https://biblioteca-digitala.

ro
 Ţara de Sus
Revistă de conservarea şi promovarea culturii tradiţion a le
Nr. 3-4 2008 (An III)

CUPRINS
Prof. Ion Ilie - Centrul Judeţean pentru Promovarea Culturii Tradiţionale Boto ş ani II . . ...... . . . . I
Vasile Ungureanu - Ori CASA CREAŢIEI POPULARE . ... .... . . . .. . . . ... . .. . ......... . . 2
Marcel Lutic - Întâlniri folositoare . . . .......... .. .. ... . .... . . .. . . . . . . ...... .. ..... . . . 3
Margareta Mihalache - Păstrarea individualităţii zonelor etnografice în cadrul târgurilor ...... .. . 5
Margareta Mihalache - Zona etnografică Botoşani recunoscută în ţară şi străinătate ...... . . .. . . . 7
Stcliana Băltuţă - Pictura naivă la Botoşani .... . .. . ...... ........ . .. . . . . . .... . . . ... . . . .. 1O
Angela Paveliuc Olaru - Marcel Lutie "Timpul sacru . Sărbătorile de altă dată " . . . . . .. . .. .. . ... . 11
Elena Stoica - Amprente botoşănene .. .. . . . .... . .. .... . . . .. . . . . ..... . ...... . ....... .. . 13
Ionel Bejenaru - In memoriam Mihai Bejenaru .... . . .. . .. . .... .. . ... .. ... . .. ... .... . . . .. 14
Liviu Şoptelea - Acuarele . . .... .. .... .. ...... . . . . ... .. .. . . . ...... . . . . .. .. . ... ..... . . 15
Gellu Dorian - Scriitori botoşăneni într-un bil a nţ după 40 de ani de la înfiinţarea Casei Creaţiei
Populare Botoşani . . . . .. . .. . . . . .. . . . . . .. . . .... ... . . . . . .. . .. . .. . . . ... . .. . .... . . .. .. 16
Rezultatele CNP „Porni Luceafărul„", ediţia a XXVII-a ... . . . . . ... .. .. ...... ... ..... . .... 17
Mihaela Cazacu - Simbolul apei în opera lui Eminescu .. .. .. .. . . .... . . , . .. .. .. ... . . ... . . . 2 I
Concursul Naţional de Interpretare a Piesei de Teatru Într-un Act „Mihail Sorbul" ... . ...... . ... 23
Antologia piesei de teatru într-un act . . .. .. . . . . . . ... .. .. . . ..... . ..... . . . . . . . .. . . . . . . . . . 26
Cu Steaua - Datini şi obiceiuri de iarnă din Conceşti, judeţul Botoşani . .. . . . . . . .. . . . ... . . . .. . 27
Baba şi moşneagul, Cântec de război - Culegător Gheorghe Ţuculcanu .. .. .. . ... . . ... .. ..... . 28
Al.O. Funduianu - Vasile Ungureanu - Fulguraţii ...... .. .. . .. . .. . ... . . ..... ... . . . . . . . . . . 29
Săracă Ţara de Sus - I OOO de poezii populare din judeţul Botoşani . ...... . . . . . . .... . . . . . .. .. 30
Constantin Lupu - Taraful moldovenesc - Tradiţii şi perspective în judeţul Botoşani . .. . . .... . .. 32
Cinci jocuri bărbăteşti din comuna Vorona, judeţul Botoş a ni . . . .. ... .... . . . . . .. . . .. .. ..... . 3 7
Elena Groza - Educaţia permanentă ..... . . . . . .. . ... . . .... .. . . ... . . . ...... . ... .. . .. . . . . 40

Revistă editată de
CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII
TRADIŢIONALE Botoşani
cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani

Număr dedicat aniversării a 40 de ani de la Înfiinţarea

Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani

Redacţia:
Director: prof. Ion Ilie
Secretar General de redacţie: Gellu Dorian
Redactori: dr. Angela Paveliuc Olariu, prof. Constantin Lupu,
etnolog Steliana Băltuţă, prof. Margareta Mihalache,
coregraf Mihai Fediuc şi Elena Groza
Adresa: Pietonalul Unirii nr. IO, Botoşani
Tel./Fax: 0231-536322
E-mai I: centrul_ crcatiei_ bt@yahoo .com

JSSN (Hyperion): 1453-7354

Coperta I: Capră din alaiul de căiuţi din Tudora

Fotografiile copertele I, 3, 4 - Margareta Milzalaclze

https://biblioteca-digitala.ro
 EDITORIAL
Prof. ION ILIE
Centrul Judeţean pentru
Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale Botoşani
, a afirmării culturii
- o institutie
tradiţionale pe plan naţional şi internaţional II
Continuând prezentarea acţiw1ilor cul-
turale organizate de instituţia noastră, în ulti-
mii ani, în afara festivalurilor care au devenit
deja tradiţionale pentru Botoşani şi pentru
formaţiile de amatori din judeţ şi din ţară,
am găsit de cuviinţă să îmbogăţim această
paletă a festivalurilor de profil cu alte acţiuni
care, reunite într-un mănunchi de concerte
muzicale, coregrafice, corale şi expoziţii de
pictură naivă şi pe sticlă, alături de expoziţia
produselor meşteşugăreşti a meşteşugarilor
din judeţul Botoşani şi din ţară pe durata a 5
zile pe Pietonalul Unirii are loc „Festivalul
cântecului, jucului, portului şi meşteşuguri­
lor':
Varietatea programelor şi prezenţa a peste
25 de meşteşugrui din celelalte judeţe ale ţării
şi invitaţi din Republica Moldova şi Ucraina
atrage, pe perioada 10 - 14 August, peste
cinci - şase mii de locuitori ai Botoşanilor şi
numeroşi turişti veniţi în această perioadă în
oraşul nostru.
Tot în lunile de vară un alt obiectiv al
, este acela de a afirma activitătile
institutiei , Participarea instituţiei în cadrul proiecte-
organizate în cadrul turneelor din ţară (ex:
Galaţi, Constanţa, Cluj), unde îşi dau întâl-
nire numeroase formaţii de amatori, core-
grafice sau ansambluri, festivaluri unde arti-
ştii noştri s-au făcurt remarcaţi ca păstrători
ai autenticului muzical şi coregrafic, precum
şi al portului din această zonă, reîntorcându-
se întotdeauna cu numeroase premii şi dis-
tincţii.
Pe plan internaţional turneele formaţii­
lor noastre în Republica Moldova, Slovenia,
Franţa au avut un mare succes reuşind astfel
ca folclorul, portul şi arta meşteşugărească
să facă cunoscut judeţul nostru şi, în acelaşi
tin1p, ţara noastră.
Selectarea şi promovarea copiilor talen-
taţi în urma participării la festivalul „Satule
mândră grădină", „Moştenite din bătrâni"
(Vorona), Festivalul „Mărţişor" (festival
\
https://biblioteca-digitala.ro
naţional de muzică uşoară românească) a stat
în atenţia instituţiei noastre, îndeplinind ast-
fel preocuparea de promovare a tinerilor spre
ansamblurile profesioniste (Rapsozii Boto-
şanilor) şi spre emisiunile posturilor de tele-
viziune care se ocupă cu afirmarea tinerelor
talente (Vreau să fiu mare vedetă, Festival
Mamaia etc.).
Participarea formaţiilor din Moldova,
Franţa, Grecia, CamefW1, cu prezentarea fol-
clorului din ţările respective, a constituit,
pentru publicul botoşănean o noutate şi, în
acelaşi timp, o participare numeroasă.
O dată la doi ani are loc la Botoşani Con-
cursul Naţional de Interpretare a Piesei de
Teatru într-un Act „Mihail Sorbul': festival
aflat la a XXI-a ediţie şi Concursul Naţional
de creaţie cu acelaşi nume, aflat la a VI-a edi-
ţie, rolul acestuia având un real impact la
tineret şi la promovarea tinerilor spre insti-
tuţiile de teatru, asigurând astfel viitorii actori
de mâine. La actuala ediţie au participat 11
formaţii de teatru de autori din întreaga ţara
lor transfrontaliere a făcut ca instituţia noas-
tră să fie prima instituţie din Moldova (pe
linia centrelor) care a accesat aceste progra-
me şi prin schimburi culturale şi meşteşugă­
reşti de o parte şi de alta a Prutului a făcut
cunoscută similitudinile existente între cele
două ţări.
Alaiul sărbătorilor de iarnă („ Din stră­
buni, din oameni buni") încheie anual acti-
vitatea centrului prin participarea a peste 500
de activanţi în cadrul formaţiilor din judeţ şi
din ţară, reliefând încă o dată frumuseţea tra-
diţiilor de iarnă w1de multitudinea obiceiu-
rilor şi conservarea lor situează Botoşaniul
pe prin1ul loc în ţară.
Cred că, prin cele expuse, am reuşit să
prezint instituţia noastră ca pe o instituţie a
afirmării culturii tradiţionale pe plan naţio­
nal şi inteniaţional.
Vasile UNGUREANU
Ori CASA CREATIEI
,._>
POPULARE,
ori CENTRUL DE INDRUMARE, ori. ..
instituţie judeţeană cu un profil deloc de
O neglijat, chiar dacă ea a fost creaţia unei
epoci istorice şi justificată ideologic în acea
epocă, ale cărei rezultate în planul valorificării şi pro-
movării culturii tradiţionale, vedeţi că nu mă pro -
nunţ numaidecât cu terminologia cultură populară,
nu se va putea niciodată să fie trecute cu vederea sau
ignorate, atunci, când cineva, peste ani, se va aşeza
serios pe treabă pentru a realiza pagini din trecutul
culturii botoşănene.
Casa creaţiei populare un loc în care, personal, am
găsit oameni care au vibrat cu toată fiinţa lor pentru
cultura spaţiului acesta care are în el ceva pe care, mi
se pare că Ştefan Cervatiuc îl numea cu mulţi ani în
urmă „un ce" al său.
Eram la început de carieră când am venit în con-
tact cu această instituţie. Un tânăr profesor bătea la
uşa acestei instituţii pentru a primi o broşurică pe
care instituţia o editase: Zilele Eminescu, o culegere
de materiale de după una din ediţiile Zilelor Emi-
nescu . De atunci şi până acum, tânărul acum este
pensionar, iar instituţia a schimbat numeroase nume
- şi cine ştie dacă nu le va mai schimba până se va
găsi o formulare măcar aproximativă profilului acti-
vităţii, pentru a nu spune trudirii unui grup de spe-
cialişti - contactul şi apoi colaborarea celor doi, pro-
fesorul şi casa a fost tot mai fructuoasă.
De fapt încerc să aduc în actualitate secvenţe din
această colaborare de 40 de ani.
Aş vrea să nu spun nimic despre cei care nu se
mai pot bucura de aceste momente sărbătoreşti, dar
viaţa este uneori prea dură cu noi, şi cel pe care mi l-am
apropiat şi pe care l-am simţit aproape a fost instruc-
torul coregraf Vasile Andriescu, fie -i odihna liniştită.
Ce om minunat şi cât a făcut el pentru folcloru l core-
grafic din judeţ şi mai ales pentru valorificarea sce-
nică a jocului popular din zona etnografică Botoşani!
Nu numai în spectacolele organizate la diferite oca-
zii, când era şi o parte a jocului popular, dar mai ales
prin munca de cercetare şi de consemnare în scris în
cele două lucrări ale sale: Folclor coregrafic din jude-
ţul Botoşani şi Jocurile de căiuţi, a doua semnată
împreună cu soţia sa, maestrul coresraf Silvia
Andriescu. Aceste lucrări sunt tezaurul jocului popu-
lar, căci hora satului nu mai e, jocul de la alte ocazii
din viaţa satului a evoluat şi este altceva, iar ce a cules
şi înregistrat Vasile Andriescu este comoara noastră.
Este o parte din viaţa locuitorilor din această vatră
https://biblioteca-digitala.ro
de vieţuire românească.
Apoi a venit un timp, poate era mai bine să nu fi
venit pentru mine, să fiu numit director al Căminu­
lui cultural din satul meu, sat mare, cu un renume în
această sferă a vieţii - cultura tradiţională. Această
postură mi-a înlesnit o colaborare aproape zilnică cu
instituţia judeţeană.
Numeroasele concursuri locale, zonale, naţiona ­
le care se organizau în acele timpuri m -au apropiat
de profesorul Dumitru Lavric, un remarcabil cerce-
tător avizat al folclorului şi care a dat tezaurului
amintit câteva culegeri: Poezia epică şi Teatrul fol-
cloric, volume care se adaugă efortului de culegere a
creaţiilor în domeniu cuprins în volumele Folclor
din judeţul Botoşani semnat de Ioan Aniţei, şi Fol-
clor poetic botoşănean sub semnătura lui Ion H. Ciu-
botariu. De fapt profesorul Dumitru Lavric a iniţiat
o colecţie - ce iniţiativă demnă de l audă şi de conti-
nuitate! - sub numele Folclor din judeţul Botoşani .
Culegerile îngrijite de Dumitru Lavric sunt docu-
mente, aparţin tezaurului judeţului şi naţional.
Tot profesorului Dumitru Lavric îi datorăm la
Săveni, Festivalul de teatru scurt „Mihail Sorbu", la
care am participat cu formaţia tudoreană de amatori
în ale teatrului mai multe ediţii la rând, şi, nu cred că
greşesc, şi la Botoşani Festivalul obiceiurilor şi dati-
nilor de Anul Nou.
Ştiu că am mai scris despre profesorul Constan-
tin Lupu, unul din cei mai apropiaţi prieteni şi cola-
boratori, omul pe care nu cred că, după ce a fost pre-
zentat în presa centrală cu rezultatele muncii sale de
culegere şi valorificare scenică a folclorului muzical
din judeţul nostru, ar trebui să-l mai prezint din nou
acum, dar nu pot să trec peste numeroasele eveni-
mente de adevărată cultură la care am fost alături şi
care-mi vin acum în faţă şi să nu mai spun câte ceva
despre el.
„Datina" este un nume de care nu cred că mai es'te
botoşănean care să nu ştie că acest nume este al unei
formaţii tradiţionale de muzică românească. A fost
după cunoştinţele mele printre primele, dacă nu chiar
prima formaţie de acest fel în mişcarea artistică de
amatori din ţară. Şi culegerile lui de folclor muzical
botoşănean, multe la număr, sunt parte a tezauru-
lui nostru, alături de celelalte precizate mai înainte.
Acolo am cunoscut nume prestigioase ale cerce-
tării şi tezaurizării culturii tradiţionale din judeţ. Pe
doamna doctor în etnografie Angela Paveliuc Olaru
şi lucrările domniei sale, lucrări de referinţă în dome-
niu, şi pe domnişoara profesor Margareta Mihalache,
actualul referent etnograf, a cărei ambiţie de a rea-
liza lucruri remarcabile merită aprecierea tuturor şi
mai cu seamă sprijin în a realiza proiectele sale(filme
documentare, targuri de mesteri, simpozion cu carac-
ter etnografic si expoziţii de pictura) .
Nu pot să nu amintesc amploarea pe care o avea
„Luna cărtii,
la sate", devenită - când s-au reluat actiu-
' meleag au creat în existenţa lor.
nile culturale din iarnă - „Şezătorile iernii" sau „Scrii-
tori pe meleaguri natale" şi Întâlnirile creatorilor de
literatură din mijloc de decembrie. Ajung astfel la
scriitorul Gellu Dorian, căruia îi datorăm o altă colec-
tie editată de această institutie, o colectie de literatu-
, ' '
ră populară, folclor literar, care cuprinde câteva cule-
geri importante din vetre folclorice renumite, despre
a cărei continuare nu mai ştiu nimic, un animator al
vieţii literare din tot judeţul cu acţiuni care au depă­
şit spaţiul botoşănean integrându-se în întreg spaţiul
românismului, ştiu bine ce spun acum când legături­
le lui cu diaspora devin tot mai strânse.
Este această instituţie judeţeană un loc de muncă
asiduă, unde s-au aflat oamenii amintiţi - şi câţi alţii
cu care nu am avut o colaborare mai strânsă-, o insti-
tuţie necesară şi la care noi, cei cu preocupări în
domeniu, să putem găsi, oricând, un sfat pertinent, să
avem cu cine ne consulta şi cu cine schimba opinii.
Iniţiativa actualului director, profesorul Ion Ilie,
de a organiza la Botoşani încă un festival al muzicii şi
jocului popular, demonstrează nevoia păstrării aces-
tei instituţii şi a specialiştilor care trudesc în ea.
Sunt patruzeci de ani de trudă pentru a cerceta,
descoperi şi redescoperi valori ale culturii tradiţio ­
nale, de a valorifica în expoziţii, dezbateri, simpo -
zioane şi spectacole tezaurul acestei culturi şi mai
ales de a tezauriza în lucrări - culegeri şi studii - ceea
ce mintea, sufletul şi mâinile locuitorilor acestui
Sunt ani de colaborare fructuoasă şi cred că nu
greşesc când afirm că valorile culturii tradiţionale
din Tudora s-au făcut cunoscute, s-au descoperit şi
redescoperit, dar s-au şi tezaurizat cu sprijinul aces -
tei instituţii şi cu o mică contribuţie a celui care a
colaborat cu truditorii ei.
Am rememorat o mică parte din ceea ce a însem-
nat prezenţa acestei instituţii, indiferent de numele
ei, pe care îl cred totuşi cel mai nimerit Casa creaţiei
populare, casa în care locuieşte frumosul, casa în care
se depun - tezaurizează - valorile cele mai preţioase
ale neamului, casa în care se stă la sfat şi se stabileşte
ce e de făcut mai departe pentru a păstra, cunoaşte,
valorifica şi promova adevăratele carate ale culturii
tradiţionale din spaţiul nostru botoşănean.
Acum această instituţie a atins maturitatea şi îi doresc
să rămână matură, să nu îmbătrânească niciodată - dar să
acţioneze cu înţelepciunea bătrâneţii - pentru ca şi gene-
raţiile care vor urma să se bucure de tezaurul culturii tra-
diţionale al trăitorilor care s-au succedat în acest plai.

Marcel LUTIC
Întâlniri folositoare
entrul Judeţean pentru Festivalului Cântecului, Jocului, mai discutabile. În faţa acestui

C Conservarea şi Promo-
varea Creaţiei Tradiţio-
nale din Botoşani are în ultimii
ani, se pare, un apetit pentru eve-
nimente remarcabile. Spre deose-
bire de alte instituţii similare din
alte judeţe, Centrul Creaţiei Popu-
lare (aşa cum se numea pe vremuri
această instituţie, denumire parcă
mai adecvată şi mai pe placul lim-
bii şi urechilor noastre!) din Boto-
şani chiar încearcă să - şi împli-
nească menirea. Astfel, în ultimii
ani organizează periodic o serie de
manifestări care tind deja să devi-
nă tradiţie în plan naţional.
În această perspectivă s-a orga-
nizat la Botoşani, în perioada 9- 14
august a.c., cea de-a III -a ediţie a
Portului şi Meşteşugurilor din
Ţara de Sus. Ca de obicei, mani-
festarea a fost organizată împreună
cu Direcţia pentru Cultură, Culte
şi Patrimoniul Cultural Naţional
Botoşani, acest parteneriat fiind
atât de eficient şi datorită priete-
niei care îi leagă de multă vreme
pe cei doi directori, i-am numit pe
Ion Ilie şi pe Dana Pietraru.
Rândurile acestea au ca
scop principal sublinierea impor-
tanţei pe care o au întâlnirile, din
păcate, din ce în ce mai rare, din-
tre specialiştii domeniului nostru.
Modernitatea, în spatele căreia se
ascunde o necruţătoare societate
de consum, vehiculează tot felul de
valori şi repere care mai de care
asalt, cei care gestionează valorile
înalte ce ne reprezintă identitatea
şi, implicit, valorile neamului, au
obligaţia cel puţin morală să între-
prindă tot ceea ce le stă în putere
pentru apărarea şi promovarea
acestora. Aceste întâlniri de suflet
au darul de a ne face să gândim
împreună strategii coerente de sal-
vare a ceea ce înaintaşii „păstrători
de legi şi datini" ne -au lăsat moş ­
tenire; nu e lucru uşor, mai ales că
o mulţime de instituţii, chiar cu
reprezentare naţională, au abdicat
de la acest deziderat.
Specialiştii reuniţi la Boto-
şani pe 9 august au putut să se
familiarizeze cu problemele mul -
tor colegi de breaslă, să se bucure

https://biblioteca-digitala.ro

Fotografiile din această secţiune a revistei sunt realizate
de Dumitru Brelmescu şi Mircea Brehuescu
de succesele altora sau să admire
realizările bunelor noastre gazde.
Simpozionul, intitulat ,Nariante ale
cercetării etnografice contempo-
rane': a avut-o drept moderator pe
Dana Pietraru, inimoasa şefă a
Direcţiei pentru Cultură Botoşani,
cea care, cu tact, a făcut ca simpo-
zionul să fie şi o plăcută şezătoare.
Simpozionul a debutat cu prezen-
tarea cărţii etnografului ieşean
Marcel Lutic, Iimpul sacru. Săr-
bătorile de altădată, prezentare
făcută de către cunoscuta şi apre-
ciata etnografă, dr. în etnografie
Angela Paveliuc Olariu. Menţio -
năm că dintre cei prezenţi, în spe-
cial, referenţii de la cele câteva
cămine culturale din judeţul Boto-
şani, au manifestat un interes
deosebit faţă de această apariţie
editorială. Lucrarea este una adre-
sată publicului larg şi tineretului
şcolar, ea încercând să aducă la
cunoştinţa acestora informaţii
esenţiale despre sărbătorile calen-
darului popular românesc, imagi-
nile (marea lor majoritate din foto -
teca Muzeului Etnografic al
Moldovei din laşi) care însoţesc
textul scris sporind valoarea cărţii
şi o recomandând-o celor care
doresc să aibă un minim de infor-
maţii privitor la reperele timpului
sacru în comunităţile arhaice.
Aceste coordonate, precum şi
multe altele, au fost bine puse în
evidenţă de Angela Paveliuc Ola-
riu, cea care, cu elocvenţă şi patos,
l secvenţA în tot ceea ce face; Mar-
a încălzit realmente asistenţa. Mai
apoi, a urmat prezentarea comuni-
cărilor de către specialiştii veniţi
de la Bacău, Suceava, Gura Humo-
rului, Iaşi şi, bineînţeles, din Boto-
şani. Dintre lucrările prezentate
sau din luările de cuvânt, reţinem
următoarele: Aurel Buzincu, Intre
tradiţional şi modern, cu o viziu-
ne oarecum aparte asupra vieţii
social-culturale din România,
adept al reglajului natural atunci
când se produc distorsionări în
corecta funcţionare a mecanismu-
lui ocial; Elvira Romaniuc, O cer-
cetare etnografică în Europa Cen-
trală, pasionată şi competentă în
tot ceea ce face, a reuşit să impre-
sioneze audienţa prin calitatea
materialului citit; Feodosia Rota-
ru, Bacău - zonă de interferenţe
multietnice, harnica muzeografă
de la Bacău a prezentat rezultatele
unei munci de ani de zile, muncă
care îndeobşte trece neobservată
de publicul vizitator; Emilia Pavel,
Manifestări artistice actuale în
creaţia meşterilor populari, a sur-
prins plăcut asistenţa cu vitalitatea
ei neobişnuită la cei peste 80 de ani
pe care îi are; a făcut încă o dată
dovada ataşamentului total pe care
îl are pentru profesia noastră, pen-
tru valorile perene la care ar trebui
mereu să ne raportăm; Vasile
Ungureanu, Textile de interior din
Tudora, un dascăl din vremea lui
Spiru Haret, care a ales să mun-
cească alături de talpa ţării, un
https://biblioteca-digitala.ro
exemplu şi un model demn de
urmat de dăscălimea noastră ade-
sea lipsită de ideal; Margareta
Mihalache, referent etnograf de la
Centrul Creaţiei Populare din
Botoşani, cea care a avut un
important rol şi în organizarea
întregii manifestări de la Botoşani,
a prezentat filmul Maria Zotic şi
niesteşugul ţesutului, demons-
trând ce este perseverenţa şi con-
gareta Mihalache se încăpăţânează
să realizeze filme documentare
etnografice, fiind printre puţinii
specialişti din ţară care se mai
ocupă cu aşa ceva; filmul prezentat
în cadrul simpozionului de la
Botoşani arată „chinul lânii': dar şi
al ţesătoarelor din Ungureni-Boto-
şani, de la fazele incipiente până la
produsul finit; acest film, alături de
altele realizate de Margareta Miha-
lache, ar putea să devină excelente
materiale didactice pentru elevii şi
tinerii dornici de a se iniţia în tai-
nele meşteşugurilor populare, însă
pentru aceasta ele ar trebui să iasă
din spaţiul oarecwn închis al insti-
tuţiei şi să devină bunuri comune.
Venind în continuarea
celor două ediţii ale Târgului Meş ­
terilor Populari, desfăşurate de fie-
care dată în preajma sărbătorii
Sfântului Gheorghe, dar şi a pri-
melor două ediţii ale Festivalului
Cântecului, jocului, portului şi
meşteşugurilor din Ţara de Sus,
derulate în augu t 2006, respectiv
august 2007 (atunci fiind organi-
zată, de asemenea, o altă utilă
întâlnire a specialiştilor etno-
grafi!), simpozionul „Variante ale
cercetării etnografice contempo-
rane" a reuşit să stimuleze energii
creatoare şi să dea un nou impuls
celor care se ocupă cu păstrarea
nestematelor lăzii noastre cu zes-
tre. Pentru aceasta se cuvin mul-
ţumiri sincere, urări de sănătate şi
putere de muncă gazdelor de la
Botoşani spre binele tradiţiilor
româneşti!
Margareta MIHALACHE
Păstrarea individualităţii
în cadrul târgurilor de meşteri populari
rice manifestare de
O ordin cultural reuşeşte
să se structureze în tota-
litate când capătă un caracter per-
manent şi când reuşeşte să menţi­
nă tendinţa fundamentală stabilită
de la început: păstrarea tradiţiilor
culturii materiale şi spirituale ale
unei comunităti. În acest sens,
poate fi amintit' „Festivalul cînte-
cului, jocului, portului şi meşteşu -
garilor': ediţia a III-a, din perioada
8 - 10 august 2008, care oferă în
fiecare an, un anume tip de com-
plexitate - răspunzând cerinţelor
tuturor categoriilor interesate de
formele de manifestare aparţinând
culturii populare: folclor muzical,
folclor literar, coregrafie şi meşte­
şuguri tradiţionale. Ca întotdeau-
na, locul de desfăşurare al târgului
a fost Pietonalul Unirii, potrivit
expunerii obiectelor meşterilor
populari, dar, în acelaşi timp,
atractiv prin însuşi profilul său de
spaţiu al promenadei pentru cei
mai mulţi locuitori ai acestui oraş.
Aşadar, valoarea creaţiei populare
botoşănene evidenţiată prin stan-
durile şi panourile bogat împodo-
zonelor etnografice
bite din comunele Conceşti, Voro-
na, Tudora, Avrămeni, Suharău,
Răuseni, Dângeni a fost completa-
tă sau întregită de cele din judeţe­
le: Iaşi, Vaslui, Neamţ, Bistriţa,
Suceava, Harghita, Vâlcea, Galaţi.
Unul dintre cele mai vechi meş­
teşuguri tradiţionale, olăritul, a
inclus la acest târg următoarele
tipuri de ceramică: cea de inspira-
ţie cucuteniană a familiei Petru şi
Angela Maxim, apoi, cea de origi-
ne bizantină, care s-a impus în evul
mediu şi care a fost un fundament
al dezvoltării ceramicii de mai târ-
ziu, atât prin tehnica de ornamen-
tare („Sgrafitto"), cât şi prin pro-
cesul smălţuirii vaselor, numită tip
Kuty, menţinută în Botoşani de ani
buni de zile de familia Ion şi Sonia
lacinschi. Alături de aceste tipuri
au mai fost expuse vase din cel mai
important centru de ceran1ică din
Vâlcea - Horezu, care s-au singu-
larizat prin tehnica „jirăvirii"
materializată în ornamentul sub
forma unei reţele dantelate (meş­
tera Ioana Mischiu). S-a impus la
fel de bine ceramica de Corund
clin Harghita, atrăgând atenţia prin
https://biblioteca-digitala.ro
colorarea decorului floral prin
folosirea cobaltului (meşter Gyorfi
Domokos), dar şi cea roşie smăl­
ţuită cu caracter utilitar (meşter
Dumitru Pascaniuc) din vestitul
centru Marginea din Rădăuţi.
Industria casnică s-a impus la
superlativ prin organizarea expo-
ziţiilor în aer liber cu multe piese
din ansamblul vestimentaţiei
populare, cu precădere, cămăşile
care s-au dovedit componente fun-
damentale sau mai bine-zis de
rezistenţă ale colecţiilor muzeale
săteşti din întreg judeţul Botoşani.
Cămăşile bărbăteşti şi femeieşti ,
catrinţele, brâiele, bârneţele au fost
aranjate cu măiestrie pe panourile
comunelor din Conceşti , Ungu-
reni, Tudora, Vorona, Suharău -
dovedind încă o dată individuali-
tatea şi specificitatea costumului
popular din zona etnografică
Botoşani. Se poate concluziona că
munca de achiziţie a doamnelor
Maria Zoiţanu, Aglaia Băliniştea­
nu, Tatiana Mănucă, Letiţia Cobâ-
lă a fost temeinică şi a reuşit să
tezaurizeze valori unice ale cultu-
rii populare. Pornind de la vechea
structură a cămăşii tradiţionale,
meşterele Elena Şerb din Prahova,
Emanuela Pavăl din Suceava, Elena
Ţivlică din Botoşani, Lucia Todo-
ran din Bistrita au intervenit cu
eleganţă în repartiţia câmpurilor
ornamentale şi a decorului, reu-
şind să păstreze linia echilibrată
caracteristică creatiei artistice
populare şi să evite n~tele moder-
niste ·şi discordante.
Continuitatea textilelor de inte-
rior în gospodăriile ţărăneşti
actuale din comunele botoşănene a
fost confirmată de lăicerele, păre­
tarele cu motive decorative tradi-
ţionale din fibre naturale ale fanti-
liei Mihai şi Floarea Maxim
 torului popular de Împletiturile din nuiele, pănuşi,
a surprinde diver- papură au fost aduse la târgul din
sitatea trăirilor acest an de Elena Felciuc, Călina
naturii umane Sandu - Tudora, Ileana Szilagy -
prin mimică şi au Bistriţa, Lilian Toderaşcu - Iaşi,
dat o notă aparte adunând laolaltă coşuri de mărimi
imaginii de şi cu modele diferite. Creatoarea
ansamblu a mani- Ana Grunzu din Iaşi a construit
festării. Apoi, lin- personaje din lumea satului şi
gurile, troiţele, poveştilor sau numeroase grupuri
căuşele, sărăriţele statuare implicate în diferite scene
şi alte piese care se cu o fineţe rar întâlnită, din pănuşi,
includ în cele tra- diferenţiind părţi din îmbrăcă­
diţionale şi care, în mintea acestora prin colorarea cu
acelaşi timp, păs­ nuanţe diferite.
trează simbolurile Sărbătorile cele mai importan-
importante ale te de peste an (Sfintele Sărbători de
artei decorative Paşti) au avut un loc bine precizat
româneşti (rozetă, în atmosfera târgului, vorbind de
pasăre, soare, tradiţiile şi obiceiurile împămân­
cocoş, bufniţă, tenite în lw11ea satului. Creatoa-
şarpe) au aparţi­ rea Iuliana Cecica Nistor (comu-
nut unor nume ma Mihăileni- sat Rogojeşti) prin
deja cunoscute şi ouăle închistrite a oferit privitori-

(Tudora). Ştergarele se mai ţes şi,

astăzi, în stativele aflate în casele
--- recunoscute astăzi lor un itinerariu în lumea motive-
la concursurile şi lor ancestrale, când natura umană
târgurile din ţară (Avram Roşca, încă mai trăia într-un raport ideal
familiilor din Ungureni (Maria Florin Cramariuc, Toader Ignătes­ cu lumea înconjurătoare: cărarea
Zotic, Aurica Cojocaru, Maria cu, Marcel Apalaghiei). Nu a lipsit rătăcită, crucea păştii şi a Floriilor,
Roşu, Eugenia Apopii, Aneta Ena- nici mobilierul din camera de locuit spicul, gaiţa, vulturul, şarpele, tri-
cache), Avrămeni (Florentina a locuinţei ţărăneşti de altădată: foiul, pomul vieţii, pâinile, vârtel-
Coţăvanu, Maria Baciu, Catinca masa mică şi scaunele joase, toate niţa, grapa, coarnele berbecului,
Ocheană), Conceşti (Eugenia sculptate de Codrin şi Nicu Benţea cârja ciobanului, 40 de clini, frun-
Hudişteanu, Elena Sofronescu, din Fălticeni. za de stejar, castravetele. Un ele-
Viorica Andriş). Scoarţele şi păre­ lllll-
tarele meşterei Parascovia Pasat
din Republica Moldova sau ale
Mariei Mihalache din Neamţ s-au
singularizat prin abundenţa deco-
rurilor florale sau geometrice, prin
păstrarea culorilor naturale ale
lânei şi au atras atenţia prin măies­
tria realizării tehnice fie în gher-
ghef, fie în stative.
Arta prelucrării lemnului a adu-
nat meşteri din Fălticeni, Suceava,
Botoşani, Bârlad, Săveni şi, din
acest motiv, acest meşteşug a oferit
o diversitate aparte a obiectelor
expuse. Măştile realizate de Dan
Horgan din Vaslui au surprins fizio-
nomii hilare sau pline de haz, dove-
dind, încă o dată, capacitatea crea-

https://biblioteca-digitala.ro
ment inedit pentru această ediţie a Andronache. Meşterul Gheorghiţă cinste tradiţia şi formele sale de
târgului a fost prezenţa creatoarei Ţugui prin măştile sale migălos şi manifestare - fie că aparţin cultu-
care a luat Marele Premiu la „Fes- pitoresc confecţionate, ne-a pome- rii spirituale a unei comunităţi, fie
tivalul de Ouă Încondeiate" din nit de acea perioadă din an când culturii materiale: olărit, prelucra-
Gura Humorului (2008) prin abor- forţele ascunse ale universului ies rea lemnului, prelucrarea artistică
darea ingenioasă a motivului avi - la iveală şi când comunicarea cu a pietrelor şi metalelor, încondeia-
morf (cocoşul) pe ouăle închistri- lumea celor de dincolo este înles- tul ouălor- evitând, pe cât po ibil,
te, dar şi a familiei Gheorghe şi nită, impunând celor în viaţă să alunecarea spre proliferarea artei
Valentina Acasandrei cu icoanele respecte datinile străbune. decorative uneori cu aspecte stri-
realizate cu foiţă de aur. În orice caz, ediţia acestui târg dente (pânza de sac cu flori usca-
Despre obiceiurile de Anul Nou dovedeşte efortul Centrului Jude- te, aranjamente din conifere, vase
şi despre dansurile căiuţilor şi ţean pentru Conservarea şi Pro- din sticlă) care pot altera funcţia
căpriţelor ne-a reamintit şi, de movarea Culturii Tradiţionale iniţială a unui asemenea gen de
această dată, meştera Niculina Botoşani de a menţine la loc de manifestări.

Margareta MIHALACHE
Zona etnografică Botoşani recunoscută în ţară
şi străinătate datorită meşterilor populari
ctivitatea sectorului teri Populari" de la Iaşi. Meşterele au iniţiat ~ grup de copii în arta

A etnografic este strict Maria Zotic, Maria Zoiţanu, Auri-

legată de afirmarea ca Cojocaru, Maria Roşu, Maria
zonei etnografice Botoşani în Burlacu, Eugenia Apopii, Aneta
ţesutului. In aceeaşi tabără, artis-
tul plastic Liviu Şoptelea s-a ocu-
pat de copiii îndrăgostiţi de pictu-
întreaga ţară, dar şi de întreţinerea Enacache, pentru prima dată, au ra pe lemn şi sticlă. Participările la
şi conservarea meşteşugurilor tra- făcut demonstraţii la stative în faţa târgurile din ţată au fost numeroa-
diţionale prin susţinerea meşteri­ unui public numeros şi au oferit se, atât în anul 2007, cât şi în anul
lor populari care păstrează în înde- explicaţii cu privire la ţesutul lăi­ 2008: Iaşi, Neamţ, Galaţi, Roman,
letnicirile lor tehnici, motive cerelor, păretarelor şi brâielor. A Botoşani.
decorative şi materii prime folosi - urmat, între 8 - 14 iunie 2007, Implicarea în diferite proiecte
te dintotdeauna. Tabăra de Creaţie „Micii meşteri din ţară sau din străinătate a ofe-
Centrul Judeţean pentru Con- din Copou" unde s-a pus accent pe rit posibilitatea tradiţiilor româ-
servarea şi Promovarea Culturii caracterul didactic al activităţii şi neşti să se afirme la adevărata lor
Tradiţionale Botoşani şi-a propus w1de aceleaşi femei din Ungureni valoare. în acest sens, precizăm că
şi a reuşit să dovedească că, în
multe comw1e ale judeţului, femei-
le mai lucrează la stative sau că cio-
plitorii în lemn, chiar dacă şi-au
diversificat piesele, nu au uitat
tipurile tradiţionale sau că olarii
respectă procesul tehnologic al
realizării vaselor folosit în alte
perioade istorice. Din acest motiv,
ne-am propus să facem o scurtă
trecere în revistă a celor mai
importante participări susţinute
de meşteri botoşăneni în ţară sau
peste hotare. Activitatea grupului
de ţesătoare din comuna Ungureni
- sat Mihai Viteazu a început să se
impună în alte judeţe din ţară,
începând cu data de 1-2 iunie 2007
în cadrul „Târgului Micilor Meş-

https://biblioteca-digitala.ro

în august 2008 s-a derulat etapa
finală a unui proiect finanţat de
Uniunea Europeană, având ca par-
teneri un oraş din Franţa si comu-
na Ungureni - sat Mihai Viteazul,
structurat pe trei teme fundamen-
tale: tineret, activitate muzeală,
artă culinară. Pe lângă susţinerea
tematicii propriu-zise, au avut loc
în Franţa întâlniri cu caracter artis-
tic w1de folclorul literar şi muzical
românesc şi-a impus valoarea. De
asemenea, acelaşi sat a mai fost
partener într-un proiect susţinut
de Liceul „Elie Radu" Botoşani în
colaborare cu două grupuri din
Turcia şi Lituania (anul 2008) unde
meşteşugurile tradiţionale ale
zonei etnografice Botoşani s-au
făcut din nou cunoscule. Se mai
poate adăuga: proiectul şcolii din
Borzeşti în colaborare cu Anglia şi
Franţa (anul 2008) şi cel al Cen-
trului Judeţean pentru Conserva-
rea şi Promovarea Culturii Tradi-
ţionale Botoşani (anul 2008) în
care acelaşi grup de femei a jucat
un rol important. Pasiunea meşte­
relor pentru propriile meşteşuguri
şi respectul nealterat în timp pen-
tru tradiţiile româneşti a fost sesi-
zat de etnograful Marcel Lutic şi
colectivul Muzeului Etnografic din
Iaşi într-o asemenea măsură încât
chipurile lor au apărut în anii 2007
şi 2008 pe multe din afişele şi
pliantele manifestărilor organiza-
te în Iaşi.
Căiuţii şi caprele din Vorona au
ajuns la multe acţiuni din ţară
organizate în următoarele locali-
tăţi: Timişoara, Brăila, Oradea,
Craiova, Sibiu, Deva, Iaşi. Cu oca-
zia organizării „Târgului Meşteri­
lor Populari" de la Craiova -
octombrie 2006, preşedinta juriu-
lui, doamna cercetător Doina Işva­
none a fost impresionată de tradi-
ţiile păstrate de meştera. Niculina
Andronache prin confecţionarea
mascoidelor de căiuţi, oferindu-i
împreună cu ceilalţi membri ai
juriului Premiul I. Ca urmare a
acestui fapt, în acelaşi an căiuţii din
Vorona s-au bucurat de o invitaţie
la Strasbourg cu prilejul organiză­
rii de către Comunitatea Europea-
nă a „Lunii Culturii Româneşti".
Aceeaşi meşteră este şi îndrumă­
toare a „Cercului de ţesătoare" de
la Şcoala Populară de Artă Boto-
şani şi a câştigat în anii 2007 şi
2008 la Olimpiada Naţională de la
Sibiu următoarele premii: Ciocoiu
Diana - Premiul I (mascoide
căiuţi); Petraş Georgiana, Iancu
Cătălina, Dănilă Claudia (cusut) -
Premiul al Iii-lea şi Alexoaie
https://biblioteca-digitala.ro
Andreea, Murgu Magdalena, Cio-
bănaşu Veronica Cristina (ţesut)­
Premiul Special (anul 2007); Cio-
coiu Mariana Diana - Premiul I
(mascoide căiuţi), Dănilă Claudia
(cusături) - Premiul I (anul 2008).
La aceeaşi olimpiadă de la
Sibiu, meştera şi îndrumătoarea
Tatiana Mănucă din comuna
Suharău (sat Smârdan) - o mare
pasionată de cultura populară, care
de ani de zile se ocupă cu munca
de achiziţie a obiectelor vechi şi a
multor piese din ansamblul vesti-
mentar popular, dar şi a textilelor
de interior, a obţinut împrew1ă cu
grupul de elevi ai şcolii Premiul al
Ii-lea cu păretarele şi lăicerele din
lână lucrate la stative.
Despre arta prelucrării lemnu-
lui ne-a atras atenţia meşterul
Marcel Apalaghiei prezent întot-
deauna la târguri şi activităţi cu
costumul său autentic popular şi
mereu cu aceeaşi dispoziţie de a
mai povesti despre lumea mirifică
a motivelor sale decorative într-o
perfectă simbioză cu lwnea poveş­
tilor, basmelor şi snoavelor ştiute
parcă dintotdeauna, uneori, refor-
mulate sau reinventate prinlr-o
predispoziţie personală pentru
producţiile culturii populare. Nu
este de mirare că la acest meşter
fiecare motiv decorativ îşi are pro-
pria poveste. Orice târg ar fi mai
sărac fără prezenţa sa atât la Boto-
şani, cât şi în ţară. Anul 2008 i-a
adus meşterului Trofeul „Bucovi-
na" decernat la „1ărgul Meşterilor
Populari" organizat la Suceava în
perioada 1 - 3 august 2008. A mai
primit o Diplomă de Excelenţă
când s-au sărbătorit Zilele Oraşu ­
lui Vatra Dornei (18 - 20 septem-
brie 2008), a fost invitat la o mani-
festare organizată de Muzeul
Satului Bucureşti (iulie 2008) şi la
„Festivalul Comunităţilor" de la
Târgu Mureş (august 2008) şi la
„Târgul Medieval" tot din Târgu
Mureş (octombrie 2008).
Meşterii populari din zona
etnografică Botoşani au marele
merit de a fi participat la multe
expoziţii găzduite de muzee din
ţară. Prezenţa familiei Petru şi
Angela Maxim la Muzeul „Astra"
Sibiu, în urma invitaţiei domnului
cercetător Corneliu Bucur (anul
1996), dovedeşte recunoaşterea
iniţiativelor artistice ale lui Petru
Maxim care, păstrând fundamen-
tul ceramicii cucuteniene, intervi-
ne într-un mod excepţional pe
tărâmul creativităţii, chiar el însuşi
intitulându-şi expoziţia „Cucuteni
- interpretare personală". Cerami-
ca de Cucuteni în judeţul nostru se
leagă de această familie şi de efor-
turile lor: la Dorohoi există un ate-
lier dotat pentru realizarea vaselor
din perioada neolitică şi la Vama
(Suceava) se pregăteşte o expoziţie
cu caracter permanent. Seriozita-
tea cu care întreaga familie doreş­
te să continue acest meşteşug este
confirmată de Cătălina Maxim
care a obţinut licenţa în cultura
Cucuteni şi doreşte să întreţină
această pasiune a tatălui cu res-
pectul cuvenit şi existent în rapor-
tul de mentor - ucenic. Onorante
pentru oraşul Botoşani sunt pre-
miile obţinute în 2007 de meşterul
olar Petru Maxim: Premiul I -
Sibiu, Premiul Special al Juriului
din Rădăuţi - 2008, iar participă­
rile la manifestările de profil din
ţară sunt nenumărate: Iaşi, Sucea-
va, Vatra Dornei, Neamţ, Roman,
Focşani, Satu Mare, Râmnicu Vâl-
cea.
De familia Iacinschi depinde
păstrarea unui alt tip de ceramică
(Kuty) pe care îl regăsim încă din
perioada medievală în zona noas-
tră etnografică. Se poate încă
impune şi menţine ca o emblemă a
oraşului ceramica tip Kuty, aşa
cum este ceramica de Horezu pen-
tru judeţul Vâlcea. Puţini creatori
populari reuşesc să mai realizeze
cu atâta iscusinţă ca Sonia
Iacinschi decorul în tehnica „sgra-
fitto", nemaipomenind de motive-
le abordate în deplină concordan-
ţă cu tematica epică a culturii
populare. Meşterei i s-a decernat
Premiul al II-lea, în anul 2000, la
o expoziţie organizată de Centrul
Naţional de Conservare şi Valori-
ficare a Tradiţiei Bucureşti. A par-
ticipat la manifestarea cu caracter
internaţional „ Luna Culturii
Româneşti" susţinută de Comuni-
tatea Europeană la Strasbourg
(2006), popularizând specificul
culturii materiale româneşti şi a
obţinut o Diplomă de Excelenţă la
Radauţi (anul 2007) şi la „Târgul
Meşterilor Populari din Vatra Dor-
nei (anul 2008). De prezenţa vase-
lor realizate de meşteră se bucură
nenumătare târguri: Iaşi, Neamţ,
Vâlcea, Suceava, Bucureşti.
La „Salonul de Pictură Naivă"
organizat de Centrul Naţional
pentru Conservarea şi Promova-
rea Culturii Tradiţionale Bucureşti,
în luna noiembrie 2007, a partici-
pat cu lucrările sale artistul boto-
şănean Cristian Hârtie, şi la cel cu
tematică religioasă din aprilie
2008, artistul Ionut Gafiteanu.
în acest an au fost o'rganizate
pentru prima dată târguri de meş­
teri populari la Ipoteşti (15 iunie
2008) şi la Săveni (septembrie
2008) unde au participat meşteri
din Suceava, Iaşi, Botoşani.
l!l~l!'!~=--~~:2~:.lLJ.U(iij~~~L.'.~~~~
https://biblioteca-digitala.ro
O altă iniţiativă începută în
anul 2007 şi continuată în anul
2008 a fost realizarea unor filme
documentare legate de practicarea
meşteşugurilor tradiţionale în
zona etnografică Botoşani în tre-
cut, dar şi în prezent. Acestea au
trecut de etapa de preselecţie şi au
ajuns în finala Festivalului Inter-
naţional Eco - Etno - Folk Film,
ediţia a X-a, 2- 9 septembrie 2008,
organizat de Fundaţia Naţională
pentru Civilizaţie Rurală „Nişte
ţărani" şi au reuşit să facă din doi
meşteri anonimi, două personali-
tăţi reprezentative pentru zona
etnografică Botoşani : ţesătoarea
Maria Zotic din Ungureni şi ola-
rul Gheorghe Smerica din Mihăi­
leni.
De Centrul Judeţean pentru
Conservarea şi Promovarea Cultu-
rii Tradiţionale Botoşani depinde
conservarea meşteşugurilor tradi-
ţionale din zona noastră etnogra-
fică şi popularizarea acestora în
plan naţional şi inte rnaţional.
Obiectele meşterilor populari sunt
şi rămân în timp mărci identitare
ale unei comunităţi, dar aceste
mărci trebuie să beneficieze de
susţinerea tuturor instituţiilor de
profil şi de sprijinul necondiţionat
al oficialităţilor locale.
 Arte plastice

Steliana BĂLTUŢĂ
Pictura naivă la Botoşani
eluate în 2008 invitatiile rează aproape în detalii portretele Valentina Porţan a pictat cu pri-

R către pictorii naivi la ini~~ti­ şi portul popular.

va referentului etnograf
Margareta Mihalache al Centrului
----~---..,
ceperea de a contura detaliile în
dominanta de culori reci, „Satul
în primăvară" punând în valoare
Judeţean de Conservare şi Valorifi- parcă , pomul vieţii înflorit şi
care a Creaţiei Populare, expoziţia „Hora" în jurul pomului cu roade.
organizată şi deschisă la Galeriile de De la IAŞI au fost prezenţi în
Artă „Ştefan Luchian" din Botoşani, expoziţie tot patru autori care au
a fost un eveniment în cadrul vieţii completat simezele Galeriei boto-
culturale a oraşului. Sub titlul „Frăn­ şănene, deasemenea cu teme
turi de vitalitate" expoziţia cu carac- inspirate din viaţa rurală.
ter interjudeţean deschisă pe data
de 1Oaugust2008 orele 11 a cuprins
mai multe genuri: peisaj, portret şi
compoziţie în pictur<i naivă. Orien-
tându-ne către pictura naivă care nu Constantina Voicu medic fiind,
a mai apărut o lungă perioadă la dovedeşte spirit de observaţie, dar
Botoşani, constatăm că au răspuns şi talent creativ surprizând din
la chemarea de expunere, un număr Ritualul nunţii (gătitul miresei cu
de 11 pictori de la laşi, Bacău, Galaţi, muzicanţi) sau din Ritualul reli-
Botoşani.Botoşănenii care au intrat gios (mulţime de credincioşi în faţa
în Galerie au fost plăcut surprinşi de lăcaşului de cult cu prelaţi) şi în altă
abordarea tematică diferită şi chiar lucrare „ Zdrobitul strugurilor':
de frumuseţea imaginilor surprinse
din viaţa de la ţară în diferite ano-
timpuri. De profesii diferite, dragos-
tea pentru artă, pentru natură, pen-
tru viaţă, i-a adus împreună pe
autorii tablourilor expuse. Cromati-
Soţii Elena şi Calistrat Robu au
ca pură şi luminoasă, crează o ade-
ales teme simbolice biblice, dar şi
vărată frescă, în care detaliile parcă
tema de personificare a Ciumei,
au încremenit câte o poveste. Foametei sau în altă lucrare apare
Patru autori de la BACĂU au ca subiect imaginea dominantă a
prezentat lucrările lor... Catinca Popescu surprinde în
cocoşului dea.supra lanului de
armonii dominante de culori
calde„ înălţarea balonului" pe fun- floarea soarelui spre care privesc
dalului satului ce se vede la ori- doi îndrăgostiţi.
zont„ Câmpul cu floarea soarelui"
şi „Crama din apropierea viei".

Ion Mărie, în tablourile sale

realizează compoziţii reuşite,
cuprinzând arhitectura laică şi reli- Costel Iftinchi, în cele două
gioasă, a satului, dar şi o multitu- tablouri, surprinde pe fundal de sat,
dine de personaje în momente de căruţa cu coviltir şi pe fundalul altei
sărbătoare la care autorul contu- imagini de sat, femeia cu cobiliţă.

https://biblioteca-digitala.ro
 Arte plastice

Doina Moldoveanu, a surprins blouri „Căsuţa părintească" (cu un

Valentina Acasandrei, a adus la
Botoşani, trei dintre tablourile sale,
realizate cu aceeaşi grijă pentru
detaliile grafice cu „Viaţa la ţară"
(sub arcada curcubeului) în lucra-
rea „La teasc" sau în „Proverbe"
(unde autoarea surprinde cu umor,
zburatul porcului, mersul ulcioru-
lui la fântână, mâţa cu clopoţei etc.)
De la GALAŢI, au expus două
artiste:
„Primăvara în sat" (cu porni înflo- interior de casă, unde bunica toarce
riţi, case proaspăt văruite, cu dru- şi bunicul aşezat pe un genunchi
mul şerpuind şi căruţa cu cai) şi pune pe foc lemne, în timp ce pe
„Mustuitul ~truguril r" (în faţa fereastră, se vede zăpada iernii),
casei, cu pomii îngălbeniţi, coşuri, „Scrisoarea" (cu bunica plângând)
butoi şi cadă cu struguri). şi „Mâinile bunicii" (în rugăciune,
cu ochelarii lângă carte)
Este în această expoziţie pe care
am prezentat-o, poezie, poveste,
unior, tristeţe, veselie, este artă chiar
dacă este nw11ită naivă, ea surprinde
viaţa satului tradiţional de la Iaşi,
Bacău, Galaţi, Botoşani, cu spirit de
moldovean.
Fiecare dintre artiştii care au
Ioana Gheorghiu, în tablourile expus, au creat o armonie de iniagit1i
sale, se apropie de tehnica pointilis- şi cromatică, ce a surprins plăcut,
mului în pictură, prezentând „Peisaj publicul vizitator.
rural': „Duminica .....,...___,,,.,....--
în sat" (cu biserica ,!:=~ml~
în mijlocul gospo- r
dăriilor şi săteni
mergând spre ru-
găciune) şi „Iarna
la ţară" (surpri-
zând imagini de
sat cu case, adăpa­
tul calului, păsări
de curte şi pomi cu
ciori).
BOTOŞA­
NIUL a fost repre-
zentat de un sin-
gur artist.
Cristian Hârtie,
apare cu trei ta-

Angela PAVELIUC-OLARIU
Marcel Lutic - „TIMPUL SACRU
- SĂRBĂTORILE DE ALTĂ DATĂ"
e curând a apărut în Edi- prinse de-a lungul timpului în altă dată ale românilor. „Născută"

D tura Fundaţiei Academi-

ce AXSIS, volumul TIM-
PUL SACRU. SĂRBĂTORILE DE
ALTĂDATĂ- avându-l ca autor pe
Marcel Lutic, etnograf în cadrul
Muzeului Etnografic al Moldovei
din Iaşi.
Marcel Lutic mi-a fost coleg
dovedind întotdeauna seriozitate şi
multă dăruire în cercetările între-
domeniul civilizaţiei tradiţionale a
satului românesc (aşezări, arhitec-
tură tradiţională, meşteşuguri popu-
lare etc). Serios, tenace, având meto-
dă şi discernământ ştiinţific, s-a
dovedit a fi un bun cunoscător al
aspectelor amintite. Meticulozitate
şi rigoare, calităţi indispensabile cer-
cetătorului, sunt dovedite şi-n cazul
studiului referitor la sărbătorile de
după cum mărturiseşte autorul, în
urmă cu mulţi ani (1995) cartea
vede lillnina tiparului în 2008 -
înglobând în conţinutul ei expe-
rienţa unei rodnice colaborări cu
presa, cu Radio Iaşi şi Radio Hit,
ocazie în care autorul mărturiseşte
„am putut să dau cuvântul strămo­
şilor, în acest mod încercând să pre-
zint reperele fundamentale ale vieţii

https://biblioteca-digitala.ro

Timpul sacru.
.ii rbitorile de altă dată
lor ca pe unele ce ne pot sluji ade-
sea şi nouă''.
Într-adevăr sărbătorile pot fi
considerate repere ale satului tradi-
ţional românesc, românii structu-
rându -ş i existenţa în jurul acestora,
manifestând o grijă cu totul aparte
în aşteptarea şi pregătirea lor, prin
reglementarea raporturilor cu divi-
nitatea, prin ordonarea raporturilor
cu semenii etc.
Marcel Lutic reuşeşte să prezin-
te în studiul său tocmai această rea-
litate: modul în care oamenii „de
altă dată" se raportau la sărbători,
structurând conţinutul cărţii în
două mari capitole: primul stând
sub „semnul calului" iar celălalt sub
„semnul lupului" motivarea acestei
structurări venind din partea auto-
rului: „am procedat astfel pentru că
cele două animale, veritabile tote-
muri pentru înaintaşii noştri, patro-
nau pe vremuri cele două mari ano-
timpuri ale anului, calul, animal
prin excelenţă solar, fiind asociat cu
vara, lumina şi căldura, pe când
lupul, animal cu pronunţată natură
lunară, era legat intrinsec de iarnă,
întuneric şi frig". Fiecare capitol
cuprinde subcapitole reprezentate
de cele 12 luni ale anului, autorul
numind aceste subcapitole cu denu-
mirea populară ale lunilor respecti-
ve. Sărbătorile cu o conotaţie spe-
cială în satul tradiţional românesc,
Crăciunul, Anul Nou, Sf. Andrei, Sf.
Nicolae, Sf. Gheorghe ş.a. vor fi tra-
tate mai amplu în paginile cărţii.
Intenţia autorului, mărturisită în
prefaţa cărţii - de a prezenta o suită
de scurte materiale despre timpul
sărbătorilor calendarului popular
românesc, timp sacru, accesibile
unor cititori cu vârste şi pregătire
diferită, este perfect finalizată în
cuprinsul volumului amintit.
Folosind un stil direct, nepre-
tenţios, autorul introduce în mod
firesc cititorul într-o lume minuna-
tă, aceea a credinţelor însoţite de
practici mitico-magico-religioase ce
însoţeau sărbătorile din calendarul
popular - respectat de comunitatea
tradiţională românească.
Cartea „TIMPUL SACRU SĂR­
BĂTORILE DE ALTĂ DATĂ" -
apărută sub semnătura lui Marcel
Lutic îndeamnă la cunoaştere şi mai
ales la reflecţie, la cunoaşterea tra-
diţiilor şi obiceiurilor ce însoţeau
sărbătorile românilor - ele consti-
tuind astăzi o adevărată marcă iden-
titară a românilor, atât de necesară
într-o lume ca aceea în care trăim, o
lume a tendinţelor de globalizare şi
pe plan cultural.
Cartea consemnează o adevăra ­
tă pledoarie pentru un alt mod de
raportare la sărbătoare insistând
asupra întăririi relaţiei cu sacrul -
acest lucru realizându-se şi printr-o
„incursiune în lumea strămoşilor -
o lume plină de credinţe, obiceiuri şi
practici care nouă ni se par astăzi
absurde". Autorul precizează: ,,În
acest trecut istoric mai bine definit
omul comunităţilor arhaice trăia
marile momente ale vieţii, sărbăto­
rile, obiceiurile, muncile de peste ani
sau evenimentele neprevăzute după
un cod format de-a lungul mai mul-
tor generaţii; oamenii grupaţi în
comunităţi restrânse, convieţuiau
după anumite norme, constituite în
decursul veacurilor, respectate de
cele mai multe ori din convingere':
sărbătoarea de altă dată înglobând
https://biblioteca-digitala.ro
şapte elemente obligatorii: miezul
sacru, timpul bun, locul curat, sufle-
tul primenit precum şi cuvântul,
gestul şi lucrul potrivite.
Cartea mai include în paginile
sale şi atitudinea autorului de com-
batere a tuturor aberaţiilor ce înso-
ţesc astăzi de multe ori chiar marile
sărbători: Crăciunul şi Anul Nou,
când presa şi televiziunea populari-
zează aspecte ce nu au nimic comun
cu sărbătorile tradiţionale ale româ-
nilor.
Materialul ilustrativ „universul
imagistic" cum îl numeşte autorul
completează în mod reuşit conţinu­
tul cărţii atât de serios elaborat.
Marea majoritate a acestor imagini
provin din fototeca Muzeului Etno-
grafic al Moldovei ca rezultat al stră­
daniei multor muzeografi ce au cer-
cetat în decursul timpului Moldova
- începând cu un nume de rezo-
nanţă: ION CHELCEA- mare spe-
cialist în domeniu, cel care a pus
bazele Muzeului Etnografic al Mol-
dovei, fiind şi primul director al
acestuia.
Mi -ar fi plăcut să aibă aceste
imagini - şi explicaţiile atât de nece-
sare pentru stabilirea locului de pro-
venienţă, a încadrării în timp, a
denumirii zonale a fiecărei piese.
Aşa după cum se recomandă din
lectura primelor pagini, studiul ela-
borat de Marcel Lutic are la bază şi
o bogată bibliografie de specialitate
selectată cu grijă şi pricepere.
Închei rândurile mele felicitân -
du -l pe autor şi adăugând în spriji-
nul celor spuse, de mine, un text
care aparţine unui prestigios etno-
graf - prof.univ.dr. Maria Bocşe:
,,Într-o lume a schimbărilor şi a ten-
dinţelor de globalizare în plan poli-
tic, economic dar şi cultural, publi-
carea unor cărţi de folclor şi
etnografie prezintă o alternativă
fericită, p9~itivă, optimistă, în faţa
„valului" care ne duce spre uitarea
originii noastre spirituale ori spre
contopirea culturii noastre, ca un
filon într-un aliaj uniformizat''.
 Amprente botoşenene înscrise cu fir ţesut

I
~ n zilele de 2-7 septembrie .
2008, la Slătioara, jud. Vâl-
cea, în Casa de Cultură
"Dinu Săraru" s-a desfăşurat cea
de a X-a ediţie a Festivalului Inter-
naţional ECO -ETNO -FOLK-
FILM în organizarea excepţională
a Fundaţiei Naţionale pentru Civi-
lizaţie Rurală "Nişte ţărani': al
cărui preşedinte fondator este
Dinu Săraru, scriitor, membru al
Academiei Oamenilor de Ştiinţă.
Juriul de preselecţie a fost alcă­
tuit din personalităţi ale culturii
româneşti: Geo Saizescu, Nicolae
Dragoş, Călin Căliman, AL G.
Croitoru, iar juriul a fost asigurat
de: Geo Saizescu, preşedinte al
Festivalului şi al Juriului Interna-
ţional de Film; Andrei Blaier, pre-
şedinte de onoare al Festivalului; civilizaţiile pier, iar un patrimoniu nal pentru Conservarea şi Promo-
Călin Căliman; Nicolae Dragoş; spiritual dispare. varea Culturii Tradiţionale . Odată
Corina Mihăiescu; Anca Mitran; Filmele româneşti selectate de pierdută ştiinţa de a realiza ţesături
Ioan Baba (TV Novi-Sad); Natalia juriu s-au înscris pe aceeaşi linie din firul natural, parcurgând întreg
Muzhenniko (Ambasada Rusă din recuperatoare a unor identităţi spi- traseul, este greu a fi refăcută. Dar
România); ES Sanaullah (Ambasa- rituale pe cale de aglutinare, cât şi cel mai important este faptul că se
da Republicii Islamice Pakistan din a unor valori patrimoniale imate- pierde o identitate culturală. Cât de
România). riale care riscă să fie trecute în reconfortant este să parcurgi acest
Am avut onoarea de a fi, pen- umbră, până la abandonare, pen- proces de transformare a materiei
tru a doua oară, în cei 1O ani, tru a fi înlocuite de produsele de prime naturale, de la lână până la
membru al juriului. Impresionan- serie ce fac din indivizi nişte roboţi ţesătura propriu-zisă, s-a putut
tă tematica şi aria geografică a par- uniformizaţi. constata prin tehnica de realizare a
ticipării, dacă ami11tesc faptul că s-au Judeţul Botoşani a fost prezent filmului.
prezentat, după selecţia prelimina- cu filmul "Creatoarea populară In calitate de etnograf şi mem-
ră, 84 de filme din: Peru, Mongo- Maria Zotic şi meşteşugul ţesutu­ bru al juriului celei de a X-a ediţii
lia, Slovacia, Turcia, Iran, Spania, lui': având ca regizor şi producător a Festivalului Internaţional ECO-
Venezuela, Filipine, Tunisia, India, pe Margareta Mihalache. ETNO -FOLK-FILM, 2-7 septem-
Serbia, China, Croaţia, Danemar- Juriul a reţinut acest film la brie 2008, Slătioara, Vâlcea, felicit
ca, Qatar, Polonia, Bosnia şi Her- nominalizări, pentru tematică şi pe doamna Margareta Mihalache
ţegovina, Franţa, Belarus, Indone- modul cum s-a ilustrat o ocupaţie pentru realizarea filmului şi îi urez
zia, Belgia, Moldova, Kazahstan, pe cale de dispariţie, ţesutul. Filmul succes în activitatea de conservare
SUA, Azerbaidjan, Armenia, este valoros pentru că atrage aten- şi valorificare a patrimoniului viu
Argentina, Japonia şi România. ţia asupra unei ţesătoare ce merită al culturii populare din ţinutul de
In condiţiile globalizării, fieca- a fi susţinută în demersul ei şi sti- legendă al zonei Botoşani.
re ţară, indiferent de localizarea sa mulată să-şi continue harul, atră­
pe glob, se confruntă cu aceleaşi gând tinerele pentru a învăţa meş­ Prof. Elena Stoica,
probleme, cele ale mediului încon- teşugul căci ea este un "tezaur director al Centrului
jurător. In cursa continuă ce are ca uman viu': concept pe care l-am Judeţean pentru Conservarea
ţintă competiţia industrială a dezbătut în zilele de 28-30 octom- şi Promovarea Culturii
societăţii de consum, planeta se brie, la Sibiu în contextul Colocvii- Tradiţionale Vâlcea
distruge, progresul uniformizează, lor Nationale, ale Centrului Natio-
,

https://biblioteca-digitala.ro
 Arte plastice

Mihai Bejinuu.
Născut: 7 aprilie de grafică Bucureşti
1955, Botosani Participă la tabăra
Studii: Institutul de UAP de la Agafton 1986,
Arte Plastice Iaşi, 1978 1989, 1992, 1997
Expozitii personale: Participă la tabara
1984, 1985, 1986 Boto- UAP Ipotesti 1993,
şani, 1987 Suceava 1994, 1995,2000,2003
Expoziţii cu tematică: Lucrări în colecţii
1983,1984,1985,1986 Emi- particulare din Germa-
nescu 1987, 1988, 1989 nia, Franţa, Grecia,
Participă la saloanele SUA.

Ionel BEJENARU Firesc, s-a născut ideea editării unui albwn dedicat
INMEMORIAM operei sale. Sperăm în întruparea lui.
Acum, Mihai Bejenaru îşi doarme somnul de veci
MIHAI BEJENARU în liniştea eternă a Cimitirului din Stânceşti, acolo
a puţin timp după dispariţia sa fizică, o unde odihnesc etern eminescologul I.D. Marin şi

L retrospectivă, din ce a fost posibil să fie adu- poetul Horaţiu Ioan Laşcu, la rându-le, prieteni dragi
nat, ni-l menţin aproape pe pictorul Mihai ai dispărutului. Şi, tot pe aceleaşi locuri atât de dragi
Bejenaru, reprezentativă personalitate a artei plasti- şi familiare lui şi lor.
ce de la noi şi nu numai. O tinereţe studenţească artis- Ani vor trece ... şi Mihai Bejenaru va rămâne con-
tică explozivă l-a impus în saloanele artistice ale vre- temporanul meu şi contemporanul nostru.
mii studenţiei sale ieşene, pentru a continua la
Botoşani, fecund, cu expoziţii personale şi de grup, Alexandru SANDU
cu prezenţe valorice remarcabile şi remarcate din start „FRAGMENTE" de la primul
(Radu Negru, Virgil Mocanu, Valentin Ciucă ş.a.).
Izvor de frumuseţe şi tihnă artistică, peisajul său, gen vernisaj al artistului plastic
preferat şi în care a excelat, trădează o armonioasă rin ce se defineşte pictura lui Mihai Bejena-
distribuire a culorii, o raportare nu atât la mersul ano-
timpurilor, a naturii, cât şi la starea sa sufletească şi P ru? Mai întâi prin aceea că este sintetică
datorită simplificărilor capabile să evoce
încărcătura ei. Mentalul său , coborât în inteligenţa esenţa lucrurilor redată prin planuri largi şi sigure
mâinii - teză ştiinţifică bine acreditată-, a generat ocolind stufozităţile naturii în care te poate încurca
opere bine elaborate, asigurându-le valoarea şi pere- un ochi neexersat.
nitatea. Nu întân1plător, colecţionarii s-au îmbulzit Adică exact ceea ce observa şi Luchian:
spre ele, epuizându-le, an1 zice. Drumul lor a fost „natura îţi dă poveţi când te pricepi'să observi"
către pretutindeni, în ţară şi în străinătate, o retros- sau „natura nu trebuie să o imiţi, nici să o copiezi,
pectivă aproape de global fiind imposibilă. trebuie să lucrezi în felul ei'~
A transpus în operă, cum altfel, meleagurile nata- Apoi se adaugă armonia compoziţională, acea
le şi megieşe, aceleaşi, într-un fel, cu ale marelui Mihai armonie a întregului căruia îi sunt subordonate nuan-
Eminescu - Manoleştii, Stânceştii, Ipoteştii, creând ţele cromatice, acordurile de griuri, albastruri şi
un univers eminescean pictmal, oferit expoziţional ocruri la care concură şi albul hârtiei rezultând o w1i-
iubitorilor de artă, la centenarul morţii Poetului, în tate ce denotă o gândire plastică globală, închegată şi
1989. A profesat desenul tot în zonă, cu har pedago- mai ales matură ...
gic şi staruind în orientarea elevilor spre frumos şi ... În această lume a picturii, pe care Mihai Beje-
artă, fie ea şcoala din Stânceşti, cea din Cătămărăşti naru o iubeşte cu dăruire şi sinceritate, se poate
Deal sau altele. Şi-a făcut datoria. urmări, fără îndoială, izbucnirea unui talent stăpânit
Vernisajul expoziţiei retrospective MIHAI BEJE- de w1 calm desăvârşit ce evoluează fără teribilisme şi
NARU a coincis - inspirat şi nobil - cu sărbătoarea fără grandilocvenţă propunând acest limbaj plastic
Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril, ziua onomastică a concis, de care am mai vorbit, dovedind o desăvârşi­
pictorului. Moment de evocare, reculegere, meditaţie. tă comuniune afectivă şi spirituală cu natura.

https://biblioteca-digitala.ro

Liviu ŞOPTELEA
ACUARELE
ătămărăşti, Ipoteşti, Stâ.nceşti - W1 triw1ghi
C
ce devine legendar, de o frw1mseţe aparte,
cu dealuri şi văi, cu păduri, w1 loc din lw11e
după gustul inimii artistului plastic Mihai. Dacă treci
toamna sau iarna prin acele locuri descoperi în văz­
duh ascuns universul lui Bejinaru. Spiritul lui artistic
a şlefuit natura în rafinate nuanţe, recreând pri_:elişt!
pe care le-a expus apoi spre vedere tuturor. Te mvaţa
să percepi o faţă ascunsă a lwnii, cea ireală şi totuşi
materială în lumini numai de el văzute şi în culori
inedite. Nicăieri nu se mai simt mai acut zeităţile
pământului decât în râpele umede fascinant prezen-
tate de Mihai printr-un cristal transparent. Con-
fruntări tacite între lumini şi umbre, asociaţii cu efect
de caleidoscop - materie şi vânt. Şi florile umede sau
pufoase, galbene sau roşii, lumin~ încrucişa~e nas~
bătălii în văz, iar văzul suplineşte ş1 celelalte s1mţun.
https://biblioteca-digitala.ro
Există o sintaxă a mişcării culorilor. Aparatul foto nu
poate fixa nuanţele. Acestea se fac şi se desfac sub
pensula udă. Apa, aerul şi pământul se coalizează.
Trecerea de la ud la uscat şi înapoi la apă este lentă.
Verdele-argintiu, albastrul-auriu, W1 răsărit sau poate
un apus; roşul şi marourile se împletesc în cercuri şi
împietresc în timp ca într-W1 onix de aer.
Toate acestea SW1t frântura din W1iversul artistic al
lui Mihai Bejinaru şi frânturi ale W1ei expoziţii „In
mernoriam" pe care au găzduit-o Galeriile de Artă
„Ştefa11 Luchia11" din Botoşani, începând ~u ?at~ d~
8 noiembrie 2008, de Sfinţii Arhangheli M1ha1l . ş1
Gavril unde, confraţii, cunoscuţii şi iubitorii de fru-
mos l-au omagiat pe artistul Mihai Bejinaru.
Şi să nu uitaţi niciodată că Horaţiu şi Mihai au ple-
cat un timp să descopere alte şi alte peisaje la Stân-
ceşti ...
Taberele de altădată ...
nul acesta Horaţiu Ioan Laşcu ar fi împlinit
A 44 de ani, însă dânsul a preferat să plece la
33 de ani, a plecat aproape împreună cu
Nicu Cornea şi tot anul acesta s-a întâlnit cu ei Mihai
Bejinariu. Pictează toţi cu bădiţa Mălinaş.
Colegii lor din „Expo-Art" pictează şi ei, aştep­
tând aceleaşi tabere de creaţie, amintindu-şi de Hora-
ţiu Ioan Laşcu şi de cei doi sau trei ani petrecuţi de el
în atelierul „Şcolii Populare de Artă" condus de dom-
nul profesor Victor Hreniuc, W1de sufletul lui era des-
cătuşat şi copleşit de minW1ile toamnei.
În taberele de la Agafton, Ipoteşti şi Şendriceni,
dânsul se simţea ca într-W1 atelier itinerant, schimba
cu uşurinţă decorurile şi simplifica natura până la
esenţă, păstrând luminile proaspete izvorâte din
duhurile pământurilor. Horaţiu a organizat în octom-
brie 1996 la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian" din
Botoşani o expoziţie „Expo-Grup 96" W1de au parti-
cipat majoritatea membrilor acestei societăţi. Apare în
calitate de artist plastic cu propriile lucrări la expozi-
ţiile realizate în urma taberelor de creaţie de la Agaf-
ton (1996), Şendriceni (1997) şi regăsim lucrările sale
de grafică reproduse în revista „Agora':
După şapte ani de la plecarea lui, la Galeriile de
Artă „Ştefan Luchian" din Botoşani a fost vernisată
o altă expoziţie „In memoriam" W1de au fost expuse
lucrările lui Horaţiu Ioan Laşcu alături de cele ale lui
Nicolae Cornea, Vasile Mălinaş şi Alexandru Pleşca.
Rămâne în conştiinţa noastră ca W1 artist plastic
activ, prezent la vernisaje şi la agapele de după. Toam-
na, celor din „Expo-Art': le este dor de el şi ne amin-
tiln cwn se mărturisea: „toate ca toate, dar viaţa e tri-
stă, moartea e necW1oscută şi w1de să mai trăieşti?"
Grupaj realizat de Margareta Mihalache
 e tzeaţie lite'ltltztf
Gellu DORIAN
SCRIITq_RII BOTOŞĂNENI Î"NTR-UN BILANŢ
DUPA 40 DE ANI DE LA INFIINTAREA
'
CASEI CREAŢIEI POPULARE BOTOŞANI
A.In 1968, după noua împărţire administrativă a ţării, a încredinţat editarea unei reviste - „Amfitrion" - ca
pe lângă noua Casă a Creaţiei Populare, nouă insti- buletin de activitate a cenaclului cu acelaşi nume care
tuţie desprinsă din Casa regională a Creaţiei Popu- activa în acea vreme la bibliotecă. Din acea revistă au
lare Suceava, a luat fiinţă la Botoşani Cenaclul Literar apărut cinci numere. În primul număr al revistei a publi-
„Mihai Eminescu''. Tot pe atunci venea de la Darabani, cat ultin1ul interviu în România, poetul Mihai Ursache,
unde a fost „surghiunit" la locul de muncă, după un peri- înainte de a emigra în America. Iar din ianuarie 1982 a
plu sucevean, poetul Lucian Valea, care, cu prestanţa şi apărut revista „Caiete botoşănene': editată de Comitetul
dorinţa de a intra în atenţie iarăşi, după ce în adolescen- pentru Cultură şi Educaţie Socialistă Botoşani, prin Cen-
ţă, la vârsta de 16 ani debuta cu o carte de versuri, fond trul Judeţean pentru Îndrumarea Creaţiei Populare şi a
considerat al doilea Goga printre tinerii poeţi de atunci, Mişcării Artistice de Masă, patru pagini care apăreau în
s-a impus în conducerea acestuia. Cenaclul, pe atunci, corpul revistei „Ateneu" din Bacău. În 1984 a sosit la
funcţiona în sediul Casei Corpului Didactic, din incin- Botoşani şi a preluat secretariatul revistei Emil Iordache.
ta internatului Liceului „A.T. Laurian': instituţie care-l Până în decembrie 1989 au apărut 84 de numere, iar de
avea ca director pe Adrian Lungu. Acolo i-am cunoscut · atunci revista a luat denumirea „Hyperion-caiete boto-
pe cenaclişti, în ianuarie 1971, la o lansare de carte, mi se şănene" şi apare lunar, editată de fundaţia cu acelaşi
pare Concert inaugural de Dorin Baciu. Cenaclul acti- nume.
va săptămânal, joia, şi se manifesta în paginile literar- Până în decembrie 1989 la Botoşani existau doar doi
artistice ale ziarului „Clopotul", condus de regretatul membri ai Uniunii Scriitorilor din România: AL Bardie-
Nicolae Cântec, cel care a profitat de dezgheţul din acea ru şi Constantin Dracsin. În prezent numărul acestora
perioadă din cultura română şi a creat front de acţiune, este mult mai mare. Sunt membri ai USR: Gellu Dorian,
în lipsa unei reviste literare la Botoşani, în acele pagini. Dumitru Ţiganiu c, Dumitru Ignat, Dorin Baciu, Maria
Numele nu erau prea multe şi cu un minim efort, le-aş Baciu, Lucia Olaru Nenati, Lucreţia Andronic, Augus-
putea aminti pe toate: Lucian Valea, Radu Cadelcu (Cor- tin Eden (Valerian Ţopa), Ema.noii Marcu, Corneliu
neliu Fotea), Dorei Schor, Dumitru Ignat, Dorin Baciu, Filip, Nicolae Corlat, Vlad Scutelnicu, Gabriel Alexe,
Dumitru Ţiganiuc, Al. Bardieru, Mihai Lupu, Maria Petruţ Pârvescu, Constantin Bojescu, Lucian Alecsa, Ste-
Baciu, Lucia Olaru Nenati, Victor Teişanu, Mihai Mun- lorian Moroşanu, Vasile Clem, Victor Teişanu. Alţi scrii-
teanu, Constantin Dracsin, la care s-au adăugat mai tîr- tori cu cărţi publicate: Elena Cardaş, Mihai Marciuc,
ziu şi George Luca, Dumitru Necşanu, Neagu Marcel Mihai Munteanu, Mircea Oprea, Florentina Toniţa,
Ciucaşu, Elena Donţu, Maria Geambaşu, Constantin Eugen Hruşcă, Ciprian Manolache, Vasile Iftime, Nico-
Bojescu, Eugen Apetre, Elisabeta Vartic, Val. Talpalaru, lae Căruntu, Georgică Manole, Gică Manole, Costel
Lucian Alecsa, Valerian Ţopa, Emanoil Marcu, Mircea Zăgan, Traian Calancia, Mihai Lupu, Dora Vatavu, Ghe-
Oprea. Eu am început să citesc în cenaclu în 1975. Prin orghe Ţucul eanu, Vasile Ungureanu, Dumitru Necşanu,
1978 a apărut şi Val. Guraliuc. George Luca, Val. Guraliuc, Mihaela Archip, Sophy Bis-
Două antologii, editate de Casa Creaţiei, la care au triceanu, Costel Pricopie, Vasile Amarghioalei, precum
activat şi Lucian Valea, Dumitru Ţiganiuc, Dumitru şi autori de versuri sau alte încercări literare, ale căror
Lavric, au evidenţiat activitatea scriitoricească de la Boto- eventuale cărţi nu pot fi luate în calcul.
şani: „Fântâna Soarelui" şi „Arc de triumf''. Iar în 1979, Au existat, pe lângă Cenaclul Literar „Mihai Emi-
prin insistenţele lui Lucian Valea şi îngrijirea lui Dumi- nescu': coordonat de Lucian Valea, şi alte cenacluri. Am
tru Lavric, a apărut o casetă ce cuprindea douăzeci pala- amintit de Cenaclul „Amfitrion" al Bibliotecii Judeţene
chete semnate tot de atâţia autori - poeţi şi prozatori - „Mihai Eminescu''. Mai era un cenaclu al Casei Armatei,
eveniment editorial unic pentru acea vreme într-un oraş coordonat de Mihai Marciuc. La Casa Tineretului, cu
de provincie unde viaţa literară se impusese atât de mult activitate destul de îndelungată, a existat Cenaclul „Aripi
încât a intrat în vizorul securităţii, iar activitatea cena- de lumin ă': coordonat de Val. Guraliuc. Cu activitate sub-
clului s-a rărit până la încetarea definitivă a acestuia. Din versivă ş i sporadică, în 1976, a luat fiinţă cenaclul „Nord':
păcate câţiva cenaclişti şi - au adus cu prisosinţă obolul la care-i avea ca membri pe: subsemnatul, Dumitru Nec-
această decizie dictatorială. şanu, Neagu Marcel Ciucaşu şi Constantin Dracsin,
În 1981, Biblioteca Judeţeană „Mil1ai Eminescu" mi- cenaclu care a editat şi două numere samisdat din revis-

https://biblioteca-digitala.ro
ta „Nord''. Cenaclul Literar „Mihai Eminescu" a devenit
al Uniunii Scriitorilor din România, în 1982. În judeţ
activau: Cenaclul „Septentrion" la Dorohoi, coordonat
de Valerian Ţopa; la Draxini, Cenaclul „Zboruri albe':
coordonat de Constantin Dracsin; la Ştefăneşti, Cena-
clul „Selenarii': coordonat de Stelian Neagu.
Până în 1981 Centrul Judeţean de Îndrumare a Crea-
ţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Botoşani a
organizat câteva concursuri sporadice, unele de recitare,
altele de creaţie tematică, de interes local sau cel mult
judeţean, fără ecou. Din 1977 Festivalul naţional al mun-
cii şi creaţiei Cântarea României a alterat cât a putut de
mult activitatea cenaclurilor şi a instituţiilor de cultură
care au trebuit să aducă fiecare manifestare artistică sub
tutela ideologiei comuniste şi a cultului personalităţii
REZULTATELE Concursului National de Poezie
şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene
«Porni Luceafărul..:~ editia a XXVII-a,
15 iunie 2008, Botoşani
Juriul celei de a XXVII/a ediţii a Concursului Naţio­
nal de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminescie-
ne „Porni Luceafărul...", format din: Lucian Vasiliu, Cas-
sian Maria Spiridon, Marius Chelaru, Valeriu Stancu,
Liviu Apetroie, Daniel Corbu, Liviu Papuc, Sterian Vicol,
Florina Zaharia, Vasile Spiridon, Marian Draghici, Paul
Aretzu, Adrian Alui Gheorghe, George Vulturescu,
Dumitru Chioaru, Paulina Popa, Ion Beldeanu, Nicolae
Tzone, Leo Butnaru, Dumitru Augustin Doman, Virgil
Diaconu, Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Nicolae Corlat
(secretariat), avîndu-1 ca preşedinte pe George Vultures-
cu, a decis acordarea următoarelor premii:
SECŢIUNEA CARTE DE DEBUT ÎN POEZIE:
- Premiul „Horaţiu Ioan Laşcu" al Filialei Iaşi a USR:
DUMITRU NECŞANU, pentru cartea "Omphalos': Edi-
tura Axa, 2007;
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldo-
va: DANIELA POPA, pentru cartea „Paper clips': Editu-
ra Axa, 2008.
SECŢIUNEA POEZIE :
- Premiul Editurii Junimea şi al revistei „Poesis" -
Adiran Diniş
- Premiul Editurii „Convorbiri literare'; APLER şi al
revistelor „Convorbiri literare", „Poezia" şi „Viaţa Româ-
nească" - Andrei Siberski
- Premiul Editurii Princeps Edit şi al revistei Feed
back - Ana Maria Puşcaşu
- Premiul Editurii Vinea şi al revistelor „Euphorion",
„Dunărea de jos" - Gabriela Ivaşcu
- Premiul Editurii Emia şi al revistei „Hyperion-caie-
https://biblioteca-digitala.ro
dicatorului. În 1981 a fost înfiintat Concursul National
' '
de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene
„Porni Luceafărul. . .'; concurs atipic pentru acea vreme,
pentru că nu impunea o tematică ideologică, ci una, dim-
potrivă, liberă, fără prejudecăţi. Concursul a ajuns acum
la ediţia XXVIII-a şi, prin juriile lui, a trecut majoritatea
poeţilor botoşăneni, iar alte sute din ţară şi-au văzut
numele publicate în reviste sau pe copertele unor cărţi de
autor. După concursurile „Nicolae Labiş'; de la Suceava,
„Panait Cerna'' de la Tulcea şi „Laudă-să omul şi ţara" de
la Sighetu Marmaţiei, „Porni Luceafarul. .." este cel mai
longeviv, iar acum este şi cel mai important prin calita-
tea juriilor şi rezultatelor obţinute prin promovarea unor
valori autentice, devenite nume importante ale poeziei
române contemporane.
)
)
te botoşănene" - Despina Andreea Popovici
- Premiul revistei „Argeş" - Răzvan Buzilă
- Premiul revistei „Cafeneaua literară" - Bogdan Fede-
reac
- Premiul revistei „Revista Română" - Daniela Maria
Varvara
- Premiul revistei „Dacia literară" - Alexandra Emi-
lia Bucur
- Premiul revistei „Porto Franco" - Maria Luminiţa
Popescu
- Premiul revistei „Bucovina literară" şi al revistei
„Luceafărul" - Simona Dumitrache
- Premiul revistei „Acolada" - Ramona Ţăruş
- Premiul revistei "Familia" - Luiza Ţuculeanu
- Premiul revistei „Ateneu" - Dana Cernuşcă
SECŢIUNEA INTERPRETARE CRITICĂ:
- Premiul revistei „Convorbiri literare" - Liliana
Saviţki
- Premiul revistei „Poezia" - Mihaela Cazacu
- Premiul revistei „Revista Română" - Ana Maria Bla-
naru
- Premiul revistei „Poesis" - Dana Dugan
- Premiul revistei Feed bade - Vlad Sârbu
- Premiul revistei „Hyperion" şi al revistei „Porto
Franco" - Ana Maria Mangulică
RECITALURILE ŞI PREMIILE „Hyperion" - 2008
În ziua de 14 iunie 2008, pe esplanada Cinematogra-
fului „Unirea" de pe Pietonalul Unirii din Botoşani a avut
loc cea de a VIII-a ediţie a Recitalurilor şi Premiilor
„Hyperion", la care au citit din creaţiile lor poeţii: Ange-
 Crzeaţie liteMtzif

la Baciu, Adrian Alui Gheorghe, radu Florescu, Lucian
Vasiliu, Marius Chelaru, Val Talpalaru, Daniel Corbu,
Indira Spătaru, Liviu Apetroaie, Marian Drăghici, Nico-
lae Tzone, Dan Mircea Cipariu, Dumitru Chioaru,
Daniela Popa, Paulina Popa, Virgil Diaconu, Paul Aret-
zu, George Vulturescu, Nicolae Sava, Leo Butnaru, Ste-
rian Vi col, Florina Zaharia. Au cîntat Florin Săsărman şi
Ion Zubaşcu.
Juriul form,at din membrii redacţiei revistei „Hype-
rion': Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Nicolae Corlat, Ange-
la Furtună, Vasile Spiridon, a acordat următoarele premii:
POEZIE:
- Nicolea Tzone , Radu Florescu, Florina Zaharia
REVISTE: „Viaţa Românească", „Dacia Literară ",
„Poezia': „Poesis",
PENTRU DEBUT EDITORIAL: - Dumitru Necşanu,
pentru cartea „Omphalos': editura Axa, 2007
TRADUCERI: Leo Butnaru
SPECIALE: Ion Zubaşcu, Florin Săsărman, Angela
Baciu, Cassandra Corbu, revista „ Porto Franco"

Luminiţa POPESCU la margine de cocor

şi de oră
Timp interzis înjunghiată într-un val
Dezgolesc fiinţa ta
de mare moartă ...
de umbra ecoului meu
Cine va putea găsi ciobul
pierdut în abisul
din spuma ţăndări făcută
ce desparte sufletele noastre.
; pe un mal de gând,
Trezită din somn
într-o seară?
cu vârful degetelor
Sunt nestatornice visele
privirea ta îmi răscoleşte simţurile
ca o maree peste un istm în formare
cu inocenţa unui zbor interzis.
şi călătoare sunt,
Departe lumina existenţei tale se revarsă
ca o pasăre într-o eternă migrare
adulmecând gustul timpului răzvrătit
din locul rămas nenumit - de la
cu fiecare secundă din mine.
izgonirea din Grădina Eden,
spre cel numit Sine.
Andreea Despina POPOVICI
mie-mi place să-i spun letargie Andrei SIBERSKI
în după-amiaza asta stau pe locul şoferului Iertare
ochii-mi curg înăuntru spre cavităţile alea
Îţi aminteşti tu oare de Budapesta
de care învăţăm la şcoală
cu magnolii înfloriţi
îmi adoarme carnea pe muzică rock
şi cele două chipuri cu lumină în ochi
şi-mi pierd degetele pe sub scaunul din dreapta .(
pe care le vedeam în fiece băltoacă
(chiar dacă nu-i prea place lui adi)
sub cearşafuri vieneze puţin arse
I J.
de lumânările
de aer atârnă pânze de păianjen de toamna trecută I
care îşi picurau lascivviaţa fierbinte
când inspir se rup de timp
şi mi se aşează în crăpăturile din piele
pe spatele tău de lapte - :~
ori de Parisul nostru
în care o să locuiască toţi copiii pe care n-o să - i nasc
îmbibat cu
cafea cu frişcă?
mi -e lene să mă uit în oglinda retrovizoare
azi cafeaua e amară în draci
să văd o cascadă de forme cuminţi
şi mă întreb ca un gelos nebun
puţin rupte la capăt
cine ţi - a stins ţigările pe spate?
care vor să semene a om şi a mine
răspunsul tău îmi calcă
mai bine închid ochii să simt cum lumina îmi mănâncă
mereu
pleoapele
apăsat
până se fac două găuri prin care văd toată lila
buzele
(ca-n poza aia modificată de la avatar)
în picioare ...
mă ierţi
Daniela Maria VARVARA
pentru că nu te-am luat niciodată
Migrare să vezi magnolii în Budapesta.
(pe un mal de gând)
Un scâncet albastru Gabriela IVAŞCU

https://biblioteca-digitala.ro
XXX
Întotdeauna alţii sunt vinovaţi
Pentru negrul de fum de pe vieţile noastre
Bunicul lâncezeşte în salonul 6 de la neuro
Mâna îi tremură, varsă cana pe el
Toată lumea noastră se zdruncină uneori
De parcă ar fi condusă de parkinsonul buni.eului
Şi de fiecare dată ai impresia că se va dezghioca
Îşi va vărsa măruntaiele
Nimic mai deprimant decât după -a miaza aceasta
în care bunicul pe banca din curtea spitalului
Cu o portocală în mână
Priveşte trecătorii prin spărturile ochilor
Iar zâmbetul său - o crăpătură
prin care se zăresc măruntaiele lumii
Bogdan FEDEREAC
get a life
inima e tabla de şah
peste care ai vărsat spirt
ştiind că eu voi aprinde o ţigară.
pe o foaie e viaţa mea.
dau pagina şi încă una şi tot aşa;
îmi amintesc ploaia din cuvinte ce ne-a cuprms
când ne -am întâlnit
spaima de a fi într-un spaţiu necunoscut
tentaţiile pe care le-am îndurat
şi emoţiile din taxiul
ce nu mai ajunge în josul paginii
rutină, acelaşi ritual repetat seară de seară
închid cartea dezamăgit.
cuprinsul nu cuprinde nici un poem
intitulat simplu, noi
ca şi cum nimic nu te-ar deranja
după finalul fiecărui poem citit
prietenii îţi vor spune, cred ei ca un sfat,
tu o iei drept ironie
- ar fi una dintre realităţile
pe care nu vrei să le accepţi,
get a life!
Simona DUMITRACHE
XXX
Iubirea mea ascunsă printre nouri
A ieşit pe cerul înstelat
Ca o lumină ce deschide
Calea vi urilor mele
Ce îmi umple gândurile
Ea îmi alină suferinţa
Şi dorul care mă duce
Spre lumea ta, spre ochii tăi
Spre buzele şi trupul tă u cel alb
Şi pielea ta cea fină ca mătasea
Ca soarele care apare
După ploaia cristalină
Tu eşti un înger care doarme
În bătaia fulgilor de nea
Tu trăieşti prin mine
Ca o lumină
Tu ai plecat în zări necunoscute
Şi inima îmi plânge de dor
O, cât plâng eu după tine
Sentimentele mele s-au pierdut
Printre mări şi oceane
Au zburat ca o pasăre.
Ramona ŢÂRUŞ
Străinul
Oricine-ai fi tu tristul meu străin,
Iubesc în tine vechea suferinţă,
Iubesc în tine gândul meu senin
Şi inocenta urmă de căinţă.
Poate eşti on sau poate-o nălucire
.
Născută din ecoul cuvântului ceresc,
Dar ştiu că-ntipărită în dulcea - ţi amăgire,
Stă umbra a tot ceea ce-i sfânt şi nefiresc.
Cer lacrimi ochii tăi nestinşi, de jar,
Cu preţul chinului inima ta trăieşte; jI
Poetul nu e viu fără durere nici măcar
Când în abis lumina căutată şi-o găseşte...
/
Răzvan BUZILÂ
Living
toate aceste vise s-au spulberat.
când ai început să scrii şi să citeşti
când ai început să crezi dacă vezi
când ai început să stingi şi să aprinzi lumina
fără să te gândeşti la consecinţe
tot repetand: „facem d"iscoteca• de acum, yeeeeey III
A
... "
mătreaţa ta e peste hainele mele;
sunt un om liniştit de acum înainte;
bileţel lipit de frigider: .
„sâmbătă & duminică: mergem în picioarele goale pnn
."
casa.
ni s-au uzat sexurile.
pe o bordură; o sticlă
https://biblioteca-digitala.ro
 C'leaţie liteuatf

de 2L de BURGER Pe suflete, în valuri,

pe rând: odată tu; odată eu. Unde chipul fericirii nu-ncălzeşte
- Răsare - calin
Ana-Maria PUŞCAŞU Printre oameni şi noi.
Să facem lumi din tine
peste chilie Şi din mine să luăm,
a doua primăvară în care
Adu -mi un joc de ieri
nu ne rămâne decât
Şi te voi cruţa!
să ne privim palmele sudate
în rugăciunea de sub pod.
Adrian DINIŞ
pot să uit toate dimineţile ro~ii unknown track
în care mă ameninţai cu viaţa dacă ne vom întâlni printr-o minune
sau îmi şopteai că o să construieşti te voi lăsa cu siguranţă perplexă
un iglu din beţe de la îngheţată Georgiana, te iubesc ca pe o sesiune
şi o să mă pui să trăiesc în el ca pe o criză parţială complexă
ca-ntr-o chilie de călugăr
alb şi tăcut. voi ţipa ca atunci când a născut mami
nu-mi va păsa de hărţuiri şi -am să te strig
Alexandra Emilia BUCUR ~ te voi lua în braţe ca pe un origami
şi te vei zbate ca o momeală-n cârlig
Sperietoare de cuvinte -
Uneori îmbraci gândurile pe dos,
lumea se va uita la noi ca pe nou camp
Le tragi peste trup atunci când sunt deja tocite
şi te voi săruta în staţia de autobuz
Cel mai mult de coatele ieri-ului
dar acum ascult muzică pe winamp
Ce şlefuiesc fiecare cuvânt neterminat de unii,
şi aştept în zadar să-mi dai măcar un buz
Scoţi fruntea prin crăpăturile gândurilor,
De fapt nu ştii că acele crăpături sunt fisuri între două
Dana CERNUŞCA
litere
De care te agăţi ca să poţi respira servind resturile
Când alţii trag de cuvântul tău ca şi când Eşti moartă, iubito
Ar fi o singură pâine pentru o mulţime flămândă şi ţi se-mpletesc şuviţele orelor
Cu zeci de mâini întinse după hrană în jurul gambelor
Şi un singur echilibru care i-a întors spatele luminii. nu-mi mai striga în zadar de sub toamne
când mă opresc în pragul uşii (
Gândurile alea întoarse când pe o faţă, să-ţi cumpăr mere - /
Când pe alta, sunt lefter!
Nu pot avea o altă natură, şi nici un paznic
Ci doar pe cea dată, nu-mi mai suflă-n buzunare /
O faţă nu o spală pe alta, secretele etajului al doilea al veşniciei, '"'~
Aşa că acele gânduri ei mă lasă doar la subsol...
Nu-ţi vor creşte alte straturi de piele peste cele native de eşti moartă, iubito!
om, de-atunci de când îţi spuneam
Sau mai multe ca să - ţi acopere pielea tocită, că din oale de nisip
Oricum ai întoarce gândul nu poţi bea decât somn
Sau mâna după materie. şi - n fiecare seară mă furişez
în picurii de vin cu care preotul
Luiza ŢUCULEANU te îngropă în franjurii cărţilor
Adu-mi un joc de ieri şi-asist tăcutla-nmormântarea ta,
rumegând osul mărului
E noapte-aducerii aminte
care ţi-a rămas în gât,
Şi prin vii pătrunde,
trăgând disperat de pereţii canalelor respiratorii,
Ca din altă viaţă în floare,
împingând aerul cu picioarele
O taină adâncă, felină,
spre plămânii tăi storşi de viaţă până la refuz,
Inexistentă parcă şi veche.
urlând în gura-ţi de şarpe:
O ploaie de dansuri se lasă
înghite-mă!

https://biblioteca-digitala.ro

Mihaela CAZACU
Simbolul apei în opera lui Eminescu
imbolul nu trebuie confundat cu tropii, chiar
S dacă se manifestă şi el la nivelul limbajului prin
modificări semantice ale semnelor lingvistice.
Într-o retorică generală, ca a grupului, el aparţine meta-
logismelor, adică acelei categorii care „ modifică valoa-
rea logică a frazei şi nu sunt, în consecinţă, supuse res-
tricţiilor lingvistice:' Pentru a constata metalogismul
trebuie invocată realitatea, trebuie în plus să te asiguri că
semnele nu dau o descriere fmală a referentului. Cuvân-
tul devine poetic nu ca semn, ci ca simbol şi în această
calitate depăşeşte cadrul lingvisticii. În dezvoltarea lim-
bajului, semnul şi simbolul sunt complementare: sem-
nele lingvistice furnizează simboluri atunci când subiec-
tul le poetizează, investindu-le cu SINEA sa; invers,
semnul actual poate fi vestigiul unei valori stilistice ori-
ginare. în măsura în care antiteza simbolică a artei impli-
că o anumită afinitate între semn şi semnificaţie, lumea
naturală se lasă tratată ca w1 obiect semiotic supus inten-
ţiei semnificative a subiectului interpretat. Din acest pri-
vilegiu, întemeiat obiectiv, provine ideea că preotul devi-
ne în reveria sa, interpretul orfic al misterului ocultat în
semnele naturii, ca şi proiectul criticii fenomenologice
şi arhetipale de a alcătui w1 repertoriu al formelor, capa-
bil să explice imaginaţia creatoare.
Gaston Bachelard, poeticianul elementelor, distin-
gea o imaginaţie formală şi una materială, deschisă, a
cărei lege e subordonarea variatelor imaginii la o imagi-
ne fundamentală, pentru că limbajul însuşi are fluidi-
tate, apoi devine un ax al imaginarului, unitatea ele-
mentului conferind unitatea operei. În acest sens,
distincţia menilieistă a lui I. Negoiţescu între neptunic
(=zona cu problematică intelectuală, raţională) şi plu-
tonic(= zona izbucnirilor vizionare a postumelor) devi-
ne inoperantă, dacă nu falsă. Eminescu nu a creat
mituri, nici simboluri arhetipale, pentru că ele existau
într-un fond folcloric pe care şi-l însuşise devreme, iar
imaginile rezultate fiind simbolice (nu alegorice), rela-
ţionează semnul material cu un complex referenţial de
tip intelectual.
Din perspectiva mişcării de la semn la obiect, sim-
bolul apare ca „semnul care trimite la referend prin
intermediul altui semn''. Noul semn, care prin semnifi-
cantul său trimite la alt semn, este un cwnul semantic
deosebit de alegorie, „Ideea" este congeneră, nu ante-
rioară lui. Relaţia simbolică demonstrează că o catego-
rie nouă se naşte atunci când se pierde referinţa indi-
viduală. Simbolul şi îndeosebi metafora simbolică -
tropul cel mai complex - pot da seamă de universul
ontologic secund care e arta şi pot realiza integrarea
metodologică propusă de postmodernism. Comunica-
https://biblioteca-digitala.ro
C'l. eaţie litetzatz.tf
rea poetică se prezintă ca un proces de acumulare sau
supradeterminare retorică bazat pe mecanismul semio-
tic al referinţei multiple. Cu aceste premise se poate rea-
liza saltul din retorică în hermeneutică şi în semiotica
imaginarului, cu ale sale „lumi posibile" care, până în
prezent, sunt mai mult postulate decât demonstrate. R.
Barthes fixa, pentru imaginaţia poetica, următoarea
condiţie: aceea de a poseda o imaginaţie a profunzi.mii,
o comunicare prin „rădăcini şi asemănare''. Consulta-
rea Dicţionarului de sin1boluri relevă că, pentru men-
talitatea arhaică, apa a generat o paradigmă de semni-
ficaţii, pe cât de variată, pe atât de contradictorie:
originea vieţii, mijloc de purificare, centru de regene-
rare, plus semn al binecuvântării, al sacralităţii, al imagi-
narului, dar şi instrument al morţii, al maleficului, al
stagnării prin îngheţare. Eminescu preia, în episodul
Greciei antice, dualismul apei în prezent şi în mentali-
tatea arhaică: civilizaţia clasică se iveşte din mare, la
contactul magic cu lira lui Orfeu şi tot acolo dispare,
consecinţă a gestului apocaliptic performat de acelaşi
cântăreţ mitic.
Polarizarea simbolismului acvatic este evidenţiată
ca metaforă a vieţii, marea se raportează la infinit, la
ideal, metafizică, la istorie, la eternitate, dar şi la spa-
ţiul morţii, la zbaterea zadarnică, la iluzie şi deznădej ­
de. Şi Gaston Bachelard disociază între apele limpezi,
primăvăratice, curgătoare, îndrăgostite, despre supre-
maţia apei dulci şi despre apa maternă şi feminină, pe
de o parte, şi despre apa violentă adâncă, stătătoare,
grea sau moartă , despre complexul lui Caron sial Ofe-
liei, pe de altă parte. Romantismul a reactualizat men -
talitatea arhaică născătoare de artă simbolică, în acord
cu filosofia în concepţia căreia lumea palpabilă nu este
decât aparenţa unei lumi metafizice.
În accepţia schilleriană a termen.ului, romanticii se
dovedesc „sentimentali': resimţind nostalgia infinitului
dincolo de graniţele lumii empirice, dar şi „naivi': în
privirea naturii din mijlocul ei, copleşit de grandoarea
formelor, în spirit folcloric. Eminescu se raportează la
simbolismul acvatic arhetipal atât la modul naiv, atunci
când îl canotează magic şi mitic, cât şi la modul senti-
mental, atunci când îi acordă semnificaţii filosofice.
Ambele modalităţi se subsumează conştiinţei reto-
rice a semnului simbolic, explicit formulată în studiul
„Strângerea poeziei populare": „Adevărat este că poe-
zia nu are să descifreze, ci din contră are să incifreze o
idee poetică în simbolurile şi hieroglifele imaginilor
sensibile - nwnai că aceste imagini trebuie să constituie
haina unei idei... Materialul în care se sensibilizează
ideea etern poetică sunt imaginile:'
Premiul „Horaţiu Ioan Laşcu" al Filialei Iaşi USR
la „Porni Luceafărul.„" iunie 2007, secţiunea păcat de viforul ce latră
Carte de debut iernaticul sălaş al celor mulţi
Dumitru NECŞANU li psiţi de boarea văzutului de sfinţi
şi nevăzuţi prin mine
despre mântuire
numai
ştiu pe unde să bântui şi cu ce mărunţi să mă vând
despre vin
nu ştiu dacă vrea cineva să cumpere n -am cum să vin n-am cum să trec
sufletul meu hoinar pânza stau singur şi singur petrec acest sfârşit de lustru
bătută de vânturi e ruptă părerea cum că piatra îmbuibat de ţigări şi alcool ca un faun al
sufletului meu aruncată în apă cercuri nefiinţei
ar face e doar o iluzie optică sunt eu şi nici

atât de tare prin cap nu-mi trece să izgonesc să rup să farm şi

ca piatra mă întreb să-i ucid frageda
alcătuire

răspunsul nu vine
apa este opacă apa nu are caracter trecerea mă cuprinde
apa e o iluzie iasca sub amnarul lunii scânteie
mă întreb
cu cine să beau cu cine să cant cu cine să mor
băgându - ţi unghiile-n gât
despre mine viaţă de rahat
otreapa de vedere care spune
urechea strâmbă care mă înşeală diatriba
văzduh îngenuncheat în stamba co lorată a prea curand s-au închis porţile
curândului ce nu mai vine sărbătorii eu
am rămas în afara dar ce spectacol triste să vezi
urât de pleoapa ce nu mai închide cetatea ruptă de noi înlauntrul
un cerc închis de mult în mine m -aş duce şi ce
cu sufletul în palme să întreb ridicol se-nalţă stindardul pl ecării şi vameşii râd
văzduhului otraepă - i sunt sau câine că l are pe calul căl are pe calul călare pe cal

Liviu PÂNZARU Ne-au nins peste trup,

Mama Astupându-mi cu doruri cărarea.
În sufletul meu
Imaginea ta Aniversare
Curge pe aripi de doină Tu soare blând, ce s trălu ceşti,
La ceasul târziu Cu raza ta nemuritoare
Când stelele nasc Vei încerca să ne - ncălzeşti
Lucind pe bolta senină. Cât vei putea
Şi mult şi tare.
Ascunsă în lacrimi,
Icoana curată Ai răsări t în miez de ianuar
Îţi varsă lumina culorii, Căldura ta iubiri degajă,
Şi aduce în viaţă Iar sunetul gingaş şi pur
Al inimii vers, Ne tulbură cu a lui vrajă.
Cules din speranţa candorii.
De-aceea-n inimi te -om purta
Mă iartă măicuţă Vei stră luci deacum în veac,
Că - n tulburi gândiri, Frumos şi pur şi cristalin ,
Uneori ţi-am uitat cuvântarea Vei face tuturor pe plac.
Şi florile toamnei

https://biblioteca-digitala.ro
 CONCURSUL NATIONAL
,,.,.>
DE INTERPRETARE
A PIESEI DE TEATRU INTR-UN ACT „MIHAIL SORBUL''
- scurt istoric-

p rima ediţie a acestui concurs de interpreta-

re a piesei de teatru într-un act consacrat for-
maţiilor de teatru de amatori din România a
avut loc în 1976. A fost organizat de Comitetul pen-
tru Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Boto-
şani în colaborare cu Centrul Judeţean de Întdruma-
re a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă
Botoşani, la care, după un an de zile, a fost implicată
şi Casa orăşenească de cultură Săveni, din subordi-
nea Consiliului local al Primăriei Săveni.
Ediţiile s-au succedat anual până în 1989. Au par-
ticipat, pe lângă formaţiile de teatru de amatori din
Botoşani (Casa orăşănească de cultură, Casa de cul-
tură a sindicatelor, Casa de cultură a armatei, Casa
de cultură orăşănească Dorohoi, Casa de cultură
Săveni, formaţii ale liceelor din oraş şi ale unor între-
prinderi), dar şi din ţară, printre care formaţii de pres-
tigiu, cum sunt cele din Lugoj, Focşani, Panciu, Tul-
cea, Tinerimea Română Bucureşti, Iaşi - Teatrul
„Ludic': Bistriţa, Satu Mare, Sibiu, Piatra Neamţ şi
altele. Unele formaţii de teatru de amatori, între timp,
cum este cea din Focşani, a trecut la statutul de tea-
tru profesionist, iar unii actori amatori, ca să ne refe-
rim numai la cei din Botoşani, au ajuns actori profe-
sionişti, cwn sunt Carmen Ungureanu, Volin Costin
sau Florin Aioniţoaie.
După 1990 s-a decis ca festivalul să aibă 2 secţiuni
- una de interpretare şi alta de creaţie - şi să se ţină
alternativ, din doi în doi ani. Astfel, prima ediţie de
după 1990, secţiunea de interpretare, a avut loc în
1991 şi celelalte s-au derulat conform deciziei, nor-
mal, până în 1999, cinci ediţii, iar din 1992, secţiu­
nea de creaţie, patru ediţii, până în 1998. în perioa-
da 2000-2004, festivalul, conform deciziei unilaterale
a conducerii de atunci, nu a mai avut loc, fiind reluat
în 2004, cu cea de a XIX-a ediţie, ajungând în 2008 la
cea de a XXI-a ediţie. Iar secţiunea de creaţie, anul
acesta, a ajuns la ediţia a VI-a.
Pentru secţiunea de creaţie în fiecare an în care a
avut loc concursul a fost editată câte o antologie
cuprinzând piesele de teatru premiate, unele dintre
acestea fiind montate de formaţii de teatru de amatori
sau chiar de unele teatre profesioniste sau la Televi-
ziunea Română. Anul acesta toate piesele de teatru
premiate în primele cinci ediţii au fost editate într-o
antologie dedicată aniversării a 40 de ani de la înfi-
inţarea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi
Promovare.a Culturii Tradiţionale Botoşani.
Oferirea condiţiilor bune de reprezentare a spec-
tacolelor, atât pe scena Teatrului „Mihai Eminecu"
cât şi pe cea a Teatrului pentru Copii şi Tineret ,;vasi-
lache" Botoşani, după 1990, a fa.cut ca interesul pen-
tru acest concurs naţional să crească de la an la an,
având înscrise, la unele ediţii, şi în funcţie de fondu -
rile existente, până la cel mult 16 formaţii. La ceastă
ediţie, a XXI-a, s-au înscris, la secţiunea interpretare,
14 formaţii de teatru de amatori din Botoşani (5), Iaşi
(2), Satu Mare (3), Sighişoara (1), Bacău (1), Tulcea
( 1) şi Bălţi, R. Moldova ( 1) - pentru prima dată acest
concurs este implicat şi într-un proiect transfrontalier,
în cadrul Programului de vecinătate România -
Republica Moldova 2004-2006, Componenta Phare
CBC 2006, Prioritatea 2 - Acţiuni people to people,
Contract de grant - acţiuni externe ale Comunităţii
Europene RO 2006/ 018-447.01.02.20, cu participa-
rea în concurs a unei formatii de teatru de an1atori
din oraşul Bălţi, R. Moldova'-, iar la secţiunea crea-
ţie s-au primit 16 piese de teatru într-un act, dintre
care 3 vor obţine primele trei premii iar trei, premii
speciale ale revistei „Hyperion - caiete botoşănene"
şi vor fi publicate, la ediţia următoare, într-o antolo-
gie.
De-a lungul anilor ne-au onorat cu prezenta în
juriu personalităţi ale culturii şi scenei româneşti, pre-
cum: Grigore Popa, Ion Parhon, Eugen Kuhartz, Ste-
fan Oprea, Mihai Popian, Al. D. Lungu, Alecu Ivan
Ghilia, Mircea Coloşenco, Daniel Corbu, Lucian Vasi-

https://biblioteca-digitala.ro
 Cuatle liteMuf
I

liu, Cassian Maria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, zilele de 1-2 noiembrie 2008 la Teatrul pentru Copii
Marius Rogojinschi, Dumitru Ţiganiuc, Lucian Alec- şi Tineret „Vasilache" din Botoşani, s-au prezentate
sa şi alţii. Miza acestui concurs rămâne revigorarea 11 spectacole cu piese de Matei Vişniec (4 spectaco-
formaţiilor de teatru de amatori, ca primă etapă de le!), Carlo Goldani, Fernando Arrabal, H. Salem şi
accepatare şi înţelegere a spectacolului de teatru, a Lucia Verona şi o dran1atizare după „Ferma anima-
atragerii spectatorilor spre teatru, cât şi promovarea lelor" de George Orwell, precum şi scenarii scrise spe-
valorilor autentice din rândul interpreţilor de teatru cial pentru acest concurs din dramaturgia spaniolă
dar şi a autorilor. În privinţa autorilor, putem men- sau creaţii proprii ale regizorilor. Gala de decernare
ţiona că de-a lungul anilor, la secţiunea de creaţie, au a premiului a avut loc duminică 2 noiembrie 2008,
fost remarcaţi şi premiaţi autori dramatici care au ora 16,30, la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Vasila-
confimat până în prezent,ca: Aurel Andrei, Dan Cojo- che" şi a fost transmisă în direct pe internet de
caru, Cristian Bădiliţă, Al. Pârău, Dan Lungu, Dana www.live.botoşani.ro. Decernarea premiilor pentru
Mândru, Cătălin Mihuleac, Constantin Cubleşan creaţie a avut loc la Săveni, în sala de şedinţe a pri-
Dunlitru Crudu, Valentin Eleazar sau Dan Sociu. măriei, duminică 2 noiembrie 2008 la ora 12.
La secţiunea interpretare, care s-a desfăşoară în (Gellu DORIAN)

Rezultatele Concursului de Interpretare:

Juriul celei de a XXI-a ediţii a TEODORA MORARU - 5. Premiul pentru
Concursului Naţional de Inter- pentru spectacolul „Omul- interpretarea unui rol masculin-
pretare a Piesei de Teatru într-un ladă-de-gunoi" de Matei ex-equo:
Act „Mihail Sorbul': format din: Vişniec - Atelierul de teatru al OCTAVIAN COSTIN
ŞTEFAN OPREA, preşedinte, Colegiului naţional „Mihai pentru rolul Bartolomeo din
MIRCEA COLOŞENCO, EUGE- Eminescu" Botoşani spectacolul „Omul-ladă-de­
NIU KUHARTZ, MARIUS 3. Premiul pentru gunoi" de Matei Vişniec, regia
ROGOJINSCHI, FLORIN AIO- interpretarea unui rol feminin: Teodora Moraru - Atelierul de
NIŢOAEI, DUMITRU ŢIGA­ EMA DONE - pentru rolul teatru al Colegiului Naţional
NIUC, LUCIAN ALECSA ŞI Napoleon din spectacolul ,,Mihai Eminescu" Botoşani şi
GELLU DORIAN, în urma vizio- „Ferma animalelor" de G. RADU BOBICĂ - pentru
nării, în ziua de 1 noiembrie 2008,
Orwell. Regia Ovidiu Ivan - rolul El din „Spectacol
spectacolelor înscrise în concurs, Trupa de teatru „Drama Club" imaginar" după Matei Vişniec,
a decis acordarea următoarelor
a Colegiului naţional „A. T. regia Aurel Luca - trupa de
premii:
Laurian" Botoşani teatru „Ludic" a casei de
- Marele Premiu şi Trofeul
concursului, acordat de Centrul
Judeţean pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii
Tradiţionale Botoşani, pentru cel
mai bun spectacol:
Trupa de teatru „Ludic" a
Casei de Cultură a Studenţilor
Iaşi - pentru SPECTACOL
IMAGINAR după Matei
Vişniec. Regia Aurel Luca

Următoarele premii sunt

sponsorizate de S.C. FOR YOUR
BRANDS S.R. L. Bucureşti, prin
Fundaţia Culturală „Hyperion-
Caiete botoşănene":
- Premiul pentru cea mai
Spectacol imaginar după Matei Vişniec, regia Aurel Luca,
bună regie: Tt·upa de Teatru Ludic a Casei de Cultură a Studenţilor Iaşi

https://biblioteca-digitala.ro
 Cua.ţie liteMrui

1. Adriana Tapalagă - pentru

rolul Beatrice din spectacolul
„Slugă la doi stăpîni" de carlo
Goldoni, regia Silvia Răileanu -
Trfupa de teatru a Liceului
teeoretic „N .Iorga'' Botoşani
2. Andrei Goşu - pentru rolul
Trufaldinio din spectacolul
„Slugă la doi stăpîni" de Carlo
Goldoni, regia Silvia Răileanu -
trupa de teatru a Liceului
„N.Iorga" Botoşani
3. Marius Matei - pentru
rolul Soţul din spectacolul „Caii
la fereastră" de Matei Vişniec,
regia Alexandru Vieru şi Raluca
Branea,
Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia St/via Răi/eanu,
Trupa de Teatrtt a Liceului . Nicolae Iorga"Botoşani 4. Vlad Pamfil> marioneta
Charlot din trupa Blonzy din
Cultură a Studenţilor Iaşi c. Premiul special pentru spectacolul „Ultimul dans al
6. Premiul pentru calitatea teatrală a discursului marionetelor nereciclabile'', regia
interpretarea unui rol episodic: gestual- Alexandru Mihalache - Trupa de
a. feminin: ANDRADA Trupa de teatru a Palatului teatru a Palatului Copiilor
CORLAT pentru rolul Copiilor Botoşani - pentru Botoşani
Snowball din spectacolul „Ferma spectacolul „Ultimul dans al
Animalelor" după G. Orwell, marionetelor nereciclabile'', regia Rezultatele
regia Ovidiu Ivan - Trupa de Alexandru Mihalache.
tetaru „Drama Club" a Trupa de teatru a Liceului Concursului de
Colegiului Naţional „A.T. „Lucian Blaga" Bălţi - pentru Creatie ,
Laurian" Botoşani; spectacolul „Selecţie din drama- Juriul celei de a VI-a ediţii a
b. masculin: CRISTIAN turgia lui George Calamanciuc': Concursului Naţional de Creaţie
PĂDUREŢ - pentru rolul regia George Calamanciuc. a Piesei de Teatru într-un Act
Rebefildo dfin spectacolul „Mihail Sorbul'', alcătuit din ŞTE-
„Psiho-circuit" , regia Nelu 8. Mneţiuni:
Serghei - Trupa de teatru „Altar"
a Centrului Judeţean pentru
Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale Tulcea.
7. Premii speciale:
a. Premiul special al juriului

Spectacolul „Slugă la doi

stăpîni" de Carlo Goldoni, regia
Silvia Răileanu - Trupa de teatru
a Liceului „N.lorga" Botoşani,
b. Premiul special pentru
polivalenţa calităţilor artistice,
acordat de Teatrul pentru Copii
şi Tineret „Vasilache" Botoşani şi
Fundaţia Culturală „Hyperion'' -
MIHAI POPA - Trupa de
Omul-ladă-de-gunoi de Malei V#niec, regia Teodora Moraru,
teatru „Art@6pm'' Botoşani; Atelierul de Teatru atliceutui . Mihai Eminescu "Botoşani

https://biblioteca-digitala.ro
 FAN OPREA, preşedinte, HORIA
GÂRBEA, DUMITRU ŢIGA­
NIUC, GELLU DORIAN şi
LUCIAN ALECSA, în urma lec-
turării lucrărilor sosite în concurs,
a hotărât acordarea următoarelor
premii:
- Premiul I - FLORENTINA
LOREDANA DALIAN, din Slo-
boziua, judeţul Ialomiţa, pentru
piesa de teatru „Dincolo de timp"
Antologia piesei de teatru într-un act
ntologia cuprinde o re a ajuns la ediţia a XXI-a, cea de
A selecţie din piesele de
teatru într-un act pre-
miate în primele cinci ediţii ale
Concursului Naţional de Creaţiei
a Piesei de Teatru într-un Act
.h ·1 s bul"
„ MD"
I ai or .
l Sv · .B t .
· oncurs , e a mceput, pentru a
111 1976
. , a a:eru şi 0 oşani
s-a ?rgamzat Fest1valul-Con~ur~
Naţ1onal de Interpretare a P1ese1
de :,eatru. într-un AC: .„Mihail Sor-
bul, dedicat formaţiilor de ama-
tori. Gândit în cadrul larg de
atunci, de antrenare a maselor de
artişti amatori, din fabrici şi uzine,
din şcoli şi cămine culturale, în
stricta supraveghere a activiştilor
- Premiul II - VIOLETA ION,
din Bucureşti, pentru piesa „Sfân-
tul Ninu"
- Premiul III - VALENTIN
FALUB, din Beclean, judeţul Bis-
triţa-Năsăud, pentru piesa de tea-
tru „Pribeagul':
- Premiile speciale ale revis-
tei „Hyperion-caiete botoşăne­
ne'~ constând în publicarea pie-
selor în revistă:
de partid, festivalul a ţinut de regu-
lile şi tematicile impuse de acea
ideologie. Dar pe lângă piesele de
teatru cu tematică impusă, specta-
torii au putut vedea şi piese de tea-
tru autentice, care au pus în valoa-
re talente deosebite, unele dintre
ele ajungând actori profesionişti.
După 1990, pe lângă secţiunea
de interpretare, care a deschis por-
ţile teatrului adevărat, Îară teme
impuse, la liber, cum se spune,
organizatorul principal, Centrul
Judeţean pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii Tradiţionale
Botoşani, a iniţiat şi o secţiw1e de
creaţie a piesei de teatru într-un
act. Dacă secţiunea de interpreta-
creaţie, organizată alternativ, până
la un moment dat cu cea de inter-
pretare şi cu o întrerupere de patru
ani în perioada 2000-2004, din
decizia unilaterală a conducerii de
atunci, a ajuns la ediţia a VI-a.
C ul d 1 A
stimula atât concurenţa deschisă
cât şi crearea de noi piese de tea-
tru scurt a fost consacrat atât crea-
torilor n~debutanţi cât şi celor care
sunt membri ai uniunilor de crea-
ţie. Astfel se face că nivelul pieselor
premiate a fost de fiecare dată unul
ridicat, aducând în prim plan
nume ca Aurel Andrei, Constai1tin
Cubleşai1, Catălin Mihuleac, Dana
https://biblioteca-digitala.ro
l. VALENTIN ELIAZAR, din
Iaşi, pentru piesa de teatru „Cum
spui tu, Johny
2. MIRA ALEXIU, din Flă­
mânzi, judeţul Botoşani, pentru
piesa de teatru „Frumoasa moar-
te a celor doi bătrâni':
3. CARMEN DOMINTE, din
Bucureşti, pentru pies~ „Fără
titlu':
Notă:Premiile tiu fost t1cordate
de Primăria oraşului Săveni.
Mândru sau Dumitru Crudu.
Parte din aceste nume le întâl-
nim în prezenta antologie ce se
doreşte un bilanţ al primelor cinci
ediţii, antologie dedicată celor 40
de ani de la înfiinţarea Casei Crea-
ţiei, aşa cum se numea ea în
februarie 1968, şi a actualului Cen-
tru Judeţean pentru Conservarea
şi Promovarea Culturii Tradiţio­
nale. Astfel, atât ediţiile secţiunii
de interpretare cât şi cele ale sec-
ţiunii de creaţie demonstrează uti-
litatea şi valoarea unei astfel de
activităţi intrate în tradiţia acestei
instituţii, spre mirarea unora care
consideră creaţia literară şi teatra-
lă ca făcând parte din altă parte -
nu ştim cai·e - decât din activita-
tea unei astfel de instiţuţii care are
menirea să incumbe toate tradiţii­
le culturale, mai ales că judeţul
Botoşani este, în primul rând, un
loc în care tradiţia literară şi tea-
trală a dat nume de valoare şi
înseamnă pecetea şi carata acestor
locuri binecuvântate din acest
punct de vedere.
Juriul care a girat de-a lungul
celor cinci ediţii a avut în compo-
nenţă pe: Ştefan Oprea, Grigore
Popa, Eugen Kuhartz, Dan Cristea,
Daniel Corbu, Dumitru Ţiganiuc,
Gellu Dorian şi Lucian Alecsa.
Gellu Dorian
Datini şi obiceiuri de iarnă din comuna Conceşti, judeţul Botoşani

CU STEAUA
Craiul de la Răsărit: - Eu sunt
Costumatia şi accesoriile sunt adecvate zonei. craiul de la răsărit,
Personajele (actorii) sunt îmbrăcaţi în costume adecvate, Care port sabie, nu cuţit,
iar steaua este confecţionată din materiale disponibile, Dar când am auzit că s-a născut
Mesia,
frumos ornamentată, în centrul stelei fiind aşezată icoana Am venit să m ă închin,
Naşterii Domnului Iisus Hristos. Să mă supun Măriei Tale!

Personajele: Şi lumea vesteşte, Harapul: - Dar tu cine eşti

- ingerul; Că astăzi curata, Cu ce nume te numeşti?
- Ciobanul; Preanevinovata,
- Harapul; Fecioara Maria ingerul: - Eu sunt îngerul lui
- Craiul de la Răsărit Naşte pe Mesia, Dumnezeu,
În ţara vestită, S-ascultaţi ce vă spun eu:
Îngerul: - Scoală, scoală, ciobane, Bethleem numită. Să nu daţi prin cetate,
Şi nu mai dormi, Să daţi prin altă parte,
Că somnul nu -ţ i va folosi, Harapul: - Bună vreme, bună Că Irod are gând rău,
Scoală şi du -te la Bethleem vreme, Să omoare pruncul lui
degrabă, Cinstiţi domni şi gospodari Dumnezeu!
Căci pastorii te - ntreabă! Iată am venit şi eu după aceşti trei
Acolo vei afla că s-a născut Mesia. crai Harapul: - Dar tu cine eşti
Vestitori de lumină, Cu ce nume te numeşti?
Ciobanul: - Ah! Ce vis am visat Pe care eu îi port,
De când m -am culcat! Eu îi povăţuiesc, Ciobanul: - Eu sunt ciobanul de
Parcă îngerul Domnului mi-a zis: De ce se va întâmpla cu dânşii la turma de oi,
- Scoală, scoală, ciobane, Eu răspund! Când am auzit că s-a născut
Şi nu mai dormi, Mesia,
Că somnul nu - ţi va folosi! Îngerul: - Ba eu îi port am venit să mă-nchin.
Scoală şi du-te la Bethleem Eu îi povăţuiesc Dar tu cine eşti,
degrabă, De ce se va întâmpla cu dânşii Cu ce nume te numeşti?
Căci păstoriite-ntreabă; Eu răspund!
Şiacolo vei afla Harapul: - Eu sunt harapul de la
Că s-a născut Mesia. Harapul: - Prin ce? hărăpie,
De la poarta - mpărăţiei
Îngerul: - Dacă nu mă crezi pe Îngerul: - Prin cântare! Cu-acest buzdugan voinicesc
mine, Strivesc capul ciobănesc!
Uite steaua care vine! Harapul: - Cui i se cuvine această
cântare? Ciobanul: - Di! Harap scârnav şi
Trei crai de la răsărit Care-i priceput să înceapă, buzat,
Înspre stea au călătorit, Înceapă! Cu mâna de solz după cap,
Şi au început a întreba Cu nasul ca sfecla,
Unde s-a născut Cu toţii: Cântăreaţa, Doamne, Cu picioarele ca răschitoarele,
Un crai mare de curând; Slăvită şi mare Cu dinţii ca grebla!
Craii dacă au aflat, Cântăreaţa, Doamne, Cu trupul ca vălătucul!
Steaua li s-a arătat. Slăvită şi mare!
Informator: Goraş C.,
Steaua sus răsare Harapul: - Tu cine eşti 60, din Conceşti
Ca o taină mare, Cu ce nume te numeşti? Culegător:
Steaua s trăluce şte, Prof Gheorghe Ţuculeanu

https://biblioteca-digitala.ro
 Făcu ea cum i s-a spus şi se repezi ca o furtună
Baba şi moşneagul
asupra lui .

C
ică era odată o babă şi un moşneag. Ei nu
Dar c..i ld ajunse aproape - aproape să-l izbească,
aveau copii şi din această cauză erau veşnic
moşu l tân n pas îndărăt şi baba ajunse acolo unde
nemulţumiţi. Motivul certurilor se isca din
voia sJ.-1 urnită pe moş.
te miri ce.
Şi aşa a scăpat moşneagul de babă şi baba de moş-
Era destul ca unul din ei să strănute şi celălalt chiar
şi sărea la sfadă.
neag.
Dar dintre ei tot baba era mai.rea. Răutatea ei ajun- Mă încălecai pe-o lingură scurtă,

sese până acolo, încât nu -i mai da moşului nici mân- Să trăiască cine ascultă;

care. Mă încălecai pe-un fus,

Azi aşa, mâine aşa, răbdarea lui ajunsese la mar- Să trăiască cine-J spus;

gine. Trebuia făcut ceva, trebuia să ia o hotărâre. Îşi Mă încălecai pe-o căpşună
puse mintea la lucru şi deodată ochii săi se luminară Şi v-am spus o mare minciună.
ca de o mare bucurie. Acum ştia cum să- i vină de hac Informator: Mihai Chiţac,Comuna Conceşti,
babei: să se prefacă cp-i chior. Zis şi făcut. judeţul Botoşani, 70 de ani, 1999
Cum veni baba, mai târziu ca de obicei, s-a şi făcut Culegător: Gheorghe ŢUCULEANU
a se împiedica de scaunul din calea lui, care a căzut
peste găleata cu apă şi apa cuprinse toată faţa casei. Cântec de război
Atâta i-a trebuit babei ! Acum ceasul bate unu,
Toate afuriseniile şi blestemele au căzut pe capul
Se-aude bubuind tunul
moşneagului , până a ajuns la cea mai ucigătoare:
Tara, ta, ta ...
- Măi chiorule, nu vezi pe unde calci ? Mergi parcă
Acum ceasul bate doi,
ai calea în străchini ?
Nu ştiu de mai vin'napoi
- Da bine mai zici. Chiar sunt chior. De unde ai
ştiut ? Am chiorât de-a binelea, de când îmi scoti
Tara, ta, ta ...
ochii pentru toate lucrurile de nimic. Acum am nev~­ Acum ceasul bate trei,
ie de ajutor. Lupta e în toiul ei
Baba - chita ei ! Putea să facă ce voia din el. Nu-i Tara, ta, ta ...
mai da mâncare nici ca până atunci, căci mâncarea Acum ceasul bate patru,
lua drumul spre alţi moşnegi mai vrednici. Dar nici Eu îmi apăr comandantul
moşul ei nu dormea. Ticluia în cap răzbunarea. Tara, ta, ta ...
Într-o zi, nici una - nici două , îi zice babei drept Acum ceasul bate cinci,
în faţă: Nu ştiu de mai vin pe-aici
- Ştii ce m -am gândit eu, măi babă? Tara, ta, ta ...
- Ce te-ai gândit, măi moşnege ? Acum ceasul bate şase,
- Decât să mă chinuiesc aşa şi, mai ales, să te chi- Nu ştiu de mai vin acasă
nuieşti tu cu mine, mai bine aruncă - mă într-o apă şi­
Tara, ta, ta ...
om scăpa amândoi de necaz. Acum ceasul bate şapte,
Ştiind că moşul n-o vede, baba sări în sus de bucu-
Eu mă duc gata de moarte
rie, dar îşi reveni pe loc şi, întorcându-se brusc spre
Tara," ta, ta ...
dânsul, începu a-l căina:
Acum ceasul bate opt,
- Ştii, eu nu m -am gândit niciodată la un aşa rău
de mare, dar dacă tu vrei să te scap de suferinţ~, n -au1 Nu ştiu de mă mai întorc
să-F ies din cuvânt. Am să-ţi îndeplinesc dorinţa.
Tara, ta, ta ...
In luă de mâini şi îl duse l ângă un iaz. Moşneagul Acum ceasul bate nouă,
îşi urmă gândul ascuns şi îi mai dăcu o povaţă babei. Plec pentru o vecie nouă
Iazul fiind la poalele unui deal, o sfătui să se ducă în Tara, ta, ta ...
vârful dealului, ca să poată lua o viteză mai mare şi, Acum ceasul bate zece,
câdn s-o izbi în el, să-l poată arunca unde -i apa mai Sunt voinic cu sânge rece
adâncă, să nu mai poată ieşi. Informator: Apachiţei Gheorghe,
Baba atât a aşteptat, mai ales că moşneagul nu 70 de ani, 1990, Conceşti
vedea, după spusele lui. Culegător: Gheorghe ŢUCULEANU

https://biblioteca-digitala.ro
Al.D. FUNDUIANV
Vasile Ungureanu -
„(. ..) Sunt mulţumit!
Mai mulţumit
ca niciodată
- Am doi copii:
Un băiat şi o carte...
Sunt mulţumit!
(Mai mulţumit ca niciodată)
... Citatul de mai sus, extras din placheta „Aşa-zise poezii" (Tudo-
ra, 2000), nu mai e de actualitate. Intre timp, lucrurile au evoluat
într-un chip cît se poate de fericit pentru domnul Ungureanu. Fiul,
Eugen (slăbiciunea, mândtia şi lumina vieţii domniei sale!), i-a adus
o noră şi, în plus, este angajat într-un doctorat şi o promiţătoare
carieră universitară, la Iaşi . Nici pe plan editorial, lucrurile n-au stag-
nat. Dimpotrivă. Aşadar, declaraţia (din Mai mulţumit ca nicioda-
tă) „Am doi copii: un b ă i at şi o carte ..." trebuie revăzută. Şi actuali-
zată. Acum are o casă ceva mai plină! Şi mai vie, mai animată, mai
împlinită:
în plan ed itorial, ultimul „copil" al profesorului Vasile Ungu-
reanu este volumul „Fulguraţii" apărut la Editura PIM din laşi, în
2008.
„Ce am adunat în sufletul meu şi ce am găsit cu cale că trebuie
să nu se piardă odată cu mine am pus în aceste pagini:; precizează
autorul în deschiderea cărţii. Şi tot acolo, în „De vorbă cu mine
însumi'; scrie că, în ceea ce priveşte conţinutul/structura, „Fulgu-
raţii " e „un amestec ca şi Am avut ceva de spus, ba chiar o consider
o continuare a acesteia, cât şi a cărţilor File rupte dintr-o monogra-
fie etnoîolclorică şi Aşa-zise poezii''.
Prima secţiune ,,Încercări în poezie" cuprinde un număr de 21
https://biblioteca-digitala.ro
FULGURAŢII
de texte. Lutul, piatra, lemnul/codrul, omul... sunt elementele cheie
(leit-motiv) al primelor creaţii, a doua jumătate fiind formată din
micropoeme, esenţă de poezie pură, de factură/inspiraţie niponă,
(aproape) haiku-uri, gen adoptat/cultivat de tot mai mulţi autori
autohtoni.
Ce ne surprinde la Vasile Ungureanu e „comportamentul" exce-
siv de prudent, de debutant adolescentin, atu nci când îşi autointi-
tulează creaţiile „aşa-zise poezii" sau „încercări în poezie''. Pentru
cine nu ştie, autorul Fulguraţiilor este un intelectual veritabil, vali-
dat de incontestabile merite profesionale, dascăl de limba şi litera-
tura română cu o activitate de peste 40 de ani, la catedră. Un om
care a citit munţi de literatură, nu doar pentru „uzul" personal, ci şi
pentru a le împărtăşi multor generaţii de elevi, în faţa cărora a expri-
mat opinii critice avizate, deseori originale despre opera poetică a
autorilor studiaţi. Asta dacă nu am pune la socoteală excepţionale­
le recenzii şi prezentări de cărţi, aparţinând unor poeţi şi scriitori
botoşăneni şi nu numai.
Aşadar, să fim lucizi, să nu cădem în cursă. In ciuda sfioşeniei de
a se înscrie şi recunoaşte printre creatorii de poezie, profesorul Vasi-
le Ungureanu are temeinice cunoştinţe despre poezie, ştie mai bine
decât mulţi alţi dătători cu părerea (includ aici şi cazul subsemna-
tului!) cine e poet şi cine nu ...
A doua secţiune a cărţii intitulată Am mai avut ceva de spus se
deschide cu o prezentare de carte, volumul de versuri Dor, al Valen-
tinei Sîrbu Pelivan, scriitoare din Tudora de pe Nistru, după care
urmează o serie de scrieri cu vădit caracter monografic, chiar dacă
autorul acceptă sau respinge ideea (nu ş tim de ce ar face-o!) că
lucrează temeinic la întregirea monografiei locale, Tudora de pe
Siret.
Cu interes am citit pagini mai mult sau mai puţin cunoscute/ine-
dite despre viaţa şi opera lui Tiberiu Crudu, note fugare despre „un
om uitat'; învăţătorul şi fostul primar Constantin Grigorincu, necro-
logul rosit la slujba de înhumare a fostului general şi scriitor Tudor
Luchian- Tudora, donaţia de carte din partea familiei defunctului;
omagiul adus la împlinirea a 80 de ani de viaţă prof. univ. dr. Con-
stantin Vasilică, fiu şi cetăţean de onoare al Tudorei .
Lucrarea mai cuprinde Monumentele noastre, grupaj de mate-
riale despre vârfuri şi superlative locale pregătit pentru Radio Iaşi,
opinii despre meşte rii populari (secvenţe dintr-o intervenţie la un
simpozion judeţean, material preluat şi publicat şi de Ţara de Sus),
un alt interesant material întocmit spre a fi prezentat la Festivalul
Sufletului de la Iaşi, intitulat A trăi frumos în gândirea tradiţională
românească
În Experienţe, ultima secţiune a cărţii, autorul rememorează
parte din evenimentele în care a fost implicat prin anii 1980 ş i după,
atunci când răspundea, în calitate de director de Cămin Cultural, de
activitatea cultural - artistică şi educativă din Tudora.
Şi aces te pagini le-am citit şi recitit cu mare interes, personal
fiind nu doar un lector neutru, ci un martor/spectator, uneori chiar
participant la evenimentele prezentate în carte, în acea perioadă
fiind tud01ean, în suflet şi în acte ...
Autoru l manifestă oricari temeri/îndoieli în ceea ce priveşte
modul cum va fi primită şi receptată această ultimă carte. L-am sfă­
tui să stea liniştit. Şi-a iubit şi îşi preţuieşte prea mult satul şi oame-
nii, pentru a fi apreciat de contemporani. Iar dacă nu e convins întru
totul, atunci tot îi mai rămâne o şansă. Posteritatea i-a asigurat deja
un loc de frunte. Dovada: cărţile pe care le~a scris !
Şi, în final, o ultimă şi necesară precizare: fotografiile care ilus-
trează cartea sunt realizate de Eugen Ungureanu.
Eveniment editorial
Săraca Ţară de Sus - 1000 de poezii din judeţul Botoşani
• 1000 tk po'1)J poplllart
dinjufkţul Botoşani•
rezenta antologie, rod al unor acumulări de peste un
P secol, adună între aceleaşi coperte 1.000 de poezii
populare din judeţul Botoşani culese, fie din acest areal
etnofolcloric, fie de culegători de folclor născuţi pe aceste melea-
guri. Începând cu Eminescu, exemplul cel mai elocvent de cule-
gător de folclor de pe întreaga suprafaţă a României, mai ales în
perioada turneelor cu teatrele în care a fost angajat şi, cu pre-
ponderenţă, în timpul revizoratului şcolar, şi terminând cu alţi
culegători de folclor din zilele noastre, de regulă învăţăto1i de
formaţie veche sau pur şi simplu pasionaţi de acest gen oral al
creaţiei populare.
Toate aceste poezii populare au apărut în diverse culegeri,
fie editate de edituri importante, cum ar fi Minerva, în cazul lui
Eminescu - ediţia cu numărul 1.000, în două volume în BPT,
îngrijite de D. Murăraşu -, fie simple culege1i editate, în cea mai
mare parte, de Casa Creaţiei Populare Botoşani, acum Centrul
Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţio­
nale Botoşani, instituţie care a împlinit anul acesta 40 de ani de
la înfiinţare.
Astfel, îngrijitorul acestei antologii monumentale a avut în
vedere toate apariţiile de acest fel apărute de-a lungul anilor, cele
pe care le-a putut consulta, mai puţin cele din perioadele ante-
belice şi interbelice, dispărute acum din diverse motive, dar în
mare parte salvate de unii antologatori în culegeri esenţiale, unele
cuprinzând poezii populare culese de cei ce îngrijeau respecti-
vele culegeri, altele adunând poezii culese de diverşi pasionaţi
de folclor şi publicate prin revistele vremii.
https://biblioteca-digitala.ro
Păstrând cronologia, numele culegătorilor din ale căror
lucrări am făcut selecţia prezentei antolpgii sunt: Mihai Emi-
nescu, Grigore Gheorghiu, Dumitru Furtună, Tiberiu Cmdu,
AL Bardieru, Ion. H. Ciubotaru, Stelian Cârstian, Dumitru
Lavric, Ştefan Ciubotaru, Vasile Ungureanu, Aurel Ştefan, Cos-
tache Jacotă şi Gheorghe Ţuculeanu. Am scos din atenţia pre-
zentei antologii pe unii culegători de folclor care au improvizat
şi adunat în diverse culegeri hibrizi de gen care nu aduc nimic
valoric ci dimpotrivă. Numele lor nu merită menţionate aici.
Nu am păstrat, în structura că1iii, unele poezii, cum ar fi cele
de nouă satiră socială sau fals moralizatoare, eliminând, de ase-
menea, acolo unde era cazul, versul sau chiar poezia ideologizată,
de tip „viaţă nouă': şi am completat, pe unde era necesar, versu-
rile sau cuvintele eliminate de cenzura comunistă.
Am renunţat la fărâmiţarea secvenţială pe genuri (epic, liric,
socială, de tristeţe, de haiducie, de sărăcie, de lume etc.), prefe-
rând secţiuni ample, globalizatoare, astfel prima secţiune cuprin-
de „Poezia obiceiurilor" - începând cu poezia obiceiurilor de
iarnă (colinde, pluguşoare, sorcove) şi terminând cu cele ale obi-
ceiurilor de peste an (oraţii de nuntă, botezul, înmormântarea
etc.); a doua secţiune include toată poezia populară, fie epică sau
lirică, socială sau istorică, de eveniment sau ocazională etc„ fiind
şi cea mai consistentă în economia antologiei; în a treia secţiu­
ne am adunat o sumă de strigături de reală esenţă populară, cule-
se, de-a lungul timpului, de mai toţi cei menţionaţi mai sus. Ast-
fel s-a închegat o construcţie a cărţii care poate ilustra nu numai
o activitate bogată a unor culegători sau o existenţă pe aceste
loCUii ale Ţării de Sus a unor creatori de asemenea folclo1~ nwniţi
de cei ce-au cules de-a lungul timpului „informatori'; ci şi o pro-
ducţie impresionantă de compoziţii poetice, extrem de diverse
şi bogată în imagini artistice relevante pentru intensitatea vieţii
scurse de-a lungul timpului prin casele din aceste ţinuturi.
Am inclus, de asemenea, în economia căliii cât şi pentm a
uşura informarea celor ce vor consulta prezenta antologie, o listă
de abrevieri şi coduri, la cares-au adăugat listele cu informatori
(unde a fost cazul) şi surse (de asemenea, unde au fost indicate
de cei ce au alcătuit respectivele culegeri). De asemenea, tot pen-
tru o mai simplă unnărire a textelor, culegătorilor, antologato-
1ilor şi informatorilor, am alcătuit un indice gener!il după primul
vers, devenit astfel şi titlu, după numărul de ordine, după cod şi
după pagină. Glosarul, de asemenea, păstrat, în cea mai mare
parte, din cărţile consultate, pentru a ilustra şi o astfel de anali-
ză de vocabular a celor ce au alcătuit culegerile, topit însă într-o
stmctură alfabetică compactă, completează structura cărţii ofe-
rind şi un instrument de lucru penb·u cei interesaţi. De aseme-
nea, bibliografia avută în vedere de îngrijitorul ediţiei oferă sur-
sele fără de care o astfel de lucrare nu ar fi fost posibilă.
O astfel de antologie se doreşte un corolar al unei activităţi
tradiţionale în domeniul creaţiei populare din judeţul Botoşani,
ilustrând bogăţia poeziei populare, nu numai ca principal ele-
ment de păstrare a identităţii naţi onale dar şi a unei vieţi trăite
intens şi continuu şi din acest punct de vedere.
Îngrijitorul acestei ediţii mulţumeşte tuturor celor care au
adus până în zilele noastre o astfel de bogăţie de nepreţuit a crea-
ţiei populare de acest fel şi speră, acolo unde unele lucruri nu s-
au lăsat încă descoperite, să aibă înţelegerea necesară.
Gellu DORIAN

Profuniv.dr. Petru URSACHE
Săraca Tară
'
red că volumul pe care-l propune scriitorul
C Gellu Dorian, cu titlul Săracă Ţară de Sus,
primul vers din poemul Muşatin şi codrul,
prelucrare - creaţie de Mihai Eminescu, răspunde
oportun, cum afirmam anterior, dorinţei literatului
de a readuce în contemporaneitate tezaurul tradiţio ­
nal, pentru propria-i delectare, dar şi cu intenţia de a
se verifica pe sine, ca exerciţiu de stil în folosul pro-
priei creaţii. Cititorul cu dor de poezie şi, mai ales,
cu îndemnul marilor călătorii imaginare pe căile
cuvîntului se poate lăsa ghidat de fabricanţii experi-
mentaţi în ficţiuni îndrăzneţe, fără motive de îndo-
ială. De altfel, literaţii, poeţii şi muzicienii sunt aceia
care au descoperit, cum se ştie, capodopera folclori-
că la ea acasă şi au elogiat-o pentru ţinută ei estetică,
inedită, viguroasă, înainte ca folcloriştii s-o ia în pri-
mire ca s-o disece în studii pretenţioase pînă la des-
figurare. Gellu Dorian se arată a fi adeptul valorilor
permanente şi benefice pentru minte şi inimă, în spi-
ritul înaintaşilor temerari şi generoşi. El însuşi este
un creator de poezie, foarte bine cotat în lumea celor
cu semn ales, un poetofor, ca să inventez un cuvînt în
chip de preţuire, aşa că volumul în discuţie poate fi
întimpinat cu deplină încredere. Cum folclorul literar
continuă să rămînă un fenomen cultural complex,
chiar şi în forma desincretizată în care ni se înfăţi ­
şează astăzi (desprins de muzică, de joc etc.), volu-
mul Săracă Ţară de Sus îşi găseşte locul cuvenit şi pe
biroul literatului, al istoricului literar, al istoriografu-
lui, al culturologului şi a tot ce înseamnă fiinţă sen-
sibilă şi gînditoare.
Lectura poate începe cu capitolul poeziei de dra-
goste, larg reprezentat în volum, cu grupajul (grupa-
jele) liricii de înstrăinare sau cu textele ritualistice din
seria colinde, oraţii, descîntece, unele dintre ele ade-
vărate capodopere poetice. Asta dacă vrem să dăm
crezare ideii plăcut amăgitoare că lucrarea, odată
„definitivată" şi predată tiparului, reprezintă un „cos-
moid': un ansamblu armonios, cu toate ferestrele des-
chise. Te încumeţi să deschizi o fereastră şi te pierzi
în text, într-o lume minunată, faci corp comun cu
fabulaţia, cuprins de îmbietoare zăbavă şi uitare de
sine. Ipotetic, traseele se multiplică, unghiurile de
pornire se contopesc în una şi - n aceeaşi sferă, iar ea
îşi îngăduie să te menţină vreme îndelungată în cap-
tivitate. Prefer să deschid cu poemele eminesciene,
cum se şi sugerează într-o anumită formă: Muşatin
şi Codrul, Peste vîrfuri stă cetatea, Ursitorile (cu
varianta de şantier Povestea Dochia şi Ursitorile), la
care s-ar adăuga Fata-n grădina de aur, Miron şi fru -
https://biblioteca-digitala.ro
e 'leaţle lite'U:l!lă
de Sus
moasa fără corp, acestea din urmă neincluse în
volum. De altfel, ar fi fost o exagerare; locul mai potri-
vit ar fi fost într-o ediţie de autor.
Mi se pare şi cel mai atractiv traseu de lectură. El
ne pune pe urmele folclorului cu rezonanţe poetice,
care se păstrează în murmurul amintirii şi pe multe
meleaguri ale ţării. Mai mult, Muşatin şi Codrul, Peste
vîrfuri stă cetatea, Ursitorile ne introduc direct în
laboratorul secret al lui Eminescu. Sunt piese de şan ­
tier pe care le surprindem în momente intime, cînd
îşi schimbă un vestmînt după altul, după voinţa şi
închipuirea autorului. Înţelegem de ce eminescolo-
gia mai nouă, de la Ion Negoiţescu şi Ioana Em.
Petrescu la Mihai Cimpoi, se îndreaptă cu predilecţie
spre capodoperele din postume, unde poetul se arată
mai vizibil în stare de agitaţie creatoare, neastîmpă­
rat şi luciferic în sensul căderii - înălţării, nicidecum
,,luceafăr blînd" ori „cu gene ostenite': imagini de efi-
gie, în accepţiunea de: „bun pentru eternitate'~ Este
creaţia în marş, captivantă, biruitoare, care nu - şi
găseşte punct de oprire decît în Luceafărul, în Doina,
Scrisori, Odă în metru antic.
Poemul Muşatin şi Codrul, relevabil de la distan -
ţă dintr-o anume familie de texte, se remarcă de la
primul vers: „Săracă Ţară de Sus". Este o formulă
introductivă în tonalitate elegiacă, de doină, destina-
tă să releve, prin contrast, vremurile eroice. Proce-
deul stilistic nu aparţine numai romantismului. El a
fost utilizat şi în poezia tradiţională, de dragoste, de
înstrăinare, de ostăşie. Întrucît „prima parte" a para-
lelei se subînţelege, anonimul dezvoltă cu predilecţie
partea a doua, cu interes pentru dramatizarea pre-
zentului: „Vai, săraca străinătate, I Rău mi-ai fost, fără
dreptate ... „(Mihai Eminescu, Opere alese III. Lite-
ratura populară. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Per-
pessicius. Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965,
p. 156); „Săraca strinătate, I Mult este fără dreptate"
(Folclor vechi românesc. Ediţie îngrijită, prefaţă, note
şi bibliografie de C. Ciuchindel. Editura „Minerva",
Bucureşti, 1990, p. 58). Citim şi într-o variantă la
Doina: „Vai de biet român, săracul,/ Că-ndărăt tot dă
ca racul./ Nici' i merge, nici se - ndeamnă I Că nu -i
este toamna, toamnă I Şi nici vară, vara lui I Şi - i stră­
in în ţara lui. I Codru geme şi se pleacă I Şi izvoarele
îi seacă, I Săracă, ţară, săracă!" (Mihai Eminescu,
Doina. Ediţie îngrijită de Magda Ursache şi Petru
Ursache. Studiu introductiv de Petru Ursache. Edi-
tura „Timpul': Iaşi, 2000, p. 44).
Fragment din Prefaţa cărţii
Constantin LUPU
TARAFUL MOLDOVENESC
.....
- TRADITII
'
ŞI PERSPECTIVE IN JUDEŢUL BOTOŞANI
Scurt istoric
al tarafului traditional )

a începutul secolului al

L XIX-lea, în Ţările Române

circuJa termenul de „taraf"
- cuvânt de origine turcă - cu
înţelesul de tagmă, clică, partid.
Abia după aproape un secol, acest
cuvânt desemnează formaţiile de
lăutari, mai cu seamă pe cele
orăşeneşti. Tot în accepţiunea dr. în
etnomuzicologie Speranţa Rădu­
lescu, termenul de taraf vizează cate-
goria generică a ansamblurilor
(vocal) - instrumentale populare
româneşti, a ansamblurilor lău­
tăreşti. Sinonimele specifice locale
de: bandă (bantă), ceată, muzică şi
orchestră ş.a., îi conferă termenului
de taraf o arie de circulaţie mult mai
mare.
Dintre acestea, sinonimul de
„muzică" (mozâcă) este caracteristic
zonei Moldovei.
Respectând definiţia dată de Spe-
ranţa Rădulescu, adăugăm că:
„Taraful este o formaţie (vocal) - Instrumentele tradiţionale au mai târziu Miliai Moldoveanu şi
instrumentală alcătuită din mu- fost înlocuite treptat cu instru- Tinodi, „un fel de trubaduri" (Emilia
zicieni profesionişti, specializată în mentele lăutăreşti la ocaziile Comişel) . Abia în secolul al XVIII-
performarea în cadrul socializat al importante din viaţa satului, apariţia lea se poate vorbi despre lăutari în
textelor muzicale folclorice acestora şi crearea profesio- înţelesuJ actual. Ei purtau diferite
complexe (melodico - annonice)': nalismului ţinând de o perioadă nume: „zicători': „zicălaşi': „lă­
Remarcăm că taraful tradiţional târzie. utari': „alăutari" etc., iar taraful era
rural este numeric cel mai În epoca medievală, singurii denumit tacâm, bandă, muzică,
restrâns(reunind în ultimii ani opt, cântăreţi ai satelor erau ţăranii. Prin taraf. Sunt semnalaţi şi lăutari
până la 10 instrumentişti), la secolul al XV-iea la curţile străini, alături de-ai noştri, denumiţi
antipodul său aflându-se tarafuJ de domnitorilor existau în paralel mehteri (recrutaţi şi dintre
concert (până la 15 persoane). cântăreţi şi lăutari, dar şi în mediile localnici), breslaşi, sudiţi
Dezvoltarea acestor tarafuri este urbane erau buciumaşi, surlari, (muzicanţi profesioni şti din cadruJ
legată de apariţia unor muzicanţi toboşari, alături de cântăreţi care armatei şi ţigani robi. Până la
semiprofesionişti sau profesionişti. circulau liber din oraş în oraş, cât şi dezrobirea ţiganilor, viaţa lă utarilor
Datorită talentului şi specializării în alte ţări. a fost extrem de grea şi umilitoare,
lor, unii imtrumentişti anlatori sunt În secolul al XVI-lea, în ajungându-se chiar la un negoţ
preferaţi altora. După cum mai documente din timpul lui Ştefan cel ruşinos cu lăutari.
afirmă renumitul folclorist Tiberiu Mare, sunt consemnate numele Pe la sfârşitul secolului al XVIII-
Alexandru: „lăutarii erau cei mai unui muzicant de curte, surlarul lea, aflăm că lăutarii moldoveni erau
scumpi robi': Mircea Purcel, de origine nobilă, iar deja organizaţi în „breasla

https://biblioteca-digitala.ro
meşterilor scripcari sau lăutari",
cu „catastev" în regulă.
Breasla lăutarilor din Iaşi, unde
staroste era renumitul Barbu
Lăutaru, era obligată să plătească
drept „havaet stăpânirii'; prin 1812,
suma de 400 lei, iar în 1836, 600 lei.
Pentru a da mai multă tărie şi fast
execuţiei, lăutarii obişnuiau din
timpuri îndepărtate să cânte în grup,
în ansambluri mai mici ori mai
mari, după împrejurare. (Tiberiu
Alexandru)
Din afirmaţiile unor străini,
printre care şi Franz Joseph Sulzer,
mai aflăm că, până în secolul al
XVIII-lea, taraful era alcătuit din 1 -
2 viori şi un „moscal" cu şapte ţevi şi
un ţambal; în Muntenia şi Moldova
viorile şi naiul erau însoţite de cobză.
Astfel că: vioara, naiul şi cobza sunt
„instrumentele ţării':
Conform afirmaţiilor aceluiaşi
Tiberiu Alexandru, lăutarii mol-
doveni părăsesc cei dintâi naiul,
urmaţi nu peste multă vreme de cei
munteni, aşa încât instrumentul
ajunge din ce în ce mai rar auzit, pe
măsură ce ne apropiem de zilele
noastre. Dacă şi în secolul XX
numărul lăutarilor creşte, tarafurile
săteşti continuă să rămână mici,
formate adesea din 2 instrumentişti:
un viorist şi un cobzar, un viorist şi
un ţambalagiu, ori pur şi simplu doi
viorişti. Între cele două razboaie
mondiale, folcloriştii au constatat
alcătuiri caracteristice pentru
diferite regiuni ale ţării. Astfel că,
într-o mare parte din Moldova se
distinge formaţia: vioară - cobză,
căruia i se adaugă uneori un fluieraş.
Deasemeni, fanfara lăutărească
(„banda" sau „mozâca") este
caracteristică pentru o însemnată
parte din Moldova, cât şi pentru
vestul Olteniei.
Se ştie că taraful nu cântă
niciodată pentru sine - cum face de
obicei muzicantul amator - ci, de
obicei, într-un cadru organizat, la
solicitarea unei comunităţi care este
şi beneficiarul performanţelor sale,
la diferite prilejuri şi în circumstanţe - categoria I - Tarafuri axate pe
spaţio - temporale determinate. un instrument cu coarde ciupite: a)
(Speranţa Rădulescu) cobză sau chitară+ vioară (asocieri
În aceste ocazii se reglează în posibile: nai, clarinet, fluier,
egală măsură comportamentul contrabas, tobă etc.), răspândite în
tarafului şi al beneficiarului său. zonele extracarpatice;
Manifestarea ca atare are serioase - categoria a II-a - Tarafuri axate
consecinţe asupra dimensiunilor, pe un instrument cu coarde lovite:
componenţei instrumentale şi a) ţambal+ vioară (asocieri posibile:
repertoriul unui taraf Spre exemplu: nai, clarinet, fluier, respectiv
pentru şezatoare, clacă san horă se contrabas, tobă etc.), răspândite în
cerea o formaţie mai restrânsă, decât zone extracarpatice;
la una de nuntă, concurs, spectacol - categoria a IV-a: Tarafuri -
(dacă era în aer liber, se apela la fanfare populare, centrate pe 2 - 3
instrumente cu o acustică instrumente de suflat (componenţă
puternică). posibilă: flaut, trompetă, clarinet,
La ocazii mari, alături de saxofon ş.a.), răspândite în Moldova,
muzicanţii semiprofesionişti, sătenii Banat şi, parţial, în Câmpia Dunării,
angajează şi lăutari profesionişti. sudul Transilvaniei;
Lăutarii satelor erau deţinătorii - categoria a V-a, unde nucleul
tradiţiei artistice a colectivităţii, cu de acompaniament este axat pe un
un stil comun de interpretare ca al instrument aerofon cu resurse
localnicilor. Lăutarii de la sate şi armonice: acordeonul sau
oraşe au rămas mereu în contact, armonica (în Dobrogea armonica
producându-se influenţe reciproce de gură), asociate cu orice
în repertoriul şi stilul de execuţie. instrument solistic.
Este foarte deversificată compo- Acordeonul se in1pune în ultima
nenţa formaţiilor instrumentale, fie vreme tot mai mult în formaţiile
sub aspectul instrumentelor alcă­ tradiţionale zonale, fie înlocuind în
tuitoare, fie sub aspectul răspândirii întregime compartimentul de
zonale. acompaniament, fie asociindu-se la
Este un criteriu recunoscut de formaţiile tradiţionale în dublă
toţi specialiştii etnomuzicologi că, în calitate: solistic şi de acom-
definirea categoriilor tarafului, de paniament.
prim ordin este instrumentul care În susţinerea afirmaţiilor te-
asigură nucleul compartimentului oretice cu exemple practice, cum că
de companiament. din categoria 5 de clasificare în care
La baza constituirii tarafurilor nucleul de acompaniament este axat
tradiţionale, aşa cum afirmă pe un instrument aerofon cu
prof.univ. Ileana Szenik, de la Aca- resurse armonice: acordeonul, să
demia de Muzică „Gheorghe Dinrn" enumerăm doar câteva din multele
din Cluj în Cursul de folclor formaţii instrumentale (tarafuri)
(2004/2005), - se află 2 - 3 care au acest instrument în
instrumente, iar prin asocierea componenţă. De exemplu: Mitoc
altora (care, în funcţie de cir- (cu 4 acordeoane), Albeşti (2
cumstanţe pot lipsi), se amplifică acordeoane), Bucecea (3 acor-
până la 5 - 7 instrumente. Am- deoane), Dobârceni (4 acordeoane),
plificarea tarafului în mod exagerat George Enescu (2 acordeoane),
este un fenomen recent. Rădăuţi Prut (5 acordeoane) ş.a.
Dintre cele cinci categorii de În Moldova intră în componenţa
tarafuri, selectăm doar câteva în care tarafului şi fluierul mic, alături de
ne putem regăsi ca structură între coarde: vioară, cobză, vioara I, II,
acestea: violoncel, fluier şi contrabas, în loc
https://biblioteca-digitala.ro
de violoncel; vi.oară - cobză, ţam ­
bal, vi.oară, contrabas; vi.oară- nai,
cobză (w1eori violă şi violoncel) . În
ultimul secol, în tarafuri, cum am
arătat mai sus, pătrunde tot mai
insistent acordeonul; mici fanfare,
formate din ţărani, înlocuind
cordofonele pe care sătenii la
preferă, cu toate că interpretarea este
adesea de o calitate îndoielnică.
Revenind la afirmaţiile reputatei
profesoare univ. Emilia Comişel,
faţă de cele mai vechi tarafuri
atestate documentar în secolul al
XVIII-iea (fluier, vi.oară, violoncel,
corn, ţambal, clarinet, după stampa
pictorului Tr. Neuhauser, iar la
începutul secolului al XIX-lea: nai,
vioară, tambură; vioară, cobză,
vi.oară, trâmbiţă etc., tarafurile din
ultimele decenii ale sec.al XIX-lea s-
au îmbogăţit, au crescut în amploare
şi în modalităţile de acompaniere. În
ultimele decenii s-au creat şi forme
noi: formaţii de instrumente
tradiţionale, formaţii mixte:
instrumente populare de suflat şi cu
coarde; grup de fluieraşi cu ţambal,
contrabas şi acordeon. În privinţa
execuţiei muzicii instrumentale,
sunt demne de amintit cuvintele dr.
Ghizela Suliţeanu („Psihologia
folclorului instrumental': pag. 154)
că „despre mijloacele sonore folosite
în execuţia instrumentală se poate
afirma cu oarecare certitudine că
primele manifestări - şi aceasta pe o
lungă perioadă - au aparţinut
instrumentelor de percuţie. Alături
de o muzică interpretată vocal s-a
dezvoltat un adevărat limbaj al
percuţiei. Apariţia instrumentelor
muzicale melodice o situau în timp,
ca urmând celor de percuţie (care au
determinat diferenţierea în
conştiinţă a interpretării vocale de
cea instrumental - melodică şi de
cea ritmică, ceea ce a constituit un
pas important în evoluţia concepţiei
muzicale''.
***
La loc de frunte în părţile
Botoşanilor, la compartimentul
melosului popular, - afirmaţiile
aparţin â nd prof. univ.dr.Ion H.
Ciubotaru, un redutabil exeget al
folclorului botoşănean, - se situează
interpreţii - ţărani (ex: cântăreţii la
fluiere, caval, fluier mare mol-
dovenesc, fluieraş mijlociu, fluier
mic de lemn, de alamă - trişcă,
tilincă, fluier cu ancie, fluier
îngemănat etc.), al căror repertoriu
se impune prin arhaicitate şi inedit.
Alături de grupurile de fanfară,
cu farmecul lor inedit, se impun
tarafurile ţărăneşti, cele
descoperite şi elogiate de marele
etnomuzicolog Constantin Brăiloiu.
În sincretismul evoluţiei acestora se
disting şi dansatori de mare talent şi
virtuozitate, cu un repertoriu
coregrafic de certă originalitate, cu
stiluri interpretative ce i-au defmit şi
i-au individualizat.
Transcendenţa tarafului
moldovenesc de formulă mică este
confirmată în arealul botoşănean de
numeroase mărturii docwnentare,
invocând în acest sens doar taraful
ascultat de copilul Jurjac (George
Enescu) în preajma satului natal din
zona Dorohoiului pe care-l numea
ca „o orchestră ciudată, alcătuită
din două viori, un ţambal, un nai şi
un contrabas':
În tot peisajul muzical - folcloric
românesc, de-a lungul timpurilor,
taraful a avut şi are un singur
primaş, cu atribuţii precise, de ordin
profesional şi administrativ, în
calitate de conducător, el
reprezentând formaţia în relaţiile cu
beneficiarul.
Şi în judeţul nostru au existat şi
încă mai există primaşi, condu-
cători de tarafuri (formaţii instru-
mentale mai mici sau mai mari).
Se pot enumera aici doar câţiva
dintre cei mai valoroşi şi înzestraţi
primaşi, ce conduceau formaţii
instrumentale atât pe plan local cât
şi prin împrejurimi, precum Ştefan
Avrumuţoaie şi Constantin
Badurlă la Darabani, Toader Ţintă
https://biblioteca-digitala.ro
la Baranca - Cristineşti, Ilie Sotir la
Albeşti, Ion Roman la Avrămeni,
Octav Ştefănescu la Coţuşca, Vasile
Ursache la Flămânzi, Dumitru
Ioniţescu la Frumuşica, Gheorghe
Ciucur la Havârna, Gheorghe
Borcoi la Hlipiceni, Ioan Şte­
fănescu la Mileanca, Ioan Savitescu
la Săveni, Costel Moisa, Doru
Farcaş şi Cozma Lascarache la
Botoşani.
Să reamintim că vestitul lăutar -
viorist Toader Ţintă din Baranca, cu
taraful său din care nu lipsea nici
piculina, abordase alături de cântece
şi jocuri populare autentice, arhaice
sau concertante, şi alte piese dintr-
un repertoriu cosmopolit, precum:
Polcă, Mazurcă, Ţigănească; apoi
Ilie Satir din Albeşti sau Ioan
Roman din Avrameni, pe lângă
repertoriul local specific, cuprin-
zând aproape toate genurile fol -
clorice, mai adaugă, probabil la
cererea unor beneficiari, şi muzică
lăutărească sau chiar muzică pentru
evrei. Sau că, „în Dorohoiul anilor
1945 - 1980, în interpretarea
tarafului COSTANDACHE puteau
fi auzite valsurile lui Johann Straus,
majoritatea operelor vieneze, -
bineînţeles adaptate la formula
instrumentală, canţonete italiene,
muzică uşoară românească şi inter-
naţională de bun gust, folclor
românesc de calitate, şi toate acestea
cântate de numai 5 persoane, şi fară
nici o partitură" (V.alerian Ur-
sinschi). Totodată, în Dorohoi mai
funcţiona şi un taraf al sindicatului
oraş, condus de Ion Mandache.
În perioada 1975 - 1990,
perioadă de început a cercetărilor
folclorice în judeţ (46 de localităţi
atestate), am putut constata pe lângă
formulele tipice de taraf tradiţional,
chiar şi aşa-numitele categorii de
taraf- fanfară (Broscăuti, Bucecea,
'
Conceşti, !băneşti, Suharău, Vf.
Cîmpului, Vorona); la 2 - 3 vi.ori,
cobză, contrabas se alăturau şi 2 - 3
suflători (fluier, clarinet, trompetă),
de exemplu.
 În practica populară, din aminteşte de tradiţionalele tarafuri la cel de acompanian1ent etc.) a creat
descrierea construcţ1e1 instru- săteşti din Moldova, cu o puternică personalitate şi renume acestui
mentelor muzicale populare, se pot şi particulară amprentă locală mănunchi ~e talente populare cu
deduce caracteristicile melodice şi botoşăneană. Originalitatea atribute de unicat valoric şi
ale acompaniamentului armonic, ele formelor de prezentare (dialogul documentar''.
fiind adesea implicate de posi- dintre instrumente, preluările de În continuare exemplificăm
bilităţile tehnice ale instrumentului teme de la un instrun1ent la altu, practic cu transcrierea muzicală a
la care sunt cântate. trecerile cursive de la rolul de solist unei suite instrucmentale alcătuită
Cu plăcută surprindere am
constatat la tarafurile din judeţ, pe
care le-am ascultat în decursul celor
peste 30 de ani de activitate,
existenţa unor pseudoinstrumente:
(Brăeşti - solz de peşte, frunză,
Dersca - solz, Flămânzi - solz,
Rudeşti, Săveni şi Unţeni - solz),
sau instrumente cu coarde ciupite,
mai rar întâlnite - ţitera, la
Cristeşti, Mihăileni, Dersca etc.
Cum era de aşteptat, o dată cu
evoluţia formaţiilor instrumentale
din judeţ, în paralel s-au afirmat şi
interpreţi vocali, ce au păşit pragul
profesionalismului, precum Anton
Achiţei (Mănăstireni - Unţeni), Da-
niela Condurache (Mihai Emi-
nescu), Petronela Rusu (Ştefăneşti),
Elena Mândrescu (Ungureni) ş.a.
Acum 30 de ani în urmă s-a
înfiinţat şi taraful tradiţional
„DATINA" pe lângă C.J.C.P.C.T.
Botoşani, care a avut de la început o
ascendenţă meteorică în lumea .., „
folclorului muzical moldovenesc. !t BATUTA 'PE HANG
Aşa cum afirma dr. Ion H.
l,,, l4-o
Ciubotaru în al său „Cuvânt înainte"
la culegerea „Din repertoriul
formaţiei DATINA'; acest grup
reprezintă un reper inconfundabil,
(ij,; :nn nn 111n J JJJ 1rn1 fi
~! Jj J p I 4 J J 4 t l j $ \1i i l l l J l
mai întâi pentru că este
reprezentativ pentru tradiţia satului
moldovenesc; apoi, pentru că a .........

~l JJJl Î'îilUrOIJJH llJJIJJJl Jm I

dovedit o exigenţă exemplară în
alegerea repertoriului şi nu în
ultimul rând, pentru că (membrii) ...._,

~i1J11ft1ms1 11nnm111 i J n n 1
au rămas credincioşi programului
iniţial (interpretare, repertoriu,
prezenţa scenică etc.).

~il 1i1 i1J®1_J?Ml11J1ffiP1@® 1

Tot despre „Datina'; folcloristul şi
compozitorul Ludovic Paceag
adaugă că „grupul prin
componenţă, repertoriul şi stilul
autentic ţărănesc de interpretare

https://biblioteca-digitala.ro
 din trei melodii de jocuri populare
locale interpretate şi înregistrate de
Taraful din Havîrna în anul 1985.

Bibliografie selectivă
l. Alexandru, Tiberiu - „In trw11entele
muzicale ale poporului român'; E.S.P.L.A.,
Bucureşti, 1956
2. Alexandru, Tiberiu - „Folcloristică,
organologie, muzicologie'; studii l, Editura
Muzicală, Bucureşti, 1978
3. Alexandru, Tiberiu - „Folcloristică,
organologie, muzicologie'; studii 2, Editura
Muzicală, Bucureşti, 1980
4. Arvinte, Constantin - „Folclor muzical
din Moldova: Editura P.LM„ Iaşi, 2008
5. Andriescu, Vasile - „Folclor coregra-
fic din judeţu] Botoşan!; C.J.C.P., Botoşani,
1979
6. Bîrleanu, Viorel, Bucescu, Florin -
„Melodii de joc din Moldova'; Caietele Arhi-
vei de Folclor
7. Comşel, Emilia - „Folclor muzical';
E.D.P., Bucureşti, 1967
8. Constandache, Gică, Ursinschi, Ticu -
„Dulce plai moldovenesc'; Culegere de melo-
dii populare, Editura Muzicală, Bucureşti,
2000
9. Delion, Pavel - „Folclor din judeţul
Botoşani'; C.J.C.E.S„ Botoşan~ 1979
10. Rădulescu, Speranţa - „Taraful şi
acompaniamentul armonic în muzica de joc"
Colecţia Naţională de Folclor, Editura Muzi-
cală, 1984
11. Rădulescu, Speranţa - „Peisaje muzi-
cale în România seco!ului XX; Editura Muzi-
cală, Bucureşti, 2002
12. Sârbu, George - „Folclor muzical 13. Szen.ik, Ileana - „Curs de FOLCLOR'; 14. Suliţeanu, Ghizela - „Psihologia fol-
instrumental din Moldova Ţinutul Bacău­ Academia de Muzică „Gheorghe Duna: Cluj, clorului muzical'; Editura Academiei R.S.R.
lui';Editura Artes, Iaşi, 2003 2004 I 2005 Bucureşti, 1980

Tarafu/DATINA (1983): Constantin Lupu (dirijo1), Constantin

Negel, Mihai Cojocaru, Mircea Antoneac şi Aurel Amarantiei

https://biblioteca-digitala.ro
 TREI JOCURI POPULARE BĂRBĂTEŞTI Motto:
Toate bunurile lumii

din comuna Vorona, judeţul Botoşani Le au astă z i numai unii

Şi le ţin ascunse-11 la dă
Coregrafia: ing. Mihai Chelărescu Cei săra ci să nu le vadă
Transcriere muzicală: prof. Constantin Lupu

BĂTUTA
- Las-o, las-o la podea, " ..,
Ca la noi la Vorona. BATlJTA
- Hai băieţi că jocu-i gata,
Ca la noi la Chiscovata
Haidaţi , haidaţi măi flăcăi,
,\ ,,, ~H
<LA~NE1 ~ c~ < h~ ,---.,_ ~
(E ,~ i[J Or J\tr U l
p · Ug tţfQ!)
C - aşa - i jocu-n sat la noi.

STRIGATURI DE COMANDA
PE PASUL DE BAZA
- Frunză verde baraboi,
~t6Pfr(r 1rit4 E.Q)I@ ij)1f'fflH
Înainte şi- n apo i.
- Foaie verde foaie l ată
Trei bătute la tureatcă.
- Las-o la pământ să zacă,
®P q 1nn UJiCBJQ10lD
WeEtJ (Q) \fHJ QJ IO]J ijJJ! b l :li
Să se audă-n Valea S!!acă,
Să se audă şi-n Bihor,
Cinci bătute la picior.
- Liţă foaie şi-o lalea,

ij UJ u rj 1QJ m 1QJ cr r r1 a Qi
rN
Bate cizma la dreapta.
- Frunzuliţă de harbuz,
Bate un pinten ş-apoi sus.
- A ltă foa ie şi-o lalea /'((

Învârtita şi broasca.
- Pătlăgele şi harbuz
Mărunţica ş - apoi su .
@QJ Ll rs ISJ EU±Cu u r J}ţi±r =fi
A
BĂTUTA o„
„TRE i ?JĂTUH"
V V V V )
I(--_.!_ oq_ Ann ~~ _3; b--=

1lLl -i~4-~ t~ 11 I"

V V V V
, ,,
„ PASUL DE BAZA
n
„ChKi BĂTUT!:''
~r ~ Ji ~ -~I } ~ _p
~ ~"' o„
„.;]J~~ 6
w; 2-=._..,
'l, )
--!;
) )
)::.....,
) )
..-.!;
) -1'7. I

„ lNAiNTE Si-N ţ.,pQj'"

Lhju4.I ~-:~. l~~~+~d- ~.I
„ Bli.TE CiZMA"

5:..~- \:_., ~ 6 -:.:> o- '

I= i3 L~ 1-r ; 1i i;~ }~I } ~ L =I

))BATE UN PÎNTEN"

https://biblioteca-digitala.ro
 RAŢA

A• - c
„ „ ) ) )
[= ~-~ Jf_~.11€
u0.1
l· Q
i =1J ~ I
U2~ do · t:::»

) ) )

l ~I&~~~ ilJ ...__ )

1t~ Mr:. ~ ~J.::. J I f,S. -~de 1 1~~. I

ru--
-;,
- 1
·'J'->... "'\.!!!T

~ ,L _~L;(,..LJ

'0

L
l
li t 11.~J'"- I / .• t ! .:!-~ „, I

I ~
v.i .
rI t
..1.-: , lt~ I

I u~ . 1:. I ,~,
o .._.,

I ~ I ,L
\l i e
J 11-L
o u.r~ \,ei·, e:tele

https://biblioteca-digitala.ro
 I ~~ h.I b. 11~ ~QJ
I

SÂRB A 0( L/\ 6
C~Ji SCOVJ\Tll ·.Io·• 6
. ... ) "---

~po• I ~;I ~.p~.J d-l1~; I ~ ~ I

~

,, P/\SI. OE IJI .ISC f\ 'C. "

\
b. I

I *'_j__J~! I~ I
I

~
.._ "\,___.

Il I } lr 1~ Iv-~~- .d; I :&; I~.~; H~.J

~
du•i
)
~6,,1
I I 1f ~n~
IJJ Lt I/ I/ IJJ! l I
Cl\L UPIJL OE FI GVRÎ lt
__. -c )

I Si dd.~J il~una
I i+ lt I ~
'--> 'I ....___.. 'I

IH„~~ d
,lJ N~!cii Ila~ rnh I ~~~~m<

o 'l 'l
~, ~
I I
I

:n.
11}>.;) ... ~. !
Jj;, I ~
~
:>- )
~ I ~
I I

Il!l•~• d•~aph
1

rn~~i<l•.
I
I
t I
4-- ·- '
-< 'I Q 'l,,,.
~"
I

I~.J dd~ I b~\~ mei I J~~.~. I JC 1r.: I

I I
I I

I t L' I ~
IB~\~r 1~\fc~ ~
I I

•vs

I~Iţo ~·~~a I l.L~_~,J_j

I

i;:,
du'(. .

Notarea grafică a mişcărilor s-a făcut după sim -

bolurile stabilite de Teodor Vasilescu şi Sever Tita în
lu crarea Folclor coregrafic românesc, îngrijită de
Veronika Hinghian, Bucureşti, 1972.

https://biblioteca-digitala.ro
Elena GROZA
EDUCATIA PERMANENTĂ
'
oul compartiment al instituţiei - EDUCAŢIE
N PERMANENTĂ ŞI DOCUMENTARE - are
menirea să facă mult mai bine înţeleasă în rândul
celor interesati cultura traditională în toate aspectele ei, de
la elementele ~tnologice şi et;1ografice la datinile şi obiceiu-
rile de iarnă şi cele de peste an, de la folclorul muzical şi cel
coregrafic la cel literar, printr-o coeziune a tuturor compar-
timentelor instituţiei şi o informare coerentă, la zi, a tuturor
activităţilor, pe care instituţia noastră le organizează.
Fiind un compartiment nou, cu un profil compus din
suma tuturor elementelor ce definesc activitatea Centrului
Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţiona­
le Botoşani, rolul acestuia, pentru început, este unul de ordo-
nare a tuturor materialelor documentare într-o bibliotecă
funcţională şi un depozit care să constituie instrumentul de
lucru pentru cei ce doresc să se informeze permanent asupra
fenomenului culturii tradiţionale. Fiind o activitate de docu-
mentare şi valorificare a tuturor materialelor conservate până
în prezent, pe parcursul găsirii unui profil educaţional suges-
tiv, compartimentul va propune şi alte activităţi prin care tot
fondul documentar al instituţiei să poată fi promovat şi valo-
rificat la maximum, prin simpozioane, schimburi culturale,
colocvii, cursuri de iniţiere în cultura tradiţională, precum
şi expuneri libere în rândul diverselor categorii sociale, de la
comunităţile tinerilor la cele ale vârstnicilor.
Fişarea tuturor unităţilor de bibliotecă, de la cărţi, revis-
te, broşuri, pliante, afişe, casete audio, CD-ROM-uri, DVD-
uri, filme, înregistrări-interviuri, fotografii etc. până la cele
mai noi elemente ce compun fondul documentar al institu-
ţiei constituie partea activităţii de documentare a comparti-
mentului nou creat, activitate ce va pune, aşa cum am spus,
bazele fondului principal de cercetare pe viitor, fond fără de
care totul ar trebui luat de la început. Cred că o instituţie de
cercetare trebuie să aibă o astfel de bibliotecă diversă, de pro-
fil, de specialitate, care să stea la îndemâna celor interesaţi de
studierea tradiţiilor culturale ale acestei zone.
Educaţia permanentă este, în realitate, ceea ce face o
societate pentru a fi mereu în pas cu cele mai noi informa-
ţii ce privesc civilitatea, comportamentul social, în context
tradiţional, prin cunoaşterea culturii elementare, care nu
este alta decât cea venită până la noi prin viu grai, transmi-
să prin izvoare etno-folclorice, ceea ce reprezintă puritatea
unei identităţi naţional e cu care generaţiile ce vin trebuiesc
să se identifice, mereu în comparaţie cu cei ce au trăit înain-
tea lor într-un spaţiu cultural plin de tradiţii. Şi aici noul
compartiment al instituţiei noastre trebuie să se iniplice şi să
se impună în viaţa culturală a judeţului, cu noi forme de
manifestare şi impact cultural şi educaţional, fără a se sub-
stitui şcolilor sau căminelor culturale şi caselor de cultură
cu care, de comun acord, trebuie să colaboreze şi să desco-
1pere noi forme ale educaţiei culturale, de la cele de tradiţie
la cele oferite de calculator şi internet, nerenunţând la hazar-
dul cotidian al vieţii care preia vrând-nevrând elementele
tradiţionale din care regenerează, în sens valoric, folclorul
https://biblioteca-digitala.ro
nostru, ca element ineluctabil al identităţii noastre naţiona­
le.
Un alt element al educaţiei permanente, din acest punct
de vedere, al culturii tradiţionale, element de bază de care
se ocupă instituţia noastră, este acela de a supraveghea, in
sensul bun al cuvântului, nealterarea fondului tradiţional
prin inlocuiri sau substituiri cu elemente ale folclorului arti -
ficial, de tip nou, aglutinant şi alterant, pericole ce pândesc
din ce în ce mai mult mai ales în rândul tinerelor generaţii
di spuse să accepte noul în toate formele lui, forme care
ascund şi germenii alterării tradiţiilor. Aici, în aceste aspec-
te, va trebui să găsim cele mai atractive activităţi, inovatoa-
re, descoperite în urma unor cercetări de teren, activităţi
care să aibă ca scop tocmai educaţia, fie prin forme ludice -
concursuri, festivaluri, tabere, schimburi culturale, proiecţii
de filme, lecturi publice - fie prin studierea unor cursuri de
profil menite să specializeze formatori, actori culturali care
să se implice permanent în educarea comunităţilor pe care
le avem în vedere, cele din judeţul nostru.
Prin acest compartiment vom ţine cont de educaţia adul-
ţilor, care răspunde unor definiţii multiple: înlocuieşte edu-
caţia primară pentru o foarte mare parte a adulţilor; com-
pletează educaţia elementară sau profesională pentru multe
persoane care n-au beneficiat decât de un învăţământ incom-
plet, prelw1geşte educaţia celor pe care îi ajută să facă faţă
exigenţelor noi ale mediului înconjurător, perfecţionează
educaţia celor care au un nivel superior de pregătire, con-
stituie pentru toţi o modalitate de dezvoltare plenară a per-
sonalităţii.
Educaţia formală este cea care se desfăşoară în instituţii
specializate (grădiniţe, şcoală, universitate, centru de for-
mare), conform unor programe oficiale care se finalizează
prin licenţe.
Educaţia informală are loc în situaţii sau locuri care nu
au o misiune educaţională proprie (de exemplu în cluburi,
asociaţii, întâlniri interpersonale, spectacole). Exemplul tipic
este cel al educaţiei extraşcol are sau extracurriculare ( ·de
exemplu: vizite de studiu, activităţi asociative, dezbateri,
întâlniri sportive, activităţi culturale şi recreative care se orga-
nizează în sprijinul programelor oficiale).
Educaţia incidentală este spontană, difuză şi ocazională.
Ea se produce în situaţii neprevăzute, în cadrul unor insti-
tuţii, medii culturale sau activităţi care nu au un conţinut
educativ propriu-zis (de exemplu: programe TV, concerte,
orice situaţie cotidiană). Spre deosebire de educaţia infor-
mală, educaţia incidentală este întâmplătoare, discontinuă şi
fără conexiurie formală cu activităţile educative instituţio-
nalizate.
Toate aceste elemente, pe viitor, vor fi ilustrate, după cer-
cetări şi studiu în teren , în revista noastră, la această rubri-
că, în care vom aduce şi colaboratori externi, pentru a l ărgi
opinii şi păreri despre o astfel de activitate ce încă îşi caută
profilul şi care se dovedeşte de la început a fi una necesară
şi specifică instituţiei noastre.
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro