Roadele Sfintei Impartasanii

Sfanta Impartasanie isi arata lucrarea mantuitoare numai in sufletele celor

care o primesc cu vrednicie adica in cei pregatiti sufleteste si trupeste pentru
primirea ei. In cei ce nu primesc cu pregatirea cuvenita nu numai ca nu are aceste
efecte, ci dimpotriva, le pricinueste mustrare din partea propriei constiinte si
osanda de la Dumnezeu. Astazi se impune o stradanie din partea preotilor de a
trezi in inimile credinciosilor dorinta de a se impartasi mai des, de a ravni mai mult
sa se uneasca cu Hristos prin dumnezeiasca Impartasanie. Chemarea la potir
trebuie sa fie insotita de o limpede constientizare a importantei Sfintei
Impartasanii in existenta noastra, de sporirea vietii duhovnicesti, deasa
impartasanie fiind o consecinta fireasca a imbunatatirii vietii spirituale. Fara
aceste aspecte, impartasirea deasa va ramane un act liturgic exterior,
neproducand schimbarea mult dorita a fiintei noastre.
Sfanta Impartasanie are ca efect vindecarea trupului si a sufletului,
inlaturarea gandurilor si obiceiurilor urate, a nalucirilor de noapte si a duhurilor
rele si intunecoase dupa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur: Euharistia deschide
drum darurilor harului, ale dragostei si ale vietii vesnice, prin harul euharistic,
invredniciti fiind de Hristos de a fi iubiti. Prin urmare, prin Sfanta Impartasanie ne
intarim nu doar spiritual, ci si fizic pentru restaurarea frumusetii celei dintai a
omului robit de pacate. Uratenia desfigureaza chipul lui Dumnezeu din om.
Euharistia reda progresiv omului frumusetea si stralucirea de odinioara, vrednicia
si puterea de la inceput. Ea curata de pacate, intareste in virtute, pregatindu-ne
pentru viata de veci, cum zice Domnul: Cel ce mananca Trupul Meu si bea
Sangele Meu are viata vesnica. Impartasania isi arata lucrarea mantuitoare
numai in sufletele celor care o primesc cu vrednicie, adica in cei pregatiti
sufleteste si trupeste pentru primirea ei. In cei ce n-o primesc cu pregatirea
cuvenita, nu numai ca nu are aceste efecte, ci dimpotriva le pricinuieste mustrare
din partea propriului cuget si osanda de la Dumnezeu, dupa cum spune Sf.Ap.
Pavel: Oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu
nevrednicie, va fi vinovat fata de Trupul si Sangele Domnului (Corinteni 11;27).