesele si preocuparile lor, pentru asigurarea accesibilitatii demersului didactic.

·        Orientarea studiului catre elev

Recomandarile cu privire la libertatea profesorilor de a-si alege textele-suport adecvate
pentru evidentierea notiunilor cuprinse in domeniul Lectura/ Literatura releva relatia
dintre programa scolara - principalul document care ghideaza activitatea la clasa - si manualul
scolar ca instrument de lucru flexibil si adaptabil nevoilor concrete ale grupului de elevi. Din
necesitatea de orientare a studiului catre elev, profesorii isi vor adapta demersurile didactice in
functie de nevoile reale ale acestuia, atat in selectarea textelor pentru studiu (texte
 literare  apartinand diverselor genuri si specii, dar si diferite tipuri de texte nonliterare), cat si a
metodelor activ-participative, a activitatilor didactice de tip formativ si performativ, care
presupun implicare si interactiune pentru rezolvarea unor sarcini de invatare concrete. Optiunea
pentru selectarea temelor si a textelor se poate face si pe baza unor chestionare de evaluare a
capacitatilor si a intereselor de studiu ale elevilor din clasa.
Centrarea pe elev, ca subiect al activitatii instructiv-educative presupune respectarea unor
exigente ale invatarii durabile, asa cum sunt:
-                     utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacitatii de comunicare,
de manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis si creativ;
-                     exersarea lucrului in echipa, a cooperarii si/sau a competitiei;
-                     realizarea unor activitati diverse de receptare si producere de mesaje orale si scrise,
care sa dea posibilitatea tuturor elevilor de a se participa la propria invatare;
-                     integrarea, in predare-invatare-evaluare, a elementelor de continut din cele trei
domenii ale disciplinei (lectura, practica rationala si functionala a limbii, elemente de
constructie a comunicarii), pentru a le oferi elevilor motivatii pentru invatare si un demers
coerent integrator al formarii capacitatilor de comunicare

·        Selectarea continuturilor invatarii in raport cu finalitatile vizate

      Programele pun in centrul procesului didactic finalitatile pe care acesta trebuie sa le aiba in

vedere. Continuturile disciplinei devin, in acest context, mijloace de atingere a acestor finalitati
si ele pot fi diverse si chiar diferite. De exemplu, nu se studiaza textul x sau y, ci tipuri de texte,
care ofera cadrelor didactice oportunitati de actualizare si de transferare a competentelor de
lectura ale elevilor. De asemenea, nu se studiaza doar despre verb sau despre adjectiv, ci si
despre felul in care acestea functioneaza in comunicare. Cu alte cuvinte, profesorii vor urmari sa
puna in practica trecerea, in predare, de la un accent preponderent pe informativ si reproductiv, la
focalizare pe formativ si pe autonomia elevului in manevrarea cunostintelor asimilate.

      In domeniul continuturilor, o pondere importanta au capatat formele comunicarii orale,

introducerea textelor nonliterare, a altor forme de comunicare artistica (teatru, film), deschiderea
canonului scolar spre texte actuale din literatura romana, toate acestea urmarind de fapt sa-i ofere
elevului o motivatie mai buna pentru dezvoltarea propriei personalitati si sensibilitati intr-o lume
dinamica.

·      Caracterul functional, practic, aplicativ al predarii-invatarii.

Studiul limbii romane se axeaza pe doua coordonate principale: (a) normativa si

(b) functionala, avand ca obiectiv formarea la elevi a unor deprinderi de a folosi limba
romana corect, adecvat si eficient in producerea si receptarea textelor orale si scrise. Abordarea
continuturilor propuse se va face in ordinea aleasa de autorii de manuale sau de profesori,
integrandu-le acolo unde considera ca au eficienta didactica. Se recomanda, pentru studiul limbii
romane, folosirea, de preferinta, a textelor selectate pentru domeniul Literatura.

In ceea ce priveste producerea de mesaje scrise si orale se vizeaza competente procedurale

care sa poata fi transferate in contexte variate (rezumare, analiza, comparare, argumentare, descriere
etc.). Textele literare si nonliterare vor fi folosite ca mijloace pentru formarea deprinderilor de
receptare, care sa fie aplicate adecvat si la lectura altor texte de acelasi tip. Pentru sugestii si exemple
de activitati de invatare, se vor consulta volumele Ghid metodologic. Aria curriculara Limba si
comunicare, liceu, si Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba si literatura romana
- invatamant primar si gimnazial, Bucuresti, Editura Aramis, 2002, elaborate de Consiliul National
pentru Curriculum.
 

Pentru asigurarea unei eficiente sporite a invatarii, se recomanda ca profesorii sa

foloseasca in mod adecvat scopurilor educationale toate tipurile de evaluare: evaluare initiala,
evaluare continua, evaluare sumativa; evaluare de proces, de produs si de progres, dar si o
diversitate de metode si instrumente de evaluare (traditionale si complementare). Pentru a face
invatarea mai atractiva pentru elevi, se pot folosi metode si instrumente complementare de
evaluare, precum: observarea sistematica a comportamentului elevilor, investigatia, referatul,
proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Exemple si sugestii se pot gasi in volumul Ghid de evaluare.
Limba si literatura romana,  Bucuresti, Editura Aramis, 2001, elaborat de Serviciul National de
Evaluare si Examinare.