Închisorile Părintelui Dr. Vasile Lucaciu, supranumit și “Leul de la Sisești” !

Motto:”În ce mă privește, eu m-am obișnuit cu pușcăria “ – Vasile Lucaciu, 2

martie 1894

Preotul dr.Vasile Lucaciu, cel supranumit “Leul de la Sisești” s-a născut la

21 ianuarie 1852 în localitatea Apa, din Comitatul Șătmarului, ca fiu al învătătorului
și cantorului Mihai Lucaciu și al Iulianei Toth. Tatăl său a condus şcoala confesională
greco-catolică românească din Apa. Strămoșii săi, bunicul Vasile și străbunicul Luca
au fost iobagi. Clasele primare le-a urmat în localitatea Apa, iar apoi la Baia-Mare,
unde finalizându-le a fost înscris de tatăl său la gimnaziul de stat din oraș. După
terminarea acestei perioade de studii, Mihai Lucaciu și-a înscris fiul la liceul din
Ungvár (Ungaria, azi în Ucraina), unde preda cumnatul său, Nicolae Toth, ca
professor de teologie. Găzduit la acesta, în scurt timp Vasile Lucaciu a intrat în
conflict cu unchiul său, datorită naționalismului și a orientării pronunțate
filomaghiare a acestuia. După ce a solicitat în repetate rânduri, tatălui său, să fie
transferat la Liceul Ordinului Premonstratens din Oradea, urmare refuzului acestuia,
Vasile Lucaciu a fugit de la Ungvár și a plecat pe jos spre Oradea. Ajuns aici și trăind
într-o sărăcie lucie a fost extrem de dezamăgit de disciplina extrem de aspră instituită
de călugării și profesorii școlii.
În anul 1868, după terminarea cursurilor clasei a VI-a a liceului din Oradea,la
16 ani, Vasile Lucaciu, întrerupe cursurile și se înrolează voluntar în armata austro-
ungară. Ajuns aici nu se va putea acomoda cu regimul cazon extrem de aspru și va
apela la tatăl său pentru a-l scoate din armată. Fapt reușit de către Mihai Lucaciu, dar
în urma unor eforturi financiare foarte substanțiale. Revenit la liceul din Oradea,
Vasile Lucaciu absolvă clasa a VI-a și câștigă prin concurs o bursa acordată de către
Episcopia greco-catolică română, fapt care îi va permite urmarea claselor a VII-a și a
VIII-a de liceu în Italia, la Roma. Între anii 1868-1870, urmează cursurile Institutului
Sf. Atanasie din Roma, în 1870 obținând titlul de doctor, cu "Magna cum laude", în
filozofie. După o scurtă perioadă petrecută în țară, în anul 1871,Vasile Lucaciu se
întoarce la Roma pentru a urma și cursuri de teologie.
În anul 1874 a absolvit Seminarul Teologic din Gherla și s-a căsătorit cu
Paulina Șerbac din Potău (jud. Satu Mare). Este hirotonisit și numit preot greco-
catolic în satul Sâncrai de pe Grui (jud.Satu-Mare). În perioada cât a fost preot la
Sâncrai, 1874-1878, Vasile Lucaciu a început să scrie primele articole pentru gazetele
românești, dar a inițiat și primele contacte cu conducătorii românilor din Transilvania,
precum:dr. Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Aurel Suciu sau Teodor Mihali.
În anul 1878 este numit profesor la Liceul Regesc din Satu-Mare. Firea lui
navalnică îl va pune însă în conflict cu autoritățile austro-ungare. A solicitat în
numeroase rânduri guvernului maghiar întroducerea limbii române în gimnazii și
licee. Articolele scrise și apărute în ziarele din Brașov, Arad, Sibiu și Blaj aveau să-i
atragă ostilitatea colegilor maghiari dar și a autorităților. După 7 ani de profesorat, în
anul 1885, autoritățile maghiare au hotărât să-l îndepărteze din funcție dar și de zonele
locuite de români, propunându-i-se postul de secretar general al ministerului
învătământului. Pentru ocuparea acestui post Vasile Lucaciu trebuia să plece din
Satu-Mare și să se stabilească în Ungaria. Lucaciu, constient de capcana care-i fusese
întinsă a refuzat însă ferm: „Guvernul nu are atâtea milioane, pentru cari eu să
decid să părăsesc poporul român şi să mă înstreinez de neamul meu”.1
În urma intervenției bisericii însă, Lucaciu a acceptat să plece de la Satu-
Mare pentru a-și prelua postul în minister, dar urmare intrigilor făcute a fost numit
doar simplu profesor la Losoncz, în Ungaria. După un an de profesorat, în anul 1885,
Vasile Lucaciu își dă demisia, și fără a aștepta răspunsul ministrului învățământului,
părăsește Ungaria și pleacă la Gherla. Aici a solicitat Episcopului Ioan Szabo să fie
repus în funcția de preot, chiar în cea mai sărăcă parohie, dar cu condiția să fie locuită
de români. Episcopul ascultându-i doleanța, l-a numit preot în satul Sisești din
Maramureș.
La 27 august 1885, devine preot al localitatea Șișești, slujind într-o bisericuță
din lemn. În acest sat, în anul 1886, Vasile Lucaciu hotărește să construiască însă o
Biserică Românească din piatră având ca model Catedrala Sf.Petru din Roma.
Deoarece comunitatea era extrem de săracă, Lucaciu strânge suma necesară
construirii din donații ale românilor din diferite zone al Transilvaniei.
La 27 august 1890, Biserica din Sisești este terminată și sfințită, purtând
numele înscris pe portalul de intrare: „Pro S[ancta] Unione Omnium
Romanorum”- Biserica Pentru Sfânta Unire a Tuturor Românilor !
Oficiind slujba de sfințire, în fața a peste 15.000 de oameni veniți din
Maramureș, Chioar, Sătmar și Sălaj, Vasile Lucaciu avea să amintească românilor
prezenți despre menirea bisericii: „Și zidirea aceasta nu e o simplă clădire de
piatră pe piatră, ci este întruparea unei idei, a unui ideal, carele pe cerul vieții
mele strălucește ca un soare, luminând cu razele sale trecutul, presintele și
viitorul neamului meu iubit. Ce ne-au lăsat istoria, ce ne-au transmis părinții
noștri, ce au cântat poeții, ce dorește tot sufletul român: măreața, fericitoarea,
sfânta Unire a tuturor românilor, am vrut eu, și cu mine poporul meu, să fie
simbolizată în această măreață biserică.” 2 În plus în predica sa, Vasile Lucaciu
referindu-se la construirea bisericii a afirmat că: „tot ce vedeți aici e românesc, în
concepțiuni, în executare, în cuget, în faptă ...”3

1
Albani, Tiron - Leul dela Şişeşti: de ce s-a prăbuşit monarchia austro-ungară, Editura
Cercul Ziariştilor, Oradea,1937
2
Adriana Morar, Gheorghe Mândrescu, Biserica din Șișești în Monumente istorice și de artă
religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, pag. 268
3
Adriana Morar, Gheorghe Mândrescu, Biserica din Șișești în Monumente istorice și de artă
religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, pag. 267
 Ori pentru aceste cuvinte și pentru inscripția de pe portalul de intrare, Vasile
Lucaciu a fost suspendat din postul de preot al Sisteștiului de către Episcopul Ioan
Szabo al Gherlei, cu acuzația de instigare la revoltă !
Această acuzație nu este prima a preotului din Sistești. La 19 martie 1889,
Lucaciu este judecat la Satu-Mare pentru “ațâțare împotriva unei naționalități".
Celebrul său avocat, Iuliu Coroianu (n.1847-d.1927), unchiul lui Iuliu Maniu
(n.1873-d.1953) reușește să-l scape de închisoare prin sentința de nevinovăție data la
8 iulie 1889 de același tribunal Regesc din Satu-Mare.
În conflictul său cu Episcopul Ioan Szabo, Lucaciu a făcut apel la papalitate,
care l-a găsit nevinovat și a anulat ordinul de suspendare.
Admirat și apreciat de către intelectualitatea română din Transilvania,
preotului Vasile Lucaciu, devenit membru al Partidului Național Român din
Transilvania, la recomandarea lui Ioan Rațiu (1828-1902), avea să i se încredințeze,
în anul 1890, misiunea redactării și tipăririi Memorandumului adresat Impăratului
Franz Joseph (n.1830-d.1916), împreună cu avocatul Iuliu Coroianu. Celebrul
Memorandum era o petiție care conținea nedreptățile și persecuția la care erau supuși
românii din statul maghiar.
În mod inexplicabil, o parte din membrii P.N.R.din Transilvania nu au fost
de accord cu transmiterea Memorandului lui Franz Joseph, argumentând ca el să fie
păstrat, și înaintat împăratului într-o ocazie mai favorabilă !
Vasile Lucaciu adeptul înaintării documentului, dezamagit, s-a retras la
Sisești dar și-a întețit acțiunile împotriva nedeptăților guvernului maghiar. Drumurile
sale în Transilvania, “slujbele” și articolele sale aveau să atragă din ce în ce mai mult
reacția autorităților maghiare. În urma unei întruniri organizate la Tăuții de Jos
(Maramureș) a fost arestat și condamnat la închisoare de tribunalul din Satu-Mare,
unde a fost extrem de rău tratat, în speranța că va muri.
Însă în luna ianuarie a anului 1892 are loc, la Sibiu, a V-a conferință a P.N.R.
din Transilvania, în care dr.Ioan Rațiu este ales în funcția de președinte, dr.Vasile
Lucaciu este ales în funcția de secretar general și se decide trimiterea Memorandului
Împăratului Franz Joseph. La scurt timp însă, preotul din Sisești a fost condamnat din
nou la închisoare, pentru un articol scris în gazeta “Tribuna”, în care lua apărarea
unor tărani români bătuți de jandarmii maghiari.
În luna mai a aceluiași an, Vasile Lucaciu redactează „Circulara
convocatoare”, care cuprindea măsuri în vederea înaintării Memorandumului; dar
documentul a fost depistat și confiscat de autoritățile maghiare.
Abia ieșit din închisoare, a fost acuzat că în noaptea de 5 spre 6 mai 1892 ar
fi aruncat în aer jumătate din locuința notarului Papp Zsigmond din Ferneziu (cartier
din Baia Mare), cunoscut ca vechi inamic a lui Lucaciu.
Acuzat pe nedrept, deoarece atentatul fusese comis de un alt notar, dușman
cu Papp, Vasile Lucaciu extrem de înverșunat de chemarea sa în judecată, de parcă
orice s-ar întâmpla în Maramureș, i se poate atribui, a declarat în fața judecătorului
Toperczer Kalman din Satu-Mare, la 24 mai 1892, următoarele: “În privința
presupusului atentat cu dinamita împotriva notarului din Ferneziu,
cunoștiințele mele sunt următoarele: această faptă, apostrofată în întregime de
mine ca fiind o comedie, s-a comis cu aprobarea directă a înaltului guvern și cu
știința și acordul unor organe oficiale ale lui, pe baza unei înțelegeri prealabile
ori însuși de către Papp Zsigmond, ori de către o altă persoană, dar cu concursul
său nemijlocit.”4
Achitat ca nevinovat în acest proces, Vasile Lucaciu a fost însă dat ulterior
în judecată pentru cele spuse de mai sus, vorbele sale fiind considerate o calomnie
publică adusă guvernului !
În ciuda proceselor avute pe rol Vasile Lucaciu reușește să plece din tară,
ajungând la Viena la 28 mai, unde în fruntea unei delegații de 236 de persoane
înmânează lui Franz Joseph, memorandumul. Împăratul a refuzat însă să citească
petiția românilor ardeleni și a trimis-o parlamentului de la Budapesta.
Revenit în țară, Vasile Lucaciu, în situația refuzului împăratului de a discuta
cu delegații români, a scris o nouă circulară, solicitând convocarea conducerii P.N.R.
din Transilvania, pentru adoptarea de măsuri urgente: "dacă n-aş avea cerneală v-
aş scrio cu sângele meu, pentru a vă face să lăsaţi teama şi să veniţi să începem
lupta, lupta cea mare, care ne va aduce izbăvirea. Trebuie să ne-o aducă, fiindcă
dreptatea e cu noi".5
Intrat în vizorul autorităților maghiare, dr.Vasile Lucaciu este găsit vinovat
la 12 septembrie 1892 de către Tribunalul de la Satu Mare, pentru calomnia publică
adusă guvernului maghiar, în timpul procesului aferent de notarul Papp Zsigmond din
Ferneziu. La 12 noiembrie 1892 este judecat la Debrețin pentru circularele trimise și
condamnat la 1 an închisoare, plata a 500 de florini amendă și 49 florini și 62 creițari
pentru cheltuielile de judecată. Deoarece în procesul de la Satu-Mare nu se dăduse
sentința, procesul este transpus la Satu-Mare, unde la 27 ianuarie 1893, Vasile
Lucaciu este condamnat la 4 luni închisoare pentru calomniere. Cele două sentințe au
fost contopite însă într-o singură pedeapsă, de 13 luni de inchisoare și pierderea
drepturilor cetățenești pe perioada detenției.
În fapt, preotul Vasile Lucaciu a fost arestat la 28 decembrie 1892 la Sisești
și dus la închisoarea de la Szeged. Ca ultim favor i s-a permis să ia parte în curtea
bisericii la slujba ținută de fratele său Constantin și de preotul Iuliu Șurani. Alături
de el au fost numeroși oameni din sat, și din împrejurimi pentru a-și lua rămas bun de
la preotul lor. În fapt dr.Vasile Lucaciu nu mai era preotul siseștenilor, deoarece la 6

4
http://www.informatia-zilei.ro/sm/procesele-lui-vasile-lucaciu-de-la-satu-mare/
5
Albani, Tiron - Leul dela Şişeşti: de ce s-a prăbuşit monarchia austro-ungară, Editura
Cercul Ziariştilor, Oradea,1937
septembrie 1892, Espiscopul Ioan Szabo la suspendat a doua oară din postul de paroh
al localității.
Contractând în închisoare o boală de ochi, la solicitarea deputatului făgărășan
dr.Nicolae Șerban (n.1858-d.1932)6 și cu aprobarea ministrul justiției D. Szilagyi,
Vasile Lucaciu a fost mutat la 13 august 1893 la o închisoare din Budapesta.
La 11 februarie 1894, Vasile Lucaciu a fost eliberat din închisoare.
Relatarea Ziarul Dreptatea din Timișoara: „Astăzi, la amiază a scăpat cu
desăvârşire părintele Lucaciu din osânda de 13 luni [de] grea temniţă, la care a
fost condamnat. La amiază a părăsit spitalul „Crucea roşie”, unde a fost în zilele
ultime internat şi s-a mutat la „Hotel Elisabetha”, unde-l aştepta stimata sa soţie,
dimpreună cu bătrânul ei tată, sora lui şi alţi cosângeni, prieteni şi admiratori
… Seara a fost un banchet la restauraţiunea „Reuter” … Toate părţile locuite
de români au fost reprezentate. „Trăiască” puternic amestecat cu „Jivio” al
slovacilor a fost primirea aprigului luptător şi suferitor”.7
La festivitatea de la restaurantul Reuter din Budapesta unde “Leul din
Sisești” a fost primit printre mulți alții, de către Ştefan Cicio-Pop, Vasile Mangra,
Iuliu Coroianu şi Teodor Mihali, Vasile Lucaciu nu a uitat să aducă aminte celor din
prejur crezul său de o viață: „În lupta noastră ne-am întărit, geniul naţional ne-a
dus peste toate suferinţele şi nu este putere care să înăbuşească justa şi dreapta
noastră acţiune. M-au aruncat în temniţă ca să mă piardă, am învins temniţa şi
astăzi sunt şi mai hotărât pentru luptă şi entuziasmat pentru cauză […]”.
„Puterea adversarului a fost temniţa, iar tăria noastră temniţa […]”. „[…]
naţiunea română una singură politică are, politica programului naţional şi acest
program, cucerind toate inimile româneşti a produs rezultatul impunător:
solidaritatea naţională […]”. 8
Dar calvarul preotului Vasile Lucaciu abia începuse.
Memorandumul trimis de către Împăratul Austriei Parlamentului de la
Budapesta nu a fost citit în plenul adunării, el fiind restituit reprezentanților P.N.R.din
Transilvania. Deoarece textul petiției a fost tipărit și publicat, autoritățile maghiare
au deschis acțiune juridică împotriva membrilor P.N.R. din Transilvania în luna mai
a anului 1893, sub acuzația de atentat la adresa statului maghiar, în baza Legii Uniunii
care stipula uniunea Ungariei cu vechiul Ardeal.
Procesul Memorandiștilor s-a desfășurat la Cluj, între 25 aprilie si 25 mai
1894.

6
Nicolae Șerban (n.1858-d.1932), doctor în drept, ales deputat independent în circumscripția
Arpașu de Jos (Făgăraș - Sibiu) în anul 1892, ulterior membru al Partidului Liberal condus de
Tisza Kálmán.
7
Gh.Iancu - Vasile Lucaciu la Blaj (februarie 1894), Annales Universitatis Apulensis, Series
Historica, 9/I, 2005, p.324
8
Gh.Iancu - Vasile Lucaciu la Blaj (februarie 1894), Annales Universitatis Apulensis, Series
Historica, 9/I, 2005, p.325
 Mii de români din Banat, Hațeg, Maramureș și Sătmar se deplasează la Cluj
pentru a urmării desășurarea procesului, la fel ca și ziariștii veniți din România, Franța
și Italia.
Inculpați sunt 22 de membrii ai P.N.R. din Transilvania.
Acuzația emisă împotriva lor de către Procurorul Jeszenszky este de:
încălcarea legilor, aţâtări la răscoală și trădare de patrie.
Avocatul apărării membrilor P.N.R. din Transilvania este Iuliu Coroianu.
Urmare apărării și a prestaţiei liderilor Partidului Naţional Român din
Transilvania, procesul Memorandumului a fost transformat într-un proces politic,
scoţându-se în evidenţă revendicările naţionale, sociale şi politice ale românilor
prigoniți în Statul ungar.”
În cuvântul său adresat curții, Dr.Ioan Rațiu, președintele P.N.R. din
Transilvania, a transmis în fapt, un mesaj și un protest adresat conducerii statului
maghiar:
“Ceea ce discutam aici, domnilor, este însăşi existenţa poporului român.
Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă. De aceea nu ne dă în gând
să venim înaintea d-voastră, să dovedim că avem dreptul la existenţă.
Într-o asemenea chestiune nu ne putem apăra în faţa d-voastră; nu putem
decât să acuzăm în faţa lumii civilizate sistemul asupritor care tinde să
ne răpească ceea ce un popor are mai scump: legea şi limba.”9
La 27 mai 1894 s-a pronunțat sentinţa.
Cel mai primejdios a fost considerat preotul dr.Vasile Lucaciu, deoarece
“după convingerea instanței el a fost autorul întregii mișcări…”10, primind 5 ani
de închisoare !
I-au urmat: Demetriu Cornea 3 ani; Iuliu Coroianu, 2 ani şi 8 luni; dr. Teodor
Mihali, 2 ani şi 6 luni; dr. Daniil P. Barcianu, 2 ani şi 6 luni; Gherasim Domide, 2 ani
şi 6 luni; Rubin Patiţia, 2 ani şi 6 luni; Septimiu Albini, 2 ani şi 6 luni; Dr. Ioan Rațiu,
2 ani; Mihail Veliciu, 2 ani; Aurel Suciu, 1 an şi 6 luni; Gheorghe Pop de Băsești, 1
an; Nicolae Cristea, 8 luni; Dionisie Roman, 8 luni și Patriciu Barbu, 2 luni. Un total
de 31 de ani și 2 luni la care s-au adăugat substanțiale cheltuieli de judecată.
Rezultatul procesului va provoca o vie reacție a oamenilor politici din
Europa, care au condamnat decizia guvernului de la Budapesta.
Autoritățile maghiare nu vor reveni asupra sentinței, și în plus pe 16 iulie
1894 au interzis activitatea Partidului Național Român din Transilvania.
Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu şi Ioan Ratiu au fost întemniţaţi în închisoarea
de la Szeged, iar ceilalți la închisoarea din Vác.

9
http://www.dacoromania-alba.ro/nr70/pagini.htm
10
Dumineca, organ de propaganda religioasă și morală și organ informativ al AGRU-lui din
Eparhia Maramureșului, nr.50/12.12,1397, Gavril Bălan – Părintele Dr.Vasile Lucaciu, p.2
 După 1 an și 4 luni, memorandiștii au fost grațiați de către împăratul Franz
Joseph urmare presiunii opiniei publice internaționale, dar și a intervenției
diplomatice a Regelui Romaniei, Carol I (1866-1914).
Eliberat din închisoare, Vasile Lucaciu se reîntoarce la Sisești, dedicându-se
scrisului pentru a-și promova idealurile de libertate națională în revistele si gazetele
românești.
Pentru scrierile lui, în anul 1907, Vasile Lucaciu, ajuns la vârsta de 55 de ani,
a fost din nou închis de autoritățile maghiare în pușcăria de la Szeged.
Proaspăt ieșit din închisoare, Vasile Lucaciu a candidat și devenit deputat
român al cercului Beiuș în Parlamentul de la Budapesta.
Prima lui discurs în parlament, a fost incendiar: cererea drepturilor pentru
românii din Transilvania !
Devenit o persoană non-grata a guvernului maghiar, constient de faptul că
putea fi eliminat fizic, în luna decembrie a anului 1914, Vasile Lucaciu a trecut munții
în România.
Ajuns în România v-a milita în continuarea pentru identitatea națională a
românilor transilvăneni, și a unirii Transilvaniei cu România.
La 1 Decembrie 1918 în timpul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia,
Vasile Lucaciu se afla la Roma, unde se ocupase de constituirea de regimente de
voluntari (prizonieri romani) care să lupte in armata română pentru eliberarea
Transilvaniei.
După 5 ani de exil, Vasile Lucaciu se reîntoarce în Transilvania, ajungând la
17 octombrie 1919 la Baia Mare, după care pleacă la Sistești.
După război, Vasile Lucaciu a fost ales ca deputat de Baia-Mare, în două
mandate, în Parlamentul României.
La 70 de ani în anul 1922, se retrage din viața politică, stabilindu-se în casa
lui de la Satu-Mare.
Aici, după lungi suferințe, a murit în la 28 noiembrie 1922, fiind înmormântat
în Biserica de la Sisești, la 1 decembrie, la 4 ani după proclamarea Unirii
Transilvaniei cu România.
Încă din timpul vieții sale, părintele Vasile Lucaciu a devenit un erou de
legendă, românii închinându-i o doină de execpție, numită “Doina lui Lucaciu”:
“Cântă mierla prin păduri,
Rob e Lucaci la Unguri,
Pentru sfânta libertate,
De care noi n-avem parte.

Nu fi mierlă supărată,
Nu-i robia neîncetată,
Vine dalba primăvară,
 Fi-va Lucaci liber iară.

Verde-i bradul și strejarul,

N-a fi tot cum vrea dușmanul,
Punem spate doi cu doi,
Ș-a fi cum om vrea și noi.

Du-te și te pune-ndată,
La fereastra ce-ncuiată,
Și îi spune-nchinăciune,
De la întreaga națiune.

Că noi împletim cununa-n trei colori,

Din mai multe dalbe flori,
Pe pământ înstreinat,
De la noi nedrept luat.”11

Crezul lui Vasile Lucaciu:

„Piatra care servește de bază piedestalului meu, este caracterul meu de
preot, care-mi impune lupta pentru sfintele drepturi ale națiunii mele
suferinde... Ce înseamnă pentru mine morala evanghelică: fiecare națiune să se
dezvolte în libertate deplină, sentimentele nici unui popor să nu fie jignit în
avântul lui.”12

Pt.conformitate,
Cornel Bîrsan
Bistrița
18.10.2018

11
Dumineca, organ de propaganda religioasă și morală și organ informativ al AGRU-lui din
Eparhia Maramureșului, nr.50/12.12,1397, Gavril Bălan – Părintele Dr.Vasile Lucaciu, p.2
12
Dumineca, organ de propaganda religioasă și morală și organ informativ al AGRU-lui din
Eparhia Maramureșului, nr.49/05.12,1397, Gavril Bălan – Părintele Dr.Vasile Lucaciu, p.2