Simion Mehedinti Etnografie

VII
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
,,Domnilor, eu sunt profesor
De geografie şi etnografie!”
Ediţia de faţă a lucrării, ,,Simion MEHEDINŢI – ETNO-
GRAFIE”, reproduce cursul de etnografie ţinut de profesorul Si-
mion Mehedinţi în anul universitar 1935-1936 la Facultatea de Li-
tere şi Filosofie, a Universităţii din Bucureşti, tipărit de Societatea
,,Soveja” a Studenţilor în Geografie, pe răspundere proprie, în a-
nul 1936.
Iată că după aproape trei sferturi de veac, apare o lucrare ce
ilustrează una din preocupările fundamentale ale savantului - et-
nografia, ştiinţă căreia Simion Mehedinţi i s-a dedicat cu aceeaşi
pasiune ca şi geografiei.
Deşi este cunoscut ca părinte al geografiei române moderne,
puţini mai ştiu astăzi că Mehedinţi a fost şi profesor de etnografie.
De altfel, S. Mehedinţi a lucrat, alături de opera sa capitală,
din domeniul geografiei, ,,Terra, introducere în geografie ca ştiin-
ţă”, la o altă operă ,,Ethnos”, care trebuia să trateze originea şi
răspândirea popoarelor, civilizaţia şi cultura acestora. Terra, în
concepţia lui S. Mehedinţi, reprezenta ,,casa genului uman”, iar
Ethnos - drumul genului uman, într-o permanentă relaţie cu facto-
rul geografic, lucru pe care-l relevă şi în acest curs.
Din păcate, ,,Ethnos” pe care S. Mehedinţi l-a anunţat cu di-
verse ocazii, ca fiind o operă importantă, s-a pierdut pentru totdea-
una, fără a vedea lumina tiparului, fără a intra în patrimoniul cul-
turii naţionale şi universale.
Probabil că şi dorinţa autorului de a scoate o asemenea operă,
explică ,,dezinteresul” său de a-şi tipări cursurile de etnografie, a-
şa cum a făcut cu manualele şcolare, domeniu în care a creat o a-
devărată ,,industrie”, în sensul cel mai bun al cuvântului, domeniu
în care a scos cele mai bune manuale de geografie de la noi, timp
de aproape o jumătate de veac (1901-1944).
VIII

În ediţia de faţă a lucrării, am actualizat ortografia şi punctua-
ţia: am scris numele popoarelor cu literă iniţială mică (greci, ro-
mani, mexicani, piei-roşii, fuegieni etc); am transcris cu literă ini-
ţială mică zilele săptămânii, lunile anului; am transcris, conform
normelor actuale, cuvinte compuse (aşa dar = aşadar, în deosebi =
îndeosebi, dela = de la; într’adevăr = într-adevăr etc); de aseme-
nea, am operat schimbările cuvenite la cuvintele cu aspect arhaic,
dar care nu impietează sensurile pe care le-a dat autorul (ochiu =
ochi, boalele = bolile, Africei = Africii, Indo-China = Indochina);
am operat schimbări în grafierea cuvintelor care s-au adaptat ulte-
rior limbii române (sky-ul = schiul, adequat = adecvat).
Am operat, în unele cazuri, modificări în topica propoziţiei,
pentru a evita unele formulări ambigui. Cunoaştem grija deosebită
pe care o manifesta S. Mehedinţi pentru corectitudinea şi frumuse-
ţea limbii române, pentru cuvântul scris, el fiind publicist şi literat.
Probabil că acest curs a fost editat după o stenogramă, lucrarea
nefiind revăzută de către autor, fapt ce a dus la unele formulări ca-
racteristice limbajului oral, situaţie în care apar propoziţii fără pre-
dicat, determinarea (atribut, complement, nume predicativ), juxta-
punerea sau coordonarea fiind subînţelese din intonaţie, mimică,
ritm, gestică. În această situaţie, am operat unele modificări, de
tipul: am evitat propoziţiile fără predicat, apelând la coordonări
prin juxtapunere (virgule); am schimbat ordinea cuvintelor în pro-
poziţie (Părţi din corp dureroase = Părţi dureroase din corp; Da-
că vrea să urmărească cineva… = Dacă cineva vrea să urmăreas-
că...; Complexitatea materialului împletirii = Complexitatea îm-
pletirii materialului) etc.
Având în vedere contribuţia lui Simion Mehedinţi la studiul
etnografiei, Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi”
Focşani îşi propune ca, în viitor, să tipărească un volum cu toate
cursurile de etnografie. Acest lucru ne-ar lumina asupra originii
multora dintre ideile filosofice, pedagogice şi geografice ale sa-
vantului. Poate că aşa se va recunoaşte că Simion Mehedinţi a pus
bazele etnologiei române.
Costică NEAGU
IX

PRELEGEREA I
13 noiembrie 1935
Ne-am ocupat în prelegerile anului trecut, după cum ştiţi, de

problema nutrimentului ca o categorie pentru dezvoltarea civiliza-
ţiei.
Cred că aveţi o idee lămurită de ceea ce înseamnă fazele de
culegător, vânător, pescuitor, păstor, agricultor. Ştiţi cum încetul
cu încetul s-a dezvoltat din ocupaţia primitivă a culegerii hranei
direct din natură în atâtea nuanţe, ocupaţiile celelalte. Vestita trilo-
gie, vânător, păstor, agricultor, ştiţi că nu mai poate să aibă nici un
credit în faţa etnografilor.
Am terminat cu nutrimentul. Vă aşteptaţi acum potrivit gru-
pării faptelor, să trecem la cealaltă problemă, a îmbrăcămintei,
adică cum s-a îmbrăcat omul cu haine, şi cum s-a adăpostit în lo-
cuinţe. Dar mai este un factor tot aşa de important, ca şi pâinea de
toate zilele, ba mai important, este apa de toate zilele. Noi care ne
găsim într-o regiune cu multe izvoare, lacuri, nu ne vine să cre-
dem că problema apei e un lucru aşa de însemnat. Iată pentru ce
subiectul acestei prelegeri va fi procurarea apei ca progres în civi-
lizaţia omenească.
Dacă vă gândiţi că suprafaţa uscatului este cuprinsă într-o re-
ţea de milioane şi milioane de şuviţe de apă, ce formează o adevă-
rată reţea, întregită de bălţi şi lacuri foarte întinse, întregite de apa
de ploaie sau din apa provenită din topirea zăpezilor, parcă avem
impresia că această problemă nu trebuie să fie atât de gravă pentru
traiul omului. Sunt însă regiuni foarte întinse pe faţa pământului,
unde omul niciodată n-a putut pătrunde, până n-a dezlegat proble-
ma apei pentru el şi animalele din jurul lui.
Vă aduceţi aminte cei care aţi citit lucrările lui Humboldt, de
vestita descriere a secetei din Llanos. Herghelii întregi de cai săl-

batici aleargă nebuni să-şi astâmpere setea. Dacă nu găsesc izvoa-
re ori lacuri o cată în unele vegetale. Sunt specii de cactuşi care au
miezul umed. Bietele animale sfarâmă cu copitele ghimpii şi cată
miezul răcoritor. Humboldt adaugă înadins imaginea bietului cal
care aleargă în trei picioare, piciorul fiind înţepat de ghimpi.
Ceea ce pare literatură la Humboldt este adevăr de fiecare cli-
pă în descrierile vestitului explorator englez Lewingstone, cel din-
tâi care a pătruns în inima continentului negru, cu un mijloc de lo-
comoţie la care nici nu ne gândim: carul cu boi. El povesteşte că,
de nimic n-a suferit mai mult ca de lipsa de apă. Un amănunt im-
presionant din povestirea sa: ajungând la o baltă, după atâtea zile
de secetă, bietele animale au băut cu atâta lăcomie, încât apa băută
le ieşea pe gură. Tot aşa de impresionantă era îngrămădirea de a-
nimale sălbatice care se îmbulzeau în jurul unei bălţi, una peste al-
ta, făcând apa improprie, boii se amestecau în noroi, strivindu-se
unii pe alţii, până ce balta se umplea cu cadavre.
Un fenomen pe care Darwin nu-l putea înţelege şi pe care l-a
observat în Pampele din sudul Africii era acesta. S-a găsit sub
scoarţa pământului un cuib de fosile extraordinar de mare. Parcă
era un cimitir de schelete cu fel de fel de animale de specii deose-
bite. Cum s-au adunat şi pierit împreună atâtea animale aşa de de-
osebite? Când vezi în Pampe lupta animalelor pentru un ochi de a-
pă, îţi dai seama ce înseamnă lipsa ei în aceste regiuni de stepe.
Dacă este aşa, chiar pentru un om, problema procurării apei în re-
giuni ca acestea, trebuie să fie foarte grea.
Iată cum dezleagă boşimanul această greutate în pustia Kala-
hari. În timpul ploilor, se găsesc destule bălţi şi, mai ales, se gă-
sesc vegetale cu suc abundent (fel de fel de pepeni care conţin apă
în cantitate considerabilă). Boşimanul adună până la 20 de pepeni
pe zi şi aşa bietul om îşi astâmpără setea. Alteori nu rămânea bie-
tului om împins în mijlocul pustiei, decât să caute apa în pământ.
Sapă până unde găseşte o pătură umedă şi aplică o ţeavă pe fund.
La capătul ţevii înfăşoară bine un şomoiog de ierburi, apoi astupă
gaura bătând pământul împrejur. Şomoiogul de paie atrage încetul
cu încetul umezeala şi, dacă se adaogă aspiraţia omului aplecat cu
gura la extremitatea ţevii, se face un gol de aer. Pe această cale se
XI

adună oarecare volum de apă, şi încetul cu încetul îşi astâmpără
boşimanul setea. Omul aspirând, trebuie să-şi încordeze plămânii
să facă acel vid în fundul gropii ca să adune apă din nisip şi să se
îmbibe acel şomoiog. Este singura scăpare pentru boşiman.
Omul după ce şi-a astâmpărat setea, se mai gândeşte să adune
apă şi pentru ceilalţi membri ai familiei, aşa că trage apa pe gură,
şi o lasă printr-un fir de iarbă, într-un ou de struţ gol, prevăzut cu
o gaură.
Şi mai greu stau lucrurile în pustiul cel mare, în Sahara, unde
ploile sunt excesiv de rare, uneori trec zeci de ani fără să plouă.
Nu mai vorbesc de râuri, bălţi sau izvoare care lipsesc cu totul. În
unele locuri apa de care se servesc locuitorii Saharei, este cea păs-
trată acolo din perioada glacială. Un mare noroc sunt ploile toren-
ţiale, care, deşi în bună parte se evaporă, mai scapă şi în pământ.
Toată greutatea este să scoţi această apă fosilă. Omul a obser-
vat că în puncte foarte rare, este nisip umed care scoate apa ca un
burete din pământ. Iată semnul că acolo trebuie să se găsească un
bahara adică apă multă. Bahara înseamnă Mare. Omul consideră
„Mare” chiar o cantitate infimă de apă. Şi ciobanii noştri numesc
un lac, „ochi de mare”. Este o veche idee că ar exista o comunica-
ţie între lacurile uscatului şi Mare. Găsim o analogie şi în mijlocul
Saharei: că există o cantitate de apă în fundul pământului care este
în legătură cu bogăţia de umiditate a oceanului.
Cum s-o scoţi la suprafaţă: se mai adaugă că apa este aşa de
rea, că arde rufele, sau verşi sânge dacă o bei. Aşadar, nu numai să
găseşti apă, dar să fie de aceea de care se poate bea. Problema s-a
dezlegat prin săparea unor galerii în adânc, care se numesc foga-
rra, galerii care pot ajunge la adâncimi de 60-70 de metri.
Nu oricine a putut să facă această ispravă. Există o breaslă
specializată pentru astfel de treburi într-atât de mult, încât cu in-
strumente de nimic - o cazma şi un paneraş - scobesc scoarţa pă-
mântului, pătrund înăuntru, sapă canale pe dedesubt, canale care
pot atinge peste 40 de km lungime. Coborând atât sub oază omul a
trebuit să suporte presiunea apei din puţ şi să stea minute întregi
fără să respire. Se fac însă din loc în loc mici răsuflători pentru a-
er. Se sapă un adevărat metropolitan cum sunt în oraşele mari.
XII

Iată un mijloc eroic de-a dezlega problema apei.
Am văzut omul-pompă, iată acum omul-cârtiţă. Într-adevăr o
ispravă nu se poate mai meritorie. În mijlocul pustiei şi cu ape atât
de rele, încât să nu le poţi bea, s-a coborât sub scoarţa pământului
la adâncimi de 60 m. Iată o ispravă de care n-a putut fi capabil nici
un animal de pe faţa pământului.
Această adaptare a omului pentru procurarea apei este un do-
cument de real progres în civilizaţie pentru acea grupare omeneas-
că. Atunci când vedem în ilustraţii o oază, un grup de palmieri şi
ne gândim la umbra lor, avem impresia unui mic paradis. Dar pen-
tru locuitorii oazei problema apei nu este deloc paradisiacă, pentru
că trebuie să lupte mereu ca s-o scoată din pământ. În descrierile
călătorilor se aude ca un laitmotiv, scârţâitul cumpenelor care ridi-
că din adâncul puţului găleata de piele. Ziua neputându-se face a-
cest lucru, în toate nopţile anului cumpăna se mişcă aducând la su-
prafaţă câteva linguri de apă.
Cu ceasul în mână se împarte fiecăruia cât i se cuvine. Este un
fel de piepten de lemn foarte lung care lasă după numărul de spaţii
goale atâtea „distanţe” cât i se cuvine omului. Cu ceasul într-o
mână şi cu pieptenul în alta, se distribuie bietului om apa pentru
palmieri, pentru legume, vite etc.
Viaţa celor din pustie este nu se poate mai grea. Dacă aşa stau
lucrurile, ar fi trebuit să-i vie omului în minte să prindă apa de
ploaie înainte ca aceasta să pătrundă în pământ. Într-adevăr, în re-
giunile de la periferiile pustiului se prinde apa de ploaie într-un fel
de cisterne. Nu era greu să le vie această idee deoarece există une-
le plante care joacă rolul unor adevărate cisterne. Sunt şi în ţara
noastră asemenea plante. Sunt, aşadar, plante care nu lasă să trea-
că apa în pământ, ci o păstrează ca şi cum nu s-ar încrede în rădă-
cinile lor şi vor să bea şi cu frunzele apa.
Este în ţinutul acesta african un copac nu se poate mai caracte-
ristic. Poartă numele unui mare savant francez, naturalistul Adan-
çon. Copacul se cheamă adansonia digitală. Este curios acest co-
pac prin disproporţia între grosime şi înălţime. Este mai gros decât
înalt: de la jumătate metru de la faţa pământului, poate să ajungă
până la 20 de metri în circumferinţă. Lemnul acestui copac este
XIII

puhav. În regiunile Sudanului se fac din el adevărate cisterne. Se
desfac ramurile de trunchi, se scobeşte ca dintr-un miez de pâine,
până ce oamenii îşi fac loc înăuntru de unde zvârl afară toată par-
tea puhavă şi iată un fel de cisternă. La periferie se lasă o scoarţă
de o jumătate de metru pe care o căptuşesc cu smoală şi iată o cis-
ternă naturală, nu se poate mai sigură, care poate să cuprindă la 20
de metri cubi de apă.
Iată cum au dezlegat indigenii din marginea marelui pustiu
problema apei. Având aceşti copaci ei captează apa înainte de a
pătrunde în pământ. Fireşte că şi în alte regiuni unde sunt palmi-
eri, oamenii a trebuit să se gândească la această procedură. În u-
nele ţări Mediterana apa este prinsă din timp. Acoperişurile sunt
orizontale şi apa se scurge de aici printr-un canal într-o cisternă, în
felul acesta apa de ploaie este captată din vreme.
Însă în chip primitiv, în regiunile de pustiu, oamenii găsesc al-
te mijloace mult mai simple, pentru a-şi asigura, odată cu apa de
toate zilele, existenţa lor. Şi nu numai în regiunile secetoase cum
sunt pustiurile, ci şi în regiunile temperate unde plouă în toate lu-
nile anului mai mult sau mai puţin. Sunt regiuni unde scoarţa pă-
mântului este acoperită cu sare, încât apa căzută este neprielnică
sănătăţii. Cine ar crede, când s-ar uita pe harta continentului nos-
tru, unde sunt atâtea râuri, lacuri şi mări de jur împrejur, că în nor-
dul Germaniei sunt ţinuturi unde omul trăieşte cu apa adunată în
cisterne? Aşa de rele sunt apele de pe pământ încât trebuie să prin-
dă apă de ploaie din atmosferă.
Afară de ţinuturile tropicale şi subtropicale, sunt şi ţinuturi
temperate unde procurarea apei de toate zilele - nu din cauza lipsei
ei - este aşa de grea, încât este un mare merit pentru om să găseas-
că mijlocul tehnic potrivit pentru procurarea apei de toate zilele.
PRELEGEREA II 27 noiembrie 1935

Aţi văzut că chiar în regiunile temperate, unde sunt ploi în mai
toate lunile anului, apa de băut nu este un element aşa de comun
cum pare. După cum în regiunile Mediteranei se fac cisterne care
XIV

prind apa, tot aşa în nordul Germaniei sunt regiuni unde apa de
ploaie este strânsă din timp, ca să nu se amestece cu apa sărată im-
proprie băuturii. Chiar în ţara noastră a fost nevoie de o muncă de-
osebită pentru a procura în unele regiuni apa de toate zilele. (Gân-
diţi-vă la regiunea Câmpiei Ardelene, între Someş şi Mureş. Aci
hidrografia este foarte săracă, coastele de argilă se moaie repede şi
se prăbuşesc. Fiindcă apa scade în timpul verii, se fac iazuri care
opresc apa în loc). Acelaşi lucru se întâmplă şi în alte ţinuturi, în
Podişul Moldovenesc, între Siret şi Prut, unde cad ploi foarte rar.
A trebuit ca omul, pe întinderi considerabile, să păstreze apa sub
formă de iaz, însă iezăturile de odinioară au fost mult mai dezvol-
tate decât cele de astăzi. Ele serveau şi pentru hrană (pescuit) şi
pentru industria morăritului. Apa din iazurile artificiale este însă
departe de a fi ideală. Iezătura se face dintr-un dig de pământ şi
din gunoiul satului pus în şir peste dig, care astfel opreşte apa.
Omul bea de unde beau şi vitele. Condiţii nu se poate mai im-
proprii pentru o viaţă igienică.
(În anuarul Soc. „Soveja” s-au publicat anul trecut schiţe în le-
gătură cu procurarea apei în regiunile din Vedea. Cine citeşte des-
crierea felului cum localnicii îşi procură apa, rămâne înspăimântat
că se poate găsi în ţara noastră o regiune aşa de strâmtorată în ceea
ce priveşte apa de toate zilele. Se fac în fiecare sătuleţ mici bazine
de câţiva metri cubi, care se cheamă lac, iar apa acestor „lacuri”, a
e a unui locuitor sau a satului întreg. Apa heleşteului se adună din
şanţul şoselei în timpul ploii! Mai intervine, ce-i drept, un fel de
filtrare printr-o pătură de prundiş şi nisip, apa trecând într-un fel
de puţ. Nu ştiu care este analiza acelei ape din punct de vedere al
microorganismelor, dar astfel de condiţiuni, arată cât de gravă este
problema apei de toate zilele).
Interesantă ar fi o hartă care să arate regiunile unde omul are
apa la îndemână, indicând prin câteva linii, începând cu Dobro-
gea, care este înconjurată de-o superlativă bogăţie de apă, să ni se
arate câte sate au apă sau izvoare. (Lucrarea aceasta însă n-a fă-
cut-o nimeni). Cea mai mare parte, cei de la marginea Dunărei, se
hrănesc cu apa puţin sănătoasă a Dunărei, care trebuie filtrată.
XV

În regiunea munţilor, se găseşte o fâşie până în regiunea dealu-
rilor, unde sunt ape şi izvoare din belşug. Dar în cea mai mare par-
te din suprafaţa ţării, apa trebuie să se scoată din adânc, lucru care
presupune o muncă obositoare. Se sapă în mijlocul Bărăganului
fântâni de peste 70-80 metri până să găseşti apă, pe când în ţinu-
turile muntoase este destul să scormoneşti pământul ca să faci o
fântână. Şi chiar în ţinuturi cu apă multă la îndemână sunt regiuni
unde apa de toate zilele cere o muncă foarte întinsă. Aşa sunt de
pildă ţinuturile de irigaţie.
Să începem cu Insula Paştilor, unde irigaţia este foarte dezvol-
tată, până în regiunile Chinei unde mare parte din agricultură se
reazemă pe irigaţie. În Indochina, Mesopotamia, Egipt, împrejurul
mării Mediterane, în Peru, Mexic sunt ţinuturi clasice în ceea ce
priveşte intensitatea muncii pentru apa de toate zilele.
De îndată ce se adaugă plante şi animale domestice, procura-
rea apei pentru om devine mai importantă şi necesară. Dacă studii
de acest fel ar fi gata, am putea arăta treptele de civilizaţie ale di-
feritelor regiuni - începând cu insula Paştilor, până în Peru, Mexic,
un fel de civilizaţie judecată numai după criteriul intensităţii
irigaţiei.
Problema apei nu trebuie urmărită numai regional în spaţiu, ci
şi în timp; dacă este vară sau iarnă condiţiile nu-s aceleaşi. Chiar
în regiunile unde plouă, dacă este secetă apa superficială dispare.
Dacă este anotimpul prea friguros, apa îngheaţă. În ţinuturile sibe-
riene ce greutate e să te apropii de izvorul viu! Câte şi câte nuanţe
în problema procurării apei!
Mai departe înaintăm din ţinuturile temperate în ţinuturile po-
lare. Şi aici problema este tot aşa de importantă. Populaţia de aici
este rară. Dar apa este necesară şi celor puţini. Sunt două aspecte
ale procurării apei, fundamental deosebite. În timpul verii apa este
la îndemână, se topeşte zăpada, tundra este plină de bălţi, aşa că
eschimosul, în timpul verii are apă destulă. În timpul iernii, însă,
apa este o nevoie tot aşa de greu de satisfăcut ca şi hrana. Iată de
ce eschimosul are obiceiul - care a impresionat - de a bea apă ne-
contenit. De câte ori se apropie de izvorul de apă, fie că are sete
fie că n-are, eschimosul bea apă. În colibă, singura apă de care
XVI

dispune, este zăpada topită în căldare la focul ce arde necontenit.
În afară de colibă, în timpul vânătorii, la cea dintâi ocazie de-a gă-
si apă - observaţia este a lui Amundse, - n-a văzut eschimos care
să nu bea apă. Este vorba probabil de un instinct. Omul ştie că apa
este rară şi dacă se iveşte ocazia bea apă din plin, ştiind că nu se
întâlneşte des cu această ocazie.
Mai mult decât atât, ca o paralelă foarte curioasă, în regiunea
Kalahari, aţi văzut în ultimele prelegeri cu ce chin bietul boşiman
trebuie să tragă printr-o ţeavă înfăşurată cu un şomoiog şi cum a-
dună cu gura apa pe care o suge din adânc. Eschimosul face la fel.
Sub zăpada netopită, dedesubt, dacă pătura este groasă, tempera-
tura între zăpadă şi scoarţa pământului este mai ridicată şi când
trece peste zero grade, atunci în fundul păturii de zăpadă el
găseşte apă lichidă. Şi Eschimosul se serveşte de-o ţeavă ca şi
boşimanul, sugând apa, este drept mai uşor decât boşimanul, dar
manevrând în acelaşi fel, până scoate apă cât îi trebuie.
Aşadar, vedeţi şi în regiunile polare, problema apei este de cea
mai mare însemnătate pentru viaţa omului. Chestiunea este însem-
nată şi din punctul de vedere al aclimaţiei. Omul a pornit, după
toate probabilităţile din ţările calde şi, încetul pe încetul, s-a răs-
pândit pe toată suprafaţa pământului. Răspândirea s-a făcut paralel
cu tehnica dezvoltării hranei, dar şi cu tehnica procurării apei.
Putinţa de întindere a speciilor într-o regiune sau alta atârnă de
cantitatea de apă de care omul a putut dispune în organismul său.
S-a băgat de seamă că în regiunile tropicale cantitatea de apă ne-
cesară vieţii este mult mai mare.
S-a cercetat carnea erbivorilor din Argentina: cantitatea de apă
din regiunile temperate este cu 10 la sută inferioară cantităţii de a-
pă din regiunile tropicale în carnea acestor animale. Unele ani-
male, ca şi omul de altfel, dacă n-au un plus de apă în sânge, nu se
pot acomoda cu ţinuturile calde. Este nevoie de un plus de apă
pentru circulaţie. Ca o curiozitate se pare că acest plus de apă dă
individului o sensibilitate pentru frig. Cine vine din ţinuturile tem-
perate - din Europa, în ţinuturile tropicale, e mai sensibil la frig,
decât atunci când se înapoiază în Europa. Lucrul nu este pe deplin
lămurit. Şi din punct de vedere al acomodării şi al posibilităţii de
XVII

întindere în spaţiu, problema cantităţii de apă de care dispune o-
mul, este deci de-o însemnătate specială.
Să trecem acum de pe faţa uscatului la aceea a oceanului. Să
vedem în ce condiţii procură apa cei legaţi de un petic de pământ,
cum este cazul locuitorilor insulelor polineziene, uneori pe dimen-
siuni atât de mici. Insulele Oceanului se împart ca aspect din acest
punct de vedere în: înalte, muntoase şi altele netede. Cele înalte,
multe sunt vulcanice şi stau în calea curenţilor de aer, aşa că acolo
se găseşte posibilitate şi de râuri suficiente. Insulele netede (cum
sunt de obicei cele coraligene parcă ar fi retezate) au mai puţină u-
mezeală, deşi oceanul le înconjoară din toate părţile. Ploile nu se
abat pe aici, curenţii atmosferici neputându-se transforma în ploa-
ie. Cantitatea de apă din insulele joase este redusă, izvoarele sunt
rare, reţeaua hidrografică este foarte săracă. Gândiţi-vă la cazul in-
sulelor coraligene; materia este făcută din calcar care este materia
cea mai permeabilă; e ca un ciur. Este şi un proverb: „Cât ţine ciu-
rul apă atâta ţine apa la coraligen”. Apa de ploaie este greu de
strâns, ea pătrunzând repede prin calcar, aşa că posibilitatea de a
culege apă este foarte redusă.
De unde iau ei apa de toate zilele?
Animalele continentale s-au deprins numai cu apa dulce; totuşi
oamenii pot să bea apa Oceanului! Förester este cel care a obser-
vat acest fapt, şi tovarăşul său Cook, cu care a făcut 2 călătorii. A-
jungând în insula de răsărit a Oceanului Pacific, în Insula Paştilor,
a văzut oameni - ca albatroşii - bând apă din Ocean, fapt care nu-l
mai văzuseră nicăieri. Iată un caz excesiv de adaptare în lupta
pentru procurarea apei de toate zilele!
Mai dificilă este procurarea apei pentru călătorii din regiunile
Europei, care s-au răspândit peste Ocean. La ei problema apei este
mult mai grea decât a hranei. Cea dintâi grijă a celor care plecau
într-o călătorie mai îndelungată, era procurarea unei cantităţi sufi-
ciente de apă. Mulţime de butoaie în pântecele vasului stau mereu
pline cu apă. Imediat ce ajungeau într-o regiune unde găseau apă
bună de băut, goleau vasele şi le umpleau cu apă proaspătă. Dar e
foarte greu să păstrezi bună apa de băut în cantitate aşa de mare,
mai ales că nu se ştia pe acea vreme care sunt condiţiile în care a-
XVIII

pa îşi păstrează calităţile igienice. De abia în sec. XVIII-lea, pen-
tru întâia dată s-au făcut cercetări - în timpul unor călătorii din Pa-
cific - asupra condiţiilor în care apa se strică şi abia atunci au avut
un mijloc mai perfecţionat, când au început să se cunoască micro-
organismele. Atunci transporturile de apă au devenit mai uşoare.
Cine urmăreşte civilizaţia în latura hranei, trebuie deci paralel,
să urmărească şi tehnica procurării apei de toate zilele, începând
de la săparea fântânilor pe uscat şi până la mijlocul de transport pe
distanţe mari a apei şi păstrarea pe un timp mai îndelungat a ei.
Când a fost vorba de hrană aţi văzut că a fost necesar ca să ţinem
seamă de unelte, începând cu băţul de care serveşte femeia şi as-
tăzi în unele regiuni pentru a scoate rădăcinile din pământ, până la
vasele de care se serveşte pentru pregătirea hranei cu ajutorul fo-
cului: la fel trebuie să urmăreşti pe toată faţa pământului puzderia
de unelte de care omul se serveşte să bea sau să scoată apa din
pământ.
Trebuie să pornim de la uneltele de care se serveşte primitivul
ca să bea apă, de la cel dintâi pahar făcut dintr-o coajă de fruct sau
chiar dintr-o tivdă de om. Mai întâi o sumă de vase naturale au
servit pentru manipularea apei în nevoia ei de toate zilele.
Etnografia descriptivă abia acum se înfiripează, îşi stabileşte
categoriile în ceea ce priveşte adunarea materialului, interpretarea
acestuia fiind o problemă delicată dacă porneşti din punct de ve-
dere raţionalist, a explica legătura dintre unealtă şi nevoia de pro-
curare a ei, lucrul ar părea simplu, în realitate sunt însă o sumă de
fapte care au nevoie de-o anumită interpretare foarte greu de atins
în esenţa ei. De pildă cine bea apă servindu-se de coaja unui fruct
se pare că face o acţiune firească. Dacă ar fi numai simpla băutură
a lichidului, lucrurile ar sta mai uşor, dar ea se leagă de timpul şi
locul unde se bea.
De înţelesul acestui fapt simplu se leagă o sumă de idei uneori
surprinzătoare. Iată o bucată de craniu omenesc care serveşte ca
pahar. Era nevoie de o scăfârlie ca să bea? Pentru istoria civili-
zaţiei noastre această idee pare barocă. Însă la unii primitivi ea se
leagă de-o idee simbolică foarte importantă. Este un fel de răz-
XIX

bunare pentru fostul vrăjmaş căruia i-a jurat să-i facă din cap, pa-
har de băut.
Lucrul nu trebuie să surprindă. Nu de prea multă vreme, acum
vreo 1500 de ani, în istorie avem documente care arată că unii regi
germanici, longobarzi, întrebuinţau scăfârlia omenească în loc de
pahar.
Sunt însă alte fapte mult mai greu de explicat. Bunăoară la
pieile-roşii din America de Nord sunt regiuni unde fetele dintr-o
anumită perioadă a vieţii nu trebuie să bea nimic direct, ci numai
printr-o ţeavă, în anumite desene, etc. Sunt diferite subtilităţi greu
de interpretat. Apoi alte fapte mai mărunte unde intervine pentru
băut câte o unealtă la care nici nu te gândeşti. În regiunea unde se
găseşte populaţia Aino, în nordul Japoniei, la jumătatea drumului
de Sachalin, populaţia poartă bărbi foarte mari. Barba este consi-
derată ca o mare frumuseţe, până şi femeile îşi fac o anexă a figu-
rii din barbă şi mustăţi. Populaţia aceasta Aino nu bea fără să se
servească de un beţişor. Ai crede că beţişorul are un singur rol: să
apere o anume parte a feţii, să nu se atingă de lichid. Uneori
intervin şi elemente de-a dreptul mistice.
Vedeţi cât de variată este închipuirea omenească şi cât de mul-
tiple sunt asociaţiile de idei în jurul hranei de toate zilele ca şi a a-
pei de toate zilele. Pentru apa pe care o bea, iată că omul cu toată
civilizaţia lui, care în unele cazuri îi procură unelte admirabile -
scoate apa din adâncul pământului, cazul boşimanului, iată acum
satisfacerea nevoii de-a bea are fel de fel de obiceiuri; se bea nu-
mai printr-o ţeavă la o anumită etate etc., se serveşte de un anumit
beţişor ca să apere barba, să bea dintr-o ţeastă de om ş.a.m.d.
Cercetarea aceasta este departe de-a fi uşoară, iar etnografia
descriptivă trebuie să muncească să adune materialul, apoi să în-
cerce descifrarea şi interpretarea lui în sensul cel mai apropiat a-
devărului. Cei dintâi călători care au coborât în Insula Paştilor, au
văzut pe locuitori bând apa Oceanului, dar s-a mai băgat de seamă
că aceştia îşi potoleau şi altfel setea. Trestia de zahăr este abun-
dentă. Cine are nevoie să-şi astâmpere setea, rupe o bucată de
trestie pe care o suge. Lichidul acesta le este suficient.
XX

Apoi există în toate regiunile atâtea plante cu fructe care cu-
prind o mare cantitate de apă. Acestea sunt binevenite în unele ţi-
nuturi. Gândiţi-vă la pepeni, un fel de bureţi umpluţi cu sirop, de
dimensiuni considerabile. În Kalahari cantitatea mare de pepeni şi
setea mare a boşimanului îl face pe acesta să consume 20-40 de
pepeni pe zi. Iată un mijloc indirect pentru procurarea apei, la care
pomenim şi palmierul din ţările calde, care are un fruct plin de
lichid. Sunt nuci care le vedeţi şi la noi în ţară. Cine sparge nuca
găseşte o cantitate de lapte. Pentru indigeni este o băutură răcori-
toare şi hrănitoare în acelaşi timp; pe de altă parte nu numai fruc-
tele, dar chiar unele plante lasă să curgă un lichid aromatic. Şi iacă
au la îndemână o coajă şi o ţin să curgă lichidul, se strânge o can-
titate mare de lichid. Sunt unii palmieri cu un fel de mugur în vârf,
un fel de varză răcoritoare şi hrănitoare. Apoi sunt copaci care la-
să să curgă printr-o crestătură sevă răcoritoare.
Arţarul crestat în luna martie sau aprilie lasă o sevă abunden-
tă. În nordul Europei este mesteacănul. Dacă-i faci o crestătură u-
şoară curge o sevă bogată cu un gust dulce, poporul îi zice mustă-
reaţă. În America de Nord paltinii pot să dea o cantitate surprin-
zătoare de sevă, de aceea în timpul verii pieile roşii cunosc acest
obicei al lunii lui martie şi fac copci în jurul copacilor, în care se
strâng cantităţi considerabile de sevă care se întrebuinţează direct
pentru băutură ca un fel de sirop sau se prepară din el zahăr. Pie-
ile-roşii pun o piatră înfierbântată în acest sirop care se leagă şi
devine concentrat. Tot astfel în America de Nord, 8 milioane co-
paci în fiecare primăvară sunt crestaţi pentru extragerea sevei. Aşa
de abundentă este seva!
Din acest fapt al procurării altui lichid decât al apei şi din păs-
trarea acestor lichide cu proprietăţi deosebite, a rezultat ceva cu
totul neaşteptat şi de cea mai mare consecinţă pentru viaţa omeni-
rii: băuturile fermentate.
PRELEGEREA III 29 noiembrie 1935

Aţi văzut în ce condiţii îşi procură omul băutura de toate zi-
lele, începând din pustiu şi până în regiunile polare, unde trebuie
XXI

să caute apa sub zăpadă, după cum o caută în pustiul tropical, sub
nisip.
Dar nu numai apa naturală serveşte omului ca băutură, ci sunt
şi alte lichide. În primul rând este sucul copacilor. Într-un anumit
moment al anului seva este abundentă, mai ales în regiunile unde
diferenţele de climă, în timpul anului, sunt foarte pronunţate, cum
sunt în regiunile temperate; seva copacilor serveşte câtva timp
drept băutură de toate zilele. Aşa este cazul cu un soi de paltini în
America de Nord, bogaţi în suc, întrebuinţaţi pentru pregătirea u-
nui zahăr; tot aşa în ţara noastră se întrebuinţează mesteacănul. În
regiunile din nordul Europei mesteacănul se întrebuinţează ca un
fel de surogat al podgoriei, cantitatea de sevă abundentă putând să
se păstreze mai multă vreme.
Pe lângă sucul unor copaci, mai sunt fructe aproape în întregi-
me pline cu apă, ca pepenii, strugurii, zmeura, etc. După ce omul a
ajuns să domesticească unele animale, iată i-a venit în minte să se
servească de sângele animalelor - oricât de nesimpatică v-ar părea
această asociaţie de idei. Când se vorbeşte de huni - este un fel de
descriere clasică - se spune că mâncau carne crudă, bătută sub şa-
ua calului. Şi în momentul de faţă sunt nomazi, în stepele Asiei,
care în momentul când pleacă în expediţie, fiecare călăreţ ia 16-18
cai, iar când oboseşte unul, sare din fugă pe altul; expediţia putând
să ţină 10-12 zile, ba şi mai mult, ei se servesc de laptele pe care îl
mulg de la iepe în timpul expediţiei. Iar la nevoie, ei deschid şi vâ-
na calului şi sug sângele. Iată omul devenit un fel de tăun. De ase-
menea în Africa Orientală, în unele triburi, obiceiul de a bea sân-
gele, este foarte răspândit. Pe lângă sânge, animalele au putut să-i
dea omului şi lapte. Pentru noi cei de astăzi, care trăim într-o re-
giune unde laptele este un aliment comun, ni se pare de la sine în-
ţeles ca omul să se servească de laptele animalelor. În realitate din
punct de vedere etnografic, lucrul este foarte greu de explicat.
Dacă porneşte cineva de la punctul de vedere raţionalist, nu pare
nimic mai firesc ca omul în timpul cât suge vâna, să se gândească
că animalul i-ar putea servi, pe de o parte de carne, iar pe de alta,
cu lapte. Dar aceste sunt raţionamente de cabinet. În realitate aşa
XXII

ceva nu se poate întâmpla, pentru că sunt şi astăzi păstori care nu
se ating de carnea animalelor şi nici de laptele lor.
În regiunea Nilului Alb este o populaţie caracteristică prin î-
nălţimea ei, populaţia Dinca, unde sunt cei mai înalţi oameni de pe
faţa pământului, populaţie cu totul şi cu totul închinată grijilor de
cirezile lor. Nu se ating de carnea animalelor, afară de cazul când
mor animalele şi atunci se servesc de carnea animalului mort cei-
lalţi păstori, stăpânul plângându-şi animalul mort. Mâncarea cărnii
este, aşadar, extrem de rară, iar animalele dau foarte puţin lapte.
Dintre toate animalele, vaca este cea care dă ceva mai mult,
dar şi aceasta dă de abia o ceaşcă cu lapte. Omul nu se poate gândi
să întrebuinţeze laptele ca o băutură. Mai mult decât atât: astăzi
chiar sunt regiuni pe faţa pământului unde laptele este considerat
ca un aliment respingător, scârbos. Iată în răsăritul Lumii Vechi,
marea populaţie de chinezi, japonezi, nici nu vor să audă de lapte,
după cum noi ne uităm cu silă la mâncarea chinezului cu ouă clo-
cite şi fel de fel de sosuri care mai de care mai extraordinare.
Sunt peste 40 de feluri de sosuri, ceea ce însemnă, din punct
de vedere al tehnicii bucătăriei, o înaltă treaptă de evoluţie, mai
mult o treaptă de civilizaţie culinară; chinezul, totuşi nici nu vrea
să audă de lapte. Se simte indispus la vederea lui.
El consideră laptele ca o secreţie bolnavă a animalelor în ve-
derea hrănirii puilor. Laptele ca băutura de toate zilele este deci un
lucru excepţional pe faţa pământului. El este legat de apusul Lu-
mii Vechi şi de unele părţi din sudul Africii. Mai târziu apare în
Lumea Nouă, unde nu s-a pomenit de el până atunci, pentru că nu
existau erbivore care să aibă lapte. Singurul erbivor, lama, a fost
domesticit pentru lână şi nu pentru lapte. Aşadar, ideea întrebuin-
ţării laptelui ca băutură de toate zilele - care din punct de vedere
raţionalist apare de la sine înţeles - în evoluţia hranei omului, a-
pare foarte târziu.
Cum a fost făcută această trecere de la domesticire spre folosi-
rea laptelui? Este foarte greu de găsit un răspuns pentru fiecare
specie de animale dar imediat ce laptele a început să fie întrebu-
inţat, cantitatea lui a putut să crească. Pentru trecerea de la mânca-
rea cărnii la întrebuinţarea laptelui, avem o formă de explicaţie în-
XXIII

temeiată pe fapte de experienţă: anume faptul că femeia îşi alăp-
tează propriii săi copii. Apoi la unele popoare sălbatice, alăptarea
durează mult: 5-6 ani. La eschimoşi, până la 12 ani. Aşadar, cu
preocuparea de-a hrăni necontenit puiul omenesc, trebuia să-i fi
venit în minte femeii, la vreme de nevoie, să folosească laptele a-
nimalelor, cu atât mai mult, cu cât femeia nu da lapte numai la pu-
ii săi, ci şi la puii de maimuţă, la puii de urs (Aϊno), la purcei (Me-
lanesieni). Era un fel de reciprocitate, ca femeia dând lapte puilor
altor animale, să se servească de laptele unor animale pentru puii
săi proprii.
În sudul Africii, când se întâmplă să piară viţelul - ca şi în via-
ţa noastră rurală, de altfel, - animalul nemaivoind să dea lapte, es-
te amăgit; cineva îmbracă pielea viţelului mort şi animalul permite
atunci să se lase supt. Omul de-a dreptul să sugă de la un animal,
asta este un caz izolat.
Cum a fost făcută trecerea de la mâncarea cărnii la întrebuin-
ţarea laptelui ca aliment sau băutură, este greu de explicat pentru
fiecare animal care dă lapte într-o cantitate ceva mai mare, însă
după ce s-a început mulgerea animalelor de lapte, se explică cum
animalele au dat o cantitate considerabilă de lapte.
Am putea să zicem că singurul animal care dă lapte mult este
vaca. Toate celelalte, cămila, capra, oaia, etc., dau o foarte mică
cantitate de lapte, chiar şi astăzi. De aceea în unele regiuni nici nu
li se ia laptele. Bunăoară în Statele Unite ale Americii, turmele
servesc pentru carne, lână.
În unele regiuni, singurul animal căruia poate totuşi să-i ia o-
mul laptele, a fost vaca, şi felul cum se poate stimula acest animal,
se cunoaşte din experienţa crescătorilor: funcţiunea creează o dis-
poziţie specială a organismului. Îndată ce începe mulsul, stimulul
acesta sporeşte secreţia glandelor şi animatul dă o cantitate mai
mare de lapte. Astfel că o vacă dă o cantitate de lapte foarte mare,
pe când celelalte animale o cantitate redusă. Iată un nou izvor de
băutură zilnică. Sunt regiuni unde se bea lapte în cantitate foarte
mare: este ţinutul din sudul Africii, unde sunt mari cirezi de vite.
Copiii beau lapte dulce, adulţii lapte acru. Aici se vede legătura
între alăptarea directă la animale şi puii de om care beau lapte dul-
XXIV

ce. În fiecare colibă se găsesc mari vase pline cu lapte şi la înde-
mână pentru toţi.
Tot aşa în unele regiuni ale stepei asiatice se găsesc la toţi no-
mazii kefir cumis, adică lapte înăcrit, fermentat. Laptele stă într-o
putinică de piele şi trebuie să fie bătut înainte de a fi băut. După ce
bei, pui o altă cantitate de lapte în aşa fel ca burduful să fie întot-
deauna plin. Este băutura de toate zilele pentru localnici. Sunt ca-
zuri când se consumă 10-15 kg de kefir cumis de fiecare persoană.
Laptele acesta, mai ales în cantitate aşa de mare nu-i inofensiv,
pentru că ajunge să aibă 2-6% alcool; este aproape o [băutură] al-
coolică.
Oricum, iată pe om asigurat: pe de o parte carnea, pe de alta
băutura, fie apa din natură, fie alte lichide, sucul plantelor, sucul
fructelor sau laptele muls de la câteva animale.
Spusesem în prelegerea trecută că pe calea aceasta de procu-
rare a băuturii, în chip artificial, omul a ajuns pe neaşteptate la o
categorie nouă de băuturi, cele alcoolice.
Cum a ajuns omul la băuturile alcoolice. Cazul cu laptele fer-
mentat nu trebuie să impresioneze prea mult pentru că regiunea a-
ceasta este limitată pe faţa pământului, numai în câteva regiuni din
Africa şi într-o parte a Lumii Vechi. Trecerea aceasta de la băutu-
rile inofensive, ca apa curată, spre băuturile alcoolice, era inevi-
tabilă dacă ne gândim în ce condiţii s-a ridicat tehnica băuturii de
toate zilele.
Pasul cel dintâi şi cel mai natural a fost culegerea hranei direct
din natură, prin urmare, şi a băuturii (apei) tot direct din natură. În
starea aceasta nu putea fi vorba de băuturi fermentate. Al doilea
pas: când omul şi-a asociat focul. Ceea ce se culegea, mâncare a-
nimală sau vegetală nu mai era consumat în stare crudă, ci era su-
pus acţiunii focului. S-a inventat ceea ce se numeşte friptură. In-
venţia aceasta se poate închipui foarte lesne.
Şi astăzi în regiunile stepei şi în Africa, şi în America, şi în
Asia sunt incendii cumplite, pe suprafeţe întinse, datorite trăsne-
tului. E uşor ca să ne putem reprezenta în ce fel s-a făcut această
trecere de la consumarea cărnii crude la cea coaptă. Atâtea şi a-
XXV

tâtea animale ale stepei, erbivore, erau surprinse de flăcări. Şi as-
tăzi se întrebuinţează acest sistem de vânătoare.
Însă, pe cale naturală, de trăsnet, atâtea şi atâtea animale au
fost surprinse de foc şi coapte bine: iată carne friptă de-a gata, ani-
male mai mari sau de acele care se găseau în muşuroaie, toate sunt
de-a dreptul fripte pentru carnivore. Nici leii nu dispreţuiesc a-
ceastă carne. Iată şi pentru om un fel de praznic de-a gata. Omul a
avut, aşadar, posibilitatea să înţeleagă ce este carnea friptă. Rădă-
cinile sau tuberculii le găsea coapte sau răscoapte. Cum s-a ridicat
omul din faza de culegător al hranei crude la faza de civilizaţie ca-
re presupune o hrană artificială pregătită cu ajutorul focului? Am
pomenit numai cazul cu incendiul. Iată alt caz: în regiunea Po-
lineziei sunt mulţi vulcani, iar polinezienii se servesc de lava vul-
canilor ca să fiarbă sau să coacă alimentele de care se servesc
zilnic.
De la forma aceasta a frigerii pe cărbuni, a trecut multă vreme
până s-a ajuns la fierbere, până ce s-a descoperit mijlocul de-a
muia unele rădăcini sau carnea, ţinând-o în apă. Fiertura a fost o
descoperire târzie în evoluţia traiului omenesc. Pâinea este o des-
coperire recentă. Cu 280-300 ani Î.H. nici vorbă nu era de pâine,
chiar în ţările din jurul Mediteranei, ci numai de fiertură.
Atât de mult se întrebuinţa friptura şi fiertura, încât romanii nu
îndrăzneau să ofere pâine zeilor; pâinea era un lucru prea nou.
Trebuia ceva sfânt: fiertura. Ce să mai vorbim de romani; Pâinea a
fost un lucru nou până târziu în Europa. Citez ca o curiozitate că
în sec. XVI-lea pâinea şi friptura grâului, era unul şi acelaşi lucru.
Pâinea a fost considerată ca un aliment de lux, nu-i de mirare,
pentru că chiar pentru ţinuturile cele mai civilizate din jurul Me-
diteranei, friptura a fost forma obişnuită a hranei. De altfel, în A-
pusul Lumii Vechi, până astăzi pâinea este necunoscută. Chinezul
mănâncă orez fiert.
Dar friptura trebuia să ducă cu fatalitate la băutura fermentată.
În ce fel? Mai întâi, omul, de îndată ce a avut vase în care să păs-
treze lichidul multă vreme, acesta fiind în cantitate mare, mai a-
vând şi zahăr, a dus în mod fatal la fermentaţie. Şi iată băutura al-
coolică gata. Aşa cum se întâmplă în regiunile Sf. Laurenţiu, cu
XXVI

populaţia irochezilor. Oamenii şi-au făcut băutură alcoolică numai
din paltin. În toate celelalte regiuni unde omul a început să fiarbă
alimentele, ele s-au ridicat la o treaptă înaltă (afară de fuegieni şi
multe piei-roşii, din regiunile pădurilor, care nu ştiu ce înseamnă
fierberea şi băutura alcoolică).
Cei care s-au servit de sucul bogat în zahăr şi au avut vase să
păstreze lichidul, era firesc să ajungă la băuturile fermentate. Gân-
diţi-vă ce se întâmplă cu atâtea şi atâtea cereale, de îndată ce omul
se serveşte de ele, nu sub forma frigerii, ci sub aceea a muierii lor
sau a fierberii: trebuia să ajungă la băuturi fermentate. Sămânţa
cerealelor ţinută în apă începe să încolţească, să germineze şi a-
mestecată cu alte elemente de la alte lichide, ţinute într-un vas la o
temperatură convenabilă, fermentează, devine alcool.
Vine în sprijinul acestei pregătiri şi sucul foarte dulce al unor
plante. Am pomenit paltinul. În regiunile ecuatoriale este bananul,
care are atâtea specii şi atâtea fructe pline cu suc. Bananul se în-
trebuinţează nu numai ca hrană zilnică, dar în acelaşi timp, miezul
fructului pus la un loc formează un fel de lichid care fermentează.
Localnicii întrebuinţează vase de mari dimensiuni, uluce mari de
dimensiunea unei luntre în care miezul fructelor se aşează acolo
cu apă, şi aşa fermentează o cantitate enormă din lichid, din care
bărbaţii sug cu ţeava pe întrecute. La fel se prezintă cu seminţele
cerealelor puse în apă, unde germinează iar apoi se adaogă unele
sucuri de fructe de banani sau ceea ce este mai necesar, zahărul
din miere. Nu trebuie să uităm că albinele sălbatice sunt foarte
răspândite. În America Centrală, la populaţia Maia, omul a ajuns
la cultivarea albinelor. Aşadar iată-l pe om servindu-se de băuturi
alcoolice în cantităţi considerabile, pentru băutura de toate zilele.
Având albine la îndemână, cari din fericire sunt fără ac. Ba este şi
o pasăre, un fel de cuc, despre care povesteşte Livingstone, care se
ţine de călător necontenit, până îl duce la locul unde sunt albinele.
Este un fel de trădător fără plată. Iată toate condiţiile care i se ada-
ugă fierturii ca să se dezvolte alcoolul; mierea sau sucul în canti-
tate mare.
Negrii, pentru ca să nu se servească de sucul acela, pun într-
adins un stup gol, un trunchi scobit sau numai coaja unui copac în
XXVII

formă de cilindru, iar roiurile de albine vin şi se aşează acolo. Ba-
nanul îl au la îndemână, meiul îl au la îndemână, iată cum pe ca-
lea fierturii meiului şi pe calea mierii sau a zahărului de la banane
s-a născut băutura alcoolică.
Într-adevăr, pe toată faţa pământului găsim, chiar la primitivi,
afară de cei care culeg şi consumă alimentele în stare crudă, cum
este cazul fuegienilor, australienilor, afară de aceştia, toate celelal-
te formaţiuni etnografice au cunoscut băutura alcoolică.
Ce însemnătate are adăogarea băuturilor alcoolice la capitolul
hranei omeneşti? Întâi şi întâi înseamnă un fel de progres. În ţinu-
turile Sudanului şi în părţile Guineei, în ţările unde căldura este a-
păsătoare, organismul este leneş în ceea ce priveşte digestia hra-
nei şi atunci alcoolul este binevenit. Băutura alcoolică pe care o
pregătesc din mei, la care se adaogă miere, sau un vin de palmier,
este un stimulent pentru hrana de toate zilele. Omul, aşadar, a pă-
şit pe o treaptă superioară în ceea ce priveşte facultatea de adapta-
re la mediu şi la răspândirea în spaţiu; este mai bine înarmat cel ce
se bizuie pe băuturi răcoritoare, puţin alcooolice, care sunt un real
ajutor pentru hrana lui.
Poate aţi auzit de un medic, Metschnicof din Moldova de peste
Prut, care şi-a făcut viaţa la Paris, un savant din toate punctele de
vedere remarcabil şi care este numit „apostol al kumisului”, bău-
tură considerată ca cea mai de ispravă a omului cu toată cantitatea
de alcool de 5-6%.
Faţă de toate celelalte neamuri cari n-au inventat băutura, era
un real progres ca să treacă cineva de la laptele dulce al animale-
lor, la această formă fermentată. Mare însemnătate are totdeauna
începutul.
Aşa în Columbia se pregăteşte din porumb un fel de bere; se
mai pregăteşte o băutură alcoolică şi dintr-un fel de cartof veni-
nos, mandioca, din el pregătindu-se şi făină tapioca; cartoful care
este veninos, trebuie să fie tăiat în felii şi ţinut peste 30 de ceasuri
în apă, fructul spălându-se până ce veninul este înlăturat. Apa a-
ceasta care a înlăturat veninul, în anume condiţii fermentată, se
transformă într-o băutură alcoolică neprimejdioasă pentru om. Iată
XXVIII

cum, apărându-se de venin, omul ajunge să descopere băuturi al-
coolice favorabile.
În Brazilia, în America Ecuatorială, peste toată faţa pământu-
lui, din fel de fel de seminţe găsim fel de fel de preparate care l-au
dus pe om la băuturile alcoolice. A fost un progres, dar în acelaşi
timp consumarea băuturilor alcoolice înseamnă o penibilă luneca-
re. Pe nesimţite omul ajunge, cu voia sa, să consume în cantitate
excesivă băuturi alcoolice care sunt păgubitoare mai ales pentru
sistemul nervos. De obicei s-a pus în seama europenilor introdu-
cerea băuturilor spirtoase la populaţiile sălbatice. Este adevărat că
avem şi noi partea noastră de vină. Am găsit condiţii de a prepara
băuturi alcoolice în care se găseşte 100% alcool, o adevărată otra-
vă. Dar nu-i mai puţin adevărat că pe lângă băuturile noastre in-
troduse la populaţiile primitive, aceştia au ajuns la starea de alcoo-
lism graţie consumării propriului alcool.
Livingstone, când a străbătut, la jumătatea secolului trecut,
mijlocul Africii, a găsit negri robiţi de băuturi (un fel de bere), a
găsit beţivi stând pe pântece, cu nasul în ţărână, insistă blândul
pastor, ca să arate că a greşit Aristotel când a spus că beţia de bere
face pe om să cadă pe spate. Negrii însă stăteau cu nasul în ţărână.
Iată ce a observat în treacăt Livingstone.
Aşadar băuturile spirtoase erau răspândite peste tot.
PRELEGEREA IV 4 decembrie 1935

Am arătat cum omul şi-a completat alimentarea printr-o sumă
de băuturi fermentate.
Erau atâtea plante cari cuprind cantităţi considerabile de zahăr,
şi atunci fermentarea era făcută. Iată băutura alcoolică sau unele
seminţe puse în apă căldicică, germinează şi iată fermentarea gata.
În al treilea rând laptele fermentează şi el. poate să ajungă să aibă
5-6% alcool. Iată atâtea băuturi alcoolice.
Avem să trecem la categoria de băuturi narcotice, dintre care
unele sunt destul de primejdioase. Să începem cu cel mai folositor
dintre toate care este şi foarte util. Ceaiul este frunza unui copac
XXIX

din Extremul Orient. Aşa de mic este copacul încât se pot planta
pe un hectar, 10 mii, dintr-un metru într-un metru.
Se culeg frunzele cele tinere şi se lasă să se usuce. Important
este faptul că acest copac care a ajuns la dezvoltare aşa de mare,
frunzele lui fierte dau o băutură stimulentă în înţelesul bun al cu-
vântului, activând funcţiunile intelectuale. Citez de curiozitate a-
precierile unui etnograf:
„Îndată ce bem băutura aceasta, ni se pare că vedem mai lim-
pede, judecăm cu mai multă agerime, gândurile pe care înainte le
căutam în zadar, vin repede spre noi”.
Lăsând de o parte funcţiile intelectuale, chinezul, de 5 mii de
ani, cultivă acest copăcel şi se serveşte de băutura preparată din el.
A ajuns această cultură de o însemnătate nu numai comercială, ci
şi de o însemnătate politică, întrucât pe podişurile cele înalte ale
Asiei, ceaiul, într-adevăr, este indispensabil. Tibetanul nu bea apă,
apa fiind foarte rea. Singurul corectiv este ciaiul, care nu-i de o
calitate superioară, ci fiind păstrat în mici pachete presate. O parte
din acesta se amestecă cu apă formându-se o băutură care poartă
numele de ceai, în realitate, este un fel de supă, care este şi un
stimulent pentru funcţiunile organice al celor care trăiesc pe plato-
urile cele înalte. Este absolut indispensabil ceaiul ca corectiv pen-
tru gustul rău al apei. Este destul să pomenesc că chinezii singuri
consumă peste un milion tone pe an, iar băutura aceasta din Extre-
mul Orient a fost răspândită şi în alte ţinuturi, adusă de englezi.
Până acum 2-3 secole şi acum chiar, în regiunile cu climă ne-
plăcută, mai ales în nordul Europei, reputaţia ceaiului era extraor-
dinară, era numit iarba divină, doctoria pentru toate bolile. Ceaiul
până astăzi a rămas băutura nordicilor: englezilor, ruşilor. În ţările
de nord care n-au podgorii, băutura acestei plante este un stimu-
lent important, prin aceea că stimulează funcţiunile organice, acţi-
unea circulaţiei, ba chiar dispoziţia creierului. Este o băutură slab
narcotică. Din acest punct de vedere a folosirii lui este fără efect
dăunător.
Un alt ceai este numit Maté din Paraguai şi din toate regiunile
din mijlocul Americii, care se bea cu pasiune. Este un preparat din
frunzele unui copac. În America de Nord la sud de marile lacuri,
XXX

înaintea venirii lui Columb erau aşa numitele băuturi negre, pre-
gătite din frunzele unui copac, illex cassine.
Un alt narcotic foarte cunoscut este cafeaua. Este foarte răs-
pândită ca întindere în spaţiu şi se leagă de Arabia şi de Abisinia.
Speciile cele mai nobile au fost atinse de o boală care decimează.
Brazilia aduce cea mai mare parte, cantitate; aşa de mare, că se
aruncă în mare milioane, ca să nu scadă preţul. Din câţiva copăcei
din secolul trecut, a ajuns la întindere cultivarea acestui copac.
Cunoaşteţi bine, din istorie, cazul logofătului Tăutu. Ceea ce i s-a
întâmplat logofătului i se putea întâmpla oricui pe vremea aceea.
La curtea lui Ludovic al XI-lea s-a băut cea dintâi cafea în Europa.
Mai departe, cel dintâi narcotic foarte important este coca. Es-
te scoasă din copacul erytraxilon coca, originar din America. Pe-
ruvenii din partea de răsărit, în valea intermediară regiunilor prea
calde, cultivă suprafeţe întinse din acest copac. Este important
prin aceea că stimulează organismul, fiind de un real folos în ţi-
nuturile prea înalte, narcotic care însemnează o completare la hra-
na omului în ceea ce priveşte adaptarea lui la aceste medii spe-
ciale. În ilustraţiile care arată vechea civilizaţie peruviană vedeţi o
traistă, un fel de pungă în forma unei traiste plină cu frunze uscate
de coca. Frunzele acestea sunt mestecate în gură. Câteodată se a-
mestecă cu alte lichide şi substanţe. De obicei se amestecă - se în-
ţelege pentru ce - cu o cantitate de calcar. Probabil ca să dureze
cât mai mult amestecarea. Este un stimulent al organismului pen-
tru suişurile pe munte.
O altă plantă din care s-a scos narcotic, a fost copacul care
produce cacao, care trece peste 10 metri. Din descrierea lui se văd,
ca o curiozitate, flori atârnând pe trunchi şi fructe până la pământ.
Fructul este mare de o jumătate metru. Important la aceasta plantă,
că cuprinde multă grăsime; seminţele din acest mare fruct, care
seamănă cu castravetele, au 50% grăsime. În Spania, pe timpul re-
gelui Montezumo, s-a băut ciocolată. Un aliment şi o băutură de
mare însemnătate pentru localnici, amestecată cu miere, piper sau
cu alte substanţe. Atât de mare însemnătate avea în viaţa lor a-
ceastă plantă, încât seminţele ţineau loc de monede.
XXXI

Pe lângă aceste băuturi folositoare, sunt altele de-a dreptul dă-
unătoare, primejdioase. Iată o liană, banisteria caapi; care încurcă
pădurile ecuatoriale, dacă este fiartă în apă, sucul băut, produce
un somn care ţine 3 zile, un somn agitat cu fel de fel de vedenii.
Planta aceasta are o însemnătate, dar în altă latură. Mai sunt şi
altele: de pildă un fel de salcâm. La negrii africani, războinicii îşi
fac din coajă, o băutură pe care o beau înainte de a pleca la război.
Băutura aceasta îi irită, le dă un fel de curaj fizic. Iritarea merge
până la un fel de furie, de turbare. Omul a întrebuinţat această bă-
utură unde a crezut că furia este necesară: adică la război.
Iată o serie de narcotice, unele utile, câteva primejdioase pe
care omul le întrebuinţează sub fel de fel de forme. Se înţelege,
narcoticele acestea pot să fie considerate ca un progres în ceea ce
priveşte tehnica alimentară, după cum mirodeniile sunt un pro-
gres. Piperul, vanilia, zahărul, scorţişoara, cuişoara, sunt progrese
pentru hrană, întrucât stimulează hrana, funcţiile digestive; tot aşa
narcoticele acestea erau un adevărat progres: ele îndeplinesc ali-
mentaţia. Până aici nimic de spus. Pot să fie considerate ca o ade-
vărată fază de înaintare în evoluţia omenirii.
Din nenorocire omul a avut ideea - o idee neaşteptată, negăsi-
tă la nici un animal - de a lărgi întrebuinţarea acestor narcotice.
Este o plantă originară din America pe care indigenii o aprind tră-
gând fum în gură şi în plămâni.
În 1492, cei dintâi care s-au întors din expediţia lui Columb au
venit cu vestea că în Insula Cuba, indigenii au o frunză pe care o
fac sul, o aprind la un capăt, iar de la celălalt capăt sug fum pe ca-
re îl trag în piept sau îl dau pe nas; un obicei foarte curios. Acest
sul se numea tabacos. A fost utilizat şi în Europa; cultura întin-
zându-se până în regiunile grâului. Iată cum a ajuns o plantă otră-
vitoare să facă concurenţă unei plante alimentare ca grâul. Şi în A-
merica de Nord la unii piei-roşii există acest obicei. Acolo se pune
frunza într-o lulea. În alte părţi, în America Centrală, în Peninsula
Yukatan, era obiceiul să fie tăiată trestia de zahăr în fragmente, să
fie scobită şi sulul pus în scobitura trestiei se numea zicar, (ori-
ginea cuvântului ţigară: trestie de zahăr, zicar, ţigară).
XXXII

Ce ciudăţenii ale asociaţiilor de idei! Iată originea acestui nar-
cotic, care este din cele mai primejdioase şi care s-a întins, cu
toate că are efecte atât de neplăcute şi ajuns temă de buget la mul-
te state. S-au făcut fel de fel de încercări ca acest ciudat obicei să
fie stăvilit, chiar cu pedepse grele, ameninţări cu moartea, dar za-
darnic, se fumează în toată Europa.
O parte din avuţia naţională se duce pe fum. Dar un lucru ciu-
dat: chiar cei care se luptă din greu cu viaţa, având puţine mijloace
de existenţă, risipesc banii pe fum. Ceea ce dovedeşte că în ţările
civilizate, cu o populaţie pe o treaptă de civilizaţie superioară, o-
mul este capabil de absurdităţi întocmai ca acelea ale unei popu-
laţii primitive.
Pe lângă tutun, vine la rând cânepa. Ea este cunoscută ca o
plantă textilă de o mare însemnătate. Totuşi în America şi Africa
cânepa este fumată. În regiunile de la sud de marile păduri con-
goleze, sunt negri care fumează cânepa cu mare pasiune. Ame-
ţeala este grozavă. Totuşi indigenii au cluburi unde se adună şi se
afumă reciproc unii pe alţii. Se mai întrebuinţează şi unele răşini.
Cu răşină aprinsă se afumă reciproc în unele împrejurări festive.
Mai departe, cităm ca narcotice puternice, pe cel mai primej-
dios, opiul. Pentru China este o adevărată pacoste naţională. Cine
a citit ce efect are opiul asupra populaţiei chineze, cine a văzut i-
lustraţii ale bietei făpturi omeneşti căzută în stare de ruină a sis-
temului nervos, se înspăimântă că poate fi un popor realist ca cel
chinez, care să lunece într-o direcţie aşa de absurdă asupra econo-
miei sănătăţii lui. Cocaina o cunoaşteţi cu toţii. Betel este un fel de
piper a cărui foi se mestecă în gură. Se întrebuinţează în Orient.
Altă băutură este aşa numita kava băutură naţională polineziană.
Rădăcina unui piper-methysticum este zdrumicată într-o formă
care este foarte greu de povestit. Ceata întreagă mestecă rădăcinile
şi foile acestui piper, iar rodul mestecatului se adună şi se aruncă
într-o farfurie comună. Aici se formează această băutură naţio-
nală. Astăzi s-a trecut peste forma aceasta şi se fărâmă într-o pia-
tră rădăcinile. Băutura se pregăteşte înaintea ospăţului. Este o bău-
tură naţională întrucât serveşte ca un mijloc de sociabilitate în
toate împrejurările. Cei care primesc băutura aceasta din partea
XXXIII

gazdei, trebuie să ţină un discurs. Este o băutură de mare însem-
nătate socială.
V-am înşirat aceste plante din care se scot băuturi narcotice,
care sunt departe de a fi produsul civilizaţiei europene, ci desco-
perite cu mult mai înainte, de localnici în diferite regiuni ale pă-
mântului. Acum o întrebare: băuturile aceste narcotice sunt numai
un produs al lăcomiei omului, al unui apel desfrânat, sau unele au
şi o altă semnificaţie?
Câtă vreme omul a fost culegător, ca animalele, direct din na-
tură, hrana şi băutura se găseau pe acelaşi plan ca al animalelor.
Când însă s-a ridicat peste nivelul animalelor prin unelte, mai ales
prin unealta care se cheamă foc, graţie muncii cu unelte a făcut
marele pas de descoperire a graiului. Când cu ajutorul graiului a-
junge să-şi îmbogăţească mintea, ridicându-se la regiunea abstrac-
ţiei, având posibilitatea să formeze noţiuni - evident atunci s-a su-
it pe un plan unde firul vieţii s-a desfăşurat deosebit de firul vieţii
celorlalte animale. Atunci au devenit posibile fel de fel de asocia-
ţii de idei, şi iată şi posibilitatea lunecării alături de drumul obiş-
nuit al luptei pentru adaptare la mediul fizic.
Spuneam adinioarea de acea curioasă liană, banisteria caapi,
din ea făcându-se băutura care produce un somn de 3 zile, somn
agitat cu fel defel de vedenii. Cum a ajuns la această experienţă
cea dintâi făptură omenească nu se poate şti, însă odată ce pro-
prietatea ei a fost cunoscută, omul în nevoia de raportare faţă de a-
tâtea puteri, în faza cugetării magice, s-a servit de mijlocul bi-
nevenit ca să intre în contact cu acele puteri superioare. De câte
ori vrea să vorbească un indian, piele-roşie, din Ecuator cu zeul
Iguan se întoarce cu faţa la vulcanul Sangai şi bea această băutură
care îi produce o stare de somnolenţă, de vise. Pe drumul acesta
de vise s-au făcut fel de fel de profeţii; se descopăr boli; preotul
arată ce are să i se întâmple tribului etc.,etc.
În acest caz băutura narcotică nu mai pare o lunecare a
simţului fizic, ca să facă plăcere, ci este o necesitate socială. Ve-
deţi pe ce cale băuturile narcotice servesc nu numai ca complinire
a alimentării, ci pătrund în viaţa omenească. Dar nu numai pentru
a intra în raporturi cu zeii, ci pentru alte ocazii, băuturile narcotice
XXXIV

au fost necesare şi sunt necesare în faza aceasta a cugetării magi-
ce. Anume: în lupta împotriva morţii.
Toţi primitivii consideră moartea ca întâmplătoare, nenatura-
lă. Natural este să trăieşti totdeauna. Cine este bolnav trebuie să se
întâmple ceva cu el: o putere rea influenţează asupra lui. Puterile
rele cele mai obişnuite sunt morţii. Aşa că oamenii trebuie să fie
necontenit într-o luptă permanentă cu cei care au plecat dintre ei,
să împiedice de-a fi agresivi sau de a se întoarce. Iată pentru ce le
dau tot ce au: haine, unelte, arme, toate sunt aruncate după mort.
Ba fac şi o îngrăditură împrejurul mormântului, ca morţii să nu
poată ieşi. Atâtea şi atâtea amănunte care ne amintesc eresurile din
mijlocul ţărilor civilizate. Anume: morţii, strigoii ţintuiţi cu un par
în inimă. Cu atât mai mult la sălbatici, preocupările acestea sunt
mai grave.
Iată pentru ce în această luptă sunt binecuvântate narcoticele.
În anumite timpuri la ospeţe mari, se aduc oasele morţilor şi se
sfărâmă, iar o parte din oase trebuie băută cu o băutură ameţitoare.
Cum se leagă toate aceste băuturi de atâtea şi atâtea obiceiuri
şi asociaţii de idei? Aceste asociaţii sunt inevitabile în această sta-
re de civilizaţie.
Citez ca o curiozitate întrebuinţarea tutunului care se fumează
în mari cantităţi. (Pregătirea la preoţi durează aici 12 ani). Când
ameţeala din cauza narcoticelor este mai puternică, în starea a-
ceasta, preotul poate face profeţii. Aşadar, la băuturile alcoolice şi
la cele narcotice se asociază afumările, toate acestea la un loc for-
mează un fel de luptă neclară contra puterilor care apasă pe om, a-
şa încât după ce triumfă viaţa asupra morţii, primăvara o sărbă-
toresc cu lacrimi, iar toamna, anotimpul care trebuie să însemne
biruinţă, încep iarăşi ospeţe, iarăşi afumări, şi în acelaşi timp un
joc cu măşti pe care sunt desenate lacrimi pe de o parte, triumful
pe de alta.
Iată aşadar, o pârtie deschisă între băuturile naturale, mai de-
parte cele fermentate, în cele din urmă cele narcotice, ca un fel de
complinire a vieţii. Pe lângă însemnătatea religioasă pe care am
pomenit-o, în America, planta aceasta are şi o însemnătate juri-
dică: fumatul împreună înseamnă prietenie. Cine fumează împreu-
XXXV

nă însaemnză că tratează pacea. Pieile-roşii treceau un fel de lulea
mai lungă din mână în mână; toţi care fumau se considerau pri-
eteni, iar tratativele de pace erau deschise.
Vedeţi dar că cine se ocupă de nutriment ca tehnică a civiliza-
ţiei, trebuie să se ocupe de toate categoriile de băuturi pe care le-
am înşirat noi. Etnograful este dator, descriind hrana, în genere, să
adauge la aceasta şi băuturile de tot felul, trebuind să adauge seria
întreagă a uneltelor de care se serveşte pentru acest uz, fiindcă a-
ceste unelte pot fi interpretate ca un fel de progres în civilizaţie,
numărul, calitatea, materia, dimensiunile şi originea lor având o
mare însemnătate, dacă noi formaţiuni etnografice au inventat alte
unelte sau le-au împrumutat de la alţii. Cum vedeţi etnografia des-
criptivă are o enormă sarcină de îndeplinit toată această parte de
descrieri a hranei şi băuturii, trebuie să fie pentru fiecare forma-
ţiune etnografică de pe faţa pământului cu conştiinciozitate des-
crisă, ca să putem ajunge la clasificări şi grupări etnografice. Se
înţelege că aici trebuie luată în considerare nu numai partea fizică,
ci şi cea sufletească.
Aţi văzut băuturi ca mijloc de a intra în legătură cu zeii, adică
o cugetare magică. Băutura ca raportare etică: fumatul era semn
de pace. Băutura ca raport estetic: vă spuneam de populaţia din ră-
săritul Asiei, Aϊno, care nu bea fără să aibă un beţişor care să le
ferească barba.
Toate amănuntele trebuie luate în considerare pentru ca să ne
dăm seama de progresul civilizaţiei, de gradul în care se găseşte
fiecare formaţie etnografică în parte. Cum vedeţi, peste partea pur
materială, se suprapune o parte sufletească. Era justificată cred
comparaţia prin care arătam raportul dintre civilizaţie şi cultură:
„După cum frunza are două feţe, una străluceşte spre soare, cea-
laltă ţinteşte spre pământ spre a respira; tot aşa viaţa omenirii are
două aspecte: una telurică, civilizaţia, tehnica materială; alta ce-
rească, cultura sau suma tuturor produselor sufleteşti prin care o-
mul cată să intre în echilibru. Amândouă sunt inseparabil simulta-
ne, nu succesive cum pretind unii”. Două aspecte intim legate de
care trebuie să ţinem seama în tot cursul preocupărilor noastre de
etnografie.
XXXVI

PRELEGEREA V 11 decembrie 1935
Să continuăm firul prelegerilor de etnografie ca să încheiem
marele capitol cu privire la alimentare: mâncarea şi băutură.
Cred că v-aţi dat seama de un fapt care merită să fie pentru tot-
deauna reţinut. Anume: omul este cel mai artificial animal de pe
faţa pământului, aşa de artificial încât nimic n-a cruţat aproape, a-
fară de organele interne, în forma originală. A fost nemulţumit de
capul lui: şi-a deformat capul, (micro-ce-falie, micro-cefalie), şi-a
străpuns nasul, şi-a găurit urechile, şi-a scos dinţii, şi-a sculptat
tatuaje sau şi-a tăiat degetele (de parcă ar fi avut prea multe). În-
chipuiţi-vă un elefant care şi-ar distruge trompa; aveţi impresia că
s-a întâmplat ceva animalului.
După cum în latura adaptării organelor, omul este cel mai arti-
ficial animal de pe faţa pământului, tot aşa de artificial este în la-
tura alimentară. Felul de a se hrăni, pâinea de toate zilele, tot ce se
mănâncă ca hrană, dar mai ales felul de băuturi, sunt nu se poate
mai departe de natură. Îndeosebi, când este vorba de băuturile fer-
mentate, care sunt străine întregii animalităţi Băuturile narcotice
sunt şi mai străine celorlalte animale. Când este vorba de anima-
lul Homo sapiens, cu creierul îmbibat de alcool, cu nervii intoxi-
caţi de băuturile narcotice, omul apare în faţa noastră sub nivelul
animalităţii, nu Über-Mensech, ci sub animalitate.
Dacă ne gândim acum şi la mediul în care se găsesc oamenii,
vedem că ei îşi schimbă mediul înconjurător aproape în întregi-
me; afară de aerul pe care îl respirăm cu toţii, ba încă nici acest
aer nu-i la fel. El este încălzit sau răcorit. Se serveşte omul de foc
ca să schimbe atmosfera şi de haine, ca să creeze o mică atmosferă
împrejurul corpului sau prin locuinţe.
Ne punem acum întrebarea: Putem deosebi în evoluţia civili-
zaţiei, spre latura aceasta, anume faze care să ne dea un fir con-
ducător, pentru cercetările etnografiei descriptive, a fiecărei unităţi
etnice de pe faţa pământului?
Înainte de-a răspunde la această întrebare, un lucru este deplin
câştigat pentru dvs., că faimoasa trilogie care se mai găseşte ici şi
acolo prin cărţile de istorie sau de sociologie, este definitiv înlă-
XXXVII

turată din preocupările noastre. Ea este cu totul alături de realitate.
Un lucru este sigur: o fază primitivă a trebuit să existe, o putem
încă urmări pentru toată omenirea; faza de culegător, la fel cu ce-
lelalte animale. Adică să culeagă ceea ce îi dă natura. Înainte de a
descoperi focul sau celelalte unelte, homo sapiens, se găsea în sta-
re de culegător, ca toate celelalte animale care se hrănesc direct
din natură. Anume: omul lua legume sau vegetale, poame, semin-
ţe, coajă de copac, frunze, flori, dar mai ales rădăcini. Dar din toa-
te timpurile, omul s-a învăţat să pună ochii pe munca altuia. Până
astăzi, australienii jefuiesc muşuroaiele de furnici sau ceea ce adu-
nă un şoarece sub pământ.
Cantitatea de cereale, adunată de alte animale era o bună pradă
pentru om. Sunt o sumă de animale care adună provizii pentru iar-
nă: de pildă cazul veveriţei, iar din lumea vegetalelor tot ce se pu-
tea culege era binevenit. Apoi din regnul animal au fost o sumă de
culegeri: mici animale infuzoare, melci, peşti, râme, insecte, mo-
uşte fixate de stânci etc. Iată un lucru care este sigur: o stare pri-
mitivă, când omul s-a dezlipit de animalitate, era starea de culege-
re, pentru om, ca oricare animal care se serveşte de culegere.
Se înţelege că în faza aceea, tehnica era foarte redusă, era a-
proape nulă. Mijlocul de care se servea era mâna; degetele vin în-
că mai târziu. Şi cu încetul s-au adăugat lucruri ascuţite sau bolo-
vani rotunjiţi, eolitici, crengi, beţe.
La atât se reducea tehnica în starea de culegere. Ce se întâm-
plă acum cu oameni foarte puţini numeroşi răspândiţi în diferite
regiuni ale feţii pământului în ipostaza aceasta de culegere? În-
cetul cu încetul s-a făcut prima diferenţiere, culegerea devenind
ceva mai agresivă (nu putea fi prea agresivă, fiindcă omului nu-i
dădea mâna, nu era puternic). Împrejurarea a făcut ca omul să fie
omnivor, să mănânce orice se găsea. Aşadar, modest ca putere,
omnivor, cu arme slabe - unghiile lui nu sunt primejdioase - şi nici
dinţii prea puternici, agresivitatea, aşadar, nu putea fi prea mare.
Când cu ocazia culegerii s-au adăugat unelte care au devenit
puternice, omul a devenit un culegător cu agresivitate, a devenit
vânător. Şi astăzi avem formaţiuni etnice care sunt numai cule-
gătoare directe din natură, care sunt numai vânători. Gândiţi-vă la
XXXVIII

eschimos: nici arme multe, nici agricultură, nici păstorit, dar vâ-
nătoarea eschimosului este un sumum.
Tot din această sferă a culegerii, s-a dezvoltat, pe încetul, şi o
apropiere a unor plante. Va să zică un început de agricultură. (În
altă direcţie se va vedea apropierea unor animale).
Dar să vă feriţi de a asocia starea aceasta cu păstoria, fiindcă
animalele acestea au fost departe de acelea care ne interesează în
păstorit, a fost, bunăoară, o sumă de animale inutile. Cine priveşte
coliba unui bororo, o piele-roşie din America, găseşte acolo fel de
fel de păsări netrebnice. Maimuţele care fac aci un zgomot asur-
zitor, sunt un element de sociabilitate pentru femeia care rămâne
singură sau pentru copii. Însă toate aceste animale sunt inutile.
Nici gând să se găsească erbivore. Nu-i vorbă că nici nu era vreun
erbivor în America de Sud. Aici erbivorul l-am adus noi europe-
nii. Fel de fel de păsări, ba chiar un peşte a fost, în unele părţi de
pe faţa pământului, apropiaţi de sfera vieţii omeneşti. Gândiţi-vă
în răsăritul Asiei, unde peştele devine aproape domestic, în China
şi în unele părţi ale Europei. Sunt iazuri unde se cultivă peşti şi
dacă cineva sună un clopot, vede cum „mutul” din apă aude şi vi-
ne să primească hrana la mal. De îndată ce animalele s-au domes-
ticit, ele variază ca formă şi culoare; aşa sunt peştii din China care
au fel de fel de culori. Iată dar şi peştele devenit domestic. De
păsări nici nu mai vorbim. Albinele, e drept, au venit târziu de tot,
erbivorele iarăşi destul de târziu.
Din sfera largă a culegerii, s-a deosebit pe încetul domesticirea
de plante şi multe animale între care au fost şi erbivorele. Intere-
sant că pentru hrană sau lapte, acestea sunt un produs târziu al ci-
vilizaţiei. Aşadar, păstoritul - ca element de mijloc în faimoasa tri-
logie - este ceva cu totul excepţional, se găseşte într-o zonă foarte
limitată pe faţa pământului.
În toată Lumea Nouă nu era păstorit pentru că nu existau ani-
male care să fie domesticite, afară de lamă, într-o mică regiune din
America de Sud. În ceea ce priveşte alimentarea, trebuie să vă daţi
seama că evoluţia civilizaţiei în latura hranei, s-a făcut în chip
foarte diferenţiat. Nu există un acelaşi fir care să-l urmărească o-
menirea în procurarea hranei. În unele direcţii omul s-a îndreptat
XXXIX

spre vânătoare, în altele spre domesticirea plantelor, anume spre
agricultură. În alte direcţii s-a îndreptat spre domesticirea sau ex-
ploatarea unor animale; însă nu poate fi vorba de a găsi o scară co-
mună faţă de care să măsurăm evoluţia întregii omeniri. Scara da-
că există, n-are acelaşi număr de trepte şi nici în aceeaşi ordine.
Ce rămâne de făcut? În primul rând, lăsând vânătoarea deopar-
te, dacă ne întoarcem cu faţa către agricultură şi domesticire, să nu
mai întrebuinţăm cuvântul păstorit. O formă foarte simplă de vâ-
nătoare, de exploatare a naturii, a fost pescuitul. Pentru ce? Fiin-
dcă era cel mai aproape de culegere. Din culegere încetul pe înce-
tul a trebuit să se nască pescuitul şi anume în forma cea mai sim-
plă, cu mâna. Şi în zilele noastre pescuitul se face cu mâna. Cine
se duce prin părţile muntoase vede cum oamenii dibuie încetul cu
încetul sub pietre un peşte sau cum bagă mâna şi dibuie prin cot-
loane sub maluri, nimerind vreun rac sau un şarpe în locul peşte-
lui. E un pescuit care are exact aceleaşi funcţii ca şi culegerea. De
la acest pescuit, e o întreagă gamă până la pescuitul sistematic, co-
lectiv, cu mai multe luntrii, care presupune un întreg grup de pes-
cari.
În Polinezia sunt plase de peşte de 100 metri lungime. De la
pescuitul direct cu mâna sau cu instrumente mici, până la acest
pescuit care presupune o tehnică şi o colaborare aşa de largă, este
o scară de perfecţionare foarte întinsă. De la această perfecţionare
a pescuitului ca în Polinezia, până la pescuitul modern al europe-
nilor, care devastează în momentul de faţă regiunile polare, (cu
Marea Arctică au isprăvit) până la pescuitul cu vase speciale, cu a-
devărate instrumente de tir, o cange care se zvârle în trupul bale-
nei, este o scară nu se poate mai variată.
Ar trebui, dacă metoda etnografiei descriptive era din timp
cultivată hologeic, să fi privit pescuitul, cu toate uneltele lui pe
toată faţa pământului. Să fi avut tipuri de pescuit, lucrurile acestea
ne-ar fi ajutat să ajungem la clasificări. Din nenorocire, n-au fost
făcute până astăzi astfel de cercetări hologeice, monografii com-
plete, pentru nici una din ramurile acestea. Este o enormă muncă
de făcut de aici înainte. Să înşiri toate uneltele de pescuit, să le
grupezi regional, să arăţi metoda de pescuit în legătura cu unealta,
XL

fără să mai vorbim de intervenţia a o sumă de consideraţii magice
în pescuit.
În momentul de faţă, ne preocupăm numai de tehnica materia-
lă a procurării alimentelor. În orice caz, întrevedem putinţa unei
clasificări în materia aceasta adunată atât de fragmentar şi anume
două tipuri de pescuit: cu navigaţie şi fără navigaţie. Iată o mare
deosebire: pescari mici şi pescari mari.
Prima noţiune este a unui singur individ, cu unelte reduse, de
abia trecut peste faza de culegător. Cu o copcă cu care ia apă, fue-
gianu seacă apa dintr-o baltă, ca să lase peştii pe uscat. Ce poate
fi mai simplu decât această tehnică? Aşadar, fără navigaţie, pes-
cuit cu mijloace simple şi cu mare navigaţie, aşa cum este cazul în
mările polare.
În al doilea rând, putem deosebi în pescuit două tipuri în pro-
curarea alimentului: 1). Fără nici o ordine, ceea ce se numeşte cu
un cuvânt care nu se poate traduce „Raubwirschaft”, „gospodărie
hoţească”. Să ia tot ce se găseşte chiar dacă n-au nevoie de hrană;
2). O consumare metodică de pescuit, după anumite anotimpuri şi
anume condiţii, pentru ca alimentul să nu fie compromis. Iată do-
uă categorii care pot fi puse înaintea noastră când descriem holo-
geic pescuitul pe toată faţa pământului.
În al treilea rând ar fi foarte multe categorii de stabilit după fe-
lul şi numărul uneltelor care se întrebuinţează. Iată exemple care
sunt aproape de experienţa tuturor. Ce înseamnă astăzi pescuitul
cu undiţa? Să prinzi un animal cu o nadă. Dar ce deosebire între
undiţa aceasta până la undiţa perfecţionată (dar nu din Europa, din
unele regiuni, unde omul se găseşte pe o treaptă inferioară de
civilizaţie, ce distanţă enormă. Este cazul cu undiţa melanezilor.
Închipuiţi-vă un zmeu, care pluteşte în aer ca orice zmeu, făcut din
foi de palmier, priponit. De zmeu atârnă aţă; această aţă are la un
capăt, pe lungul undiţei, o pânză de păianjen cu un păianjen în
mijloc, la care se repede peştele să-l prindă. Cum i-a venit omului
în minte să se servească de un zmeu ca să ducă undiţa departe de
mal?
Din aceste puţine fapte vă daţi seama ce greu este de cercetat
aşa numita fazeologie, adică de a stabili fazele prin care a trecut
XLI

tehnica alimentară la toate grupele etnice de pe faţa pământului.
Este o muncă imensă. Datoria etnografului este să se servească de
anume categorii de fapte care să-i înlesnească această muncă.
PRELEGEREA VI 13 decembrie 1935
Pusesem întrebarea: putem deosebi faze în tehnica alimentară?

Ca să putem răspunde la această întrebare ar trebui să avem la
îndemână descrieri complete a tot ce s-a cules şi se culege încă în
momentul de faţă pe toată faţa pământului, pentru ca această no-
ţiune de etnografie, culegerea, să fie clară. Din nenorocire etno-
grafia descriptivă cum am mai spus nu este atât de înaintată încât
să putem deosebi hologeic, pe toată întinderea continentelor şi
mărilor, deosebiri în ceea ce priveşte tehnica alimentară.
Iată de pe vremea când ascultam şi eu prelegeri de etnografie,
care erau rubricile care le puteam urmări, după Fr. Ratzel şi Bas-
tian: întâi limba, al doilea religia, ştiinţa şi arta, invenţia agricul-
turii şi păstoritului, haina şi podoabele, locuinţa, familia, societa-
tea şi statul. Este destul să vadă cineva cum se înşiră criteriile du-
pă care să se orienteze etnografia descriptivă, ca să-şi dea seama
că se începea cu cel mai subtil caracter, cu limba, care cere mai
multă cercetare decât era posibil în acel timp şi chiar în momentul
de faţă. Noi trebuie, în primul rând să începem cu latura materială,
adică civilizaţia, şi abia mai târziu să ajungem la cultură.
Fr. Ratzel şi alături de el Bastian, întemeietor al muzeului de
etnografie din Berlin, şi-au pus întrebarea dacă nu se poate urmări
pe toată faţa pământului, calea unui element, care să dea firul unei
grupări hologeice. Între altele, există vreo legătură între armele de
vânătoare de pe toată faţa pământului sau ele sunt despărţite? În-
trebarea aceasta o pusese de mult Bastian şi răspunsul fusese cât
se poate de sumar, anume prin ceea ce se numeşte „Elementer-
gedanke”, adică oriunde găseşti fenomene care se apropie, să gă-
seşti una şi aceeaşi formă (un arc din Africa şi unul din Melane-
zia). Lucrul nu este de mirare, deoarece capul omenesc fiind orga-
nizat la fel, nu poate da decât rezultate la fel.
XLII

Fr. Ratzel priveşte problema altfel. Să admitem că este identi-
tatea între cugetări, care să explice identitatea obiectivelor în civi-
lizaţia materială sau identitatea ideilor când este vorba de cultură,
însă cu o condiţie: să încercăm mai întâi să vedem dacă nu cumva
au fost împrumutate. Dacă se gândeşte o zonă pentru arcul din A-
frica şi altă zonă pentru negrii din sud-estul Asiei, să vedem dacă
n-a fost posibilă o mişcare în spaţiu, un împrumut. Pe calea a-
ceasta s-au pus fel de fel de probleme, dar etnografia n-a rămas
nici în acest stadiu, cum voi arăta mai târziu.
Să vedem dacă nu cumva putem deosebi provincii geografice,
dacă nu găsim mai multe caractere îmbinate în chip organic. În fe-
lul acesta putem trece de la descrierea faptelor, la clasificări, ceea
ce este un pas înainte. Aşa s-a ivit termenul „kulturkreise”. Pe noi
nu ne interesează ce-a înţeles Fr. Ratzel prin „kulturkreise” şi nici
dacă reprezintă un progres. Este destul să relev un fapt: etnografia
şi geografia se găsesc în momentul de faţă sub presiunea unor spe-
culaţii aproape metafizice.
Pe la 1830-40, când începe să cucerească Humboldt prin opera
„Cosmos”, paralel cu cercetările de geografie fizică, era o direcţie
în filosofia germană, de „saturnalii ale spiritualităţii omeneşti”.
Ne găsim aproape de o revenire la acele saturnalii. Totuşi unii et-
nografi au ajuns să stabilească grupe destul de organice, privind
un fenomen pe toată întinderea planetei.
După culegător, omul a trecut la vânătoare. Ce este vânătoa-
rea? Pentru aceasta ar trebui să cercetăm ce animale a vânat omul
în diferite regiuni ale planetei, ce arme a avut şi ce metode, şi să
vedem după descrierea în faţa naturii, nu după materialul adunat
într-un dulap sau altul, dacă este o comunitate de spaţiu la toate a-
ceste grupe şi dacă în viaţa de toate zilele, ele se leagă în chip or-
ganic, în dezvoltarea acelei unităţi etnice, cu uneltele, armele, etc.
Ar fi trebuit ca în culegere, în vânătoare să fi urmărit un singur e-
lement pe toată faţa pământului, să vedem cum se îmbină cu alte
elemente, să căutăm adică un fir conducător. Din nenorocire s-a
pierdut multă vreme cu îngrămădirea de material, făcându-se des-
crieri după material de muzeu nu după natură.
XLIII

Fiindcă este vorba de vânătoare, să cercetăm ce animale a vâ-
nat omul în fiecare regiune, cu ce arme şi ce metode. Cea dintâi
metodă întrebuinţată de om în vânătoare este pânda între copaci,
cum fac şi animalele sălbatice. Pentru vânătoare trebuie locuri li-
niştite şi, în acelaşi timp, locuri prielnice unde să ai mai multă po-
sibilitate să te apropii de vânat. Aşa că în regiunile unde apa este
rară, locurile de adăpare, care sunt ţinutul de predilecţie pentru
fiare ca să pândească erbivorele, au fost alese şi de om pentru
pândă. Aşadar pânda e cea dintâi metodă, însă însoţită de o sumă
de alte procedee, de pildă imitarea glasului.
În Carpaţi, pentru vânarea cerbului, se imită mugetul taurului,
şi iată animalul ademenit în mijlocul poienii. Pentru păsări se în-
trebuinţează tilinca: se fluieră uşurel, iar pasărea auzindu-şi glasul
imitat, se apropie. Eschimoşii întrebuinţează o labă de zgâriat care
imită foca, şi o apropie de produşcă. Foca iese să vadă cine o
cheamă. Se mai întrebuinţează şi măşti. Unele Piei Roşii îşi fac un
fel de paravan cam de un metru înălţime din crengi sau piei, pe ca-
re le împing înainte. Este destul să se adăpostească ca să nu fie vă-
zuţi. Alţii de-a dreptul (cum este cazul pentru Veda Ceylon) se a-
coperă cu frunze după metoda animalelor. Boşimanii se acoperă
cu pielea şi penele struţului. Struţul rar ca şi omul, boşimanul ţine
capul struţului mort, cu un băţ, sus ridicat şi imitând mişcările
struţului, iată-l apropiindu-se de ceata struţilor. Tot aşa fac pieile-
roşii din Munţii Stâncoşi pentru vânarea cerbului. Se ascund în
pielea cerbului, merg imitând pasul animalului, în patru labe, şi se
apropie de ceată. Iată o sumă şi o sumă de procedee care consti-
tuie vânătoarea prin pândă, care este însăşi vânătoarea animalelor
sălbatice.
O altă modalitate de vânătoare este aşa numita goană. În unele
părţi se întrebuinţează cuvântul hăituială. Aici trebuie însă mai
mulţi vânători. Ei se împânzesc, fac zgomot şi stârnesc vânatul ca
să-l ducă într-o anume direcţie unde îl aşteaptă alţi vânători.
Pentru vânătoarea aceasta, unii sălbatici întrebuinţează anume un
fel de garduri care să meargă paralel şi care se strâmtează cu cât se
apropie de un capăt, aşa încât animalul speriat intră ca într-un fel
de vad care se strâmtează din ce în ce.
XLIV

Până în cele din urmă animalul este îndreptat spre o râpă de
unde nu se mai poate întoarce. În felul acesta este prins. Sau se
mai sapă şi unele gropi înadins. Hăituiala aceasta este o metodă
care se întrebuinţează şi de animalele sălbatice. Lupii ştiu cum să
se împartă în cete ca să mişte vânatul. Oamenii făcând vânătoare
de hăituială se servesc şi de picioarele altora care să-i ducă: acolo
unde poate să aibă cineva un animal cum este calul, se face vână-
toarea călare.
Se face în momentul de faţă în America de Sud şi în America
de Nord. Pieile-roşii (după ce calul a fost adus de europeni) au de-
venit călăreţi minunaţi. Ba unii piei-roşii pot să sară pe spinarea
bizonului din fuga calului şi să-i înfigă cuţitul în gât. Iată vână-
toarea de goană care ar echivala cu sportul englez, vânătoarea de
vulpi. În aceeaşi ordine de idei a îndrumării vânatului prin anume
mijloace, spre anume ţintă, trebuie citată vânătoarea de reni în A-
merica de Nord. Eschimoşii primăvara şi toamna, când renii ies în
cale, cirezile sunt înşelate şi când se adună mulţi, cireada întreagă
este împinsă în lac, unde, în apă, este o pradă uşoară. Tot aşa se
întâmplă şi cu animalele care sunt mai agresive decât renul: cu
mistreţii. Chiar cei mai grozavi mistreţi aruncaţi în lac devin ino-
fensivi. Iată atâtea variante ale vânătorii de hăituială sau goană.
Altă metodă, simplă, tot de la animale, este simpla fugă. Cât
este de greu ursul din America de Nord, urmăreşte vânatul, fără să
iasă din trap, ceasuri, zile şi zile, până în cele din urmă erbivorul
ostenit cade pradă. Tot aşa face şi omul: se bizuie pe fugă cu mai
mult meşteşug.
Boşimanii prind vânatul ascunzându-ne în anumite locuri. Vâ-
natul se stârneşte şi trece apoi din mâna unuia în mâna altuia.
Când unul oboseşte, celălalt vânător, care este odihnit, îi ia locul,
urmărind animalul mai departe. Şi aici omul n-a făcut decât să i-
mite procedeul care l-a văzut la animale. Lupii ştiu că animalele
gonite nu fug drept ci se abat spre stânga. Pe temeiul acestei ob-
servaţii, partea care stârneşte vânatul este sigură că vânatul fuge în
regiunea unde alţi vânători îl aşteaptă. Erbivorele cârmesc, de obi-
cei, spre stânga.
XLV

În sfârşit, [urmează] marea categorie a capcanelor, de la cele
mai mari până la cele mai mici. Chiar pentru elefanţi sunt anume
capcane întocmite de micii vânători pigmei.
Ultima categorie a metodei este asocierea altor animale care să
ajute pe om. Câinele este în primul rând. Dintre păsări, omul a pu-
tut îndupleca o pasăre pentru vânătoarea de apă. Este cormoranul.
S-a putut domestici uşor, trăieşte în colonii, foarte multe cuiburi.
A fost destul să iei un ou ca să scoţi un pui de cormoran, care a
ajuns să folosească la pescuit. În China pescuitul este o ocupaţie
curentă. Pescarii stau câte 4-5 în luntre, cu un cormoran care are
un inel la gât ca să nu poată înghiţi peştele pe care îl aduce în gu-
ră. Pe uscat se întrebuinţează şoimul pentru vânat, pasăre care o
cunoaştem şi noi. În sfârşit chiar un peşte a fost asociat pentru
prinsul altor peşti, un peşte mic cu ghimpi. Un alt peşte de vânat
este remora, care se lipeşte ca o ventuză de alţi peşti, ba chiar de
broaşte ţestoase, care sunt trase la suprafaţă.
Iată o sumă de metode de care se serveşte vânătorul în diferite
regiuni. Vă daţi seama de ce trebuie să ţinem socoteală în ceea ce
priveşte însemnătatea noţiunii de vânătoare în etnografie: anima-
lele care se vânează, uneltele, armele şi metodele. Aşadar, avem
dreptul să considerăm într-adevăr culegerea ca una din fazele fun-
damentale pentru dobândirea hranei întrucât, la început, când s-a
despărţit de animalitate, omul nu putea decât să culeagă hrana
direct din natură. De la culegerea fără opinteli, liniştită, fără the-
nică, omul a trecut la culegerea agresivă, adică la vânătoare.
Acum, [să vedem n.e.] cum s-a făcut trecerea de la această a
doua modalitate, spre celelalte forme mai complexe, spre păstorit
sau agricultură? Spuneam că formula veche - vânătoare, păstorit,
agricultură - este falsă. Este uşor, după ce cunoşti forma de hrană
prin vânătoare, să zici: omul a trebuit să treacă la domesticirea
animalelor, ca să le aibă la îndemână.
Este destul să privească cineva America fie de Nord, fie de
Sud, ca să vadă că nu se poate face trecerea de la vânătoare prin
păstorie spre forma cea mai înaltă care este agricultura. În Ame-
rica de Nord, mai la nord de Mexic, nici urmă de păstorie. Nu-i
nici un animal, nici un erbivor domestic. De asemenea în Ameri-
XLVI

ca de Sud, nici un erbivor domestic, afară de mica parte a Anzilor
Cordilieri. Culegere peste tot. Ş astăzi avem piei-roşii în Brazilia,
aproape numai culegători şi pescuitori, însă nici urmă de păstorit.
Evident, din punct de vedere raţionalist trebuie să ne gândim
la această trecere, că omul a trebuit să-şi dea seama de însemnăta-
tea animalelor şi a trebuit să judece, să vadă că e este mai comod
un animal prins şi domesticit. Însă ceea ce e raţional nu-i întotdea-
una şi real. Cunoaşteţi vestita formulă în saturnaliile filosofiei, „că
ce este raţional este şi real şi tot ce-i real este şi raţional”. Ce este
real, se poate să fie şi raţionabil, că omul îşi dă seama de nece-
sitatea existenţei acelui fenomen şi a explicării lui; însă ceea ce es-
te raţional nu urmează să fie numaidecât real. Iată fapte care ne în-
credinţează imediat. Ce pare mai raţional: să vânezi animalele sau
să le păstrezi, ca să le ai la îndemână, pentru ca să te scutească de
munca de a căuta hrana la întâmplare. Totuşi ideea aceasta nu se
poate mai simplă, este total străină, a fost total străină omului de
la început şi sunt încă documente la sălbaticii de astăzi, care arată
că o idee aşa de simplă este total străină de judecata unui sălbatic.
Ceea ce ni se pare raţional, nu-i întotdeauna şi real.
Avem înainte un caz din America de Nord în ceea ce priveşte
vânătoarea. Pomeneam de ren. Ce-i mai simplu decât să-şi închi-
puie cei care observă pendularea renului de două ori pe an, ca să
ajungă de la o vreme să ia câteva exemplare mai tinere şi să ajun-
gă eschimosul să-şi asigure hrana pe cale de domesticire. Totuşi
renul din Lumea Nouă a rămas nedomesticit. Nici un eschimos nu
se atinge de carnea lui, pentru că renul era considerat un animal
necurat.
Când este vorba de tipologie, să urmăreşti pe toată faţa pă-
mântului grupe de fapte, nu-i destul să ţii seamă numai de anima-
lele de care se ocupă vânătoarea, ci şi de asociaţiile de idei care
intervin. Ce pare mai simplu vânătorilor care au venit în contact
cu civilizaţia, ca ei să se transforme din vânători în păstori. Într-
adevăr se încearcă metoda aceasta de guvernul Statelor Unite du-
pă cucerirea populaţiei de piei-roşii, când ultimul rest nu mai este
o primejdie, s-a încercat să-i transforme din vânători în păstori.
Cel dintâi lucru pe care l-a făcut pielea-roşie, când a avut erbivo-
XLVII

rul, a fost să-l vâneze. Oricât de simplu pare, ei nu s-au gândit să-l
păstreze. O experienţă făcută de germani, când au avut partea de
sud-est a Africii, ne arată greutatea de a transforma vânătorii în
păstori. Foarte târziu locuitorii de acolo s-au deprins să aibă câte o
capră, iar dacă vreunul din Damararan, aduceau vaci, indigenii le
înjughiau.
Hotărât, trecerea de la vânătoare spre păstorit s-a făcut cu foar-
te mare greutate. Trebuie să ne explicăm domesticirea pe altă cale
decât aceea a drumului raţionalist. A trebuit să se întâmple în ob-
scuritatea minţii, în chip instinctiv să se deseneze situaţia de sim-
bioză a asociaţiei omului cu unele animale, şi aceasta pe temeiuri
inconştiente. În Campos, în America de Sud, în pădurile centrale,
sunt sălbatici care au o sumă de animale pe lângă ei fără nici un
fel de interes. Von Steinen întrebuinţează cuvântul menajerie. A-
nimale sunt ţinute ca să facă zgomot. Şerpii au o utilitate: prind
şoareci. Pe încetul, la aceste animale trebuia să li se fi născut un
oarecare talent de a se ataşa de om, cum este cazul câinelui. Sunt
şi unele animale care se asociază. Şacalul urmăreşte leul ca să se
hrănească cu resturile lui. Corbul se asociază cu vulturul, dar nu a-
junge să facă o asociaţie durabilă. Câinele s-a asociat, în chip per-
manent, cu omul. Acest animal care vede în timpul nopţii şi care
latră, apărându-l de duhurile rele, era binevenit. Făcând societate
cu focul, iată-l şi pe câine pătruns în sfera vieţii omeneşti. De-abia
pe urmă i-a venit omului în minte şi utilitatea câinelui ca aliment.
Sunt sălbatici care mănâncă carne crudă de câine. La început nici
pe departe n-a fost această preocupare, ci doar ca să-l aibă tova-
răş. Am văzut că eschimosul moare de foame fără să se atingă de
carnea renului.
Aşadar nu-i destul să cercetăm plantele, animalele, armele, u-
neltele, metodele de vânătoare de care s-a servit omul, ci trebuie
să ţinem seama de acest factor labil care este asociaţia de idei.
Exemple de asociaţii de idei, cum este cazul eschimosului, ca-
re consideră carnea de ren spurcată, introducând un element ma-
gic, arată că cercetările de cultură şi civilizaţie sunt probleme foar-
te delicate. Veţi vedea trecând de la o regiune la alta, că poate să
nu fie vorba de faze în tehnica alimentară, ci de specii alimentare.
XLVIII

PRELEGEREA VII 18 decembrie 1935
Voi încheia lunga serie de prelegeri pe care auditorul acestui
curs l-a ascultat în legătură cu civilizaţia omenească, din punct de
vedere al tehnicii alimentare. Din cele înşirate până aici, aţi văzut
poate, că nu poate fi vorba de faze generale pe care să le putem ur-
mări pe toată faţa pământului, pentru fiecare grup etnografic în
parte. Nu putem afirma că în ceea ce priveşte tehnica nutrimentu-
lui, toate grupele omeneşti au trecut prin aceleaşi faze într-o regi-
une sau alta de pe faţa pământului.
Aşadar, trebuie să privim fiecare regiune în parte. Când zice
cineva piatră paleolitică, neolitică, arme de bronz, fier, în preis-
torie, a spus ceva clar cu privire la materialul din care s-au putut
face uneltele, însă când vorbeşte de civilizaţia acestor ţinuturi nu
ne lămureşte, câtuşi de puţin, asupra felului cum îşi procură hrana,
a cantităţii de hrană, asupra condiţiilor de viaţă, în general, favora-
bile sau nu. Comparaţi, de exemplu, vânătoarea paleolitică cu ins-
trumente inferioare, oamenii având la dispoziţie herghelii de cai,
cirezi de vite (în unele regiuni din Franţa sute de mii de cai trebu-
iau să fie jertfiţi pentru hrana omului paleolitic). În ce condiţii se
găseau acei paleolitici faţă de vânătoarea contemporană din Saha-
ra cu arme perfecţionate unde condiţiile de existenţă sunt însă atât
de grele. Aşadar, putem observa instrumente şi arme mai simple
într-o regiune, iar vânătoarea este abundentă, pe când în altă regi-
une e sărăcie deşi armele sunt mai complicate. Aşadar paralelis-
mul aceasta, în timp şi spaţiu, este riscant. Trebuie să evităm tot ce
poate să aibă aspectul de construcţie pur raţională.
Trecând la agricultură veţi vedea cât de mare este primejdia să
construieşti apriori şi să crezi că ceea ce era logic în dezvoltarea
tehnicii nutrimentului trebuia să se şi întâmple. Ce este mai firesc,
din punct de vedere raţional ca, decât făcând vânătoare, să te ser-
veşti de puii prinşi şi să-i ai în permanenţă la îndemână. Aţi văzut
în ultima prelegere că legătura de cauzalitate este aşa de greu de
înţeles pentru unii, încât până-n secolul al XIX-lea erau triburi ca-
re nu puteau să înţeleagă legătura între familie şi progenitură. Fe-
lul acesta simplist de a raţiona: decât să umbli după culegere şi să
XLIX

găseşti sau nu seminţe de cereale, nu era mai firesc, mai logic să
iei sămânţa, să o semeni şi să asiguri, prin agricultură, hrana?
Foarte logic, dar inconceptibil pentru primitiv care nu poate să sta-
bilească legătura dintre sămânţă şi plantă, cum nu poate s-o stabi-
lească nici animalul.
Agricultura probabil să se fi născut întâi şi întâi din ascunde-
rea rădăcinilor. Australiana este nelipsită de un băţ cu care scoate
rădăcinile şi le ascunde pentru casă. Iată deci un prim pas, dar de
la această dosire a unor rădăcini şi până la cerealele puse în pă-
mânt, cu ştiinţă, era o distanţă care nu putea să fie străbătută decât
foarte târziu. În unele regiuni, nici până acum pasul acesta nu s-a
făcut. În America de Nord sunt piei-roşii, cum spuneam şi altă da-
tă, care se mulţumesc să culeagă orez din bălţi. Ducând însă pro-
viziile dintr-o regiune în alta, orezul se răspândeşte şi în alte locuri
şi astfel zona plantei se întinde, dar rămâne tot sălbatică. Aceasta
nu-i încă agricultură. În unele regiuni s-a făcut un pas mai departe:
omul smulge buruienile, dă ajutor orezului. Asta înseamnă protec-
ţia unei plante. Cel dintâi pas spre agricultură, după forma cea mai
simplă de a ascunde unele rădăcini, pasul spre favorizarea anumi-
tor plante, a fost plivitul. Când pliveşti este mai mult decât dacă
ascunzi, când pliveşti intervii direct în viaţa plantei, în lupta ei cu
alte plante. Smulgând plantele netrebnice ai făcut un mic contract
de muncă cu planta. Mai departe, dacă intervine o protejare a
plantei nu numai în lupta ei cu altele, ci şi prin modificarea locu-
lui, era un pas şi mai decisiv în ceea ce priveşte protecţia plantei,
iar formele prin care omul a intervenit în lupta plantei şi modela-
rea pământului în care creşte planta, sunt foarte variate. O formă
simplă este [ridicarea] unei movile. În unele regiuni mlăştinoase,
oamenii s-au apucat să facă grămezi de pământ care să iasă peste
nivelul mlaştinii. Le putem urmări în regiunile Paraguay unde se
numesc attedaros. Ce sunt acestea? Sunt grămezi de pământ de ju-
mătate de metru peste nivelul mlaştinii. Acolo este un palmier, a-
curi. În timpul când palmierul dă sucul aşa de ademenitor pentru
oameni, colonia de piei-roşii, stă acolo, doarme acolo, moare în a-
cel loc, este îngropată acolo. În felul acesta se face pe movilă un
fel de sedimentare, humus, frunze de palmier care cad, [cade]
L

însuşi trupul omenesc. Iată atâtea şi atâtea grămezi de pământ ca-
re, se vede bine, sunt rezultatul intervenţiei muncii omului. Sunt
foarte multe, nu numai în regiunile umede, ci şi în regiunile de us-
cat. În America de Nord, movilele acestea se numesc Moundt. O-
mul adună ţărână îndeajuns pentru protejarea unei plante. Pasul
hotărâtor e modificarea ţărânei. Găsim forma aceasta pe toată faţa
pământului, în Paraguay, în bazinul Amazoanelor, în Bolivia, în
America Centrală şi în Lumea Veche.
Mai întâi această mică modelare a solului, în vederea câtorva
plante, trebuia să se fi făcut, din vreme depărtată, fără voia omu-
lui, de când acesta aduna rămăşiţele de bucătărie, aşa cum se gă-
sesc pe ţărmul Americii de Sud. Mergând dintr-o regiune în alta,
poposind pe lângă locurile unde hrana era lesnicioasă, rămăşiţele
acestea de mâncare se depuneau sub forma unor grămezi de gu-
noaie şi în felul acesta o sumă de plante au găsit condiţii favora-
bile de dezvoltare. Iată cum s-a făcut asocierea de idei, trecerea
spre construirea unor movile Moundt, atterados, spre cucerirea şi
îngrijirea câtorva plante. Un pas mai departe este intervenţia în sol
sub forma săpatului. Adică o regiune oarecare unde plantele nu
pot trăi fiindcă au ieşit săruri la suprafaţă (şi în ţara noastră sunt
regiuni unde sărurile albesc pământul), omul trebuie atunci să răs-
colească pământul din adânc şi această intervenţie a omului se fa-
ce pe o suprafaţă foarte întinsă sub forma săpatului, formă pe care
o găsim în Polinezia, Africa şi în multe locuri de pe Pământ. Dar,
să fim bine înţeleşi, şi săpatul, ca şi păstoritul sunt forme locale.
Într-un loc avem movile, în alt loc săpatul, iar în alte locuri alte
metode. Forma săpatului, să se ştie că este un caz special de agri-
cultură. Nu se poate spune pentru agricultură că la început a fost
săpatul şi apoi plugul. Săpatul şi plugul sunt simple accidente pe
faţa pământului.
O altă metodă este metoda îngrăşării. Nu numai răscolirea
ţărânii, dar să adaugi ţărână, adică ceea ce este necesar pentru
creşterea unei plante. Acesta a fost un pas foarte important. Nu-i
nevoie de multe exemple (China). Cine a citi vreodată descrierile
de călătorii din China rămâne uimit de zgârcenia cu care chinezul
adună tot ce poate să fie de folos ogorului său. Până şi gunoaiele
LI

coteţului de porumbei sunt strânse. Nu mai vorbesc de gunoiul o-
menesc, totul este dus pe peticul de pământ pe care-l cultivă. Cine
este proprietar de câteva hectare este mare latifundiar. De obicei,
proprietarii au un hectar. În Japonia proprietăţile sunt şi mai mici.
În astfel de condiţii vedem ce însemnătate are îngrăşământul. Ni-
mic nu se pierde. Chinezii şi japonezii sunt clasici din acest punct
de vedere. Dar mai ales atrăgeam atenţia asupra agriculturii peru-
vienilor. În latura aceasta erau foarte înaintaţi. Sunt câteva feluri
de îngrăşăminte, cum este guano. Pe lângă guano mai erau peşti,
scoici etc. Dar nu numai peruvienii care au ajuns la un grad înalt
de civilizaţie, ci şi unele piei-roşii mai aproape de primitivitate. Şi
aceştia, în unele părţi, au ajuns să întrebuinţeze peştele şi scoicile
pentru îmbunătăţirea pământului. O fază mai departe.
O altă metodă este metoda irigaţiei. Aici iarăşi trebuie să fim
atenţi. Când spunem agricultură cu irigaţie nu trebuie să ne gân-
dim la ţările cu mare civilizaţie, pentru că în latura aceasta a iri-
gaţiei au ajuns foarte civilizate, ţări pe care le considerăm astăzi ca
ţări barbare. Mă gândesc la Oceanul Pacific. Pomeneam altă dată
de Insula Paştilor. Când Cook şi Förster au ajuns în această insulă,
unde nu-i apă, au văzut cu mirare cu ce grijă locuitorii făceau
şanţuri şi straturi minuscule ca să asigure din apa de ploaie care
cădea, elementul lichid pentru creşterea plantelor. Apoi în-spre
Mediterana Asiatică găsim irigaţie nu se poate mai dezvolta-tă,
până şi cu terase. Tot în lucrările de călătorie când este vorba de
Java, sunt regiuni unde nu există decât terase de irigaţie. Aşa e în
China, ba şi în regiunile Mediteranei noastre irigaţia este foarte
răspândită. Mai ales în Lumea Nouă un program care nu-ţi vine să
crezi. În America Centrală, în Mexic, irigaţia este scrupulos răs-
pândită, iar sumum-ul era atins în Peru. De la ţărmul mării până
departe atârnau terase peste terase, iar apa era împrăştiată fiecărui
locuitor la timpul şi locul cuvenit, irigaţia aceasta făcându-se chiar
pe coasta unor munţi abrupţi. Irigaţia aceasta ar fi fost un nonsens
dacă locuitorii n-ar fi construit terase. Terase peste terase, trebuiau
adică să facă un zid, fiindcă muntele este înclinat. Pentru aceasta
trebuia să zideşti terase peste terase din ce în ce mai înguste, cu
cât muntele este mai înalt şi povârnişul mai aplecat. S-a ajuns ast-
LII

fel, în agricultură, la o formă nu se poate mai savantă cu ajutorul
irigaţiei.
Fiindcă este vorba de regiuni muntoase se fac câteodată canale
acoperite, canale peste văi, ca în cazul lucrărilor de apeducte ale
romanilor. Se fac şi tuneluri prin munte ca să poată trece canalele.
Am pomenit ca să vă daţi seama cât de copilărească este pretenţia
noastră care am trecut oceanul cu gândul să civilizăm pe cei de
dincolo. Este o enormă absurditate să-şi închipuie cineva că noi
am dus civilizaţia în Lumea Nouă. Erau state egale sau chiar supe-
rioare europenilor, iar din punct de vedere al irigaţiei stăteau mai
sus ca toate ţările din Europa.
O altă formă răspândită pe faţa pământului este forma care se
numeşte runc, jarişte, arsură de păduri. Şi în America unde sunt
păduri mari, dar mai ales în regiunile din sud în Brazilia, bacairii
fac runc în pădure. Crestează copacii pe la margini, nu la întâm-
plare. Nu oricine ştie să facă această tăietură şi să cresteze toţi
copacii în aceeaşi direcţie. La marginea pădurii se alege un copac
mare care se taie şi se răstoarnă peste ceilalţi. Căzând, el izbeşte
pe al doilea, acesta la rândul lui pe al treilea şi, în felul acesta, iată
toată pădurea la pământ. Întâi şi întâi se începe cu tăierea tufişului.
Ce nevoie ai să tai tufişul? Este totuşi o mare necesitate. Dacă ră-
mâne tufişul netăiat, tufişul verde arde foarte greu, altfel el ser-
veşte ca vreascuri de foc. Astfel, suprafeţe întinse de păduri sunt
distruse, rămânând în pământ rădăcinile sau trunchiuri, pe jumă-
tate arse în cenuşă. Toate aceste crengi, frunze, ramuri, trunchiuri
care au putut fi arse, formează o pătură nouă. Sunt importante a-
ceste lucruri ca să vedeţi cât de adevărat a fost, când am arătat că
nu poţi să zici că prima fază a fost săpatul şi apoi plugul. Este o
naivitate. Vedeţi că fără plug şi sapă, fără răscolirea pământului,
în acest pământ acoperit cu cenuşă, oamenii numai cu băţul, au fă-
cut loc pentru seminţe sau pentru plante pe care să le răsădească.
Aşadar nu poate fi vorba de faze în agricultură, ci de specii în
agricultură. În cazul de faţă agricultura bacairilor este legată de
topor. Agricultura mai este legată de un coş. În unele desene ră-
mase de la mexicani se vede cum locuitorii vin cu un coş şi adună
pământul. Coşul acesta se cheamă în limba mexicană uiteli. Nu
LIII

putem analiza acum funcţiunea acestui coş. În orice caz avem sub
ochii noştri agricultură cu toporul şi agricultură cu băţul pe care
locuitorii îl înfig în pământ sau cu chitonogul, un băţ care are o ra-
mură scurtă pe care apasă cu piciorul.
Încă o dată: nu poate să fie vorba de faze în ceea ce priveşte
dezvoltarea agriculturii, ci de specii, după diferite regiuni, cu
atâtea şi atâtea plante diferite de la o regiune la alta. Dacă este aşa,
cred că vă daţi seama cu această ocazie cât de ieftină este iluzia pe
care şi-o procură cel care n-are intuiţia naturii, ci face numai spe-
culaţii de cabinet. „Aşa este raţional, aşa trebuie să se fi întâm-
plat”. Dar în natură se întâmplă şi ce nu-i logic. De exemplu, ce
este mai logic decât să crezi că omul [trebuie] să înceapă agri-
cultura cu pământul cel mai bun. S-a întâmplat însă tocmai con-
trariul. În America Centrală locul preferat pentru cultivarea po-
rumbului este cel mai puţin bogat, pentru că în locurile bogate
cresc atâtea buruieni, încât nu se mai poate îngriji porumbul. De a-
ici şi expresia: „A scăpat porumbul în buruieni”. Planta scăpată
este copleşită de buruieni. Indienii din America Centrală, ca să nu
scape porumbul în buruieni, aleg locurile cele mai slabe ca să poa-
tă lupta mai uşor cu buruienile. Mai departe: ce este mai natural
decât să ne gândim că oamenii din regiunile cu multă umezeală cu
ploi în tot timpul anului, cu pământ gras, să fi început cultura
plantelor care să-i îndrume încetul cu încetul spre o agricultură
mai dezvoltată. În momentul de faţă recitesc jurnalul de călătorie
al lui Livingstone.
Livingstone observă că în unele ţinuturi nu-i nevoie să mun-
ceşti, e destul să bagi sămânţa în pământ ca ea să crească de la
sine. Dar Livingstone nu-şi dă seama că forma aceasta este foarte
târzie. Plantele acestea nu-s ale regiunii din Africa Centrală. Mai
întâi regiunile pădurilor sunt sărace în plante pentru hrana omului,
deci o primă dificultate pentru agricultură. Atunci unde cresc ce-
reale? În stepă, alături de pădure. Ce se întâmplă în stepă? Sunt
plante care luptându-se cu lunile secetoase –sunt atâtea luni când
nu cade un strop de ploaie. Planta îşi face o provizie de apă în ră-
dăcini, având pentru aceasta rădăcini foarte dezvoltate, sub formă
de cepi, tuberculi etc. Ce urmează de aici? Un lucru de o extraor-
LIV

dinară însemnătate ca să explicăm cum s-a întins agricultura în ţi-
nuturile pe care le vedem astăzi cu o agricultură înaintată. Plantele
din stepă nu numai că sunt mai numeroase (cele utile) de-cât cele
din pădure, dar sunt mai variabile. Luptându-se cu un anotimp se-
cetos, plantele capătă putinţa de a trăi în condiţii de viaţă antipo-
dice - de la o mare bogăţie de apă, până la o mare sărăcie.
Aşadar, omul n-a început în pădure cultivarea plantelor, fiind-
că pădurea nu dă plante favorabile vieţii, ci a început-o la margi-
nea stepei. Ceea ce găsea Livingstone sunt plante dinspre stepă, e
o agricultură târzie departe de a fi originală. Mai mult decât atât,
plantele acestea de stepă fiind variabile s-au întins spre ţări calde.
Gramineele sau porumbul care s-a întins până la 51 o în America
de Nord, este şi el o plantă tropicală. Dar nu numai că s-a întins
spre nord şi sud, dar s-a întins şi în regiunile foarte înalte. Porum-
bul este cultivat în Peru până la 3500 m. (100 m peste vârful Ne-
goiului) unde vara nu ţine decât 4 luni. De ce? Fiindcă porumbul
are peste 300 de specii. Sunt fel de fel de specii, de la cele de lân-
gă marginea stepei până la cele din celelalte regiuni, născându-se
atâtea varietăţi şi soiuri.
Toate faptele acestea ne duc la o concluzie: nu poate fi vorba
în tehnica alimentării de faze generale pe care să le găsim răspân-
dite pe toată faţa pământului. În fiecare regiune trebuie urmărită
planta şi animalul locului, adeseori intervenind unele dispoziţii ale
animalului şi chiar ale plantei şi, câteodată, dispoziţii ale omului.
Cu câte animale s-a făcut încercarea de domesticire? Egiptenii au
încercat şi cu leul. Cu ocazia războiului italo-abisinian aţi văzut
poate lei purtaţi în lanţ. Elefanţii sunt mai sociabili, deşi nu se re-
produc în captivitate. Unele specii, cum am văzut, sunt refractare:
de pildă, leul sau hiena. Şi pe gazele au vrut să le îmblânzească
egiptenii. Aşadar, când e vorba de vânătoare, păstorit, agricultură,
ar trebui întâi să stabilim zone pentru fiecare plantă sau animal în
ceea ce priveşte vânătoarea, păstoritul etc. Pe urmă să vezi aceste
zone de culegere, pescuit, agricultură cum se întretaie, apoi să vezi
care sunt elementele comune ale acestora şi să le stabileşti ele-
mentele caracteristice fiecăreia. Este o enormă lucrare care trebuie
făcută de aici înainte. Etnografia se găseşte de abia la începutul ei
LV

şi abia acum îşi descurcă metoda. De aceea am ţinut ca în acest
curs să fac pipăibile greutăţile problemei ca un îndemn pentru ace-
ia care luaţi subiecte de interes etnografic pentru cercetările dum-
neavoastră personale.
Acum vă daţi seama că astfel de cercetări sunt de cea mai ma-
re însemnătate şi se leagă de vastul capitol al evoluţiei civilizaţiei
omeneşti, în ceea ce priveşte alimentarea. Cum să faci istoria unui
popor dacă nu-ţi dai seama de substratul vieţii materiale. Şi pentru
preistorie, şi pentru istorie, şi pentru etnografie, şi pentru sociolo-
gie, astfel de lucrări sunt nu numai binevenite, dar şi indispensa-
bile, ca ştiinţa să se poată pozitiva. Cu această ocazie vă daţi sea-
ma că ştiinţele sunt solidare.
PRELEGEREA VIII 17 ianuarie 1936

Să trecem la capitolul îmbrăcăminte. Cum se înfăţişează adap-
tarea materială a omului la mediul geografic în ceea ce priveşte
haina.
Fridrich Ratzel observă că gelozia este redusă la grupele etnice
cele mai puţin îmbrăcate. Ce înseamnă atunci cingătoarea din ju-
rul corpului? O treaptă în evoluţia socială. E un simbol etic acea
cingătoare din jurul corpului. Gelozia lipseşte tocmai la sălbatici.
Cu cât avem o viaţă mai rudimentară, cu atât găsim o îmbrăcă-
minte mai rudimentară. Aşadar din punctul de vedere al lui Ratzel,
acea cingătoare este un simbol social.
Un alt etnograf, Oscar Peschel crede că sentimentul estetic a
fost cauza îmbrăcămintei. Din nevoia de a se împodobi, omul îşi
adaugă o sumă de obiecte. În chip spiritual ne arată atâtea ciu-
dăţenii din viaţa populaţiilor mai puţin dezvoltate în momentul de
faţă, care exclud ideea necesităţii hainei. (Musulmanele se cred u-
râte dacă cineva nu le vede cu faţa îmbrobodită). Aşadar, broboa-
da era o anexă de natură estetică. Totuşi Kemal a desfiinţat bro-
boada şi totuşi turcoaicele se cred frumoase şi desbrobodite. Nu
mai au nici o nevoie să mai apeleze la broboadă. Se relevă faptul
curios că femeile, care se scaldă în râu, când sunt surprinse de ci-
LVI

neva îşi acoperă una alteia faţa, iar de restul trupului nu se in-
teresează.
De asemenea chinezoaicele în China consideră că cea mai ma-
re lipsă de estetică e să se vadă picioarele. Pentru bărbaţi era o o-
fensă chiar să vorbeşti de picioarele soţiei. Pentru alţii acoperirea
capului era iarăşi o ofensă: capul descoperit era frumos. (La popu-
laţia noastră rurală, o femeie măritată văzută de cineva cu capul
gol se simte nenorocită). Aşadar consideraţii de natură estetică şi
etică.
Un alt antropolog, Waitz, profesor de etnografie şi filosofie, e-
ra în secolul trecut de aceeaşi părere. Dar cel mai impresionant es-
te vestitul Schurtz, mort de curând, unul dintre capetele cele mai
deosebite în sfera etnografiei şi a geografiei. El era încredinţat că,
din consideraţii estetice, s-a născut haina. Citez câteva cuvinte:
„Ar fi de tot fals să privim haina ca pe un acoperământ particular
şi celelalte înfăţişări ca pe un adaos de mai târziu. Aşadar, întâi şi
întâi [a fost] o preocupare estetică şi [doar] mai târziu, după preo-
cuparea estetică, au venit şi alte preocupări. Ca dovadă uitaţi-vă la
sălbatici: au o sumedenie de obiecte de toaletă, iar haine aproape
deloc. Accentul cade pe latura estetică şi nu pe cea igienică”.
Felul acesta de a căuta originea îmbrăcămintei, cu tot respectul
faţă de munca atâtor cercetători, şi punctul de plecare pentru
descoperirea genezei îmbrăcămintei cred că e fals ales, iar
momentele în explicările lor nu-s valabile. Ca să începi cu
consideraţii psihologice, cred că nu înseamnă, să te cobori la
fazele cele mai arhaice din viaţa omenirii. Este adevărat că orice
face omul, trebuie să aibă un corelativ în activitatea psihică, dar e
mai bine să urmărim firul relaţiilor biologice şi geografice pentru
fiecare fenomen, deci mai aproape de mersul omenirii în adap-
tarea ei pentru hrană. Când vine Peschel ca să arate că musulman-
cele şi chinezoaicele se conduc după idei estetice şi etice, asta în-
seamnă să cercetezi un copac începând cu fructul. E mai normal
să începi cu rădăcinile, cu seminţele, cu trunchiul, frunzele, mu-
gurul, printr-o comparaţie – înainte de a ajunge la o manifestare
de sensibilitate aşa de dezvoltată ca cea etică şi estetică.
LVII

Să ne întoarcem deci spre punctul de vedere biologic, aşa cum
am procedat când era vorba de mână, la care s-au adăugat atâtea a-
nexe. Aceasta a fost şi temeiul cel mai larg al dezvoltării omului
faţă de restul animalităţii. Nu uitaţi că şi la celelalte animale am
găsit unele întrebuinţări: maimuţa se serveşte de labe să prindă oa-
recare obiecte. Iată un punct de plecare ca să înţelegem cum mâna
animalică a lui homo sapiens a devenit o mână omenească. Să
vedem în ceea ce priveşte epiderma, dacă nu cumva avem la unele
specii de animale oarecare analogie de anexe.
Vedem că sunt atâtea şi atâtea animale care îşi fac un culcuş.
Păsările îşi fac un culcuş nu se poate mai îngrijit. La muzeu puteţi
vedea tot felul de cuiburi rânduite.
Sunt foarte multe animale care îşi fac pentru noapte un culcuş,
dar am văzut că altele îşi fac un culcuş pentru timpul de iarnă.
Sunt atâţia şi atâţia primitivi care sunt sumar îmbrăcaţi, dar şi a-
ceştia îşi fac un culcuş peste noapte. Boşimanul în timpul nopţii
nu se lasă în voia vântului, ci se aşează sub firida unei râpe. Dacă
găseşte cumva cenuşa unui foc stins sau cenuşa propriului său foc,
se aşează în această cenuşă. E un fel de adăpost pentru epiderma
lui, pentru că este, pe de o parte apărat de răceală, iar pe de alta
mai sunt ierburi care sunt binevenite: sau fulgii păsărilor vânate
sau pielea animalelor, a vânatului, iată atâtea şi atâtea împrejurări
care servesc omului pentru un mic culcuş în timpul nopţii, ba
chiar şi în timpul zilei. Avem în lumea animală, spre păsări şi spre
mamifere, nu mai vorbim de antropoide, avem un prim pas către
ceea ce se numeşte anexă a epidermei, pentru a fi apărată de frig,
căldură, ploaie, răceală în timpul nopţii. După acest prim pas nu e-
ra greu ca omul să urmeze mai departe calea care să-l aducă la
haină.
Cine şi-a făcut culcuşul, cât timp este sedentar se foloseşte de
el. Se poate să fi devenit şi omul sedentar, însă sunt elemente din
viaţa primitivilor care îi solicitau spre construirea unor anexe de
învelitori şi a unui culcuş portativ. Pielea animalului nu se poate
mânca, apoi pielea are blană; iată un culcuş care să-i servească
omului şi care poate uşor să fie transportat mai departe. Sunt apoi
şi alte împrejurări care arată cum a putut omul, după deprinderea
LVIII

mâinii cu unelte, cu arme de vânătoare, în primul rând, să mai a-
dauge la piele şi alte anexe de care să se servească pentru adăpost
în timp de noapte. Pentru înţelegerea felului în care s-a făcut tran-
ziţia spre această anexă, să ne gândim la un fapt care desparte pe
om de restul animalităţii: este cazul, ca să zic aşa, al imbecilităţii
corpului omenesc. Rar e o făptură aşa de bicisnică cum este omul.
Atâtea şi atâtea animale după câteva zile de la naştere sunt sprin-
tene la fugă, de pildă puiul de căprioară, pe când pruncul omenesc
este cel mai slăbănog, are cea mai lungă dezvoltare.
Când era vorba de alăptare, spuneam că la sălbatici alăptarea
durează mulţi ani, (la eschimos până la 10-12 ani). Lăsând de o
parte alimentarea, omul este total deosebit de celelalte făpturi, aşa
că vrând nevrând, cel puţin pentru trupul omenesc, a fost necesar
un adaos care se cheamă culcuş de noapte. Acesta trebuia să de-
vină un culcuş portativ pentru necesităţile vieţii. Într-adevăr găsim
în viaţa sălbaticilor de astăzi destule elemente ca să înţelegem
cum din pricina ocrotirii pruncului, omul a trebuit să poarte o su-
mă de anexe, care erau un început de haină.
Un călător care a cercetat peste 20 de ani sălbaticii din mij-
locul Africii, relevă faptul că pruncul devine un fel de parte a în-
seşi fiinţei care l-a născut şi care îl poartă de la un loc la altul. Sub
forma unei chingi foarte late, care chingă serveşte să-l sprijine şi
care este înnodată deasupra sânului mamei, pe piept, adică un fel
de sac care sprijină trupul pruncului. Împrejurul casei, împrejurul
colibei, copilul rămâne ca orice animal fără nici o îngrijire. Stă
doar cu animalele cu care se joacă; dar când mama se mişcă mai
departe, îl pune călare pe şold sprijinindu-l cu mâna dreaptă. Pen-
tru distanţe ceva mai mari îl pune în chingă. În felul acesta copilul
este dus ca într-un fel de scutec portativ, împrejurul corpului ma-
mei. Mama neagră continuă toată munca obişnuită, taie lemne, pi-
sează mei, se pleacă, se ridică, face toate muncile cu copilul în
spinare. Câteodată în timpul ceremoniilor, când vine dansul, copi-
lul doarme liniştit, cu capul spânzurat şi zgâlţâit încoace şi încolo.
Copilul este deprins cu această chingă care este un mic început de
îmbrăcăminte. Sunt şi alte fapte în legătură cu această cingătoare a
LIX

trupului omenesc care fac pe om să creeze un fel de anexă a epi-
dermei.
La chirchizi când se naşte un copil cea dintâi primejdie este ca
spiritele rele să pună posesie pe el. Deci copilul trebuie înfăşurat,
trebuie să se jertfească un animal, o capră sau o oaie, carnea este
fiartă, sau azvârlită în foc pentru spiritele rele, supa serveşte le-
huzei, însă pielea animalului devine scutec. Copilul este înfăşurat
în pielea călduroasă care are şi lână. Aşadar o îmbrăcăminte căl-
duroasă. În legătură cu cel dintâi pas, iată o anexă considerabilă
care este un început de îmbrăcăminte. Tot în legătură cu lupta
contra spiritelor rele, copilul este înfăşurat cu fel de fel de legături
la mâini, la gât, cu scutece, cu fire de iarbă, petece, fel de fel de a-
mulete ca să-l păzească de spiritele rele. Toate anexele în chip fi-
resc sunt un fel de îndrumare spre ceva nou faţă de epidermă, prin
urmare spre îmbrăcăminte. Faptele acestea arată că punctul de ve-
dere pur etic şi pur estetic al etnografilor nu sunt apropiate de rea-
litate. După cum dezvoltarea mâinii am legat-o de alte animale,
care s-au deprins să le întrebuinţeze ca un fel de început de uneal-
tă, tot aşa pentru epiderma omenească, se cuvine să privim şi alte
animale ca să vedem dacă nu se găsesc şi la ele îmbrăcăminte. Am
văzut culcuşul animalelor. De la culcuşul pruncului omenesc foar-
te variat, cu fel de fel de amulete, cu cingători pe care mama le în-
trebuinţează să transporte pruncul, toate acestea în legătură cu ne-
voile directe ale vieţii, sunt pentru explicarea genezei îmbrăcămin-
tei un punct de vedere mai apropiat de realitate. Să zici că omul a
avut idei morale şi de aceea s-a îmbrăcat este o naivitate.
Ar o sfială pentru cercetătorii care zic că din ruşine s-a îmbră-
cat omul. Pentru asta omul trebuia să fie mai întâi îmbrăcat şi apoi
să-i lipsească îmbrăcămintea pentru ca să se fi ruşinat. Adică
tocmai contrariul cu ceea ce spune Ratzel. Proiectând ideile noas-
tre peste viaţa sălbaticilor, peste faza primitivă, suntem expuşi la
păreri greşite când atribuim puncte de vedere mult mai complexe
decât sunt în adevăr. Aşadar este normal să începem – dacă e vor-
ba de originea îmbrăcămintei – de la punctul de vedere biologic şi
geografic al felului cum omul primitiv a fost solicitat de împreju-
rările vieţii lui să adauge şi pentru epidermă o sumă de anexe, cum
LX

a adăugat atâtea şi atâtea anexe pentru mână, atâtea unelte şi arme.
Să punem problema aşadar din punct de vedere utilitar.
Ce era necesar pentru cei din ţările calde să ocrotească trupul?
Este adevărat că sunt astăzi primitivi care sunt aproape dezbrăcaţi,
dar nu e mai puţin adevărat că este o parte a trupului care neapărat
cere să fie ocrotită: anume este partea din mijlocul corpului. Par-
tea superioară este apărată prin membrele superioare dezvoltate
puternic, ba se mai adaugă şi părul capului (unele rase au o chică
ca o glugă). Picioarele la rândul lor sunt masive, rezistente, pot să
primească lovituri considerabile. Nu tot aşa cu partea cea mai slă-
bănoagă, cea din mijloc, unde sunt organele genitale şi atâtea or-
gane interne, care pot fi atinse de spinii răi din regiunile ecuato-
riale ca lianele primejdioase. Este destul o mică lunecare şi te tre-
zeşti sfârtecat. Iată o parte a corpului care trebuie să fie apărată. Se
mai adaugă apoi o sumă de insecte, de viermi etc. Prin urmare era
necesar ca partea aceasta a trupului să fie apărată: mai întâi
mijlocul mamei, imediat după naştere. Naşterea se face aici în
condiţii neîngrijite. Coliba în care se adună o mulţime de femei e
plină de zgomot, biata lehuză fiind lăsată la o parte. După naştere
însă, toată gălăgia se potoleşte şi corpul femeii este încins cu un
fel de brâu care să-l protejeze în zilele dintâi, când mama este scu-
tită de muncă. Iată deci, începând cu naşterea copilului, o nevoie
de protejare cel puţin pentru mijlocul trupului. Protejarea aceasta
este şi pentru un sex şi pentru celălalt, mai târziu sub forma acelei
cingători. Această cingătoare nu-i peste tot la fel, din fibre de co-
pac sau împletituri, ci sunt fel de fel de forme, unele mai dezvol-
tate, altele mai puţin, uneori atârnând atâtea anexe, încât constituie
un fel de haină până la genunchi. Găsim prin urmare toate formele
de tranziţie de la cele mai simple, la fel de fel de distincţii pentru
ocrotirea mijlocului.
La unele triburi, la neamul Bongo, femeile poartă şi astăzi un
şorţ nou în fiecare zi, foarte ieftin. Acesta e o ramură de copac cu
multe frunze şi care este apoi aruncat. În spate poartă un fel de
şorţ făcut din fibre vopsite în negru, pe care însă îl păstrează. Iată,
cu această explicaţie cum se poate urmări nevoia aceasta din faza
cea mai simplă de ocrotire a acestei părţi a mijlocului care este cea
LXI

mai expusă rănirii. Haina urmărită de la simpla cingătoare, până la
o haină care atârnă până la genunchi cu fibre şi până la o haină
care se aruncă pe spate, sunt atâtea şi atâtea variante care se gă-
sesc în legătură cu această necesitate de a apăra mijlocul. Mai ales
după naşterea pruncului găsim fel de fel de variante ca să ex-
plicăm treapta aceasta de dezvoltare a hainei chiar din această su-
mară îmbrăcăminte a mijlocului. În orice caz etnograful e dator,
lăsând de o parte ipotezele, să se coboare la realitate şi să vadă ce
se întâmplă cu omul, să vadă adică nevoile trupului omenesc.
Iată un alt înţeles decât acela social, etic, ca început al îmbră-
cămintei, cum pomenea Ratzel, care este necesitatea trupului. Cin-
gătoarea a devenit şi un real pansament. Aşa la malaezi corpul nu
este îmbrăcat decât la mijloc. Este un adevărat pansament pentru
mijlocul trupului, brâul acela aşa de sumar. Aşadar cel dintâi
punct de plecare este starea de animalitate: corpul gol. Mai depar-
te, în legătură cu slăbiciunea corpului omenesc, în legătură cu spi-
ritele rele şi atâtea alte împrejurări se adaugă unele părţi artifici-
ale, adică un început de îmbrăcăminte pentru ocrotirea pruncului.
Iată chinga ca mijloc de transport şi, în acelaşi timp, ca un fel de
haină şi pentru mamă, iată nenumărate variante de cingători care
au fost întrebuinţate pe faţa pământului şi care permit un fel de
seriere a nevoilor îmbrăcămintei. Cu aceste câteva fapte cred că ne
apropiem mai mult de adevărul genezei îmbrăcămintei, decât cu
idei preconcepute ca ideile estetice şi etice.
PRELEGEREA IX 21 ianuarie 1936

Începusem să arăt originea îmbrăcămintei. Am arătat foarte pe
scurt teoria acelora care pretind că omul a început să se îmbrace
din consideraţii etice şi estetice. Am arătat însă pentru ce acest
punct de vedere nu poate să fie admis. Sentimentele estetice şi eti-
ce sunt manifestări relativ târzii în dezvoltarea omenirii. Prin ur-
mare, mult mai logic, mai potrivit cu metoda noastră. Să ne în-
toarcem cu ochii către faptele naturii, privind viaţa primitivilor şi
alături de ei viaţa animalelor şi să vedem dacă nu cumva de acolo
LXII

putem căpăta un fir care să ne conducă spre originea îmbrăcă-
mintei.
Într-adevăr, dacă priveşte cineva viaţa pe treapta cea mai rudi-
mentară a vieţii omeneşti şi îşi aruncă ochii în acelaşi timp spre
viaţa unor animale, observă un paralelism şi anume: şi omul ca şi
animalele superioare au nevoie de un culcuş pe vreme de noapte.
Frunze uscate, ierburi uscate, muşchi foarte moi, rămăşiţe de păr
de animal vânat, uneori foarte lânos, iată atâtea şi atâtea elemente
care nu pot să fie indiferente omului dimprejurul locului unde s-a
aşezat. Aşadar, un culcuş la fel cu al animalelor. Pe de o parte, o-
mul are nevoie mai mult decât alte animale să ocrotească corpul,
fiindcă epiderma nu-i e prea rezistentă, pe de altă parte ceea ce
fusese odinioară tegumente păroase, astăzi ele sunt reduse. Atunci
din acest punct de vedere erau binevenite materialele pentru cul-
cuşul de fiecare noapte şi care sunt un început de îndrumare spre
îmbrăcăminte. S-a adăugat însă şi o împrejurare foarte importantă,
cu totul specială vieţii omului: slăbiciunea corpului omenesc. Din-
tre toate animalele superioare cel mai plăpând este pruncul ome-
nesc. Dacă n-ar fi îngrijit special, iute ar pieri. Chiar necesitatea o-
crotirii pruncului, impunea dezvoltarea culcuşului de fiecare noap-
te. Scutecul a devenit leagăn prin chinga cu care mama transportă
pruncul, căci văzând pendularea care linişteşte plânsul, iată lea-
gănul început. Toate aceste fapte pe care le putem urmări în viaţa
sălbaticilor şi la unele animale ( cităm cuibul păsărilor ca un fel de
haină) sunt atâtea şi atâtea elemente care ne îndrumă spre explica-
rea genezei îmbrăcămintei altfel decât prin estetice şi etice. În ori-
ce caz un lucru este sigur.
Nu poate să fie vorba de ruşine, de un sentiment de decenţă,
de un sentiment al frumosului ca un început al îmbrăcămintei, pe
motivul că în momentul de faţă avem grupe de omenire care nu
cunosc aproape deloc îmbrăcămintea, ba câteodată considerând-o
ca o ruşine. Dinka, de exemplu, negrii care se găsesc în bazinul
Nilului alb ( cei mai înalţi dintre negri ) sunt complet goi. Alţii
consideră ca cea mai mare ruşine o îmbrăcăminte oricât de suma-
ră. Pe tasmanieni în timpul călătoriei cele de întâi, Cook şi Forster
i-a apucat complet goi. Femeile aveau o piele de cangur pentru
LXIII

transportul copilului, dar nu ca îmbrăcăminte. Aceasta este inter-
pretarea care a dat-o călătorul. Mărturisesc că interpretarea aceasta
este cam labilă. Pielea aceasta fiind un mijloc de a transporta co-
pilul, era în acelaşi timp o haină pentru copil şi pentru mamă care
îi ocrotea o parte din trup, spinarea. În orice caz bărbaţii erau
complet goi. Tot aşa în America de Sud, în Brazilia, în Sud găsim
piei-roşii care sunt dezbrăcaţi. Unii consideră haina tot aşa de ma-
re ruşine cum considerăm noi lipsa hainei. Mă mărginesc numai la
aceste fapte ca să arăt că la început omul trebuie să fi fost ca şi
celelalte animale, mulţumindu-se numai cu ce i-a dat natura. Mai
târziu, încetul cu încetul, s-a făcut tranziţia. Scutecul copilului, fâ-
şii late ca un brâu pentru mama lăuză, chinga de transportat co-
pilul. La toate acestea trebuie adăugat ca un fel de îndrumare spre
anexele care constituie acoperemântul şi cureaua de foame. A-
ceasta se pomeneşte şi în ţările din Europa. Ca să-şi domolească
stomacul de foame, omul îşi strânge mijlocul şi prin acţiunea a-
ceasta mecanică a apăsării stomacului, senzaţiile foamei se poto-
lesc. Recurgând la această curea de foame ca să tempereze senza-
ţia foamei, avea o apărare a mijlocului tocmai acolo unde sunt or-
gane delicate. Iată deci atâtea elemente care ne permit să facem
trecerea de la starea firească a omului gol ca celelalte animale,
spre omul cu o sumă de anexe împrejurul corpului, spre îmbrăcă-
minte. Am insistat asupra culcuşului, fiindcă acesta este haina cea
mai veche a omului, adică cel dintâi pas spre îmbrăcăminte.
Spuneam că sălbaticii n-au nevoie în unele cazuri decât de
proteguirea pe care le-o dă solul unde îşi odihnesc corpul, de pil-
dă, de nisip, (nisipul cald este o minunată îmbrăcăminte). Aşa,
boşimanul se aşează în nisip sau în cenuşa focului ca atâtea ani-
male. Dar cu boşimanii suntem într-o regiune relativ favorizată.
Când ajungem la fuegieni, găsim o colibă. Ca şi la primitivi, [gă-
sim] o biată colibă semi-sferică ca să-i apere de ploaie şi vânt; în
mijlocul ei un foc, iar de jur împrejur ierburi, paie, papură, stuf.
Trăiesc într-un fel de promiscuitate, se culcă unul lângă altul, cum
fac puii de pasăre, căţeii sau purceii care trăiesc unul lângă altul ca
să se încălzească reciproc.
LXIV

Au însă o haină colectivă, o piele mare de focă care îi îmbracă
pe toţi. Pieile-roşii din Brazilia, de care pomeneam mai sus, um-
blă fără haine, dar în timpul nopţii aştern o piele pe pământ, însă
din cauza neregularităţii scoarţei pământeşti nu-i o saltea prea
moale. Vedem aşadar pe unii îmbrăcaţi măcar în timpul nopţii şi
ducând cu ei necontenit o piele pe care s-o aşeze pe pământ ca să
se apere de răceală şi umezeală. Încă o împrejurare: omul a înce-
put să modeleze scoarţa pământului, să ridice bănci, acumulând
ţărâna împrejurul colibei, încât întreaga colibă fiind înconjurată de
ţărână devine un fel de pat la îndemâna oricui. Aşadar atâtea în-
drumări spre anexe ale corpului, ajungând până acolo să modeleze
scoarţa pământului mai mult sau mai puţin asemănătoare cu un
pat, aşternând şi ceva materii moi: fulgi de păsări, piei, frunze us-
cate, câteodată pielea cu părul ei; aşadar un aşternut ceva mai
complet – tot atâtea ocazii ca omul să asocieze epidermei o sumă
de materii care înseamnă o îndrumare spre îmbrăcăminte. În sfâr-
şit, fiindcă spuneam că mijlocul este partea care trebuie apărată,
peste tot, găsim o mică legătură, un fel de cingătoare, de care cin-
gătoare s-au legat o sumă de alte anexe care să spânzure, ca o hai-
nă mai completă.
O altă împrejurare care ducea spre completarea anexelor cor-
pului, a fost faptul că omul când s-a ridicat în două picioare, mâi-
nile i-au devenit pentru totdeauna libere şi atunci nu numai în po-
ziţia verticală, ci chiar când se aşează pe pământ nu se mai servea
de mâini cum fac animalele superioare, maimuţele, gorila sau cim-
panzeul când merge sprijinindu-se pe toate patru picioare. La om
mâinile au devenit pentru totdeauna independente, chiar când e
aşează jos, jumătatea inferioară a corpului devine un fel de scaun.
Deci în poziţia aceasta erau bine venite acele adausuri de la mij-
locul corpului şi alte anexe care au servit ca un început de scaun.
La tribul Inaunde femeile au un fel de coadă făcută din fibre
destul de numeroase şi care serveşte ca un fel de scaun. Aşadar
haina pe de o parte, scaunul pe de alta. Ceea ce s-a adăugat împre-
jurul corpului era bine venit pentru ocrotirea corpului şi în acelaşi
timp pentru o aşezare mai comodă pe faţa pământului. Să lăsăm
un moment ce s-a petrecut cu cingătoarea şi cu scutecul copilului,
LXV

cu leagănul derivat din scaun şi cu fâşiile de la femeia lăuză şi să
trecem la altă parte a corpului omenesc ca să vedem că fără sen-
timentul estetic şi etic, omul a trebuit, vrând nevrând să acopere şi
părţile superioare ale omului, să se îmbrace cu un fel de manta ca-
re să-i acopere spatele, mai sensibil şi pieptul tot aşa de sensibil la
răceală şi umezeală. Fireşte pentru unele rase spatele este acoperit
de lungimea părului, dar acestea sunt rase cu păr bogat, cu un păr
lung şi gros, chica aceasta acoperind o bună parte şi din spate, for-
mând o adevărată haină. Sunt însă unele rase care n-au această fe-
ricire, de pildă cazul negriilor. Aşa la boşimani părul nu poate să
servească ca acoperământ şi atunci vrând nevrând cei care nu a-
veau un acoperământ pentru partea superioară a capului trebuia să
ajungă la apărarea acestei păreţi sub forma unei haine. Cum s-a
născut aceasta?
Era uşor, deoarece culcuşul sau pielea care servea de aşternut
trebuia să fie păstrată în timpul zilei şi atunci trebuia să fie pusă pe
umăr sau pe spate. Era de la sine înţeles pentru sălbatic ca în caz
de vânt sau de ploaie, pielea aceasta să fie utilizată ca apărătoare.
Avem cazuri în momentul de faţă în ce fel pielea servea de aş-
ternut în timpul nopţii sau de acoperământ fuegienilor. În timpul
zilei a devenit o manta colectivă. Fuegienii se acopereau noaptea
având acelaşi aşternut, stând unii lângă alţii. În timpul zilei însă,
pielea aceasta servea unuia sau altuia drept ocrotire, fiecare fiind
bucuros să aibă măcar un petic de piele. Darwin în vestita călăto-
rie împrejurul pământului de 5 ani relevă un fapt impresionant că
în regiunea America de Sud aproape de ţinuturile de gheaţă a găsit
pe fuegieni cu corpul gol. Fuegienii se apărau însă cu un petic de
piele de Goanaco sau piele de focă pe care o legau în aşa fel ca s-o
poată muta în direcţia de unde bate vântul. Acest petic este o
haină individuală şi un pas mai departe peste haina colectivă din
timpul nopţii. Australienii au deasemeni o piele de cangur şi ca-
frii poartă o piele cu dânşii, o piele de capră, câteodată de bou şi o
duc sprijinind-o de umăr, cum fac de altfel şi ciobanii noştri cu
sarica. Câteodată întrebuinţează un petic triunghiular legat cu do-
uă sfori. Nimic mai simplu decât această învelitoare transformată
în manta. De-asemenea pieile-roşii îndeosebi cei din America de
LXVI

Nord au o manta, fiindcă aici în regiunile temperate mantaua a-
ceasta din piele de bizon serveşte la timpuri de frig ca o îmbră-
căminte cu părul peste corp, iar la vremuri bune, aceasta era ţinută
pe spate. Pe această piele se făceau fel de fel de semne sau figuri
care povesteau istoria celui ce o poartă Era un fel de cronică por-
tativă.
Iată atâtea şi atâtea fapte care arată clar cum de la culcuş, de la
haină colectivă pentru mai mulţi membri, s-a putut ajunge la o
haină individuală pe care noi o numim un fel de manta. În orice
caz găsim, independent de anexele mijlocului, la mulţi sălbatici, o
sumă de anexe vegetale, găsim pieile pe care le întrebuinţează ca
apărători ale corpului, ba câteodată sălbaticii, dimineaţa, fiind
foarte sensibili la frig şi când iarba este plină de rouă, pun peste a-
ceastă iarbă o piele care scutură iarba şi care este ca un fel de scut.
Aceste fapte explică în ce chip omul a putut să ajungă la îmbră-
căminte.
Să facem un pas mai departe şi să vedem că intrăm în zona
punctului de vedere exclusiv utilitar. Cum rămâne cu picioarele?
Şi această parte a corpului începe să fie de la o vreme ocrotită. În
ţinuturile calde, în regiunile intertropicale, mai peste tot, omul a
umblat desculţ. Oceanicii cei mai mulţi dacă adaugă o mică san-
dală. Noi care avem încălţăminte nu ne dăm seama cum poate să
umble cineva cu picioarele goale în regiunile cu plante ţepoase.
Dar să observăm că şi în ţara noastră în timpul verii se întâmplă
lucrul acesta. Epiderma piciorului se îngroaşă atât, încât poate ci-
neva să alerge peste o cositură, atât de tare este talpa. Nu-i de
mirare că în regiunile intertropicale sunt atâtea neamuri care în
momentul de faţă sunt total desculţe.
Boşimanul întărâtă şarpele să secreteze mai mult venin şi de-
odată pune piciorul alături de cap, ca să nu poată muşca. Câtă în-
demânare trebuie să aibă ca să poată nimeri la un animal aşa de vi-
oi şi să poată aşeza talpa piciorului peste gâtul şarpelui, ca să-i ia
venin! Iată lucruri pe care noi oamenii civilizaţi nu le putem avea
înaintea munţii. Situaţia de om desculţ ni se pare grea; în realitate
aşa au trăit oamenii mii de ani înainte. De la o vreme încep să-şi a-
pere măcar partea de jos a piciorului, adăugând un fel de sanda.
LXVII

Găsim tranziţia aceasta între piciorul gol şi piciorul cu sanda chiar
în mijlocul Africii în regiunile pădurilor, unde pământul este u-
med şi plin de noroi. Orice încălţăminte este aici o adevărată pri-
mejdie. Mai bine este cu piciorul gol. Pe când pe podiş, chiar în
Somalia, atunci este binevenită o sanda. Abisinienii sunt cu pi-
cioarele goale, dar cei din Somalia au însă sandale foarte simple,
un fel de lemn lat având câteodată un cui la o extremitate, care se
prinde între degetul mare şi cel alăturat.
În felul acesta, dacă se adaugă câteva aţe, fâşii de piele care să
lege sandaua, iată o minunată încălţăminte. Dacă în America Cen-
trală este acelaşi caz ca în regiunile unde se umblă cu picioarele
goale, unde este umezeală ca în Hileia Braziliană, pe podiş, apare
sandaua, câteodată împletită din crengi. Aşa este pe Anzi. Dacă ne
depărtăm de regiunile intertropicale unde oamenii sunt desculţi, e-
ra o necesitate ca în celelalte regiuni, omul să-şi apere picioarele,
de pildă, în ţinuturile cu zăpadă. Fiindcă pământul este acoperit cu
zăpadă luni întregi, omul trebuie numaidecât să-şi apere piciorul.
Să vedem cum stau lucrurile în Lumea Nouă, în Argentina sau
Patagonia. Aici e o îmbrăcăminte mult mai completă pentru pi-
cior. Când a făcut Cook vestita lui călătorie, patagonezii se încăl-
ţau cu bucăţi de piele pe care le adunau împrejurul piciorului, le-
gându-le ca pe un fel de pungă. Pomeneam de această încălţă-
minte ca să vedem de unde vine numele de Patagonia. Închipuiţi-
vă că cineva îmbrăcând picioarele cu pungi strânse cu aţă, ce lasă
urme fie în noroi, fie în zăpadă. Spaniolii când au văzut asta, le-au
zis patagonezi, adică labă mare. În legătură cu acea îmbrăcăminte
a piciorului, înspre sud, în Ţara Focului, în lunile de iarnă, piciorul
trebuie să fie bine îmbrăcat. Aici apare o încălţăminte mult mai a-
decvată piciorului, aşa numitul mocasin, cuvânt luat de la pieile-
roşii. Cuvântul mocasin nu trebuie să-l traducem prin opincă, ci
este mai degrabă un ciorap sau o şosetă până la gleznă. Sunt fel de
fel de forme, peste 20 feluri de mocasini. Cel mai tipic e în regiu-
nea Americii de Nord. În răsărit, este mocasinul dintre hotarele
Canadei şi Statelor Unite, care este o bucată de piele, cum este o-
pinca noastră, lateral, este strânsă împrejurul piciorului, partea de
deasupra piciorului fiind până deasupra piciorului. Este un fel de
LXVIII

opincă care cuprinde complet piciorul ferindu-l de orice contact cu
zăpada. Forma aceasta est cea mai tipică, neavând nici o anexă.
Este o opincă fără talpă. Aceasta se întinde la răsărit de Missisipi
peste toată Canada.
O altă formă este mocasinul cu talpă, un fel de pungă cusută.
Se întinde de la Apus de Missisipi până în ţinuturile Munţilor
Stâncoşi. Al treilea tip de mocasin are o talpă foarte groasă, iar
deasupra o sumă de anexe care sunt înfăşurate bine de picior, un
fel de ghietre. Pe acestea le găsim în ţinuturile Mexicului şi în po-
dişurile cele mai înalte din Statele Unite, unde sunt atâtea plante
ghimpoase.
Aşadar, în legătură cu această împrejurare a pământului pie-
tros şi a plantelor ghimpoase o încălţăminte ceva mai completă.
După această încălţăminte, intrăm în zona celei mai perfecţionate
încălţăminţi pe care a inventat-o omul. Se găseşte în regiunile cele
mai ingrate unde omul altfel n-ar fi putut răzbate, este anume în-
călţămintea eschimosului. Ea este compusă din nu mai puţin din 5
perechi de ciorapi, toţi de piele. Cei dintâi se îmbracă cu părul
lung înăuntru, al doilea cu părul în afară, al treilea iarăşi cu părul
înspre picior, al patrulea cu părul întors în afară, iar al cincilea se
îmbracă cu pielea în afară şi cu părul înăuntru. În felul acesta a-
ceste cinci rânduri de ciorapi constituie cea mai minunată încăl-
ţăminte care a permis omului să străbată până în regiunile acestea.
O încălţăminte ideală şi de aceea cât eschimoşii au rămas la aceas-
tă încălţăminte au scăpat de orice griji, de a le pătrunde apa până
la picior. Ciorapii aceştia la care se mai adaugă şi ajutorul grăsimii
îi apără de umezeală şi, atâta timp cât eschimoşii şi-au păstrat
această încălţăminte, sănătatea lor a fost apărată. Cum s-au folosit
de încălţămintele civilizate, întrebuinţarea şoşonilor şi galoşilor a
fost pentru ei o nenorocire. Închipuiţi-vă cu galoşi pe zăpadă. Re-
umatismul a fost gata, pe câtă vreme cât de minunate erau încălţă-
mintele scoase din experienţa lor!
Iată atâtea şi atâtea fapte care arată că, independent de senti-
mentul estetic şi etic, omul trebuia să ajungă la încălţămintea
scoasă din experienţa de toate zilele în raport cu nevoile mediului
geografic.
LXIX

PRELEGEREA X 23 ianuarie 1936
Ca să nu încep cu consideraţii abstracte, când este vorba de
geneza îmbrăcămintei, am atras luarea aminte asupra unor fapte
pe care fiinţa omenească le are comune cu animalele superioare:
culcuşul de noapte. Culcuşul presupune un lucru: aşternutul. A-
trăgeam atenţia cum fuegianul adună papură sau alte lucruri moi,
muşchi, frunze uscate, iar deasupra are o învelitoare comună. Cine
are o învelitoare în timpul nopţii este ispitit să se servească de ea
şi în timpul zilei. Iată cum s-a făcut trecerea de la culcuş spre hai-
nă.
Mai departe trebuie să vină la rând şi alte părţi ale corpului.
Am ajuns la încălţăminte. În regiunile intertropicale, nu-i nevoie
ca picioarele să fie acoperite: talpa se îngroaşă suficient.
Sunt atâţia oameni care umblă cu picioarele goale, [încât]
puţini sunt cei care au trecut la sandale. În regiunile temperate şi
reci, piciorul trebuie să capete o îmbrăcăminte mai completă, cum
s-a întâmplat plecând de la cea mai rudimentară îmbrăcăminte a
patagonilor - o bucată de piele legată deasupra ca un fel de pungă.
Apoi atrăgeam atenţia asupra încălţămintei în America de Nord, a-
supra mocasinilor. Înseşi animalele l-au ispitit pe om în această di-
recţie. Gândiţi-vă la marii urşi din America de Nord care au fost
vânaţi pentru carne; pielea de pe labe era ca o ciuboţică: aşa s-a
născut cel mai vechi mocasin. Pielea dimprejurul labei ursului, era
o încălţăminte potrivită şi pentru om. Sunt peste 20 de tipuri de
mocasini.
Am înşirat numai tipurile principale: cel mai simplu este la
răsărit de Missisipi peste toată Canada. Seamănă cu încălţămintea
din ţara noastră, din regiunea de munte, căputa (după un termen
latinesc) care este un fel de ciorap portativ până la glezne. Al do-
ilea tip, cel de la apus de Missisipi, din bazinul Misouri, de la Gol-
ful Mexic până la Oceanul Pacific, este cu talpă, iar al treilea peste
regiunile de Sud-Vest ale Statelor Unite, între Mexic şi Statele
Unite, este un fel de mocasin care are talpă groasă şi lată, cu o în-
velitoare până la glezne (ceva care se aseamănă cu ghietrele sau
jambierele) să-i zicem pulparul. Caracteristic pentru acest mocasin
LXX

este lipsa de călcâi. Tipul cel mai perfecţionat cum am mai spus
este cel al eschimosului.
Acum se pune întrebarea: nu cumva este în legătură această
încălţăminte aşa de completă a eschimoşilor cu variatele tipuri de
mocasini? Putem stabili legătura între această încălţăminte a es-
chimoşilor şi tipul 3 care îmbracă până aproape de genunchi pulpa
piciorului, pentru că între populaţia care are această formă de mo-
casini şi atabasci care sunt veniţi dinspre Nord, este posibil ca
atunci când aceste piei-roşii trăiau în contact cu eschimoşii, să
poată fi văzut această formă şi s-o fi păstrat, adoptând-o şi în re-
giunile speciale de la nordul Mexicului unde sunt atâtea plante
spinoase. În orice caz vedem în America o serie întreagă de în-
călţăminte. Continentul cuprinde regiunile centrale şi intertro-
picale unde se umblă cu picioarele goale, apoi o serie întreagă de
încălţăminte până la încălţămintea eschimosului. Mai trebuie po-
menit, în legătură cu încălţămintea, încă două anexe. Anume ceea
ce se numeşte rachetă şi tobogganul (un cuvânt al pieilor roşii).
Este un fel de scândură ridicată la vârf cum este talpa saniei, care
lunecă uşor, este un fel de sanie legată de picioare, partea dinainte
fiind ridicată în sus ca să nu intre în zăpadă. Asupra acestor două
amănunte vom reveni când va fi vorba de circulaţie, un alt capitol
care ne interesează în etnografie. Ne oprim la atât în ceea ce pri-
veşte încălţămintea.
Să trecem din Lumea Nouă în Lumea Veche şi să vedem dacă
nu putem observa un fel de serie din regiunile calde unde omul
umblă cu picioarele goale până în regiunile nordice. Diferenţierile
în Lumea Veche nu-s aşa de simetric distribuite cum se întâmplă
cu continentul american, dar şi aici sunt aceleaşi forme, groso
modo, a încălţămintei cu câteva în plus. Găsim în partea de nord
un mocasin la laponi şi regiunea Amurului. La mijloc între cele
două forme extreme găsim cizma, o încălţăminte asiatică de piele,
blană sau pâslă. Este o încălţăminte a popoarelor de pustă, din re-
giunile centrale ale marelui continent asiatic. Având animale cu
lână, cum este oaia, cămila foarte păroasă, capra, etc., omul a pu-
tut să facă un fel de pastă, pâsla, din care să facă o încălţăminte
destul de groasă şi indicată mai ales pentru călărit. Cine merge pe
LXXI

jos întreţine o circulaţie activă a sângelui, cine călăreşte acela tre-
buie să fie bine învelit, deci fiecare picior în parte, până spre ge-
nunchi trebuie să fie cât mai bine înfăşurat.
Iată originea acestei încălţăminte, care s-a întins spre Europa
şi spre răsăritul Asiei. Este destul să ne gândim la încălţămintea
din regiunile Mediteranei ca să vedem cum s-a suprapus forma a-
ceasta în Europa de la Sud spre nord. Ştiţi din ilustrate, din
arheologie, că mediteranienii umblau cu picioarele goale, cel mult
cu o sanda, un fel de talpă uşoară legată până în jurul gleznelor, o
încălţăminte de lemn ceea ce s-a numit sabot (însă saboţii sunt mai
dezvoltaţi în Franţa). Dar încălţămintea care s-a numit gheată, a-
pare aproape pe vremea ptolemeilor. Odiseea vorbeşte de pulpari.
Când a trecut din regiunea Mediteranei spre regiunile nordice, po-
pulaţia civilizată dimprejurul Mediteranei a trebuit să se adapteze
la încălţămintea potrivită cu clima. Iată saboţii în regiunea de vest
unde cea mai mare parte a timpului plouă. Înaintând de la apus că-
tre răsărit a trebuit să vină la rând opincile de piele sau de crengi
împletite, fel de fel de variante şi, în cele din urmă, s-a ivit cizma
dinspre răsărit, o încălţăminte completă. Se poate observa această
influenţă venită din răsărit şi din felul cum se prezintă armatele
europene. Infanteria şi cavaleria rusească şi germană au cizme.
Cizma a venit dinspre răsărit din regiunile pastorale. În Evul
Mediu a influenţat şi încălţămintea din regiunile europene unde a
rămas şi până astăzi. Cizma a rămas ca un fel de încălţăminte re-
zistentă, nu numai pentru militari, ci, în ultimele secole, şi pentru
civili. Gheata aceea care era o excepţie, a ajuns astăzi încălţăminte
de toate zilele. Înspre Răsărit aceeaşi cizmă s-a impus chinezilor
sub forma cizmei de pâslă. O ciubotă până la genunchi cu o talpă
de pâslă groasă. Când citeşti descrierile de călătorie de pe podişu-
rile înalte, vezi că această încălţăminte de pâslă nu putea să lip-
sească. Forma aceasta s-a schimbat apoi într-o încălţăminte, un fel
de galenţ de lemn, două scânduri puse paralel şi una deasupra care
le uneşte. Mulţimea cea mare tropăie pe stradă cu aceste galenţe,
îndeosebi japonezii care au răspândit forma aceasta. Japonezul es-
te foarte curat, el nu intră niciodată cu picioarele în noroi, iar când
intră într-un magazin, galenţele sunt lăsate la uşă, aici fiind un
LXXII

întreg serviciu care să-i dea ghete curate, un fel de papuci cu care
să poată intra pentru cumpărături.
Cum vedem, încălţămintea a luat fel de fel de forme, dar gă-
sim şi în Lumea Veche aceeaşi serie de la ţinuturile intertropicale
unde omul umblă cu picioarele goale, până spre ţinuturile nordice,
unde găsim două tipuri de mocasini. Această încălţăminte din A-
sia Centrală este legată de viaţa pastorală, de călărit şi s-a întins pe
urmă spre nordul Africii, în legătură cu islamismul, începând cu
moscheele care au nevoie de o serie întreagă de încălţăminte. Iată
dar o legătură de la regiunile reci până la papucii uşori şi până la
cizmele moi ca un fel de mănuşi cu piele galbenă sau verde şi în
sfârşit până la papucii cei mai uşori, care, în lumea musulmanilor
sunt lăsaţi afară ca o condiţie de respect pentru templu sau casă.
Cum vedem, pornind de la culcuşul care dă haina de îmbrăcare a
părţilor superioare, omul a ajuns, cu vremea, la îmbrăcarea altor
părţi.
Cum rămâne cu membrele superioare? În ţinuturile calde mâi-
nile n-au nevoie să fie apărate, dar în ţinuturile reci, mai ales
mâinile, trebuie apărate sau trebuie apărate tot aşa ca şi picioarele.
Când vrea cineva să pună mâna pe un fier în regiunile nordice, da-
că nu-i apărat bine la mână este în primejdie să rămână fără piele.
Fierul este aşa de rece acolo, încât rămâne pielea lipită de el. Deci
şi mâinile trebuie apărate. Toate populaţiile care trăiesc în regiu-
nile reci au făcut un fel de îmbrăcăminte a mâinii, un fel de colţun,
un mic cilindru ca să apere toată mâna. Dar fiindcă acesta nu era
uşor de mânuit, s-a făcut un cilindru lateral, unde să intre degetul
cel mare. Toate hainele acestea pentru mână numai în regiunile
nordice ale Lumii Noi şi Lumii Vechi sunt binevenite, pe când în
ţinuturile temperate sunt uneori considerate ca un fel de stricare a
moravurilor. Perşii, zice Xenofon, s-au prăpădit fiindcă au ajuns la
prea mare sensibilitate pentru frig, au ajuns prea corcoliţi, nu-i
destul că-şi acopereau corpul şi picioarele, ci îşi acopereau şi mâi-
nile, cu mănuşi! Xenofon considera aceasta ca un fel de relaxare a
moravurilor.
Avem deci şi pentru mâini o mică haină. Să vedem acum ce s-
a întâmplat cu partea superioară a corpului. Capul capătă şi el fel
LXXIII

de fel de anexe, însă în regiunile intertropicale, împrejurarea face
ca să trăiască populaţia neagră a cărei epidermă este bogată în
pigmenţi. Un negru, chiar complet ras, poarte să stea în mijlocul
zilei cu capul în soare fără primejdie de insolaţie. Pielea negrului
este suficientă ca să-l apere. Dacă în regiunile intertropicale nu a
fost nevoie de acoperirea capului. Mai ales australienii umblă cu
capul gol. Aţi văzut că părul lor este ca o pavăză pentru frig sau
ploaie. În insulele unde sunt ploi puternice, capul este acoperit de
o glugă făcută din frunze de pandanus. Îşi fac o tichie conică de pe
care ploaia se scurge. În celelalte insule dimprejurul Noii Guinei
din Mediterana asiatică, în largul Oceanului Pacific, sunt fel de fel
de forme de ocrotire a capului în ceea ce priveşte ploaia. În legă-
tură cu unele obiceiuri care acum nu ne preocupă, unele de natură
etică sau estetică, găsim în ţinuturile ecuatoriale, unde sunt ploi
mari, un oarecare acoperământ pentru cap. În Africa, de aseme-
nea, găsim un acoperământ în regiunile răsăritene, pe podiş, un
acoperământ în regiunile centrale congoleze. Din papură sau din
crengi sau din frunze uscate se poartă ca şi în Noua Guinee un a-
coperământ pentru cap. În Lumea Nouă, în ţinuturile ecuatoriale
ca şi în cele temperate, capul este puţin îmbrăcat. Din fotografiile
pieilor-roşii, aţi văzut că este un fel de cordea peste frunte des-
tinată să ţină pene sau fulgi mari, înfipţi împrejurul capului. Este o
ornamentaţie. Aici nu poate fi vorba de proteguirea capului. În o-
rice caz iată o formă caracteristică de îmbrăcăminte, deşi este mai
mult o podoabă. În regiunile Cordilierilor sunt fel de fel de forme
de acoperire pentru cap. Se întrebuinţează materii vegetale sau a-
nimale, un fel de căciulă pentru urechi, care îi apără de răceală şi
vânt. În sfârşit, către partea de nord a Americii este pentru cap o
îmbrăcăminte, o glugă de piele, de blană cusută de haină, care nu
trebuie părăsită niciodată. Capul trebuie bine apărat, iar gluga este
cusută de restul hainei, căci în timp vifor ar intra zăpadă la gât.
Dacă trecem din Lumea Nouă în Lumea Veche, în ceea ce pri-
veşte îmbrăcămintea găsim o regiune cu glugă: la eschimoşi şi la-
poni. Nordicii au şi ei o glugă sau fel de fel de căciuli. De la nord
spre sud în toate regiunile cu clima temperată cu vegetaţie bogată,
a venit la rând pălăria sub fel de fel de forme, începând cu o formă
LXXIV

conică cum se vede în figurile chinezilor, apoi mai departe sub al-
te forme variate, cilindrice sau o basma care să le apere capul.
Dacă ne întoarcem spre apus, tot în legătură cu musulmanii, găsim
o expresie de acest fel: „Pustia este patria mahomedanismului”.
Groso modo este exact, până spre Sudan, totul este cuprins în
sfera islamului. Găsim şi aici pentru cap o formă nouă: turbanul.
Musulmanii din Asia Centrală păstrează căciula, dar cei care trăi-
esc în ţările calde au nevoie să se îmbrace cu fel de fel de pânze
care să-i ocrotească de insolaţie. În direcţia aceasta cei care au a-
juns la sumum sunt arabii. Au 15 tichii puse una peste alta. Es-
chimosul are cea mai bună încălţăminte, musulmanul, din ţările
calde are cel mai complet turban. Apoi cunoaşteţi forma ceea care
începe să dispară sub Kemal Paşa, fesul de diferite culori.
Tot în legătură cu îmbrăcămintea capului, să pomenesc şi de
voal, mască, perucă.
Tustrele aceste anexe ale capului îşi au însemnătatea lor. Voa-
lul este întrebuinţat nu numai de sexul feminin, ci şi de bărbaţii
din toate regiunile sahariene. La început a fost vorba de protecţia
pielii faţă de vântul pustiului, cu vremea însă a ajuns să însemne
nobleţe socială. Cine este învelit înseamnă că este stăpân pe o
populaţie inferioară, robi în mare parte veniţi de la sud - pe negri.
În orice caz, lăsând de o parte latura socială, etică, iată voalul pen-
tru faţă, necesar să fie înşirat în lista anexelor ce constituie îmbră-
cămintea.
În sfârşit, merită, pentru completarea seriei, să pomenesc şi de
perucă. În primul rând ne gândim în sfera noastră de civilizaţie la
modă. În realitate, peruca este o îmbrăcămintea capului. În stare
primitivă omul n-a avut nevoie să-şi apere capul, dar la populaţiile
sălbatice, pilozitatea este abundentă, capul trebuia apărat. Cu vre-
mea însă, prin civilizaţie şi cultură, pilozitatea scade pe măsură ce
creierul este supus la o muncă mai intensă. O găsim întâia dată în
Mesopotamia, mai târziu în Egipt. De aici s-a întins şi în ţările
Mediteranei. În epoca greacă o găsim şi în Grecia. Pe urmă, la în-
ceputul imperiului, o găsim şi la romani. Aduceau material pentru
îmbrăcămintea capului de la vecinii lor galii şi germanii. Lucrul e-
ra însemnat, să imporţi din India păr pentru facerea perucilor! In-
LXXV

dustria aceasta căpătase o dezvoltare considerabilă: peruca făcea
parte din îmbrăcămintea de toate zilele. Moda dispare în Evul Me-
diu, odată cu începutul Renaşterii. Dar ce enormă dezvoltare a luat
în ţările apusene! Epoca lui Ludovic XIV-lea este un sumum de
dezvoltare a perucii masculine. Erau de dimensiuni considerabile
şi se mai adăuga şi păr care să le deosebească de cele feminine.
Iată consideraţii de natură estetică şi etică: să se mai adauge peste
perucă şi păr, chiar în timpul mesei, la ospeţe. În sec. al XVIII-lea
moda aceasta a scăzut, s-a redus. A căpătat însă o compensaţie: a-
bundenţa de pudră. Cel dintâi sentiment al nostru este cel comic,
iată însă că una din cauzele Revoluţiei franceze, a fost risipa
făinei. La ce aberaţii poate să ducă un început motivat de pro-
teguire a capului, transformat în risipa unui aliment necesar în
viaţa de toate zilele!
Aşadar, dezvoltarea civilizaţiei a avuta ca efect o circulaţie
mai activă în creier. Lucrul acesta se dovedeşte din faptul că ţă-
ranii păstrează părul până la adânci bătrâneţe, orăşeanul însă îl
pierde de timpuriu. Aşadar, iată o nevoie de acoperire a capului.
Ca o curiozitate, putem să subliniem că peste 20 mii de tone de
păr sunt culese din gunoi, din oraşele mari ale Chinei ca să fie
transformate în îmbrăcăminte pentru partea cea mai delicată, ca-
pul. Aşadar, pentru împlinirea expunerii noastre, când este vorba
de acoperirea capului, am citat şi această anexă.
De asemenea, asupra măştilor trebuie să revenim, pentru că ele
joacă un rol important, începând încă din viaţa sălbaticilor în legă-
tură cu anumite idei religioase.
Ceea ce ne interesează pe noi este faptul că nu consideraţii es-
tetice sau etice, în primul rând, ci consideraţii de utilitare l-au
împins pe omul din diferite regiuni să protejeze partea superioară:
capul. Când urmăreşte cineva toate elementele de îmbrăcăminte
de pe faţa pământului nu poate observa repede legătura cu o anu-
mită utilitate pentru corp şi, în acelaşi timp, o diferenţiere progre-
sivă. În cele din urmă bagă de seamă că haina atât de completă ca-
re a ajuns în ţările civilizate este o invenţie recentă. De-abia în ul-
timele două milenii (comparaţi haina mediteranienilor din epoca
clasică cu aceea din timpul nostru). Cu ce se îmbrăca elegantul O-
LXXVI

vidiu sau, cu câteva secole înainte, Socrate sau Alcibiade? Cu o
haină simplă şi anume o tunică pe corp - cămaşă nici nu exista -
un fel de manta, iar în picioare cu sandale - atâta tot - populaţia ru-
rală fiind cu picioarele goale. Pentru populaţia civilă asta era toată
îmbrăcămintea, militarii trebuind să fie bine îmbrăcaţi. Picioarele
erau acoperite în acel pulpar, capul era bine apărat cu un coif pen-
tru atac. Populaţia civilă, însă, era sumar îmbrăcată: numai cu do-
uă haine. De abia mai târziu au venit în atingere mediteranienii cu
populaţia care trăia în condiţii mai grele.
Atunci au luat de la gali pantalonii – gallia bracata. Ce erau a-
ceşti pantaloni? Erau două haine dezlipite una de alta şi înfăşurate
împrejurul picioarelor. Haina avea curele care prindeau piciorul de
pulpar până sus, însă abia târziu în secolul al IX-lea sau al X-lea
au fost cusute împreună. Carol cel Mare avea doi pantaloni în loc
de unul. Târziu au început oamenii civilizaţi să aibă alte haine,
care ni se pare astăzi că trebuiau să fie de când lumea dintr-o
bucată. Sciţii şi galii erau bine îmbrăcaţi. Curios este că numai
germanii nu erau destul de îmbrăcaţi la picioare. De-abia după ce
au servit în armata română, au început să aibă îmbrăcămintea
aceasta. Am pronunţat cuvântul îmbrăcăminte. Acest cuvânt tre-
buie să vină de bună seamă de la cuvântul braca, adică îmbrăcă-
minte pentru picioare. Moda însă trebuie să fi fost recentă. După
ce s-a cucerit Gallia, moda aceasta nouă a făcut vâlvă şi atunci a
venit şi cuvântul de acoperire a picioarelor de „braca”. A îmbrăca
deci însemnează „a îmbrăca picioarele”. Acesta este sensul ade-
vărat.
Apoi vine rândul corpului. Era o curiozitate cel care avea două
cămăşi. Poliţia rurală fiind fără cămaşă. Era numai o tunică îm-
prejurul corpului şi o manta. Cămaşa era un lux mare şi ea a venit
mai târziu. În felul acesta, deabia în ultimul secol, sub ochii noştri
s-a înfiripat parte cu parte, uneori adăugându-se haină lângă haină
cum era cazul glugii cu tunica. Pe noi însă nu ne interesează în
amănunt aceste variaţii ale hainelor, ci doar că ele sunt un feno-
men foarte recent. În orice caz stau în legătură cu o anumită uti-
litate înainte de a fi vorba de simbol social sau de ceea ce se nu-
meşte astăzi modă. Vorbeam adineauri de îmbrăcămintea corpu-
LXXVII

lui. Elenii şi romanii nu aveau nimic pe cap, ci cel mult o înve-
litoare. Forma pălăriei este ceva recent, care apare abia în Evul
Mediu, când bărbaţii şi femeile poartă pălării cu podoabe, pălării
de nobili, cu pene colorate. De-abia de atunci femeia a început să
poarte pălărie ca bărbatul. Astăzi bărbaţii au redus forma de aco-
perire a capului la minimum. Se mai păstrează însă din considera-
ţii de altă natură pălăria sub forme atât de variate, la femei.
Toată îmbrăcămintea noastră care ni se pare aşa de logică este un
fenomen recent şi în legătură cu o anumită utilitate, în raport cu
regiunile unde trăieşte fiecare populaţie.
LXXVIII

Simion Mehedinti Etnografie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Simion Mehedinti Etnografie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VII

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Ne-am ocupat în prelegerile anului trecut, după cum ştiţi, de

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PRELEGEREA II 27 noiembrie 1935

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PRELEGEREA III 29 noiembrie 1935

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PRELEGEREA IV 4 decembrie 1935

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PRELEGEREA VI 13 decembrie 1935

Pusesem întrebarea: putem deosebi faze în tehnica alimentară?

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PRELEGEREA VIII 17 ianuarie 1936

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com