Alexandru cel Bun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Acest articol se referă la domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Pentru alte sensuri, vedeți Alexandru
cel Bun (dezambiguizare).

Alexandru cel Bun

Domn al Moldovei

Alexandru cel Bun, frescă de la Mănăstirea Neamț

Date personale

Născut secolul al XIV-lea

Decedat 1 ianuarie 1432

Suceava

Părinți Roman I al Moldovei

Căsătorit cu Ringala

Copii Iliaș I al Moldovei

Petru al II-lea al Moldovei
Ștefan al II-lea al Moldovei
Bogdan al II-lea al Moldovei
Petru Aron

Cetățenie Moldova

Religie creștinism ortodox[*]

 Ocupație monarh

Apartenență nobiliară

Titluri domn al Moldovei

Familie nobiliară Dinastia Mușatinilor

Domnie

Domnie 1400 - 1432

Predecesor Iuga

Succesor Iliaș

Modifică date / text

Alexandru cel Bun (n. secolul al XIV-lea – d. 1 ianuarie 1432, Suceava, Moldova), fiul lui Roman I,
a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432, succedându-l la tron lui Iuga Ologul, care fusese
îndepărtat de către Mircea cel Bătrân.

Cuprins

• 1Viață și domnie
• 2Familie
• 3Galerie
• 4Note
• 5Bibliografie suplimentară
• 6Legături externe

Viață și domnie[modificare | modificare sursă]

Alexandru cel Bun a fost fiul lui Roman I Mușat, domn al Moldovei între anii 1400 - 1432, și al
Anastasiei Mușat.
Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de
organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerțul, confirmând
negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și orașul Iași. A obținut
recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol. În 1402 (după alți istorici
în 1415) a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Inițial, moaștele au
fost depuse la biserica din cartierul Mirăuți din Suceava, după care au fost mutate mai târziu la
mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava. Acest eveniment al aducerii moaștelor Sfântului
Ioan cel Nou de la Suceava, are o însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului
moldovean, fiind zugrăvit în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Una din ele,
cea de la mănăstirea "Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava, înfățișând alaiul domnesc în ultima
frescă din suita de patru ce reprezintă martiriul Sfântului, frescele fiind amplasate pe peretele vestic
al clisiarniței din incinta mănăstirii.
Același eveniment poate fi văzut și pe peretele sudic al bisericii mănăstirii Voroneț, la finalul
narațiunii iconografice al acatistului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.
Lunga sa domnie - de 32 de ani - a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii
extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și Polonia. Astfel,
recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II Iagello - a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402,
1404, 1407, 1411 și 1415 făgăduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman - Alexandru
s-a asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial
care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării, mai precis de
cetățile Chilia și Cetatea Albă.
Acordul dintre Polonia și Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta un mare pericol
pentru Moldova, fiind primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de influență.
Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru și-a onorat întotdeauna obligațiile rezultate
din acceptarea suzeranității regelui polon și datorită contradicțiilor polono-maghiare.
În calitate de vasal al lui Vladislav II Iagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate
împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, unde Ordinul teuton a suferit o mare
înfrângere, și la Marienburg, în același an. De asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele
confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman. Turcii au asediat Chilia și Cetatea Albă, dar
Alexandru a reușit să le apere. Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli
contractate în luptele dintre Polonia si Ungaria. În urma lui au rămas mai mulți fii care s-au luptat ani
de zile pentru a ocupa tronul.
Ca domn al Moldovei, Alexandru cel Bun avut un blazon format dintr-un scut și un cap de taur
suprapus. Cele 8 fascii orizontale auriu-verde simbolizează apartenența la
dinastiile Basarabilor și Asăneștilor iar crinii aurii simbolizau Casa de Anjou, o posibilă descendență
provenită de la Petru I Mușat, carea a avut la fel, un blazon cu crini[1]

Familie[modificare | modificare sursă]

Alexandru cel Bun a fost căsătorit de trei ori. Prima soție se numea Margareta, fiica
palatinului Ștefan din Losontz. Ea a făcut Catedrala Catolică din Baia, unde a fost înmormântată.
După moartea ei, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Neacșa, numită de autorii străini Ana care a
murit la scurt timp după cununie.
A treia soție a fost Ringala, (ortografiat și Ryngalla), sora lui Vytaudas (marele duce Vitold) și
cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello. În același timp Ringala era înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind
vară primară cu Anastasia, soția lui Roman I și mama lui Alexandru cel Bun. Înaintea acestei
căsătorii Ringala a fost căsătorită cu ducele de Mazovia, dar aceasta a rămas văduvă. Fiul lui
Alexandru cel Bun, Iliaș s-a căsătorit cu sora mai mică a reginei Poloniei, Maria Holszańska.[2]