Sunteți pe pagina 1din 19

CONFERINTA DE PRIMAVARA IN ANUL OMAGIAL AL SFANTULUI MASLU SI AL INGRIJIRII BOLNAVILOR

Taina Sfantului Maslu si ingrijirea bolnavilor in Biserica Ortodoxa

Sustinator: Preot Rosu Radu Liviu Parohia Ortodoxa Surduc

Turda 2012
1

Introducere

Am considerat ca fiind binevenita abordarea unei asemenea teme, acum in anul acesta -2012, care a fost declarat de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane drept an jubiliar, inchinat Tainei Sfantului Maslu si ingrijirii bolnavilor, cu toate ca ea a fost tratata indelung si minutios de multi Parinti ai Bisericii si de catre vestiti teologi, deoarece constat faptul ca ne aflam intr-o perioada de mari framantari si permanente crize- care multe dintre ele se datoreaza si faptului ca nu avem destula rabdare in suferinte si nadejde, ca nu avem, multi dintre noi, o viziune corecta asupra virtutii rabdarii si nadejdii- care sunt doua virtuti foarte importante,, de-a dreptul indispensabile, pentru realizarea unui progres duhovnicesc in viata noastra spirituala. Cunoastem faptul ca pentru spiritualitatea ortodoxa viata duhovniceasca este o permanenta mergere inainte, o permanenta epectaza catre culmile desavarsirii- care trebuie abordata existential si trebuie traita pana la tinta ei suprema care este unirea cu Dumnezeu, indumnezeirea. Aceasta inaintare catre desavarsire nu este doar un urcus, treptat si uniform, ci poarta permanent in sine caracterul unei lupte incordate in vederea asemanarii cu Dumnezeu, prin har si lucrare. Viata duhovniceasca, dupa cum o demonstreaza experienta marilor Parinti duhovnicesti, se desfasoara intre adancurile pacatului si piscurile virtutilor. Drumul catre virtute trece, obligatoriu si inevitabil, prin podoaba incercarilor duhovnicesti, a ispitelor si necazurilor, a supararilor fara de voie1, a patimirilor fara de voie.2 Pentru aceea, ascetica ortodoxa face din rabdarea acestora o adevarata virtute fiind socotita a sasea in lista traditionala a virtutilor, si este pusa in legatura cu smerenia si iubirea, caci scopul lor fundamental este dobandirea smereniei sau a smeritei cugetari, care duce la adevarata iubire de Dumnezeu si de oameni. Oricat ar incerca cineva sa evite aceste incercari, ele sunt absolut necesare si prezente in viata aceasta. Ele constituie o incercare de fiecare zi si de fiecare ceas a iubirii noastre fata de Dumnezeu. Lupta cu ispitele de voie si fara de voie face parte din iconomia divina. Intreaga viata duhovniceasca este o lupta pentru dobandirea asemanarii cu Dumnezeu, care ia forme variate, uneori dramatice. Viata, atat a celui drept , cat si a celui pacatos, este presarata de necazuri. De aceste incercari nu se poate eschiva nimeni. Este foarte important, insa, modul in care cel incercat le intelege, le valorifica spiritual si le depaseste: prin pocainta si spre mantuire sau prin desnadejde si spre osanda. Aceste incercari au un caracter dramatic

Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointe, in Filocalia X, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1981, p. 139. 2 Ibidem, p. 116.

si paradoxal si de acea fiecare si le face sprijin sau piedica in calea apropierii sale de Dumnezeu. In ele sunt amestecate mangaierea si stramtorarile, lumina si intunericul, ingustarea si largimea.3 Cuviosul Paisie Aghioritul obisnuia sa spuna ca pasaportul spre rai are neaparata nevoie de viza incercarilor, in sensul ca drumul spre desavarsire, spre fericirea vesnica a vietii viitoare trece, inevitabil, prin proba ispitirilor si a incercarilor fara de voie, a supararilor sau a patimirilor trupesti si sufletesti, care ii intaresc crestinului vointa si ii intensifica nevointa. Toti cei care s-au mantuit au pasit pe calea cea stramta si cu lacrimi, au suportat in insasi fiinta lor dureri sau incercari trupesti sau sufletesti, cu speranta mangaierii si a rasplatei viitoare.4 Invatatura traditionala a Sfintilor Parinti ai Bisericii Rasaritene este aceea ca necazurile, suferintele, incercarile, bolile fac parte din insasi conditia umana, o conditie supusa durerii si mortii, din cauza pacatului stramosesc. Sfantul Isaac Sirul considera ca necazurile fara de voie sunt neaparat folositoare oamenilor, indiferent de treapta lor duhovniceasca. Pentru cei cazuti in pacate-spre a-i intoarce la adevar si bine, pentru cei sporiti duhovniceste-pentru a-i conduce tot mai departe pe calea virtutilor. Cine fuge de ispite sau de incercari, spune Sfantul Parinte, fuge de fapt de virtute.5 In trecerea noastra pe pamant, bolile, suferintele, incercarile, greutatile familiale sunt evenimente care ne pot descuraja, ne pot deprima. Durerea si suferinta ne insotesc de-a lungul vietii, fie ca le traim noi insine, fie ca doar asistam la modul cum se prezinta la cei din jurul nostru. Omul cuprins de suferinta bolii nu mai poate participa la bucuria vietii sale si nici sa mai participe la viata semenilor sai. Aflat in suferinta, bolnavul nu mai poate muncii si astfel, devine dependent de cei din jurul sau. Daca atata vreme cat suntem sanatosi, toate ne par placute, in timpul bolii experiem durerea si suferinta, intelegand cat de fragila este viata si cat de putin se gaseste ea in mainile noastre-daca putem spune acest lucru-si cat suntem lipsiti de putere.6 Omul, creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa (Facere 1, 26-27), a cazut din starea de desavarsire originara prin pacat, ajungand sub robia mortii. Esenta caderii in pacat este intotdeauna aceeasi: cineva vrea sa devina desavarsit prin el insusi; cineva vrea sa devina Dumnezeu prin el insusi Esenta pacatului asadar, pacatul total, consta in aceasta iluzie de infumurare.7

3 4

Ibidem , p. 224. Drd. Stelian Gombos, Art.: Despre suferinta, boala, rabdare, vindecare, nadejde si Taina Sfantului Maslu, www.agoracrestina.ro/biblioteca, p. 7. 5 Sfantul Isaac Sirul, op. cit., p. 160. 6 Prof. Nicolae Grosu, Taina Sfantului Maslu, in Ortodoxia, XXXI (1979), nr. 3-4, p. 553. 7 Arhimandritul Iustin Popovici, Omul si Dumnezeul-Om, Editura Deisis, Sibiu, 1997, p. 162.

Altfel spus, pacatul neascultarii l-a dus pe om la pierderea perfectiunii de la inceput. Si atunci Dumnezeu, pentru a distruge pacatul si a-l readuce pe om la starea originara, foloseste mai intai diferite mijloace prin care sa-l intoarca pe om de la pacat: Lege, profeti si diferite pedepse. Dar, devenind din ce in ce mai acuta, in special ca urmare a idolatriei, boala cerea un medicament si mai puternic. De acea a venit in lume Insusi Logosul lui Dumnezeu.8 Mijloacele de impartasire a harului pentru mantuire sut Cuvantul lui Dumnezeu si Sfintele Taine. Alaturi de celelalte Sfinte Taine, Sfantul Maslu, ce urmeaza Pocaintei, este necesar pentru renasterea spirituala a omului si pentru refacerea legaturii harice a omului cu Dumnezeu, legatura rupta prin caderile de dupa Botez.

I. Marturii despre instituirea si practica Tainei Sfantului Maslu A. Marturii din Sfanta Scriptura
a. Marturii din Vechiul Testament
Boala reprezinta o situatie speciala in conditia umana si de aceea, dintotdeauna, ea a ocupat un loc special in conceptiile si practicile religioase. Sufletul esentialmente religios al poporului lui Israel, s-a indreptat catre Dumnezeu in boala, ca si celelalte situatii ale vietii. De aceea rugaciunea si chiar ofranda unui sacrificiu ritual preced chemarea medicului; dar si acesta primeste tot de la Dumnezeu darul de a usura si a salva. Boala este inteleasa ca o pedeapsa pentru pacatele comise. Stiind ca boala este consecinta pacatului, adoratorul lui Yahve se va recunoaste drept pacatos in fata Domnului, asa cum afirma psalmistul David in Psalmul 22,5:Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat, si in Psalmul 41, 5:In glas de bucurie si de lauda si in sunet de sarbatoare, si abia dupa aceasta va striga dupa ajutor si va cere tamaduire dupa cum afirma psalmistul: Vedea-vor multi si se vor teme si vor nadajdui in Domnul (Ps. 39, 5). In aceasta incercare, omul descopera o relatie noua intre el si Acela care l-a lovit, dar care il sustine si il vindeca: Iov recunoaste intr-un final ca experienta sa este in fapt o revelatie si atunci nu se mai plange si nu mai pune intrebari:Din spusele unora si altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut.(Iov 42,5).
8

Pr. Dr. Lect. Iosif Aurel Ferent, Invatatura despre Sfantul Har privita interconfesional. Implicatiile doctrinare si spirituale ale acesteia, Editura Buna Vestire, Beius, 2001, p. 112.

In psalmii Vechiului Testament gasim exemple de rugaciuni ale bolnavilor care cer lui Dumnezeu sa-I vindece de boala. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma Doamne, ca s-au tulburat oasele mele; si sufletul meu s-a tulburat foarte, si Tu, Doamne, pana cand?(Ps. 6, 2-3), reprezinta un model de cerere directa, exprimata in termeni patetici, a vindecarii trupesti si sufletesti, Domnul fiind Unicul Care poate sa-I ofere bolnavului vindecarea. De remarcat este faptul ca bolnavul se situeaza in fata lui Dumnezeu, dar si in fata comunitatii credinciosilor, in acelasi timp (Psalmul 30). Mai mult, rugaciunea si lauda bolnavului sunt inaltate la Domnul pentru ca se pare ca a existat o slujba prin care comunitatea, prin preotii ei, se ingrijea de bolnavi si privea incercarea lor sau vindecarea acestora ca apartinand intregii comunitati. In cadrul vietii religios-sociale a poporului biblic, alinarea suferintelor trupesti si sufletesti, pe de o parte, vindecarea bolnavilor, pe de alta parte, se obtinea de la Dumnezeul izbavitor, sau din inspiratia divina. In scopul vindecarii bolnavilor, ca toate popoarele din Orient, evreii foloseau si ei untdelemnul. Cu ocazia sarbatorilor, evreii se ungeau cu untdelemn. Vechiul Vestament vorbeste despre o ungere efectuata cu ulei in sase circumstante diferite. Ambrozie Verheul precizeaza in ordine urmatoarele situatii: incoronarea unui rege: a se vedea ungerea lui Saul, a lui David si a lui Solomon; numirea unui preot sau a unui profet (Levitic 8, 30); sfintirea obiectelor utilizate in cult (Iesire 30, 26); tratarea ranilor sau a unei persoane bolnave.9

b. Marturii din Noul Testament


Daca in lumea iudaica a Vechiului Testament, si in lumea greaca in general, ungerea cu untdelemn era considerata drept un remediu pur natural in anumite cazuri de boala, odata cu Noul Testament lucrurile cunosc o schimbare profunda. Untdelemnul capata nu doar o semnificatie vindecatoare intrinseca , ci devine materia principala a unei taine axate pe vindecarea omului ca intreg, dar in special a trupului lovit de boala al acestuia: Sfantul Maslu. Uns de Dumnezeu cu Duhul Sfant si cu putere, Mantuitorul a umblat facand bine si vindecand pe toti cei asupriti de diavolul. Sfintele Evanghelii ne pun la dispozitie nenumarate exemple cu privire la interesul pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a aratat fata de umanitatea aflata in suferinta. Credinta in Mantuitorul a inspirat crestinilor bolnavi diferite atitudini care, mai mult sau mai putin evidentiate de-a
9

Ambrozie Verheul, The Phascal Character of the Sacrament of the Sick, in: Temple of the Holy Spirit: Sickness and Death of the Cristian in the Liturgy, translated by Matthew j. O`Connell, Pueblo Publishing Company, New York, 1983, p. 250, apud Drd. Stelian Gombos, art. cit., p.10.

lungul timpului, nu se exclud unele pe altele, ci evidentiaza descoperirile progresive ale Bisericii plina de bogatii, ca urmare a apartenentei sale la Iisus Hristos. Bolnavii se roaga pentru vindecarea lor lui Iisus Hristos, si putem spune ca acest rol de vindecator al lui Iisus a fost, este si va fi foarte important. In Evanghelia dupa Marcu se spune: Si strabateau tot tinutul acela si au inceput sa-I aduca pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau ca este El. Si oriunde intra, in sate sau in cetati sau in satulete, puneau la raspantii pe cei bolnavi si-l rugau sa le ingaduie sa se atinga macar de poala hainei Sale. Si cati se atingeau de El, se vindecau(Marcu 6, 55-56). Bolnavii care se vor adresa apostolilor vor fi vindecati prin numele lui Iisus, iar vindecarea lor semnifica prezenta si lucrarea lui Iisus Cel Inviat: Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai, Serpi vor lua in mana si, chiar ceva datator de moarte de vor bea, nu-I va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi(Marcu 16, 17-18). Exemple de vindecari sunt la tot pasul. Aceste vindecari minunate au adus multi oameni la credinta in Hristos (Ioan 11, 45). Nimeni nu este exclus de la o astfel de intalnire. Minunile lui Hristuos ating orice fel de persoana si orice situatie: pe tineri si batrani, pe copii, barbati, femei si familii, pe oameni cu tot felul de boli si infirmitati atat trupesti cat si sufletesti, pe oameni credinciosi si pe cei a caror credinta este departe de a fi savarsita, pe cei care s-au infatisat inaintea Dumnului, cat si pe cei pe care nimeni nu ia adus si pentru care nimeni, nici chiar ei insisi, nu s-au rugat.10 Puterea vindecarii le-a dat-o Mantuitorul Sfintilor Apostoli. Din Evanghelia dupa Marcu aflam ca Iisus, intors in patria Sa, era tratat cu neincredere, dar El punandu-Si mainile peste putini bolnavi, i-a vindecat(Marcu 6, 5). Atunci i-a chemat pe cei doisprezece si a inceput sa-I trimita doi cate doi si le-a dat putere asupra duhurilor necurate(Marcu 6, 7). Drept pentru care, Sfintii Apostoli scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-I vindecau(Marcu 6, 13). Ungerea avea drept consecinta vindecarea. Apostolii vindecau dupa exemplul Mantuitorului, nu ca doctori ci ca taumaturgi; numai ca ei intrebuintau untdelemnul, de care El nu s-a folosit niciodata. Un alt lucru important in textul de la Marcu 6, 12-13 este acela ca, face o conexiune care va fi amintita adesea in cursul istoriei crestine, si anume aceea dintre Taina Maslului si slujbele de exorcizare, dar ne ofera si o legatura cu iertarea pacatelor. Pana in prezent, in majoritatea manastirilor si bisericilor de

10

Pr. Paul Lazor, Prefata la Arhiepiscopul Dmitri, Minunile Mantuitorului Iisus Hristos, traducere Prof. Dr. Remus Rus, EIBMBOR, Bucuresti, 2004, p. 6.

parohie unde se savarseste o slujba de exorcizare a unei persoane posedate, aceasta este integrata de obicei sau urmeaza dupa savarsirea Tainei Sfantului Maslu.11 Insa pasajul cel mai cunoscut cu privire la Taina Sfantului Maslu din Noul Testament apare in Epistola Sfantului Apostol Iacov, care precizeaza urmatoarele:Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate, se vor ierta lui. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului(Iacov 5, 14-16). Textul scripturistic de mai sus este cel mai citat si mai comentat ori de cate ori un Sfant Parinte dorea sa ofere mai multe detalii cu privire la istoricul, continutul sau scopul Tainei. Sfantul Apostol Iacov recomanda persoanei bolnave sa cheme preotii Bisericii. In cursul istoriei, acest plural a capatat conotatii absolute, deoarece Taina Maslului este singura dintre cele sapte taine care nu poate fi efectuata de un singur slujitor. In toate scrierile patristice, aceasta regula este reamintita de fiecare data. Se considera, asadar, ca Sfantul Apostol Iacov nu a pus la intamplare acel plural. Care ar fi conotatia acestui aspect? In primul rand faptul ca, in esenta, Taina Maslului incearca sa adune comunitatea in jurul persoanei bolnave, astfel incat aceasta din urma sa poata fi reintegrata atat trupeste, cat si duhovniceste. In istoria Bisericii, una dintre ideile permanente a fost aceea ca boala nu este deloc o realitate necesara si normala. Boala este o urmare a caderii omului in pacat. Este adevarat ca nu toate bolile prezente au drept cauza pacatul personal, dar unele dintre ele au aceasta cauza. De aceea, se cere sa vina mai multi preoti, acordandu-se astfel Tainei si un caracter de iertare, de impacare cu comunitatea Bisericii, ai carei reprezentanti principali sunt preotii. Un al doilea aspect al Tainei Sfantului Maslu subliniat de Epistola Sfantului Apostol Iacov consta in rugaciunea preotilor pentru persoana bolnava si ungerea ei cu untdelemn. Aceasta ungere, care este efectuata de sapte ori in cursul Tainei, are o legatura interesanta cu Taina Mirungerii. Desi Epistola Sfantului Apostol Iacov nu stabileste nici o legatura in acest sens, istoria liturgica a Bisericii cuprinde asemanari interesante intre rugaciunea pentru sfintirea untdelemnului in vederea ungerii prebaptismale, rugaciunea Sfintirii Sfantului si Marelui Mir si a untdelemnului de la Taina Sfantului Maslu. Intr-un fel, Taina Maslului ii reaminteste persoanei bolnave de fagaduinta vietii curate facute la Botez si care din cauza propriei slabiciuni a fost incalcata.

11

Adrian Agachi, Taina Sfantului Maslu oTaina a trupului, in Saptamanalul Lumina de Duminica, Bucuresti, 8 Ianuarie, 2012, p. 3.

Al treile aspect important al Tainei Sfantului Maslu subliniat de Epistola Sfantului Apostol Iacov consta in precizarea scopului sau indoit in forma, dar unic in esenta: vindecarea trupeasca si sufleteasca, adica a omului ca intreg. Parintele Dumitru Staniloae afirma: Insistenta cu care se cere, cu mult mai mult decat in Taina Pocaintei, tamaduirea de patimile sufletesti odata cu tamaduirea trupului, ne da sa intelegem ca mai ales la aceste radacini ale pacatelor se refera Taina Maslului, caci la aceasta faza progresata a slabiciunilor pacatoase ale omului, provenita din nesocotirea Tainei Pocaintei si a conlucrarii sale cu harul Botezului si al Mirungerii, se reduce de fapt pacatosenia.12

B. Marturii din primele secole de crestinism


Canoanele lui Ipolit contin unele indicatii folositoare la grija fata de cei bolnavi. In Canoanele lui Ipolit, untdelemnul bolnavilor primeste in Joia Mare o binecuvantare speciala. Traditia Apostolica ne duce la inceputul secolului al III-lea, si recomanda episcopului sa binecuvanteze untdelemnul mistic al lucrarii harului.13 Evhologhionul lui Serapion, di secolul al IV- lea, retine doua rugaciuni care se faceau peste untdelemn: una dintre acestea apartine unei intregi serii de rugaciuni ce apartineau liturghiei, Jertfei liturgice si este conceputa astfel: Peste untdelemnul si apa aduse ca jertfa. Binecuvantam, in numele Unicului Tau Fiu Iisus Hristos, aceste creaturi; fie ca numele Aceluia Care a suferit, a fost rastignit si a inviat si Care sta de-a dreapta lui Dumnezeu Cel fara de inceput sa fie peste apa aceasta si peste untdelemnul acesta. Da Doamne acestora o putere vindecatoare, asa incat orice febra, orice demon si orice boala sa dispara prin folosirea bauturii acesteia si a ungerii acesteia, pentru ca acestea sa devina un leac vindecator si cu adevarat un leac sfant folosit de creaturile acestea in numele Fiului Tau Unic Iisus Hristos, prin Care Tie Iti apartine slava si puterea in Duhul Sfant in vecii vecilor. Amin.14 O a doua rugaciune pentru bolnavi este spusa dupa binecuvantarea credinciosilor, cand se punea mainile peste ei. Prin rugaciunea aceasta se cere ajutorul lui Dumnezeu, sa porunceasca boalelor si sa-i ridice pe cei ce sufera15. Este cert faptul ca in cazul acesta nu este vorba despre Taina Sfantului Maslu, ci
12

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Vol. III, EIBMBOR, Bucuresti, 1997, p. 137. 13 Testamentum Domini, Editura Polirom, Iasi, 1996, p. 76. 14 Drd. Radu Mihai, Evhologhionul lui Serapion ca document pentru istoria cultului crestin, in Glasul Bisericii, XXXIV (1975), nr. 1-2, p. 82. 15 Ibidem, p. 83.

doar de vase de apa si untdelemn puse dinaintea episcopului, care le binecuvinteaza si le dau credinciosolor spre folosinta. Dar el vorbeste despre Sfantul Maslu care se face pentru iertarea pacatelor si pentru redobandirea sanatatii trupesti si sufletesti.16 Marturii despre existenta Sfantului Maslu avem si in Testamentum Domini (secolul al V-lea), unde, se pare, ca untdelemnul este binacuvantat pentru vindecarea celor bolnavi si pentru sfintirea celor ce se pocaiesc. In Testamentum Domini se arata ca sfintirea untdelemnului o face preotul, care aseaza vasul cu untdelemn langa Sfantul jertfelnic, adica Sfanta Masa.17 Constitutiile apostolice ne prezinta o practica analoga in Siria, la inceputul secolului al V- lea. Se spune ca episcopul binecuvinteaza untdelemnul sau apa, cu urmatoarele cuvinte: Doamne Savaot, Dumnezeul virtutilor, Creatorul apelor si Cel care raspandesti untdelemnul, Multmilostive si prieten cu oamenii, care ai dat apa spre a fi bauta si spre spalare, untdelemnul18 Dar nu este vorba in mod expres despre folosirea acestui untdelemn sfintit pentru ungerea bolnavilor.19 Origen se refera direct la Taina Sfantului Maslu, taina pe care o leaga direct de Taina Pocaintei, ca taine necesare pentru iertarea pacatelor. Mai este inca si al saptelea fel de iertare a pactaelor, un mijloc greu si impovarator, cand pacatosul spala pacatul sau cu lacrimi si lacrimile devin pentru el paine de zi si de noapte si cand el nu se rusineaza sa-si descopere pacatul inaintea preotului lui Dumnezeu si cere vindecare de la Acesta.20 Ca vindecarea sufleteasca si trupeasca se face in numele lui Iisus o spune Origen cu claritate: Simpla invocare a numelui lui Iisus pe care o rosteau adevaratii inchinatori a vindecat multi bolnavi de duhurile necurate si de alte suferinte.21 Cu toate ca Origen vorbeste de Taina Sfantului Maslu in legatura cu Taina Pocaintei, el face distinctie intre cele doua Sfinte Taine. Si aceasta pentru ca in alte locuri, el vorbeste despre pocainta, dar nu mai face nici o referire la Sfantul Maslu. In aceasi scriere citata mai sus, Origen spune: Fiecare suflet are nevoie de untdelemnul milostivirii divine si nimeni nu poate parasi aceasta viata daca nu va fi cu el untdelemnul indurarii ceresti.22

16 17

Ibidem, p. 85. Testamentum Domini, Editura Polirom, Iasi, 1996, p.96. 18 Constitutiile Apostolice, I, VIII, cap. 29. 19 Pr. Nicolae Timus, Doctrina Barbatilor Apostolici. Studiu apologetico-polemic, Teza de Doctorat, Tipografia Eparhiala Cartea Romaneasca, Chisinau, 1929, nota 2, p. 109. 20 Origen, Omilii la Levitic, 2, 4, Editura Polirom, Iasi, 2006. 21 Origen, Contra lui Cels, cartea a VIII- a, cap. 58, in PSB, Vol. 9, EIBMBOR, Bucuresti, 1984, p. 554. 22 Ibidem, 2, 2.

Sfantul Policarp al Smirnei citeaza intre responsabilitatile clericilor si pe acea de a vizita bolnavii: Preotii trebuie sa fie compatimitori, milosi fata de toti. Sa aduca la drumul cel drept pe cei rataciti, sa viziteze bolnavii, sa nu neglijeze pe vaduva, pe orfan si pe cel sarac.23 Sfantul Vasile cel Mare are o rugaciune pentru cei bolnavi care a intrat mai tarziu in randuiala Sfantului Maslu.24 Evanghelia lui Nicodim, o evanghelie apocrifa, de altfel, vorbeste de untdelemnul din arborele milostivirii. Daca arborele Vietii, din rai, rodeste in euharistie, acelasi arbore daruieste untdelemnul milostivirii dat celor ce s-au nascut din nou din apa si din Duh Sfant. Ungerea,astfel, este suprapusa botezului si efectueaza iertarea pacatelor, conditia vindecarii sufletului si trupului.25 In general toti parintii si scriitorii bisericesti fac referire la Taina Sfantului Maslu, ceea ce denota faptul ca Taina are o traditie foarte veche.

II. Evolutia randuielii Tainei Sfantului Maslu


Asa cum am aratat in cele descrise mai sus, marturii cu privire la rugaciunile de binecuvantare a untdelemnului intalnim inca din secolele II III, in cele mai importante izvoare bisericesti. In Biserica primara, aceste practici ce priveau ungerea cu untdelemnul sfintit erau legate fie de Botez, fie de practici particulare, unde bolnavii se ungeau singuri sau de catre alti crestini. Mult mai tarziu, aceste ritualuri au fost adoptate de catre Biserica si savarsite exclusiv de catre clerici, implicand si impartasirea bolnavului cu Sfintele Taine. De pilda, prima marturie a Maslului ca ritual bisericesc savarsit de catre clerici asupra bolnavului, o regasim in Epistola 25 a papei Inocentiu I, tocmai in anul 416.26 In Rasarit prima atestare a Maslului ca rit bisericesc apare mult mai tarziu, in secolul VIII, la Sfantul Ioan Damaschin.27 Daca, inainte de secolul al VIII- lea, nici in Biserica de Rasarit, nici in cea de Apus nu se poate vorbi de o randuiala propriu zisa a Sfantului Maslu, cu secolul al VIII- lea au inceput sa apara o serie de randuieli care au dus la constituirea randuielii care se gaseste azi in molitfelnicele Bisericii.
23

Epistola catre Filipeni; VI, 1; trad. De Pr. Dr. Dumitru Fecioru in PSB, vol. 1, EIBMBOR, Bucuresti, 1979, p. 210. 24 Este vorba de rugaciunea a sasea dintre cele sapte rugaciuni ce urmeaza Sfintelor Evanghelii. 25 Paul Evdokimov, Ortodoxia, EIBMBOR, Bucuresti, 1996, p. 324. 26 Marius Adrian Calin, Istoria Tainei Sfantului Maslu, in Ziarul Lumina, Bucuresti, Febfuarie, 2012, p. 1. 27 Ibidem, p. 1.

10

Evhologhionul bizantin Barberini grecesc 336 (pastrat la Vatican), datand de undeva din jurul anului 800 d. Hr (prezinta o randuiala copiata probabil de un grec din sudul Italiei dupa cea patriarhala constantinopolitana deci, avand in vedere inertia provinciei fata de schimbarile din cultul capitalei, ne putem gandi la o vechime mai mare a randuielii), este cel mai vechi codice cuprinzand o carte completa de cult ce cuprinde toate tainele si ierugiile, Evhologhionul (un fel de Molitfelnic plus Liturghier). In codicele Barberini slujba Sf. Maslu ocupa circa doua-trei pagini, fiind inidcate doar catvea rugaciuni existente aproape identic si astazi (rugaciunea de sfintire a untdelemnului, rugaciuni de ungere). Fragmente din diferite slujbe si randuieli se gasesc, de asemenea, coborand pana la Evhologhionul episcopului egiptean Serapion de Thmuis (sec. IV d. Hr.) sau in diferite scrieri de sorginte primara sau contemporane cu Serapion, precum Didascalia, Traditia Apostolica a lui Ippolit Romanul, Testamentul Domnului, Didahiile Apostolice in diversele lor redactii (de exemplu cea siriana) , Constitutiile Apostolice etc. Si acolo este prezenta Taina Sf. Maslu, untul de lemn fiind sfintit in legatura cu anaforaua liturgica, deci pe Sf. Masa, si administrat dupa primirea Euharistiei, in cadrul Litughiei.28 In secolul al XII- lea, in randuiala Sfantului Maslu apar tropare noi si antifoane. Maslul se va savarsi uneori unit cu Utrenia sau chiar cu Vecernia, de unde obiceiul pana azi ca maslul se savarseste, fie dimineata, fie seara. Procesul de dezvoltare i mbogatire a randuielii Sfantului Maslu inceput in secolul al VIII-lea se va continua i va ajunge la forma de azi in secolul al XIII-lea. Obiceiul semnalat in secolul al XI-lea ca slujba Sfantului Maslu sa fie savarsit de sapte preoti, va fi consfintit de patriarhul ecumenic Arsenie Avtorianos (1255-1260), dupa cum ne informeaz succesorul sau la tron, Nikifor al II-lea (1260-1261).29 Se pare ca patriarhul Arsenie este cel care a fixat n buna parte randuiala Sfantului Maslu, aa cum o avem noi astazi. Din informatiile lasate de Nikifor al II-lea, autorul canonului Sfantului Maslu nu este patriarhul Arsenie, ci mitropolitul Kerkiei care purta numele tot de Arsenie, care a trait n secolul al X-lea.30 Tot n secolul al XIII-lea a inceput ca Sfantul Maslu sa se savarseasc si separat de Sfanta Liturghie si sa aiba randuiala lui proprie, savarsindu-se unit cu utrenia.

28

Marian Maricaru, Re-evaluare patristica si istorico-liturgica a Tainei Sfantului Maslu, dogmaticaempirica.wordpress.com, februarie, 2012, p. 2. 29 Paul Meyendorff, Taina Sfantului Maslu, traducere Cezar Login, Editura Renaterea, Cluj-Napoca, 2011, p.42. 30 Ibidem, p. 46.

11

La sfaritul secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea Sfantul Simeon episcopul Tesalonicului (+1429) spunea c Sfantul Maslu este taina data noua pentru iertarea pacatelor, pentru tamaduirea noastra i pentru daruirea milei dumnezeiesti.31 Sfantul semnaleaza obiceiul ca Sfantul Maslu sa fie savarsit de sapte preoti, scotand in evidenta simbolismul pe care cifra sapte l-a avut n Vechiul Testament (adica, simbolizeaza desavarsirea), dand in acest sens mai multe exemple din scriptura Vechiului Testament. El considera ca aceasta Taina poate fi savarsita si de trei preoti (dup numele Sfintei Treimi), dupa cum poate fi savarsita si de mai multi preoti decat sapte, dar nu se cuvine sa fie savarsita de un singur preot.32 Dupa foarte multe modificari, definirea randuielii i a textelor Sfantului Maslu are loc in secolul XVII, cand are loc si uniformizarea adoptata de toate Bisericile Ortodoxe. in plus, primele marturii cu privire la savarsirea Maslului si asupra celor sanatosi le regasim in secolul XIX, insistandu-se asupra vindecarii sufletului si a iertarii pacatelor.33

III. Caracteristica pastoral misionara si sociala a Sfantului Maslu


In afara importantei sale practice de vindecare, Maslul are in mod clar o componenta de pastoratie. Preotul se poate apropia extrem de mult de persoana bolnava i o poate indruma din multe puncte de vedere pe calea mantuirii. Desigur, aceasta ocazie nu trebuie sa fie, de asemenea, una de realizare a diverselor practici neconforme cu Taina (precum deschiderea Evangheliei pentru a se ghici daca bolnavul va supravietui sau nu; utilizarea untdelemnului ramas de la Taina pentru a sfinti diverse obiecte apartinand persoanei bolnave haine, amulete. Pentru o detaliere in acest sens, inclusiv a componentei pastorale, este potrivit s se citeasc studiul Printelui Profesor Vasile Raduca Taina Sfantului Maslu in viata crestinului, BOR, nr. 7-10, 1989, pp. 175-190). Insa, mai presus de toate, bolnavul trebuie sa simta reintegrarea sa in comunitate. Nu trebuie sa uitam ca orice vindecare vine, in primul rand, prin intermediul unei familii iubitoare, iar familia iubitoare a unui cretin este intotdeauna Biserica Parintele Profesor Vasile Raduca afirma urmatoarele: Semnul dragostei din partea comunitatii ecleziale vine sa confirme si raporturile bolnavului cu semenii. Stiut fiind ca multe dintre suferintele fizice
31

Tratat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe dupa principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos si urmasii Sai, vol. II, trad. de T. Teodorescu; Ed. Arhiepiscopiei Sucevei i Radautilor, 2003, p.31. 32 Ibidem, cap. 28, p. 31-32. 33 Marius Adrian Calin, art. cit., p. 1.

12

se datoreaza starilor conflictuale si tensiunii sufletesti, lipsei de relatii normale cu semenii, nu de putine ori crestinul bolnav este posibil sa fie chinuit de gandul ca boala lui se datoreaza realmente pacatelor lui fata de semeni, iar co-participarea acestora la suferinta bolnavului vine sa confirme ca, din partea semenilor, acesta se bucur de dragoste, intelegere si rugaciune la Dumnezeu, ca Dumnezeu sa dispuna modul in care fratele lor sa fie izbavit de suferinta. () Prezenta mai multor preoti, cu darurile si personalitatea lor, la casa sau la capataiul bolnavului, vine sa sporeasca atmosfera de rugaciune care se creeaza la capataiul bolnavului, afirmand caracterul profund eclezial al acestei Sfinte Taine.34 Intr-o asemenea atmosfera de rugaciune pentru persoana bolnava, preotul are ocazia, poate unica, de a discuta intr-un cadru solemn cu bolnavul si a-i deschide acestuia mintea si inima in vederea primirii lui Hristos. Uneori, se poate dovedi ultima sansa pentru a face acest lucru. Alteori, va fi doar inceputul unei vieti crestine reinnoite prin vindecarea miraculoasa si regenerarea sufleteasca. Insa, pentru a face acest lucru, preotul trebuie sa fie pregatit el insusi sa primeasca in inima sa suferinta persoanei. Oare ce putem face mai mult atunci cand un madular al Bisericii sufera, decat sa suferim si noi alaturi de el? In definitiv, nu doar rugaciunea preotului, ci si cea a comunitatii, lucreaza spre vindecarea persoanei bolnave Inca din primele secole crestine grija comunitatii si a preotilor fata de cei aflati in suferinta si fata de cei nevoiasi a fost practicata cu ravna. Unul dintre personalitatile remarcante in acest sens este Sfantul Vasile cel Mare, care, dupa ce a vizitat pe marii asceti ai timpului sau, dupa ce si-a compus opera cea cu folos pentru monahi si nu numai, a infiintat si manastirile chinovitice. Manastirile chinovitice, intemeiate pe dragostea de Dumnezeu si de aproapele, avea sa joace si un important rol social. Intr-o vreme cand nedreptatea, mizeria si bolile afectau multimile lipsite de cele mai elementare conditii de viata, iar statul nu facea aproape nimic pentru imbunatatirea lor, manastirile chinovitice intemeiate de Sfantul Vasile cel Mare au intreprins un vast program de asistenta sociala. Dar activitatea filantropica a Sfantului Vasile nu se rezuma la acest episod , ea va fi dusa pe mai departe, mai ales atunci cand va dispune de mai multe resurse materiale. Astfel, el va intemeia pe langa manastirile pe care le infiintase, un complex de cladiri cu destinatii multiple, cunoscut de obicei sub numele de Vasiliada. Este vorba de spitale, pe care le-a inzestrat cu personalul, confortul si leacurile necesare , spitale in care se tratau cele mai felurite boli, chiar si lepra. Este indeobste cunoscut ca leprosii, datorita marii molipsiri si gravitatii bolii lor, erau condamnati sa traiasca departe de familie, departe de oameni si ca orice tentativa de a veni in contact cu lumea, era pedepsita cu moartea. Ca atare, erau condamnati sa-si petreaca in cele mai cumplite dureri trupesti si sufletesti, ultimele zile. Si acestor
34

Pr. Prof. Vasile Raduca, Taina Sfantului Maslu in viata crestinului, in: BOR, nr. 7-10, 1989, pp. 183-184.

13

nenorociti, Sfantul Vasile le rezerva un loc in spitalul sau si le slujeste chiar el. Mai mult, "el ii imbratiseaza ca pe niste frati, nu pentru a face parada, ci pentru a ne indemna sa ne apropiem de oameni si sa-i slujim". A construit de asemenea azile pentru batrani si pentru orfani, case de oaspeti si scoli, unde copiii sarmani puteau deprinde scrierea si citirea, iar infirmii, o meserie. Cladirile erau despartite printr-un parc unde se afla biserica, pe turla careia strajuia crucea lui Hristos, ocrotitorul celor bolnavi si neputinciosi. De asemenea ii avem in vedere si pe cei care prin viata lor, prin modalitatea de a-si trai viata, prin ravna si sarguinta de a implini Legea lui Hristos si prin a caror bunatate si iubire multi s-au tamaduit si pe care Biserica ii cinsteste ca Sfintii fara de arginti: Cosma si Damian, Chir si Ioan, Pantelimon si Ermolae, Samson si Diomid, Mochie si Anichit, Talaleu si Trifon. De asemenea merita sa amintesc si de Sfantul Nectarie de Eghina. Pentru viata sa inalta, Dumnezeu l-a invrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta multi bolnavi si saraci alergau la biserica manastirii din Eghina si cereau ajutorul lui. Mai ales dupa primul Razboi Mondial, numerosi saraci si bolnavi, lipsiti de orice ajutor, veneau la el ca la parintele lor sufletesc. Iar Sfantul Nectarie a dat porunca maicilor ce se nevoiau n manastirea sa sa imparta la cei lipsiti, orice fel de alimente si sa nu pastreze nimic pentru ele, caci Dumnezeu, prin mila Sa, ii hranea si pe unii si pe altii. Dar i cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, caci se invrednicise de darul facerii de minuni.35 Acestia sunt doar cativa dintre sfintii taumaturgi care am putea spune au pus in practica si ceea ce a spus Sfantul Apostol Iacov: Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate, se vor ierta lui. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului(Iacov 5, 1416).

Concluzii
Ca urmare, viata noastra duhovniceasca se desfasoara intr-un registru spiritual foarte larg: din adancurile pacatului si din ceata patimilor spre culmile virtutii si lumina dumnezeiasca. In funcie de eforturile noastre ascetice este si starea noastra pe treptele ei atat de numeroase. De pe dealurile bucuriilor afirma Parintele Profesor Dumitru Staniloae in vaile necazurilor, asa decurge viata omului
35

Vietile Sfintilor, noiembrie, EIBMBOR, Bucuresti, 1996, p.44.

14

duhovnicesc; dar ea inscrie un real progres in aceste alternante. Bucuriile, pentru rabdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepatate de multumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm rabdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranta necazurilor ce vor veni, iar necazurile, rabdate cu un amestec de seninatate, de ras interior, cum ar zice Sfantul Ioan Scararul, prin siguranta bucuriilor ce vor veni la rand. Deci, fie oricat de shimbatoare imprejurarile externe in care se desfasoara viata omului duhovnicesc, launtric ea a ajuns la un fel de nivelare, care ii da o statornica liniste. E taria spiritului in fata valurilor lumii.36 Osciland intre aceste doua limite, viata trece inevitabil prin proba incercarilor duhovnicesti, in vederea inaintarii ei pe o treapta superioara de desavarsire. Necazurile neacceptate ne dubleaza greutatea suferintei, cele ntelese duhovniceste, ne-o injumatatesc. Daca vrem ca viata noastra sa fie o inaintare din treapta in treapta spre piscul sfinteniei crestine, proba patimirilor fara de voie trebuie trecuta cu rabdare, nadejde, pocainta si smerenie, toate acestea in rugaciune curata catre Tatal nostru Cel ceresc, de la care ne vine tot ajutorul. Acesta este drumul vieuirii duhovnicesti cretine: impreuna patimire cu Iisus Hristos, cu nadejdea invierii si rasplatei, pe masura eforturilor noastre ascetice. Este calea pe care au strabatut-o toti cei iubitori de frumusete spirituala, urmand pilda Mantuitorului nostru Iisus Hristos: Sfintii apostoli, mucenicii, marturisitorii, cuviosii, monahii si nu in ultimul rand crestinii obisnuiti. La aceasta ne indeamna Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, cerandu-ne sa purtam jugul sau crucea desavarsirii, a incercarilor si necazurilor din aceasta viata si lume trecatoare, asigurandu-ne totodata ca biruinta Lui este si biruinta noastra. Viata este, asadar, o alternanta intre bucurii si necazuri, intre succese si esecuri, intre impliniri si infrangeri. Nu exista muritor care sa fi avut parte, in aceasta viata, numai de bucurii, dupa cum nu exista om care sa fi cunoscut numai infrangerea. Bucuriile nu pot fi perfect detasate de necazuri, nici acceptate doar de ele, in defavoarea incercarilor i necazurilor. Cel ce nu si-a zidit viata pe temelia credintei, ar putea inclina sa cread ca aceasta este, mai degraba, o vale a plangerii, odata ce venim in lume plangand i plecam din ea suspinand, fie dupa ea, fie de durere. Povestea vietii fiecaruia dintre noi, privita dintr-o perspectiva pur fireasca, naturala, are aspectul unei drame cu un sfarsit tragic, un fiasco. Privita din punctul de vedere al credintei, ea este o victorie asupra suferintei si a lumii, o biruint si o depasire a lor, in Iisus Hristos. Necazurile noastre fac rugaciunea noastra tot mai curata si mai simtita, o spala cu lacrimi. Iar atunci cand ne rugam cu staruinta, nu se poate ca Iisus Hristos sa ne lase uitati si intristati, sa ne priveze de mangaierea si usurarea Sa cea blanda. El Cel ce sterge lacrima de pe obrazul tuturor, Cel ce sterge suferintele lumii, nu va intarzia la infinit sa ne caute. S-ar putea sa intarzie, pentru ca are de sters lacrimile
36

Preot Prof. Univ. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica si mistica, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, p.142.

15

de pe fetele triste ale multora, pentru ca vrea sa raspunda rugaciunilor celor ce l-au invocat cu credinta si staruinta. Nu-sii va opri la infinit izvorul revarsarii darurilor Sale fata de noi, iar atunci cand vom fi vizitati de El, de Insusi Mintuitorul sufletelor noastre, vom simti o fericire si o pace mai presus de durere sii de suferinta, de lacrima si nevointa. Voi conchide, impreuna cu Sfantul Apostol Pavel ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu noi, cu toti. Amin.

CUPRINS

Introducere....1 I. Marturii despre instituirea si practica Tainei Sfantului Maslu.....3


16

A. Marturii din Sfanta Scriptura...3


a. Marturii din Vechiul Testament.....3 b. Marturii din Noul Testament.....4

B. Marturii din primele secole de crestinism7 II. Evolutia randuielii Tainei Sfantului Maslu......9 III. Caracteristica pastoralmisionara si sociala a Sfantului Maslu11 Concluzii.14

Bibliografie

1. Biblia sau Sfanta Scriptura, EIBMBOR, Bucuresti, 2005.


2.

Epistola catre Filipeni; VI, 1; trad. De Pr. Dr. Dumitru Fecioru in PSB, vol. 1,

EIBMBOR, Bucuresti, 1979.

17

3.

Evdokimov, Paul, Ortodoxia, EIBMBOR, Bucuresti, 1996.

4. Filocalia X, EIBMBOR, Bucuresti, 1981 5. Ferent, Pr. Dr. Lect. Iosif Aurel, Invatatura despre Sfantul Har privita

interconfesional. Implicatiile doctrinare si spirituale ale acesteia, Editura Buna Vestire, Beius, 2001.
6. Lazor, Pr. Paul, Prefata la Arhiepiscopul Dmitri, Minunile Mantuitorului Iisus

Hristos, traducere Prof. Dr. Remus Rus, EIBMBOR, Bucuresti, 2004


7.

Meyendorff, Paul, Taina Sfantului Maslu, traducere Cezar Login, Editura Origen, Omilii la Levitic, 2, 4, Editura Polirom, Iasi, 2006. Origen, Contra lui Cels, cartea a VIII- a, cap. 58, in PSB, Vol. 9 EIBMBOR, Bucuresti, 1984.

Renaterea, Cluj-Napoca, 2011.


8. 9.

10. Popovici, Arhimandritul Iustin, Omul si Dumnezeul-Om, Editura Deisis, Sibiu,

1997.
11.

Tratat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe dupa principii puse

de Domnul nostru Iisus Hristos si urmasii Sai, vol. II, trad. de T. Teodorescu; Ed. Arhiepiscopiei Sucevei i Radautilor, 2003
12. Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Vol. III,

EIBMBOR, Bucuresti, 1997.


13.

Staniloae, Preot Prof. Univ. Dr. Dumitru, Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica si Testamentum Domini, Editura Polirom, Iasi, 1996

mistica, EIBMBOR, Bucuresti, 1992


14.

15. Timus, Pr. Nicolae, Doctrina Barbatilor Apostolici. Studiu apologetico-polemic,

Teza de Doctorat, Tipografia Eparhiala Cartea Romaneasca, Chisinau, 1929.

18

Ziare si reviste si pagini web 1 Agachi, Adrian, Taina Sfantului Maslu oTaina a trupului, in Saptamanalul Lumina de Duminica, Bucuresti, 8 Ianuarie, 2012 2. Calin, Marius Adrian, Istoria Tainei Sfantului Maslu, in Ziarul Lumina, Bucuresti, Febfuarie, 2012 3.Gombos, Drd. Stelian, Art.: Despre suferinta, boala, rabdare, vindecare, nadejde si Taina Sfantului Maslu, www.agoracrestina.ro/biblioteca 4. Grosu, Prof. Nicolae, Taina Sfantului Maslu, in Ortodoxia, XXXI (1979), nr. 3-4. 5. Maricaru, Marian, Re-evaluare patristica si istorico-liturgica a Tainei Sfantului Maslu, dogmaticaempirica.wordpress.com, februarie, 2012 6. Mihai, Drd. Radu, Evhologhionul lui Serapion ca document pentru istoria cultului crestin, in Glasul Bisericii, XXXIV (1975). 7. Raduca, Pr. Prof. Vasile, Taina Sfantului Maslu in viata crestinului, in: BOR, nr. 7-10, 1989.

19