ALEXANDRU IOAN CUZA – SAT-ENCLAVĂ CU

NUME GLORIOS DE DOMNITOR AL UNIRII

În Republica Moldova există un sat care poartă numele domnitorului

care a înfăptuit Unirea Principatelor Române. Acest sat se numeşte
Alexandru Ioan Cuza – satul meu natal. Satul este situat pe valea râului Cahul, la
8 km de oraşul Vulcăneşti, la 37 km sud de oraşul Cahul şi la circa 210 km sud-est
de Chişinău. Localitatea se învecinează cu satele Cişmichioi, Etulia, Vulcăneşti,
Vinogradovca, Cotlovina, Nagornoe şi se află la hotar cu Ucraina. Satul purta pe
timpuri o veche denumire – Hagi-Abdul, de provenienţă turcică şi pe parcurs s-a
numit Cuza-Vodă, Alexandru Ioan Cuza, A.I. Cuza (din 1990).
Satul Alexandru Ioan Cuza este o localitate în raionul Cahul situată la
latitudinea 45.5991, longitudinea 28.4494 şi altitudinea de 27 metri faţă de nivelul
mării. Această localitate este în administrarea or. Cahul. Conform recensamântului
din anul 2004 populaţia este de 2 653 locuitori. Distanţa directă pâna în or. Cahul
este de 41 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău este de 145 km.
Toponimul satului provine de la numele lui Alexandru Ioan Cuza, primul
domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) şi al statului naţional România (1862-
1866). În 1960 autorităţile regimului sovietic au dat localităţii numele
comandantului de armate ruseşti A.V. Suvorov (1960-1990). Oraşe în apropiere:
Municipiul Tighina, Chişinău, Odesa, Galaţi. Coordonate: 45°35'51"N
28°26'59"E.
Sunt originară din A.I.Cuza, pe timpuri județul Ismail, mai târziu raionul
Vulcănești, apoi județul Cahul, acum raionul Cahul. Pe timpul României Mari, A.
I. Cuza era supranumit ”Picior de Paris”. Liceul din sat era cel mai dotat din județ,
cu distinși profesori școliți în România regală. Satul A.I.Cuza, de rând cu alte
localități de pe malul Prutului din sudul Basarabiei: Văleni, Câșlița Prut,
Giurgiulești, Slobozia Mare, Brânza, Colibași, a intrat în componența României
după Unirea de la 1859 înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza. Până astăzi în aceste
localități cetățenii români vorbesc o limbă română curată, fără impurități lexicale și
de pronunție. Dintotdeauna în aceste localități a domnit spiritul României Mari, a
fost mereu vie flacăra unionismului. Familiile localnicilor au fost divizate după
ocupația sovietică, unii preferând să treacă pentru totdeauna Prutul. Din păcate, pe
timpul URSS, satele de pe malul Prutului din sud au fost pedepsite pentru
românism, investițiile pentru dezvoltare niciodată nu au fost generoase cu aceste
localități.
 Au trecut in sfert de secol de la declararea independenței Republicii Moldova.
Alexandru Ioan Cuza, sat cu falnic și glorios nume de domnitor al Unirii de la
1859, cum era izolat pe timpurile sovietice, când depindea de Vulcănești, așa izolat
și a rămas. Drumul care leagă Vulcănești de satul A.I.Cuza (1 km) cum era drum
de țară așa și a rămas. În caz de ploaie torențială, drumul devine impracticabil, iar
sub podul de cale ferata se crea o băltoacă pe care o țin minte din copilărie.
Majoritatea cetățenilor din A.I.Cuza nu au canalele televiziunii publice –
Moldova 1, fără să mai vorbim de Moldova 2. În schimb canalele din autonomia
găgăuză (toate de limbă rusă și pline de propagandă anti-națională românească) pot
fi captate extrem de bine și au o calitate de invidiat!
Primarul satului A.I.Cuza, domnul Nicolae Calaidjoglu, a prezentat un șir de
proiecte ce țin de apeduct, stadion și parc public, dar speranța dumnealui se
îndreaptă doar spre fondurile care vin din România, Polonia, Cehia, nu are nicio
încredere în susținerea cancelariei guvernului….Primarul nu mai crede în
promisiuni, mai cu seamă când acestea sunt scrise cu furca pe apă. Între timp
satul pustiește. Oamenii sunt plecați la munci peste hotare, care în vest, care în est.
Copiii sunt din ce în ce mai puțini, cu mult greu au salvat liceul de la optimizare,
astăzi în el învață 317 de copii, iar pe timpuri numărul acestora ajungea la 800.
Satul Alexandru Ioan Cuza, devenit o adevărată enclavă românească în mediu
turcofon, reprezintă expresia superlativă a nepăsării de care poate da dovadă o
administrație centrală față de națiunea românească majoritară – să-ți lași cetățenii
fără drum de legătură cu Cahulul, fără televiziune, fără internet, fără apeduct….
Noroc de biserica din sat, pe timpuri închisă de sovietici, doar ea mai menține
speranța că atâta timp cât mai există credința în Dumnezeu, suflarea românească
din Alexandru Iona Cuza nu va dispărea niciodată!
Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din sat este un monument de
istorie şi arhitectură amplasat în centrul satului, vis-à-vis de Primărie. În analelr
istorice se găsrsc două date legate de edificarea monumentului: 1845 şi
1864.Yidită din piatră adusă cu carele din or.Odesa, Ucraina.La 1864 avea 18
hectare de pământ arabil pentru folosinţa clerului şi era dotată cu casă pentru preot.
Pe parcursul anilor au activat mai mulţi preoţi, unul dintre ei fiind preotul Pavel
Dumbravă (născut la 13.01.1890), absolvent al Seminarului Teologic cu 10 clase,
hirotonisit preot la 20.03.1927 pe seama Parohiei Frecăţei, judeţul Izmail, numit
preot în satul A.I.Cuza la 01.04.1932. Cântăreţ în biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”
din sat a fost numit la 01.10. 1934, Alexandru Caimacan (născut 29.08.1909),
absolvent al Şcolii de Cântăreţi şi student la Academia de Muzică bisericească din
Bucureşti. Au mai slujit preoţii: Ion Rafulea, Hristofor Beliccui, Ion Galea,
Gheorghe Untilă, Dumitru Cârlan, Veaceslav Maxim, Ion Ţivlea. În prezent,
slujeşte Preotul paroh Ionuţ Recoşanu din Galaţi. Biserica este de tip catedrală şi a
fost construită după modelul Soborului din or.Bolgrad (în dimensiuni mai mici). În
1940, biserica a suferit în urma cutremurului şi s-a dărâmat cupola. În 1942 a fost
reconstruită şi s-a adăugat o cupolă la clopotniţă, cu un nivel mai sus, acoperişul a
fost făcut din tablă. Î n perioada războiului n-a suferit, dar după război a fost
folosită ca magazie, sală de sport, în censecinţă a rămas fără acoperiş, uşi, ferestre.
În 1992 începe restaurarea bisericii, a fost construit din nou acoperişul şi s-a
acoperit cu tablă. Au fost tencuiţi pereţii din exterior şi interior, au început
pregătirile de pictură.A contribuit pictorul Fiodor Manastarlî cu echipa sa, a fost
construit platoul pentru cor. Suprafaţa construcţiei este de 342 m2, suprafaţa

terenului aferent âeste de 1561m2..Biserica nu a dispus de sculpturi în interior şi

exterior, excepţie face iconostasul care este o sculptură în lemn. Biserica este
îngrădită cu gard de fier cu fundament de piatră. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”
activează în cadrul Ortodoxiei (stil nou) şi aparţine Mitropoliei Basarabiei.
Parohia ortodoxă-română „Sfântul Ierarh Nicolae” este înregistrată de către
Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul R. Moldova din
22.01.2003.
Despre satul Alexandru Ioan Cuza se știe că are una din cele mai vechi
școli din Basarabia prima ei atestare fiind tocmai în anul 1856. Această
localitate a aparținut României în timpul domniei lui Alexandru Ioan
Cuza. De asemenea această localitate este încă un important centru al culturii
cu o tradiție de peste 150 de ani, iar locuitorii vorbesc o limbă română curată
marcată de regionalisme unice. Dintre persoanlitățile remarcabile ale acestui
sat putem să menţionăm pe unul din membrii Sfatului Țării, Mihai Vântu.
Satul Alexandru Ioan Cuza se poate mândri cu una dintre cele mai vechi
instituții de învățământ românesc. Aici spiritul românesc este la fel de viu ca
acum două secole și e transmis din generație în generație. Localitatea are o
istorie de aproape cinci secole și oameni care au știut să-l apere și să lupte de-a
lungul timpului pentru a păstra spiritul românesc. Așa este descris sat ul
Alexandru Ioan Cuza din Cahul, de către Petru Zelenco, profesor de istorie la
liceul din localitate. Sătenii au decis să dea acest nume localității în cinstea
reformei agrare înfăptuite de Alexandru Ioan Cuza, care a dus la
împroprietărirea țăranilor, explică profesorul.
Războiul, ocupația sovietică și ruperea Basarabiei de trupul României
Mari, au marcat destinul localității. Numele românesc al satului a fost
schimbat cu Suvorov, în perioada sovietică, dar regimul comunist nu a reușit
să distrugă spiritul românesc al pământenilor. Odată cu renașterea națională,
localnicii au cerut revenirea la denumirea românească a satului. După 1990
satul apare în acte ca ”Alexandru Ioan Cuza”, sat cum altul nu există în toată
Republica Moldova susține profesorul Petru Zelenco. Conform datelor
recensământului din anul 2004, populaţia satului constituia 2653 de oameni, dintre
care 48.13% - bărbaţi și 51.87% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul
satului: 94.46% - moldoveni, 0.87% - ucraineni, 0.94% - ruşi, 2.86% - găgăuzi,
0.57% - bulgari, 0.30% - alte etnii. În satul Alexandru Ioan Cuza au fost
înregistrate 834 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004, iar mărimea
medie a unei gospodării era de 3.1 persoane.