CADRUL GRAMATICII

Cultivarea limbajului reprezinta una din cele mai de seama sarcini ale ciclului primar si
ale scolii in general . La clasele I IV acest lucru se realizeaza in primul rand la
obiectul Limba romana , celelalte discipline scolare fiind antrenate de asemenea la invatarea
corecta a limbii .

Disciplina in cadrul careia elevii invata in mod sistematic un ansamblu de reguli

elementare privitoare la edificarea formelor cuvintelor si la imbinarea lor in
propozitii este gramatica . Prin studiul gramaticii elevii inteleg logica limbii , bogatia ei si se
deprind sa foloseasca in mod corect si constient , atat in vorbire cat si in scriere , un vocabular
adecvat , o exprimare corecta .

Studiind gramatica , elevii reusesc sa inteleaga mai bine gandurile altora si sa se

foloseasca de limba ca mijloc de comunicare , de acumulare a unor cunostinte noi .

In studiul limbii in ciclul primar se disting doua etape care se succed , dar care merg si
concomitent . In prima etapa , elevii opereaza cu notiunile gramaticale fara sa le numeasca si fara
sa le defineasca ( clasele I si a II-a ) . In aceasta etapa , elevii sunt familiarizati cu unele
cunostinte simple de limba pe cale oral-practica prin exercitii de limba , de exprimare pe care le
fac in special la citire , la scriere , la comunicare , iar in clasa a II-a in orele special destinate
acestui scop .

In cea de-a doua etapa , elevii isi insusesc in mod stiintific notiuni de limba prin reguli si
definitii . In acest scop se face apel si la experienta lingvistica dobandita in etapa oral-
practica pe baza careia elevii invata unele reguli si definitii gramaticale .

O particularitate esentiala a insusirii notiunilor de limba o constituie reluarea pe un plan

superior a celor invatate anterior , fie ca acest lucru s-a facut pe cale oral-practica , sau prin
reguli si definitii de gramatica . Acest sistem de repartizare a volumului de cunostinte si de
invatare a gramatici se numeste concentric .

Potrivit acestui sistem , elevii isi insusesc notiunile gramaticale si isi dezvolta capacitatea
de a se exprima corect oral si scris , in mod gradat , adaugand mereu , la ceea ce cunosc , noi
elemente de limba .

Sa urmarim , din punct de vedere metodic , procesul de formare concentric , impletit cu

cel liniar , a unor notiuni gramaticale .

Notiunea de substantiv , de pilda se da in clasa a III-a in felul urmator : cuvintele cu care

numim fiinte , lucruri , fenomene ale naturii , stari sufletesti , actiuni , sunt substantive .

Pana in aceasta clasa , conform predari concentrice , elevii isi insusesc treptat o serie de
cunostinte preliminare despre substantiv . Ei invata si folosesc in vorbire cuvinte care denumesc
fiinte , lucruri , fenomene ale naturii inca din clasa I si costruiesc propozitii cu aceste cuvinte
pentru ca abia in clasa a III-a sa invete ca aceste cuvinte se numesc substantive.

Elevii invata inca din clasele I si a II-a ca aceste cuvinte pot denumi o singura fiinta ,
lucru sau un singur fenomen al naturii , pentru ca in clasa a III-a sa invete despre numarul
substantivelor si despre felul lor : comune si proprii , iar in clasa a IV-a despre genul
substantivelor si despre functia sintactica a substantivelor .

Inca din clasa a III-a , curriculum-ul de limba romana recomanda ca pentru recunoastere
si analiza sa se utilizeze texte care contin substantive in cazurile nominativ , genitiv , dativ si
acuzativ ; articulate cu articol hotarat sau nearticulate fara a preciza terminologia de caz . De
asemenea se vor rezolva si problemele legate de ortografia si ortoepia substantivelor .

In acelasi mod se reiau , pe plan superior , toate cunostintele gramaticale , atat cele de
morfologie cat si cele de sintaxa .

Acest sistem de invatare a gramaticii corespunde particularitatilor psihologice ale copiilor de varsta scolara
mica .

Gramatica se invata in procesul exprimarii , iar odata invatate , notiunile de limba devin
un instument valoros in dezvoltarea vorbirii corecte a elevilor . Cunostintele teoretice de limba
sunt intelese si asimilate temeinic numai atunci cand devin operante , adica sunt folosite in
practica exprimarii .

Sistemul concentic de dispunere a cunostintelor de gramatica are unele consecinte

practice , de ordin metodic . Astfel , in numeroase cazuri , invatarea unor cunostinte noi se poate
asigura pe baza regulilor si definitiilor gramaticale cunoscute . In asemenea situatii , drumul spre
noile cunostinte care largesc sfera unei notiuni gramaticale se poate face deductiv , pornindu-se
de la generalizare , adica de la o regula sau definitie cunoscuta de elevi , la cazul particular .
Astfel in predarea partilor secundare ale propozitiei , la clasa a IV-a , se poate porni de la faptul
ca elevii cunosc inca din clasa a III-a propozitia dezvoltata ( ei stiu ca aceasta pe langa subiect si
predicat , mai are si alte parti ) , iar lectiile despre atribut si complement permit sa se porneasca
de la generalizari cunoscute despre propozitia dezvoltata si despre alte parti ale propozitiei care
duc la alcatuirea propozitiei dezvoltate .

Procesul cu cel mai mare randament din punctul de vedere al solicitarii capacitatilor
intelectuale il constituie cel inductiv , de la cazuri particulare la generalizari .

Drumul pe care-l parcurg elevii de la materialul de limba pana la elaborarea definitiilor

gramaticale este anevoios si implica angajarea unui sustinut efort de gandire din partea elevilor .
Etapa cea mai importanta in acest proces este aceea prin care , pe baza cercetarii materialului
lingvistic cu ajutorul operatiilor de gandire , elevii sunt condusi sa elaboreze o definitie
gramaticala .

Caracterul constient al intelegerii noii definitii este asigurat de masura in care elevii
participa efectiv la elaborarea noii definitii , astfel incat formularea ei sa fie o consecinta fireasca
a eforturilor pe care le-au facut sub indrumarea invatatorului , pe baza operatiilor de gandire . In
activitatea de gandire pe care o intreprinde fiecare elev trebuie sa se faca apel la analiza si sinteza
, la comparatie , la abstractizare si generalizare .

Notiunile gramaticale se insusesc pe baza intelegerii legaturii dintre ele . O notiune

gramaticala nu poate fi inteleasa daca e luata izolat , daca e rupta de un anumit cotext in care se
afla .

Regulile si definitiile gramaticale intelese corect si aplicate in practica exprimarii devin

astfel instrument de autoreglare , de autocontrol si nu se uita intrucat cel care le foloseste simte
utilitatea si necesitate lor .