GAZDAC VASILICA-AUGUSTA

-AUXILIAR DIDACTIC-
METODA PROIECTELOR LA VARSTELE
TIMPURII.

BISTRITA-2005.
 SCRISOARE PENTRU SUFLET:

“ Totul a inceput ca intr-o poveste .

A fost odata o grupa de copii care au pasit cu teama si cu emotie indrumati de mine intr-o noua
lume,miraculasa,plina de neprevazut.Am descoperit puterea creatoare a aproapelui si
increderea in noi.De fiecare data vom incerca sa facem mai bine,sa invatam din propriile
noastre greseli si sa mergem mai departe.
Cu multa teama si incertitudina am aplicat aceasta metoda ,cea a proiectelor la varstele
timpuri,in luna ianuarie din anul 2005.. Rezultatul dupa o saptamana in care mi-am schimbat
total conceptia despre dorinta copilulu in fortele propriii dar sa nu o neglijam si pe cea
personala,a fost surpinzator si placut atat pentru mine ca si cadru didactic dar si pentru parinte
care s-a implicat activ in procesul instructive-educativ desfasurat in gradinita si pentru celalate
personae implicate in cadrul desfasurarii proiectului.
Acest auxiliar didactic l-am conceput pentru a-mi aduce aminte si a retrai niste sentimente
deosebite dar si pentru ca marcheaza inceputul unei noi etape in activitatea mea
profesionala.Am prezentat desfasurarea proiectului tematic integral “Copacul”,apoi modalitati
de realizare a hartii acestui proiect.In continuare am adaugat caterva poezii,povesti dar si
cantece cu ajutorul carora am reusit sa realizez aceasta poveste.
Mutumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi,copii,parinti,specialisti,d-nei inspectoare
Nicula Clara in mod special pentru sprijinul acordat.
Cu pasi marunti,patrunsi de povestea frunzelor si a ramurilor am inceput povestea noastra.
A fost odata un copil care a iubit un copac…..
A fost odata…..”

EDUCATOARE:
GAZDAC VASILICA-AUGUSTA.
 PROIECT TEMATIC INTEGRAL

COPACUL

INSTITUTIA:Gradinita cu program normal Salva.

GRUPA:Mijlocie (Ursuletilor).
EDUCATOARE:Gazdac Vasilica-Augusta
OBIECTIVE CADRU:
*Observarea caracterisicilor referitoare la un element al lantului trofic,copacul;
*Stabilirea relatiilor dintre organism si mediu;
*Dezvoltarea capacitatii de o opta si de a lua decizii,educarea initiativei si a spiritului de
independenta;
*Largirea sferei de influentare educative in spirit ecologic;
*Crearea unei atitudini pozitive,de implicare constienta a copiilor in actiuni concrete de
protejare a mediului;
OBIECTIVE DE REFERINTA:
-Sa constientizeze faptul ca orice copac se dezvolta dintr-o samanta sanatoasa;
-Sa-si insuseasca notiuni despre alcatuirea interna si cea externa a copacului;
-Sa identifice mediul de viata al copacilor;
-Sa exploreze,descriind verbal sau grafic transformarile suferite de catre copac in cele patru
anotimpuri;
-Sa identifice profesiile de muncitor silvic,padurar,inginer silvic,persoane care ingrijesc si ocro-
-tesc padurea;
-Sa caracterizeze cateva specii de copaci din padurile tarii;
-Sa enumere cateva din foloasele copacilor;
-Sa protejeze natura prin efort propriu,prin protejarea si plantarea unor copaci;
RESURSE:
*MATERIALE:
-carti; -calendare;
-reviste; -pliante;
-atlas botanic; -ziare;
-hartie glasata; -hartie creponata;
-creioane colorate; -acuarele;
-foarfeci; -lipici;
 -crengi cu frunze; -bucati de lemn;
-scandura; -puiet de brad;
-rumegus,duraturi; -deseuri textile;
-poliestern; -costum de padurar;
-planse; -aparat foto;
-conuri,ghinda,jir,alune;
*UMANE:
-10 copii (4-5 ani).
-specialisti:
*Profesor de biologie;
*Profesor de geografie;
*Inginer silvic;
*Director la o societate de vanatoare;
*Tamplar;
*Parinti;
*Educatoare;
* DE TIMP:
-o saptamana (17-21.01.2005).
METODE:
-brainstormingul; -observarea spontana si dirijata;
-povestirea; -explicatia;
-demonstratia; -exercitiul;
-jocul; -invatarea prin descoperire;
-problematizarea; -experimentul;
EVENIMENT DE DESCHIDERE:
A fost odata ca niciodata…
A fost odata intr-o zi o fetita,Maria a venit la gradinita cu o crenguta de copac in mana.Cand
a intrat in sala de grupa toti copiii s-au adunat pe langa ea si-au intrebat-o:
-Ce ai in mana?
-Am o crenguta pe care am gasit-o pe drum.Era rupta si are coaja rupta si murdara.
-Oare cine a rupt-o?
-Poate,un copil rau.
-De unde a rupt creanguta?
-Crenguta a rupt-o cineva dintr-un copac.
-Dar,unde este copacul ? Sa mergem sa-l gasim.
Pe urmele fetitei am inceput povestea noastra,cea a proiectului tematic “COPACUL”.

ALEGEREA TEMEI:
Un copil,Maria.
HARTA PROIECTULUI (ANEXA)
 INVENTAR DE ACTIVITATI

1.LUNI
-ACTIVITATI ALESE:
BIBLIOTECA:
-Personaje din povesti,ascunse dupa copaci;
- “Fragmente de poezii´”,lectura educatoarei din creatiile lui
M.Eminescu,G.Cosbuc,O.Goga;
CONSTRUCTII:
-Casuta padurarului;
-ACTIVITATI COMUNE:
CUNOASTEREA MEDIULUI:
-“ Copacul”-observare.
-ACTIVITATI COMPLEMENTARE:
VIZITA:
-Scoala Generala Salva-laboratorul de biologie,experimente, (intalnire cu
specialistul);
-Depozitul de lemne al scolii si al gradinitei;
2.MARTI
-ACTIVITATI ALESE:
ARTA:
-“Copacul”-colorare in contur;
-Pictam copaci pe bucati de scandura;
STIINTA:
-Curiozitati din lumea copacilor-diapozitive;
JOC SENZORIAL:
-Recunoaste ce ai atins(rumegus,conuri,alune,frunze uscate,crengi, coaja de copac);
-ACTIVITATI COMUNE:
EDUCATIA LIMBAJULUI:
-“Scorusul “de I.Taiti-povestire
EDUCATIE MUZICALA:
-“In padure”-joc cu text si cant,predare;
-ACTIVITATI COMPLEMENTARE:
DRUMETIE:
-Prin imprejurimile satului pentru a observa diferite aspecte ale copacilor impreuna cu
specialistul,inginer silvic.
3.MIERCURI
- ACTIVITATI ALESE:
BIBLIOTECA:
 -“Copacul in cele patru anotimpuri”-citeste imaginile si aseaza-le intr-o succesiune
logica.
-Carte cu copaci-perforare si lipire.
STIINTA:
-Recunoaste produsele din lemn-fisa;
JOC DE ROL:
-De-a padurarul;
-ACTIVITATI COMUNE:
ACTIVITATE MATEMATICA:
-“Multimi de copaci”-formare de multimi;exercitii
EDUCATIE FIZICA:
-“Alergam printre copaci”-traseu aplicativ;
-ACTIVITATI COMPLEMENTARE:
DISCUTII LIBERE:
- “Prietenii si dusmanii copacului”-intalnire cu Directorul Societatii de Vanatoare
“Montana” Cosbuc;
-“Copaci exotici”-intalnire cu specialistul,profesorul de geografie al Scolii Generale Salva;
4.JOI
-ACTIVITATI ALESE:
ARTA:
-“Copaci”-aplicatie-dindiferite materiale(hartie glasata,hartie
creponata,rumegus,pene,gris,rumegus,mat.textil,etc)
-Copaci inzapeziti- (poliestern,aracet,crengi);
JOC DE MASA:
-Puzzle
CONSTRUCTII:
-Scaune,mese,dulapuri-din bucati de lemn;
-ACTIVITATI COMUNE:
EDUCATIE ARTISTICO-PLASTICA:
-“Copaci inzapeziti”-imbinarea mai multor tehnici(macheta);
OPTIONAL-MICII ECOLOGISTI:
-“Ce stii despre….?”-joc didactic
-ACTIVITATI COMPLEMENTARE:
VIZITA:
-Gater pentru lemne,pentru observarea operatiunilor de prelucrare a lemnului;
-Atelierul de tamplarie ,realizarea unor produse din lemn;
5.VINERI
-ACTIVITATI ALESE:
ARTA:
-Vopsim lana-colorant natural obtinut din scoarta de copac (anin);
 -Impodobim sala de grupa cu crengute de copaci,copacei;
ACTIVITATE GOSPODAREASCA:
-Pregatim ceai din scoarta,frunze de copaci;
-Aranjam pe platouri fursecuri cu alune;
-ACTIVITATI COMUNE :
EDUCATIE MORAL-CIVICA:
-“Sa curatam curtea gradinitei”-operatiune de strangerea deseurilor de hartie,pentru
refolosirea lor;
-ACTIVITATE COMPLEMENTARA:
EVALUARE:
-“Expozitie-Copacei iubiti”-prezentare a lucrarilor
copiilor;Invitati:specialisti,parintii,copii din alte grupe,educatoare etc.

DESCRIEREA VIRTUALA A PROIECTULUI:

Fiecare copac are povestea lui ,abia soptita de frunze si de ramuri,incredintata cu grija
vantului pe care fiecare copil doreste sa o asculte.
In aceasta perioada am ascultat-o cu grija iar fiecare cuvant reprezinta un pas,un test de
credinta pentru fiecare dintre noi care pasim in acest taram magic si misterios, punandu-ne la
incercare rabdarea,puterea de a darui si a crea.
LUNI-“Forme maiestuoase si impresionante”.
MARTI-“Aud plansetul copacilor si cant bucuria lor”.
MIERCURI-“Formam multimi de copaci si alergam printre ei”.
JOI-“Imaginam frumusetea copacilor si vrem sa-I protejam”.
VINERI-“Iubim copacii !”
REALIZAREA IN FAPT A PROIECTULUI
“Codrule,codrutule
-Ce mai faci,dragutule?
Ca de cand nu te-am vazut
Multa vreme a trecut.
Si de cand m-am departat
Multa lume am umblat.”
(M.Eminescu-Revedere)
Am stat la umbra unui copac si mi-am dat seama de maretia lui si de putinatatea
omului.Fiecare copil are dreptul de a patrunde intr-un alt univers,cel vegetal,in aceasta perioada
in care magicul este mult mai prezent si mai profund in personalitatea prescolarului decat in cea a
adultului.
Viata unui copac este asemanatoare omului, cu cat cunosti mai multe informatii despre el
incerci fata de acesta un sentiment de respect si admiratie.
Cui nu-i place sa imbratiseze copacii?
Atat de multa energie revarsata asupra noastra picatura cu picatura.
 Proiectul tematic integral “COPACUL” l-am derulat cu 10 copii de nivelul 4-5 ani (Grupa
Mijlocie) timp de o saptamana.
Inca de la inceput m-am intrebat ce stiu copiii despre copaci si am primit numeroase
raspunsuri inedite:
-De unde rasar copacii?.......din samanta.
-Unde traiesc copacii?.......in paduri,in parcuri,in gradina.
-Care sunt transformarile pe care le sufera un copac in cele patru anotimpuri?......primavara
inmugureste,inverzeste si infloreste,vara creste,toamna isi leapada frunzele iar iarna doarme sub
stratul de zapada.
-Din ce este alcatuit un copac?...din radacina ,tulpina,coroana cu frunze, flori,fructe,seminte.
-Cine sunt prietenii copacilor?....copiii,pasarile,animalele etc.
-Cine sunt dusmanii copacilor?...oamenii,insectele,animalele etc.
-Care este importanta copacilor?
Pe baza acestor intrebari adresate copiilor am structurat harta proiectului.
Pe langa lucrurile cunoscute de catre copii,s-a dorit cunoasterea si observarea altor notiuni noi
si interesante pentru prescolari:
-Cu ce se hraneste copacul?
-De ce ramurile copacului sunt mai subtiri spre varf?
-Cu ce este acoperit trunchiul si care este rolul acesteia?
-De ce cad frunzele copacilor?
-De cate feluri sunt copacii?
-De ce taie oamenii copacii?
-Copacii sunt fiinte vii?
-Care sunt prietenii copacului?
-Dar dusmanii lui?
-De ce dau caldura lemnele?
-Cum se prelucreaza lemnul?
-Ce se obtine din lemn?
Apoi urmatorul pas a fost intocmirea unui afis pe care l-am adresat parintilor.Inca din acea
zi,parintii s-au aratat foarte interesati de aceasta tema,furnizandu-ne majoritatea materialelor de
care am avut nevoie in desfasurarea proiectului.Apeland la colegele educatoare din unitatea
noastra,la biblioteca scolii,biblioteca locala,biblioteca personala am inceput sa ma informez la
mai multe aspecte stiintifice privitoare la viata copacilor.O parte din cartile studiate le-am expus
in preajma centrului tematic.
In apropierea sectorului “STIINTA” am asezat cateva masute si o etajera
pe care am inceput sa depozitez materialele.Cu fiecare zi care trecea centrul
nostru tematic s-a imbogatit cu:carti,reviste,calendare cu peisaje,scoarta de
copac,rumegus,duraturi,crengi de copaci din diferite specii,atlas botanic,frunze
uscate,conuri,alune,jir,ghinda, afise, planse, postere,diascol,diapozitive,bucati de
scandura,ziare ,pliante etc.
 Anuntul adresat parintilor a fost afisat cu o saptamana inainte pentru a avea timp sa
colectam intreaga cantitate de materiale puse la dispozitie de catre colaboratorii nostrii fideli.
“STIMATI PARINTI”
Grupa Ursuletilor desfasoara in perioada 17-21.01.2005,proiectul tematic “COPACUL”.
Avem nevoie de sprijinul dumneavoastra.Pentru ca activitatile noastre sa fie cat mai
placute si mai interesante va rugam sa aduceti la gradinita :(imagini din reviste cu
copaci,pliante,carti,ziare,crengi de copaci,bucati de scandura,coaja de copac,puiet de
brad,deseuri textile,deseuri lemnoase,frunze uscate etc.)
Alte informatii cu privire la acest proiect le gasiti ladoamna educatoare.
Va multumim anticipat!
Educatoare: Gazdac Vasilica-Augusta

De asemenea am apelat la sprijinul si colaborarea unor specialisti pentru relizarea unor

activitati cat mai placute,inedite si interesante.
La inceput am cerut sprijinul profesorului de biologie la Scolii Generale Salva,d-nul Pop
George care ne-a invitat in cabinetul de biologie si ne-a prezentat lucruri interesante despre
etapele de crestere a unui copac,importanta si foloasele pe care le avem de la acesta.Ne-a oferit
pentru imbogatirea centrului tematic un ierbar,planse privind unitatea trofica,padurea precum si
niste mulaje cu sectiuni prin tulpina,radacina si frunza copacului.
Am discutat cu profesorul de geografie al Scolii Generale Salva,d-nul Puica Vasile care ne-a
ajutat prin colectia de diapozitive puse la dispozitie si prin colectia de reviste National Geografic
in desfasurarea acestui proiect. Le-a prezentat copiilor prin intermediul diapozitivelor mai multe
specii de copaci exotici(bananierul,maslinul,portocalul,lamaiul etc).
Specialistul care ne-a ajutat cel mai mult a fost inginerul silvic Gazdac Cristian care ne-a
furnizat numeroase carti,pliante,calendare care le-am asezat la centrul tematic pentru a trezi in
copii instinctul de cautare de investigare.Aceste materiale ne-au fost oferite prin amabilitatea
Insitutului de Cercetari si Amenajari Silvice Bistrita.
O colaborare interesanta a fost cea cu directorul Societatii de Vanatoare Montana Cosbuc care
a fost foarte dornic de a impartasi copiilor experiente noi si incitante.Multumim domnului
director Sangeorzan Ioan pentru colectia de reviste Vanatorul Roman precum si revista Carpati.
Am apelat si la proprietarul unui gater ,d-nul Zbarci Ioan pentru a –l vizita si pentru a
explica copiilor modul de exploatare al lemnului si operatiunile care sunt necesare.
O propunere interesanta a venit din partea unei familii Onul Vasile si Mariana,proprietara a
unui atelier de tamplarie care ne-au oferit sprijinul si contribuind cu o parte din materiale la
imbogatirea centrului tematic.
O importanta faza in derularea acestui proiect a fost documentarea personala pentru a
raspunde tuturor intrebarilor adresate atat de catre prescolari precum si specialistilor carora le-am
cerut ajutorul in derularea acestui proiect tematic.Am consultat materialele de specialitate pentru
a ma
 documenta despre viata copacilor si tinand cont de particularitatile de varsta ale copiilor am
incercat sa adaptez continutul stiintific.
In fiecare zi centrul tematic s-a imbogatit cu tot mai multe materiale incat spre sfarsitul
saptamanii nu mai aveam loc unde sa le asezam.
Impreuna cu copiii am completat Harta Proiectului cu noi intrebari sau componente in fiecare
zi.Am incercat corelarea tuturor tipurilor de activitati atat cele alese,comune precum si cele
complementare.
Desfasurarea proiectului a fost o piatra de incercare pentru toti cei implicati:atat pentru
educatoare care experimenta pentru prima data la aceasta metoda,pentru copiii carora li s-a
acordat mai multa libertate precum si pentru specialisti,unii dintre ei neobisnuiti cu acest tip de
activitati.
Scopul principal al acestui proiect a fost cunoasterea prin implicarea tuturor simturilor si a
analizatorilor,a unei realitati dureroase cea a disparitiei copacilor din diferite cauze.
Am incercat sa le formez copiilor respectul pentru aceasta specie vegetala care are nevoie de
sprijinul nostru.
Observarile,jocurile,experimentele,demonstratiile,exercitiile,povestirea aplicate in cadrul
activitatilor commune au fost combinate cu activitatile practice,activitatile
gospodaresti,vizitele,drumetiile,discutiile libere au contribuit fiecare in parte la dezvoltarea
individuala a personalitatii copilului.Fiecare copil participant la acest proiect tematic a fost
incurajat sa se manifeste pentru formarea unei atitudini de protejare si ingrijire a
copacilor.Datorita acestui proiect am invatat multe sa-l ascultam pe cel de langa noi, chiar daca
este copil sau este adult,sa ne respectam reciproc precum si sa ne dezvoltam capacitatile
intelectuale,creativitatea si imaginatia.
Evantaiul de metode si procedee didactice a fost variat utilizand metode active-participative ca
si brainstormingul,problematizarea,invatarea prin descoperire,pentru ca in cadrul acestui proiect
tematic s-a pus accentual pe cooperare,munca in echipa iar copilul afost pus in ipostaza de a
descoperi,explora investiga singur,dezvoltandu-si gandirea prin intermediul intrebarilor.
Prin intreaga paleta de activitati desfasurate s-a urmarit cunoasterea unor specii de
copaci,imbunatatirea relatiei dintre om si mediu precum constientizarea de catre copii a efectelor
pozitive si negative pe care le are omul asupra copacilor.Permanent actiunile pe care le-am
desfasurat au fost realizate intr-o atmosfera relaxanta,in care copii si-au putut defini propria
personalitate,aspiratiile si ierarhia personala de valori,de asemenea am incurajat exprimarea si
comunicarea optiunilor personale precum si a initiativelor proprii.
Pe parcursul saptamanii am adaugat unele detalii :
-In desfasurarea jocului de rol ,dupa ce am vizitat atelierul de tamplarie
la sugestia copiilor am adaugat noi roluri:templar,sculptor in lemn,muncitor gater,pictor de
icoane pe lemn.
-In urma drumetiei efectuate cu inginerul silvic,copiii au propus sa facem biletele pe care sa
le dam parintilor acasa pentru a nu mai taia copacii.Am realizat fluturasi pe care i-am impartit
persoanelor cu care am
 colaborat precum si prescolarilor din grupele vecine.
De asemenea am mai stabilit impreuna cu copiii:
-Intocmirea unui afis prin care sa-i anuntam pe copiii din celalalte grupe sa viziteze coltul
nostru cu copaci.
-Copiii le-au facut o invitatie parintilor de a vizita un parc pentru a observa si copaci
ornamentali.
-Copiii si-au exprimat dorinta de a vizita o fabrica de mobile pentru a vedea intregul process
de prelucrare al lemnului pana la produsul finit.
Evaluarea proiectului s-a realizat printr-un album foto care a surprins o parte din activitatile
desfasurate in cadrul acestui proiect tematic,expozitia “Copaci iubiti” la care au luat parte copiii
participanti cei din grupele vecine,parintii precum si o parte din specialisti,si activitatea festiva
prin care copiii au recitat si cantat poezii si cantece despre copaci,servirea oaspetilor si invitatilor
cu preparate din fructe de padure.
Acest proiect a reprezentat primul pas facut impreuna cu copiii pe calea invatarii active.Am
depasit numeroase granite atat cele spatiale cat si cele materiale .De multe ori ne cramponam in
gandiri concrete si nu reusim sa evoluam,ignorand realitatea care ne inconjoara.Copiii au o
gandire simpla, sincera care trebuie cultivata.Asemeni copiilor,puii de om sunt si copaceii,ei
trebuie ingrijiti,sprijiniti si respectati.Fara respectarea acestor trei pasi importanti nici o relatie nu
se poate instala.Dorim sa formam generatiile de maine in spiritul protejarii si a unei intelegeri
intre noi ca si specie a regnului animal si copaci,cei care ne ofera aerul curat si proaspat ,membri
ai ordinului vegetal.
A fost odata ca niciodata…
A fost o data un copil care a stiut sa respecte un copac….
A fost o data un om care a iubit un copac…
A fost odata…..
GRUPA URSULETILOR VA SFATUIESTE:
IUBITI
COPACII !

GRUPA URSULETILOR VA SFATUIESTE:

NU RUPETI CRENGILE UNUI COPAC
SE VA USCA!

GRUPA URSULETILOR VA SFATUIESTE:

PLANTATI UN COPAC SI IMBRATISATI-L
PENTRU A VA ENERGIZA!

DACA RUPETI CRENGILE:

*VOR MURI COPACII!
*NU VETI MAI AVEA UMBRA!
*NU VETI MAI RESPIRA AER CURAT!
COPACUL

COPACUL
ETAPELE VIETII
MEDIU DE VIATA
ALCATUIRE
EXTERNA
INTERNA
SPECII
IMPORTANTA
PRIETENI
DUSMANI
INCOLTIRE CRESTERE MOARTE

FAG STEJAR BRAD PIN MOLID

PADURE PARCURI GRADINA

APA SUBSTANTE MINERALE

RADACINA TULPINA COROANA

CRENGI FRUNZE FLORI FRUCTE

SEMINTE COAJA MIEZ

OAMENII COPIII INSECTE INSECTE

ANIMALE ANIMALE REPTILE

PASARELE INGINER SILVIC

PADURAR AER CURAT LEMN

FRUCTE FRUNZE CASA PASARELELOR

STABILIZEAZA PAMANTUL

ADAPOST PENTRU ANIMALE

DE CE SE TAIE COPACI?

CU CE SE HRANESTE COPACUL?

DE CE ARD COPACII?

DE CE LA BRAD SAU PIN NU LE CADE FRUNZA?

DE CE CURATA AERUL COPACII?

A fost odata ca niciodata….
A fost odata un copac care asculta poeziile copiilor….
Sa glasuiasca copiii…..
 PADURE

de G.TOMOZEI

Stiu,stejarii ruginind
Frunza-si scutura fosnind,

Stiu,sub ierburi vesteje

ghici ciuperca nu mai e

Ghinda cade picurand

Umbra-i dulce pe pamant

Sa ramana,cel putin
zmeura lui Mos Martin…

BRADUL

de Nicolae Nasta

Bradutul creste-n buna pace

Pe culmi de munti,inalt,voinic
Si-n ramuri poarta mii de ace
Ce nu se-ngalbenesc de frig.
 Bradutu-i pom de iarna in casa
Cand urla-n crivatu-n campii
Si Mos Craciun in el ne-aseaza
Cuminti de suntem,jucarii. .

FRAGMENT

de GEORGE COSBUC

In vale vad cascioara cu stresina de brad;

Aud,tarziu prin noapte,paraiele ce cad
Cu vuiet de pe dealuri;si-ntinsele paduri
In car isi canta doina,cu zeci de mii de guri.
Acum un trasnet frange cu hohot repetat
Un brad din fata casei.
De vuiet desteptat
Tresar si-n chinul spaimei fiorii ma cuprind
Ca nu te vad prin casa.Dar iata, vii zambind
Si calda-ti simt suflarea pe-obrazul rece-al meu
“De ce sa-ti fie frica?E sfantul Dumnezeu
Din cer,si-acuma vesteste cu brazii pe pamant!
A lui este furtuna si a lui,iubite sunt
Si brazii.Si nu face el rau la ce-I a lui..”
Parca steam eu asta,sin u-ndrazneam sa spui!
De ce sa-mi fie frica?
Te pleci si ma dezmierzi;
De drag,o,mama.ma-afli si ma pierzi
Din ochi;imi iei o mana si-n mana ta o strangi
Si-mi faci cu dansa cruce pe piept,si parca plangi
Iar azi tu plang intr-una…Ori poate-asa cred eu,
Caci azi tu-mi esti departe,si tu,si Dumnezeu.

POMUL CRACIUNULUI

de GEORGE COSBUC.

Tu n-ai vazut padurea,copile drag al meu!

Padurea iarna doarme ,c-asa vrea Dumnezeu,

Si numai cate-un viscol o bate uneori.

Ea plange-atuci cu hohot,cuprinsa de fiori.

Si tace-apoi si-adoarme cand viscolele pier

In noaptea asta insa vin ingerii din cer

Si zboara-ncet de-a lungul padurilor de brad,

Si canta-ncet;si mere si flori din san le cad.

Iar florile s-anina de ramuri pana jos

Si-I cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta,se mira asta ce-I,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.

Tu n-ai vazut padurea,copile drag al meu,

Dar uite ce-ti trimise dintransa Dumnezeu.

Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii

Asa cum a gasit-o cu flori si jucarii.

Departe intr-un staul e-n fase acum Iisus

Si ingerii,o,cate si cate i-au adus!

Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc

Tu vino,si te-nchina,zi”Doamne-ti multumesc”.

REVEDERE

de MIHAI EMINESCU.

-Codrule.codrutule,
Ce mai faci dragutule,
Ca de cand nut e-am vazut
Multa vreme au trecut
Si de cand m-am departat
Multa lume am umblat.

-Ia,eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupandu-le,
Apele-astupandu-le,
Troienind cararile
Si gonind cantarile;
Si mai fac ce fac de mult
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implandu-si cofeile,
Mi-o canta femeile.

-Codrule cu rauri line,

Vreme trece,vreme vine,
Tu din tanar precum esti
Tot mereu intineresti.

-Ce mi-I vremea,cand de veacuri

Stele-mi scanteie in lacuri,
Ca de-I vremea rea s-au buna
Vantu-mi bate frunza-mi suna.
Ca de-I vremea buna.rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-I schimbator
Pe pamant ratacitor
Iar noi locului ne tinem
Cum am fost asa ramanem:
Marea si cu raurile,
Lumea cu pustiurile
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
 CE TE LEGENI…

de MIHAI EMINESCU

-Ce te legeni codrule,

Fara ploaie,fara vant,
Cu crengile la pamant?
-De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade ,noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareaste.
Bate vantul frunza-n dunga
Cantaretii mi-I alunga
Bate vantul dintr-o parte
Iarna-I ici,vara-I departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste varf de ramurele,
Trec in stoluri randunele,
Ducand gandurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rand,pe rand
Zarea lumii-ntunecand
Si se duc ca clipele
Scuturand aripile
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel
De ma-ngan numai cu el!

LA MIJLOC DE CODRU…

de MIHAI EMINESCU.

La mijloc de codru des

Toate pasarile ies,
Din hugeag de alunis
La voiosul luminis,
Luminis de langa balta
Care-n trestia inalta
Leganandu-se din unde,
In adancu-I se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare
Si de luna si de stele
Si de zbor de randunele
Si de chipul dragei mele.
 COPACELUL DESFRUNZIT

Copacelule iubit!
Tare ai imbatranit.
Frunza ta frumoasa verde
Se usuca si se pierde
Iar a vantului suflare
O asterne pe carare.
Acuma pari fara viata
Dar la anul care vine
Iarasi vei avea verdeata
Si-I te-I bucura cu mine.

BRAZII
de Mircea Micu.

Iata brazii sus pe munte

Stau furtunile sa-nfrunte
Nesupusi la frig si vant
Cresc puternici din pamant.
Tot mai sus pe coasta mare
Mai aproape langa soare
-Brazilor ,flacai de soi
Am sa urc mai sus ca voi.

A fost odata ca niciodata….

A fost odata un copac caruia ii placeau povestile a caror cuvinte dulci ii mangaiau frunzele…
Sa ascultam povestea….
 SCORUSUL

de L.TAIT

Odata,baba Aliona mergea prin padure.Deodata,vazu un scorus.Dar vai,bietul scorus era cu

crengile rupte,cu frunzele jumulite si aruncate pe jos.Era ca vai de capul lui!...
-Cine ti-a rupt crengile,scorusule!Cine ti-a facut raul asta?
-Lupul cenusiu!El mi-a rupt crengile si mi-a imprastiat frunzele.
Atunci s-a apucat babuta de i-a oblojit ranile si I le-a legat.
Scorusul ii spuse:
-Multumesc babuto!Spune-mi,rogu-te acuma,bunicuto,ce-ai vrea de la mine?
A stat baba ce-a stat si s-a gandit:
-De stiu eu?Parca am de toate.Nimica nu-mi lipseste.Dar uite,totusi,imi pare rau ca n-am si eu o
nepotica.
Si,zicand asa,isi lua ramas bun de la scorus si pleca spre casa.
Cand se apropie de casa-ce sa vezi?In pragul casei o astepta o fetita.Pe cap,avea o basmaluta rosie
si era incaltata cu niste cizmulite ,tot rosii si ele.
-Cine esti tu,fetito?
-Eu sunt nepotica ta,bunicuto.Numele meu este Scorusa.
Tare mult s-a bucurat babuta!A luat fetita de mana si a dus-o in casa.A doua zi ,dimineata,
bunicuta i-a spus:
-Uite,Scoruso,maica eu ma duc la camp.Tu sa ramai acasa.Dar sa fii cu bagare de seama,sa nu
pleci nicaieri.
I-a lasat bunicuta turta dulce,nuci si miere,si a plecat.
Scorusa s-a asezat la fereastra,sa priveasca.Si cand colo ce-I vazura ochii?Un stol de gaste
salbatice zburau prin inaltul cerului.Si doar ce le aude graindu-i:
-Da-ne ceva de mancare-Scoruso!
Scorusa a iesit afara si le-a dat turta dulce pe care i-o lasase bunicuta Aliona.
Atunci vazand una ca asta,au dat navala si veveritele.
 -Da-ne si noua ceva,Scoruso!Da-ne si noua!
Scorusa le-a dat nucile pe care I le lasase bunicuta Aliona.
Vazand intamplarea asta,a iesit din padure si Misa ursuletul.
-Da-mi si mie ceva Scoruso,da-mi si mie ceva!...
Scorusa n-a mai stat pe ganduri si i-a dat mierea pe care i-a lasat-o bunicuta Aliona.
Dar sa vedeti ce s-a mai intamplat apoi.In fata ferestrei s-a aratat lupul cel cenusiu!
-Hai , Scoruso draga,sa ne plimbam putin!
-Nu se poate,nu se poate!Mi-a spus bunicuta sa nu plec nicaieri.
-Bine!Daca a spus asa,hai sa stam putin pe prispa,sa-ti spun un basm frumos!
Scorusa a iesit din casa,cu gandul sa stea de vorba pe prag,cu lupul cel cenusiu.
Dar lupul,nici una,nici doua,o insfaca si o porni cu ea spre adancul padurii.Ce sa vedeti! Tii!Ce
mai patanie!
Spre pranz s-a intors si baba Aliona .O cauta pe Scorusa,dar fetita nicaieri!Atunci babuta dadu
fuga in padure si incepu sa strige din toate partile:
-Scorusa!Unde esti?Scorusaaa…De-abia intr-un tarziu,de departe,de dincole de mari,de dincolo
de tari,de dincolo de munti se auzi o voce subtirica:
-Aici!Sunt aici!Intr-o pestera sub pamant…la lupul cel cenusiu…
Cand auzi babuta Aliona,o porni intr-acolo de unde venea glasul.
Dar,in cale,intalni o mare fara sfarsit.
Bunicuta incepu sa planga.Auzind-o ca plange,gastele salbatice,venire in graba mare:
-Nu plange , babuto,te-om ajuta noi sa o scapi pe Scorusa.
Si o luara intre ele pe baba Alionba si o trecura impreuna,in zbor,peste mare.
Dupa ce trecu marea babuta porni mai departe.
Dar in cale,intalni un munte inalt,inconjurat de prapastii.
Bunicuta incepu sa planga.
Atunci venire veveritele in fuga mare.
-Nu plange,babuto,te-om ajuta noi sa o scapi pe Scorusa!
Si o luara intre ele pe baba Aliona si-o ajutara cu toatele,sa urce muntele cel prapastios.
Si cand ajunse sus,babuta se apropie de o pestera.
Vru ea sa intre inautru,dar la intrarea in pestera era pravalita o stanca mare cat o casa!
Incerca baba Aliona s-o impinge-dar nici gand s-o miste,sau sa o clinteasca din loc.
Se aseza bunicuta langa piatra si incepu sa planga incetisor.
Atunci din adancul padurii,iesi ursuletul Misa.
-Nu te amari,babuto,am sa te ajut eu sa o scapi pe Scorusa!
Si numai ce se propti ursul in stanca si o zvarli din loc cat colo!
Babuta intra in pestera,o lua pe Scorusa de mana,si sa te tii fuga!Fugeau de mancau pamantul!
Dar lupul cel cenusiu simti,nu stiu cum, si se lua dupa ele.Si fugi,si fugi,de-I scaparau picioarele
pe pietre,nu alta.
Gata-gata sa le ajunga.
De abia izbutira babuta Aliona si Scorusa s-ajunga pana la marginea padurii,acolo unde se afla
scorusul cel batran.
Babuta numai ca nu plangea.
-Vai de noi,vai de noi!Uite-acus ne-ajunge lupul.Dar scorusul cel batran se apleca peste baba si
peste nepotica si le acoperi cu crengile sale,intocmai ca un cort.
Lupul trecu in goana pe alaturi si nici nu le baga in seama.
Si babuta Aliona,si Scorusa,nepotica,se intoarsera acasa tefere ca si mai inainte.

NUIELUTA HUTA-MA

(BASM POPULAR)

Amu cica era o data o pasarica.Ea se duce in padure si fiind obosita,se pune pe o
crenguta.Dupa ce se mai hodineste,zice crengutei:
-Nuieluta,huta-ma ori te tai.
-Ba.
Fuga pasarica la topor si-I zice:
-Toporule,hai si taie nuieluta,ca nuieluta nu vrea sa ma hutane.
-Ba.
Fuga pasarica la foc si-I zice:
-Focule!hai si-I arde toporul,ca toporul nu vrea sa taie nuieluta si nuieluta nu vrea sa ma hutane.
-Ba.
Fuga pasarica la apa si-I zice:
-Apa!vino si stinge focul,ca focul nu vrea sa arda toporul,toporul nu vrea sa taie nuieluta si
nuieluta nu vrea sa ma hutane.
-Ba.
Fuga pasarica la bou si-I zice:
-Boule! Hai si bea apa,ca nu vrea sa stinga focul,focul nu vrea sa arda toporul,toporul nu vrea sa
taie nuieluta si nuieluta nu vrea sa ma hutane.
-Ba.
Fuga pasarica la lup si-I zice:
-Lupule,hai de-I manca boul,ca boul nu vrea sa bea apa si apa nu vrea sa stinga focul si focul nu
vrea sa arda toporul,toporul nu vrea sa taie nuieluta si nuieluta nu vrea sa ma hutane.
Fuga pasarica la pusca si zice:
-Pusca,hai si impusca lupul,ca lupul nu vrea sa mananca boul,boul nu vrea sa bea apa,apa nu vrea
sa stinga focul,focul nu vrea sa arda toporul,toporul nu vrea sa taie nuieluta si nuieluta nu vrea sa
ma hutana.
-Ba.
Fuga pasarica la soarece si-I zice:
-Soricele,hai de roade pusca,ca pusca nu vrea sa omoare lupul si lupul nu vrea sa manance
boul,boul nu vrea sa bea apa,apa nu vrea sa stinga focul,focul nu vrea sa arda toporul,toporul nu
vrea sa taie nuieluta si nuieluta nu vrea sa ma hutane.
-Ba.
Fuge pasarica la pisica si-I zice:
-Pisica,hai la soarece,de-l mananca,pentru ca soarecele nu vrea sa roada otelele de la pusca si
pusca nu vrea sa impuste lupul,lupul nu vrea sa manance boul,boul nu vrea sa bea apa,apa nu vrea
sa stanga focul,focul nu vrea sa arda toporul,toporul nu vrea sa taie nuieluta si nuieluta nu vrea sa
ma hutane.
-Ba.
Fuga pasarica la cocos si-I zice:
-Cocosule,hai de-I scoate ochii pisicii,ca pisica nu vrea sa manance soarecele,soarecele nu vrea sa
roada otelele de la pusca,pusca nu vrea sa omoare lupul,lupul nu vrea sa manance boul,boul nu
vrea sa bea apa,apa nu vrea sa stanga focul,focul nu vrea sa arda toporul,toporul nu vrea sa taie
nuieluta si nuieluta nu vrea sa ma hutane.
-Ba.
Fuga pasarica si la vulpe si-I zice:
-Vulpe,hai si mananca cocosul,ca cocosul nu vrea sa scoata ochii pisicii si pisica nu vrea sa
manance soarecele,soarecele nu vrea sa roada otelele pustii,pusca nu vrea sa omoare lupul,lupul
nu vrea sa manance boul,boul nu vrea sa bea apa,apa nu vrea sa stanga focul,focul nu vrea sa
arda toporul,toporul nu vrea sa taie nuieluta si nuieluta nu vrea sa ma hutane.
Vulpea a ascultat rugamintea pasarelei si-a venit la cocos sa-l manance;cocosul a dat fuga la
pisica ca sa-I scoata ochii,pisica fuga la soarece ca sa-l manance;soarecele a dat fuga la pusca sa-I
roada otelele;pusca a fugit la lup sa-l impuste;lupul a fugit la bou ca sa-l manance;boul fuga la
apa ca sa o beie;apa fuga la foc sa-l stinga,focul fuga la topor sa-l arda;toporul fuga la nuieluta s-
o taie si nuieluta daca a vazut primejdia a leganat-o pe pasarica.
 POVESTEA SALCIEI

de VIRGINIA CARIANOPOL.

Se spune ca odat demult,Salcia era o fata frumoasa,frumoasa.Inalta,mladioasa,cu parul lung

neasemuit de matasos curgandu-I pana la glezne.
Era buna la suflet si ascultatoare fata de parinti si de toti cei din jur.
Ce mare bucurie era insa sa mearga cu fetele de aceeasi varsta la rau.Acolo stateau pe malul
apei,ce-si framanta valurile domol ori repede la vale,spunand povesti sau prinzandu-si flori de
camp in plete,jucandu-se si harjonindu-se,cu cele de seama sa.
Cu timpul raul incepuse sa o indrageasca si cand fata se apleca deasupra lui,isi lipezea de
indata oglinzile sale ca ea sa se poata privi,sau se grabea sa-I imbratiseze glezna subtire si
alba,trimitandu-I unda sa cea mai calda si mangaietoare.
Din toate fetele care veneau pe malul sau,raul o indragise mai mult pe ea,iar dorinta lui de a o
vedea crestea de la o zi la alta.Fata prinse drag si ea sa vina la rau,nu numai cu fetele de seama ei
dar si singura.Aflase ea mai demult,din batrani,ca raul fusese candva un flacau mandru si frumos
si de cand stia acest lucru parca mai mult se simtea atrasa de el.Incepuse sa-I aduca
flori,imprastiindu-le pe undele sale,ii spunea povesti,,se oglindea in el,iar raul la randul
sau,prinzandu-I chipul i-l imbratisa cu drag.
Zilele treceau,iar fata se facea tot mai frumoasa.Raul vedea aceasta si pe cat ii era de draga,stia
ca odata-odata va veni si clipa aceea cand fata se va duce la casa ei,dupa un flacau uitandu-l cu
totul.Va veni ea poate si atunci la el,dar numai sa ia apa sau sa spele cele trebuincioase ale apei-
stergare,camasi sau cine stie ce velinte.
La toate acestea raul isi infiora unda si se tulbura pana in adancurile sale cele mai adanci.Fata
simtea uneori ca el era mai altfel decat de obicei,ca-si tulbura apele,dupa ce mai inainte ii arata
toata frumusetea in oglinda sa.
 Intr-adevar,trecuse ceva timp si veni si sorocul fetei.Multi din flacaii satului ii dadeau
tarcoale,dar fata,parca nu avea ochi pentru nici unul din ei.Si totusi-gandea ea,si mai ales parintii
care vroiau sa o vada la casa ei-odata si odata va trebui sa-si dea incuvintarea unuia din ei.
Fata stia tocmai de aceea amana mereu.Nu da nici unuia un semn anume,n-avea nici o pornire
sau vreo vorba mai draga,din care ar fi putut sa traga nedejde vreun flacau,cum ca ar putea fi
alesul ei.
Iata,insa,ca se gasi un tanar mai chips si mai indraznet decat toti ceilalti,care.prinzandu-I intr-o
zi mana,ii puse inelul in deget,smulgandu-I promisiunea.Fata n-a spus nu,dar in sufletul ei era
tare indoita,caci nu se vedea standu-I vreodata alaturi.La rau se mai ducea,dar inima ii era
altfel.Simtise si raul ca fata ii va parasi malul curand,ca o va vedea tot mai rar sau poate,cu
vremea,deloc.De asta se temuse le cel mai mult,dar in zadar,nu-I putea sta impotriva,viata era de
partea ei,iar ea trebuia sa-si urmeze drumul si ursita.
Totusi,intr-o noapte,noapte de vare frumoasa,cand luna se ridicase stralucind pe bolta
cerului,luminand tot in jur,fata iesi din camera,asa, ca la o chemare parca si porni spre rau.Ceva
anume o facuse sa-si grabeasca pasii intr-acolo.Isi iuti mersul si in graba mare,aproape
fugind,parul sau frumos si lung se despleti pana la glezne,infasurand-o toata cu bogatia si aurul
sau.Ajungand acolo se apleca peste unda acestuia si privi.Raul se dadu pentru o clipa mai la o
parte de mal,apoi,netezindu-si unda,din adanc in adanc,o facu pe fata sa amuteasca de uimire.De
acolo,de jos,din adancurile sale,se ivi chipul unui tanar de o frumusete rara si fata intelese pa data
ca acela nu era decat el,raul,flacaul de altadata,cel de care vorbeau batranii satului,asa cum
auzisera si ei de la parintii lor,parintii acestora de la parintii lor…iar alaturi de el,cea care sta in
preajma flacaului era chiar ea.Fata isi recunoscu chipul,ceea ce vedea acolo,in adancul
raului,parca o impietri locului.Si in clipa aceea hotararea a fost luata.Nimic,niciodata,si nimeni
n-o mai putea desparti de rau.Locul ei era acolo…sa fie cu el,in adancurile cele adanci,limpezi si
chematoare.Isi scoase inelul din deget si aruncandu-l,vru sa-I dea raului cea mai mare dovada a
iubirii si credintei sale,coborand inspre adancurile sale.
Dar raului,fiindu-I mila de tineretea si frumusetea sa,de viata ei cea vie si adevarata,n-o primi,se
tulbura de indata si atunci…tot ceea ce vazuse acolo jos,disparu si ea nu mai stiu daca totul
fusese precum I se aratase,sau aievea.Inchise ochii…
Nimic n-ar mai fi induplecat-o insa sa plece de-acolo de langa el si asta pentru totdeauna.Nici
vanturile aprige,nici zapezile troieninde,nici ploile sau arsitele dogoritoare ale verilor fierbinti n-
au mai putut-o desprinde de rau.In dragostea ei a ramas acolo pana a prins radacini.
Au trecut anotimpurile,anii,dar salcia credincioasa pentru totdeauna iubirii sale nu s-a mai
desprins nicicand din locul acela al ei.
Cand si cand o cuprindea parca dorul si atunci,privind in apa,inspre adancuri numai de ea
stiute,se legana unduitor si mangaia cu bratele sale verzi,frematoare,undele raului,atat de drag ei.
 NUIELUSA DE ALUN

de CALIN GRUIA.

A fost odata o femeie sarmana care avea doi copii:un baiat si o fata.Pe fata o chema
Sprinteoara,iar pe baiat Mugurel.Intr-o zi,Sprinteoara porni cu Mugurel prin padure ca sa culeaga
ciuperci.Soarele trecuse de amiaza si cosurile lor ramasesera tot goale.Si cum mergeau ei si se
afundau printre copaci,numai iata ca zarira o ciuperca mare si frumoasa.Se aplecara sa o rupa dar
ciuperca se facu nevazuta.Se uitara mirati in jur si o vazura ceva mai departe.”Ce sa fie
oare,spuse Sprinteoara,parca ar avea picioare”.Cand se uita mai bine,fata vazu ca arborii erau
strambi,fara frunze,ca semanau cu niste fapturi vii,care-si miscau crengile ca niste degete
rasucite.Sprinteoara se sperie.Voi sa-l strige pe Mugurel dar nu avu putere.Mugurel tocmai
prinsese in maini ciuperca si tragea de ea ca s-o scoata din pamant.Ciuperca se rupse si din ea
izbucni un fum galben.Fumul invalui intr-o clipa locul acela,apoi se ridica deasupra padurii si se
mistui in zare.Odata cu norul de fum pierisera copacii cu chipuri ciudate,pieri
Mugurel.Sprinteoara o rupse la fuga strigand dupa ajutor.Nu-I raspunse insa nimeni.Cararile ii
erau necunoscute.Se rataci.Si umbland ea si strigand,in toate partile,se pomeni intr-o rariste,in
fata unui alun care se legana.Nu adia nici un vant si totusi alunul se legana de parca cineva il
scutura de tulpina.
-Ce ai alunule?intreba Sprinteoara.
-Nu te mira ca ma leagan cand nu bate vantul si-mi ingalbeneste frunza in toiul verii.La radacina
mea e un vierme napraznic.
-Un vierme?facu Sprinteoara.
Si fata incepu sa sape cu un bat.Pamantul este tare,radacinile adanci,dar ea nu se lasa pana nu
strivi viermele.Acoperi,apoi,radacinile cu pamant si fiind in vale un izvor aduse,de cateva ori,apa
in pumni.Si iata alunul isi lepada pe data haina galbena,inmuguri,dadu frunze noi si inflori.
-Multumesc,fata buna , ca m-ai scapat de vrajmas.Si aplecandu-si un ram inflorit,alunul
adauga:”Rupe de aici o nuielusa.Cu atata te pot rasplati.Cu aceasta nuielusa daca atingi copaci
uscati,pe data vor inflori si vor da rod.Daca vei atinge crengute uscate ele vor inverzi si vor da
radacini.Daca vei atinge crengute verzi,ele sub ochii tai se vor face copaci”.
Sprinteoara lua nuielusa de alun si o baga in san.Peste padure se lasa noaptea.Vantul misca
frunzele copacilor si Sprinteoarei I se paru ca aude glasul lui Mugurel.Dupa multa vreme ajunse
intr-o poienita si se aseza sa se odihneasca,si cum sta pe ganduri numai ca aude un fluierat.Un
balaur mare,verde,se tara prin iarba indreptandu-se catre un copac inalt in care se zarea un cuib
neobisnuit.Vazand-o pe Sprinteoara,balaurul se arunca asupra ei.Fata se dadu indarat.Scoase
nuielusa de alun si atinse un rug uscat de mure,si pe data in calea balaurului,rasari o tufa mare de
mure care,incolacindu-se.il prinse ca intr-o tesatura incalcita.Balaurul incepu sa se
zvarcoleasca,dar cu cat se zbatea cu atat rasareau in jurul lui,mai multi rugi si-l legau in toate
partile.Pana la urma balaurul pieri inabusit.Bucuroasa,Sprinteoara voi sa porneasca mai
departe,dar auzi un glas din copac:”Hei,ascunde-te,fata viteaza,vine pasarea cu penele de argint si
ar putea sa te inghita”.Cat ai clipi,pasarea cu penele de argint cobori,deschise ciocul,inghiti
fata,apoi se ridica la puii ei.Puii incepura sa strige cu totii intr-un glas:”Da-I drumul mama,ne-a
scapat de balaurul verde care venea sa ne manance,da-I drumul din gusa.”Sprinteoarei nu-I venea
sa creada ca a scapat,atat de repede,din gusa intunecoasa a pasarii si tremura de groaza.”Cum sa-
ti multumesc ca mi-ai scapat puisorii de dusman?intreba pasarea cu penele de argint.””Sa-mi spui
unde l-as putea gasi pe fratiorul meu.””Nu stiu,dar intr-o clipa voi inconjura lumea sa aflu.”
Si,cat ai bate din palme,pasarea cu pene de argint zbura.Si,cat ai fuma o lulea,pasarea cu pene de
argint se si intoarse:”Ca sa ajungi pana la fratele tau iti trebuie opinci de fier si indrazneala de
voinic.Fratele tau e la Zana Hapsana,stapana Muntelui Negru.Muntele este pazit de o lupoica cu
dintii de fier si cu ochii neadormiti.Asa mi-a spus sora mea,pasarea cu pene de aur.Tine fulgul
acesta si cand vei fi la greu sa-l pui in podul palmei.Acum coboara si porneste-te spre
miazanoapte”.Fii insa cu bagare de seama,Hapsana este vicleana si nu poate fi doborata decat cu
sabia Uriasului Faur.Sprinteoara ar fi dorit sa mai intrebe ceva dar pasarea isi luase zborul.Si a
mers Sprinteoara,si a mers si iata ca intr-o dimineata se trezi in calea ei cu un munte
gol,plesuv.Fata se aseza pe o piatra sa se odihneasca.Dar nu-I tihni somnul ca pe data auzi larma
mare.Cand se uita mai bine,vazu intr-o vale un om nespus de ciudat.Avea spinarea cat doua
porti,puse alaturea,bratele groase cat copacii,si care,cu un fel de ghioaga lovea stancile si muntii
si se vaicarea.”Daca ar fi cineva sa-mi scoata blestemata viespe din ochi i-as darui orice.Viespea
imi mananca vederea.” “Iti scot eu viespea din ochi,numai astampara-te”Fata se apropie de
Urias,dar abia ii putu ajunge pana la glezna.Se urca pe o stanca dar abia ii putut ajunge pana la
brau.In cele din urma se sui pe un brad inalt si-I ajunse la frunte.Cu varful broboadei ii scoase
viespea din ochi.”Multumesc,spuse Uriasul.Cu ce te pot oare darui?Eu sunt Mesterul Faur.Uriasul
din Muntii Plesuvi.”
Fata ii povesti intamplarea cu fratiorul ei,omul asculta,isi lua apoi de jos,ghioga si lovi
muntele.Pe data se deschise o poarta si intrara intr-o fierarie.Uriasul rupse o aschie din sabia sa,o
trecu de cateva ori printre degete,ca pe o bucata de ceara,si-I facu fetei o sabie.Apoi lua o alta
bucata de fier,o framanta in pumni ca pe un aluat,si-I facu Sprinteoarei sapte perechi de opinci.Si
rupand din ghioaga lui de otel o bucata facu un ciocanel:”Sabia are putere cat una mare.Opincile
iti vor ajunge la drum.Cu ciocanelul daca vei lovi muntele acela blestemat ,el se va deschide.”
Sprinteoara multumi Uriasului si porni la drum.Si merse,si merse multa vreme pana cand simti
ca o dor picioarele si ca o strang opincile de fier.Le descalta si incalta o alta pereche.Oboseala ii
trecu pe loc si prinse din nou putere.Cat o fi mers nimeni,n-ar putea spune,dar fata schimba in
cale sase perechi de opinci si de fratiorul ei tot nu putu da.Cand incalta cea de-a saptea
pereche,intr-o clipita ajunse la poalele muntelui pazit de lupoaica cea cu dintii de otel si cu ochii
neinchisi.Ce sa faca Sprinteoara?Nu era de gluma sa te iei la lupta cu o asemenea lighioana.De
aceea fata se urca intr-un copac si astepta sa vina noaptea,doar,doar,va adormi lupoaica.Dar
lupoaica nici vorba sa inchida ochii.Mahnita,fata isi aduse aminte de puful pasarei cu penele de
argint,Il puse in palma,Pasarea cu penele de argint se arata pe data.Si dupa ce schimbara cateva
vorbe,pasarea cu penele de argint batu din aripi si intr-o clipa venira atatea pasari ca numai
incapeau in copaci.Pasarea cu penele de argint mai batu o data din aripi,pasarile zburara si se
intoarsera fiecare cu o ramura uscata in cioc.Cat ai clipi,aruncara povara jos,in jurul
lupoaicei,facand un tarc de crengi mare inalt.Lupoaica sari speriatadin culcus incercand sa rupa
crengile cu dintii.Dar cat te-ai sterge la ochi ,sosira alte pasari cu taciuni aprinsi in cioc.Ii lasara
peste vreascuri.Vreascurile se aprinsera de jur imprejur,si toate pasarile incepura sa faca vant cu
aripile.Lupoica fu invaluita de flacari si muri Sprinteoara se apropie de munte si-l lovi cu
ciocanelul.In munte se deschise o poarta si fata prinse a urca pe niste scari minunate de marmura
albastruie.si tot mergand,prin locuri minunate,iata ca se pomeni intr-o pestera mare,cu peretii si
boltile de clestar.In mijlocul pesterii era o gura de fantana si parca auzi asa ca un huruit in
adanc.Inima I se facu cat un purice.I se paru ca aude pasi din ce in ce mai apropiati.Fata striga:
-Hei care esti acolo?Abia spuse cel din urma cuvant in gura fantanii vazu iesind o mogaldeata cu
un sac in spate.
-Mugurel!
-Sprinteoara,surioara mea,cum de ai putut veni pana aici?
Sprinteoara isi imbratisa fratele.Mugurel era slab,galbejit si zdrenturos.”De cand m-a furat Zana
Hapsana,cobor,in fiecare zi,prin fantana asta si caut nestemate.Trebuie sa umplu sapte odai,dar
pana acum n-am umplut decat un ungher,caci pietrele scumpe se gasesc greu.Intoarce-te mai bine
acasa,surioara mea.Daca te va gasi aici Zana Hapsana va fi rau de tine si de mine,intoarce-te
acasa.
-Nici nu ma gandesc,hai repede,vino dupa mine,spuse Sprinteoara.Mugurel lasa sacul jos,alese
din el o piatra scumpa,o puse in buzunar si zise:”Are putere asupra intunericului.E o piatra
rara.”Cei doi copii pornira.Dar drumul pe care venise fata se ascunse.Incepura sa sara peste
bolovani colturosi,peste adancurile care li se deschideau in cale.Boltile se prabuseau,pesterile se
ferecau,intunericul ii impresura dintr-o data,Mugurel scoase piatra fermecata.Zarira o crapatura in
munte.Sprinteoara atinse locul acela cu ciocaneleul de fier si in fata lor se deschise o usa.Cei doi
copii iesira la lumina zilei.Dar abia facura cativa pasi ca Zana Hapsana,zarindu-I din varful
Muntelui Negru,rupse cu ghiarele o bucata de stanca si o arunca inaintea lor.Din bucata de stanca
cresc numaidecat un munte inalt pana la cer.Sprinteoara isi incalta repede opincile de fier,il lua pe
Mugurel in brate si cat ai bate din palme trecura peste munte.Zana Hapsana trimise,dupa
ei,Vantul de Miaza-Noapte.Vantul porni vajaind.Ii ridica pe cei doi copii pana la nori si-I lua fetii
opincile fermecate,dar sabia nu i-o putu smulge din mana.Infuriat vantul ii arunca pe Muntele
Secetei.Au stat acolo sus,ce au stat si iata ca de la o vreme incepu sa-I chinuie foamea si
setea.Cand nu mai stiau ce sa faca,de foame si de sete,Sprinteoara zari intr-o vagauna un trunchi
uscat de copac.Fata scoase nuielusa de alun din san si atinse trunchiul acela.Trunchiul pe data
inverzi si lega rod.Poamele lui erau nemaipomenit de gustoase.Cei doi copii isi potolira
foamea,setea,si se asezara la umbra sub copac.Copacul crestea,crestea din ce in ce mai
mare,acoperindu-I cu frunzisul lui racoros.Si cum se gandeau ei ce-ar putea face sa coboare de
pe munte,din copac cazu o crenguta.Sprinteoara atinse crenguta cu nuielusa de alun si pe data
crenguta dadu radacini si incepu sa creasca sub ochii lor.Atunci Sprinteoara si Mugurel prinsera
sa rupa multe crengute din copac,sa le atinga cu nuielusa de alun si pe data crenguta prindea
radacini.Tinanandu-se de tulpinile copacilor,cei doi incepura sa coboare.Coborasul era greu.De la
tulpina,la tulpina ,de pe o radacina pe o alta radacina si cu bagare de seama ajunsera pana aproape
de poalele muntelui.Dar cand sa puna piciorul pe pamant vazura in fata lor o prapastie
adanca,peste care nu trecea nici o radacina,peste care nici un cerb nu s-ar fi incumetat sa sara.Si
cum Sprinteoara si se gandea ce sa faca,isi aduse aminte de fulgul pasarii cu penele de argint.Dar
cand sa-l puna in palma,il scapa si fulgul pluti ce pluti apoi cazu in adancul prapastiei.De nicaieri
ne se arata nimeni.Si deodata fata auzi un glas:
-Sprinteoara,Sprinteoara,numai eu te pot ajuta,nuielusa de alun,dar asta este pentru cea din urma
data.Asculta ce trebuie sa faci…Sprinteoara lua nuielusa,o infipse in munte si pe data incepu sa
creasca,peste prapastie,un pod impletit din ramuri verzi.Si ramurile erau atat de dese si podul atat
de mare incat nici nu se vedea prapastia.Cei doi copii pornira repede pe pod,dar Hapsana,uitandu-
se pe Muntele Secetei si vazandu-l verde,impadurit porni ca o vijelie.Mugurel si Sprinteoara
tocmai coborau pe o poteca intr-o vale minunata,cand le iesi in cale zgripturoaica.Sprinteoara se
dadu un pas inapoi si scoase sabia daruita de Faur.Hapsana isi lungi mainile ca sa apuce
sabia.Sprinteoara I le reteza dintr-o data.Mainile se ridicara de jos si se lipira la loc de trupul
Hapsanei.Fata se inspaimanta,pentru o clipa.Dar prinse curaj cand isi aminti de vorbele Uriasului.
Zana Hapsana se prefacea cand corb,cand sarpe,cand se inalta ca o trestie pana la nori,cand se
latea ca o broasca la pamant.Sprinteoara insa nu o slabea o clipa,o lovea intruna cu sabia.Simtand
Hapsana puterea sabiei,voi sa fuga sa-si cheme ajutoarele.Sprinteoara nu-I dadu ragaz caci
veninidu-I bine ii reteza dintr-o data capul.Zgripturoaica se prabusi.Din trupul ei iesi un fum
vanat ,inecacios,care se risipi in vant…
Si din acel moment se auzi o zguduitura de se cutremurara vazduhurile.Muntele Negru se
scufunda in pamant si in locul lui aparu o balta de apa galbuie.
Sprinteoara il apuca pe Mugurel de mana si bucurosi pornira spre casa.
A fost odata un copac…..
A fost odata o padure plina de muzica si de veselie…
Sa cantam impreuna cu ei …
 IN PADURE
(JOC CU TEXT SI CANT)

In padure e frunzis
In padure e desis,
Vantul leagana usor}bis
Uite-asa.

Multi copaci sunt buni de foc

Cu toporul:poc,poc,poc
La pamant sa-I doboram}bis
Uite-asa.

Taie,taie fierastrau
Si reteaza lemnul meu
Sa am lemne pentru foc}bis
Uite-asa.

Lemnele le incarcam
Si spre casa apoi plecam
Mergem toti cantand voiosi}bis
Uite-asa.

Iarna stam pe langa foc

Cu parintii la un loc
Si povesti noi ascultam}bis
Uite-asa.