psihologia educatiei

Nivel I

Student: CHETU GEORGIANA

 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI

Cap.1 : Introducere

1.1 Motivatia alegerii temei.

1.2 Particularităţi ale formării noţiunilor gramaticale la elevii de la ciclul primar

1.3 Importanta studierii limbii romane in ciclul primar.

Cap. 2 : Particularitati in didactica invatamantului primar.

2.1 Particularitatile psiho-intelectuale ale copiilor de varsta scolara mica.

2.2 Importanta instructiv-educativa a predarii gramaticii in clasele I-IV

2.3 Particularitatile predarii-invatarii limbii romane in invatamantul primar. Predarea-

invatarea limbii romane.

Cap. 3 Deprinderi si aspect metodologice:

3.1 Formarea deprinderii elevilor de a scrie corect
3.2 Gramatica – disciplina scolara in ciclul primar si locul substantivului in cadrul gramaticii
3.3 Aspecte metodologice ale studierii sintaxei in clasele primare

Cap. 4 Concluzie

4.1 Importanța instructiv-educativă a predării Gramaticii în ciclul gimnazial

4.2 Bibliografie.

1.1 Motivatia alegerii temei.

Am ales aceasta tema, deoarece mi se pare foarte interesanta. Prin studiul gramaticii, elevii inteleg
logica limbii, bogatia ei si se deprind sa foloseasca in mod corect si constient, atat in vorbire, cat si in
scriere, un vocabular adecvat, o exprimare corecta. Elevii reusesc sa inteleaga mai bine gandurile altora si
sa se foloseasca de limba ca mijloc de comunicare, precum si de acumulare a informatiilor. Activitatea de
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
invatare a notiunilor de gramatica asigura in acelasi timp, cultivarea zestrei lingvistice a copiilor si
contribuie la stimularea proceselor de cunoastere,a gandirii abstracte in mod deosebit.

1.2 Particularităţi ale formării noţiunilor gramaticale la elevii de la ciclul primar

Fără însuşirea limbii române nu poate fi concepută evoluţia intelectuală viitoare a şcolarilor, pregătirea lor
corespunzătoare la celelalte discipline de învăţământ. Deşi nu trebuie să uităm nici la celelalte obiecte de
exprimarea elevilor, lecţiile de limba română oferă cadrul cel mai propice culturii, îmbogăţirii limbii vorbite de
copii. (MIRELA GHERGAN-Particularităţi ale formării noţiunilor gramaticale la elevii de la ciclul primar-
didactic.ro CANCELARIA NATIONALA)

1.3 Importanta studierii limbii romane in ciclul primar

Limba romana reprezinta in esenta continuarea limbii latine vorbite neintrerupt pe teritoriul patriei
noastre de la cucerirea Daciei de romani si pana azi. Formandu-se si dezvoltandu-se in chiar procesul
formarii si dezvoltarii poporului - deci odata cu el - limba este expresia istoriei si a inaltelor lui insusiri.
Factor de afirmare si unificare, limba a fost pentru poporul nostru si una din fortele care l-au ajutat sa urce
treptele tot mai inalte ale civilizatiei si culturii, material de pret in care si-a durat unele dintre cele mai
valoroase creatii artistice.
Stapanirea temeinica si folosirea corecta si precisa a limbii romane constituie nu numai o necesitate (caci
ea inlesneste tuturor cetatenilor tarii participarea la activitatea si viata sociala, accesul la cultura), dar si o
datorie pentru toti cei ce contribuie la faurirea - in continuare - a istoriei poporului, limba fiind - asa cum
se stie - una dintre caracteristicile esentiale, definitorii ale acesteia.
Ca limba materna se insuseste spontan din primii ani de viata, in cadrul convietuirii sociale, in relatiile
dintre copii si adulti, practica reprezentand - prin urmare -faza initiala a invatarii limbii.
Limba romana constituie principalul obiect de studiu in invatamantul nostru obligatoriu. Studiul
limbii romane are o importanta cu totul deosebita in formarea multilaterala a tineretului scolar. Fara
insusirea corespunzatoare a limbii romane nu poate fi conceputa evolutia intelectuala viitoare a scolarilor,
pregatirea lor corespunzatoare la celelalte obiecte de invatamant. De aceea, limba romana este situata la
loc de frunte in randul obiectelor incluse in planul de invatamant al scolii.
In ciclul primar, importanta limbii romane ca obiect de invatamant capatadimensiuni noi,
determinate de faptul ca acest obiect urmareste atat cultivarea limbajului oral si scris al elevilor,
cunoasterea si folosirea corecta a limbii romane, limba materna, cat si invatarea unora din tehnicile de
baza ale activitatii intelectuale cum sunt cititul, scrisul si exprimarea corecta.
Aceste tehnici sau instrumente ale muncii intelectuale asigura dezvoltarea si perfectionarea
limbajului, precum si succesul in intreaga evolutie viitoare a scolarilor. La varsta scolara mica, limba se
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
invata cu o mare usurinta, curiozitatea copiilor fata de latura ei sonora fiind probabil impulsul
interiorcare-i determina spre o insusire aproape ludica a ei. De multe ori, copilul, jucandu-se, creeaza
cuvinte, iar creatia lui este conforma cu spiritul limbii lui materne.
Aceasta atitudine fata de limba constituie un cadru favorabil pentru actiunea invatatorului, care
trebuie sa ii vina in intampinare, prin atitudinea si activitatea sa didactica, in acest sens, invatatorul trebuie
sa dobandeasca trei calitati: pretuire fata de limba materna, cunostinte lingvistice temeinice, placere si
maiestrie in predarea ei.
Prin convergenta acestora, invatatorul il poate face pe copil sa perceapa obiectul Limba romana
din planul de invatamant al clasei este alocat in scopul realizarii ei.

2.1. Particularitatile psiho - intelectuale ale copiilor de varsta scolara mica

In ansamblul dezvoltarii, varsta scolara apare ca o etapa cu relativa stabilitate si cu posibilitati de

adaptare mai usor de realizat. Progresele obtinute sunt mai constante si se manifesta in toate
compartimentele dezvoltarii psihice si fizice.
In dezvoltarea fizica se constata o fortificare generala a organismului.
Profilul psihologic este definit de cercetatorul, I. Nicola ca ,,expresia cantitativ-calitativa a totalitatii
componentelor, proceselor si insusirilor psihice, precum si a relatiilor interfunctionale dintre acestea,
caracteristice unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetica a copiilor si diferentiat de la un individ la
altul".
La varsta scolara mica, in conditiile unei organizari corecte a procesului instructiv - educativ, perceptia
copilului capata caracterul unei activitati dirijate spre un anumit scop. Functia de reglare si control a celui
de al doilea sistem de semnalizare asupra legaturilor din primul sistem de semnalizare se dezvolta mult in
aceasta perioada. Acum se face trecerea de la perceptia neorganizata spre cea organizata, diferentiata ,
selectiva, orientata spre un anumit scop, trecere care nu se realizeaza de la sine, ci in procesul unei
educatii si instructii adecvate, prin organizarea unei activitati cu obiectele care sa necesite analiza lor fina.
Perceptia copilului nu mai are un caracter global; copilul reuseste sa desprinda treptat diferitele parti
componente ale obiectelor treprezentarile elevului in procesul de invatamant. Dezvoltarea capacitatii de
reprezentare merge in directia cresterii elementului generalizator. (Aspecte ale predarii substantivului la
elevii din invatamantul primar-sursa NET-GRADUO -PROIECTE)

2.2 IMPORTANŢA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ A PREDĂRII GRAMATICII ÎN CLASELE I-IV

Gramatica (morfologia şi sintaxa) sunt un ansamblu de reguli privitoare la modificarea cuvintelor şi

îmbinarea lor în propoziţii şi fraze. Fără cunoaşterea gramaticii, a regulilor de funcţionare a limbii, limba
nu poate fi folosită cum trebuie, nu poate servi ca mijloc de comunicare. Ca atare, studiul limbii este unul
dintre obiectele de bază ale şcolii generale. Gramatica generalizează şi tipizează fenomenele limbii. Unor
asemenea însuşiri, caracteristice fenomenelor gramaticale obiective, le corespund anumite procese
psihice, precum gândirea şi învăţarea. În cazul de faţă, elementele principale ale procesului gândirii sunt
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
abstractizarea şi generalizarea, corelate cu altele. Trăsătura esenţială a gramaticii este caracterul ei
abstract, care constă în faptul că ea operează cu noţiuni abstracte, că are elemente comune care stau la
baza modificării cuvintelor şi a îmbinării lor în propoziţii şi construieşte din ele reguli gramaticale, norme
gramaticale. În cadrul studierii gramaticii, operarea cu unităţi abstracte, stabilirea de legi, de reguli, care
se realizează în învăţământul modern atât pe cale inductivă cât şi deductivă, contribuie la dezvoltarea
gândirii logice, a gândirii abstracte a elevilor, contribuie, alături de matematică şi alte obiecte de
învăţământ, în mod deosebit la trecerea gândirii elevilor din stadiul ei concret spre o gândire abstractă.
Deci, în procesul însuşirii cunoştinţelor ,noţiunilor şi a regulilor gramaticale, elevii analizează,
diferenţiază, compară, clasifică, generalizează, adică realizează diferite operaţii de gândire. Formarea şi
dezvoltarea gândirii gramaticale determină îmbogăţirea şi perfecţionarea continuă a mijloacelor de
exprimare, potrivit legăturii dialectice dintre gândire şi vorbire. Scopul final al studierii gramaticii este
aşadar, de a dezvolta exprimarea corectă orală şi scrisă a elevilor. În cadrul studierii limbii la clasele I-IV
se însuşesc şi unele cunoştinţe de fonetică, iar în cadrul studierii gramaticii se stabilesc fireşte raporturile
dintre fonetică şi gramatică, ,, raporturi care decurg din faptul că sunetele reprezintă aspectul material al
cuvintelor” şi împreună sunt subsisteme ale sistemului general al limbii. Prin lecţiile de gramatică, copiii
se deprind cu consecvenţa şi coerenţa vorbirii (înlănţuirea logică a ideilor exprimate în propoziţii şi în
fraze). Studierea gramaticii contribuie la dezvoltarea vocabularului elevilor, pe baza raportului dintre
gramatică şi vocabular care se reflectă în însăşi noţiunea de cuvânt ca unitate lexicală. Studierea
gramaticii contribuie totodată şi la activizarea vocabularului pasiv. Pentru a se realiza însuşirea de către
elevi a unor reguli gramaticale (legate de verb, substantiv etc) se foloseşte un material lingvistic bogat:
exemple orale sau scrise, analiza unor fragmente din texte literare, etc. Aşa cum s-a arătat, predarea
gramaticii urmăreşte atât dezvoltarea gândirii, cât şi a vorbirii elevilor. La aceasta trebuie să adăugăm şi
rolul pe care-l are studiul gramaticii în însuşirea de către elevi a deprinderilor de a scrie corect.
“Gramatica influenţează regulile scrierii, ortografia şi punctuaţia. Actualele norme ortografice se bazează
şi pe două principii gramaticale: unul morfologic şi unul sintactic. În ce priveşte punctuaţia, ea este
considerată, pe drept cuvânt, auxiliarul grafic al sintaxei”.(Gramatica limbii romane, vol.I, 1963, pag).
Studierea gramaticii este strâns legată şi de citire. Ele se completează reciproc, contribuind la însuşirea
temeinică de către elevi a cunoştinţelor dintre domeniile respective. Învăţarea gramaticii în strânsă
legătură cu practica exprimării ajută elevii să cunoască structura limbii noastre, lexicul ei bogat, mulţimea
şi varietatea de forme care le permit să se exprime în vorbire cu cele mai fine nuanţe de sens. Astfel se
cultivă dragostea pentru limba patriei.” ( Prof .inv. primar : Bilea Cornelia Scoala Gimnaziala Bagaciu ,
Jud: Mures- Revista online New Projects).

2.3 Particularităţi ale formării noţiunilor gramaticale la elevii de la ciclul primar

1. Locul și importanța predării-învățării gramaticii în ciclul primar Studierea limbii române în școală
prezintă o importanță inestimabilă, pentru că însușirea corectă a acesteia de către elevi devine condiția de
bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învățământului de cultură generală, și anume
formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. Astfel, limba română contribuie la
dezvoltarea tuturor laturilor conștiinței elevilor și la cultivarea disponibilităților de a colabora cu semenii,
de a întreține relații interumane eficiente pe diverse planuri de activitate, imperativ categoric al dezvoltării
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
vieții moderne. Predarea-învățarea elementelor de gramatică în ciclul primar este susținută de cel puțin
trei argumente, și anume:

 În primul rând, gramatica, fiind un sistem de reguli, care guvernează folosirea corectă a limbii, servește
școlarului să utilizeze științific limbajul cult, oral și în scris. Cu alte cuvinte, învățarea gramaticii se
confundă cu învățara limbajului.

 În al doilea rând, învățarea gramaticii are un rol formativ. Exercițiile gramaticale, spiritul logic în care
se desfășoară analiza gramaticală, constituie un veritabil mijloc de antrenament pentru dezvoltarea
multiplelor tipuri de raționament cu implicații în învățarea altor științe. Aplicarea unor reguli reclamă
reflexie și atenție și, prin aceasta, posibilitate întrebuințării resurselor și nuanțelor care pun în valoare
subtilitățile gândirii. Astfel spus, gramatica contribuind la îmbogățirea mijloacelor de exprimare,
contribuie în același timp la antrenarea operațiilor gândirii ca: analiza, sinteza, abstractizarea,
generalizarea comparativă.

 În al treilea rând, gramatica are un rol practic. Însușindu-și regulile gramaticale, elevii trebuie să
știe să citească, să scrie și să compună corect și explicit. Exprimarea confuză în relațiile de muncă are
efecte negative în luarea și punerea în practică a deciziilor. Gramatica este înainte de toate un auxiliar
pentru folosirea corectă a limbii. Neavând un scop în sine, studiul gramaticii contribuie la
conștientizarea unor deprinderi empirice precum și la dezvoltarea gândirii logice prin însușirea
cunoștințelor teoretice (concretizate în diferite reguli de lucru), spre a fi transferate imediat în
practica exprimării.

2. Specificul formării noțiunilor gramaticale în ciclul primar Mijloc de expresie și de comunicare,

limba este însușită de către copii încă din primii ani de viață, școala asigurând continuitatea învățării
începute în familie. Înainte de toate, școala va acționa pentru a face din limbă un instrument din ce în
ce mai precis, mai corect și mai expresiv în serviciul gândirii și al comunicării. Cadrul didactic va
conduce elevul spre conștientizarea posibilităților de utilizare a limbii, de structurare mai bună a
exprimării, a gândirii sale, deci îi va oferi instrumentele de care are nevoie, fără a uita vreodată că
esențială nu este memorarea noțiunilor, ci capacitatea de a le aplica. În procesul formării
cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor de limba română, în ciclul primar se disting următoarele
etape:

 Etapa familiarizării cu noțiunile de limbă (elevii operează cu noțiuni gramaticale fără să le

numească și fără să le defineacă) care corespunde cu clasele I și a II-a;

 Etapa formării primelor noțiuni propriu-zise de limbă (elevii își însușesc în mod științific noțiuni de
limbă prin reguli și definiții, făcând apel la experiența lingvistică dobândită în etapa oral-practică)
care corespunde cu clasele a III-a și a IV-a. Predarea-învățarea limbii române se realizează pe baza
sistemului concentric, adică al cercurilor concentrice care presupune eșalonarea cunoștințelor,
reluarea lor în scopul completării și adâncirii fiecărei
noțiuni gramaticale, integrării lor în sistemul limbii române, precum și în scopul formării și fixării
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
deprinderilor elevilor de a le aplica în vorbire și în scris. Autorii de specialitate, psihologi și pedagogi,
vorbesc de patru faze ale învățării, cu valabilitate și în procesul de însușire a noțiunilor gramaticale:

 faza de receptare începe printr-o etapă de inițiere, continuă cu etapa de înregistrare a informației
gramaticale și de percepere activă a noțiunii, respectiv, a familiarizării conștiente a elevului cu
fenomenul gramatical dat. În însușirea noțiunilor de bază, aspectul de limbă semnalat se realizează
fie prin izolare, fie prin sublinierea noii noțiuni dintr-unul sau mai multe texte date, pentru a se trece
la analiza ei. Traseul inițiere – înregistrare – familarizare duce la fixarea unor ”reprezentări
gramaticale”. Ca atare, faza are un caracter preponderent intuitiv. Urmează etapa analitică a
distingerii planului gramatical de cel logic. Prin relevarea caracteristicilor noilor noțiuni, elevii sunt
conduși să atribuie o valoare gramaticală cuvântului în sine considerat ca unitate formală a limbii, cu
anumite relații, în funcție de context, ci nu obiectului semnalat prin acel cuvânt.

 în faza de însușire, prin operațiile gândirii se ajunge la generalizarea și consolidarea fenomenului

gramatical prin însușirea regulilor și definițiilor. Aici este problema importantă: regulile și definițiile
nu se memorează automat, mecanic, ci prin înțelegerea logică a elementelor componente, a
sensurilor active ale grupurilor de expresii care compun definiția sau regula.

 faza de stocare a cunoștințelor gramaticale derivă intrinsec din faza anterioară, memoria elevilor
înregistrând clar, logic, conștient toate aceste informații împreună cu posibilitatea de operare
gramaticală.
 Procesul se încheie cu faza de actualizare, respectiv cu faza operării superioare cu noțiunile de
limbă însușite.
Noțiunile fiind conștientizate, în relație logică, elevii le vor aplica în diferite exerciții, compuneri, în
clasă sau acasă, totul conform logicii didactice de la simplu la complex, de la ușor la greu. Specificul
operării cu noțiunile gramaticale impune anumite cerințe, a căror respectare face mai ușor procesul
de formare și consolidare a lor:

 materialul de limbă de la care se pornește este enunțul/textul. Se recomandă să nu se utilizeze

obiecte (imagini), pentru că acestea ar orienta elevii spre gândirea concretă. Orice activitate care
implică noțiuni gramaticale trebuie să se bazeze pe text (cuvintele izolate nu reprezintă o realitate a
comunicării), pentru că ele funcționează cu acest statut; ele există numai în asociere cu alte cuvinte,
comunicând, prin modificările de rigoare, un mesaj.
 elevii trebuie să participe ei înșiși la elaborarea definiției sau a regulii gramaticale. Pe baza
materialului lingvistic studiat, prin analiza unei mari părți a structurilor cu privire la un anumit
fenomen gramatical, elevii vor fi conduși spre a elabora definiția.
 noțiunile gramaticale se însușesc mai bine dacă învățătorul reușește să-i facă pe elevi să înțeleagă
și legăturile dintre ele ( ex. noțiunea de adjectiv nu poate fi înțeleasă bine dacă nu se face raportarea
la substantiv; de asemenea noțiunea de subiect nu se poate înțelege fără raportarea la predicat).
 Un mijloc util în anumite situații de analiză gramaticală îl reprezintă întrebările. Datorită utilizării
lor excesive (ceea ce înseamnă că se folosesc și când nu este nevoie sau se folosesc incorect), s-a
ajuns la privarea orelor corespunzătoare de un rol important al lor: de a contribui la dezvoltarea
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
gândirii elevilor. Întrebările se aplică în exces și schimbă realitatea raporturilor gramaticale: un cuvânt
este decretat adjectiv pentru că răspunde la una din întrebările care?, ce fel de? și nu pentru că
determină un substantiv (sau un substitut al acestuia). Ținând seama de aceste elemente, procesul
formării noțiunilor gramaticale la elevi și a formării deprinderilor de a opera cu aceste noțiuni cu un
grad înalt de abstractizare și generalizare, de a dobândi o gândire ”gramaticală” este extrem de
important pentru studierea limbii române.

3. Strategii de predare-învățare a gramaticii în ciclul primar Se disting două modalități/căi logice de

abordare a noțiunilor gramaticale:

 Calea inductivă , de la particular la general, de la enunțuri care conțin situații caracteristice de

generalizare, formularea definiției, a regulii. Dirijați de cadrul didactic, elevii observă, analizează,
compară, descoperă, abstractizează. Lecțiile în care se pune accent pe învățarea conceptelor și
noțiunilor gramaticale la clasele a III-a și a IV-a se concep mai mult inductiv.

 Calea deductivă, de la general la particular, presupune derularea activităților de la o regulă sau o

definiție deja cunoscută de elevi la aplicarea concretă în comunicare (utilizată în special în orele de
consolidare a cunoștințelor gramaticale). Cele două căi logice de desfășurare a lecțiilor se află într-o
relație de interdependență, sunt complementare (o separare a lor nu este posibilă), ajutându-l,
deopotrivă, pe învățător în procesul de predare-învățare a elementelor gramaticale în ciclul primar.

4. Exercitiile gramaticale:

 Exercițiul este o metodă de învățare specifică. Pe baza repetării sistematice a unei activități
intelectuale, se formează deprinderi.  După fiecare noțiune gramaticală explicată și însușită urmează
exercițiile de fixare corespunzătoare.  Felurile exercițiilor: a) După tema exercițiului: - Exerciții
morfologice; - Exerciții sintactice; - Exerciții morfosintactice. b) După gradul de dificultate a
operațiilor: - Exerciții de recunoaștere - a recunoaște un fapt de limbă înseamnă a aplica definițiile,
regulile și noțiunile învățate anterior într-un context lingvistic dat. o exerciții de recunoaștere simplă
– care presupun exclusiv identificarea unui singur fapt de limbă ex. Recunoaște verbele din textul de
mai jos: ”Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre bancurile de stâncă din zare,
printre care vrea să-l lase rătăcit.” (Emil Gârleanu – Căprioara) o exerciții de recunoaștere și
caracterizare – care presupun indicarea unor trăsături prin care se definește respectivul fapt de limbă
ex. Subliniază substantivele și indică felul, numărul și genul acestora: În vremea asta, conducătorii
cercetează aparatele semnalelor de alarmă. o exerciții de recunoaștere și grupare – solicită elevilor
nu numai identificarea, ci și gruparea pe categorii într-o anumită ordine cerută. ex. Extrage
pronumele și grupează-le în tabel după felul lor: A plecat și dumnelui la munte. Noi scriem o
compunere decpre vacanța mare. Dânsa ne va conduce până la gară. Eu îi voi vizita pe dumnealor
la vară. Pronume personale Pronume personale de politețe.
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
Exerciții de recunoaștere și motivare – care solicită elevilor să descopere argumentele prin care să
explice recunoașterea sau utilizarea faptului de limbă corespunzător: Ex. Subliniază subiectele și
motivează felul lor:

Elevii recită câteva poezii la serbare. Băieții și fetele recită câteva poezii la serbare. -

Exerciții cu caracter creator – au rostul de a verifica temeinic noțiunile teoretice ale elevilor și
întrebuințarea lor practică pe texte atent selecționate Variantele acestui tip de exercițiu: o exerciții
de modificare – elevul intervine în text transformând fapte, înlocuindu-le sau restaurându-le în forma
lor corectă (ex. trecerea verbelor dintr-un text dat la timpul viitor, înlocuirea unor substantive
subliniate prin pronume personale, schimbarea ordinii cuvintelor într-o propoziție) o exerciții de
completare – elevul trebuie să găsească faptele de limbă omise, apoi să le adapteze formele la
context (completarea spațiilor libere cu substantive, pronume, adjective potrivite; folosirea timpurilor
potrivite într-un text în care sunt indicate în paranteze verbele la infinitiv; completarea cu forma
corespunzătoare a verbului indicat, pentru a se realiza acordulîntre subiect și predicat) o exerciții de
exemplificare – elevul trebuie să elaboreze exemplele, pornind de la cunoștințele sale gramaticale;
exemplificarea poate fi liberă sau dirijată; ( exemple de substantive comune, proprii, pronume,
pronume personale, adjective, verbe; propoziții care să respecte anumite cerințe gramaticale) o
exerciții de construcție – pe baza unui material lingvistic dat (presupune elaborarea unui mesaj pe
baza unui material dat: sunet, silabă, cuvânt) sau cu completare (căruia elevii trebuie să-i adauge
unul sau mai mulți determinanți); o compunerile gramaticale – se practică după ce elevii dețin o
experiență lingvistică suficientă pentru a elabora un text de dimensiuni variabile și după ce au
parcurs celelalte tipuri de exerciții, întrucât acestea reprezintă un fel de sinteză a lor. Cadrul didactic
trebuie să sugereze un subiect determinat în jurul căruia să se organizeze textul compunerii și, în al
doilea rând, trebuie ca subiectul propus să genereze, prin însuși conținutul lui, cât mai multe fapte de
limbă avute în vedere prin intermediul acelei compuneri. o compuneri gramaticale orientate tematic,
în cazul cărora se indică tema și noțiunile gramaticale ce trebuie ilustrate; Scrie o compunere cu
titlul ”O excursie la munte”, folosind cât mai multe adjective.

Compuneri gramaticale pe bază de material lingvistic dat, în care cuvintele date reprezintă faptul
de limbă conținut în sarcina de elaborare; Scrie o compunere cu tema ”În vacanță” în care să foloseși
următoarele verbe la timpul trecut: am primit, ne-am bucurat, a plecat, s-a auzit, a invitat, am
cunoscut, ne-am distra, ne-am despărțit. Formularea corectă a unui exercițiu presupune respectarea
unor condiții :

 cerința exercițiului trebuie să corespundă conținutului științific și obiectivului urmărit;

 cerința să fie accesibilă și să se regăsească în elementele teoretice învățate;
 exercițiul să fie formulat și comunicat: explicit, concis, precis;
 exercițiile (cu cerințe multiple) să fie ordonate în funcție de creșterea gradului de dificultate;
 cerințele exercițiilor să fie formulate și adresate diferențiat –pe capacități și ritmuri de învățare
diferite;
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
 exercițiile să acopere – prin cerințe, toate aspectele activității operaționale: de recunoaștere, de
modificare, de completare, de exemplificare, de creație;
 să asocieze problemei gramaticale și aspecte lexicale, ortografice, stilistice;
exercițiul să fie extins către relația de comunicare orală sau scrisă, sub formă de: dialog, narațiune,
descrieri.

Exercițiile propuse vor fi rezolvate corect,dacă:

 elevii vor recepta corect enunțul exercițiului;

 învățătorul va verifica prin întrebări dacă enunțul a fost înțeles corect și complet;
 se actualizează cunoștințele teoetice necesare rezolvării ;
 elevii vor avea și vor consulta un tabel sinoptic, o schemă care prezintă sistematica informațiilor
necesare;
 învățătorul îndrumă operațiile logice de realizare a exercițiilor;

Rezolvarea exercițiilor trebuie să îndeplinească următoarele calități- exigențe:

- să fie corecte logic și gramatical;
- să fie motivante;
- să fie expresive;
- să fie rostite fluent, corect;
- să fie scrise corect, ordonat, estetic.
Rezolvările vor fi analizate, apreciate, corectate, cu explicații date imediat.

5. Analiza gramaticală

Prin studiul gramaticii se urmărește, pe lângă însușirea unui ansamblu de reguli, de definiții,
cunoașterea științifică a limbii. Aceasta presupune să se recunoască într-un text problemele studiate,
ca și capacitatea de a le aplica atunci când se vorbește sau când se scrie în acea limbă. Între
mijloacele pe care învățătorul le are pentru atingerea acestui scop se află și analiza gramaticală.
Întrucât gramatica este definită ca ”un ansamblu de reguli privitoare la modificarea cuvintelor și la
îmbinarea lor în propoziții și în fraze” (Gramatica limbii române, Editura Academiei, 1966, București),
corespunzătoare astfel color două componente, morfologia și sintaxa, a face analiză gramaticală
înseamnă a observa tocmai aceste fapte morfologice și sintactice. În cadrul analizei se poate proceda
exclusiv la analiza elementelor morfologice – analiză morfologică;
exclusiv a celor sintactice – analiză sintactică;
a amândurora – analiză morfologică și sintactică (morfo-sintactică).

a) Analiza morfologică – constă în analiza cuvintelor privite în calitatea lor de părți de vorbire:
elevii observă cuvintele din care este construit enunțul și modificările suferite de acestea pentru a
construi propozițiile în mod corect.
În cadrul analizei morfologice se precizează: - Partea de vorbire căreia îi aparține cuvântul
(substantiv, verb, pronune etc.) - Categoriile gramaticale proprii cuvântului ( substantivul – număr,
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
gen) În funcție de obiectivele lecției, învățătorul poate aplica analiza morfologică completă (toate
cuvintele ditr-un text) sau parțială (numai anumite cuvinte: adjectivele sau verbele etc.)

b) Analiza sintactică – obiectul ei îl reprezintă îmbinarea cuvintelor în propoziții. Ea îi ajută pe elevi

să înțeleagă sensul unui text, contribuie la dezvoltarea espreimării lor și a gândirii. În cadrul analizei
sintactice se precizează părțile de propoziție din enuțul respectiv.

Un text propus pentru analiză gramaticală (morfologică sau/și sintactică) trebuie să întrunească
mai multe condiții:
 să fie selectat din opere literare cunoscute elevilor;
 să cuprindă aspecte multe și variate din nivelul gramatical urmărit - morfologic sau/și sintactic ( ex.
pentru analiza substantivelor și a adjectivelor se va alege un text dintr-o descriere; pentru analiza
verbelor se va alege un text narativ)
 să fie accesibil în conținut și în nivelul de dificultate gramaticală exprimat (în cazul în care textul
conține aspecte grele, acestea vor fi omise, înlocuite sau modificate într-o formulare accesibilă).
Condițiile în care elevii vor realiza corect o analiză:
 textul propus spre analiză va fi citit elevilor;
 se vor face câteva observații asupra textului (din ce operă face perte, cine este autorul, ce idee
exprimă textul, explicarea sensului unor cuvinte);
 se va preciza tipul de analiză: a părților de vorbire (analiză morfologică) sau a părților de
propoziție (analiză sintactică)
 se vor reactualiza cuvintele corespunzătoae fiecărui conținut de analiză. O atenție deosebită se
impune faptului că aceste analize trebuie însoțite de motivarea afirmațiile făcute. Astfel se verifică
învățarea și aplicarea conștientă a regulilor.( SPECIFICUL FORMĂRII NOȚIUNILOR GRAMATICALE ÎN
CICLUL PRIMAR Prof. înv. primar MARIANA MIRCIOI, Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius” Brăila,
SURSA NET-zdocs.ro)

3.1 FORMAREA DEPRINDERII ELEVILOR DE A SCRIE CORECT

Curriculum-ul Național prevede următoarele competențe, deprinderi și abilități pe care trebuie să

le aibă un elev la sfârșitul ciclului primar: - să pronunțe clar și corect sunetele și cuvintele; - să
identifice litere, grupuri de litere, silabe, cuvinte și enunțuri în textul tipărit și în textul scris de mână; -
să identifice elemente da bază ale organizării textului în pagină; - să scrie corect litere, silabe, cuvinte;
- să respecte ortografia cuvintelor și punctuația în scrierea enunțurilor; - să scrie un text corect, lizibil
și îngrijit, utilizând semnele de punctuație învățate; - să aplice în mod conștient semnele ortografice și
de punctuație; - să manifeste spiritul critic față de redactarea diverselor tipuri de texte. Însușirea
scrierii ca instrument de lucru.
În vederea realizării obiectivelor din curriculum, se impune o preocupare pentru cele patru aspecte
ale scrierii:
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
 de ordin tehnic (regulile ce vizează poziția corpului în bancă, folosirea instrumentele de scris,
coordonarea corectă a mișcărilor mâinii și raportul spațial corect între elev și caiet);
 de ordin grafic (raportul dintre semnul grafic și sunet, modul de realizare a fiecărui element grafic, a
fiecărei litere și a legăturilor dintre ele);
 de ordin ortografic (scrierea cuvintelor conform normelor ortografice în vigoare);
 de punctuație.
Dictarea ca exercițiu de limbă pentru recunoașterea și aplicarea noțiunilor și regulilor fonetice
Reușita unei dictări depinde de respectarea următoarelor etape:

 selectarea conținutului dictării în funcție de obiectivele tipului de curriculum ales (numărul de

propoziții, de cuvinte, gradul de accesibilitate);
 crearea climatului afectiv favorabil (motivarea elevilor, anunțarea scopului dictării, pregătirea
materialelor necesare);
 citirea integrală a textului de către învățător;
 citirea textului pe unități logice și repetarea lor de către doi-trei elevi;
 respectarea particularităților individuale prin reluarea conținutului de către învățător;
 citirea expresivă și integrală a textului, de către învățător, în vederea realizării autocorectării. În
activitatea la clasă se recomandă utilizarea următoarelor forme de dictări:
 dictarea cu explicații prealabile (în cele două variante: explicarea sensului unor cuvinte sau expresii,
repatarea cunoștințelor teoretice care urmează a fi aplicate);

dictarea ”fulger” (moment ortografic); dictarea selectivă (pentru înlăturarea unor greșeli tipice și
pentru fixarea unor cunoștințe); autodictarea; dictarea de control (după acumularea unor cunoștințe
de ortografie și de punctuație, urmată de analiza greșelilor tipice și stabilirea unui plan de măsuri
recuperatorii și de perfecționare a procesului de scriere).

Modalități de corectare a dictărilor:

 marcarea formei greșite și scrierea celei corecte;
 marcarea formei greșite cu sarcina de autocorectare;
 precizarea tipului și numărului de greșeli cu sarcina de identificare și de corectare a lor;
 corectarea sau autocorectarea având forma corectă a textului. În vederea formării deprinderii de
scriere corectă la elevi se va ține cont și de:
 realizarea evaluării pe baza descriptorilor de performanță, monitorizând permanent greșelile (grija
sporită trebuie acordată elevilor care obțin constant calificative slabe; trebuie descoperită cauza care
generează aceste rezultate, fie neînțelegerea textului dictat, fie slaba concentrare a atenției voluntare)
 menținerea unui echilibru între particularitățile de vârstă, conținuturi, volum și grad de dificultate;
 alternarea tipurilor de dictare și asigurarea ritmicității corespunzătoare (zilnic, cel puțin o dată la
două zile);
 integrarea în lecție a jocului didactic și a mijloacelor de învățământ;
 perceperea fenomenelor de limbă prin utilizarea mai multor analizatori;
 respectarea normelor de scriere corectă la toate disciplinele și în orice situație;
 asigurarea timpului necesar pentru consolidarea unei noțiuni, a unei norme;
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
 valorificarea textelor studiate pentru predarea-învățarea noțiunilor de limbă;
 elaborarea unor fișe de recuperare și de dezvoltare pentru asigurarea tratării differentiate. ( BARBU,
MARIAN (coord.) – ”Metodica predării limbii și literaturii române, învățământul primar”, Editura
Gheorghe Alexandru, Craiova, 2003 CRĂCIUN, CORNELIU – ”Metodica predării limbii și literaturii
române în gimnaziu și liceu”, Editura Emia- Deva, 2004 GHERGHINA, DUMITRU (coord.) – Îndrumător
pentru predarea-învățarea gramaticii și ortografieiîn ciclul primar”, Editura Avrămeanca, Craiova, 1993
MITU, FLORICA – ”Metodica predării-învățării integrate a limbii și literaturii române în învățământul
primar”, Editura Humanitas Educațional, București, 2006 NUȚĂ, SILVIA – ”Metodica predării limbii
române în clasele primare”, Editura Aramis, București, 2000 Curriculum Național –programe școlare
pentru învățământul primar, Consiliul Național pentru Curriculum- MEN, București, 1998  Colecția
Revista Învățământul primar 1998-2013)

3.2 GRAMATICA – DISCIPLINA SCOLARA IN CICLUL PRIMAR SI LOCUL

SUBSTANTIVULUI IN CADRUL GRAMATICII

Cultivarea limbajului reprezinta una din cele mai de seama sarcini ale ciclului primar si ale scolii in
general . La clasele I – IV acest lucru se realizeaza in primul rand la obiectul Limba romana celelalte
discipline scolare fiind antrenate de asemenea la invatarea corecta a limbii.

Disciplina in cadrul careia elevii invata in mod sistematic un ansamblu de reguli elementare privitoare
la edificarea formelor cuvintelor si la imbinarea lor in propozitii este gramatica . Prin studiul gramaticii
elevii inteleg logica limbii , bogatia ei si se deprind sa foloseasca in mod corect si constient , atat in
vorbire cat si in scriere , un vocabular adecvat , o exprimare corecta.

Studiind gramatica , elevii reusesc sa inteleaga mai bine gandurile altora si sa se foloseasca de
limba ca mijloc de comunicare , de acumulare a unor cunostinte noi .

In studiul limbii in ciclul primar se disting doua etape care se succed , dar care merg si concomitent .
In prima etapa , elevii opereaza cu notiunile gramaticale fara sa le numeasca si fara sa le defineasca
( clasele I si a II-a ) . In aceasta etapa , elevii sunt familiarizati cu unele cunostinte simple de limba pe cale
oral-practica prin exercitii de limba , de exprimare pe care le fac in special la citire , la scriere , la
comunicare , iar in clasa a II-a in orele special destinate acestui scop .

In cea de-a doua etapa , elevii isi insusesc in mod stiintific notiuni de limba prin reguli si definitii . In
acest scop se face apel si la “ experienta lingvistica “ dobandita in etapa oral- practica pe baza careia elevii
invata unele reguli si definitii gramaticale .

O particularitate esentiala a insusirii notiunilor de limba o constituie reluarea pe un plan superior a

celor invatate anterior , fie ca acest lucru s-a facut pe cale oral-practica , sau prin reguli si definitii de
gramatica . Acest sistem de repartizare a volumului de cunostinte si de invatare a gramatici se
numeste concentric .
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
Potrivit acestui sistem , elevii isi insusesc notiunile gramaticale si isi dezvolta capacitatea de a se
exprima corect oral si scris , in mod gradat , adaugand mereu , la ceea ce cunosc , noi elemente de limba .

Sa urmarim , din punct de vedere metodic , procesul de formare concentric , impletit cu cel liniar , a
unor notiuni gramaticale .

Notiunea de substantiv, de pilda se da in clasa a III-a in felul urmato: cuvintele cu care numim fiinte ,
lucruri, fenomene ale naturii , stari sufletesti, actiun, sunt substantive .

Pana in aceasta clasa, conform predari concentrice , elevii isi insusesc treptat o serie de cunostinte
preliminare despre substantiv. Ei invata si folosesc in vorbire cuvinte care denumesc fiinte , lucruri ,
fenomene ale naturii inca din clasa I si costruiesc propozitii cu aceste cuvinte pentru ca abia in clasa a III-
a sa invete ca aceste cuvinte se numesc substantive.

Elevii invata inca din clasele I si a II-a ca aceste cuvinte pot denumi o singura fiinta , lucru sau un
singur fenomen al naturii , pentru ca in clasa a III-a sa invete despre numarul substantivelor si despre felul
lor comune si proprii , iar in clasa a IV-a despre genul substantivelor si despre functia sintactica a
substantivelor .

Inca din clasa a III-a , curriculum-ul de limba romana recomanda ca pentru recunoastere si analiza sa se
utilizeze texte care contin substantive in cazurile nominativ , genitiv , dativ si acuzativ articulate cu articol
hotarat sau nearticulate fara a preciza terminologia de caz. De asemenea se vor rezolva si problemele
legate de ortografia si ortoepia substantivelor .

In acelasi mod se reiau, pe plan superior , toate cunostintele gramaticale , atat cele de morfologie cat si
cele de sintaxa..

Acest sistem de invatare a gramaticii corespunde particularitatilor psihologice ale copiilor de varsta
scolara mica .

Gramatica se invata in procesul exprimarii , iar odata invatate , notiunile de limba devin un instument
valoros in dezvoltarea vorbirii corecte a elevilor . Cunostintele teoretice de limba sunt intelese si asimilate
temeinic numai atunci cand devin operante , adica sunt folosite in practica exprimarii .

Sistemul concentic de dispunere a cunostintelor de gramatica are unele consecinte practice , de ordin
metodic . Astfel , in numeroase cazuri , invatarea unor cunostinte noi se poate asigura pe baza regulilor si
definitiilor gramaticale cunoscute . In asemenea situatii , drumul spre noile cunostinte care largesc sfera
unei notiuni gramaticale se poate face deductiv , pornindu-se de la generalizare , adica de la o regula sau
definitie cunoscuta de elevi , la cazul particular . Astfel in predarea partilor secundare ale propozitiei , la
clasa a IV-a , se poate porni de la faptul ca elevii cunosc inca din clasa a III-a propozitia dezvoltata ( ei
stiu ca aceasta pe langa subiect si predicat , mai are si alte parti ) , iar lectiile despre atribut si complement
permit sa se porneasca de la generalizari cunoscute despre propozitia dezvoltata si despre alte parti ale
propozitiei care duc la alcatuirea propozitiei dezvoltate .

Procesul cu cel mai mare randament din punctul de vedere al solicitarii capacitatilor intelectuale il
constituie cel inductiv, de la cazuri particulare la generalizari .
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
Drumul pe care-l parcurg elevii de la materialul de limba pana la elaborarea definitiilor gramaticale este
anevoios si implica angajarea unui sustinut efort de gandire din partea elevilor . Etapa cea mai importanta
in acest proces este aceea prin care , pe baza cercetarii materialului lingvistic cu ajutorul operatiilor de
gandire , elevii sunt condusi sa elaboreze o definitie gramaticala .

Caracterul constient al intelegerii noii definitii este asigurat de masura in care elevii participa efectiv la
elaborarea noii definitii , astfel incat formularea ei sa fie o consecinta fireasca a eforturilor pe care le-au
facut sub indrumarea invatatorului , pe baza operatiilor de gandire . In activitatea de gandire pe care o
intreprinde fiecare elev trebuie sa se faca apel la analiza si sinteza , la comparatie , la abstractizare si
generalizare .

Notiunile gramaticale se insusesc pe baza intelegerii legaturii dintre ele . O notiune gramaticala nu
poate fi inteleasa daca e luata izolat , daca e rupta de un anumit cotext in care se afla .

Regulile si definitiile gramaticale intelese corect si aplicate in practica exprimarii devin astfel
instrument de autoreglare , de autocontrol si nu se uita intrucat cel care le foloseste simte utilitatea si
necesitate lor .

Datorita complexitatii situatiilor de invatare , metodele de invatamant nu se pot folosi in mod i zolat ci
ele se structureaza in complexe de metode , mijloace si tehnici in raport de situatia de invatare pe care o
servesc . Aceasta combinare originala a metodelor , mijloacelor si tehnicilor in complexe adecvate
situatiei de invatare data , este cunoscuta sub denumirea de strategie didactica sau strategia instruirii .

Metodologia didactica formeaza un sistem mai mult sau mai putin coerent , realizat stratificarea si
cumularea mai multor metode , atat pe axa evolutiei istorice , cat si pe plan sincronic , metodele care se
coreleaza , se prelungesc unele in altele si se completeaza reciproc . (BARBU, MARIAN (coord.) –
”Metodica predării limbii și literaturii române, învățământul primar”, Editura Gheorghe Alexandru,
Craiova, 2003 CRĂCIUN, CORNELIU – ”Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și
liceu”, Editura Emia- Deva, 2004 GHERGHINA, DUMITRU (coord.) – Îndrumător pentru predarea-
învățarea gramaticii și ortografieiîn ciclul primar”, Editura Avrămeanca, Craiova, 1993 MITU, FLORICA –
”Metodica predării-învățării integrate a limbii și literaturii române în învățământul primar”, Editura
Humanitas Educațional, București, 2006 NUȚĂ, SILVIA – ”Metodica predării limbii române în clasele
primare”, Editura Aramis, București, 2000 Curriculum Național –programe școlare pentru
învățământul primar, Consiliul Național pentru Curriculum- MEN, București, 1998  Colecția Revista
Învățământul primar 1998-2013)

3.3 ASPECTE METODOLOGICE ALE STUDIERII SINTAXEI IN CLASELE PRIMARE

Mijloc de expresie și de comunicare, limba este însușită de către elevi încă din primii ani de viață,
școala asigurând continuitatea învățării începute în familie. Limba poate fi definită ca un ansamblu
de mijloace fonetice, lexicale și gramaticale, organizate în sisteme, servind ca instrument de comunicare
între membrii unei
comunități lingvistice.
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
Domeniului limbă îi sunt circumscrise elemente de construcție a comunicării, al căror studiu începe în
clasele primare. Elevii învață că orice act de vorbire este o structură complexă, ale cărei elemente
componente se intercondiționează și se completează unele pe altele, cunosc logica limbii ca mijloc de
comunicare, se deprind
să folosească limba română corect și conștient. Înainte de toate, școala acționează pentru a face din limbă
un instrument din ce în ce mai precis, mai corect și mai expresiv în serviciul gândirii și comunicării.
Cadrul didactic conduce elevul spre conștientizarea posibilităților de utilizare a limbii, de structurare
mai bună a exprimării, a gândirii sale, deci îi oferă instrumentele de care are nevoie, fără a uita vreodata
că esențială nu este memorarea noțiunilor, ci capacitățile de a le aplica. Finalitatea studierii limbii române
în școală este formarea unor buni utilizatori de limba română, folosită atât ca mijloc de comunicare, cât și
ca modalitate de cunoaștere.
Comunicarea orală și scrisă se perfecționează prin aplicarea în vorbire și scriere a cunoștințelor de
limbă, vizând corectitudinea gramaticală, ortoepică, ortografică și de punctuație a comunicării, care
stimulează pozitiv capacitatea de comunicare.
Prin comunicarea gramaticală înțelegem formarea abilităților de înțelegere a funcționării limbii, precum
și utilizarea conștientă a sistemului de relații gramaticale în vederea deprinderii unei exprimări elaborate,
atât în variantă normativă(standard), cât și în cea expresivă, afectivă, subiectivă. Acest fapt presupune o
atitudine
conștientă a celui ce se exprimă în raport cu exercitarea normei corecte, dar și a abaterii de la normativ în
comunicare.
La baza studiului limbii, a procesului de însușire a noțiunilor gramaticale stă principiul concentric al
reluării cunoștințelor de la un an de studiu la altul prin acumulare calitativă și cantitativă. Elevii reiau, pe
un plan superior, noțiunile învățate anterior, își lărgesc sfera de cunoștințe și de noțiuni pe baza
materialului de limbă, la început pe baza exercițiilor de vorbire și apoi prin perceperi, reprezentări.
Împărțirea pe cicluri curriculare respectă stadializarea dezvoltării intelectuale (conform teoriei
psihogenetice a lui Jean Piaget), ciclul achizițiilor fundamentale îi corespunde etapa pregramaticală,etapa
anterioară studiului sistematic al gramaticii; iar etapa gramaticală începe în clasa a III-a, odată cu
începutul ciclului de
dezvoltare.
De fapt, pe prim plan trebuie să stea nu învățarea regulilor gramaticale, ci utilizarea celor învățate în
comunicare, în receptarea și producerea mesajelor orale și scrise.
Corespunzând unor perioade de vârstă care își au particularitățile proprii, etapele formării noțiunilor
gramaticale se structurează astfel:

A. Etapa elementelor pregătitoare de limbă sau etapa familiarizării copiilor cu noțiunile de limbă este
perioada ce corespunde claselor I și a II-a din școală. Acum se intuiesc noțiunile de propoziție, cuvânt,
silabă, sunet și se operează cu ele fără a defini; sunt introduse intuitiv norme ortografice, ortoepice și de
punctuațiefundamentale, se exersează modele de limbă și se creează o serie de automatisme lingvistice.

B. Etapa primelor noțiuni propriu-zise de limbă sau etapa studierii primelor noțiuni, este perioada
corespunzătoare claselor a III-a și a IV-a. Pe baza experienței lingvistice a elevilor și a noțiunilor empirice
pe care le stăpânesc, se
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
introduc noțiunile științifice de subiect, predicat, substantiv, adjectiv, pronume, verb, propoziția simplă,
propoziția dezvoltată, definiția propoziției.

C. Etapa de studiere organizată a sistemului limbii este etapa corespunzătoare claselor V-XII, când se
formează în mod sistematic noțiunile văzute în perspectiva utilizării lor în reglarea procesului de
comunicare.

Procesul de formare a noțiunii de propoziție

A. Pe baza imitației modelelor de limbă oferite de adulți,elevul intuiește -Propoziția și implicit predicația
ca principal mijloc de comunicare. Odată cu dezvoltarea capacității de a înțelege sensul cuvintelor crește
și posibilitatea copilului de a le combina în enunțuri din ce în ce mai complexe. Prin metoda fonetică,
analitico-sintetică elevii sunt conduși spre discriminarea și combinarea unităților fonetice, până la
însușirea simbolisticii citit-scrisului și exersarea acestora în clasele I și a II-a. La acest nivel, noțiunile de
propoziție, cuvânt, silabă și sunet sunt numite fără a fi definite.

În perioada preabecedară, perioada precititului și prescrisului se definește printr-o serie de demersuri

ce pregătesc formarea sistematică a celor două deprinderi.
La această etapă se urmărește familiarizarea elevilor cu propoziția. Unul din obiectivele acestei perioade
este să alcătuiască propoziții pe baza unui cuvânt de sprijin sau în legătură cu ilustrațiile, obiectele sau
imaginile obiectelor cunoscute. Propoziția se separă din vorbire. În general se porneşte de la o povestire a
învăţătorului, de la o imagine, de la memorarea unor versuri accesibile elevilor. E indicat ca povestirea să
fie însoţită de intuirea unor imagini care să contribuie la înţelegerea mesajului oral. Prin diverse întrebări,
elevii formulează propoziții din 2,
3 cuvinte și se separă propoziţiile din vorbire. Învăţătorul nu trebuie să impună o anumită alcătuire a
propoziţiei, ci este indicat ca propoziţia să fie una acceptată de elevi. După ce s-a ales propoziţia, aceasta
este repetată individual, pe grupe, apoi cu toată clasa. Propoziţia aleasă va fi notată pe tablă de către
învăţător şi în caiete de către elevi printr-o linie orizontală ce poate fi încheiată în funcţie de felul
propoziţiei, de semnul de punctuaţie corespunzător (. ? !).

În perioada alfabetară alcătuiesc în scris propoziții scurte.

În clasa a II-a sunt prezente tipurile de propoziții după scopul comunicării, dar fără utilizarea
terminologiei. Se pune accent pe mijloace de intonație a fiecărui tip de propoziție, semnele de punctuație
respective și prin imitarea intensității vocii, ritmului. Recunoașterea părților principale de propoziție se
realizează ghidat, pe baza modelelor concrete, cu ajutorul întrebărilor, fără precizări terminologice

B. În clasele a III-a –IV-a este definită propoziția se determină rolul de pivot al predicatului și se
conștientizează ideea de comunicare; de asemenea sunt formate noțiunile de propoziție simplă și
propoziție dezvoltată și se operează cu ele în analiza textelor. Apar noțiunile de părți principale, iar părțile
secundare în clasa a III-a se
studiază fără terminologie, iar în clasa a IV-a se realizează ghidat)

C. Pe baza principiului predării concentrice a noțiunilor de limbă se reactualizează cunoștințele din clasele
III-IV, accentuându-se ideea de predicație în fixarea noțiunii. Sfera noțiunii se lărgește prin introducerea
cunoștințelor privind propozițiile:complete, incomplete, principale, secundare, regente, subordonate, etc.
Sunt aplicate
reguli de construire a propozițiilor în texte din ce în ce mai complexe (ciclul gimnazial).
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
Pentru învățarea sistematică a funcționării limbii și a însușirii abilităților de comunicare normativă și
intenționat nenormativă, demersul didactic inductiv urmează trei etape:

 Etapa de observare, de descoperire și de exersare empirică a mecanismului limbii;

 Etapa de învățare a noțiunilor și de formulare a definițiilor și regulilor;
 Etapa de consolidare și de aplicare a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor în exprimarea
orală și scrisă.
În clasa a II-a procesul de formare a noțiunii de propoziție se sprijină pe analiza unui material de limbă.
Exemplele pot fi propuse de învățător sau obținute de la elevi.

Mama vine în fiecare zi la școală.

Ea este învățătoare.
Elevii citesc pe rând exemplele, identifică propozițiile și stabilesc esențialul acestora. Astfel, ei arată
că:
 din prima propoziție aflăm ce face mama (vine la școală).
 a doua propoziție ne face cunoscut ce este mama (e învățătoare);

Elevii înțeleg că din fiecare propoziție aflăm ceva, pentru că prin fiecare propoziție ni se spune, ni
se comunică. Analizând și alte propoziții elevii descoperă că „orice propoziție comunică ceva”. Pornind
de la această generalizare, învățătorul enunță prima definiție: propoziția este o comunicare. De aici
pornește formularea corectă a propoziției. Elevii trebuie să conștientizeze faptul că fiecare propoziție
conține un gând bine definit.
În activitatea de fixare, accentul se va pune îndeosebi pe noul termen (cel de propoziție fiind deja
inclus în vocabularul elevilor încă din perioada preabecedară) care va folosit fie în enunțul diferitelor
exerciții, fie în exprimarea soluționării lor (Alcătuiți o propoziție prin care să comunicați ceva despre....De
ce este o comunicare?).
Potrivit sistemului concentric de predare a materiei, noțiunea este reluată în clasa următoare, când
conținutul său, datorită cunoștințelor despre predicat, dobândite între timp poate fi dezvăluit în întregime:
Propoziția este o comunicare cu un singur predicat

O condiție esențială a predării – învățării gramaticii limbii române este activizarea continuă a puterii de
abstractizare a elevilor. Pericolul ce poate apărea și care nu este deloc de neglijat, îl reprezintă preluarea
de-a gata a regulilor și definițiilor, aplicarea mecanică, fără o gândire logică, care va duce la erori în
aprecierea fenomenului gramatical. Caracterul generalizator și abstract al noțiunilor și regulilor
gramaticale decide și natura materialelor intuitive care pot fi folosite în predarea lecțiilor de gramatică,
scheme, tabele recapitulative, tabele și liste ortografice etc. Este indicat să îi obișnuim pe elevii noștri cu
motivarea unui fapt de limbă prin punctul de vedere gramatical, dar acolo unde ne permite contextul și
prin raționament logic. De aceea procesul de fixare a cunoștințelor noi trebuie realizat corect și verificat
prin exerciții aplicative, fiindcă există în procesul de însușire al lor mai multe etape, descrise de
psihopedagogia modernă, după modelul lui R.M.Gagne:

a. Faza de receptare debutează cu etapa de inițiere, continuă cu cea de înregistrare a informației

gramaticale și apoi cu cea de familiarizare conștientă cu fenomenul gramatical abordat, caracterul ei fiind
preponderant intuitiv.
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
b. Faza de însușire se realizează prin operațiile gândirii și se ajunge la generalizarea și consolidarea
fenomenului gramatical prin însușirea regulilor și definițiilor. Conform principiului concentric de predare-
învățare definițiile sunt elaborate treptat, completându-se pe parcursul trecerii de la o clasă la alta, prin
urmare fiind un caracter analitic.
c. Faza de stocarea cunoștințelor derivă din faza de mai sus fiindcă memoria elevilor înregistrează clar
și conștient informațiile împreună cu posibilitateade operare gramaticală, caracterul fiind sintetic.
d. Faza de actualizare considerată de încheiere a procesului de formare anoțiunilor gramaticale,
respectiv noțiunile vor fi aplicate în diferite exerciții sau compuneri, definind un caracter operațional.
Însușirea unităților sintactice, primele fiind subiectul și predicatul se poate realiza, parcurgând un traseu
inductiv, prezintă cele patru etape sau faze ale procesului formării noțiunilor gramaticale. Ca exemplu,
studierea subiectului/predicatului:

 Faza familiarizării conștiente a elevului cu fenomenul gramatical dat – are un caracter intuitiv,
fixarea unor „reprezentări gramaticale” realizându-se prin intuirea fenomenului gramatical prin mai multe
exemple concrete; Ca material de limbă se pot folosi propoziții: propuse de învățător;
alcătuite de către elevi. Se propune un tablou care să reprezinte acțiuni ale elevilor. În baza tabloului se
formulează întrebări care ajută la alcătuirea enunțurilor de către elevi:
− Ce reprezintă acest tablou?
− Ce vedeți în partea stângă?
− Acum spuneți o propoziție, arătând ce face Oana?

 Faza distingerii planului gramatical de cel logic – este o fază analitică, în care„elevii sunt conduși să
atribuie o valoare gramaticală nu obiectului semnalat, denumit prin cuvânt, ci cuvântului însuși ca unitate
formală a limbii”; Elevii citesc și analizează pe rând propozițiile, stabilind în funcție de întrebările
învățătorului despre cine se vorbește? sau despre ce se vorbește (întrebările, scoțând în evidență
subiectul). E bine ca enunțurile alcătuite să conțină subiectul și la începutul, și la sfârșitul, și la mijlocul
propoziției, creând deprinderea elevilor de a utiliza subiectul în propria lor vorbire oriunde după
necesitățile exprimării cât mai precise, mai clare, mai nuanțate a ideii ce vor să comunice. Totodată se va
arăta elevilor importanța intenției comunicării, care se reflectă nu numai în poziția cuvintelor din
propoziție (în topica ei), dar și în tonul (accentul) care trebuie adoptat când se citește sau rostește o
propoziție

Subiectul va fi exprimat în majoritatea exemplelor prin substantive „nume de ființe, de lucru și

fenomene ale naturii” și mai rar prin pronume personal. Pentru determinarea subiectului, elevii trebuie
obișnuiți să folosească numai întrebarea cine. Pe de o parte, pentru că (obișnuiți cu întrebarea logică
„despre cine”) le este mai ușor
să o folosească, iar pe de altă parte pentru că, utilizând-o exclusiv se reduc ulterior posibilitățile confundării
complementului direct aflat cu întrebarea ce?cu subiectul care ar răspunde la aceeași întrebare (Vântul a
spart geamul). În lecția de predare a subiectului s-ar putea pleca de la propoziții simple și de evitat
propozițiile care conțin complement direct.
Și în predarea noțiunii de predicat se va acorda o atenție deosebită în alegerea exemplelor. Propozițiile
selectate trebuie să conțină predicate care să răspundă atât la întrebarea ce face? și mai rar la întrebarea ce
este? și cum este?. Este recomandabil ca verbele respective să fie la diateza activă, modul indicativ.

 Faza însușirii regulilor și a definițiilor – apelând la operațiile gândirii(analiză, comparație, clasificare,

generalizare, sinteză) se ajunge la „generalizarea și consolidarea fenomenului gramatical”;
Datele obținute prin analiză sunt sintetizate de elevi în concluzii cu caracter generalizator:
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
- Citiți cuvintele care arată despre cine se vorbește în propoziție.
- Selectați cuvintele care arată despre ce se vorbește în propoziție.
- Selectați cuvintele care arată ce se spune în propoziție despre subiect.

Învățătorul comunică denumirea noțiunii și formulează cu elevii definiția în care integrează notele
definitorii. Se definește noțiune de subiect/predicat și se confruntă cu definiția din manual.
 Faza operării superioare cu noțiunile de limbă însușite – este faza aplicării cunoștințelor gramaticale
dobândite „prin exerciții”.
Exerciții de identificare a subiectului și predicatului în propoziții. E bine ca desfășurarea analizei efectuate
în timpul lecției să se concretizeze:
Despre cine se vorbește? Ce anume se vorbește?
O atenție deosebită se impune faptului că aceste analize trebuie însoțite de motivarea afirmațiilor făcute.
Astfel se verifică învățarea și aplicarea conștientă a regulilor( sursa net-
Golubiţchi Silvia, dr., conf.univ., Universitatea de Stat din Tiraspol, Zdraguș Viorica,
învățătoare, grad didactic întâi, Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, masterand, anul II,
UST)

4.1 Importanța instructiv-educativă a predării Gramaticii în ciclul gimnazial

Gramatica (morfologia și sintaxa) este un ansamblu de reguli privitoare la modificarea cuvintelor și
îmbinarea lor în propoziții și fraze.
Fără cunoașterea gramaticii, a regulilor de funcționare a limbii, aceasta nu poate fi folosită cum trebuie,
nu poate servi ca mijloc de comunicare.
Necunoașterea regulilor gramaticale poate duce la grave greșeli de exprimare și chiar la neputința de
înțelegere între vorbitorii aceleiași limbi. (1)
Dată fiind însemnătatea practică a cunoștințelor, rolul reglator al regulilor limbii, însușirea lor
conștientă și temeinică este indispensabilă pentru cultivarea și perfecționarea exprimării orale și scrise a
oricărui om.
În școala gimnazială studiul limbii are mai ales un scop practic: e vorba în primul rând de învățarea
vorbirii și scrierii corecte.
Trăsătura esențială a gramaticii este caracterul ei abstract, care constă în faptul că ea operează cu
noțiuni abstracte, că ia acele elemente comune care stau la baza modificării cuvintelor și a îmbinării lor
în propoziții și construiește din ele reguli gramaticale, norme gramaticale.
În cadrul studierii gramaticii, operarea cu unități abstracte, stabilirea de legi, de reguli, care se realizează
în învățământul modern atât pe cale inductivă cât și pe cale deductivă, contribuie la dezvoltarea gândirii
logice, a gândirii abstracte a elevilor, contribuie, alături de matematică și alte discipline de învățământ,
în mod deosebit la trecerea gândirii elevilor din stadiul ei concret spre o gândire abstractă.
În procesul însușirii cunoștințelor gramaticale, a noțiunilor și regulilor gramaticale, elevii analizează,
diferențiază, compară, clasifică, generalizează, adică realizează diferite operații de gândire.
Încă din clasa I, după ce și-au însușit propoziția în mod practic, denumirea unor ființe și lucruri (prin
intuirea lor, prin povestiri etc), copiii sunt puși să grupeze denumirea lucrurilor și ființelor (lucrurile
școlarului, animale de pe lângă casa omului, păsări călătoare etc), să compare din punct de vedere al
conținutului propozițiile care cer semnul exclamării și întrebării, operații ce-i vor conduce spre însușirea
ulterioară a noțiunii de substantiv și a noțiunii de propoziție exclamativă și interogativă.
Copiii sunt puși să motiveze de ce un anumit cuvânt reprezintă o noțiune gramaticală (de ce este
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
substantiv? – denumește o ființă, un lucru etc).
Printre metodele folosite în practica școlară în predarea gramaticii, un loc foarte important îl ocupă
analiza gramaticală, metodă specifică predării gramaticii, ca metodă de predare a gramaticii, analiza
gramaticală aduce contribuții însemnate la dezvoltarea gândirii elevilor, la însușirea conștientă a
fenomenelor gramaticale. Dar absolutizarea ei poate constitui o piedică pentru stăpânirea reală a
noțiunilor lingvistice și mai ales pentru formarea deprinderilor practice de vorbire.
În procesul analizei gramaticale, elevul judecă și aplică regula la un fapt singular al limbii, el face un
raționament și, folosind o anumită regulă gramaticală pentru a fundamenta o afirmație, el face o
agumentare.
Orice analiză gramaticală în fond este un lanț de raționamente și argumentări strâns legate între ele.
Operarea în procesul analizei gramaticale cu raționamente și argumentări duce implicit la un proces
activ de dezvoltare a gândirii elevilor.
Formarea și dezvoltarea gândirii gramaticale determină formarea, dezvoltarea, îmbogățirea și
perfecționarea continuă a mijloacelor de exprimare, potrivit legăturii dialectice dintre gândire și vorbire.
Scopul final este, așadar, de a dezvolta exprimarea corectă orală și scrisă a elevilor.
Printr-o exprimare corectă se înțelege o justă întrebuințare a formelor gramaticale. Exprimarea corectă
presupune apoi o pronunțare corectă, conformă cu normele fonetice ale limbii noastre.
În cadrul studierii limbii în clasele I- IV se însușesc și unele cunoștințe de fonetică, iar în cadrul studierii
gramaticii se stabilesc firește raporturile dintre fonetică și gramatică, „raporturi care decurg din faptul că
sunetele reprezintă aspectul material al cuvintelor” (2) și că împreună sunt subsisteme ale sistemului
general al limbii Prin lecțiile de gramatică, copiii se deprind cu consecvența și coerența vorbirii. Pentru
copiii de vârstă școlară mică, premisa cea mai importantă pentru formarea deprinderii de a vorbi logic
constă din priceperea de a forma propoziții și fraze. Această pricepere se formează în mare măsură și la
lecțiile de gramatică. Pentru a se explica elevilor unele cunoștințe gramaticale, este necesar să se recurgă
la alcătuirea de propoziții și fraze, de exemplu: pentru a-și explica rolul substantivului în propoziție și al
legăturii dintre propoziții, elevii construiesc propoziții și fraze.
Studierea gramaticii contribuie la dezvoltarea vocabularului elevilor, pe baza raportului dintre gramatică
și vocabular care se reflectă în însăși noțiunea de cuvânt ca unitate lexicală. Este știut faptul că
elementele vocabularului sunt îmbinate între ele datorită gramaticii.
Studierea gramaticii contribuie totodată și la activizarea vocabularului pasiv. Pentru însușirea de către
elevi a unor reguli gramaticale (legate de substantiv, adjectiv etc) am folosit un material lingvistic
bogat: exemple orale sau scrise, analiza unor fragmente din texte literare etc.
Studiind gramatica, elevii înțeleg fenomenele gramaticale, știu să le recunoască într-un text, dar, în afară
de acestea, ei învață să le folosească în vorbirea proprie, ca atare își îmbogățesc vorbirea.
Predarea gramaticii urmărește atât dezvoltarea gândirii cât și a vorbirii elevilor. La acestea se adaugă
rolul pe care îl are gramatica în însușirea de către elevi a deprinderilor de a scrie corect.
„Gramatica influențează regulile scrierii, ortografia și punctuația. Acele norme ortografice se bazează pe
două principii gramaticale: unul morfologic și unul sintactic. În ce privește punctuația, ea este
considerată, pe drept cuvânt, auxiliarul grafic al sintaxei”. (3)
Studierea gramaticii este strâns legată și de citire. Ele se completează reciproc, contribuind la însușirea
temeinică de către elevi a cunoștințelor din domeniile respective. „Gramatica este un auxiliar absolut
necesar al citirii”. (4)
Lecțiile de citire pot servi la însușirea de către elevi a cunoștințelor de gramatică: fie având un rol
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
pregătitor pentru însușirea unor noțiuni gramaticale, fie folosind ca material pentru fixarea cunoștințelor
gramaticale.
În legătură cu primul rol, lecțiile de citire își aduc contribuția încă din perioada abecedară și
postabecedară. Noțiunile de nume de ființă și de lucru devin cunoscute elevilor în mod practic.
În clasele următoare, datorită organizării concentrice a materiei de gramatică, lecțiile de citire oferă
numeroase posibilități de a releva în procesul analizei textelor pe fragmente o serie de note definitorii
ale cunoștințelor gramaticale ce se vor studia în clasele III-IV: fenomene ale naturii, stări sufletești,
însușiri și acțiuni ale ființelor, lucrurilor, numărul de ordine a ființelor și lucrurilor etc.
Pe lângă formarea unor noțiuni, studiul limbii române (al gramaticii) are sarcina de a forma și
priceperea transferării lor în practică, și deprinderea de a opera cu ele în orice situații. De altfel,
cunoștințele teoretice nici nu se consideră asimilate decât atunci când devin operante, când pot fi
folosite în dirijarea, controlul și reglarea exprimării, în rezolvarea și motivarea rezolvării diverselor
probleme ale practicii. Deci, formarea priceperilor și deprinderilor de limbă aduc o contribuție prețioasă
la dezvoltarea gândirii și, implicit, a exprimării elevilor.
Însușirea conștientă, activă, încă din primele clase, a cunoștințelor teoretice și dobândirea unor priceperi
și deprinderi corespunzătoare depind într-o foarte mare măsură de activizarea proceselor de gândire, de
stimularea și dezvoltarea facultăților și capacităților intelectuale ale școlarilor, de acțiunile practice
desfășurate în acest scop.
Studierea gramaticii îi conduce pe elevi atât la dezvăluirea logicii limbii, cât și la înțelegerea frumuseții
limbii noastre. Învățarea gramaticii în strânsă legătură cu practica exprimării ajută pe elevi să cunoască
structura limbii noastre, lexicul ei bogat, mulțimea și varietatea de forme care permit să se exprime în
vorbire cele mai fine nuanțe de sens. Astfel se cultivă dragostea pentru limba patriei.
Stăpânirea temeinică și folosirea corectă și precisă a limbii române constituie nu numai o necesitate
(căci ea înlesnește tuturor românilor participarea la activitatea și viața socială, accesul la cultură), dar și
o datorie pentru toți cei ce contribuie la făurirea istoriei poporului, limba fiind una din caracteristicile
esențiale, definitorii ale acestuia.( (1) Limba română (Fonetică, vocabular, gramatică), Editura
Academiei, 1965, p. 15,(2) Gramatica limbii române, vol. I, București, Editura Academiei, 1963, p. 14
(3) Gramatica limbii române. Volumul I, București, Editura Academiei, 1963, p. 25
(4)op.citată,p.38Prof.LifoeClaudiaMariana;Prof.RaduIulianaAndreea
ȘcoalaGimnazialăAlbeștiideArgeș(Postat decembrie 2019 sursa net-Revista Argeseana)

4.2 Bibliografie:

1.Berca I. Metodica predării limbii române, ediţia a II-a. B.: Editura Didactică şi Pedagogică, 1971.

2. Corniţă G. Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române. Grădiniţă, clasele I-IV, gimnaziu şi
liceu. Baia Mare: Editura Umbria, 1993.
 FORMAREA NOTIUNILOR GRAMATICALE LA ELEVI
3. Goia V. Ipostazele învăţării – limbă şi literatură română. Cluj-Napoca: Editura Napoca Star, 1999.

4. Ilica A. Metodica predării limbii române în învăţământul primar. Arad Editura 7 Multimedia, 1998.

5. Mitu F. Metodica predării-învățării integrate a limbii și literaturii române în învățământul primar. B.:
Editura Humanitas Educațional, 2006.

6. Nuță S. Metodica predării limbii române în clasele primare. B.: Editura Aramis, 2000.

7.Popescu, Ş., (2001),” Gramatica practica a limbii române” , Editura Tedit, FZH, Bucureşti . Berca ,I. ,
(1974) ,

8. “Metodica predării limbii române”, E .D .P. Bogdan,M.,(1999),

9. Gramatica practica pentru ciclul primar” Editura Coresi, Bucureşti Şerdean, I. , (1993), 10.Metodica
predării limbii române la clasele I – IV”, E.D.P., R.A., Bucuresti

11. Revista online New Projects

12. . BARBU, MARIAN (coord.) – ”Metodica predării limbii și literaturii române, învățământul primar”,
Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2003

13. CRĂCIUN, CORNELIU – ”Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu”,
Editura Emia- Deva, 2004

14. GHERGHINA, DUMITRU (coord.) – Îndrumător pentru predarea-învățarea gramaticii și ortografieiîn

ciclul primar”, Editura Avrămeanca, Craiova, 1993 MITU, FLORICA – ”Metodica predării-învățării
integrate a limbii și literaturii române în învățământul primar”, Editura Humanitas Educațional, București,
2006
15.NUȚĂ, SILVIA – ”Metodica predării limbii române în clasele primare”, Editura Aramis, București,
2000
16. Curriculum Național –programe școlare pentru învățământul primar, Consiliul Național pentru
Curriculum- MEN, București, 1998  Colecția Revista Învățământul primar 1998-2013
17. Limba română (Fonetică, vocabular, gramatică), Editura Academiei, 1965, p. 15
18. Gramatica limbii române, vol. I, București, Editura Academiei, 1963, p. 14
19.Gramatica limbii române. Volumul I, București, Editura Academiei, 1963, p. 25
20. op. citată, p. 38