Vasile Lucaciu – Leul din Șișești

Însemnătatea istorică a lui Vasile Lucaciu rezidă în promovarea principiului de

afirmarea a existenței unui popor. Până când majoritatea contemporanilor săi luptau pentru
drepturile poporului român din Transilvania, Lucaciu cu un elan profetic previziona orizontul
larg al Unirii tuturor românilor. Viața lui a fost o consacrare integrală și fecundă a acestei
viziuni. Avea toate calitățile unui apostol național: presimțirea tainei viitorului, puterea de
fascinare și curajul de a înfrunta martiriul.

Vasile Lucaciu provenea din neam de țărani din comuna Jojib, județul Satu Mare,
fiind nepotul lui Văsălică a Lucoaiei – iobag pe moșia contelui Karoly și fiul învățătorului
Mihail Lucaciu. La recensământul populației, Văsălică a Lucoaiei – bunicul lui Vasile
Lucaciu a fost trecut pe listă cu numele de Lukacs Laszlo, de aici provenind numele de
Lucaciu.

Învățătorul Mihail Lucaciu a avut șase copii, patru băieți și două fete: Alexandru –
ofițer în armata austro-ungară, Vasile - preot-profesor și mare luptător național, Marta –
căsătorită cu proprietarul Gavril Barbul din Mocira (Baia Mare), Constantin – preot, Elena –
căsătorită cu preotul Ioan Costin în Recea-Cristurul și Petre – inginer, unul dintre fondatorii
Societății „Creditul Minier”.

Al doilea dintre băieți care avea să devină marele Lucaciu de mai târziu, s-a născut la
21 ianuarie 1852 în comuna Apa. Mediul în care Vasile Lucaciu și-a petrecut anii copilăriei,
anii de școală, când se formează caracterul, anii când se oțelește sufleul pregătindu-l pentru
viață, a fost cu adevărat mediul care justifică pe deplin atitudinea lui dârză și hotărât
naționalistă, de mai târziu. În perioada 1862 – 1866 a absolvit cele patru clase ale
Gimnaziului de Stat din Baia Mare, iar în anul 1866 se înscrie la Liceul Rutean din Ungvar,
unde a absolvit clasa a V-a. În toamna anului 1867, pleacă pe jos la Oradea și se înscrie în
Clasa a VI-a a Liceului ordinului Premonstrantenzilor.

Din pricina lipsurilor – părinții lui fiind oameni săraci dădea meditații copiilor
bucătarului de la episcopia romano-catolică, activitate care nu îl mulțumi, căzând ușor pradă
momelilor unui ofițer din armata austro-ungară, care îl determină să intre ca voluntar în
armată. Neputându-se acomoda cu viața de cazarmă, Lucaciu scrisese unchiului său din
partea mamei, dr. Nicolae Toth – episcop rutean de Ungvar, rugându-l să intervină la