COODONATOR ŞTIINŢIFIC- PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR SIMONA ANTOFI

PROF. GRADUL II - SANDU ŞTEFANIA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 33 GALAŢI

Valenţele formativ-educative ale studiului pastelului în gimnaziu.

Abordare interdisciplinară

ARGUMENT

Dincolo de a fi un simplu topos al cunoştinţelor, şcoala reprezintă un univers complex, în

care se “ nasc” destine şi „se sculptează” suflete. Demersul didactic al oricărui profesor se
centrează înainte de orice pe adaptarea la particularităţile fiecărui elev, având în vedere că latura
informativă a procesului de predare-învăţare-evaluare trebuie să îşi găsească o continuare
firească în cea formativă. Astfel, acţiunile educative desfăşurate în cadrul formal se completează
cu cele desfăşurate în cadrul nonformal, iar din interacţiunea acestor două forme de educaţie,
elevul reuşeşte să îşi formeze competenţe şi deprinderi necesare cultivării sensibilităţii pentru
valorile culturale.
Disciplina Limba şi literatura română ocupă un rol esenţial în cadrul sistemului
românesc de învăţământ, deoarece are ca principală finalitate formarea unui tânăr cu o cultură
comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să
interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru
rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a
existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.
Domeniile de conţinuturi specifice disciplinei pentru clasele gimnaziale sunt: Lectura;
Elemente de construcţie a comunicării , Practica raţională şi funcţională a limbii şi ele au
la bază modelul comunicativ-funcţional, nefiind privite ca elemente independente, ci ca pârghii
comune, esenţiale dezvoltării competenţei de comunicare. Astfel, literatura nu mai este
considerată un domeniu în care se discută despre text, ci devine pe de o parte un punct de
plecare pentru dezbaterea unor probleme de limbă, iar pe de altă parte un mijloc de a dezvolta
competenţa de comunicare, deoarece elevul intră în dialog cu textul literar, îl recreează, dându-i
noi valenţe. Discipolul, dirijat iniţial de profesor, va realiza că textul literar constituie o formă de
comunicare prin care sunt puse în valoare elemente estetice, iar scopul acestuia este de a
provoca emoţii cititorului. Astfel, textul artistic, în diversitatea interpretărilor lui, devine un
mijloc instructiv-educativ desăvârşit, în timp ce profesorului de limba şi literatura română îi

11
revine rolul de găsi metodele potrivite şi activităţile necesare stimulării interesului elevilor de a
citi, de a descoperi frumosul în tot ceea ce îi înconjoară. O specie literară cu vădite influenţe
educative este pastelul, deoarece presupune o abordare interdisciplinară, natura fiind văzută din
perspectiva altor arte: pictura şi muzica. Corelaţiile multiple ce se pot stabili între pastel, pictură
şi muzică îi obişnuiesc pe elevi să asocieze uşor cunoştinţe care păreau divergente, să îşi
dezvolte spiritul investigativ, gândirea critică şi simţul estetic. Studiind pastelul ca specie lirică,
elevul nu îşi formează doar multiple capacităţi de operare cu textul literar, ci îşi dezvoltă
orizontul cultural şi competenţa de comunicare, putând valorifica în cadrul formal experienţele
de învăţare nonformală .
Plecând de la aceste considerente, din multitudinea subiectelor care pot constitui obiectul
unei cercetări, am ales tema “ Valenţele formativ-educative ale studiului pastelului în gimnaziu.
Abordare interdisciplinară."
Lucrarea va fi structurată în cinci capitole. În primul capitol mi-am propus să aduc în
discuţie conceptul de pastel, analizând interferenţa dintre pictură şi literatură, locul şi rolul
pastelului în programa de gimnaziu, precum şi o prezentare diacronică a acestei specii, prin
raportare la curentele literare.
Capitolul al doilea vizează reflectarea pastelului în manualele de gimnaziu, valorificând
creaţiile a doi mari poeţi:Vasile Alecsandri şi Ion Pillat.
A treia parte a lucrării urmăreşte să analizeze elementele tradiţionale şi moderne ale
predării pastelului, atât prin evidenţierea rolului metodelor activ–participative în formarea
gustului estetic al elevilor, cât şi prin conturarea unor situaţii de învăţare nonformale: curriculum
la decizia şcolii şi proiecte educaţionale.
Următorul capitol vizează analizarea unor metode şi instrumente de evaluare
utilizate în studierea pastelului ca specie lirică.
Ultimul capitol necesită o atenţie sporită, deoarece cuprinde cercetarea privind rolulul
formativ- educativ al studierii pastelului. Voi pleca de la ipoteza de lucru conform căreia
valorificând inteligent resurse metodologice tradiţionale şi moderne, implicând elevii în
activităţi formale şi nonformale şi adaptând demersul didactic la particularităţile educabililor
voi stimula interesul elevilor pentru receptarea noţiunilor de teorie literară.
Consider că abordând într-o manieră creativă conţinuturile din programa şcolară,
diversificând strategiile şi situaţiile de învăţare, încurajăm elevul să capete autonomie în
manipularea cunoştinţelor dobândite, să îşi dezvolte competenţa de comunicare în limba
maternă, dar şi senzibilizarea şi exprimarea culturală. Prin abordarea interdisciplinară a
noţiunilor de teorie literară se creează un mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime

22
liber, să lucreze creativ atât în echipă, cât şi individual, pentru a-şi contura o imagine complexă
a realităţii şi pentru a-şi dezvolta o gândire integratoare.

I.1.Reflectarea pastelului în programa şcolară

Programa şcolară este un document regulator, are caracter coercitiv la nivelul

competenţelor, caracter indicativ la nivelul conţinuturilor şi caracter orientativ la nivelul
activitaţilor de învăţare, al sugestiilor metodologice, constituind principalul document ce
ghidează activitatea la clasă Programa şcolară de Limba şi literatura română a fost elaborată
din perspectiva trecerii de la modelul centrat pe obiective la cel care pune în prim plan
formarea de competenţe. Pe de o parte s-a avut în vederea realizarea unei viziuni unitare
gimnaziu –liceu, deoarece la nivel liceal funcţiona modelul de proiectare curriculară centrat
pe competenţe. Pe de altă parte însă, se poate constata dorinţa de compatibilizare cu
standardele europene la nivelul formării domeniilor de competenţă cheie, cu accent pe
conturarea competenţei de comunicare şi a competenţelor culturale.Domeniile de conţinuturi
specifice disciplinei pentru ciclul gimnazial sunt:

 Lectura
 Practica raţională şi funcţională a limbii

 Elemente de construcţie a comunicării

Disciplina “Limba şi literatura română” face parte din aria curriculară”Limbă şi

comunicare” alături de limbile minorităţilor, limbile moderne şi limbile clasice. Această arie
curriculară pune accent pe fundamentarea modelului comunicativ-funcţional care impune ca
finalităţile disciplinelor să fie centrate pe comunicare.

Paradigma comunicativ-funcţională presupune studiul integrat al limbii, al

comunicării şi al textului literar. Astfel, textul literar trebuie să fie bine ales, deoarece el va
deveni un nucleu generator al unei retele de discutii privind noţiuni de limbă sau exersarea
unor situaţii de comunicare. Textul literar în sine poate fi considerat coloana vertebrală care
susţine abordarea noţiunilor fonetice, lexicale, morfologice sau sintactice.Avantajul va fi
acela că literatura încetează să mai fie privită o activitate în care elevii discută despre texte,
devenind un domeniu dinamic care presupune comunicare si mai ales un dialog cu textul.
Mai mult decât atât, domeniul lectură asigură un puternic caracter formativ-educativ,

33
evidenţiat în cadrul programei şcolare prin setul de valori şi de atitudini. Dincolo de
competenţele dobândite ca urmare a studierii operelor literare, se urmăreşte de fapt ca elevul
să descopere frumosul din jur, să poată comunica într-o manieră eficientă, să îşi formeze
deprinderi şi aptituni necesare învăţării pe tot parcursul vieţii. Mai mult, la nivelul disciplinei
Limba şi literatura română, nota de prezentare a programei indică în mod clar faptul
că:”scopul este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază,
capabil să înţeleagă lumea, să comunice , să interacţioneze, să fie sensibil la frumosul din
natură şi la cel creat de om”. 1 O specie literară cu vădite influenţe educative este pastelul,
deoarece presupune o abordare interdisciplinară, natura fiind văzută din perspectiva altor
arte: pictura şi muzica. Corelaţiile multiple ce se pot stabili între pastel, pictură şi muzică îi
obişnuiesc pe elevi să asocieze uşor cunoştinţe care păreau divergente, să îşi dezvolte spiritul
investigativ, gândirea critică şi simţul estetic. Studiind pastelul ca specie lirică, elevul nu îşi
formează doar multiple capacităţi de operare cu textul literar, ci îşi dezvoltă orizontul
cultural şi competenţa de comunicare, putând valorifica în cadrul formal experienţele de
învăţare nonformală
În ceea ce priveşte programa şcolară la nivel gimnazial, studierea pastelului este
recomandată în clasa a VI-a , şi evidenţiată prin următoarele competenţe specifice:
 3.1. diferenţierea elementelor de ansamblu de cele de detaliu în cadrul textului
citit ,fiindu-i asociate următoarele conţinuturi: - identificarea problemei principale
abordate într-un text literar (într-o descriere: elementele şi trăsăturile obiectelor
descrise);
 3.2. identificarea modurilor de expunere într-un text epic şi a procedeelor de
expresivitate artistică într-un text liric, având asociate conţinuturi precum: rolul
figurilor de stil învăţate în diferite texte literare, populare şi culte (personificare,
comparaţie, enumeraţie, repetiţie, epitet, antiteza); tipuri de rimă (monorima, rima
împerecheată, rima încrucişată, rima îmbrăţişată) şi măsura versurilor, trăsături ale
speciilor literare: pastelul;
 3.3 sesizarea valorii expresive a unităţilor lexicale în textele citite , acestei
competenţe fiindu-i asociate conţinuturi precum: explicarea unor expresii şi a unor
cuvinte noiidentificate într-un text citit, în context, rolul sinonimiei, al antonimiei
şi al omonimiei într-un text dat; sensurile cuvintelor în contexte diferite;
expresivitatea formelor arhaice, câmpuri lexico-semantice;

1
*** Programa şcolară de Limba şi literatura română

44
  4.1 redactarea textelor cu destinaţii diverse urmărindu-se concretizarea
următoarelor conţinuturi asociate: descrierea de tip tablou, - motivarea unei opinii,
pornind de la texte studiate în clasă.
La nivelul clasei a VII-a o serie de competenţe specifice şi de conţinuturi asociate permit
studierea pastelului ca modalitate de explorare a arhitecturii operei lirice, după cum
urmează:
 3.1 citirea unei varietăţi de texte literare, demonstrând înţelegerea sensului
acestora. La această competenţă specifică pot fi raportate conţinuturi asociate
precum: semnificaţiile/sensul global al unor texte literare aparţinând diverselor
genuri şi specii, structuri în textele lirice;
 3.2 recunoaşterea modalităţilor specifice de organizare a textului epic şi a
procedeelor de expresivitate în textul liric. În cadrul acestei competenţe se pot
valorifica valenţele formativ educative ale pastelului prin următoarele conţinuturi
asociate: trăsături specifice genului lirci în texte literare studiate, concordanţa
dintre forma grafică a poeziei şi ideea transmisă de aceasta, procedee de
expresivitate artistică în textul lirc.
 3.3 sesizarea corectitudinii şi valorii expresive a categoriilor gramaticale şi
lexicale învăţate, într-un text citit. Această competenţă specifică face trimitere la
rolul pe care categoriile lexicale şi gramaticale îl au în conturarea mesajului artistic
al unui pastel, idee regăsită în conţinuturile asociate de mai jos: rolul utilizării
categoriilor morfologice şi sintactice într-un text; schimbarea semnificaţiei unor
cuvinte în funcţie de contextul în care apar; relaţii de sinonimie, antonimie,
omonimie şi polisemie într-un text dat;
 4.3 organizarea secvenţelor textuale în funcţie de o cerinţă specifică- se pot
asocia acestei competenţe următoarele conţinuturi: structurarea unui text propriu în
secvenţe distincte în funcţie de tipul acestuia: comentarea unor secvenţe din
textele studiate sau a semnificaţiilor titlului unui text, scrierea unor compuneri
descriptive,
 4.5 folosirea modalităţilor variate pentru realizarea expresivităţii textului-
competenţă ce işi subordonează următoarele conţinuturi ce pot fi valorificate prin
abordarea pastelului ca specie lirică: realizarea unor descrieri prin ordonarea
detaliilor în funcţie de propriile percepţii/propria imaginaţie;compuneri
descriptive cu valorificarea categoriilor semantice învăţate;

55
La nivelul clasei a VIII-a, există o serie de conţinuturi asociate care pot fi valorificate prin
studierea pastelului, după cum urmează:
 3.1dovedirea înţelegerii unui text literar sau nonliterar, pornind de la cerinţe date.
La această competenţă specifică se urmăreşte o serie de conţinuturi: structura
textelor lirice, eul liric; procedee de expresivitate artistică în textele studiate (figuri
de stil: repetiţia fonetică/ aliteraţia, metaforă, hiperbolă, epitet, comparaţie,
repetiţie, enumeraţie, antiteză); sensul figurat al unor cuvinte într-uncontext dat;
versificaţia (măsura, rima, piciorul metric, ritmul, versul, strofa; versul liber*);
 4.1 redactarea diverselor texte, adaptându-le la situaţia de comunicare concretă.
Se vizează următoarele conţinuturi associate: evidenţierea trăsăturilor unui obiect
(peisaj, operă de artă,), prin utilizarea resurselor expresive ale limbii într-o
descriere ;organizarea planului unei lucrări pe o temă dată; redactări vizând
ilustrarea unor trăsături ale genurilor şi alespeciilor studiate; comentarea unor
secvenţe din operele studiate sau din texte la prima vedere, pe baza unor cerinţe
date (de exemplu: elemente de structură a operei literare; elemente de limbă şi de
stil.
Programa de Evaluare Naţională pentru elevii de clasa a VIII-a prevede cerinţe care
vizează înţelegerea unui text literar, dar şi redactarea de către elevi a uor compuneri despre
texte literare. Printre speciile lirice obligatorii prevăzute de programă se evidenţiază şi
pastelul, iar competenţele specifice care vizează acest elementd e toerie literară sunt:
 1.1 dovedirea înţelegerii unui text literar sau nonliterar pornind de la cerinţe date.
Această competenţă de evaluat vizează conţinuturi asociate precum: structuri în
textele lirice (concordanţa dintre forma grafică a poeziei şi ideea transmisă de
aceasta, eul liric); procedee de expresivitate artistică în textele studiate (figuri de
stil: personificarea, alegoria, repetiţia fonetică/ aliteraţia, metafora, hiperbola,
epitetul, comparaţia, repetiţia, enumeraţia, antiteză); sensul propriu şi sensul
figurat al unor cuvinte într-un context dat; elemente de versificaţie (măsura, rima,
piciorul metric, ritmul, versul, strofa); trăsăturile specifice genului liric în opere
literare studiate sau în texte la prima vedere, trăsături ale speciilor literare: pastelul.
 2.1 redactarea diverselor texte, cu scopuri şi destinaţii diverse, adaptându-le la
situaţia de comunicare concretă . Conţinuturile associate pe care le presupune
această competenţă de evaluare sunt: redactarea unor compuneri având ca suport
texte literare studiate sau la prima vedere, motivarea apartenenţei unui text studiat

66
 sau la prima vedere la o specie literară sau la un gen literar; prezentarea unui punct
de vedere asupra unor secvenţe din texte la prima vedere, pe baza unor cerinţe date
(de exemplu: elemente de structură a operei literare, figurile de stil studiate,
elemente de versificaţie etc.) sau prin exprimarea argumentată a opiniei personale
privind structura textului,semnificaţia titlului, procedeele de expresivitate artistică
învățate şi semnificaţia/mesajul textului dat, exprimarea argumentată a unui punct
de vedere privind un text studiat sau textul la prima vedere.

I.2 Literatura şi pictura

La început a fost Cuvântul... În timp, cuvântul a constituit materialul conturării

universului sensibilităţii, al rostirii sinelui, al întrupării Logosului poetic în creaţie literară
pură.
Termenul literatură provine din latinescul “litteratura, reprezentând “ artă al cărei mijloc de
expresie îl constituie limba, cuvântul, artă a cuvântului”2 În sens larg, termenul literatură
include:” totalitatea creaţiilor literare, adică a operelor care se supun criteriului estetic, artă
realizată prin valorificarea funcţiei expresive a limbii”3.
Artele se adresează sensibilităţii publicului larg, cultivând valori morale,
promovând ideea de frumos şi transfigurând realitatea imediată . ele diferă între ele prin
materialele folosite, prin simţurile pe care le implică în conceperea mesajului artistic.
În literatură cuvântul contribuie la cultivarea imaginilor vagi, purtând rol de sugestie a
expresiei picturale. De aici şi legătura dintre cele două arte: literatura şi pictura. De altfel,
Horaţiu surprinde legătura profundă dintre poezie şi pictură prin celebra expresie: “ut
pictura poesis”. Înaintea poeziei însă s-a manifestat pictura, ale cărei prime încercări sunt
semnalate încă din epoca preistorică. Poezia însa s-a născut în Grecia. În esenţă, poezia şi
pictura sunt subdomenii ale artei desemnând creativitate, având de obiei surse de inspiraţie
comune. Ambele provoacă spiritul, îl educă, stârnesc emoţii apelând adesea la mijloace
comune. După părerea lui Horaţiu, deosebirea dintre cele două subdomenii ale artei ţine de
perspectivă: putem judeca o poezie aplicând aceleaşi reguli ca la un tablou.
Având ca punct de plecare ideea că atât poezia, cât şi pictura vizează provocarea
unor trăiri, Horaţiu accentuează ideea importanţei simplităţii demersului creativ.

2
Aura, Brais, Michiela, Poenaru Dicţionar de termeni literari, Editura Coresi 2009, p 137.
3
Mircea, Anghelescu, , Cristina, Ionescu, Gheorghe Lăzărescu, Dicţionar de termeni literari, Editura
Garamond, Bucureşti, p144

77
Renaşterea redescoperă valorile şi conceptele Antichităţii. Leonardo da Vinci apreciază
pictura ca factor central ce nu poate fi neglijat. Se valorifică importanţa ambelor arte,
pictura fiind considerată o poezie mută, iar poezia-o pictură oarbă. Oricum ambele
subdiviziuni imită natura, însă valorifică mijloacele proprii.Astfel, reprezentanţii Renaşterii
consideră că un tablou este ca o poezie. În secolul al XVII-lea se consideră că cele două
arte sunt ca două surori ce se aseamănă. În secolul al XVIII-lea, Lessing respinge doctrina
“ut pictura poesis” insistând asupra elementelor ce diferenţiază cele două arte. În
clasificarea pe care Lessig o realizează cu privire la arte, poezia este inclusă alături de
muzică în categoria artelor succesive, în vreme ce artele simultane sunt reprezentate de:
arhitectură, desen, pictura şi sculptură. În secolul al XIX-lea , romanticii francezi proclamă
frăţia artelor, propunând fuziunea acestora. Astfel, ideea corespondenţei artelor străbate tot
secolul.

I.3 Evoluţia pastelului. Curente si orientari ideologice

În Dicţionarul explicativ al limbii române cuvântul pastel are mai multe explicaţii: .
1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu
talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare
pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din
natură. – Din fr. pastel, it. pastello
Dicţionarul de termeni literari prezintă acest concept drept:”specie a liricii
peisagistice în care se zugrăveşte un tablou din natură, un peisaj”.4 Irina Petraş, apreciază
că pastelul “s-a extins de la pictura la literatură definind dulceaţa, delicateţea unei descrieri
lirice”.5 O altă perspectivă asupra acestui termen este următoarea: “ specie a liricii
peisagistice în care se descrie un aspect din natură şi sentimentele poetului în raport cu el.
Defineşte un procedeu de pictură bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi. În
pastel domină tehnica picturală.”6.
Acest termen este folosit pentru prima dată în poezie de către Vasile Alecsandri
care publică în revista “Convorbiri literare” ciclul “Pasteluri”, ceea ce îl va propulsa drept
lider ca valoare al poeziei epocii.”Pastelurile sunt un şir de poezii, cele mai multe lirice, de
regulă descrieri, câteva idile, toate însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a
4
Ibidem2, pagina172
5
Irina, Petraş,”Teoria literaturii. Curente literare, figuri de stil, genuri şi specii literare, metrică şi
prozodie. Dicţionar-antologie”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996; p 291
6
Mircea,Anghelescu, Cristina, Ionescu,Gheorghe, Lăzărescu op.cit. , p177

88
naturii, scrise într-o limbă aşa de frumoasă, încât au devenit fără comparare cea mai mare
podoabă a poeziei lui Vasile Alecsandri.(...) Pretutindeni concepţie naturală şi un aer
răcoritor de putere”.7 Alesandri descrie în aceste poezii o nouă viziune asupra naturii
zugrăvind o geografie autohtonă într-o manieră impresionistă ce aminteşte de pânzele lui
Nicolae Grigorescu. Un contact cu stilul dezvoltat de Vasile Alecsandri în lirica peisagistă
îl va avea poetul Ion Pillat, cel care întroduce în pleiada lirică interbelică pastelul
psihologic. Pentru acest poet, natura lui Alecsandri va constitui un punct de plecare în
conturarea unui dialog liric. De altfel, această relaţie de continuitate o surprinde şi criticul
literar Eugen Lovinescu, acesta observând că în lirica descriptivă pillatiană se înglobează
stilul poeziei lui Vasile Alecsandri care a trecut însă prin metamorfozele progresului
limbii. În rest, în poezia lui Ion Pillat ne întâmpină:”aceeaşi viziune idilică a naturii,
aceeaşi seninătate pătrunsă însă de un sentiment elegiac” 8. Cei doi creatori aduc natura la
rang de imperiu al formelor, al armoniilor sonore, olfactive, al recuperării echilibrului
interior.
În literatura română tema naturii a fost intens valorificată, elemente de pastel
putându-se regăsi şi la predecesorii lui Vasile Alecsandri, însă aşa cum vom demonsta în
demersul nostru diacronic, natura era de multe ori asociată fie cu tema trecerii ireversibile
a timpului, fie consituia un element central în crearea unei atmosfere măreţe menite să
înlesnească meditaţia în faţa trecutului glorios. De multe ori, “natura apare ca o dependenţă
umană pentru că se constituie în raport cu un suflet care o preţuieşte sau o repudiază, după
înclinaţiile lui capricioase”.9 Cultivând această specie descriptivă, Alecsandri poate fi
considerat un mentor al acestei specii, un fondator spiritual al unei şcoli descriptive, fiind
urmat, de-a lungul timpului de poeţi aparţinând unor orientări culturale şi ideologice
diferite care au manifestat interes pentru peisajele zugrăvite cu măiestria unui pictor
iscusit.
“Clasicii întârziaţi”
Barbu Paris Mumuleanu- surprinde în poeziile sale într-o manieră simplistă, uneori
naivă, rotirea anotimpurilor ca expresie a frământărilor sufleteşti. Primăvara devine un
simbol al forfotei păsărilor şi al spectacolului florilor. Ivirea soarelui vara dezleagă glasul
turmelor şi buciumul păstorilor, dând farmec vieţii câmpeneşti.

7
Titu Maiorescu, Direcţia nouă în poezia şi proza românească, 1872, apud Paul Cornea, Alecsandri, Editura
Albatros, Bucureşti , p.170
8
Eugen Lovinescu, Istoria literaturiiromâne contemporane, Editura Minerva, Bucureşti, 1989, p.73
9
Paul Cornea, Pastelurile sau despre poezia naturii sau natura poeziei la Vasile Alecsandri, în Studii şi
articole despre opera lui vasile Alecsandri, Editura Albatros, Bucureşti, 1980, p.73

99
Toamna pare mohorâtă favorizând starea meditativă, aceeaşi atitudine regăsindu-se şi în
poezia “Noaptea”. Luna devine un element ce decorează natura, un simplu element
decorativ.
Elemente preromantice
Cezar Bolliac-surprinde în lucrarea Sila elementele unui cadru natural hibernal în
care crivăţul şi viscolul nu sunt simple fenomene ale naturii exterioare, ci devin simboluri
ale unei existenţe asuprite, ale destinului crud al tinerei orfane ce suferă nelegiuirile
stăpânirii.
Lirica descriptivă cunoaşte un prim salt valoric odată cu Vasile Cârlova, poezia
Înserare conturând”paradigma lamartiniană şi romantică”10. Natura este zugrăvită
grandios, într-o manieră romantică, putându-se observa aspiraţia spre cosmos a poetului.
Imaginea nopţii dezvăluie abisul existenţei, iar asocierea gârlei cu o pânză ce îşi mişcă
talazul generează sentimentul de admiraţie. “Descrierea înserării e făcută cu o mare
sensibilitate şi talent, asemănătoare în unele privinţe cu tabloul înserării din Zburătorul lui
Heliade de mai târziu.”11Pastelul se încheagă cu vioiciune, poetul observând detaliile
naturii şi redându-le cu ajutorul “unor imagini încă clasiciste”12
Un alt poet preromantic ce abordează stilul descriptiv este Ion Heliade Rădulescu,
primele încercări fiind regasite în poezia “O noapte pe ruinele Târgoviştei”, al cărei incipit
surprinde primele semne ale înserării redate plastic, traiectoria privirii pensulând între
planul cosmic împregnat de roşeata razelor soarelui şi planul terestru. Finalul conturează
acelaşi stil descriptiv ce creionează zvonul dimineţii ce îşi lasă amprenta atât asupra
înaltului:”roşeşte răsăritul, muntele rubinează”, cât şi asupra teluricului:”Râul adapă
câmpul ce roua însmălţează”. În a doua parte a poeziei “Zburătorul”, se observă o
continuare a stilului descriptiv în care noaptea îşi întinde “veşmântul său cel negru”
aducând cu sine o cufundare a întregii firi rurale într-o linişte solemnă. Astfel, “atomosfera
nopţii de vară este aceea viitoare a lui Coşbuc”.13
Dimitrie Bolintineanu constituie un poet al cărui peisaj reflectă intuiţia
corespondenţelor, deaorece în lirica sa simţurile fuzionează ca într-un dans mistic.
Dominanta cromatică a naturii din creaţia lui Dimitrie Bolintineanu este albul, expresie a
purităţii originare. Planul cosmic interferează cu cel terestru cu ajutorul planului liant: „cer,

10
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Piteşti,
2008 p.166
11
Dimitrie Păcurariu,, Clasicism şi romantism-Studii de literatură română modernă, Editura Albatros,
Bucureşti 1973, p.43
12
Ibidem 7, p.168
13
Ibidem, p.175

10
10
pământ, eter şi lună/ aiurează, se-nfior”. Câteva simboluri ale liricii descriptive ale lui
Dimitrie Bolintineanu devin „izvorul”, „crinul”, „porţelanul”, „marea”- văzută nu doar ca
simplu element exterior, ci interiorizată. Din acest punct de vedere se poate considera, din
acest punct de vedere că : „ Bolintineanu este primul nostru poet marin”14.
Grigore Alexandrescu-poet la care fuzionează atât elementele clasice, cât şi cele
moderne, ilustrează în primele şapte catrene ale poeziei Răsăritul lunii la Tismana un
cadru nocturn romantic, plin de mister în care îşi face apariţia fantoma lui Mirceacel
Bătrân. Elementele naturii par înflăcărate, copleşite de emoţia momentului înălţător: râul se
retrage, munţii îşi pleacă fruntea.

Romantismul

Natura în poezia eminesciană constutie de fapt o proiecţie a trăirilor eului liric,

nefiind un simplu decor exterior, ci căpătând valoarea meditativă. Mihai Eminescu nu a
realizat pasteluri în sensul absolut al acestui cuvânt, însă poezii precum: Sara pe deal,
Lacul, Pe lângă plopii fără soţ pot fi considerate idile cu elemente de pastel, care surprind
o involuţie a erosului de la idealitatea în care natura plină de culoare este consonantă cu
emoţia îndrăgăstitului-la dezamăgirea iubirii văzute ca amintire, în care natura devine o
pată. Elementele terestre ce alcătuiesc decorul naturii eminesciene au în prim plan
acvaticul, concretizat sub forma lacului, a izvorului ce freamătă, a măriii sau al oceanului-
simboluri ale creaţiei, ale genezei. Ca elemente vegetale cu valoare de simbol putem
remarca o recurenţă a teiului sau a salcâmului văzute ca axis-mundi, ca simboluri ale
echilibrului şi ale idealului.Astfel, decorul eminescian terestru se înscrie, de cele mai multe
ori, în sfera paradisiacului, părând o re-creare a lumii, o natură pură ce sugerează freamătul
iubirii juvenile. Se conturează ideea rotirii anotimpurilor, expresie a scurgerii implacabile a
timpului. În creaţia eminesciană se observă câteva elemente ale pastelului cosmic,
elemente de recurenţă fiind: luna-ca astru ce protezează iubirea, stelele, luceferii, din acest
punct de vedere putându-se considera că poetul”nu este un pictor al formelor, ci al
luminii”15efecte deosebite creându-le luna ca astru protector al cuplului. Se poate considera
că Mihai Eminescu este un pictor romantic pentru care „natura este sonoritate şi
lumină.”16În poezia „Luceafărul”poetul reuşeşte să realizeze un adevărat pastel cosmic,

14
Eugen Simion, , Dimineaţa poeţilor, , Editura Polirom, Iaşi 2008, p142
15
Tudor Vianu, , Opere 2 Scriitori români, Editura Minerva, Bucureşti, 1972,p.416
16
Idem, Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Editura Minerva, Bucureşti 1974, p.93

11
11
descriind cu o mare forţă de sugestie spaţiul celest dominat de imaginea unui „cer de
stele”.

Prelungiri ale clasicismului şi ale romantismului

Duiliu Zamfirescu este un scriitor „situabil pe o linie tradiţională între Vasile

Alecsandri şi Ion Pillat, el figurează ca un independent, un izolat subordonat idealului său
de frumuseţe şi ca un exemplu de conştiinţă şi de probitate artistică” 17. Acesta a abordat
tema naturii, pe care o observă în rotirea sa ciclică. Primăvara este asemuită unei prietene
dragi, ce aduce o imensă bucurie, picurând în suflete dorul de poezie şi pofta de viaţă. Se
constată o corespondenţă între metamorfozarea naturii şi înseninarea sufletului, ce renaşte
odată cu crângul. Frumuseţea primăverii este asociată cu exubernţa tinereţii, devenind în
acelaşi timp un pretext pentru evocarea personalităţii lui Nicolae Bălcescu, pe care îl
compară cu ideea de renaştere.Se observă că momentul favorit al poetului de a contempla
natura este cel nocturn, luna devenind un motiv recurent în lirica zamfiresciană. Astfel,
noaptea generează sentimentul singurătăţii, natura provocând o atitudine reflexivă. De
aceea, „ de la Eminescu până la Lucian Blaga niciun alt poet nu a mai ştiut să smulgă
nopţii înstelate atari armonii line”18.
Vara este percepută ca o explozie de culoare, ca anotimp al florilor, al fâneţelor, dar şi ca
modalitate de conştientizare a dublului, prin contemplarea elementului acvatic sugerându-
se o delimitare netă între spirit şi materie, un exemplu elocvent fiind poezia „August”.
Poet al întunericului, Duiliu Zamfirescu percepe toamna drept o expresie a bucuriei,
a încântării. Luna înnobilează peisajul, sporind farmecul nopţii. Privită ca o „fermecătoare
doamnă”, ea devine elementul ce îndeamnă la visare, însă în acelaşi timp generează
conştientizarea singurătăţii existenţiale. Iarna este asociată frigului ce devine un arhitect
care redecorează natura, conferindu-i irizări feerice. Contemplarea naturii dezolante, reci,
în care norii devin o pată, un simbol al cenuşiului existenţial devine pentru eul liric un
pretext pentrua reflecta la condiţia efemeră a omului, supus scurgerii implacabile a
timpului, ce amplifică sentimentul tristeţii. Dorinţa de evadare devine evidentă, fiind o
consecinţă fireacsă a acestui peisaj static, cuprins de un frig existenţial, idee ce se
materializează prin imaginea fumului al cărui zbor conturează detaşarea de universuş
împietrit al ienii interioare.

17
Şerban, Cioculescu, Poeţi români, Editura Eminescu, Bucureşti 1982, p. 150
18
Şerban Cioculescu, , op.cit, p.141

12
12
 George Coşbuc surprinde pitorescul etnografic al satului , natura rustică, muncile
agricole care emană bucuria şi optimismul vieţii, plăcerea de a munci, cavalcada
anotimpurilor conturează ritmurile interioare ale omului, mişcarea ciclică.În centrul
demersului liric este plasat ţăranul cu modul său de a concepe existenţa. De altfel, ipostaza
de cântăreţ al naturii se manifestă încă din perioada debutului, primul volum deschizându-
se cu poezia „Noapte de vară” în care se descrie pacea satului cufundat în liniştea nopţii,
între-o atmosferă desprisă parcă din pânzele lui Nicolae Grigorescu. Ultimile zvâcniri de
lumină dau farmec aparte zărilor. Traiectoria privirii se deplasează dinpre planul cosmic
spre cel terestru, observându-se în detaliu înserarea în spaţiul rural care devine un adevărat
ritual al muncii: turmele se îndreaptă spre sat, carele pline cu roade alături de ţărani se
întorc de la câmp, totul fiind conturat într-o manieră optimistă. Noaptea aduce o linişte
binecuvântată. Aceeaşi atmosferă de fuziune deplină om-univers se degajă şi din poezia
„Pace”. Tabloul diurn al verii devine complex, putându-se repera atât impresia de disoluţie
a lumii rurale sub impactul căldurii dogoritoare ce cuprinde întreaga fire, lăsând o linişte
sacră să inunde o lume, în care doar „ căldura valuri-valuri/se revarsă”, cât şi impresia de
profundă admiraţie în faţa măreţiei naturii cosmice şi terestre, care fuionează prin
imaginea Ceahlăului care pare un străjer etern al plaiurilor strămoşeşti cu care poetul se
contopeşte. Primăvara este privită cu voioşie, omul şi vieţuitoarele fiind cuprinşi de
frenezia renaşterii naturii. Sărbătoarea universului este în concordanţă cu respectarea
tradiţiilor. Albul florilor se prelungeşte pe chipurile sătenilor, iar liniştea ceremonioasă este
tulburată doar de cântecul păsărilor.
Toamna apare discret în lirica lui George Coşbuc, codrul fiind conturat în tonuri sobre,
mohorâte, urlându-şi durerea sub impactului vântului . El pare un rege muribund ce îşi
priveşte cu puterile secate regatul pustiit De asemenea, se remarcă atitudinea nostalgică,
oamna fiind raportată la vara cea plină de lumină. Se conturează astfel atitudine bipolară:
„ieri-azi”.
Iarna, în schimb, deşi mai puţin exploatată oferă un spectacol dinamic, atmosfera fiind
plină de viaţă, expresie a bucuriei de a trăi.
Ca şi George Coşbuc, Octavian Goga vede satul ca pe un axis mundi, un pivot al
discursului liric, o matrice spirituală constituită din livezi, din holde , natura reconstituind o
geografie a năzuinţelor fierbinţi ale poetului. Totuşi în creaţia lui Octavian Goga nu se
regăseşte idilismul satului coşbucian, deaoarece satul transilvbănean este conturat în linii
mohorâte, fiecare elemnt al naturii simbolizând ideea de nedreptate, respirând o tristeţe
metafizică. Toamna pare o gospodină ce îşi întinde năframa galbenă peste întreaga fire.,

13
13
prohodind moartea naturii. Vântul aspru răspândeşte fiorii morţii, iar căderea frunzelor
anunţă declinulfiind asociată cutema morţii. Pădurea, spaţiu ocrotitor, devine un element
pustiu în care poetul rămâne singurul cântăreţ. În liniştea apăsătoare, gândurile poetului
răsună acut, amplificând sentimentul neantului. Tabloul dimineţii este măreţ, poetul
surprinde treptat trezirea la viaţă a fiecărui element al naturii: elementul acvatic pare încă
moleşit de somnul binefăcător al nopţii, cerul poartă în al său patrafir licărirea stelelor
târzii, vântul devine elementul care anunţă deşteptarea întregii firi, fiind personificat sub
imaginea unui etern drumeţ, călător neobositce îşi înfiripă o doină răscolitoare al cărei glas
răscoleşte şi turma şi păstorul. Ivirea soarelui pare o salvare a universului cuprins de jale,
eoarece astrul diurn este inchiouit ca unîmpărat al măririi, ce mângâie durerile firii.
Căderea treptată a întunericului este zugrăvită în poezii precum:”Pe înserate”, „Sara”, în
care tabloul înserării este surprins sub forma unei simbioze tainice cer-pământ. tretată a
vieţii este conturată plastic, poetul urmărind în detaliu cufundarea întregii firi în liniştea
deplină a nopţii, sentimentul degajat fiind jalea generată de conştientizarea înstrăinării.
Şt. O. Iosif cântă în poeziile sale frumuseţea satului natal, expresie a leagănului
copilăriei, ceea ce imprimă creaţiilor descriptive o tonalitate de voioşie. În poeziile sale,
de resimte nostalgia vieţii patriarhale, poetul fiind preocupat de imaginea satului în
sărbătoare. Pastelurile sale evocă seceta, obiceiurile şi tradiţiile satului, veselia şi framătul
lumii eterne, liniştea serii. Primăvara îi provoacă o bucurie imensă fiind asociată unei zâne
unice ce aduce cu sine un întreg „alai de bucurii”.Vara este un anotimp al secetei, dar şi al
libertăţii, al armoniei universale. Întreg spaţiul rural este cuprins de larmă, poetul având
nostalgia”traiului patriarhal”. Toamna devine un anotimp al înfiorării, al deznădejdii, al
gândurilor negre ce năpădesc sufletul, al vântului ce prohodeşte moartea firii, frângând
ramuri şi destrămând speranţe. Iarna favorizează declanşarea amintirii, fulgii devenind un
simbol al trecutului supus vremelniciei. Astfel, „pastelurile lui Şt. O Iosif în Patriarhale
derivă din viziunile sale primordiale redactate pentru Viaţa. Fără să trădeze o atitudine
pesimistă, ele desfăşoară cu obiectivitate condiţiile vitrege ale muncilor câmpeneşti” 19. Cu
măiestrie Şt. O. Iosif fixează în tonuri veridice adevărate „icoane” ale spaţiului rural, văzut
ca o cavalcadă a anotimpurilor şi a muncilor străvechi.
George Topîrceanu fixează natura cu o tehnică atât de bine alcătuită, încât poeziile
sale par tablouri înrămate de un pictor iscusit, cu un aer de echilibru, ce îi conferă
perfecţiune. Unele din poezile sale surprind privelişti brumate sau ninse pe un ton jovial,
uşor jucăus, într-o exprimare de o simplitată fermecătoare. Poetul are fiorul”solitudinii
19
Şerban Cioculescu, op.cit, p.165

14
14
silvestre”20 zugrăvind cu măiestrie solemnitatea naturii. El este un fin observator al
detaliului, conturând un peisaj în deplină corespondenţă cu sentimentele. „Cucerit de
natură, George Topîrceanu o va descifra în maniera impresionistă: atent la nuanţe, pastelul
său subtil şi difuz, prins în versuri de o senzaţie auditivă deosebită va apărea ca o decantare
a sufletului poetului”.21 Toamna devine în lirica sa anotimpul regretelor, aducând cu sine
un cortegiu de tristeţe, amplificat de atmosfera pluvială. Amurgurile reci sunt analizate în
detaliu. Iarna devine în lirica lui George Topîrceanu un arhitect decorator al naturii
împietrite pasate sub sfera aceleiaşi tristeţi. Primăvara însă aduce o bucurie imensă, eul
liric resimţind dorul de viaţă şi imensitatea cerului senin. Vara reprezintă exuberanţă,
poezii precum: Pastel sau Broaştele zugrăvind un cadru nocturn plin de armonie, de
comuniune deplină a planului cosmic cu cel teluric.
Simbolismul

Alexandru Macedonski este o personalitate complexă a literaturii române, care

valorifică în lirica sa atât elemente romantice, cât şi elemente parnasiene sau
simboliste.”Macedonski a fost puţin sensibil faţă de natură, pe care n-a cântat-o dintr-o
emoţie unică, ci numai prin descripţii impresioniste” 22 Poetul descrie în poezia Pădurea un
spaţiu tainic, impresionat de măreţia frunzişului şi de sentimentul detaşării de realitatea
concretă. Soarele, păsările, izvoarele şoptitoare amintesc de toposul eminescian. Acelaşi
sentiment al fuziunii cu natura, al contopirii tainice cu universul este degajat de poezia
Primăvara. Albele flori de măr şi strălucirea soarelui, movul liliacului, inocenţa caisului şi
umbra nucului declanşează o bucurie intensă. Însăşi moartea capătă alte valenţe în acest
spaţiu plin de beatitudine. Natura devine, deci pretext pentru conturarea unor trăiri intense.
Un alt pastel în care se zugrăveşte o stare de linişte deplină, unind abisul şi
acvaticul este Pe balta clară. Tabloul este dominat de alb, sugerându-se un topos
interiorizat, o descriere de fapt a purităţii sinelui poetic.

Ion Minulescu- promovează în creaţiile sale tema naturii, putându.se remarca

existenţa unor elemente de pastel. Influenţat în demersul său de pictura impresionistă,
Minulescu admiră creaţiile plastice ale unor pictori precum: Iser, Tonitza, Pallady,
dedicându-le şi unele creaţii lirice. Poezii precum: Marină estivală, Pe Dunăre, Nocturnă,

20
George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Semne, Bucureşti 2003-
p.744
21
Ene Virgiliu, G. Topîrceanu, Editura Tineretului, p.72
22
Eugen Lovinescu, Critice 2, editura Minerva, Bucureşti 1982, p.66

15
15
Pastel banal surprind o atitudine cu totul novatoare faţă de retorica peisajului. Poeziile cu
valenţe descriptive:” sunt, prin excelenta, stari de suflet si sugereaza anume atmosfere
ivite sub impulsul unor dispozitii interioare : singuratate, oboseala, plictis, melancolie,
morbideta. Or, faţă de aceste nostalgii patimaşe, rătăciri si disperări apasatoare, eul liric
aspirăsa-si refaca unitatea fiintei sale si sa se defineasca „.23

Un alt poet simbolist care a ilustrat sentimentul naturii în lirica sa este Alexandru
Phillippide. Definit ca „ poet de mari viziuni cosmice” 24 , Phillippide antropomorfizează
natura, un exemplu elocvent fiind poezia Câmp. Acelaşi aspect se observă şi în poezia
Preludiu de toamnă elementele cadrului exteroir conturând un decor funebru. „Toamnele
ieşene din Aur step sunt tot aşa de memorabile ca şi cele băcăoane din plumb de
Bacovia.”25. De altfel, se consideră că:”pastelurile din al doilea ciclu se înscriu în linia
Bacovia-Fundoianu”.26
Barbu Fundoianu priveşte natura sub forma unui cataclism cosmic, care îşi dă
ultima suflare. Universul pare cuprins de o stingere perpetuă, iar spaţiul interior devine un
sicriu în care poetul este captiv. Sufletul pare zdrobit de albul existenţial. O asemenea
imagine în care natura hibernală este muribundă se concretizează în poezia Hiems . În
Pastel se conturează un peisaj autumnal în care tăcerea şi zborul păsărilor apmifică
sentimentul singurătăţii. Natura este asociată deseori trecerii timpului. Norii nu aduc doar
ploaia şi întunericul firii, ci devin şoapte ale morţii. Cromatica dominantă este negrul.
Amurgul este privit ca sfârşit al vieţii, ca pătrundere în moarte.
Dimitrie Anghel a fost considerat într-o manieră simplistă poetul florilor. Lirica sa
este complexă şi depăşeşte cu mult această manieră interpretativă, poetul zugrăvind, pe
lângă universul floral şi ţinuturile îndepărtate sau elementul marin. În volumele sale de
poezii: În grădină şi Fantazii, poetul recompune natura subiectiv, conform valenţelor sale
sufleteşti. Definit drept:”Luchian al liricii noastre”, poetul surprinde delicateţea şi
diversitatea florilor ca expresie a purităţii şi a fragilităţii condiţiei umane. Preferinţa pentru
universul floral o explică însuşi poetul, motivând ca acest univers delicat îi aminteşte de
inocenţa copilăriei în care tovarăşi de nădejde deveneau izvorul cu şipotul său, vântul ce
împrăştie o ploaie de miresme sau arborii ce freamătă neobosit. Este interesant de urmărit
predilecţia pentru cadrul nocturn în lirica lui Dimitrie Anghel. Noaptea şi atmosfera de
23
Călinescu, George, op.cit. p.
24
Şerban Cioculescu, op.cit., p.384,
25
Ibidem, p.384
26
Zoe Dumitrescu, Buşulenga (coord.)Istoria literaturii române. Studii, , Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti, 1979, p. 232

16
16
penumbră conferă florilor un farmec mistic, iar vântul pare un vrăjitor ce ademeneşte
copacii într-un dans al începuturilor. Se creionează astfel un tablou nocturn mirifc, grădina
devenin un eden teluric în deplină comuniune cu afectele poetului. Pomii învăluiţi în
mantii albe par cavaleri prinşi într-un dans legendar. Senzaţiile olfactive generate de flori
sporesc atmosfera feerică dând naturii un aspect fantastic. Şi imaginea mării este predilect
nocturnă.
Ştefan Petică-aduce în lirica noastră un spaţiu insolit, în care grădinile, crinii,
crizantemele devin elemente cheie. Poetul cântă seninul nopţii ce sporeşte vraja, conturând
un tablou al „dulcei înserări”care generează sentimentul pustietăţii, al focului dogoritor nu
poate fi atenuat nici de pârâul e freamătă. Crizantemele sunt privite drept făpturi copleşite
de un somn mortuar, sub tăcerea eternă a astrului nocturn.rimăvara cu sine plânsul naturii
purtat cu voce stinsă de vânt. Natura devine o orgă obosită, iar noaptea de multe ori este
asociată morţii. Toamna devine stare de spirit , apusul soarelui alungând iluzia vremurilor
bune.
Otilia Cazimir evocă parfumul florilor, liliacul, zăpada, ploaia, suflarea mistică a
toamnei ce aduce cu sine miresme pluviale, vântul ce împrăştie miresmele floriloe,
cântecul apei. De altfel:”nota particulară a poetei ese o mare prospeţime de senzaţii în
perceperea ănfloririi şia dezagregării.”27
Adrian Maniu- transferă în poezie tehnica picturală, proiectând chiar realitatea sub
forma unui tablou. „Ca şi Th. Gautier, Adrian Maniu e un artist plastic refulat care se
consolează în poezie”.28 În pastelurile sale te uimeşte senzaţia de artificial. El evocă
înserarea, tăcerea nopţii generând sentimentul abandonului. Cromatica peisajului fixează
câteva tonuri predilecte: violetul, negrul sau chiar auriul. De asemenea, toamna ne
aminţeşte de atmosfera mohorâtă conturată în lirica bacoviană. Primăvara însă devine o
expresie a energiei şi a freneziei.
George Bacovia produce o mutaţie esenţială în lirica intebelică. Simbolist autentic,
poetul va aduce în peisajul liric românesc toamna dominată de pluvial-expresie a disoluţiei
universului, a manifestării stărilor depresive. Câmpul sinistru, copleşit de imaginea
plopilor îngenunchiaţi de vânt par să privegheze „amorul defunct”. Aceeaşi pânză lugubră,
completată cu note de violet se conturează în poezia Amurg de toamnă violet. Plopii par să
îngâne o litanie tristă, sporind angoasa peisajului dominat de violetul ostentativ. Anotimpul
autumnal generează o stare de nevroză, poetul conştientizând vidul existenţial, decorul este

27
George Călinescu, , op.cit., p.749
28
Ibidem, p.740

17
17
lugubru: foşnetul, frunzele, ploaia şi somnul schiţând un univers dominat de sentimentul
apăsării. Această idee este amplificată de poezia Pastel în care ploaia, corbii şi păsările
creionează un topos al deznădejdii. Primăvara este dominată de aceeaşi nuanţă:violetul,
devenind o pictură a stării de nevroză. Vara este anotimpul descompunerii, căldura
provocând sentimentul decăderii. Cadrul nocturn al verii pare optimist: luna, liniştea şi
răcoarea sunt însufleţite de parfumul teilor, ce generează dorinţa împlinirii afective. În
schimb iarna aduce acelaşi tablou dezolant, în care albul abundentşi simfonia gasurilor de
afară potenţează sentimentul de teamă. Zăpada capătă accente de gri, universul părând
înghiţit de plumbul de iarnă, iar zarea întreagă pare încremenită sub greutatea zăpezii. Se
poate considera că natura devine în aceste poezii o expresie a rupturii dintre eu şi lume.
„Poezia lui Bacovia este deci expresia unei nevroze. Prin concordanţa peisajului interior cu
cel exterior, impresionează în ansamblu, nu reţine totuşi prin amănunt.”29

Valenţele formativ-educative ale studiului pastelului în gimnaziu. Abordare

interdisciplinară

CUPRINS
ARGUMENT………………………………………………………………………………..
......….

29
Eugen Lovinescu, op.cit. p.187

18
18
CAPITOLUL 1 – CONCEPTUL DE PASTEL
…........................................................................
1. 1. Locul şi rolul pastelului în programa de
gimnaziu ..................................................................
1. 2. Literatura şi pictura …………....................
……………………………………........................
1. 3. Evoluţia pastelului. Curente ………………………......
………………………………..............

CAPITOLUL 2 –REFLECTAREA PASTELULUI ÎN MANUALELE ALTERNATIVE

2.1.1. Vasile Alecsandri- „ poet al vremii lui şi al vremii

noastre”..............................................
2.1.2. Cavalcada anotimpurilor în lirica
luiAlecsandri………………………………………............
2.1.3. Elemente de expresivitate
artistică………………………………............................................
2.1.4. Valoarea stilistică a nivelului gramatical în lirica peisagistică a lui Vasile
Alecsandri...........
2.1.5. Nivelul prozodic-expresie a armoniei
naturii............................................................................
2.2.1. Ion Pillat- „pictor al atmosferei şi al
luminii”...........................................................................
2.2.2. Ipostaze ale naturii în lirica lui Ion Pillat.Teme şi
motive.........................................................
2.2.3. Limbajul
artistic.........................................................................................................................
2.2.4. Valoarea expresivă a nivelului gramatical în conturarea pastelului
psihologic.........................
2.2.5. Elemente de
versificaţie............................................................................................................

CAPITOLUL 3 – TRADIŢIONAL ŞI MODERN ÎN STUDIEREA PASTELULUI

3.1. Strategiile didactice – între tradiţie şi
inovaţie ...........................................................................
3.2. Metode şi procedee specifice predării textului
literar .................................................................
3.3. Optimizarea strategiilor didactice folosite pentru receptarea pastelului în
gimnaziu...................
3.4. Forme de organizare a activităţii
didactice..................................................................................
3.5. Receptarea pastelului prin activităţi nonformale: proiecte educaţionale şi
CDŞ.........................

19
19
3.6. Abordarea interdisciplinară a pastelului prin Teoria inteligenţelor
multiple................................
3.7. De la pastel ...la compunerile
descriptive.....................................................................................

CAPITOLUL 4- METODE ŞI INSTRUMENTE DE EVALUARE

4.1. Probe
scrise...................................................................................................................................
4.2. Evaluarea
orală.............................................................................................................................
4.3.
Proiectul....................................................................................................................................
...
4.4.
Portofoliul.................................................................................................................................
...
4.5.
Autoevaluarea...........................................................................................................................
...

CAPITOLUL 5- ORGANIZAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE PRIVIND

VALORIFICAREA VALENŢELOR FORMATIV-EDUCATIVE ALE
PASTELULUI ÎN GIMNAZIU
5. 1. Obiectivele şi ipoteza
cercetării…………………………………………………………….......
5 2. Metode de cercetare
ştiinţifică…………………………………………………………………..
5. 2.1. Lotul de
subiecţi……………………………………………………………………………...
5. 2.2.
Măsurarea…………………………………………………………………………………….
5. 2.2.1. Variabile
…………………………………………………………………………………....
5. 2.2.2.
Instrumente………………………………………………………………………………....
5.3. Etapele
cercetării………………………………………………………………………………..
 5. 4. Analiza şi interpretarea
rezultatelor……………………………………………………………
 5. 5.Propuneri şi concluzii derivate din
experiment…………………………………………….......

CONCLUZII………………………………………………………………………………...
..........

20
20
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………
……....

ANEXE………………………………………………………………………………………
….......
Planificări
calendaristice..........................................................................................................
Proiectarea unităţii de
învăţare.................................................................................................
Proiecte
didactice……………………………………………………………………………
Fişe de
lucru…………………………………………………………………………………
Teste şi bareme de evaluare şi
notare………………………………………………………
Fişe de observaţie
……………………………………………………………………………
Produse ale
elevilor…………………………………………………………………………
Proiecte
educaţionale................................................................................................................
Curriculum la decizia
şcolii......................................................................................................

BIBLIOGRAFIE
1. Documente oficiale. Programe şcolare
 Curriculum Naţional, Programă şcolară revizuită Limba şi literatura română
clasele a V-a – a VIII-a aprobată prin ordinul ministrului, 2009;

21
21
2.Manuale şcolare
 Mazilu – Ionescu, Elena, Jercea, Valentina, Limba română – manual pentru clasa a
VI -a, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2011;
 Vasilescu, Andra, Rogojinaru, Adela, Vasilescu, Mircea-Limba română-manual
pentru clasa a VI-a, Editura All Educaţional, Ediţia a III-a revizuită, Bucureşti, 2000;
 Şerban, Anca, Şerban, Sergiu, Limba română-manual pentru clasa a VI-a, Editura
All Educaţional, Ediţia a II-a revizuită, Bucureşti 2000.
3. Metodologia cercetării ştiinţifice, psihopedagogice şi metodice, tehnica
elaborării unei lucrări metodico – ştiinţifice
 Alecu, Simona,- „Metodologia cercetării educaţionale”, Ed. Fundaţiei Universitare
„Dunărea de Jos”, Galaţi, 2005;
 Barna, Andrei, Antohe, G.,- Cercetarea pedagogică în „Curs de Pedagogie. Teoria
instruirii şi evaluării.” Editura Istru, Galaţi, 2003;
 Bontaş, I., „Pedagogie”, Editura All, Bucureşti, 1994;
 Cerghit, Ioan, „Metode de învăţământ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1997 ;
 Cerghit, Ioan Etapele unei cercetări ştiinţifico-pedagogice, în Revista de
pedagogie, nr. 2/1989, Bucureşti;
 Cristea, S., „Dicţionar de termeni pedagogici”, Bucureşti, EDP, 2004;
 Cucoş, Constantin - Pedagogie,Editura. Polirom, Iaşi, 1996;
 Drăgan, L., Nicola, I.,- „Cercetarea psihopedagogică”, Editura Tipomur, 1993;
 Nicola, I.,- „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Aramis, Bucureşti, 2004;
 Nicola, I., „Pedagogie şcolară”,EDP, Bucureşti,1980;
 Potolea, Dan (coord.), Neacşu, Ioan(coord.), Iucu, B.,Romiţă (coord.), Pânişoară,
Ovidiu, Ion(coord.) „Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat şi
gradul didactic II”, Editura Polirom, 2008;
4. Domeniul de specialitate
 Alecsandri, Vasile, „Pasteluri” Editura Semne, Bucureşti 2011;
 Călinescu, George, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”,
Editura Semne, Bucureşti 2003;
 Cioculescu, Şerban, Streinu, Vladimir,Vianu, Tudor „Istoria literaturii române
moderne”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971;

22
22
  Cornea, Paul, „ Alecsandri. Pasteluri. Colectia Texte comentate.”Editura Albatros,
Bucuresti,1972;
 Crohmălniceanu Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, II,
Editura Minerva, 1974;
 Lovinescu, Eugen, „Istoria literaturii române contemporane”, Editura Minerva,
Bucureşti, 1989;
 Manolescu, N. „Istoria critică a literaturii române”, Editura Paralela 45, Piteşti,
2008;
 Papadima, Ov. „Ion Pillat” Editura Albatros, Bucureşti , 1974 ;
 Papu, Edgar „Din clasicii noştri”, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977;
 Petraş, Irina,”Teoria literaturii. Curente literare, figuri de stil, genuri şi specii
literare, metrică şi prozodie. Dicţionar-antologie”, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1996;
 Pillat, Ion, “Limpezimi”, Editura Litera, Chişinău,1998;
 Piru,Alexandru,”Introducere în opera lui Vasile Alecsandri”, Editura Minerva,
Bucureşti ,1978;
 Simion, Eugen “Dimineaţa poeţilor”, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1980;
 Tomuş, Mircea “Cincisprezece poeţi,” Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968;
 Vianu, Tudor”Scriitori romani”, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1970;
 Vianu, Tudor, „Alecsandri, Eminescu, Macedonski”, Editura Minerva, Bucureşti,
1974,
5. Didactica specialităţii
 Cucoş, Constantin, (coord.), „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi
grade didactice”, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
 Goia, Viastian, „Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu”, Cluj –
Napoca, Editura Dacia, 2002;
 Ionescu, M., „Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2001;
 Pamfil, Alina, „Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise”,
Bucureşti, Editura Paralela 45, 2003;
 Pamfil, Alina, „Studii de didactica literaturii”, Cluj – Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă,
2006;
 Parfene, Constantin, „Metodica studierii limbii şi literaturii în şcoală. Ghid teoretico-
aplicativ, Iaşi, Editura Polirom, 1999;

23
23
 Pavelescu, M., „Metodica predării limbii şi literaturii române – Ghid pentru
susţinerea examenelor de definitivare şi de acordare a gradelor didactice”, Editura
Corint, Bucureşti, 2010;
 Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română.
Învăţământ primar şi gimnazial, M:E:E:, C:N:C:, Bucureşti, Editura Aramis Print,
2002.

24
24