Metodica predarii citit - scrisului in scolile speciale pentru deficientii mintali

1. Probleme generale
Obiectivul predarii limbii romane este formarea la elevi a unei vorbiri inteligibile, dezvoltarea
vocabularului si formarea deprinderii de citire si scriere corecta si constienta.
In acest scop prezinta importanta metodele si procedeele didactice folosite in predarea citit
scrisului.

Pentru ca metodele si procedeele didactice folosite in predarea

citit-scrisului sa dea rezultate, trebuie sa se respecte particularitatile
fonetice ale limbii, particularitatile psihologice ale procesului citit-scrisului
la copiii deficienti mintali incepatori si sa respecte si conditiile pedagogice
care asigura invatarea constienta a materialului de catre elevi.
Metoda de lucru care respecta aceste cerinte este metoda
fonetico-analiticosintetica care este considerata metoda de baza in
predarea citit - scrisului.
Alaturi de aceasta metoda, in predarea citit scrisului se folosesc
metode cum ar fi: conversatia, demonstratia, explicatia si metoda
exercitiului.
Tinand seama de cerintele lingvistice ale limbii romane, metoda
fonetico -analitico sintetica respecta particularitatile fonetice ale limbii
romane. In acest sens, aceasta metoda presupune organizarea
procesului de citire si de scriere pornind de la mijlocul de comunicare
reala, inteligibila, de la propozitie. De la propozitie elevul face cunostinta,
prin analiza acesteia cu: cuvintele, care sunt unitati sonore constitutive
ale propozitiilor; cu silabele, cu sunetele articulate si respectiv cu
fonemele.
Metoda fonetica - analitico sintetica, pune accent pe
pronuntarea diferentiata a sunetelor atunci cand acestea sunt singure,
pe desprinderea lor corecta din vorbire, pe combinarea lor corecta in
silabe si cuvinte.
Importanta are si felul accentuarii, astfel ca aceasta metoda
subliniind aprecierea auditiva tine seama si de accentuarea corecta. De
aceea in predarea fiecarui sunet nou se porneste de la diferentierea
unitatii sonore a vorbirii si numai dupa ce s-a realizat familiarizarea cu
cunostintele sonore se cunosc literele ca reprezentari grafice ale

sunetelor, dupa care elevii invata diferitele combinatii ale literelor in

silabe si cuvinte pe care le transpun in unitati sonore in procesul citirii.
Tinand seama de particularitatile fonetice in citire, aceasta metoda
presupune ca ordinea invatarii sunetelor si literelor sa fie in raport de
dificultatile pronuntarii lor. Sunetele care prezinta cele mai multe
dificultati de pronuntare sunt vocalele, apoi consoanele care se pot
prelungi m, n, apoi consoanele fricative f, v, s, s, z, j apoi explozivele
p, b, t, d, k, g si cele mai grele fiind africatele ce, ci, che, chi, ge, gi,
ghe, ghi.
Criteriul dificultatii pronuntiei sunetelor este criteriul principal al
ordonarii materialului in cadrul abecedarului, dar nu este unicul. Pe langa
acesta se mai tine seama si de dificultatile scrierii literelor si a posibilitatii
de combinare in cuvinte a literelor invatate.
Metoda fonetica - analitico - sintetica respecta particularitatile
fonetice ale limbii si prin faptul ca pune accent pe pronuntarea
consoanelor separat, fara sprijin pe sunetul vocalic i. Acesta este un
aspect important intrucat pronuntarea consoanelor fara sprijin usureaza
procesul legarii sunetelor in cuvinte.
Tinand seama de particularitatile fonetice ale limbii aceasta
metoda propune ca unitatea de baza a citirii silaba, care corespunde cu
vorbirea obisnuita.

Particularitati psihologice ale citit

scrisului la elevii deficienti mintali

Dintre particularitatile psihologice ale citit scrisului la elevii

deficienti mintali incepatori amintim:
a)
Copiii deficienti mintali isi fixeaza privirea pe un camp perceptiv ingust care la inceput
corespunde unei litere.

b)

Citesc in ritm lent.

c)
Nu inteleg sensul celor citite si prin urmare au o citire
neconstientizata.
d)

Fac multe pauze si reveniri.

e)

Scriu in ritm lent, incet.

f)

Nu au coordonarea oculo-motorie.

Tinand seama de aceste particularitati, metoda foneticaanalitico-sintetica pune accentul pe

formarea celui mai mic camp de citire (silaba) care duce la realizarea unei citiri corecte;
acorda importanta asocierii perceperii vizuale cu cea auditiva sonora si cu propria pronuntare
a elevilor; acorda atentie legaturii dintre tehnica cititului si intelegerea celor citite.
Tinand seama de cerintele pedagogice ale procesului de citire si scriere aceasta metoda
presupune organizarea acestui proces de la usor spre greu, de la cuvinte scurte si silabe
usoare spre combinatii tot mai complexe.
Tinand seama de nivelul de dezvoltare a elevilor incepatori, aceasta metoda presupune
folosirea in mare masura a intuitiei.
Metoda fonetico analitico sintetico include unele procedee ca cel cu alfabetul decupat
prin care elevii actioneaza efectiv si invata actionand.
Alte procedee sunt cele de analiza si sinteza care presupun efort intelectual si care
contribuie la dezvoltarea gandirii elevilor.
Metoda fonetica analitico sintetica prezinta o serie de trasaturi:

a) Pune accent pe realizarea perceptiei auditive si pe dezvoltarea

auzului fonematic. In acest sens, metoda prevede mai intai
desprinderea sunetului din vorbirea obisnuita si apoi trecerea la litera
corespunzatoare sunetului si la scrierea acestuia dupa citirea ei. De
aici vine si numele de fonetica.
b) In cadrul acestei metode se imbina procedeele de analiza si sinteza
adica descompunerea vorbirii pana la sunet si unirea din nou a
sunetelor in silabe si cuvinte. De aici este denumirea analiticosintetica.
c) Se realizeaza legatura reciproca si permanenta intre citire si scriere.
In cadrul pregatirii pentru citire se realizeaza citirea cu alfabetul
decupat (alfabetar) care constituie o scriere cu litere de tipar, iar apoi
in cadrul scrierii se urmareste si formarea si consolidarea
deprinderilor de citire , intrucat ceea ce se scrie se si citeste. Aceasta
legatura dintre citire si scriere se realizeaza si prin faptul ca imediat
dupa invatarea fiecarei litere de tipar se invata si litera
corespunzatoare de mana.
d) Aceasta metoda considera ca unitate de citire silaba.

3. Metodica activitatilor din perioada preabecedara in

scolile speciale ajutatoare pentru deficienti mintali
Importanta perioadei preabecedara decurge din faptul ca in cadrul ei se realizeaza
integrarea elevilor in mediul scolar, familiarizarea copilului cu desfasurarea unor activitati
organizate si asigurarea conditiilor invatarii alfabetului.

Sarcinile perioadei preabecedare sunt:

a. Cunoasterea elevilor de catre profesor si verificarea cunostintelor cu
care au venit in scoala;
b. Familiarizarea elevilor cu conditiile si cerintele scolare;
c. Trezirea interesului elevilor pentru activitatea de invatare;
d. Corectarea, precizarea, largirea reprezentarilor si cunostintelor
elevilor despre mediul inconjurator;
e. Dezvoltarea vorbirii elevilor si imbogatirea vocabularului;
f. Pregatirea elevilor pentru invatarea propriu-zisa a citirii si scrierii prin
exercitii practice de dezvoltare a auzului fonematic si de pregatire a
mainii pentru scris.
Pentru realizarea acestor sarcini profesorul trebuie sa desfasoare activitati organizate si
intense inca din primele zile ale anului scolar.

In primele zile profesorul urmareste sa cunoasca elevii si nivelul

lor de dezvoltare. In acest scop va studia dosarele elevilor si va lua
legatura cu parintii acestora si va examina individual nivelul dezvoltarii
fiecarui elev si bagajul de cunostinte al acestora.
Se recomanda ca in primele zile de scoala profesorul sa noteze
intr-un caiet special toate constatarile sale cu privire la fiecare elev in
parte.
Lectiile din aceasta perioada sa fie atractive, interesante si bogate
in material intuitiv.
O mare influenta instructiv educativa o au activitatile organizate
sub forma de joc si activitatile manuale de desenare, sortare, grupare,
potrivire dupa asemanari, decupari si scrierea diferitelor semne.
Utile sunt iesirile in natura, plimbarile si excursiile.
Pentru introducerea elevilor in mediul scolar, pentru incadrarea lor
in activitati organizate si dirijate si pentru corectarea unor deficiente de
conduita este necesar ca toate activitatile sa fie bine organizate
incepand din primele zile de scoala.

Pentru dezvoltarea vorbirii elevilor se recomanda a se organiza si

desfasura urmatoarele activitati: discutii cu elevii, povestiri ale
profesorului urmate de discutii si dramatizari, activitati de lectura
explicativa, activitati de memorizare de poezii, lectii intuitive pe baza unor
materiale concrete, activitati sub forma de jocuri cu jucarii, ilustratii, etc.
In aceasta perioada elevul trebuie invatat sa verbalizeze orice
actiune pe care o efectueaza, sa povesteasca liber intamplarile petrecute
in jurul sau, sa asculte cu atentie vorbirea profesorului, a colegilor, sa
raspunda la intrebari, sa pronunte sunetele si cuvintele clar si corect.
Temele in jurul carora se vor realiza lectiile din aceasta perioada
sunt: scoala, clasa, familia, anotimpurile, jocurile copiilor, etc.
In aceasta perioada trebuie sa existe o preocupare si in legatura
cu corectarea unor defecte de vorbire cu inlaturarea timiditatii, a
negativismului si a eschivarii de a se anunta la raspuns.
In scopul corectarii defectelor de vorbire, profesorul trebuie sa
efectueze exercitii de pronuntare mai mult sub forma de joc si cu
explicarea miscarilor aparatului fonator. Foarte atractive sunt si jocurile
tip onomatopee si interjectii.
Dupa o perioada de activitati didactice, atunci cand elevii ajung la
un nivel suficient de dezvoltare a atentiei si vorbirii si se comporta normal
in clasa, astfel incat se poate lucra in mod organizat, se trece la
pregatirea elevilor in vederea insusirii citirii si scrierii.
In acest scop, in lectiile de citire, elevii vor fi familiarizati cu
notiunile si termenii de propozitie, cuvant, silaba, sunet. Familiarizarea cu
acesti termeni nu se va efectua prin definitii si explicatii stiintifice ci prin
exercitii simple si practice. Se vor face exercitii de desprindere a
propozitiei din vorbire, de analiza a propozitiilor avand ca unitate de baza
cuvantul, de analiza a cuvantului avand ca unitate de baza silaba si de
analiza a silabei avand ca unitatea de baza sunetul.
In scopul familiarizarii elevilor cu termenul si notiunea de
propozitie se procedeaza cam astfel:
Profesorul spune in legatura cu un obiect o propozitie, sau ii ajuta
pe elevi prin intrebari, pe baza de material intuitiv sa desprinda o
propozitie. Apoi cere repetarea propozitiei in cor de catre intreaga clasa,
dupa care anunta simplu: Aceasta este o propozitie. Se insista asupra

insusirii denumirii exersand cu elevii pronuntarea termenului de

propozitie.
In continuare se efectueaza exercitii de desprindere a propozitiilor
de catre elevi pe baza de intrebari sau ilustratii, accentuandu-se mereu
denumirea de propozitie.
In acelasi mod se procedeaza si cu predarea notiunii de cuvant si
analiza propozitiei avand ca unitate de baza cuvantul.
Pentru aceasta, dupa ce se verifica cunostintele elevilor despre
propozitie, in etapa predarii lectiei noi cu subiectul cuvantul, profesorul
spune elevilor o propozitie (care poate fi spusa si de catre un elev), cu
pauze intre fiecare cuvant, asociind pronuntarea cuvintelor cu batai din
palme. Apoi cere elevilor sa repete propozitia in acelasi mod si sa
observe de cate ori s-au facut pauze sau s-a batut din palme. In
continuare se discuta asupra observatiilor si se anunta simplu: toate
acestea dupa care am batut din palme sunt cuvinte. Apoi se exerseaza
cu elevii insusirea denumirii termenului de cuvant. Urmeaza efectuarea
de exercitii de formare de noi propozitii si de analiza a propozitiilor in
cuvinte.
In mod treptat trebuie sa li se atraga atentia elevilor ca unele
propozitii sunt mai lungi si deci contin mai multe cuvinte si altele sunt mai
scurte. In acest scop se realizeaza exercitii gradat: mai intai se vor da
propozitii compuse din doua cuvinte, apoi din trei cuvinte si apoi din mai
multe cuvinte.
Tot prin exercitii practice, accesibile elevilor, se procedeaza si
pentru familiarizarea elevilor cu notiunea de silaba si sunet si pentru
efectuarea analizei fonetice pana la notiunea invatata.
In scopul accesibilitatii activitatii de analiza si sinteza fonematica
putem folosi in aceasta perioada urmatoarele procedee practice:
a. Sprijinirea pe materiale intuitive (obiecte, ilustratii, jucarii) pentru
formularea propozitiilor;
b. Realizarea exercitiilor de analiza si sinteza fonematica in mod
frecvent sub forma de jocuri cum ar fi: jocuri de completare a
propozitiilor cu inceput dat sau a cuvintelor incepute cu silabe, etc.

c. Asocierea permanenta a analizei fonematice cu miscarea, cum ar fi:

batai din palme pentru cuvinte, miscarea mainii sub barbie pentru
silabe si inchiderea, deschiderea degetelor pentru sunete.
d. Sprijinirea analizei auditive pe reprezentarea grafica solicitand astfel
mai multi analizatori.
Pentru propozitie se utilizeaza un dreptunghi mai mare.

Pentru cuvinte un dreptunghi mai mare pentru propozitie si altele mai

mici pentru cuvinte.

Pentru silabe avem:

Pentru sunete avem:

e. Desprinderea primelor sunete cu care se familiarizeaza elevii din onomatopee sau

interjectii. Exemplu: a!!!; u!!!; s!!!.
Concomitent cu dezvoltarea perceptiei auditive in cadrul lectiilor de citire, in lectiile de scris
se realizeaza dezvoltarea perceptiei vizuale si a motricitatii care se realizeaza mai intai pe
materiale didactice, pe jucarii utilizandu-se exercitii de comparare a obiectelor, de
suprapunere a lor dupa asemanari, de completare a lacunelor, exercitii, de aranjare a
obiectelor intr-o ordine data (de la stanga la dreapta). Se trece la exercitii de coordonare a
miscarilor mainii si degetelor.
Dupa aceasta perioada se vor efectua diferite activitati manuale ca: conturari dupa conturul
slab trasat de catre profesor, decupari cu foarfeca, colorarea interiorului unor contururi,
hasurari in interiorul contururilor.
Dupa aceasta perioada elevii vor fi pusi sa efectueze desenarea unor obiecte simple,
modelari din plastelina si construirea unor figuri din betisoare sau chibrituri.
Dupa o perioada, si anume atunci cand elevii au o anumita indemanare manuala, se trece la
scrierea pe caiet a elementelor componente ale literelor (puncte, linii verticale si oblice,
bastonase, nodulet, zalute, etc.).

La baza exercitiilor de scriere pe caiete trebuie sa stea intuirea obiectelor reale din care se
pot desprinde elemente ce sunt apoi analizate cu ajutorul elevilor si numai dupa aceasta
profesorul demonstreaza scrierea lor.
Pentru inlaturarea dificultatilor intampinate in scrierea elementelor pe caiete de catre elevi se
pot folosi unele procedee suplimentare cum ar fi: conturarea cu degetul a elementele
respective taiate in glaspapir, in aer, pe banci; intarirea elementele scrise usor de catre
profesor in caietele elevilor; orientarea elevilor in scris prin trasarea unor puncte de orientare;
iar in cazul existentei unor dificultati mai mari se recurge la conducerea mainii elevului.
In vederea pregatirii elevilor pentru scriere, profesorul va insista si asupra pozitiei corecte a
caietului si a creionului.
In cadrul lectiilor din perioada preabecedara profesorul este preocupat sa formeze la elevi si
anumite notiuni de orientare in spatiu sau de marime. De asemenea este necesar ca elevul
sa cunoasca notiunile de jos sus, stanga dreapta, mic mare, aproape departe, lung
scurt, latingust, vertical oblic, pentruca acestea sunt necesare in cadrul activitatilor de citit
- scris.
Tot in aceasta perioada se vor face exercitii de cunoastere a culorilor si a formelor simple.
Profesorul trebuie sa aiba grija in efectuarea activitatilor de capacitatea redusa de munca a
elevilor si de aparitia oboselii. In acest sens activitatile trebuie sa fie scurte si variate, iar in
cadrul unei ore este util sa se efectueze mai multe activitati (2 -3), iar imbinarea lor sa se
efectueze in asa fel incat activitatile care solicita vorbirea elevilor sa fie imbinate cu o
activitate manuala sau de scris.
4. Indrumari metodice pentru lectiile din perioada preabecedara
4.1. Lectia de predare a unei povestiri
Pentru desfasurarea unei astfel de lectii profesorul trebuie sa-si pregateasca materialul
didactic (ilustratii, decupaje cu personaje din povestire). Daca se pregatesc figuri pentru a fi
montate pe planse metalice sau flanelograf se va avea in vedere si realizarea unui decor a
povestirii.
In momentul desfasurarii lectiei profesorul duce discutii pregatitoare pentru a se apropia de
subiectul povestirii. Dupa aceea, se va anunta subiectul lectiei atragand atentia asupra
faptului ca trebuie sa fie atenti pentru ca vor trebui sa stie sa povesteasca cele expuse.
Profesorul incepe sa povesteasca si sa prezinte la momentul potrivit, materialul didactic
pregatit. Dupa terminarea povestirii urmeaza intrebarile profesorului pentru fixarea
continutului de catre elevi.
Profesorul trebuie sa fie atent la raspunsurile elevilor si sa-i corecteze ori de cate ori gresesc
sau sa-i ajute pentru a da raspunsuri corecte si in propozitii.
Dupa aceasta, elevii vor fi pusi sa povesteasca pe momente, iar apoi este bine sa punem
unul sau doi elevi sa povesteasca in intregime bucata, dupa care profesorul pune intrebari
pentru desprinderea concluziilor si sau a invatamintelor.
Daca timpul permite se poate realiza si dramatizarea povestirii. Lectia se incheie cu darea
temei pentru acasa. De exemplu sa o povesteasca parintilor, fratilor sau surorilor.

4. Lectia de impartire a cuvintelor in silabe

Lectiile vor fi organizate astfel incat, mai intai, se vor lua cuvinte formate din doua silabe,
apoi din trei si apoi numai dintr-una singura.
Structura unei lectii de impartire a cuvintelor in silabe:
a) Moment organizatoric
b) Discutie cu elevii pentru a-i pregatii in vederea intuirii unei ilustratii care se va prezenta
dupa incheierea discutiei. Scopul intuirii acestei ilustratii este ca, punand o intrebare sa
obtinem o propozitie in care sa existe cuvantul care ne intereseaza. Dupa ce am obtinut
propozitia cu cuvantul respectiv, se intreaba elevii Ce este aceasta?. Pe urma se repeta
cu intreaga clasa propozitia respectiva, astfel incat sa se permita analiza acesteia pana
la cuvant. Pe urma se va desprinde cuvantul care ne intereseaza. Urmeaza pronuntarea
cuvantului de catre profesor si asocierea silabelor cu miscarile mainii sub barbie. Se va
cere pronuntarea cuvintelor in acelasi mod de catre elevi, mai intai cu intreaga clasa,
apoi individual. In continuare se va purta o discutie asupra modului cum s-a spus
cuvantul respectiv si de cate ori s-a deschis gura. Profesorul anunta la final, ca acest
cuvant are doua, trei sau o parte si ca aceste parti se numesc silabe.
c) Exersarea insusirii denumirii de silaba.
d) Discutie cu elevii asupra locului fiecarei silabe in cuvantul analizat pentru a desprinde
care este prima, a doua silaba, etc. In continuare profesorul prezinta si alte ilustratii,
cerand elevilor sa denumeasca imaginea, dupa care se realizeaza din nou analiza
cuvintelor spuse de catre elevi pana la silaba, stabilindu-se numarul si locul silabelor in
cuvant. Profesorul poate cere elevilor sa dea exemple de cuvinte formate din doua, trei
sau o silaba. Este indicat ca, in cazul predarii, analiza cuvintelor pana la silaba sa se
realizeze si grafic pe tabla, sau pe tabla magnetica, etc.
e) Urmeaza fixarea prin intrebari in cadrul careia se pot deschide si abecedarele la pagina
cu cuvintele analizate pana la silabe.
f) Incheierea lectiei se va face prin darea temei pentru acasa.
4.3 Lectia pentru scrierea unui semn grafic
Structura unei lectii de scriere a unui element grafic este cam urmatoarea:
a) Moment organizatoric
b) Profesorul verifica tema pentru acasa si face pregatirea pentru trecerea la lectia noua.
c) Urmatoarea etapa este predarea noului semn. Este indicat sa se inceapa cu o povestire
in care sa se vorbeasca despre un obiect care are forma semnului ce urmeaza a fi
predat.
d) In continuare se discuta povestea, se trag concluzii, se ajunge la obiectul care are forma
semnului care se preda, se arata obiectul si se discuta despre forma sa, se deseneaza
obiectul respectiv sau se face reproducerea obiectului din sarma, glaspapir care ajuta la
perceperea obiectului tactil kinestezic (nu numai vizual), cerandu-le sa verbalizeze
forma acestuia.

e) Profesorul demonstreaza cum se scrie semnul respectiv, verbalizand intreaga activitate

de scriere.
In continuare elevii sunt pusi sa faca semnul cu degetul in aer, pe banci, iar cativa sunt
chemati sa-l scrie si la tabla.
Apoi, se face pregatirea elevilor pentru activitatea de scris. Se cere elevilor sa observe in
caiete si sa ingroase modelul scris de profesor, iar apoi sa scrie mai departe, in mod limitat
2-3 semne.
Corectarea individuala si generala se face prin demonstrarea la tabla cum trebuie scris
corect.
Dupa corectare se cere elevilor sa scrie mai departe in caiete tot un numar limitat de semne.
f) Cand elevii scriu, profesorul trece printre banci, controleaza si ajuta elevii la efectuarea
semnului si face aprecieri asupra modului cum au scris elevii.
g) Fixarea cunostintelor invatate la ora respectiva se va face pe baza de intrebari: Ce semn
am invatat azi? Cum se scrie?. Se scot cativa elevi la tabla pentru a scrie semnul si
pentru a verbaliza modul de realizare a acestuia.
h) Lectia se finalizeaza cu darea temei pentru acasa: (elevii vor trebui sa scrie 2, 3 randuri
cu semnul respectiv).
In general, la sfarsitul perioadei preabecedare, elevii trebuie sa posede urmatoarele
cunostinte, priceperi si deprinderi.
Sa stie sa dea raspunsuri complete la intrebari;
Sa povesteasca in mod curent povestiri, istorioare scurte;
Sa recite poezii;
Sa separe propozitii din vorbire, cuvinte din propozitii, silabele din cuvinte si sunete
din silabe.
Sa recunoasca sunetele invatate din cuvinte si sa poata indica locul lor in cuvinte
(inceput, mijloc, sfarsit);
Sa gaseasca cuvinte pentru un sunet dat
Sa-si formeze deprinderi si tehnica de scriere;
Sa scrie principalele elemente grafice ale literelor;
Sa se comporte corect in colectiv (la lectie, in pauze).