Bisericile Din Satul ALCEDAR

Vasile BUMBAC
Bisericile din satul

ALCEDAR
СZU 271.22(478-22)-9
B 91
Bisericile din satul Alcedar
Autor: Vasile Bumbac

Redactor: Ariadna Strungaru
Procesare computerizată: Nadia Potângă
Copertă: Natalia Berebiuc
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Bumbac, Vasile.
Bisericile din satul Alcedar / Vasile Bumbac. – Chişinău: S. n., 2019
(Tipogr. «Lexon-Prim»). – 108 p.: fot.
Referinţe bibliogr. în subsol. – 100 ex.
ISBN 978-9975-3367-6-5.
CUPRINS
Cuvânt înainte ........................................................................................ 4
Date geografice ....................................................................................... 6
Istoria satului Alcedar ........................................................................... 7
Istoria bisericilor din satul Alcedar ..................................................... 8
Preoții slujitori în biserica din lemn .................................................... 15
Preoții slujitori în biserica din piatră . ................................................. 19
Articolele scrise de preotul Mihail Vasilache în reviste:
Revista Luminătorul .............................................................................. 40
Revista Misionarul ................................................................................. 41
Lista cântăreților(dascălilor) din satul Alcedar ................................. 52
Cărțile din biserica Alcedar, anul 2020 ............................................... 56
Date istorice despre schiturile din jurul localității Alcedar ............. 60
Poeziile preotului Mihail Vasilache ..................................................... 64
Biserica din satul Alcedar în imagini .................................................. 72

Vasile Bumbac
4
CUVÂNT ÎNAINTE
„Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră
în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor”, scria Sfântul Nicodim. În această
lume, lumea epocii noastre, ne pomenim tot mai des provocați de „furtu-
na păcatelor”, iar regăsirea rostului existenței noastre a devenit un lucru
cu adevărat dificil. Divinitatea are un chip rar văzut sau întâlnit în tumul-
tuosul cotidian, care, deseori, ne face captivi ai gândurilor și acțiunilor
străine creștinului adevărat. Goana concurențială după bogăția materială
a devenit mai „la modă” decât acumularea și conservarea bogăției spiritu-
ale, morale, intelectuale. Ne îndepărtăm de Dumnezeu, patologic, și doar
în preajma sărbătorilor creștine sau în zilele de mari cumpănă și tragedii
personale trecem pragul Sfintelor Lăcașe. Dar, parcă, îl poți apropia pe
Dumnezeu, dacă Biserica nu te însoţește în toată activitatea ta, în toată
gândirea ta?
Lucrarea de față, Istoria bisericilor din satul Alcedar, reprezintă efortul
unui tânăr, îndrăgostit de baștina sa, de tradiție, cu mare suflet de creștin,
pedagogul și psihologul Vasile Bumbac, absolvent al Universității Peda-
gogice de Stat ,,Ion Creangă”, care și-a propus - și a reușit - să scoată din
conul de umbră istoria satului Alcedar și, în special, a lăcașelor sfinte din
localitate. Autorul ne face o prezentare cronologică și istoriografică a bi-
sericii de lemn, a bisericii din de piatră și până la actualul edificiu al bi-
sericii din sat, reconstruit în 1993. Biserica din Alcedar cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil”, sfințită la 4 noiembrie 1885, este una din
foarte puținele biserici din Basarabia, care a supraviețiut anilor de prigo-
nire bolșevică a preoților, de devastare a bisericilor, transformate peste
noapte în depozite de pesticide sau demolate chiar. Mai mult, se știe, din
spusele părinților și buneilor noștri, că și în anii de denigrare a credinței
ortodoxe, preotul Gheorghe Fotescu a continuat slujbele în biserica din
Alcedar, după ce i-ar fi trimis o scrisoare dictatorului sovietic Iosif Stalin
cu care ar fi învățat la același seminar teologic. Cu regret, nu s-a păstrat
corespondența dintre cei doi, care ar putea autentifica această istorie.
Istoria bisericilor din satul Alcedar 5
Cu profunde emoții am parcurs paginile lucrării „Bisericile din satul

Alcedar, care mărturisesc rădăcinile adânci, de veacuri, ale localității Alce-
dar, ale spiritualității noastre, ale culturii noastre strămoșești, încercând
să despletesc din țesătura amintirilor preoții pe care i-au cunoscut și eu.
Or, studiul de față înmănunchează și o elucidare cronologică a activității
preoților care au organizat sfintele slujbele bisericești din Alcedar, înce-
pând cu biserica din nuiele, de la începutul secolului XIX, și până în pre-
zent. Prin aceasta lucrarea, cred, își poate revendica valoarea inedită și de
pionierat în materie de istoriografie a localității Alcedar, servind drept
motiv de mândrie și identificare pentru răzeșii gospodari, care au păstrat
credința și speranța în Dumnezeu. O lectură de mare interes prezintă și ar-
ticolele scrise de preotul Mihail Vasilache despre satul Alcedar, publicate
în revista ,,Luminătorul”, publicație religioasă din Basarabia (1908–1944),
selectate de către autor și incluse în lucrarea de față.
Urez succese și pagini de inspirație autorului, Vasile Bumbac, în spe-
ranța că aceasta nu va fi prima și unica lucrare de acest gen, iar clopotele
sfintei Biserici ortodoxe strămoșești să dăinuie peste veacuri în casele și
sufletele alcedărenilor, oriunde ne-am afla, perpetuând tradițiile ortodo-
xe.
Aurelia Peru-Bălan, jurnalistă,

doctor habilitat în științe politice, conferențiar universitar
Vasile Bumbac
6
DATE GEOGRAFICE
Satul Alcedar, cu o populație de 1076 de locuitori (2004), se află am-

plasat pe două coline de deal, la 120 km nord de orașul Chișinău. Cele mai
apropiate centre urbane sunt: orașul Șoldănești (12 km), orașul Rezina (35
km). La nord se află satul Poiana, la nord-est localitatea se mărginește cu
satul Curătura și la sud – cu Mateuți. În partea de sud-vest se găsește satul
Mihuleni, iar la vest de Alcedar este situat satul Șipca. Drumurile ce ies
din sat duc spre centrele comerciale: Șoldănești, Rezina, Râbnița. Alcedar
este centrul de comună, din a cărei componență administrativă mai fac
parte satele Curătura, cu 471 de locuitori, și cătuna Odaia, cu 5 locuitori.
În afară de râul Nistru, mai există și un pârăiaș, izvorul căruia se gă-
sește în partea de sud a satului. După spusele sătenilor, în trecut, în locul
acestui izvor a existat un iaz, care se numea „Iazul lui Vladimir”. Rețeaua
hidrografică a localității este săracă, ceea ce împiedică practicarea agri-
culturii pe unele suprafețe. În acest scop țăranii sunt nevoiți să utilizeze
irigația.
În Alcedar predomină o climă temperată. Cu alte cuvinte, ca și în mul-
te alte localități din Republica Moldova, satul benefeciază de o climă blân-
dă cu mult soare. Pe parcursul anului aici bat patru tipuri de vânturi prin-
cipale. Vînturile vestice, produse de curentul Atlanticului de Nord, aduc
cca 70-80% de precipitații. În această zonă cad mai multe precipitații decât
în partea sudică a republicii, media anuală fiind de aproximativ 500–600
mm. Iarna predomină crivățul. Menționăm și vântul ce suflă dinspre sud.
Temperatura medie în ianuarie este de -4°C, iar în unele ierni coboară
până la -22°C. În luna iulie media este de +21°C, iar temperatura uneori
ajunge pînă la +45°C (vara anului 2012)1.
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alcedar,_%C8%98old%C4%83ne%C8%99ti
ISTORIA SATULUI ALCEDAR
Satul Alcedar este o localitate putem spune chiar în vârstă. Localitatea

a fost atestată la 25 noiembrie 1616. De la întemeierea ei au trecut 404 ani.
Însă, moșia satului păstrează numeroase vestigii care atestă că așezările
de aici au o istorie mileniară, ele existând chiar și pe timpurile de până
la Hristos. În virtutea acestui fapt, satul Alcedar reprezintă un fenomen
mai puțin obișnuit pentru localitățile din Republica Moldova. Aceasta
deoarece rădăcinile neamurilor care au întemeiat localitatea actuală co-
boară în vremuri mult mai îndepărtate decât data întemeierii satului. Din
cele peste 3500 de sate ce există pe teritoriul Republicii Moldova, doar o
singură localitate poartă denumirea de Alcedar. Conform dicționarelor
toponimice, apariția denumirii satului nu este cunoscută. Însă, sunt două
legende moștenite de la strămoșii acestui sat: potrivit uneia, apariția de-
numirii satului se trage de la un trib turcic, tătar sau slav, membrii căruia
se numeau Ulici; a doua spune că această denumire provine de la o floare
numită Alcea. Ulicii au locuit în așezarea de la Alcedar până în secolul XII,
când au fost nevoiți să părăsească definitive localitatea. Lângă Alcedar
s-au mai descoperit urme a două așezări din sec. XV–XVIII.
Anul întemeierii satului nu se cunoaște. Satul e menționat într-un do-
cument fals ce datează cu 7 iulie 1471. Oricum, deși fals, documentul de-
monstrează că localitatea exista încă până la acel an.
Radu Mihnea Voievod întărește la 25 noiembrie 1616 împărțeala făcu-
tă între Petrașcu Ciolpan, D. Ciolpan, Gheorghe Vîrnav și Corneliu. S-au
păstrat două documente de la Vasile Voievod, domnul Moldovei, respec-
tive din 30 iulie 1645 și 9 iunie 1650, prin care se confirma stăpânirea lui
Todorașcu Vartic asupra moșiei satului Alcedar, cumpărată cu 150 de gal-
beni2.
2
Vasile Bumbac
8
ISTORIA BISERICILOR DIN SATUL ALCEDAR
Se știe că din momentul întemeierii satului, timp de câțiva ani, Alceda-

rul nu a avut biserică. Însă, locașul vechi din Alcedar a fost atestat pentru
prima dată în anul 1753, fiind construit de mazilii Vasile Oprea și Sandu
Sârbu. Cel puțin așa arată datele mai vechi. În alte surse găsim și anii 1779,
1807 și 1819, aceste date fiind considerate ca mărturisiri sau înnoiri ale bi-
sericii vechi. Biserica veche era din nuiele, lipită cu lut și acoperită cu stuf.
În anul 1842 vechea biserică a fost renovată, cu aportul enoriașilor, când i
se pune temelia de piatră și acoperiș de șindrilă, iar pereții de lemn au fost
tencuiți. Inițial clopotnița era deasupra porții la intrare, iar mai apoi a fost
fixată în ograda bisericii pe patru stâlpi de lemn. Această biserică a existat
până în 1884, când a fost închisă de către preotul Feodor Vasile Focșa și
dărâmată din cauza vechimii3.
După cum susține Mihail Vasilache, înainte de alipirea Basarabiei de
Rusia în anul 1812, parohia Alcedar făcea parte din episcopia Hușilor și
ținea de protopopia și ținutul Sorocii. Acest fapt este confirmat de cărțile
mitricale din anii 1810-1811, luate din Consistorul duhovnicesc de la Huși
și păstrate în arhiva bisericii. De asemenea se știe precis că până în anul
1817 parohia Alcedar ținea de protopopul Teodor Casianovci din târgul
Sorocii, care ar fi încredințat și dat bisericii din Alcedar „izvorul averii
bisercești”. S-a presupus că în anul 1817 acest protopop a făcut inventa-
rierea bisericii pentru a preda bunurile ce-i aparțineau protopopiei Or-
heiului4. Iar mai târziu și până în februarie 2003 parohia și satul Alcedar
țineau de blagocinia jud. Orhei, o mică excepție făcîndu-se în anul 1918,
când parohia făcea parte din blagocinia Nistrului. Deci, către anul 1812 pe
teritoriul basarabean existau 749 biserici, ele fiind, în cea mai mare parte,
groase și lungi. Parohul dispunea, de regulă, de două perechi de odăjdii
din mătase și de una din pânză dăscălească. Sfintele tacâmuri erau con-
3
Vasilache Mihail. Însemnări din trecutul parohiei Alcedar, jud. Orhei. În: ,,Luminătorul”, 1936,
nr. 8-9, p.563
4
Ibidem, p.564.
fecționate din cositor și staniu. Bisericile aveau, practic, toate cărțile nece-
sare, cum ar fi Liturghier, Evanghelie, Molebnic, Triodion, Antologhion,
Octoih, Ceaslov, Mineie.
Trecerea bisericilor basarabene de sub jurisdicția bisericească a Mol-
dovei sub cea a Sfântului Sinod din Petersburg s-a făcut cu încălcarea vă-
dită a canoanelor (așa spun unii istorici și preoți, dar deja e după cuviința
lui Dumnezeu). Astfel, la 4 iunie 1813, prin decizia confirmată de împă-
ratul Alexandru I, pe teritoriul Basarabiei s-a format Eparhia Chișinăului
și a Hotinului. Peste 7 ani, Eparhia a fost trecută, ca episcopie de clasa a
II-a, între eparhiile rusești. Schimbările ce au urmat rezidă în următoa-
rele: introducerea în calendar a sfinților ruși și a icoanelor făcătoare de
minuni ale Maicii Domnului. În întreaga perioadă de administrare ru-
sească în Basarabia unicul mitropolit de origine etnică românească a fost
Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812–1821), din 2016 sfântul Ierarh Gavriil Bă-
nulescu-Bodoni de la mănăstirea Căpriana. Ceilalți au fost în majoritate
ruși. Prin anii 1822–1828 la parohia Alcedar este alipită biserica din satul
Poiana. Iar la data de 31 iulie 1835 la Alcedar s-a făcut recensămîntul, în
cadrul căruia au fost înregistrate 103 familii de răzeși, 192 bărbați și 183
femei, clerul bisericii sf. Arh. Mihail constituindu-l 26 bărbați și 26 femei.
În anul 1862 pentru prima dată în Alcedar s-a deschis o școală parohi-
ală civilă, în care au avut posibilitatea să învețe feciorii feților bisericești,
printre care și feciorii preotului Teodor Lujanschi: Ion, Mihail și Grigorie,
care apoi au absolvit Seminarul duhovnicesc din Chișinău. A învățat la
ea și feciorul pălămarului Nichita Pranițchii. La 1 octombrie 1871 în casa
învățătorului Nicov Ion Vasile a fost deschisă școala profesională norod-
nică, iar la 1 august 1879 învățătorul de la școala primară din sat. Feropont
Lujanschi a fost trimis la învățătură la Seminarul învățătoresc din Bairan-
sc, unde a primit și bursa. Astfel, în anul 1872 episcopul Pavel Lebedev
(1871–1882) a impus preoții să întocmească actele stării civile numai în
rusește și nu în limba română. Mai mult, episcopul Pavel a obligat clericii
mănăstirești să-și învețe copiii acasă sau în școlile mănăstirești – în limba
rusă. Pe lângă școli, el a înființat clase pregătitoare pentru studierea limbii
Vasile Bumbac
10
ruse. Clericii care nu se supuneau erau sancționați pe cale disciplinară,

fiind mutați la parohie. În pofida acestor și altor acțiuni, autoritățile țariste
nu au obținut rezultate scontate. De cele mai multe ori clericii care absol-
viseră școlile rusești, intrând în contact cu populația locală, începeau să
oficieze slujbe în limba română. Așa procedau chiar și preoții ruși veniți
din Rusia. Respectiv, școlile existente pe lângă biserici au dat un procent
nesemnificativ de știutori de carte. Majoritatea populației nu înțelegea
limba rusă, de aceea când slujba se făcea în slavonă, moldovenii nu înțe-
legeau nimic. Ca urmare ei se duceau tot mai rar la biserică, ceea ce forța
clerul să facă slujbe în limba română5.
Construcția bisericii noi din piatră a început în anul 1875, încă în tim-
pul funcționării bisericii vechi, și a durat 10 ani, după planul arhitectului
Pavin, aprobat de Direcția gubernială de construcții din Basarabia. Con-
strucția a derulat anevoios. Parohienii ar fi fost chiar defraudați de că-
tre un oarecare antreprenor, Covaliov. Bani s-au strâns și cu ,,condica”,
chiar și în eparhia Hersonului (la Odesa), de Ion cântăreț din Alcedar, fiul
ponomarulului Eufimie Siminel. Într-un final, numai datorită stăruinței
preotului paroh Feodor Vasile Focșa, care a închis biserica veche, dar și a
jertfei foarte însemnate din partea ,,dvoreanului” Grigore Fotescu din Al-
cedar, tatăl preotului Gheorghe Fotescu, care a vândut 10 fălci de pământ
propriu, construcția bisericii a fost finalizată. Noua biserică cu hramul ,,Sf.
Arh. Mihail și Gavriil” a fost sfințită la 4 noiembrie 1885 în perioada epi-
scopului Serghei Lapidevschi și avea suprafața de 180 m2. Casa parohială
nu a fost în parohie până în anul 1933, când a fost donată de boierul - pri-
mar Gheorghe Harghel și soția sa, Glicheria. Cimitirul vechi era în ograda
bisericii; în prezent cimitirul e departe de biserică, pe dealul din fața ei.
Însă, în locul fostului cimitir vechi a fost construită o școală, mare și fru-
moasă, de blagocinia Nistrului.6 În cele din urmă, această școală a fost
transformată în grădiniță, iar din cauza unui scurt circuit a ars în ziua de
8 noiembrie 2004. Prin anii 1872–1889 la parohia Alcedar au fost alipite,
5
6
Vasilache Mihail. Op. cit., p.565.
bisericile sau parohiile din Solonceni, Tarasova și Poiana, iar din anul 1914
a fost alipit și satul Curătura, ce are biserică construită în anul 19297.
Sfântul locaș din Alcedar este construit în stil ecletic, compartimentat
în turn-clopotniță din două niveluri, pronaos, naos și altar. Primul nivel
al turnului-clopotnița servește ca pridvor. Nivelul superior este în formă
de pătrat, prevăzut pe fiecare latură cu câte o fereastră arcuită. Naosul are
formă cubică și este mai înalt decât celelalte compartimente. Are acoperi-
șul în patru ape, dominat de turla în formă octogonală, îmbrăcată în tablă
zincată, cu cupola deasupra în formă de bulb. În părțile astrale ale acestei
turle se află câte o fereastră mică dreptunghiulară. Naosul este luminat pe
ambele părți de câte două ferestre mari arcuite, iar pronaosul – de câte o
fereastră puțin mai mică în dimensiuni. Turla principală deasupra naosu-
lui este străjuită la margini de câte o turlă mică decorativă. O altă turlă de-
corativă se află și deasupra altarului. Decorul în exterior este simplu, în-
frumusețat de linii murale simetrice sau în arc. În anii 1935–1937 biserica
a fost reînnoită8. Același lucru a fost făcut și în perioada anilor 1990–1992,
din inițiativa și cu suportul domnului Vasile Belous – lider agricol, fiind
schimbat acoperișul și tencuiala din exteriorul bisericii și construită bolta
centrală în formă de bulb. Biserica a fost sfințită la data de 16 iunie 1993 de
către Î.P.S. Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove îm-
preună cu preotul paroh Ioan Motîngă, preotul Eugen Bîtcă, blagocin de
Rezina-Râbnița-Șoldănești, arhim. Damian Potoroacă, stareț al mănăstirii
Dobrușa, preotul Marchel, duhovnicul blagociniei și noul preot hirotonit
Ștefan Socolean. De asemenea, biserica a fost înregistrată la Serviciul de
Stat pentru problemele cultelor cu numărul certificatului 563, la data de
11 noiembrie 1993.
Nu se cunosc toate vizitele făcute de ierarhi în parohia Alcedar. Se
cunoaște din acte că Alcedarul ar fi fost vizitat de P.S. Neofit, P.S. Iacob
în anul 1904, Î.P.S. Mitropolit Gurie Grosu în 1928, sfințind pe loc pe pre-
otul-paroh Mihail Vasilache și P.S. Dionisie (din 25 octombrie 2018, sfân-
7
Ibidem, p. 568.
8
Alexandru Cerga. Bisericile Basarabiei, Chișinău,Civitas, an. 2003, p.21-22
Vasile Bumbac
12
tul Dionisie Erhan de la mănăstirea Suruceni) în 1929, sfințind biserica

filială Curătura cu hramul ,,Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul
de Mir”9. Dar și în anul 1993 parohia a fost vizitată de Î.P.S Vladimir, Mi-
tropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, săvârșind sfânta liturghie și
sfințind pe loc pe preotul-paroh Ștefan Socolean. Deci, de atunci și până
acum, timp de 27 de ani, în parohia Alcedar nu a mai oficiat sfînta litur-
ghie niciun ierarh al bisericii ortodoxe din Republica Moldova.
În prezent, biserica este bine amenajată cu toate cele necesare. În pe-
rioada actuală la biserica din Alcedar a fost ridicată o răstignire, a fost
reconstruit gardul bisericii cu o poartă nouă la intrare, s-a construit o fân-
tână mare și cu suportul localnicilor, s-a construit gardul de la cimitir. Pe
teritoriul cimitirului se construiește o capelă frumoasă sub care te poți
ascunde de ploaie. Și în interiorul sfântului locaș s-au făcut mai multe
lucrări din lemn, ca de exemplu: ușa de la intrare, ferestrele, analoagele,
strana și o răstignire. Biserica a funcționat fără întreruperi până în prezent.
Sfântul locaș este înfrumusețat de un monument memorial construit
în anul 1937, ce reprezintă o stelă încoronată de o acvilă. Pe coloană este
sculptată o femeie care ţine în braţe un soldat rănit. Uniforma militară
sugerează că e vorba de un infanterist din armata română din perioada
Primului Război Mondial. S-a păstrat doar semnătura sculptorului, Lazăr
Dubinovski, care a creat o bună parte din busturile de pe Aleea Clasicilor și
monumentele grandioase sovietice din capitală. Biografia oficială ascunde
această producție a lui Lazăr Dubinovschi, dar bănuim că e vorba de o lu-
crare făcută după ce sculptorul a absolvit Academia de Arte Frumoase din
București în anii `30 ai secolului trecut. În perioada anilor ‘90 monumentul
a fost reparat de către primăria Alcedar, iar plăcuțele cu numele eroilor
din satele Alcedar, Curătura, Poiana și Tarasova au fost scoase pentru a fi
reparate și restabilite, dar, din păcate, au fost pierdute pe parcursul celor
de 29 de ani. În 2018, la inițiativa mea și a familiei mele, dar și cu ajutorul
locuitorilor din s. Alcedar am aflat din nou numele eroilor pierduți, căzuți
9
Vasilache Mihail. Op. cit., p. 568.
pe câmpul de luptă. După acest succes am început să mă gândesc că pen-

tru a restabili acest monument ne trebuie un ajutor. Despre aceasta am
discutat cu preotul Serafim Meleca, parohul biserici. Spre bucuria noastră,
el a căzut de acord ca parohia Alcedar să finanțeze această lucrare din fața
sfântului locaș, dar au fost strânse donații și de la locuitori, oaspeții ai co-
munei. În timp de un an aspectul monumentului s-a schimbat: s-au făcut
praguri noi și noi plăci din granit cu listele soldaților căzuți.
Trezește însă întrebări faptul că în Registrul monumentelor Republicii
Moldova ocrotite de stat pentru localitatea administrativă Alcedar, din
păcate, nu găsim înregistrat acest monument.
Mai jos prezentăm lista Eroilor Neamului de pe monumentul din Al-
cedar, care sunt din satele Alcedar, Curătura, Poiana și Tarasova:
1. Baba T. 18. Gladuneac S.

2. Balaban Ion 19. Golban Ș.
3. Balaban G. 20. Gorban M.
4. Balaban P. 21. Grajdeanu I.
5. Bordeanu I. 22. Grosu Mihail
6. Botnarencu 23. Grosu Nichita
7. Bujoreanu C. 24. Holban H
8. Căpitan Miler Filimon 25. Holban I
9. Chirilov Chiril 26. Izmană G.
10. Cicelnțchi Z. 27. Lupan P.
11. Ciobanu A. 28. Marușcencu F.
12. Ciorici I. A. 29. Nastas D.
13. Ciorici I. L. 30. Nastas I.
14. Dombrovschi G. 31. Nastas S.
15. Galușcă V. 32. Oloeru A.
16. Gasan A. 33. Oloeru A.
17. Gladuneac A. 34. Oloeru T.
Vasile Bumbac
14
35. Pascar G. 46. Rusu L.

36. Procop Gavril 47. Rusu S.
37. Raileanu C. 48. Scurtu Ion
38. Roman I. 49. Scurtu Vasile
39. Roșca Andrei 50. Siminel
40. Roșca D. 51. Siminel Petru
41. Roșca Dumitru 52. Starosta S.
42. Roșca Gheorghe 53. Stratulat Mihail
43. Roșca Trofim 54. Tiron A.
44. Rusnac N. 55. Țepurdei Iacov Simion
45. Rusu F. 56. Vizitiu Ion
PREOȚII SLUJITORI ÎN BISERICA DIN LEMN
1. Preotul Luchian GLIJINSCHI (12 decembrie 1784–30 aprilie 1811).

Fiu de mazil, fără studii seminariale, a fost hirotonit preot pentru bise-
rica din Alcedar la 12 decembrie 1784. Iar la data de 30 aprilie 1811 a fost
transferat la biserica ,,Sf. Nicolae’’ din satul Voloave, ținutul Sorocii.
2. Preotul Teodor GURSCHII (27 noiembrie 1802–13 iunie 1810).

La 13 iunie 1810 preotul de la biserica din satul Alcedar, ținutul So-
rocii, Teodor Gurschii a fost eliberat din funcție ,,pentru a trece în altă
eparhie’’. În cererea sa motivează că satul e mic și mai sunt încă doi preoți.
La Alcedar Teodor Gurschii a fost hirotonit preot la 27 noiembrie 1802,
de către P.S. Gherasim, Episcop de Huși10. A slujit la altarul bisericii din
Alcedar împreună cu preoții Luchian Glijinschi (1784–1811) și Vasile
Ivanovici (1811).
3. Preotul Vasile IVANOVICI (... – 1811).

Despre el nu se cunoaște multă informație, dar se știe că a slujit până
în anul 181111. Împreună cu el au mai slujit doi preoții, anume: Teodor
Gurschii, care a slujit până la data de 13 iunie 1810, Luchian Glijinschi,
care a slujit până în 1811.
4. Preotul Toader I. LUJANSCHI (30 aprilie 1811-24 februarie 1837).

Născut în anul 1779. A fost sfințit de P.S. Meletie, Episcop de Huși, la
30 aprilie 1811. A decedat la 14 februarie 1837 la vârsta de 58 de ani, fiind
înmormântat la Alcedar.
5. Preotul Gavriil I. LUJANSCHI (11 aprilie 1815–1831).

A slujit la biserica din Alcedar în cursul anilor 1815–1831. A fost hi-
rotonit la 11 aprilie 1815 de Î.P.S. Mitropolit și Exarh Gavriil Bănulescu
10
Alexandru Cerga. Bisericile Basarabiei. Chișinău: Civitas, 2003, p.22.
11
Vasilache Mihail. Op. cit., p. 566.
Vasile Bumbac
16
– Bodoni (din 3 septembrie 2016 sf. Ierarh Gavriil Bănulescu – Bodoni). În

anul 1826 preotul Gavriil Lujanschi devine văduv, iar în 1831 s-a pensio-
nat. A decedat la 27 aprilie 1848 și este înormântat în curtea bisericii din
Alcedar.12 Din păcate, nu se cunoaște locul unde este înmormântat.
6. Preotul Ioan Ștefan DORUC (10 iulie 1837–13 februarie 1872).

Născut în anul 1801. Fiul preotului Doruc Ștefan, fără studii seminari-
ale. A slujit la biserica din Alcedar timp de 35 de ani, fiind sfințit de Î.P.S.
Dimitrie la 10 iulie 1837. A demisionat din slujitor la data de 13 februarie
1872.13 După ce a dimisionat, a trăit tot restul zilelor sale în parohia Iur-
ceni, județul Lăpușna, unde, probabil, ar fi fost înmormântat.14 Din vlăsta-
rele familiei Doruc mai este în viața Andrei Doruc, născut la 13 iulie 1946
în satul Alcedar, raionul Orhei. Doctor în științe medicale, din anul 1987
dânsul a activat ca medic-chirurg la Institutul Oncologic din Chișinău15.
7. Preotul Vasile Constantin ROȘCA (11 iunie 1872–1 decembrie 1874).

Născut în anul 1847, fiu de dascăl din satul Răculești, județul Orhei.
Absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău (1871). La 11 iunie 1872 a
fost hirotonit preot pentru biserica din Alcedar de către Î.P.S. Pavel, iar la
1 decembrie 1874 s-a transferat la biserica din satul Ignăței, județul Orhei.
8. Preotul Gheorghe Ioan CALIMĂNESCU (8 decembrie 1874–27

octombrie 1875).
Născut în anul 1848 în satul Manzâr, județul Bender. Absolvent al Se-
minarului Teologic din Chișinău (1874). La 8 decembrie 1874 a fost hi-
rotonit preot pentru biserica din Alcedar de către Î.P.S. Pavel, iar la 27
octombrie 1875 a fost transferat la biserica ,,Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din
satul Vărzărești, județul Chișinău.
12
Ibidem, p. 565.
13
Alexandru Cerga. Bisericile Basarabiei. Chișinău: Civitas, 2003, p. 22.
14
15
http://www.akademos.asm.md/files/175_176_Un venerabil septuagenar. Doctorul in stiinte
Andrei Doruc la 70 de ani.pdf
9. Preotul Ioan TEODOREANU (27 octombrie 1875–1 martie 1876).

Născut în anul 1845 în satul Javgur, județul Bender, fiul preotului Ga-
vriil Teodereanu de la biserica Seminarului Teologic din Chișinău.16 La 12
decembrie 1869 a fost hirotonit în treapta de diacon, iar după absolvirea
Seminarulul Duhovnicesc din Chișinău la data de 6 august 1870 a fost
hirotonit în treapta de preot pentru biserica cu hramul ,,Sf. Ilie’’ din satul
Hansca, județul Chișinău. Tot în același an a fost transferat la biserica cu
hramul ,,Acoperemântul Maicii Domnului’’ din s. Drăsliceni, r-nul Criu-
leni, unde a slujit pînă la 24 februarie 1872 când a fost transferat la bise-
rica ,,Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Vărzărești, județul Chișinău. La
biserica din satul Alcedar s-a transferat la 27 octombrie 1875 și a activat
în calitate de paroh al bisercii până la 1 martie 1876, când a fost transfe-
rat la parohia Vânători, județul Chișinău. Aici a activat până la data de 7
august 1886, când a fost transferat la parohia Logăneşti, r-nul Criuleni,
unde a fost paroh la mai multe sate din împrejurimi. În aprilie 1893 a fost
transferat în parohia satului Foleşti, plasa Orhei. După care a mai slujit în
parohia din satul Cobâlca17.
10. Preotul Elisei Vasile IAMBURSCHI (17 martie 1876–15 martie 1879).
Născut în anul 1850, fiind fiul pălămarului Vasile Iamburschi din sa-
tul Poiana, județul Orhei. În 1875 a absolvit Seminarul Teologic din Chiși-
nău. La 2 februarie 1876 a fost hirotonit preot de către Î.P.S. Pavel pentru
biserica din localitatea Perebicovăț, județul Hotin, iar la 17 martie același
an a fost transferat la biserica din Alcedar. La 15 martie 1879 s-a transferat
la parohia din satul Săseni, județul Orhei.
11. Preotul Andronic Agapie PETCOV (21 martie 1879–1 august 1881).
Născut în anul 1852, fiul pălămarului Agapie Petcov din satul Za-
horeni, județul Orhei. Absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău
16
17
http://protopopiat-criuleni-dubasari.md/istoria-bisericii-cu-hramul-acopereman-
tul-maicii-domnului-din-s-draslicenir-l-criuleni/
Vasile Bumbac
18
(1877). Sfințit de către Î.P.S. Pavel. În parohia Alcedar se află de la 21

martie 1879, fiind transferat de la parohia Solonceni, județul Orhei. La 1
august 1881 a fost transferat la biserica din localitatea Cucuruzeni, ace-
lași județ18. A avut un băiat pe nume Gheorghe Andronic Petcov, născut
în anul 1880, în s. Alcedar, r-nul Rezina, care a absolvit Seminarul Teo-
logic din Chișinău și a fost înscris ca paroh la biserica ,,Sf. Dimitrie” din
orașul Orhei, până în iulie 1946, cu numărul certificatului 13119.
12. Preotul Feodor Vasile FOCȘA (15 august 1881–4 noiembrie 1885).
A fost preotul care a slujit pentru ultima dată în biserica din lemn. Tot
el a închis această biserică deoarece locuitorii nu se uneau să o finiseze pe
cea din piatră.
18
19
Teodor Candu și Octavian Moșin. Documentele privitoare la istoria bisericii din RSSM: registrul
și listele clerului (1945-1955). Chișinău: Pontos, 2013.
PREOȚII SLUJITORI ÎN BISERICA DIN PIATRĂ
1. Preotul Feodor Vasile FOCȘA (4 noiembrie 1885–1 octombrie 1925).

Născut în anul 1856, fiul preotului Vasile Focșa din Teleneștii Vechi,
județul Orhei. În anul 1881 a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În
același an, la 15 august, a fost hirotonit preot pentru această biserică de că-
tre Î.P.S. Pavel. A slujit aici până în octombrie 1925, când demisionează.20
În anii 1905–1906 a îndeplinit funcția de second protopop și a ajuns până la
rangul de iconom stavrofor. Pe acele timpuri satul era locuit de răzeşi, toţi
ortodocşi, dar unii trecuţi din timpul ţarismului la inochentişti. În acești
44 de ani de slujire parohul Feodor a încercat să liniștească satul de inva-
zia inochentistă, ceea ce parțial îi reușise. Deoarece locuitorii aveau diferite
opinii în ce privește necesitatea construcției unei noi biserici Feodor Focșa a
închis vechea biserică din lemn. Datorită marii stăruințe a preotului paroh
Feodor Focșa dar și jertfei foarte însemnate a ,,dvoreanului” Grigore Fotescu
din Alcedar, care a vândut 10 fălci de pământ construcția noii biserici a fost
finalizată. Noua biserică din piatră cu hramul ,,Sf. Arh. Mihail și Gavriil”
a fost sfințită la 4 noiembrie 1885 în frunte cu parohul Feodor Focșa, fiind
primul preot care a slujit în ea.21 Feodor Focșa a decedat la 26 decembrie
1932 la vârsta de 76 de ani, după 51 de ani de preoție, dintre care 44 de ani la
aceeași parohie.22 Este înmormântat pe partea stângă de la intrarea în curtea
bisericii. Pe crucea de pe mormântul preotului se observă imaginea sa. Nu
se înțelege bine, dar aspectul fizic poate fi descris după cum urmează: fața
era de formă rotundă, era înalt de statură, avea barbă lungă și păr mare. A
fost preot de mir, se cunoaște după scufia de pe cap. Pe cruce e scris: ,,Aici se
odihnesc rămășițele pământești ale bunului păstor IC. ST. FV Focșa 1857-1932”.
Când a fost săpată groapa, în stânga, a fost făcut un ,,cotlon”, în care a fost
pus sicriul ca să nu fie aruncat pamânt peste el; se subînțelege că a fost în-
gropat ca într-un sclep. Așa se recomandă la fiecare preot.
20
Alexandru Cerga. Op. cit., p.23.
21
22
Ibidem, p. 567.
Vasile Bumbac
20
Aici anexăm un articol despre înmormântarea Iconom stavroforului

Feodor Focșa, scris de către preotul Mihail Vasilache, în varianta în care a
fost publicat în revista ,,Luminătorul” din martie 1933.
† Iconom stavrofor Feodor Foc[a

}n ziua de 26 Decembrie 1932 a ]ncetat din via\= p=r. Ic. St. Feo-
dor Foc[a, fost preot paroh în parohia Alcedar, cerc. IV, jud. Orheiu.
R=posatul a murit ]n v]rst= de 76 ani, dup= 51 ani de preo\ie [i 44 ani
de p=storie efectiv= în aceea[i parohie, Alcedar. Bl]nde\ea [i r=bdarea
au fost cele dou= virtu\i caracteristice a r=posatului. }n lunga-i p=s-
torire a avut de ]nfruntat multe protivnicii, proprii oric=rei activit=\i
pastorale, accentuate ]ns= mai cu seam= ]n parohia Alcedar, compus=
din elemente eterogene, r=ze[i [i \=rani, fii credincio[i ai sf. Biserici
[i sectan\i (inochenti[ti [i fotescieni). Toate ]ns= le-a adus la bun sf]
r[it prin tactul [i r=bdarea sa. }naintea sf. sale nu se prea putea stabili
preo\ii ]n Alcedar. A fost chiar un caz, c]nd unui predecesor al p.c sale
i-au pus foc r=uvoitorii. P=r. ic. st. Feodor Foc[a a avut ]ns= norocul
de-a birui toate metehnele p=storiei ]n Alcedar. Nu-l clintiau din pos-
tul s=u cele mai mari am=r=ciuni [i astfel a ajuns la rezultate fericite.
De numele p=r. Ic.St. Teodor Foc[a e legat tot ce e bun [i folositor
]n Alcedar: Construirea bisericii [i-a [colii (fosta gr=dini\=), ]nfiin\area
coperativei s=te[ti etc. Din anul 1925 p=r. Ic. St. F. Foc[a demisionase din
postul s=u. (}nainte de-a demisiona a fost mai mul\i anii duhovnic al
cerc. IV, jud. Orheiu, ]n tinere\e a fost c]tva timp [i ajutor de protopop
]n cerc. II, jud. Orheiu) {i de atunci se stingea v=z]nd cu ochii acela,
care a botezat [i-a cununat [i pe cei mai b=tr]ni oameni din sat; acela
care de to\ era iubit [i stimat [i n-a avut nici o pricin= cu parohienii s=i.
}mplinindu-se voia Domnului ca p=r. Ic. St. Feodor Foc[a s= se
mute la cele ve[nice în ziua de 26 Decembrie a avut loc ]nmorm]
ntarea sa.
S-a s=vîr]it aceast= ]nmorm]ntare de un sobor de 14 preo\i vecini

cu un diacon, în frunte cu p=r protopop ic. st. Gh. Caracicovschi.
R=m=[i\ile trupe[ti a p=r. Ic. St. F. Foc[a au fost duse ]n ajun ]n
biserica parohial= din Alcedar, cîndîndu-se umilitorul tropar ,,Ajutor
[i acoperitor” [i asist]nd nu numai satul ]ntreg, Alcedar ci [i mul\i
credincio[i din alte sate. Seara s-au s=v]r[it vecernea [i utrenea, iar a
doua zi de la ora 8 diminea\a sf. Liturghie [i prohodul, cari a durat
p]n= la ora 2 d.a. R=spunsurile sf. Liturghii [i c]nt=rile prohodului au
fost executate de corurile din parohiile Alcedar [i Poiana, precum [i
de c=tre c]nt=re\ii prezen\i. Lumea era a[a de mult=, c= foarte pu\in=
a ]nc=put ]n sf. biseric=, cea mai mare parte a umplut spa\ioasa curte
a bisericii. C]nt]rile [i citirile prohodului s-au executat foarte frumos
de preo\ii prezen\i. Merit= a fi subliniat= cu laud= c]ntarea moldove-
neasc= foarte pl=cut= a c]nt=re\ului I. Marian, precum [i a preo\ilor T.
Petcu, D. Danilov [i Gr. Navro\chi.
S-au pronun\at 6 cuv]nt=ri funebre, 5 de c=tre preo\i [i una de
directorul [colii primare din Alcedar, d. P. Laz=r. La zapriceastn= a
predicat p=r. Vl. Popovici despre marele mister al mor\ii din punct de
vedere cre[tinesc. }naintea prohodului a luat cuv]ntul preotul paroh,
Mihail Vasilache, care a ]ndemnat pe parohieni s= aduc= p=r. Feodor
Foc[a, fostul [i iubitul lor paroh un singur dar, inimile lor iubitoare
fa\= de sf. biseric=. }nainte de cu ,,sfin\ii odihne[te” a luat cuv]nt p=r.
diacon Victor S]rbu, care a servit cu r=posatul timp de 18 ani. Cuv]
ntarea sa scurt=, dar foarte duioas= a str]nit lacrimi [i la vorbitor [i la
cei prezen\i.
}n fa\a gropii a cuv]ntat dint]iu d. ]nv=\=tor P. Laz=r, pomenind
de cele trei opere ve[nice legate de numele p=r. F. Foc[a: construirea
bisericii, a localului [colii (fosta gr=dini\=) [i ]nfiin\area cooperativei
s=te[ti (se mai spune magazinul ars). A mai luat cuvîntul p=r. Gr.
Navro\chi, care a adus cuvinte sim\ite de adio fostului confrate mai
mare [i duhovnic. Solemnitatea a luat sf]r[it prin cuvîntarea p=r. pro-
topop ic. st. Gh. Caracicovschi, care ]n cuvinte simple, dar foarte sim\
Vasile Bumbac
22
ite a rugat pe parohienii din Alcedar ]n numele r=posatului s= asculte

totdeauna de mama noastr= iubitoare, sf. biseric= [i s=-l pomeniasc=
pe iubitul lor p=stor, p=r. F. Foc[a ]n rug=ciunile lor, scriindu-l ]n po-
melnic.
Fie-i pomenirea ve[nic= [i \=r]na u[oar=!..23
2. Preotul Iustin Haralambie BAZILIUC (22 octombrie 1925–1 fe-

bruarie 1928).
Născut la 2 iulie 1899 în satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, fiu de
cântăreț. Absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău (1923). În ziua
de 22 octombrie 1925 a fost hirotonit preot pentru biserica din Alcedar, iar
la 1 februarie 1928 a fost transferat la parohia Inești, județul Orhei.
3. Preotul Mihail Marțian VASILACHE (5 februarie 1928 – 27 iunie

1940).
Născut la 14 octombrie 1900 în localitatea Vadul-Rașcov, județul So-
roca, fiu de țăran. Absolvent al Seminarului Teologic din Cernăuți (1926).
A fost numit paroh la biserica din Alcedar la 5 februarie 1928. Părintele
Mihail a fost un mare patriot și se număra printre preoții-martiri ai Basa-
rabiei. A murit prematur ,,de inimă rea”, în hotelul de la gara din Iași, în
dimineața zilei de 28 iunie 1940, la ora 6, deci în ziua anexării Basarabiei
de către URSS. ,,…Soția sa, Larisa, deschizând fereastra, vede ,,trupe ale
armatei” și-i spune soțului că sunt rușii. Preotul moare imediat în urma
unui infarct… ”.
Este cunoscut prin activitatea sa publicistică. Din anul hirotoniei până
în 1940 a publicat articole în revista eparhială ,,Luminătorul”, precum și
în ,,Raza”, gazeta Uniunii Clericilor Ortodocși din Basarabia. În anul 1936,
în revista ,,Luminătorul’’, publică istoricul parohiei Alcedar.24
23
Vasilache Mihail. + Iconom stavrofor Feodor Focșa. În: Luminătorul, 1933, nr. 3, p. 196-198.
24
Alexandru Cerga. Op. cit., p. 24.
Jurnalista Nina Negru de la Jurnal tv, ne relateaz=:
Mihail Mar\ian Vasilache, preot ]n parohia Alcedar, jud. Orhei. S-a

n=scut la 14 octombrie 1900 ]n localitatea Vadul-Ra[cov, jud. Soroca.
Mihail Vasilache [i ceilal\i doi fra\i r=m]n ]n grija unchiului, preotul
Grigore Navroteanu, dup= ce tat=l lor pleac= ]n SUA. Ajuns portar la
un hotel din Chicago, apoi g=sind de lucru pe la Boston, Mar\ian ][i
chem= familia. Dar so\ia Vera a preferat s=-[i creasc= singur= copiii.
Avea la Cu[mirca, nu departe de Alcedar, p=m]nt [i moar=.
Sf=tuit de unchiul s=u, Mihail intr= la Facultatea de Teologie din
Cern=u\i. Era foarte de[tept [i citea mult. Dup= absolvirea Facult=\ii
de Teologie din Cern=u\i ]n anul 1927 s-a c=s=torit cu Larisa Gorobei
din B=dragi, jud. Edine\, care [i ea f=cuse studiile la Cern=u\i. }l cu-
nun= preotul din Rotunda, jud. Hotin. }n 1927 a fost hirotonit preot
pe seama Bisericii „Sf. Arh. Mihail [i Gavriil” din comuna Alcedar, jud.
Orhei. Primul copil, Tamara, a fost coleg= de =coala primar= cu viitoa-
rea interpret= de muzic= popular= Angela Moldovan. Al doilea copil
s-a n=scut ]n 1938 [i se numea Leonila, dup= b=rbat Mihalef; ea a tr=it
la Gala\i p`n= la sf]r[itul vie\ii. Ambele fete au reu[it s= fac= facult=\
[i s= ]ntemeze c`te o familie.
Pe parcursul anilor sluji\i la biserica din Alcedar (5 februarie 1928
- 27 iunie 1940), preotul misionar Mihail Vasilache a fost un colabora-
tor activ al revistei eparhiale ,,Lumin=torul” unde a f=cut ,,}nsemn=ri
din trecutul parohiei Alcedar, jud. Orhei”. Dar au fost publicate [i
numeroase articole ale cucerniciei sale ]n ziarul ,,Raza”, gazeta Uni-
unii Clericilor Ortodoc[i din Basarabia, ]n revista „Misionarul” [.a.
Consilierul cultural Vladimir Burjacovschi ]l admira, polemiza cu el [i
se mira de „ciudatul pesimism specific p=rintelui Mihail Vasilache”. }
n materialele publicate scria despre specificul religiozit=\ii basarabe-
nilor [i despre condi\ia preotului din acea perioad=, despre misiunea
grea a preotului [i despre dec=dera moral= a credincio[ilor.
Nu plictiseau nici predicile sale \inute ]n Alcedar, simple [i combati-
ve. Satul era locuit de r=ze[i, to\i ortodoc[i, dar unii trecu\i din timpul \
Vasile Bumbac
24
arismului la inochenti[ti. Preotului Feodor Foc[a, decedat în 1932, ]i tre-

buiser= 44 ani de slujire ]n acel sat ca s=-l lini[teasc=. Mai ]nainte, unui
alt preot ]i puseser= foc casei. Fanatismul ignoran\ei ]n cele ale precep-
telor evanghelice, anarhia sufleteasc= [i indiferen\a moral= a cre[tinilor
]l ]nsp=im`ntau pe preotul Mihail, fiind o fire foarte sensibil=.
Pentru activitatea pastoral= [i misionar= rodnic=, desf=[urat= ]n pa-
rohie, precum [i ]n cadrul cercurilor pastorale, la 2 ianuarie 1932 a
fost gratificat cu scufie. }n luna august a anului 1939, ]mpreun= cu al\i
clerici ai Arhiepiscopiei Chi[in=ului, a frecventat cursurile misionare.
}n urma ]naint=rii notei ultimative de c=tre Guvernul sovietic ]n
care se cerea cedarea Basarabiei [i a Bucovinei de Nord, c`nd armata
[i administra\ia rom`n= se retr=geau, s-a refugiat peste Prut [i un nu-
m=r mare de popula\ie. P=rintele Mihail Vasilache, con[tientiz`nd c=,
fiind unul dintre frunta[ii intelectualit=\ii din localitate, dar [i din ca-
uza opiniilor sale scrise despre bol[evism, va fi supus persecu\iilor, s-a
refugiat peste Prut ]mpreun= cu familia sa la data de 27 iunie 1940, ]n
ceasul al 12-lea. A plecat ]n grab= cu so\ia [i cele dou= fete. Ajung`nd
]n Ia[i, au ]noptat la hotelul de l`ng= gar=. Iar ]n diminea\a zilei de 28
iunie, pe la ora 6, pe strada G=rii, au auzit armatele bol[evice m=r[=lu-
ind sub ferestrele hotelului [i, ]n timp ce discuta cu preoteasa Larisa
despre asta, de „inim= rea”, a f=cut un infarct care i-a fost fatal. At`t
de tare [i-a iubit |ara [i Neamul, c= inima lui nu a rezistat la g`ndul
]nrobirii Basarabiei! Preoteasa a fost ajutat= de preo\ii din Ia[i, ei i-au
dat od=jdii de l-au ]mbr=cat [i ]nmorm`ntat la Cimitirul Eternitatea.
Mai avea 4 luni [i ]mplinea 39 de ani. Preoteasa r=m=sese cu doi copii
de m`n= [i cu o valiz=.
Deci, ]n „S=pt=m`na Ro[ie” a lui Paul Goma [i [n cartea „Din is-
toria vie\ii biserice[ti din Basarabia” (1812–1918) – (1918–1944) a
lui Boris Buzil=, a fost g=sit numele preotului Mihail Vasilache, men\
ionat ca unul dintre cei 48 preo\i basarabeni mor\i sau disp=ru\i ]n
primul an de ocupa\ie bol[evic=.25
25
http://www.gid-romania.com/Articol.asp?ID=3188
http://www.jc.md/cum-arata-un-preot-jurnalist-inainte-de-28-iunie-1940-oameni-si-carti/
Mai jos voi anexa cele mai principale articolele scrise de preotul
Mihail Vasilache despre satul Alcedar în revista
,,Luminătorul”, anii 1927–1940:
1. Însemnări din trecutul parohiei Alcedar, județul Orhei

Parohia Alcedar, cerc. IV, jud. Orhei se află în Nordul județului, în regiunea
Rezina – Șoldănești, 3 km. de la malul Nistrului, 60 klm. de la Orhei și 100 km.
de la Chișinău.
În prezent satul Alcedar cu biserica sf. Voevozi numără la 400 gospodari
avuți, fiind și vre-o 30 familii răzășești, cari posedă în medie cîte 20-40 h pămînt.
Satul e așezat pe două coline de deal, ce stau față în față și are o înfățișare frumoa-
să. În 1823 în Alcedar erau numai 68 gospodari.
Numele satului Alcedar ar fi de origină turcească (nu departe de sat în drum
spre Rezina se află o ,,cetățuie” adecă un loc ridicat cu val de pămînt în jur. Ar fi
fost o ,,cetățuie” (fie turcească, fie de a moldovenilor) și după cum ne-a spus cel
mai bătrîn om din sat, Ion Călugăru (de 88 ani), ar fi însemnat tufe roșii (Alcedar
în turcește îseamnă roșii?). Tot după spusele acestui bătrîn, Alcedarul vechiu nu
ar fi fost în locul de azi, ci în valea Nistrului, dar a fost mutat aci de către turci.
Cele dintîiu date sigure cu privire la Alcedar aflăm din formularele și vedo-
mostiile bisercești, cari ne pomenesc că biserica veche din Alcedar ar fi fost zidită
dintîiu în anul 1753 de mazilii Vasile Oprea și Sandu Sîrbu.
Înainte de alipirea Basarabiei de Rusia, parohia Alcedar făcea parte din episcopia
Hușilor și ținea de protopopia și ținutul Sorocii. Acest lucru ne confirmă cărțile mi-
tricale, de pe anii 1810 și 1811, luate << din Consistorul duhovnicesc de la Huși>>
și păstrate în arhiva bisericii. Deasemenea se știe precis, că pînă în anul 1817, pa-
rohia Alcedar ținea de protopopul din tîrgul Sorocii, Teodor Casianovi, cari << ar fi
încredințat și dat bisericii din Alcedar izvorul averii bisercești>>. Presupunem că
acest protopop în anul 1817 a făcut inventarul bisericii pentru a-l preda protopopiei
Orheiului, căci mai tîrziu și pînă azi parohia și satul Alcedar țin de jud. Orheiului.
Am pomenit, că din actele bisercești rezultă, că cea mai veche biserică în Al-
cedar ar fi fost durată pentru prima dată (?) în anul 1753. Așa cel puțin glăsuiesc
Vasile Bumbac
26
<<vedomostiile>> mai vechi. Cele mai nouă arată anul 1779, ba și 1819 (aceste
date sînt considerate ca mărturisiri sau înoiri ale bisericii vechi). Biserica veche
era de nuiele, lipită cu lut, slabă de vechime și acoperită cu stuh. Clopotnița era
de-o parte pe patru stîlpii, acoperemîntul avînd de răzlogi. În anul 1842 vechea
biserică a fost renovată << cu stăruința tuturor răzășilor și poporănilor>>. I s-a
pus fundament de piatră, s-a tencuit, dar a rămas tot de lemn, și s-a acoperit cu
șindrilă.
Această biserică a durat pînă în anul 1884, cînd dîntîiu s-a închis, apoi s-a
dărîmat, construindu-se biserica actuală.
Din biserica veche s-au păstrat numai două icoane a Maicii Domnului și sf.
Nicolaie, cîteva veșminte (între altele și un orar diaconesc), un potir de cositor, și
o evanghelie moldovenească cumpărată și dăruită de Vasile Oprea în 1789.
Construirea actualei bisericii a început în anul 1875, după planul întocmit de
arhitectorul Pavin și aprobat de << Gubernscoie upravlenie>>, semnat de vice-gu-
bernatorul de pe atunci și arhitectorul gubernial. Biserica s-a construit de piatră,
s-a acoperit cu șindrilă (turnurile cu fier vopsit) și este destul de încăpătoare.
Construcția ei a durat zece ani (1875–1885) și s-au făcut cu mare greu. Pa-
rohienii ar fi fost chiar defraudați de un oarecare antreprenor, Covalev; bani s-au
strîns și cu condica pînă și în eparhia Hersonului (la Odesa) de fiul ponomarului
din Alcedar, Ioan al lui Eufimie Siminel. Numai mulțumită stăruinței fostului
paroh, Teodor Focșa, care a închis biserica veche, văzînd neunirea locuitorilor de
a o termina și jertfii foarte însemnate a <<dvoreanului>> Grigore Fotescu din
Alcedar, care a vîndut 10 fălci de pămînt propriu s-a terminat construcția, noua
biserică a fost sfințită la 4 noiembrie 1885. S-a împlinit deci 50 de ani de la data
sfințirii bisericii actuale din Alcedar.
Cît privește clerul bisericii din Alcedar, date precise le avem de la anii 1810-
1811 încoace. Ce preoți ar fi fost înainte de aceste date nu știm. În metricile pre-
zentate de către episcopia Hușilor pe anii 1810-1811 se pomenesc să fi fost doi
preoți în Alcedar Teodor Ivanovici și Luchian Glijinschi. De la 1811 încoace sunt
trecuți în formular iarăși doi preoți: frații Feodor și Gavriil Lujanschi. Ceva mai
tîrziu (din 1831) rămîne un singur preot Teodor Lujanschi (pînă în 1837).
Cîntăreți după caz trebuia să fie numai doi și un ponomar, dar de fapt erau
mai mulți, trei și chiar patru, afară de ponomar. A fost și un diacon Iacov Lu-
janschi hirotonisit în anul 1874, 7 maiu, dar mort în curînd (+ 12 ianuarie 1852
de oftiga în vîrstă numai de 40 ani). Preotul Gavriil Lujanschi din anul 1862 a
rămas văduv, și în 1831 a fost scos din preoție, dar a murit ceva mai tîrziu în anul
1848, 27 aprilie fiind înmormîntat tot în Alcedar. În Alcedar a fost înmormîntat
și fratele său, preotul Teodor Lujanschii, mort la 24 februarie 1837 în vîrstă de
58 ani. Alți preoți nu și-au sfîrști zilele în Alcedar, în afară de păr. Ic. St. Teodor
Focșa care a păstorit 44 ani în Alcedar (1881–1925) și-a decedat în anul 1932, 26
decembrie. Multă vreme a preoțit în Alcedar și preotul Ioan Șt. Donic (1837-1872
adecă 35 ani), dar demisionînd a trăit restul zilelor sale în parohia Iurceni, jud.
Lăpușna, unde, probabil, ar fi fost și înmormîntat. Între anii 1872-1881 s-au rîn-
duit 5 preoții în Alcedar (Preoți: Vasile Roșca, Gh. Calimanescu, Ion Teodoreanu,
Elisei Iamburschi și Andronic Petcov. Anii servicii lor vezi mai jos în izvorul pre-
oțelor din Alcedar). Se spune, că nu se prea împăcau cu oamenii, cari erau răzeși
și îndărătnici. Un răzeș, Andronovici ar fi dat foc ariei preotului Ioan Teodorean.
Cu preotul Elisei Iamburschii s-ar fi pus de pricină un alt răzeș și din cauză, că
nu a avut săi plătească plata ce-o cerea preotul, a îndreznit să ducă singur mortul
la groapă. Numai păr. Teodor Focșa fiind un om răbdător și blînd << s-a putut
împăca >> cu enoriașii săi.
Cît privește cîntăreții și ponomarii, locurile lor se cam moșteniau. Astfel în-
tîlnim doi fii ai preoților Lujanschi ca cîntăreți în Alcedar (Iacob și Teodor Lu-
janschi), pe fiul cîntărețului I.Coadă, iar dascălul Sisoi Ghîrlea moștenește locul
de cîntăreți în calitate de ginere a lui Teodor Lujanschi. Cîntărețul Șt. Frunză și
ponomarul Teodor Mociulschi au stat numai cîțiva ani la Alcedar și erau holtei.
Ceilalți aveau legături mai adînci în sat și-au stat vreme mai îndelungată, adecă
toată viața. Un ponomar, Nichita Pranițchi nu știm din care cauză a fost în anul
1836 scos din tagma duhovnicească.
Atît preoții Teodor și Gavriil Lujanschi, precum și preotul Ioan Doruc <<în
Seminare nu s-au învățat.>> Preoții de la 1872 încoace însă toți au fost absol-
venți ai seminarului. Ranguri sau funcțiuni deosebite preoții Teodor și Gavriil
Lujanschii precum și pr. Ioan Doruc nu au avut. Cei cinci preoți urmăritori erau
tineri și deci cînd erau la Alcedar, erau numai la începutul carierii lor. Numai
Vasile Bumbac
28
păr. Feodor Focșa a fost în 1905-1906 ajutor de protopop și a ajuns pînă la rangul
de Ic. Stravrofor.
Cît privește moralitatea clericilor ea a fost bună, cu excepția a cîțiva clerici,
cărora le cam plăcea băutura.
Înainte de-a da mai jos izvodul preoților și cîntăreților din Alcedar, subliniem
că preotul Teodor Lujanschi a fost sfințit de P.S. Meletie al Hușilor în anul 1811.
Preoții din Alcedar:

1. Luchian Glijinschi și Vasile Ianovschi înainte de 1811.
2. Preotul Toader I. Lujanschi, sfințit de P.S. Meletie al Hușilor la 30 aprilie
1811. A preoțit 26 de ani (1811–1837). A decedat la 14 februarie 1837 în etate de
58 ani.
3. Preotul Gavriil Lujanschi, hirotonisit la 11 aprilie 1815 de Î.P.S. Gavriil,
văduv din 1826, în 1831 scos din preoție. A decedat în 1848 la 27 aprilie.
4. Preotul Ioan Șt. Doruc, sfințit de Î.P.S Dimitrie la 10 iulie 1837. A preoțit
35 ani (10 iulie 1837-13 februarie 18720, cînd a demisionat.
5. Preotul Vasile Roșca (11 iunie 1872 – decembrie 1874). A preoțit 2 ani și
s-a transferat la Ignăței, jud. Orhei, sfințit de Î.P.S. Arhepiscop Pavel.
6. Preotul Gh. Calimanescu (8 decembrie 1874 – octombrie 1875). A preoțit
un an și s-a transferat în altă parte; sfințit tot de Î.P.S. Arhepiscop Pavel.
7. Preotul Ioan Teodorean, sfințit de Î.P.S Antonie. În Alcedar a preoțit jumăta-
te de an (27 octombrie 1875 – martie 1876) și s-a transferat la Cobîlca, jud. Orheiu.
8. Preotul Elisei Iambursci (17 martie 1876 – martie 1879), a preoțit trei ani
în Alcedar. A fost sfințit de Î.P.S. Pavel. S-a transferat la Seseni, jud. Orheiu.
9. Preotul Antonie Petcov, sfințit de Î.P.S Pavel. A preoțit 2 ani la Alcedar
(21 martie 1879 – august 1881) și s-a transferat la Cocorozeni.
10. Preotul Feodor Focșa, sfințit tot de Î.P.S. Pavel. A preoțit 44 ani în Al-
cedar (15 august 1881 – 1 octombrie 1925). A decedat la 26 decembrie 1932 în
Alcedar.
11. Preotul Iustin Baziliuc (25 octombrie 1925 – 1 februarie 1928) transferat
la Inești.
12. Preotul Mihail Vasilache preoțește din februarie 1928.
Cîntăreții din Alcedar:

1. Ioan Coadă, 13 iunie 1817 – 1835 (18 ani).
2. Ponomar Nichita Pranițchi, 5 decembrie 1813 – 1836, cînd a fost scos din
tagma duhovnicească.
3. Nicolae Devder, 18 iunie 1830 – 1848 (13 ani).
4. Ponomar Iacob a lui Teodor Lujanschi, 2 mai 1836-1852. La 7 mai hiroto-
nit diacon. A murit la 12 ianuarie 1853 în etate de 40 ani, de oftigă.
5. Feodor I. Coadă, 30 aprilie 1837-1854 (17 ani).
6. Feodor Gav. Lujanschi, 16 octombrie 1837-1854 (17 ani).
7. Ponomar Teodor Mociuschi, 30 decembrie 1852-1855(3ani) – era holteiu.
8. Ștefan D. Frunză, 12 septembrie 1855-1860(5 ani) – era deasemena holteiu.
9. Ponomar Eufimie Sinel, 20 septembrie 1855-1899 (44 ani).
10. Sisoi Ghîrlea, 26 ianuarie 1858-1907 (49 ani).
11. Victor Sîrbu, de la 20 iulie 1907. În noiembrie 1922 hirotonit diacon.
Cît privește întreținerea clerului, pînă în anul 1846 pămîntul bisercesc nu
era hotărnicit, ci clericii <<se foloseau de pămîntul răzășesc de arat și de cosit
după putere>> adică cît puteau lucra. În anul 1846 s-a măsurat pentru biserică
33 destine de pămînt, din care 28 de arat și 2 de cosit; 24 destine au dat răzășii și
8 destine boerul. De pămîntul răzășesc se foloseau preoții, dar de cel de la boeri –
cîntăreții și ponomarii. Un alt izvor de venituri era trebuințe. Leafă de la stat nu
s-a primit decît tocmai de păr. F.Focșa, începînd cu anul 1910 (300 ruble preotul
și 100 ruble cîntărețul). Casa parohială nu a fost în parohie pînă în anul 1933,
cînd a fost donată de Gh. și Ghlicheria Harghel. Cimitirul vechiu era în ograda
bisericii. (În prezent cimitirul e departe de biserică, pe dealul din fața bisericii –
vis-a-vis). Azi în locul fostului cimitir vechiu e construită școala, o încăpere mare
și frumoasă. De altfel școală există în Alcedar din anul 1871, dar nu a avut local
pînă în anul 1926. Parohia Alcedar a făcut parte în anul 1918 din blagocinia
Nistrului (mai tîrziua numită a cerc. II).
Din 1918 face parte din protopopia cerc. IV jud Orheiu. Cînd era în cerc. II,
era foarte incovenabil faptul, că protopopia era departe pînă la 40-50 vîrste, pe la
Molovata, Jori, Bulăești, etc.
Vasile Bumbac
30
Prin anii 1822-1828 ar fi fost alipită și biserica din Poiana la Alcedar. Așa,
cel puțin, citim în Vedomostia bisericii din 1823. Mai tîrziu au fost alipite la pa-
rohia Alcedar chiar trei biserici din Solonceni, Tarasova și Poiana (1872-1889).
Din anul 1914 e alipit satul Curături, ce are biserică din 1929.
Actele bisercești se țin și se păstrează după cum urmează: metricile din anul
1810, izvod pentru averea bisericii din 1817, condica de venituri și cheltuieli de
pe lumînări din 1822 și condica de ispoveduiți, tot din anul 1822.
Nu se cunosc toate vizitele făcute de ierarhi în parohia Alcedar. Se cunoaște
din acte numai că Alcedarul ar fi fost vizitat de P.S. Neofit, P.S. Iacob (1904),
I.P.S. Mitropolit Gurie în 1928 (sfințind pe loc pe preotul-paroh Mihail Vasila-
che) și P.S. Dionisie în 1929, sfințind biserica filială Curături.
Încheind acest izvod cu scurte date din viața parohiei Alcedar, nu putem să
nu însemnăm, că parohia suferă în prezent de dezbinările inochentiștelor, precum
și de spiritul de indiferență religioasă, ce pătrunde pretutideni în zilele noastre.
Poporul însă tot este încă atașat față de biserică și cler și, deci să sperăm că, cu
ajutorul lui Dumnezeu, viața parohiei Alcedar va prospera și în viitor.
P.S. Biserica sf. Voevozi din Alcedar posedă următoarele cărți de slujbă mai vechi:
1. Sf. Evanghelie slavonă, Moscova 1757;
2. Sf. Evanghelie moldovenească, Rîmnic 1784;
3. Anftologhion, București 1786;
4. Catavasier greco-moldovenesc, Iași 1792;
5. Apostol, Rîmnic 1794;
6. Penticostarion, București 1800;
7. Octoih, Buda 1811;
8. Liturghier mare, Chișinău 1815;
9. Molebnic, Chișinău 1815;
10. Panahidar, Chișinău 1815;
11. Ceslov mare, Chișinău 1817;
12. Mineu de obște, Chișinău 1819;
13. Trebnic, Chișinău 1819;
14. Liturghier mic, Chișinău 1837;
15. Sf. Evanghelie moldovenească, Chișinău 1855;
16. Tipicon moldovenesc, Chișinău 1857, 2 exemplare;

17. Psaltire moldovenească, Chișinău 1857.
Menționăm, sf. Evanghelie slavonă ca cea mai veche carte, tipărită încă sub
împărăteasa Elisaveta Petrovna (fiica lui Petru cel Mare).26
2. Sărbătoarea din comuna Alcedar

În ziua de 5 februarie. Duminică, în comuna Alcedar a oficiat sf.liturghie
Î.P.S. arhepiscop Gurie și a hirotonit în preot pentru acea comună pe diaconul
Mihail Vasilache, licențiat în teologie la Facultatea din Cernăuți.
Împrejurările permegătoare, cărora se datoreșete această rară solemnitate,
sînt următoare: comuna Alcedar mai de mult timp a fost molipsită de mișcarea
inochentistă. În acea comună și pînă la războiul mondial sau petrecut lucruri
extraordinare, de exemplu ca sărbătorirea Paștelui la 1 august cu ouă roșii, bine
înțeles, că aceasta s-a făcut de către unii din adepții lui Inochentie.
Stăpînirea Eparhială, îngrijorată de starea nesigură a treburilor din parohia
Alcedar, a scos la pensie pe bătrînul paroh protoiereu Feodor Focșa și a numit în
locul lui pe preotul Grigore Navroțchi, din Șipca. Sf. sa însă a refuzat să primeas-
că această numire, din cauza lipsei de locuință pentru preot. Preotul din Găureni,
Gheorghe Fotescu, căruia i-a fost propusă această parohie, cunoscînd la fața lo-
cului atmosfera, s-a retras, atunci a fost numit în mod provizoriu tînărul preot
Iustin Baziliuc hirotonit pentru Șipca în locul păr. Gr. Navroțchi. Păr. Baziliuc
n-a putut opri puhoiul pornit.
În urma acestor evenimente Stăpînirea Eparhială din Chișinău s-a hotărît
să transfere pe preotul Iustin Baziliuc la altă parohie, iar pentru Alcedar să se
însemne un preot, cît mai bine pregătit din punct de vedere misionar și aceasta
s-a putut realiza în urma cererii d-lui Mihail Vasilache, licențiat în teologie de la
Facultatea din Cernăuți, care cu distincție a luat licența pentru teza misionară
,,Mișcarea inochentistă din Basarabia”. Petiționarul a fost numit pe ziua de 1 fe-
bruarie 1928. În ziua de 30 ianuarie fu sfințit diacon, urmînd ca sfințirea în preot
să se facă la fața locului în Alcedar.
26
Vasilache Mihail. Însemnări din trecutul parohiei Alcedar, jud. Orhei. În: Luminătorul, 1936, nr.
8-9, p. 563-568.
Vasile Bumbac
32
În ziua de 3 februarie seara î.p.s. arhepiscop Gurie însoțit de revizorul eparhi-

al, preot. D. Bocunovschi, consilier Ic. St. I. Andronic, protodiaconul T. Ursache
și trei ierodiaconi a plecat cu trenul spre Bălți avînd la dispoziție, din bunăvoința
Direcțiuni X a C.F.R., un vagon special și sîmbătă la ora 12 ziua au sosit la Șol-
dănești.
La gara Șoldănești Î.P.S. sa a fost întîmpinat de protopopul cerc. IV jud.
Orhei Gh. Caracicovschi, parohul din Șipca preotul Grigore Navroțchi, preotul
plășii Rezina Gr. Secară, nou hirotonitul diacon Mihail Vasilache precum și de
numeros popor.
Păr. protopop Gh. Caracicovschi i-a urat Î.P.S. sale bun sosit, asemănîndu-l
cu dumnezescul ap. Pavel, care înfruntînd orice greutăți și primejdii, predica
cuvântul lui Dumnezeu cu timp și fără timp. Încheind a exprimat nădejdea că
precum binevenită este sosirea Î.P.S. sale, așa și fericită și plină de roade îi va fi
și întoarcerea.
De la gară, suindu-se în sănii, Î.P.S. sa și persoanele ce-l însoțiau au vizitat
biserica parohială din Șoldănești. După obișnuitele cuvinte de urare rostite de
părintele paroh Filip Mihul, Î.P.S. sa a pronunțat următoarele: ,,Dar vouă și pace
dela Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos”.
Afară e ger, dar e frumos și aerul e sănătos. Frigul iernii să nu desnădăjdu-
iască. Sub zăpadă zace viața și noi toți credem că va veni în curînd primăvara.
Așa e și în viața noastră sufletească. Ne copleșesc păcatele și toate relele, dar să nu
ne desnădăjduim. Nădejdea să nu lipsiască din sufletele noastre. Trebuie să ținem
în minte pururea cuvintele Mîntuitorului: ,,Îndrăzniți, căci eu am biruit lumea!”
Iisus Hristos ne-a deschis raiul biruind păcatul. Deci să nu ne descurajăm, ci
să credem în biruința binelui. Acum aveți o mare ispită. Sf. Sinod a introdus
calendarul cel îndreptat (adecă stilulu nou), ca să nu ne încîlcim în prăznuirea
sărbătorilor. La sinodul din Nicea s-a așezat ca Nașterea Domnului să se serbeze
în ziua biruinței soarelui, la solstițiu. Trecînd de atunci mult timp, am rămas în
urmă cu prăznuirea acestei sărbători, deoarce calendarul vechiu nu număra bine
lungimea zilelor.
Tot așa s-a întîmplat și cu sărbătoarea Nașterei Sf. Ioan Botezătorul a că-
rei sărbătorire a rămas în urmă. Deci trebuie să ținem calendarul îndreptat. Să
ascultăm de glasul Bisericii cele cuvîntătoare, de arhirei și preoții noștri. Căci

ei sunt puși de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos să învețe pe alții și turma
trebuie să-i asculte. Au dreptul a învăța și propovădui numai cei înzestrați cu
darul Sf. Duh, primit prin taina preoții. Deci de va veni cineva și va spune, că
este hirotonisit în vis, să nu-i dați ascultare, căci o spunea sau din mîndrie, sau
din nebunie. Aceasta ar fi una cu acea, cum se spune că un pusnic, văzînd în vis
că evreii se află în fericire pe cea lume, și creștinii în chinuire, neînțelegînd că
aceasta a fost ispită, a trecut la jidovism. Sau dacă cineva v-ar spune că a visat că
era împărat și s-ar crede apoi și ziua că tot împărat este, nu l-ați rîde? Să vă feriți
de asemenea ispite și să nu dați ascultare celora ce vă spun asemenea lucruri. Să
vă binecuvinteze Dumnezeu.
La ieșirea din biserică, î.p. sfințitul uitîndu-se atent la credincioși a întrebat:
De ce sunteți așa galbeni la față ? Nu-e cumva vre-o boală în comună ? Sau poate
aveți pra multe crîșme?
La aceste cuvinte păr. protopop și preoții prezenți au răspuns că boli în co-
mună nu sînt, dar crîșmele în adevăr s-au înmulțit – Șoldănești fiind o comună
în care se face joia tîrg.
La ora 2 d. a. Î.P. sfințitul împreună cu oaspeții ce-l însoțiau au luat masa la
păr. paroh Filip Mihul.
La ora 3 d.a. Î.P.S. a sosit în com. Șipca. Parohul local păr. Grigore Navroțchi
urînd bun venit înalt prea sfinției sale a asemănat venirea lui cu arătarea Dom-
nului nostru Iisus Hristos către ucenicii Săi după înviere. Și precum atunci lipsia
dintre ucenici Toma necredinciosul, așa poate că și acum lipsesc din inimă unele
suflete puțin credincioase. Dar precum Toma, pipăindu-l pe Domnul, a crezut în
învierea Lui, așa și venirea Î.P.S. sale va întări credința în popor.
La acestea Î.P.S. a răspuns următoarele:
Am găsit de bine ca să vin să văd pe parohienii din jurul com.Alcedar. Căci
acolo s-au petrecut lucruri, cari nu s-au pomenit nicodată în Basarabia noastră.
Un oarecare frate s-a socotit mai presus de preoți și arhirei, căzînd într-o straș-
nică eresie. A auzit în vis un glas, care l-ar fi făcut preot. A îndrăznit să îmbra-
ce veșmintele preoțești. S-au găsit oameni cari l-au urmat, făcîndu-se dezbinări
strașnice.
Vasile Bumbac
34
Și această boală sufletească am venit Noi acum s-o lecuim. Am venit să ară-
tăm credincioșilor, că preoția se capătă din mîna arhireului, pus urmaș al sf.
apostoli. Avem să facem un preot în Alcedar.
Luîndu-se apoi o mică gustare în casa parohului, preotului Gr. Navroțchi,
ne-am îndreptat spre com. Alcedar. În poarta bisericii Î.P.S. sa a fost întămpinat
cu pâine și sare de către membrii consiliului parohial, fostul paroh păr. Iustin
Baziliuc fiind plecat la noua sa parohie, Inești, jud. Orheiu. În biserică a fost
întîmpinat de protoiereul demisionat, păr. Feodor Focșa, care i-a dorit bun sosit.
Biserica era plină de credincioși.
Î.P.S. sa, dînd binecuvîntările obișnuite, a spus poporului că îi va cuvînta a
doua zi. S-a început apoi slujba sf. privegheri, în timpul căreia canonul a fost citit
de însuși Î.P.S. sa. Poporul a fost de asemenea miruit de Arhipăstor.
A doua zi, duminică 5 februarie, sf. slujbă a început la 07:30. În timpul vîho-
dului celui mic au fost hirotesiți: păr. protoiereu demisionat Feodor Focșa în iconom
stavrofor și păr. Antonie Jușcov în protoiereu. Înainte de a se trece la hirotonia
noului paroh Mihail Vasilache, după cîntarea heruvimică fiind biserica arhiplină de
norod, Î.P. sfințitul a rostit următoarea cuvîntare pe care o redăm pe scurt:
- Domnul nostru Iisus Hristos, propăvăduind sfînta sa învățătură, a lăsat pre
pămînt pre apostoli, ca să continuie lucru început de El însuși. Lor le-a dat drep-
tul deosebit de-a predica cuvîntul dumnezeesc, de a lega și dezlega păcatele oa-
menilor, de-a boteza și a face toate cele trebuincioase pentru mîntuirea sufletelor.
Sfinți apostoli și urmașii lor au alcătuit Biserica cea cuvîntătoare, de care trebuie
să asculte toți credincioșii, adecă Biserica ascultătoare. Sf. apostoli, lăsîndu-și ur-
mași, îi puneau în această dregătorie prin chemarea sf. Duh și punerea mîinilor.
Nimeni nu se putea considera ca urmaș al sf. apostoli, fără să fi primit punerea
mîinilor. Dintăiu prin punera mîinilor au fost puși diaconi, apoi episcopi, adecă
supraveghetori asupra Bisericilor creștine împrăștiate în lumea întreagă. Episco-
pii la rîndul lor puneau prin punerea mîinilor presbiteri sau preoți, dîndu-le lor
din harul moștenit de ei de la sf. apostoli. În Biserica creștină, astfel fiind, harul a
trecut dela un rînd de oameni înzestrați cu el la altul pînă în zilele noastre. Astfel,
de pildă, harul de la sf. Ap. Pavel a trecut la ucenicii lui Timotei și Tit; de la aceș-
tea la ucenicii lor, episcopii, presbiteri, pînă ce de la episcopii din Bizanț a trecut
în Biserica română și a ajuns și la Smerenia noastră. Harul a trecut de la persoană

la persoană, precum trece lumina de la lumînare ( Aici î.p. sfințitul arată în mod
intuitiv trecerea harului aprinzînd cîte o lumînare și apoi stingînd-o). Acum am
venit la voi, fiindcă s-a găsit între voi un frate, care a îndrăznit să-și însușească
pe nedrept lucrarea preoției, spunînd că a fost hirotonisit în vis. Dar pe lîngă că
nicăieri în sf. Scriptură nu se spune că hirotnia se capătă în vis, lucrurile ce le-a
făcut acest frate vădesc că el sau este smintit, sau a căzut într-o strașnică mîndrie.
Să nu-i dați deci ascultare lui și urmașilor lui, cari se adună prin păduri, pe cîm-
puri și își bat joc de sf. Liturghie, săvîrșind-o întru fărădelege.
Și iată, ca să vă arătăm și să vă lămurim ce-i acea sf. Preoție, am venit aici,
în comuna voastră, ca să fac un preot pentru parohia voastră. Acest tînăr diacon,
care cere darul Preoției este vrednic pentru aceasta fiind cercetat de duhovnicul
lui avînd studii înalte și toate însușirile, ce le are ap. Pavel, pentru a fi preot. Noi
îl vom face preot în fața voastră și cînd diaconul va zice ,,poruncește!”, el se va
adresa puterii lumești (în vechime împăratului) ca să se dea îngăduință să fie el
preot, diaconul va mai zice vouă, poporului, porunciți și mie poruncește Înalt
P.S. stăpîne, să dăm și noi îngăduința noastră. Apoi ca la nuntă se va cînta Isaia
dănțuește, căci el, acest viitor preot al vostru, se împreunează cu Hristos, se dedă
cu totul slujirii Lui. Iar cînd Noi vom zice: ,,Dumnezeescul Har care cele ce lip-
sesc le plinește... și vom pune mîinile pre capul lui, se va pogorî, cu rugăciunile
noastre, a tuturora, Harul sfînt asupra tănărului acestuia. Deci să ne rugăm pen-
tru tânărul acesta, să ne unim pentru totdeauna într-un gînd și într-o credință și
să fugim de rătăcirile cele de multe feluri.
Să ne ajute Dumnezeu!
În timpul sf. împărtășanie păr. Ioan Andronic a ținut următoarea predică.
,,Mă mir că de aceea ce va chemat pe voi

în Darul lui Hristos, așa în grabă vă mutați
la altă evanghelie, care nu este alta, fără
numai sînt oare carii, ce vă turbură pe voi
vrînd să strămute Evanghelia lui Hristos”.
(Galat 1, 6-7).
Vasile Bumbac
36
Cu aceste cuvinte oarecînd a mustrat sf. apostol Pavel pe creștinii din Galata,
cari socotiau că e trebuincios pentru mîntuire a ținea sîmbătă și a primi tăierea
împrejur după legea lui Moisi.
Sărbătoarea de astăzi e cu totul neobișnuită și după timp, și după împrejurări
și după însemnătate. Slujba arhierească de astăzi în comuna Alcedar, în puterea
iernei și la marginea eparhiei, hirotonia preotului pentru această biserică și pa-
rohie în fața mulțimei, care nici odată n-a văzut cum se săvârșește taina aceasta,
este lucru deosebit de rar în viața bisericească din întreaga Basarabie. Dar după
cum este deosebită și rară sărbătoarea de astăzi, așa sînt neobișnuite și motivele
și împrejurările, cărora se datorește ea, o privim și o simțim cu toții în adunarea
noastră frumoasă și înălțătoare.
În vorbele sale de toate zilele oamenii obișnuiesc să caracterizeze, adecă să
zugrăviască chipul sufletesc a oamenilor din comune întregi. Așa de pildă se zice:
în satul cutare – oamenii sunt harnicii, buni gospodari și pricepuți; în altul – sunt
cam lungi la mînă, iubitori de lucruri străine, iar în altul –zgîrciți, ne primitori de
străini și așa mai departe. Asemenea vorbe le auzim din copilărie, cum, cred, că și
dumnevoastră le auziți. Dar n-am auzit eu pînă în timpurile de astâzi, ca oamenii
din vr-un sat să-și dreagă ei singuri un preot din senin, din aer, să-și lepede biseri-
ca din sat și să se ducă prin păduri, prin locuri ascunse, prin peșteri, cum se prac-
tică de unii, ca să găsiască o altă evanghelie, un alt fel de mîntuire, afară de cele
lăsate și întărite pe pămînt de Hristos, pe care străbunii noștrii le-au păstrat cu
sfințenie. Un lucru așa de ciudat și jalnic s-a petrecut numai în comuna Alcedar.
Ziua de astăzi îmi umple sufletul de mai multe simțiri, îmi răscolește inima
din adînc și-mi aruncă cugetul pedeparte. Sărbătoarea de astăzi are două părți:
una plină de durere, de jale și întristare și alta, care ne aduce pace, mîngîiere și
bucurie. Și nu știu despre care să vorbesc întăi. Deci ca să încununăm serbarea cu
bucurie, voi vorbi înainte despre cele triste și vrednice de lacrimi.
În comuna aceasta s-a ivit un om, pe care eu personal l-am cunoscut de bun
creștin și pentru care cred că nu numai o lacrimă a vărsat în rugăciunile sale
arhepiscopul nostru, ca să-l lumineze Dumnezeu – un om botezat și sfințit în tai-
nele bisericești ca și noi și hrănit la masa dumnezeească, care s-a ridicat și a stat
împotriva Mîntuitorului nostru cel blînd, smerit și mult îndurat.
Acest om în mîndria cugetului său a declarat că preoții nu mai sunt preoți,

arhireii nu-s arhirei, nu-i botez adevărat, nu-i liturghie și singur și-a însușit
drepturile ierarhice, îmbrăcîndu-se în veșminte preoțești și făcînd slujbe. Dacă
pornirea lui s-a început dela îndreptarea calendarului – trebuie să cunoaștem, că
lucrurile prea departe au ajuns, că cele 13 zile, cum s-a uita cineva la ele nici oda-
tă și nici sub o pricină n-au avut și nu pot să aibă putere de a preface Evanghelia
lui Hristos și a răsturna temeliile așezate de Hristos în Biserica sa. Ne mai vor-
bind despre patriarhul Constantinopolului, care singur a îndreptat calendarul,
dacă ne vom uita chiar la patriarhul Ierusalimului, unde se slujește după calen-
darul vechi, vom vedea că acest patriarh rămîne în legături canonice și frățești cu
patriarhul României și cu toți episcopii, cari slujesc după stilul nou. Prea fericitul
patriarh Damian al Ierusalimului, căruia am avut fericirea să-i sărut dreapta la
Bălți, când s-a pus temelia soborului – catedralei de acolo, n-a zis, că nu vrea să
ne cunoască de creștini pravoslavnici din pricina noului calendar. Și așa toții
patriarhii ne cunosc de adevărați creștini.
O, cît de primejdioasă este mîndria, nădejdea în puterele sale, și cât de urîtă
este înainte lui Dumnezeu! Ea este începătura păcatului, prefăcîndul pe luceafă-
rul cel luminat în duh mai întunecat decît noaptea. Cînd ne uităm la istoria Bise-
ricii lui Hristos, vedem că din pricina nădejdei deșarte în hîtria sa, în priceperea
și înțelepciunea sa, s-a pierdut o mulțime mare, începînd dela Iuda vînzătorul,
trecînd apoi la marii eretici învățați și filosofi, cari au fost și preoți și arhirei ca:
Arie, Apolinarie, Savelie, Macedonie, Nestorie, Evtihie și alții, pe cari Biserica ia
tăiat dela sine ca pe niște mădulari putrede, și încheind cu cei rătăciți din zilele
noastre, pe cari îi așteaptă aceeaș soartă. Hristos a zis: ,, Eu sînt cu voi în toate
zilele pînă la sfîrșitul veacului” (Mat. 28, 30). Unii din săteni, în loc ca să-l
opriască, s-au dat la o parte, socotind că nu-i dătoria lor să se amestece și așteaptă,
ce va ieși din ruptura făcută, și cu ce se va încheia războiul. Iar alții, crezînd în
puterea și dreptatea lui, l-au urmat în păduri și în alte locuri, părăsind Biserica și
pe preotul lor, pus aici după legea lui Dumnezeu. Dar fraților, sf. Apostol Pavel
a zis galatenilor, că dacă ar veni chiar un înger din ceruri să le propăvăduiască o
altă evanghelie – anatema să fie (Galat. 1, 8).
Vasile Bumbac
38
Și acești desbinați sînt lipsiți de harul lui Dumnezeu, care se revarsă numai
în Biserică și prin preot legal, iar nu după născocirile oamenilor. Iată lucrurile
triste, cari ne amârăsc sufletul, și cărora se dătorește adunarea sărbătoriască în
acest sf. locaș. Să trecem, deci, și la partea cea frumoasă și mîngîitoare a zilei de
astăzi.
Pe lîngă rîvna îngîmfată și stricăcioasă a motivului venirii, astăzi ca niște
raze de soare ne bate la ochi rîvna smerită și apostolică a arhipăstorului nostru
Î.P.S. Gurie, care, după pilda păstorului bun din Evanghelie, a pornit prin munți,
să-și caute oile cele rătăcite. Lăsînd la o parte greutățile călătoriei în timpul ier-
nei, trecînd cu vederea suferințele frigului și oboseala din lipsă de somn și alte
neîndrumări, Î.P.S. sa a venit la Alcedar plin de însuflețire, ca să se roage în
această biserică din tot sufletul său, plin de grijă și de iubire, pentru turma sa
duhovnicească. Voi, fraților, cari ați fost și sînteți părtași la această slujbă înăl-
țătoare, ați văzut cu ochii voștrii și ați auzit din gura arhipăstorului adevărurile
Evanghelice despre așezarea Preoției de către Hristos, și cu harul Preoției de la sf.
apostol, trecînd dela unii la alții, a ajuns și pînă la noi, ca o adevărată lumină din
izvorul adevărului Hristos, și cum că numai cei, cari se folosesc de această Preoție
neminciunoasă, vor putea să intre în împărăția cerurilor. Și aceasta spre adeve-
rirea cuvintelor Mîntuitorului, că El rămîne cu noi în toate zilele. Și se cuvinea
după dreptate ca în acest sf. locaș, care o fost batjocorit de obrăznicia unui mirian
îmbrăcat în haine preoțești, să se lumineze astăzi pe deplin cu Harul sf. Duh, care
prin punerea mîinilor arhierești, a sfințit și a așezat un nou păzitor și apărător a
turmei de pe lîngă această biserică. Inima și mai mult se bucură, cînd ne gîndim,
că la biserica Sf. Arhanghel Mihail din Alcedar s-a încins astăzi cu sabie dumne-
zească un alt Mihail, pămîntesc, ca ostaș al lui Hristos. Mihail înseamnă: ,,Cine
este ca Dumnezeu”. Și după cum oarecînd Arhanghelul Mihail a luptat contra
luciafărului trufaș cu puterea lui Dumnezeu, așa și acest Mihail este chemat să
lupte contra mîndriei omenești spre a dovedi, că așezemintele Domnului nimeni
nu le poate strămuta. Și credem, că păr.Mihail fiind înzestrat de Dumnezeu cu
însușiri sufletești frumoase și avînd știință va pune cu toată rîvna puterile sale în
slujba Evangheliei lui Hristos. Nădăjduim asemenea că creștinii din satul acesta
cu toată dragostea vor îmbrățișa pe noul lor conducător sufletesc, ca niște albine
pe matca lor, și după ființele acele slabe și mici, dar lucrînd toate laolaltă, fac lu-
cruri frumoase, vrednice și de masa împărătească, adecă fagurile de miere, așa și
obștia creștinilor din Alcedar sub conducerea parohului său va împodobi viața sa
cu fapte bune, și primul rod va fi îngrijirea sf. locaș acesta, ca să fie ca o păpușă.
Căci după mărimea și înfățișarea comunei biserica e foarte săracă.
Și în sfîrșit, fraților, nu vă aplecați urechea la învățături străine, pentru că
Evanghelia lui Hristos rămîne nestrămutată.
Un om cuvios cu viața a fost ispitit de oare cine în așa fel: ,,Părinte, spune
lumea că ești miniciunos. Așa este – a răspuns cuviosul; mai zice că ești curvar –
așa este; mai zice, că ești zgîrcit – așa-i; părinte, spune, că ești eretic – nui adevă-
rat – răspunde cuviosul. De ce părinte te-ai unit cu toate învinuirile, afară de cea
din urmă? Pentru că – a răspuns cuviosul – toate celelalte mă ocărăsc pe mine,
iar ereticia ocărăște credința noastră și pe Dumnezeu, și eu această ocară nu o pot
suferi, pe cînd ocara mea o răbd”. Așa și voi – cum și nu va grăi lumea, ferițivă,
să nu ocărăți credința noastră sfîntă. Și Harul lui Dumnezeu va fi cu voi. Amin.
După terminarea serviciului divin, s-a procedat la instalarea nou hirotoni-
tului paroh. Î.P.S. sa i-a cetit nou hirotonitului diferite îndemnări din epistole
pastorale, îndemnîndu-l să lucreze cu zel, să studieze neîncetat Sf. Scripturi, ne-
uitîndu-se la aceea că e licențiat.
Nou hirotonitul paroh, preotul Mihail Vasilache, a răspuns, că mulțumește
Bunului Dumnezeu că l-a învrednicit de Harul Preoției, moștenit din comoara
apostolică, a cărei purtător este Î.P.S. sa.
Arhipăstorul nostru îi încredințează o mare și grea sarcină, mai ales aici,
în Alcedar, unde sufletele rătăcesc atît de mult. Dar deoarece rătăcirea vine din
prisosul de credință, sufletele alcedăreniilor sînt pline de sete religioasă și această
sete trebuie să fie potolită de acei, ce iau asupra lor răspunderea pentru sufletele
credincioșilor. Încheind, noul paroh, a îndemnat pe noii săi parohieni să se adune
în jurul lui, ca împreună să meargă spre mîntuire.
Căci numai în Biserica, condusă de păstorii ei adevărați, este mîntuire. A
mulțumit apoi Î.P.S. sale pentru osteneala și deosebita grijă, ce-o poartă față de
sufletele alcedărenilor și pentru cuvintele sale mângîietoare și lămurite. De-ase-
meni a mulțumit și păr. I. Andronic pentru frumoasa sa cuvîntare, păr. revizor
Vasile Bumbac
40
eparhial D. Bocunovschi, păr. protopop și tuturor preoților prezenți, rugînd pe

Î.P.S. sa și pe toți să nu uite în rugăciunile lor pe alcedăreni și pe noul lor paroh.
Luîndu-se apoi o masă frățească la păr. Ic. St. Teodor Focșa Î.P.S. sa împre-
ună cu persoanele ce-l însoțiau la ora 2 d.a. au plecat la gara Șoldănești, fiind
petrecut de păr. protopop Gh. Caracicovschi și de preotul Gh. Secară.
Luni 6 februarie Î.P.S. sa cu trenul de dimineață a sosit la Chișinău cu cele
mai frumoase împresii și mîngîieri sufltești27.
Articolele scrise de preotul Mihail Vasilache în reviste:

Revista „Luminătorul”
1. Un inochentist – anul 1927, pag. 41-50, nr. 1-2.

2. Un mistic – anul 1928, pag. 5-8, nr. 2.
3. Cu prilejul vizitei sfintei icoane – anul 1928, pag. 45, nr. 2.
4. Aspecte din viața unei parohii – anul 1928, pag. 60-62, nr. 12.
5. O convorbire - anul 1928, pag. 106-112, nr. 15-16.
6. Șovăieli sufletești – anul 1928, pag. 34-36, nr. 18.
7. Ceva despre indiferență – anul 1929, pag. 44-47, nr. 10.
8. Despre desvinovățire – anul 1929, pag. 42-44, nr. 12.
9. Ceva despre imoralitatea ereticilor – anul 1929, pag. 29-32, nr. 13.
10. Combaterea concepțiilor populare – anul 1929, pag. 59-60, nr. 14-15.
11. Despre judecată – anul 1929, pag 92-96, nr. 16-17.
12. Un englez despre cultul bisericii ortodoxe – anul 1929, pag. 47-50,
nr. 24.
13. Impresii de la conferința generală – anul 1930, pag. 1413-1416, nr. 24.
14. Poporul nu se poate lepăda cu totul de Sf. Biserică – anul 1931,
pag. 271-272, nr. 5.
27
Ic. St. I. Andronic. Sărbătoarea din comuna Alcedar. În: Luminătorul 1928, nr. 6, p. 80-92.
15. Preoții vrednici și popor, ce fuge de rătăcire – anul 1931, pag. 272-
273, nr. 5.
16. Apologii fugitive – anul 1931, pag. 363-366, nr. 7.
17. Atitudini sectare – anul 1932, pag. 915-916, nr. 16-17.
18. Să se intensifice activitatea noastră păstorească – anul 1933, pag.
182-183, nr. 3.
19. E posibilă unirea bisericilor – anul 1933, pag. 299-230, nr. 5.
20. Personalitatea preotului în parohie – anul 1933, pag. 354-360, nr. 6.
21. Nașterea Domnului după sfintele tradiții – anul 1933, pag. 720-728,
nr. 12.
22. Decăderea morală – anul 1934, pag. 103-108, nr. 2.
23. Armonizarea între viața materială și cea spirituală – anul 1936,
pag. 625-630, nr. 10.
24. Parohia model – anul 1937, pag. 736-738, nr. 12.
25. Despre înjurături – anul 1938, pag. 448-450, nr. 7-8.
26. predică despre criză – anul 1938, pag. 648-650, nr. 11.
27. Predarea cîntului bisercesc în școlile primare – anul 1939, pag. 358,
nr. 6.
28. Preotul în mijlocul societății moderne – anul 1940, pag. 349-351,
nr. 6.
Revista „Misionarul”
1. Din geneza rătăcirilor inochentiste – anul 1929, pag. 51-59, nr.1.

2. Disciplina bisericească, cel mai bun mijloc de luptă contra sectelor –
anul 1930, pag. 142-145, nr. 2.
3. Iarăși despre disciplina bisericească – anul 1930, pag. 458-461, nr. 5.
4. Misiunea calendaristică – anul 1933, pag. 147-149, nr. 3.
5. Taina sf. Maslu – anul 1940, pag. 117-120, nr. 1-2.
Vasile Bumbac
42
4. Preotul Nicolae GAVRIIL (1 noiembrie 1941 – 1 iunie 1942).

Născut la 24 octombrie 1914. Licențiat în Teologie. Preot la parohia
Alcedar din 1 noiembrie 1941 până la 1 iunie 1942, când a fost transferat la
parohia Meleșeni, județul Orhei, în locul preotului Ioan Gălescu.
5. Preotul Ioan GĂLESCU (1 iunie 1942–1944).

Născut la 1 mai 1904 în comuna Chipirceni, județul Orhei. Absolvent
al Seminarului Teologic din Chișinău. A fos numit paroh al satului Alce-
dar la data de 1 iunie 1942, iar în 1944 s-a refugiat în România, fiind repar-
tizat la parohia Secui, județul Dolj. După preotul Ioan nu cunoaștem cine
a slujit timp de patru ani. Posibil să fi fost mai mulți preoți. Sursele nu ne
spun nimic, nici bătrânii din sat nu cunosc.
6. Preotul Nicolae Ioan PORUBIN (1948–1953).

Născut în anul 1915 în satul Vâprova, județul Orhei. Absolvent al Șco-
lii de cântăreți28. Părintele Nicolae, din prima când începuse a fi slujitor al
bisericii (din martie 1939), a fost dascăl.
A fost căsătorit cu Alexandra Herța, fiica domnului Teodor Herța, de-

putat în Sfatul Țării din anul 1918, pe acele timpuri primarul localității
Alcedar. Prin ordinul Țării-Mamă toate bisericile din Basarabia au trecut
pe stil nou în anul 1924. Domnul Tudor, fiind un înflăcărat patriot, a ordo-
nat parohului Feodor Vasile Focșa să oficieze sfânta liturghie pe stil nou.
Aceasta a avut loc în postul mare; astfel, biserica trecuse pe rit nou. Dar,
în seara de Paști, Alexandra a fost paralizată de gură. Deci, din spusele
domnului Bumbac Ion, am înțeles că lumea vorbea prin sat că Alexandra
a fost paralizată din cauza că Paștele a fost sărbătorit pe stil nou.
Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dascălul Nicolae a fost
mobilizat pe front, iar soția, împreună cu tatăl său au fugit în România.
A căzut prizonier, apoi a fost eliberat și s-a întors acasă. Iar în anul 1946 a
plecat la Odesa, unde a făcut 2 clase la Seminarul Teologic. A fost preoțit
28
Alexandru Cerga. Op. cit., p. 24-25.
în anul 1948 la seminarul din Odesa, cauza fiind că satul nu avea paroh.
Și-a petrecut anii când era paroh în casa lui Axentie Calugher, căci acolo
stătea deputatul Herța Teodor. După care, în anul 1953, a primit chemare
din România, de la soția sa, care a confirmat că el este soțul ei, ca să poată
trece hotarul țării.
7. Preotul Epifanie Teodor RUSU (17 septembrie 1953–1 decem-

brie 1953).
Născut în anul 1916 în s. Coșernița, r-nul Vertujeni, moldovean din
familie de culaci. Absolvent a școlii de cântăreți în 1939. În perioada 1939–
1940 și-a făcut serviciul militar în armata română; în perioada 1940–1944
s-a îndeletnicit cu agricultura. În timpul Războiului II Mondial, din fe-
bruarie pînă în august 1944, a slujit în armata română, luptând contra
URSS. În august 1944 a fost luat prizonier de armata sovietică. Până în
iunie 1948 s-a aflat în lagărele pentru prizonieri de război. De la eliberare
până în 1950 a activat ca cântăreț. La data de 11 mai 1950 a fost hirotonit
preot pentru biserica cu hramul ,,Acoperemântul Maicii Domnului”, din
s. Zăicana, r-nul Criuleni. Iar la data de 17 septembrie 1953 s-a transferat
de la parohia Zăicana la parohia din Alcedar.29 A cârmuit parohia de la
Alcedar după preotul Nicolae Ioan Porubin. A slujit doar câteva luni.
Trăia la chirire cu soția Natalia și copiii Elena și Ricu în casa lui moș Afa-
nasie Ciobanu; actualmente în această casă locuiesc Victor și Raisa Roșca.
Avem imagine cu dumnealui, chiar la altarul bisericii din Alcedar, dar în
multe fotografii este regăsit alături de părintele Haralampie, viitorul pa-
roh al Alcedarului. În dosul fotografiilor sunt inscripții din anul 1952 – s.
Glingeni, unde slujea preotul Haralampie și din anul 1954 – s. Alcedar,
când parohia Alcedar aparținea deja preotului Haralampie Vasile Cebo-
tari. Din spusele sătenilor, am aflat că părintele Epifanie era verișor cu
matușca preotului Haralampie, Ana Simion Cebotari. Dar mai era și un
bun prieten cu părintele Gheorghe Fotescu.
29
Teodor Candu și Octavian Moșin. Documentele privitoare la istoria bisericii din RSSM: registrul
și listele clerului (1945–1955). Chișinău: Pontos, 2013.
Vasile Bumbac
44
8. Preotul Haralampie Vasile Cebotari (1 decembrie 1953–31 mai 1972).

Născut la 10 februarie 1908 în comuna N. Sulița, jud. Hotin. Cu preo-
teasa Ana a avut doi băieți pe nume Valerii și Pavel. Primii ani de preoție
a slujit în biserica din s. Glingeni, până în 1953, după care tot în acelaș an
a început a sluji sfânta liturghie la altarul biserici din comuna Alcedar,
cu hramul ,,Sf. Arh. Mihail și Gavriil”. A venit aici la rugămintea familiei
Savastie și Săvăstica Herța, care au promis preotului că va locui în casa lor
dacă vine la Alcedar, dar și cu condiția că le vor purta de grijă la bătrînețe.
Ținem să menționăm că Savastie Herța a fost verioșor cu boierul Teodor
Herța, deputat în Sfatul Țării din 1918 și cu fratele acestuia, Vasile Herța.
Pe timpul parohului Haralampie biserica era într-o stare bună. Însuși
feciorul său mai mare, Valerii, era electrician și făcuse o cruce din lumini,
apoi tot el a renovat și a vopsit icoanele și iconostasul. Părintele ducea o
slujbă frumoasă, avea o voce puternică. Venea foarte multă lume la biseri-
că, deoarece restul bisericilor erau închise de regimul de atunci. Chiar din
satele Țareuca, Soldănești, Mihuleni, Poiana, Glingeni etc. veneau oame-
nii pentru a se spovedi și a se împărtăși la Alcedar. Se făceau multe tre-
buințe pe timpul lui Haralampie Cebotari. Actualmente în arhiva bisericii
se găsesc datele și lista lor. În toate cele 4 posturi parohul Haralampie îm-
părtășea lumea bolnavă din sat, ceea ce nu practicau alți preoți. Părintele
Haralampie nu avea permisiunea să meargă cu Crăciunul, Boboteaza și
mortul prin sat sau să stea de vorbă cu profesorii. Boteza și cununa mulți
oameni la casele lor, din cauză că puterea sovietică (adică, partidul com-
munist) nu permitea să se facă în public toate aceste lucruri.
Pe timpul activității părintelui Haralampie, Andrei Ciocan mergea cu
,,condica” prin sat și strângea de la lume porumb, grâu, orz, pe care urma
să le vândă, ca să achite impozitul (nalogul) bisericii la stat, astfel încât să
nu fie închisă de tot ca alte parohii. După sfânta liturghie părintele mai era
controlat în buzunar de bani de către Petru Ivancenco și Feodor Tiron, pen-
tru ca să lase o sumă de bani bisericii pentru impozit. Cum au fost timpurile
– așa și condițile; totul se făcea pentru sat, dar mai ales pentru creștinii din
alte localități, unde dangătul clopotului nu se auzea de mult timp. Părintele
Haralampie Vasile Cebotari s-a stins din viață la data de 31 mai 1972 la vâr-
sta de 64 de ani, în comuna Alcedar, jud. Orhei. A fost îngropat în cimitirul

comunei Alcedar, alături de cântărețul Calistrat Iacov Grădinaru.
9. Preotul Constantin Ioan STAVILĂ (1 iunie 1972–1 septembrie 1979).
Născut la 25 mai 1932 în s. Zgărdești, r-nul Telenești. A absolvit școala
medie din satul natal în anul 1963 și Colegiul de construcții în anul 1970.
A slujit mult timp în parohia Alcedar, dar a fost și inginer în municipiul
Chișinău. Venea la slujbă de la Chișinău. Era înalt de statură și slăbuț.
Foarte multă lume din sat îl ține minte, mulți l-au descris ca pe o persoa-
nă comunicabilă, ajutătoare la nevoi, vesel și în relații bune cu sătenii. Pe
timpul său s-a renovat izvorul preotului Fotescu Gheorghe, care a fost
sfințit la data de 6 iunie 1976. La sfințire au participat persoane din satele
Alcedar, Glingeni, Poiana, Mihuleni. Spre finalul slujirii sale, în seara de
15 aprilie 1979, s-a furat biserica. Au fost furate următoarele lucruri:
• darohranitelnița, care costa 500 rub.;
• trei potire pentru împărtășanie, la un preț de 400 rub.;
• două cruci de pe pristol, la un preț de 200 rub.;
• și o evanghelie, care costa 100 rub.,
ceea ce a adus un prejudiciu foarte mare bisericii.
După ce plecase de la Alcedar, părintele a mai slujit, din anul 1989 în
suburbia Ghidighici și în satul Cojușna, r-nul Strășeni, unde s-a și stins
din viață în anul 2010.30
10. Preotul Nichita URSU (1 octombrie 1979–1 noiembrie 1979).

Născut în anul 1923. A slujit aproximativ două luni de zile. Era bătrân,
văduv, înalt de stătură și avea o voce frumoasă. Judeca lumea pentru fap-
tul că făcea gropa la morți în față.
11. Preotul Mihei Nicolae FLORIA (1 ianuarie 1980–1 august 1980;

11 martie 1983 - 1 septembrie 1983).
Născut în anul 1905 în or. Soroca. Participant la cel de al Doilea Război
Mondial. A venit ca preot la Alcedar la vârsta de 75 de ani, fiind deja la
30
COJUȘNA vatră de credință străbună, Pr. Octavian Moșin – Irina Cereș, p. 70
Vasile Bumbac
46
pensie. A slujit din ianuarie până în iulie anul 1980, după care a venit pre-
otul Sava Petru Jelihovschii, care a slujit până în luna octombrie a anului
1981. În noiembrie același an ca paroh a venit preotul Nicolae Feodor Ro-
tari, care a slujit la Alcedar până în anul 1982, luna aprilie. După acesta, în
luna mai a anului 1982 ca paroh al biserici din Alcedar este trimis preotul
Evghenii Alexandru Bîtcă, care la data de 11 martie 1983 a fost transferat
în altă parohie, după care la biserica din Alcedar din nou este trimis bă-
trânul preot Mihei. Dânsul a slujit până la data de 1 septembrie același an,
după care a refuzat să mai slujească, motivând că este bătrân și bolnav.
Astfel, din septembrie 1983 ca paroh vine tânărul preot Serghei Vladimir
Kirilov. Despre preotul Mihei nu s-a mai știut nimic după ce s-a întors
la Soroca, dar amintirile despre el au rămas în inimile băștinașilor din
comuna Alcedar.
12. Preotul Sava Petru JELIHOVSCHII (1 august 1980–1 octom-

brie 1981).
Născut în anul 1941, era originar din raionul Cahul. A venit cu toată
familia la parohia din Alcedar. Avea o mașină ,,Jîgulii” de culoare verde,
cu care mereu mergea la casa din sudul țării. A slujit puțin, un an și două
luni, după care a fost înlocuit de preotul Nicolae Feodor Rotari.
13. Preotul Nicolae Feodor ROTARI (1 noiembrie 1981–1 aprilie 1982).

Născut în anul 1941, căsătorit. În parohia Alcedar a slujit timp de
6 luni, după care ca paroh a fost trimis, preotul Evghenii Alexandru
Bîtcă, originar din s. Ciorna, r-nul Rezina. Despre preotul Nicolae nu
se cunoaște nimic la moment, nici locuitorii satului nu prea au amintiri
despre el.
14. Preotul Evghenii Alexandru BÎTCĂ (1 mai 1982 – 11 martie 1983).

Născut în anul 1955, căsătorit. A slujit în parohia Alcedar 11 luni. Fi-
ind tânăr a fost mutat în parohia Ciorna, r-nul Rezina, iar locuitorii din
Alcedar se duceau la el să-și facă trebuințele bisericești. Ulterior a fost
transferat cu slujba la cimitirul ,,Doina” de pe str. Armenească din mu-

nicipiul Chișinău, unde și astăzi se învredinicește ca slujitor al altarului.
Bunicul meu Ion Bumbac, ne relatează că lumea, când auzise că preo-
tul Evghenii pleacă de la parohia Alcedar, îl rugau să rămână, fiindcă era
un preot bun, care știa „unde se duce și de unde vine”, ceea ce rar întâl-
nim azi la noi, în Republica Moldova.
15. Preotul Serghei Vladimir KIRILOV (5 septembrie 1983–1 mar-

tie 1985).
Născut în anul 1956, în or. Orhei. Era căsătorit când venise la Alcedar.
Se trage din familie de preoți, însuși tatăl său a fost preot. A fost trimis ca
paroh în anii tinereței. Nu prea împărtășea cu lumea aceleași idei.
Din povestirile bunicului meu Ion Bumbac despre preotul Serghei:
fiind preot la Alcedar, nu se ducea pe jos la mort și de la mort acasă, aș-
tepta să fie dus cu o trăsură sau cu o mașină. Chiar până la cimitir trimitea
dascălul să ducă mortul pe jos, după care el venea cu transportul și făcea
rânduiala cuventită. Aș spune că a fost un preot care se conducea de anu-
mite principii. Dar dădea și metanii celor care vorbeau în timpul slujbei,
ceea ce socot de cuviință. A slujit un an și ceva, după care nu se mai știe
nimic despre el.
16. Preotul Veceslav Vladimir UNGUREANU (1 iulie 1988 – 1 de-

cembrie 1988).
Născut în anul 1963, căsătorit. A slujit în locul preotului Arcadie Ben-
zari, cât acesta a fost plecat peste hotare. Avem o imagine cu un act, în care
preotul Veceslav a pus semnătura că toate veniturile sale merg în fondul
bisericii. Și prin acest act vedem cât de exemplară era starosta bisericii Ce-
botari Ana Semionovna, care mereu întocmea cu toții preoții sau cu cle-
rul bisericii, câte un așa-zis pe atunci ,,dogovor”, ca să nu se piardă urma
la nimic. Toate aceste acte se găsesc în arhiva bisericii din satul Alcedar,
care m-au ajutat foarte mult să descopăr câte ceva nou despre biserica din
satul natal.
Vasile Bumbac
48
17. Preotul Arcadie Andrei BENZARI (1 aprilie 1985–1 februarie 1991).

Născut în anul 1936, în orașul Soroca. A fost căsătorit, soția se numea
Maria, care a fost spălătoreasă la biserica din sat. Au avut un băiat pe
nume Arcadie, care a trăit mulți ani la o mănăstire din țară și a început
construcția unei bisericii. Pe timpul său biserica o ducea foarte bine, astfel
încât părintele cu tot sfatul bisericii își permitea să ajute cu bani unele
companii sau chiar victimele catastrofei de la Cernobâl. Arhiva din bise-
rică conține un act de mulțumire de la o bancă pentru ajutorul acordat lo-
cuitorilor or. Cernobâl. În timpul în care a fost preot la parohia din Ciorna
părintele Arcadie, a fost bătut de consomoliști și furat de bani. Iar când
s-a adresat în judecată, tot el a fost găsit de judecător ca fiind vinovat. Ca
urmare, a făcut câțiva ani de închisoare. Astfel, vedem atitudinea statului
din acea perioadă față de cultele bisericești.
Domnul Gîrlea, pe atunci primarul satului, nu-i permitea părintelui
Arcadie să meargă cu mortul prin sat. Părintele o făcuse invers chiar la
prima înmormântare. A fost chemat la ,,selsovet” (cum se numea pe acele
timpuri), și întrebat de primar de ce a încălcat legea. La rândul său părin-
tele l-a întrebat pe domnul Gîrlea ce funcție are, la care acesta i-a răspuns
că e primar. Atunci preotul Arcadie l-a sfătuit să se ocupe de primăria sa și
să nu se amestece în treburile preotului. De atunci nu au mai fost proble-
me în privința activității bisericii. De când a plecat din sat preotul n-a mai
slujit nicăieri. Acum nu se cunoaște nimic despre el, din cauza că actuala
Mitropolie nu prea arhivează unele date.
18. Preotul Ioan MOTÎNGĂ (1 februarie 1991 – 16 iunie 1993).

Născut la data de 4 mai. A venit tînăr la Alcedar în timp ce făcea stu-
diile la Seminarul din Odesa, dar în același an începuse să slujească și la
Cușmirca. Uneori, când nu era prezent la parohia din Alcedar, preotul
Zahei, parohul bisericii din s. Curătura, îl înlocuia, făcând trebuințele pe
care le avea preotul Motîngă. Pe timpul său, dascăl era Galușca Olga, iar
staroste Eugen Straistă. În sat i se mai spunea părintele Ioan cel Tânăr.
Astăzi părintele este paroh al bisericii din s. Cușmirca, r-nul Șoldănești.
Un eveniment frumos a avut loc în vara anului 1993, la data 16 iunie,

când pentru a liturghisi în biserica din satul Alcedar a venit Î.P.S. Vla-
dimir – Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, care a sfințit
biserica reînnoită cu ajutorul domnului Vasile Belous, lider agricol din
comuna Alcedar. În timpul sfintei liturghii Î.P.S. Vladimir a ridicat în
treapta de preot pe diaconul Ștefan Socolean. Ceea ce pentru biserica și
populația din sat a fost un eveniment deosebit de important și interesant.
După sfânta Liturghie Mitropolitul a binecuvîntat tot poprul și a împărțit
iconițe și crucilițe copiilor, care acum își amintesc cu mândrie de vizita
Î.P.S. Sale și de frumoasele daruri primite.
19. Preotul Ștefan SOCOLEAN (16 iunie 1993–1996).

Născut la 18 octombrie 1951.
Din relatările preotului Ștefan: La data de 16 iunie anul 1993, în tim-
pul sfintei Liturghii săvârșite de către Î.P.S. Vladimir, Arhepiscopul Chi-
șinăului și al Întregii Moldove, în biserica cu hramul Sfinților Arhangheli
din s. Alcedar, r-nul Șoldănești, diaconul Ștefan Socolean este hirotonit
în treapta de preot. Ulterior, preotul Ștefan Socolean este numit paroh al
biserici din s. Alcedar, săvârșind sfintele slujbe atât în Alcedar, cât și în sa-
tul Poiana până în anul 1996. După parohia de la Alcedar, părintele a mai
slujit în satele Glingeni, Curătura, Mihuleni și Parcani. Acum însă, având
o vârstă înaintată, se odihnește la casă sa din or. Șoldănești.
20. Preotul Victor VIZITIU (1996 – 20 august 2002).

Născut la 2 decembrie 1962 în s. Poiana, jud. Orhei. Sfințit de Î.P.S.
Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove. A studiat doi
ani la Seminarul Teologic din Chișinău, după care l-a abandonat. A fost
stabilit preot la îndrumarea dăscăliței Olga Galușcă. Pe timpul său, biseri-
ca nu prea avea un statut bun, iar ceea ce ține de domeniul financiar, era
slut de tot. Așa au fost anii după destrămarea URSS. În 2002 a lăsat preo-
ția, dar a spus că se va întoarce. După ce plecase părintele Victor, în sat au
fost trimiși mai mulți preoți să oficieze slujbe, spre exemplu: preotul Ve-
Vasile Bumbac
50
ceslav din s. Șestaci, feciorul preotului Arcadie Benzari și alții. Așa a trecut
mult timp, până au mers creștinii la blagocinul jud. Orhei, pe atunci prot.
mitr. Ioan Vulpe (acum P.S. Nicodim - Episcop de Edineț și Briceni), și au
cerut în calitate de paroh al bisericii din Alcedar pe ieromonahul Serafim
Meleca, care slujea în noua sa parohie din s. Păpăuți, r-nul Rezina.
21. Ieromonahul Serafim MELECA (27 august 2002 – present).

Născut la 25 septembrie 1969, în s. Brăviceni, jud. Orhei. A oficiat pri-
ma vecernie în parohia Alcedar la data de 27 octombrie 2002. Când a venit
la Alcedar, a fost însoțit de diaconul Mihail Fagurel, acum arhimandritul
Mihail, secretar al blagociniei Șoldănești, paroh al s. Sămașcani, cu care
a slujit mulți ani la prestolul bisericii. Venit în noua parohie, începu să
înfrumusețeze și să schimbe aspectul interior al bisericii împreună cu di-
aconul Mihail. Alcedărenii, cred eu, nu mai avuse noroc niciodată de așa
preot. Pot cataloga această perioadă a slujirii ieromonahului Serafim ca
perioada reînvierii biserici din Alcedar. În această perioadă clerul bisericii
este următorul: dascăl – Bumbac Valerii, staroste – Jelavschii Anatolie, pa-
raclisierii s-au schimbat, aceștea fiind Bumbac Ion și Popovschii Grigori,
Bumbac Vasile și Tiron Daniel; iar actualmente tânărului paraclisier i se
spune Muraș Roman, servitoare – Jelavschii Nina. Meritele ieromonahu-
lui Serafim sunt următoarele:
1. A construit cu ajutorul unor creștini mai multe analoage sculptate

în lemn;
2. A sculptat cele două străni în lemn;
3. S-a adus un chivot frumos din lemn cu icoana Maicii Domnului;
4. S-a tras căldură;
5. S-au adus covoare noi;
6. S-a schimbat ușa de la intrarea;
7. S-au schimbat ferestrele;
8. S-a construit o fântână nouă în stil de ,,ceasovne”;
9. S-a amenajat o cruce frumoasă din piatră de la Cosăuți, cu ajuto-

rul arh. Mihail Făgurel;
10. S-a construit o porțiune de gard;
11. S-a construit o poartă nouă, cu donația domnului Vasile Belous;
12. S-au donat două clopote noi, cel mare și cel mic, din partea fami-
liei Morari (Ghenadie și Aleona) și a copiilor lor;
13. S-a construit, cu ajutorul sătenilor, dar și la inițiativa preotului și
a dascălului, mai mulți ani la rând gardul de la cimitir;
14. S-au schimbat ușile de la clopotniță;
15. S-a făcut o masă nouă afară, la care să stea lumea la sărbători;
16. S-a amenajat teritoriul bisericii;
17. S-a format o mica bibliotecă duhovnicească;
18. S-a restaurat, din fondul bisericii, monumentul din fața biseri-
cii, închinat Eroilor Neamului care au luptat în Primul Război Mondial;
19. Se construiește, cu ajutorul primăriei și al localnicilor, o nouă
capelă la cimitir, pentru a avea, în caz de ploaie, unde sta la dos;
20. Și, cel mai important, ieromonahul Serafim, a adus și întors la
credință sute de suflete rătăcite.
Vasile Bumbac
52
LISTA CÂNTĂREȚILOR (DASCĂLILOR) DIN SATUL ALCEDAR
1. Ponomar-cântărețul Nichita PRANIȚCHI (5 decembrie 1813–1836).

Născut în anul 1763. A decedat în 1836, când a fost scos din tagma
duhovnicească. A fost cântăreț 23 de ani, dintre care 18 ani împreună cu
Ioan Coadă.
2. Cântărețul Ioan Chirică COADĂ (13 iunie 1817–1835).

A slujit ca cîntăreț timp de 18 ani, împreună cu ponomarul Nichita
Pranițchi. Înainte de a fi cântăreț la Alcedar, a fost dascăl la școala biseri-
cească din Solonceni, jud. Orhei.
3. Cântărețul Nicolae DEVDER (18 iunie 1830–1848).

A fost cântăreț timp de 13 ani, dintre care 12 ani a slujit împreună cu
Iacob Teodor Lujanschii.
4. Ponomar-cântărețul-diacon Iacob Teodor LUJANSCHI (2 mai

1836–7 mai 1852).
Născut în anul 1813. Fiul preotului Teodor Lujanschi. A decedat la 12
ianuarie 1853. A fost cântăreț din 2 mai 1836 până la 7 mai 1852, timp de 16
ani, după care la data de 7 mai 1852 a fost hirotonit ca diacon, tot în această
parohie. În scurt timp, la data de 12 ianuarie 1853, a murit de oftigă la vârsta
de numai 40 de ani. Timp de 12 ani a cântat împreună cu Nicolae Devder.
5. Cântărețul Feodor Ioan COADĂ (30 aprilie 1837–1854).

Fiul cântărețului Ioan Coadă. A fost cântăreț timp de 17 ani. A slujit
împreună cu Nicolae Devder (11 ani) și cu Iacob Teodor Lujanschi (15 ani).
6. Cântărețul Feodor Gavriil LUJANSCHI (16 octombrie 1837–1854).

Fiul preotului Gavriil Lujanschi. A slujit ca cântăreț timp de 17 ani,
dintre care împreună cu Nicolae Devder 11 ani, cu Gavriil Lujanschi 15
ani și cu Feodor Coadă 17 ani.
7. Ponomar-cântărețul Teodor MOCIUSCHI (30 decembrie 1852–1855).

A fost cântăreț timp de 3 ani. A stat doar câțiva ani în sat, după care
a plecat, deoarece era holtei și nu avea rădăcini în Alcedar 2 ani de zile, a
slujit ca cântăreț împreună cu Feodor Coadă și Feodor Lujanschi.
8. Cântărețul Ștefan Dumitru FRUNZĂ (12 septembrie 1855–1860).

Fiul lui Dumitru Frunză. A fost cântăreț timp de 5 ani, după care a
plecat, unul dintre motive fiind că era holtei.
9. Ponomar-cântărețul Eufimie SIMINEL (20 septembrie 1855–1899).

A slujit în calitate de cântăreț 44 de ani, dintre care 5 ani împreună cu
Ștefan Frunză. Fiul său a strâns bani cu condica pentru construcția biseri-
cii noi din piatră până și în eparhia Hersonului (la Odesa). A fost ultimul
dască al bisericii vechi din lemn și primul al bisericii noi din piatră împre-
ună cu Sisoi Ghîrlea, cu care a slujit împreună 44 de ani.
10. Cântărețul Sisoi GHÎRLEA (26 ianuarie 1858–1907).

A fost cântăreț 49 de ani, cel mai mult timp dintre toți cântăreții. A
fost ginerele cântărețului Feodor Lujanschi, datorită căruia, a primit prin
moștenire acest loc. A slujit ca cântăreț împreună cu Eufimie Siminel 44 de
ani, după care a slujit singur 5 ani.
11. Cântărețul-diacon Victor SÎRBU (20 iulie 1907 – 7 februarie 1939).

A slujit ca cântăreț 32 de ani. A fost hirotonit diacon în noiembrie 1922
tot la această parohie, dar a slujit ca cântăreț principal tot timpul, rareori
când slujea la sfântul pristol alături de Ic. St. Feodor Focșa. Diaconul-cân-
tăreț Victor Sîrbu, din parohia Alcedar, jud. Orhei, a decedat la 7 februarie
1939, fiind înmormântat în actualul cimitir, vizavi de masa din piatră din
centrul cimitirului31.
31
Vasilache Mihail. Însemnări din trecutul parohiei Alcedar, jud. Orhei. În: Luminătorul, 1936, nr.
8-9, p. 565-567.
Vasile Bumbac
54
12. Cântărețul-preot Nicolae PORUBIN (1 martie 1939–1940).

Născut în anul 1915. Originar din satul Vâprova, județul Orhei. A fost
cântăreț timp de 10 luni de zile. Absolvent al Școlii de cântăreți din Odesa
(1946–1948), după care a fost preoțit pe baza parohiei Alcedar.
13. Cântărețul Ioan (aproximativ 1940–1945).

Nu cunoaștem nimic despre familia și activitatea acestui cântăreț, doar
am presupus anii de slujire prin faptul că Nicolae Porubin a fost la război, iar
după care a venit, în 1945, acasă din nou a început să slujească ca cântăreț.
14. Cântărețul-preot Nicolae PORUBIN (1945–1946).

Același cântăreț din perioada anilor 1939–1940, doar că de data aceas-
ta din perioada 1945–1946 fusese mobilizat pe front.
15. Cântărețul Carp BALABAN (1946–30 noiembrie 1953).

Originar din s. Alcedar, jud. Orhei. A locuit lângă casa de cultură. Avea
familie și copii, feciorul său Balaban Ilie a fost starostele bisericii din Alcedar.
16. Cântărețul Calistrat Iacov GRĂDINARU (1 decembrie 1953–

5 noiembrie 1972).
Născut la data de 27 septembrie 1906 în s. Cușmirca, jud. Orhei. A
avut o familie numeroasă, care după moartea lui, s-au stabilit înapoi cu
traiul la baștină, în Cușmirca. A decedat la 25 noiembrie 1974 și a fost
îngropat în actualul cimitir din s. Alcedar, alături de preotul Haralampie
Cebotari. A fost cântăreț cu preoții Haralampie și Constantin.
17. Cântărețul Pahomie Iacov ONESCU (10 noiembrie 1972–10 no-

iembrie 1982).
Născut în anul 1909. A decedat aproximativ prin anul 1982. A fost
căsătorit și a avut o familie numeroasă. A activat ca dascăl și la biserica
din Curătura. Deși acum mai sunt în viață unii nepoți ai cântărețului Pa-
homie la Curătura, ei, din păcate, nu cunoasc prea multe date despre el.
18. Cântăreața Olga GALUȘCĂ (1 februarie 1983–31 mai 1998).

Născut în anul 1943. A decedat la 25 decembrie 2010, fiind îngropată
lângă preotul Gheorghe Fotescu. A fost unica femeie dascăl. De mică a cres-
cut la preotul Gheorghe Fotescu, care a învățat-o rânduiala bisericească.
Nu a fost căsătorită. Când era cântăreață, în strană la ea era regulă, nimeni
nu vorbea. Pe cei care făceau gălăgie îi scoatea afară din strană. A fost un
dascăl ideal, a fost o persoană care a ajutat multă lume cu sfaturile ei. Deja
neputând fi dăscăliță, se retrase la casa ei din dealul localității, fiind mereu
cu cărțile bisercești în mână. Din amintirile mele, de când eram mic copil, o
țin minte pe sora Olga, că așa i se spunea la noi în sat, cu psaltirea în mână.
Mai țin minte din spusele ei că uneori citea câte o psaltire pe zi.
19. Cântărețul Valerii Ioan BUMBAC (1 unie 1998 – present).
Născut la data de 14 iulie 1963 în s. Alcedar, jud. Orhei. A absolvit școa-
la medie din Alcedar. Are soție și 3 copii, dintre care doi au fost paraclisieri
la biserica din localitate. A început a-și da interesul pentru dăscălie în anul
1995, fiind învățat de cântăreața Olga Galușcă. Împreună au dăscălit din
1995 până în 1998, an în care dăscălița Olga și-a dat demisia, iar cântărețul
Valerii s-a stabilit oficial în această calitate la 1 iunie același an. În timpul
activității sale de cântăreț s-a implicat în diferite lucrări de pe lângă biseri-
ca de la Alcedar, mai ales la construcția gardului de la cimitir, la ridicarea
unei capele, la ridicarea răstignirii de pe teritoriul bisericii, la reînnoirea
monumentului din fața bisericii, participând și la alte lucrări bisercești. Co-
rul bisercesc este format din femei în frunte cu cântărețul Valerii.
În componența lui a mai fost un bariton pe nume Botnarenco Ioan,
care, din păcate, s-a stins din viață. Mai jos prezentăm numele și prenu-
mele cântăreților ce fac astăzi parte din corul bisericesc:
1. Galațchii Olga;
2. Golub Maria;
3. Golub Tatiana;
4. Popovschii Raisa;
5. Țurcan Claudia;
6. Volos Natalia;
7. Bumbac Valerii.
Vasile Bumbac
56
CĂRȚILE DIN BISERICA ALCEDAR, ANUL 2020:
1. Acatistier – P.S. Galaction al Alexandriei și Teleromanului, România;

2. Acatistier – anul 2008, editat de prot. mitr. Ioan Vulpe cu binecu-
vântarea Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove;
3. Apostol – anul 1991, editat de prot. mitr. Ioan Vulpe cu binecuvân-
tarea Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove;
4. Apostol – scris staroslavon;
5. Bogaslujebnaia ukazanie (Богослужебные указания) – anul
2009, Patriarhul Alexei II al Rusiei, scris slavon;
6. Cazania – anul 2003, Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al Chișinăului și al
Întregii Moldove;
7. Ceaslov de obște – anul 1819, împăratul Alexandru Pavlovici al
Imperiului Rus, scrisul slovanesc;
8. Ceaslov – anul 1897, împărat Mihail Nicolaevici al Imperiului Rus,
scris staroslavon;
9. Ceasloave, 4 exemplare – anul 1905, împăratul Nicolai II al Impe-
riului Rus, scris slavonesc;
10. Ceaslov – anul 1991, Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al Chișinăului și
al Întregii Moldove;
11. Ceaslov – anul 2008, Î.P.S Vladimir – Mitropolit al Chișinăului și
al Întregii Moldove;
12. Ceaslov – reparat în anul 1961;
13. Evanghelie – anul 1991, Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al Chișinăului
și al Întregii Moldove;
14. Evanghelie – anul 1941, regele Mihai I al României, Nicodim – Mi-
tropolit al Ungrovalahiei;
15. Evanghelie – anul 1991, Teoctist, Patriarhul României;
16. Evanghelie – anul 2000, Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al Chișinăului

17. Liturghier – anul 1991, Teoctist, Patriarhul României, editura Bu-
curești;
18. Liturghier – anul 1993, Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al Chișinăului
19. Liturghier – anul 1956, Justian, Patriarhul României;
20. Mineu – anul 1886, cadonat de Grosu Iana, s. Alcedar, plasa Rezi-
na, scris slavonesc;
21. Mineu praznical – anul 1970, Patriarhul Alexei I al Rusiei, scris
slavon;
22. Mineul lunii ianuarie – anul 1926, Patriarhul Miron Cristea, rege-
le Ferdinand I al României;
23. Mineul lunii februarie – anul 1929, Patriarhul Miron Cristea, re-
gele Mihai I al României;
24. Mineul lunii martie – anul 1930, Patriarhul Miron Cristea, regele
Mihai I al României;
25. Mineul lunii aprilie – anul 1929, Patriarhul Miron Cristea, regele
26. Mineul lunii mai – anul 1928, Patriarhul Miron Cristea, regele
27. Mineul lunii iunie – anul 1927, Patriarhil Miron Cristea, regele
Ferdinand I al României;
29. Mineul lunii iulie – anul 1831, Mitropolitul Veniamin, împăratul
Nicolai I Pavlovici al Imperiului Rus, scris slavonesc;
30. Mineul lunii august – anul 1843, Meletie – Arhepiscopul Moldo-
vei, regele Mihail Sturza al României;
31. Mineul lunii septembrie – anul 1929, Patriarhul Miron Cristea,
regele Mihai I al României;
Vasile Bumbac
58
32. Mineul lunii octombrie – anul 1831, Veniamin – Mitropolit al

Moldovei și Sucevei, împăratul Nicolai I Pavlovici al Imperiului Rus, scris
slavonesc;
33. Mineul lunii noiembrie – anul 1927, Patriarhul Miron Cristea, re-
gele Ferdinand I al României;
34. Mineul lunii decembrie – anul 1927, Patriarh Miron Cristea, rege-
le Frdinand I al României;
35. Molevnik – octombrie1816, Gavriil Bănulescu-Bodoni – Mitropo-
lit al Chișinăului și Hotinului, împăratul Alexandru Pavlovici al Imperiu-
lui Rus, scris slavonesc;
36. Octoih – anul 1810, editura Budapesta, Ștefan Stratimovici – Mi-
tropolit de Craloveț, împărat al Austriei și crai al Apostoliciscului Franțisk
I, scris slavonesc;
37. Octoih – anul 1862, Antonie – Arhepiscop al Chișinăului și Hoti-
nului, împărat Alexandru Pavlovici al Imperiului Rus, scris slavonesc;
38. Penticostar – împăratul Nicolai I Pavlovici al Imperiului Rus, edi-
tura Chișinău, scris slavonesc;
39. Penticostar – Nicodim, Patriarh a toată Valahia, scris slavonesc;
40. Penticostar – anul 1908, P.S. Ioan – Episcopul Făgărașului, scris
slavonesc;
41. Penticostar – anul 1988, Teoctist, Patriarhul României;
42. Prohodul lui Isus Hristos, 2 exemplare – anul 1942, P.S. Episcopul
Partenie Ciopron al Armatei, regele Mihai I;
43. Prohodul Maicii Domnului, 2 exemplare – anul 1943, editura Iași,
Irineu – Mitropolit al Moldovei și Suceavei;
44. Proloage cu viețile sfinților de peste an, 12 exemplare – retipărite
de prot. mitr. Ioan Vulpe cu binecuvântarea Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al
Chișinăului și al Întregii Moldove;
45. Psaltire – anul 1907, editura Chișinău, Arkadie episcopul Akker-

manului, împăratul Nicolai II al Imperiului Rus, scris slavonesc;
46. Tipic bisercesc – anul 1976, Justin, Patriarh al României;
47. Tipic, 3 exemplare – 2 februarie 1991, tipărite de Arhimandritul
Ermoghen Adam cu binecuvântarea Î.P.S. Vladimir – Mitropolit al Chiși-
năului și al Întregii Moldove;
48. Triod – anul 1898, Feodosie – Mitropolit al Ugrovalahiei, scris sla-
vonesc;
49. Triod – anul 1922, regele Ferdinand I al României;
50. Triod – anul 1930, Î.P.S. Miron, regele Carol II al României;
51. Triodion – anul 1908, împăratul Nicolai II al Imperiului Rus, scris
slavonesc;
52. Trebnic – august 1908, editura Chișinău, P.S. Vladimir – Episcopul
Chișinăului și al Hotinului, împăratul Nicolai II al Imperiului Rus, scris
slavonesc;
53. Trebnic – anul 1918, împăratul Nicolai II al Imperiului Rus, scris
slavonesc;
54. Trebnic – anul 1989, editura Chișinău, part. I, Patriarhul Pimen al
Rusiei, Î.P.S. Ionafan de Chișinău, scris slavonesc;
55. Vechiu Testament – Patriarhul Miron Cristea al României.
Vasile Bumbac
60
DATE ISTORICE DESPRE SCHITURILE DIN

JURUL LOCALITĂȚII ALCEDAR
Schitul Curătura – hramul Buna Vestire, de maici (a fost situat pe teri-

toriul moșiei satului Curătura, raionul Șoldănești ). Documente referitoare
la timpul de început al schitului nu s-au păstrat. Schitul era situat pe un
loc deocamdată neidentificat de pe malul Nistrului, amplasamentul lui fiind
încins de un val de pământ. Conform unor date de anchetă adunate în 1820
de conducerea eparhială, schitul ar fi fost ctitorit (sau rectitorit – n.n.) în 1771
de ieromonahul Hudiel și monahul Rafael. Existența schitului este atestată
de recensământul efectuat în anul 1774. Iar în a doua jumătate a sec. XVII –
anii 20 ai sec. XIX, moșia Curătura s-a aflat în stăpînirea boierilor Catargiu.
Prima stareță a schitului menționată în documente este monahia Ermiona
(1773). Pe 14 aprilie 1779 schitul Curătura obține de la principele Constantin
Moruzi o carte de milă cu scutiri pentru diferite plăți și dări. Pe 2 noiembrie
1785 stareța dîmpreună cu călugărițile de la Curătura obțin o diplomă de
milă de la Alexandru Mavrocordat. Conform unei statistici din anul 1809,
la schitul Curătura erau atestate stareța, Trafina/Tavitha, și alte 65 de vie-
țuitoare. În anul 1813 la schit sunt atestate 45 de maici. Acestea dispuneau
de 2 terenuri plantate cu pomi fructiferi și de un pogon de vie, plătind dij-
mă boierului. În același an, pe 22 septembrie 1813, pentru anumite nereguli
depistate în conducerea schitului, maica Tavitha este scoasă din stăreție, iar
pe 8 octombrie stareță devine maica Antonia. Potrivit arhim. Visarion Puiu,
tot în același an cu întemeierea oficială a Eparhiei Chișinăului de la 21 august
1813, noua administrație bisericească încearcă să facă ordine la acest capitol,
schiturile fără rost fiind închise. Printre aceste schituri la acea vreme figurau
Butuceni, Cărătura (maicile căruia au fost transferate la schitul Rudi și, par-
tial, la Vărzărești), Fântâna Doamnei (Peciște), Galiția, Gătișca, Hârtop (mo-
nahiile transferate la Hirova), Horodiște (unde în 1815 au fost mutați călugă-
rii de la schitul desființat Tabăra), Ignăței, Mana, Lămanova (monahii fiind
transferați la Japca și Saharna), Peștera (monahii au fost transferați în schitul
Suruceni), Poiana, Popăuți (soborul maicilor fiind transferat la Vărzărești),
Râșca (au trecut cu tot cu sobor la schitul Hârbovăţului), Recea. Dar asta a
fost doar pe câteva luni, unele schituri, ca Curătura, reluându-și activitatea.
În anul 1814 la schitul Curătura sunt atestate 45 de călugărițe, așezate

pe moșia boierului Petrachi Catargi. Schitul avea două livezi cu fructe și
un pogon de vii, fără documente, dar proprietarul lua dijmă. La 1820 schi-
tul Curătura avea biserică din lemn cu acoperiș din șindrilă, clopotniță pe
patru stâlpi cu 4 clopote, chilii din lemn cu acoperiș din paie, gard din nu-
iele, la schit locuind 33 de maici și 12 surori în ascultare. Inventarul averii
schitului din 1823 completează aceste date cu alte construcții din lemn: o
trapeză, un hambar, chiliile fiind dispuse atât câte una (4 chilii de mona-
hii și una a stăreției), cât și în corpuri care conțineau mai multe chilii sub
un acoperiș unic. Respectiv, erau atestate trei corpuri de chilii: pe o latură
a incintei – un corp cu 6 chilii, pe a doua latură – cu 10, pe a treia – cu 3
chilii. În septembrie 1820 la plângerea monahiilor de la Curătura, maica
Antonia, slabă la învățătură și priveghere, este scoasă din stăreție, locul ei
fiind ocupat de maica Persida. La 5 august 1823 monahia Persida depune
o cerere prin care ruga să fie absolvită de stăreția schitului, în loc, pe data
de 10 septembrie, fiind așezată pentru a treia oară monahia Tavitha. În
mai 1828 se cercetează starea schitului de la Curătura. Se constată că noul
moșier, general-maiorul Ugriumov, a dat moșia Curătura în arendă, aren-
dașul strâmtorând în toate activitatea schitului, forțând deja de mai multe
ori monahiile să plece de aici. La schit locuiau 21 de maici și 6 surori în
ascultare, majoritatea cu vârsta cuprinsă între 60 și 70 de ani, câștigându-și
existența prin umblare neîncetată după milostenie și lucrând pe la diferite
persoane. Biserica, ca și alte construcții de aici, era veche. Acoperișul îi cur-
gea, fiind grav deteriorat. Curgea și în hambarul schitului. Cele 22 de chilii
erau și ele șubrede, acoperișurile de stuf fiind deja degradate. De bani pen-
tru reparații schitul nu dispunea. În aceste condiții dificile, stareța, maica
Tavitha, ruga Dicasteria ca monahiile să se transfere de aici la schitul Rudea
(Rudi). Pe 19 iunie 1828, arhepiscopul Dimitrie Sulima, în urma analizei
stării dezastruoase în care se afla schitul, adoptă decizia de desființare și
de transferare a maicilor și a averii mobile a acestora la schitul Rudea. Ul-
terior, o parte dintre maici obțin acceptul de a se transfera la schitul Văr-
zărești. Biserica schitului a fost vândută pentru a fi reparată și instalată
într-o localitate rămasă necunoscută, celelalte construcții fiind demontate
Vasile Bumbac
62
și vândute ca lemne de foc. Pometul și via au fost procurate de moșier. S-au

păstrat documente pe care au fost aplicate două sigilii ale schitului Cură-
tura. Prima amprentă de sigiliu este de formă ovală (42x34 mm). În centrul
câmpului de sigilar este reprezentată scena Bunei Vestiri, care corespunde
hramului așezământului monastic. În destra este reprezentată Maria citind
la un pupitru din cărțile sfinte, iar în senestra Arhanghelul Gavriil, care
i-a adus minunata veste că ea urmează să devină Născătoarea Domnului.
Deasupra, în chip de porumbel, planează înconjurat de raze Sfântul Spirit.
Legenda slavonă de exergă este cuprinsă între două ovale liniare: (frag-
ment indescifrabil, probabil anual) ПЕЧАТЬ СТОБЛАГОВЕЩЕНСКАГО
КАРАТУРСКАГО МОНАСТИРА: ( Sigiliul sfintei mănăstiri Curătura a
Bunei Vestiri). Tiparul sigiliului executat în excizie a fost aplicat în tuș ne-
gru pe un document datat cu 1 ianuarie 1814. A doua amprentă sigilară
este și ea de formă ovală, având dimensiuni practic similare (40x36 mm).
În câmpul sigilar este reprezentată aceeași scenă a Bunei Vestiri, diferen-
ța față de amprenta precedentă constând în interpretarea grafică a per-
sonajelor. Legenda în limba slavonă din exergă este cuprinsă între două
ovale liniare: + ПЕЧАТЬ СТОБЛАГОВЕЩЕНСКАГО КАРАТУРСКАГО
МОНАСТИРА: (cruce) Sigiliul sfintei mănăstiri Curătura a Bunei Vestiri
). Sigiliul executat în excizie a fost aplicat în tuș negru pe un document
datat cu 12 noiembrie 1819. Cercetări referitoare la identificarea locului de
amplasare pe teren a schitului Curătura nu au fost efectuate32.
Schitul Poiana – hramul Adormirea Maicii Domnului, de monahi (a
fost situat pe teritoriul actualului sat Poiana, raionul Șoldănești). Docu-
mente referitoare la timpul de început al schitului nu s-au păstrat. Schi-
tul a fost înființat pe teritoriul moșiei Poiana, inițial fiind situat separat
de localitatea omonimă. Ulterior, locuitorii satului Poiana, sub influența
vreunei molime sau din alte cauze, abandonează vechea vatră a localității
și își construiesc casele în preajma schitului.
Cea mai timpurie mențiune a unui stareț de Poiana, ieromonahul Hu-
diel, datează din anul 1773, când acesta, fiind și duhovnic al schitului de
32
Mănăstiri și schituri din Republica Moldova, Studii enciclopedice. Chișinău 2013, p. 656-657.
maici de pe moșia de alături Curătura, tundea în călugărie niște ascultătoare

de acolo. Cel mai probabil, este una și aceeași persoană cu ieromonahul Hu-
diel, menționat la 1771 drept participant la ctitorirea/rectitorirea schitului de
maici Curătura. Hudiel a stărețit la Poiana în jur de trei decenii, fiind mențio-
nat drept conducător al acestei obști monahale până în primii ani ai sec. XIX.
În anul 1803 stareț al schitului este atestat ieromonahul Antonie. După de-
cesul lui Antonie, stăreția de la Poiana este ocupată de ieromonahul Lazăr,
care s-a aflat în această funcție până în vara anului 1808. La 7 august 1808,
episcopul de Huși, Meletie Lefter, îl înlocuiește pe Lazăr cu ieromonahul
Serafim de la schitul Tabăra. Conform datelor statistice din 1809, în acel an
la schitul Poiana se aflau: starețul, ieromonahul Serafim, și alți 12 viețuitori.
În septembrie 1810 Serafim este transferat cu traiul la Călărășăuca, în locul
lui stareț al schitului fiind desemnat un alt ieromonah, cu numele Antonie,
care își dă obștescul sfârșit pe data de 15 august 1813. În cadrul evaluării
condițiilor de activitate a schitului efectuate în august 1813 se constată că el
dispunea de biserică și chilii durate din lemn, având învelitoarea executată
din șindrilă, o construcție auxiliară din lemn, 40 de stupi de albine, un anu-
mit număr de vite, un teren cultivat cu grâu, o livadă de pomi fructiferi și o
vie, plantate mai demult de călugări și deținute gratutit, din bunăvoința pro-
prietarilor moșiei. Totodată, se constată că schitul Poiana se află înconjurat
de sat. Satul nu are biserică parohială, însă are doi preoți și un diacon, care
slujesc și ei la biserica schitului. Situația în cauză a fost considerată anorma-
lă pentru un așezământ monastic. Cu titlu temporar, conducerea eparhială
adoptă decizia de a desemna aici un stareț nou. Deoarece printre călugării
locului nu erau persoane de rang de ieromonah, la conducerea schitului a
fost promovat monahul Amfilohie. Peste circa doi an și jumătate, pe data de
3 martie 1816, prin rezoluția mitropolitului Gavriil Bănulescu, schitul Poiana
este desființat. Călugării de aici, împreună cu o parte din averea așezămân-
tului monastic, au fost transferați la mănăstirea Cosăuți. Sătenii din Poiana
au preluat biserica schitului, transformând-o în biserică parohială. Schitul a
fost amplasat pe locurile actualului cimitir din localitatea Poiana33.
33
Mănăstiri și schituri din Republica Moldova. Studii encyclopedic, Chișinău, 2013, p. 658.
Vasile Bumbac
64
POEZIILE PREOTULUI MIHAIL VASILACHE
Disperare
Eu nu mai fac nici un îndemn
Spre gând senin, spre-ncurajare
Căci poezia mea-i de lemn
Și slova mea e disperare...
Se înfioară gîndul meu,

Căci cataclizmul se deschide;
Ce nepătruns și negru hău
Naintea noastră se deschide!
Ne doare clipa ce-o trăim,

Cea viitoare ne-nspăimîntă;
Am vrea pe lume să nu fim,
Durerea crîncen ne frămîntă!
O, Doamne, caută spre noi,

Și fă cu noi a Ta minune:
Trimite-nouă puteri noi
Și dăruește zile bune!
Indură-Te de cei ce plîng

Și potolește-a Ta mînie!
Destul cât rău în inimi strîng
O, Doamne, Mila Ta să fie!
Eu nu mai fac niciun îndemn

Spre gînd senin spre-ncurajare,
Ci mila cerului o chem
Și-n ea îmi pun a mea sperare...34
34
În: Revista Luminătorul, 1942,nr. 1-2, p. 45.
În faţa blîndeţii
În fața blîndeții dispare și ura
Și pizma, ca ceara, se moaie;
De focul iubirii, ce arde într’una
Și firea tirană se-ndoaie.
Căci focul iubirii divine cînd arde,
În scrum și cenușă preface,
Tot răul, ce firea umană o scade
Și-n sufletul omului zace.
Și omul se naște din bezna-nrăirii,

Ca pasărea cea din poveste,
Căci Domnul revarsă puterea iubirii
Și-n sufletul omului este.
Și-atunci renoită întreaga ființă,
Se schimbă a inimii coarde,
Iar omul în jur răspîndește credința,
Și-n flacăra dragostei arde...35
35
În: Revista Luminătorul, 1942, nr. 3-4, p. 189.
Vasile Bumbac
66
Naşterea Domnului
Azi în peșteră se naște
Domnul Iisus;
Colo-n munte, turma paște,
Steaua arde sus.
Corul îngerilor cîntă

Laude – alelui;
Și păstorii se avîntă
Să se închine Lui...
Pruncul Sfînt din brațul Mumii

Lin surîde lor;
Parc-ar vrea ca să le spună,
Că-i Mîntuitor,
Că cei blînzi și buni la suflet

Vor trăi de-acum;
Drepți la fapte, drepți la umblet
Pe-ai vieții drum...
Căci în peșteră se naște

Astăzi Iisus;
Lumea-ntreagă se renaște
Și s-avîntă-n sus!...36
36
În: Revista Luminătorul, 1939, nr. 12, p. 720
Porunci
Iertare să ceri totdeauna
De sus, de la cer și de jos;
La fratele tău... Fii duios
În inima ta și în cuget!..
Ai rîvnă mereu spre țării
Ai focul iubirii în suflet
Cu duhul cereștei frății!
Iubește și iartă într-una,

Și binele să-l faci tu mereu,
Și-atunci îți va pune cununa
Răsplătiții, în cer, Dumnezeu...
De vrei să fii curat și sfînt

Să fugi de-ntunăciune;
Petrece-ți viața pe pămînt
În cuget sfînt și rugăciune...37
37
În: Revista Luminătorul, 1940, nr. 6, p. 365.
Vasile Bumbac
68
Veşnicul dor
Eu de acum am simțit Cînd se vor fi mplinit,
Cum se’nalță puterea, Tot ce omul dorește
Și cum plânge durerea Și se tot chinuiește,
Oropsitul om!.. Ca să afle iubirea
Și cum omul pe om Și cu ea fericirea
Chinuiește, sugrumă Cea atît de dorită,
Și la gură cu spumă Ce va fi împlinită
Cum se blastamă toți! La sfîrșitul făpturii,
Cum de răi și netoți După slova Scripturii,
Este lumea azi plină... Cînd veni-va Hristos
Dar plîng toți și suspină Pe un nor luminos,
Și cu dor toți doresc Ca să stea la județ,
Și în viață rîvnesc, Și să judece drept
Ca să vie iubirea Pe întreaga făptură
Și cu ea fericirea După drept și măsură,
Oropsitul om !... După fiece faptă
Nimeni însă nu-i domn Să le deie răsplată
Peste cumpăna sorții, Celor buni – fericirea,
Ci supuși sînt cu toții Celor răi – chinuirea
Unui Veșnic Stăpîn; După fapta făcută
Și, din voia-l, rămîn Pe pămînt petrecută;
În această viață Și plata dă Domnul,
Cu durerea pe față Ce iubește tot omul,
Și cu veșnicul dor Care vrea fericirea
După traiul mai ușor, Și credința, sfințirea
După zile senine, Toată viața o cătă
Fără chin și suspine, Și’n păcat cîteodată,
După raiul dorit; Dacă cade, se ‘ntoarce,
Și tot binele face, Își petrece el traiul,

Cît trăiește în viață; Și așteaptă ca raiul
Cu durerea pe față, Să-l găsiască odată
Și cu veșnicul dor Și să afle sfințirea
După traiu mai ușor, Și cu ea fericirea ...38
Dorinţă
Mai multă iubire în lume de-ar fi,
Mai multă credință prea sfântă,
Viața aceasta cerească ar fi
Și pașnică lumea și blîndă...
Și n-ar mai fi zile de-apocalips,

N-ar fi tiranie, războie;
Trăirea în lume ar fi ca un vis
Și lupu-ar trăi chiar cu oaia.
Nici însuși satana n-ar fi îndrăznit

Să piardă credința creștină,
Căci Domnul credinței e zid neclintit,
Când după ea omul suspină.
Cînd omul smerit e la suflet și blînd,

Cînd plînge amarnic, se roagă
Atuncea și Domnul, credința-i văzînd,
Sfințește a lui viață întreagă!..
38
În: Revista Luminătorul, 1942, nr. 1-2, p. 52.
Vasile Bumbac
70
Dar oamenii astăzi credința au pierdut

Și sînt rătăciți și nemernici;
Și viața lor haos și iad s-a făcut,
Dar ei tot sînt besmetici!
Cum bate, zugrumă popor pe popor,

Cum frate pe frate ucide;
Cum omul de eri tiran e-ngrozitor,
Și haosu-n lume se ntinde!..
Să vie deci lumea din nou la Hristos,

Să ceară credință, iubire, -
Și-atunci catați-vă un trai luminos,
Din haosul vieții ieșirea!
Să vie cu rugă, cu plîns și suspin

La Domnul puterilor omul, -
Și-atunci revărsa-va harul său divin,
Și toate iertane-va, Domnul,
Și multă blîndețe în lume va fi,

Și multă, nădejde, credință;
Și pacea în lume atunci va domni
Și nu va mai fi suferință!..39
39
În post
Venit-au zilele de post,
De rugă și de pocăință,
Cînd cercetăm al vieții rost
Și-n suflet dobîndim credință...
Cînd ne amintim de orice păcat,

Și gîndul nostru se frămîntă;
Iar sufletul împovărat
De pedepsire se spăimîntă.
Și inima plînge atunci,

Și ochii lacrimi multe varsă;
Și omu-abia șoptește rugi
Și-n voia Domnului se lasă.
Iar Domnul caută spre noi

Trimite sfînta-I îndurare;
Ne varsă-n suflet puteri noi
Și scut ne este și alinare.
Și renoiți în Duhul Sfînt,

Avînd nădejde și credință,
Petrecem traiul pe pămînt
În rugă și în pocăință...40
Pr. Mihail VASILACHE
40
Vasile Bumbac
72
BISERICA DIN SATUL ALCEDAR ÎN IMAGINI
Vedomostiile biserceşti, ne pomenesc că biserica veche din Alcedar ar fi fost zidită dintîiu de
mazilii Vasile Oprea și Sandu Sîrbu în anul 1753
Biserica înainte de reconstrucție, imagine din filmul satului, anul 1989

Ziua de Crăciun - 07.01.2016

Vasile Bumbac
74
Biserica pe timp de noapte, anul 2018
Ziua de hram – 21.11.2018

Crucea de pe teritoriul bisericii construită la Fântâna construită cu aportul ieromonahului

inițiativa diaconului Mihail Făgurel Serafim Meleca, în perioada anilor 2010 – 2018
Biserica primăvara, 15 martie 2018

Vasile Bumbac
76
Monumentul închinat eroi-

lor căzuți în Primul Război
Mondial 1914–1918
Biserica cu hramul
Sf. Arh. Mihail și Gavriil
Mormintele celor 4 ostași români de pe teritoriul biserici, îngropați în perioada

celui de-al II război Mondial
Mormântul preotului Feodor Vasile Focșa, mort la 26 decembrie 1932

Vasile Bumbac
78
Un alt aspect al bisericii pe timp de primăvară, anul 2019
Biserica cu hramul Sf. Mare Muc. Dumitru din s. Curătura, toamna anului 2019
Iconostasul bisericii, anul 2016
Interiorul bisericii, anul 2016

Vasile Bumbac
80
Preotul Haralampie Cebotari, la înmormântarea lui Țurcan Leontie din s. Glingeni,

bunicul doamnei Bumbac Galina, anul 1973
Preotul Cebotari Haralampie, perioada de Reparația bisericii din Alcedar, în imagine

slujire 1 decembrie 1953–31 mai 1972 Cornovan Fiodor, anii 1991–1993
Familia preotului Cebotari Haralampie, împreună cu prietenii, anii de activitate 1953–1972
Un grup de alcedărenii împreună cu preotul Haralampie Cebotari și preoteasa Ana.

În imagine mai sunt Procop Nicolae, Procop Olga, Procop Fiodor și Olga, Balaban Ilie,
(anul nu-l cunoaștem)
Vasile Bumbac
82
Familile preoților Epifanie Rusu și Pe versoul fotografie scrie: Fotografiați în gră-

Haralampie Cebotari dina școlii anul 1961, când a venit Liusea de la
Nicopoli, preot Haralampie Cebotari
După înmormântarea preotului Cebotari Haralampie, 31 mai 1972. În imagine am cunoscut

pe: preotul Gheorghe Fotescu, preotul Ioan Tomșa din s. Poiana și un preot din Orhei, dascălul
Calistrat Grădinaru, dăscălița Olga Galușcă, preoteasa Cebotari Ana, Cebotari Pavel, Cebotari
Valerii, Nastas Afanasie, Ilie Balaban, Stepanov Efrosenia, Fotescu Nadejda, Țurcan Varvara,
Gîrlea Tinica, Iviușîi Sofia, Balaban Eudochia, Gheorghiță Marusea
Preotul Gheorghe Fotescu, lângă crucea fărâmată de comuniști și restabilită peste 3 zile tot de
ei, din ordinul lui Iosif Visarionovici Stalin, așa zisul coleg de seminar a preotului Fotescu
Preotul Gheorghe Fotescu, alături de preotul Ioan Tomșa din s. Poiana și un preot necunoscut
din or. Orhei. La înmormântarea parohului Cebotari Harlampie, 31 mai 1972
Vasile Bumbac
84
În sicriu trupul preotului celibatar Preotul Mihail Marțian Vasilache – mort de ini-
Fotescu Gheorghe, 2 martie 1971 mă rea, în ziua cedării Basarabiei, 27 iunie 1940
Înmormântarea preotului Fotescu Gheorghe, cel care a fost născut în s. Alcedar,

dar nu a fost paroh al acestei biserici – 2 martie 1971
Preotul Epifanie Rusu, anii

de activitate 17 septembrie
1953–1 decembrie 1953
Preotul Epifanie Rusu

împreună cu enoriașii, în
stânga soția Natalia și în
dreapta fiica Elena
86
Părintele Constantin Stăvilă cu enoriașii la o zii de sărbătoare, din păcate nu cunoaște anul și sărbătoarea.
În iamgine recunoaștem pe: Batistă Olga, Balaban Feodora, Burlac Elena, Roșca Tecla, Bumbac Vera, Izmană Goriță și Clavdia,
Gamarț Agafia, Burlac Elena, Ceban Maria, Baleca Aliona, Botnarenco Feodora, Gorilă Mina, Calugher Alexei, Varzari Ma-
ria, Botnari Licheria, Galușcă Alexei, Gîrlea Tinica, Gîrlea Ilie,Gîrlea Marta, Balaban Andrei, Balaban Ilie, Galațchi Serafima,
Gangan Alexei, Gangan Docea, Gangan Maria, Oloeru Kalestru, Ogordnic Sofia, Cecan Eugenia, Calugher Alexei, Clugher
Elena, Melnic Ecaternia, Șveț Mașa, Lungu Olga, Lungu Ana, Goriță Iepuraș, Poianschii Maria, Samoilă Valerii, Rotari Maria,
Vasile Bumbac
Straistă Iulia, Ivancenco Anastasia

Părintele Constantin Stăvilă cu enoriașii, aceiași enoriași care sunt în imaginea de mai sus
Învierea lui Hristos, Alcedar – anul 1973. În imagine cunoaștem pe: Baba Vonea, Ecaterina Po-
povschii, palamarul Iacob Calugher, părintele Constantin Stăvilă, Ilie Balaban, dascălul Calistrat
Grădinaru, Petru și Zinovia Ceban, dăscălița Galușcă Olga, Serafima Galațchaia și Mașa Șveț
Vasile Bumbac
88
Preotul Stăvilă Constantin sfințește mormântul părintelui Haralampie Cebotari,

mort la 31 mai 1972
Preotul Stăvilă Constantin cu enoriașii din satele Alcedar, Glingeni și Mihuleni la sfințirea
izvorului preotului Fotescu Gheorghe din pădurea Glingeniului. În imagine recunoaștem pe:
Grosu Olga, Florean Serghei și Eugenia din Glingeni, Gangan Maria, Gangan Lidia, Batista
Nadejda, Batista Emilian, Batista Olga, Cuzuioc Efimia, Topor Anghelina, Botnarenco Anas-
tasia, Balaban Ilie, Calugher Aculina, Cazac Ștefan, Stepanov Efrosenia, Borș Pentelei, Rusu
Dionisie și Maria, Păru Fiodor și Anica, Gorilă Lora, dăscălița Galușcă Olga, Păru Vera, Brî-
jataia Sofia, Păru Constantin, Izmana Alexandra, Procop Maria, Procop Anastasia, Bordian
Ivan de la Curătura, dascălul Onescu Pahomie – 6 iunie 1976
Duminica mare, se cunună robii lui Dumnezeu Chibercea Victor și Feodosia, nașii de cununie
Rotari Andrei și Vera, în spatele miresei Țurcan Lilia și preotul Stăvilă Constantin – anul 1979
Paștele Blajinilor, preotul Constantin Stăvilă împreună cu un grup de alcedărenii,

din păcate nu cunoaștem anul și data
Vasile Bumbac
90
Preotul Kirilov Serghei, anii de activitate 5 septembrie 1983 – 1 martie 1985
Se cunună robii lui Dumnezeu, Lupan Leonid și Lilia, preot Kirilov Serghei Valdimir, anul 1983
În centru preotul Evghenii Bîtcă, anii de slujire 1 mai 1982 – 11 martie 1983
Preotul Ioan Motîngă, anii de slujire Preotul Ștefan Socolean,

1 februarie 1991 – 16 iunie 1993 anii de slujire 16 iunie 1993 – 1996
Vasile Bumbac
92
Preotul Victor Vizitiu, împreună cu preoteasa Vera și dascălul Valerii Bumbac, anul 2000
Preotul Victor Vizitiu și dascălul Bumbac Valerii împreună cu corul bisericii,

perioada anilor 1990–2000
În stânga Tiron Natalia, Ceban Zinovia, Golub Maria, cântăreț Bumbac Valerii,
preot Vizitiu Victor, Balaban Svetlana, Oloeru Serafima, Galațchii Olga și Igor nepotul lui
Maria Nichiforovna. Nu cunoaștem anii și evenimentul
Cununia tinerilor Bumbac Constantin și Tatiana. Tot aici în fotografie sunt familile Bumbac,
Parfentii, Oloeru și Golub, împreună cu preotul Vizitiu Victor
Vasile Bumbac
94
Preotul Victor Vizitiu împreună cu directorul Popușoi Ivan la sfințirea fîntînei de pe terito-
riul liceului din s. Alcedar
Preotul Vizitiu Victor, pruncul Bumbac Vasile, primăvara anului 1997

La înmormântarea lui Haralmpie Gorilă, preotul Vizitiu Victor și dascălul Bumbac Valerii,
alăturii de rudele decedatului
La înmormântarea lui Pavel Procop, preotul Vizitiu Victor și cântărețul Bumbac Valerii
Vasile Bumbac
96
Ieromonahul Meleca Serafim și blagocinul r-nul. Șoldănești Rotari Vasile, 21 noiembrie 2016
Ziua de hram, în imagine ieromonahul Serafim Meleca, preotul Rodion, preotul Marian,
diaconul Mihail Făgurel, paraclisieru Bumbac Ion, starostele Calugher Efim și viitorul preot
Rabii Ștefan, 21 noiembrie
În imagine: Gheorghiță Olga, Calugher Alina, Gheorghiță Natalia, Tiron Natalia,

ierodiaconul Mihail Făgurel și sora Nadejda
În imagine nou venitul ieromonahul Serafim Meleca și ierodiaconul Mihail Făgurel, alăturii
de ceata duhovnicească. Pe fundal în spate, monumentul Eroilor căzuți în I război Mondial
Vasile Bumbac
98
În imagine: Botnarenco Feodora, ieromonahul Meleca Serafim, dascălul Bumbac Valerii și

paraclisieru Bumbac Ion, anul 2006
Ieromonahul Meleca Serafim, botezândul pe pruncul Chibercea David

În imagine blagocinul r-nul Șoldănești, Rotari Vasile.

Mirii: Bumbac Ion și Ina. Nașii: Țurcan Iurie și Cristina – 16 septembrie 2018
În stânga ierom. Donica Vasilisc, ierom. Meleca Serafim, blagocinul Rotari Vasile,
ierom. Savca Alexei, ierom. Iuteș Andrei. Mirii: Bumbac Ion și Ina – 16 septembrie 2018
100
Începerea clădirii capelei din cimitir. În imagine jos: Kirilov Nicolae, dascălul Bumbac Valerii, ieromonahul Meleca Serafim, profe-
sorul Popușoi Ivan, primarul Cepraga Feodor. Din stânga pîn la cruce: Procop Igor, Roșca Andrei, Roșca Serghei, Rudi Igor, Perlog
Alexandru, Volos Andrei, Gamarț Serghei, Tihenchii Serghei, Cazac Rodion, Gorila Serghei. De la cruce spre dreapta: Botnarenco
Veceslav, Balaban Alic, Galațchi Alexandru, Lisnic Serghei, Ghițu Alexandru, Golub Oleg, Dombrovschii Boris, Bezvertnîi Victor,
Vasile Bumbac
Iașînschi Vecelav, Oloeru Veceslav, Izmană Mina, Oprea Boris, Țurcan Alic, Prepeliță Sorin, Ciorici Alexei – 1 mai 2019
În picioare prima din stânga starosta Crucea de la mormântul dascălu-

Cebotari Ana și lui-diacon Sârbu Victor,
dăscălița Galușcă Olga mort la 7 februarie 1939
Crucile vechii de pe teritoriul bisericii

Vasile Bumbac
102
Dascălul Calistrat Grădinaru, Dascălul Bumbac Valerii, anii de

anii de activitate 1 decembrie activitate 1 iunie 1998 – prezent
1953-5 noiembrie 1972
În imagine primul din stânga Popovschii Grigore, staroste Jelavschii Anatol,

dascăl Bumbac Valerii, paraclisier Bumbac Ion, Parfentii Cristina și Bumbac Vasile, anul 2007
Enoriașii biserici din

Alcedar, împreună cu
preotul Vizitiu Victor
și dascălul Bumbac
Valerii, din păcate nu
cunoaște anul și eveni-
mentul
Corul bisericii în frunte

cu dascălul Bumbac Va-
lerii, iarna anului 2017
În imagine Jelavschii
Nina, Dabija Mădălina,
Cecan Valentina doam-
na care coace prescură
pentru sfânta biserică –
4 august 2015
Vasile Bumbac
104
Ziua de hram, corul de bărbați care au înfrumusețat frumoasa sărbătoare. Primul din stînga
Lebedev Vlad, Bumbac Ion, Bumbac Vasile, Scerbatîi Alexandru, Curteanu Dorin,
21 noiembrie 2016
Mănăstirea Cușelăuca, împreună cu arh. Făgurel Mihail, sărbătorile pascale anul 2018
Învierea Domnului – 28.05.2019

106
Certificat de deces al preotului Mihail Vasilache

Vasile Bumbac
Dogovor făcut cu preotul Kirilov Serghei - 1 septembrie 1983
Sigiliul schitului Curătura, 1819

Ajutorul acord de preotul Arcadie, persoanelor catostrofei de la Cernobâ - 12 decembrie 1986

Bisericile Din Satul ALCEDAR - Bumbac Vasile

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bisericile Din Satul ALCEDAR - Bumbac Vasile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vasile BUMBAC

Bisericile din satul

Autor: Vasile Bumbac

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Cuvânt înainte ........................................................................................ 4

Date geografice ....................................................................................... 6

Istoria satului Alcedar ........................................................................... 7

Istoria bisericilor din satul Alcedar ..................................................... 8

Preoții slujitori în biserica din lemn .................................................... 15

Preoții slujitori în biserica din piatră . ................................................. 19

Articolele scrise de preotul Mihail Vasilache în reviste:

Revista Luminătorul .............................................................................. 40

Revista Misionarul ................................................................................. 41

Lista cântăreților(dascălilor) din satul Alcedar ................................. 52

Cărțile din biserica Alcedar, anul 2020 ............................................... 56

Date istorice despre schiturile din jurul localității Alcedar ............. 60

Poeziile preotului Mihail Vasilache ..................................................... 64

Biserica din satul Alcedar în imagini .................................................. 72

Cu profunde emoții am parcurs paginile lucrării „Bisericile din satul

Aurelia Peru-Bălan, jurnalistă,

Satul Alcedar, cu o populație de 1076 de locuitori (2004), se află am-

ISTORIA SATULUI ALCEDAR

Satul Alcedar este o localitate putem spune chiar în vârstă. Localitatea

ISTORIA BISERICILOR DIN SATUL ALCEDAR

Se știe că din momentul întemeierii satului, timp de câțiva ani, Alceda-

ruse. Clericii care nu se supuneau erau sancționați pe cale disciplinară,

tul Dionisie Erhan de la mănăstirea Suruceni) în 1929, sfințind biserica

pe câmpul de luptă. După acest succes am început să mă gândesc că pen-

1. Baba T. 18. Gladuneac S.

35. Pascar G. 46. Rusu L.

PREOȚII SLUJITORI ÎN BISERICA DIN LEMN

1. Preotul Luchian GLIJINSCHI (12 decembrie 1784–30 aprilie 1811).

2. Preotul Teodor GURSCHII (27 noiembrie 1802–13 iunie 1810).

3. Preotul Vasile IVANOVICI (... – 1811).

4. Preotul Toader I. LUJANSCHI (30 aprilie 1811-24 februarie 1837).

5. Preotul Gavriil I. LUJANSCHI (11 aprilie 1815–1831).

– Bodoni (din 3 septembrie 2016 sf. Ierarh Gavriil Bănulescu – Bodoni). În

6. Preotul Ioan Ștefan DORUC (10 iulie 1837–13 februarie 1872).

7. Preotul Vasile Constantin ROȘCA (11 iunie 1872–1 decembrie 1874).

8. Preotul Gheorghe Ioan CALIMĂNESCU (8 decembrie 1874–27

9. Preotul Ioan TEODOREANU (27 octombrie 1875–1 martie 1876).

(1877). Sfințit de către Î.P.S. Pavel. În parohia Alcedar se află de la 21

PREOȚII SLUJITORI ÎN BISERICA DIN PIATRĂ

1. Preotul Feodor Vasile FOCȘA (4 noiembrie 1885–1 octombrie 1925).

Aici anexăm un articol despre înmormântarea Iconom stavroforului

† Iconom stavrofor Feodor Foc[a

S-a s=vîr]it aceast= ]nmorm]ntare de un sobor de 14 preo\i vecini

ite a rugat pe parohienii din Alcedar ]n numele r=posatului s= asculte

Fie-i pomenirea ve[nic= [i \=r]na u[oar=!..23

2. Preotul Iustin Haralambie BAZILIUC (22 octombrie 1925–1 fe-

3. Preotul Mihail Marțian VASILACHE (5 februarie 1928 – 27 iunie

Jurnalista Nina Negru de la Jurnal tv, ne relateaz=:

Mihail Mar\ian Vasilache, preot ]n parohia Alcedar, jud. Orhei. S-a

arismului la inochenti[ti. Preotului Feodor Foc[a, decedat în 1932, ]i tre-

1. Însemnări din trecutul parohiei Alcedar, județul Orhei

Preoții din Alcedar:

Cîntăreții din Alcedar:

16. Tipicon moldovenesc, Chișinău 1857, 2 exemplare;

2. Sărbătoarea din comuna Alcedar

În ziua de 3 februarie seara î.p.s. arhepiscop Gurie însoțit de revizorul eparhi-

ascultăm de glasul Bisericii cele cuvîntătoare, de arhirei și preoții noștri. Căci

în Biserica română și a ajuns și la Smerenia noastră. Harul a trecut de la persoană

,,Mă mir că de aceea ce va chemat pe voi