Simion Mehedinti Antropogeografia PDF

1
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Ediţia de faţă a lucrării, ,,S. MEHEDINŢI - ANTROPO-
GEOGRAFIA, PENTRU CLASA a VI-a SECUNDARĂ”, reproduce
ediţia a IV-a a manualului, tipărit în anul 1942.
Manualul pe care îl punem astăzi sub ochii cititorilor, a apărut
într-o primă ediţie, în anul 1937 sub numele ,,S. MEHEDINŢI -
GEOGRAFIA UMANĂ ŞI POLITICĂ, pentru clasa a VI-a
secundară”, după care au urmat trei ediţii (1938 şi 1941), în care
manualul a apărut cu numele ,,Antropogeografia”.
Iată că la 70 de ani de la prima apariţie, Asociaţia ,,Simion
Mehedinţi”, prin Editura ,,Terra”, tipăreşte unul dintre cele mai in-
teresante manuale elaborate de Simion Mehedinţi. Prin acest ma-
nual, Mehedinţi a introdus, în şcoala românească, antropogeogra-
fia şi etnografia, alături de geografie.
În ediţia de faţă a lucrării, am actualizat ortografia şi punctua-
ţia: am scris numele popoarelor cu literă iniţială mică (greci, ro-
mani, mexicani, piei-roşii, fuegieni, eschimoşi etc); am transcris
cu literă iniţială mică zilele săptămânii, lunile anului; am transcris,
conform normelor actuale, cuvinte compuse (aşa dar = aşadar, în
deosebi = îndeosebi, dela = de la; într’adevăr = într-adevăr etc);
am operat schimbări în ortografie, înlocuind apostroful cu cratima;
de asemenea, am operat schimbările cuvenite la cuvintele cu as-
pect arhaic, dar care nu impietează sensurile pe care le-a dat au-
torul (ochiu = ochi, boalele = bolile, ghiaţă=gheaţă, herăstrău=
fierăstrău, pumnar=pumnal; Africei = Africii, Indo-China =
Indochina); am operat schimbări în grafierea cuvintelor care s-au
adaptat ulterior limbii române (sky-ul = schiul, kayak =caiac).
Am operat, în unele cazuri, modificări în topica propoziţiei,
pentru a evita unele formulări ambigui, cunoscând grija deosebită
pe care o manifesta S. Mehedinţi pentru corectitudinea şi frumuse-
2

ţea limbii - ,,Limba este îmbrăcămintea sufletului” - pentru cuvân-
tul scris.
Având în vedere contribuţia lui Simion Mehedinţi la studiul
geografiei şi al etnografiei, Asociaţia Personalului Didactic ,,Si-
mion Mehedinţi”, Focşani continuă să tipărească lucrările didac-
tice pentru a pune sub ochii dascălilor şi elevilor de astăzi modele
de manuale şcolare şi cursuri universitare.
Costică NEAGU
SIMION MEHEDINŢI ŞI ,,CĂRŢILE DIDACTICE”

,,O carte de şcoală e darul cel
mai de preţ, pe care un dascăl îl
poate face tineretului. E cum se zice
în testamente, partea sufletului”.
După încununarea studiilor din Germania în care tânărul
Si-mion Mehedinţi îşi formase o cugetare geografică -
geographich denken, urma ca acesta să croiască şi la noi drum
geografiei, care se afla într-o situaţie dezastruoasă:
,,memorizare şi iarăşi memori-zare, cu hartă şi chiar fără
hartă”1. Primul pas a fost ca să intro-ducă geografia în
universitate, lucru care s-a înfăptuit la cererea lui Titu
Maiorescu şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cul-telor.
La 3 noiembrie 1900, când a ţinut ,,Disertaţia inaugurală”,
primul său curs de geografie, s-a semnat şi actul de naştere a
geo-grafiei româneşti.
Prin cursul său, dorea să creeze mediul propice pentru o
cu-getare geografică celor care se încumetau să studieze
această şti-inţă. De asemeni, dorea să pună harta în drepturile
sale, ca mijloc didactic fundamental în studiul geografiei. Nu
1
S. Mehedinţi – Geografie şi geografi la începutul sec. al XX-lea, Ed.
Socec, f.l. şi f.a., [1938] anexă, p. 17.
3

întâmplător, teza sa de doctorat s-a numit ,,Inducţia
cartografică”.
Un alt obiectiv pe care şi l-a propus era să înainteze cât
mai mult în dezlegarea problemelor metodei, precum şi în
arhitectura ştiinţei geografice. Pentru acest lucru, Mehedinţi
,,a chemat în aju-tor şi alte mijloace”:
a). Excursiile şcolare - ,,geografia se măsoară cu
kilometrul”. Excursiile aveau darul de a trezi în sufletul
tânărului, aşa numita cugetare geografică în privinţa
fenomenelor văzute. Profesorul verifica practic cele afirmate
de la catedră, prin organizarea unor discuţii colective în teren
sau la seminar. La acestea se mai adău-gau şi alte competenţe:
spirit organizatoric, spirit de echipă, spirit practic,
comunicare, argumentare, sesizarea relaţiilor dintre feno-
mene - geografia este o ,,ştiinţă de corelaţie”. Excursia,
activităţile practice sprijină însuşirea altor ştiinţe: istorie,
ştiinţele naturii, fizică etc.
b). Seminarul de geografie. Prin organizarea acestui
seminar, îşi propunea să răspundă nevoilor pe care le aveau
studenţii în drumul lor spre geografie. Primul lucru pe care şi
l-a propus a fost să întemeieze o bibliotecă a seminarului, dar
şi studenţii să-şi înfi-inţeze o bibliotecă personală - ,,nu se
poate meserie fără unelte”. De asemenea, a realizat o colecţie
de roci; colecţie de hărţi; relie-furi, profile, schiţe, diagrame,
lucrări cartografice; mici lucrări personale: recenzii, referate,
monografii etc.
c). Colocviul lunar. Întâlnire lunară cu profesorii de
geografie din Bucureşti, în majoritate autodidacţi, deoarece
studiul geogra-fiei nu depăşea clasa a IV-a gimnazială. Pe
timpul acela puteau a-junge profesori de geografie, oameni
care nu participaseră la nicio oră de curs universitar.
Colocviul lunar a devenit, astfel, legătura dintre universitate şi
corpul didactic. Prin acest colocviu, a trezit interesul pentru
geografie, a fost, în fapt, o primă formă practică de formare
continuă a personalului didactic, deşi noi vedem astăzi
formarea permanentă ca o mare invenţie a Occidentului.
d). Publicaţiile colective. O parte din lucrările seminarului
s-au publicat în ,,Anuarul de geografie şi antropogeografie”,
iar apoi în ,,Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”.
4

e). Congresul profesorilor de geografie. Observând că
puteau ajunge profesori de geografie, bacalaureaţi care nu
audiaseră în viaţa lor, un curs de geografie, nemaivorbind de
vreo ,,conferinţă pedagogică”, Simion Mehedinţi a iniţiat
aducerea ,,profesorilor autodidacţi”, în congres, în fapt, o altă
formă de perfecţionare a dascălilor, mult mai complexă, cu
obiective ambiţioase prin care se urmărea, în final, crearea
unui mediu de cugetare geografică şi trecerea de la geografia
enumerativă la geografia explicativă care ,,prezenta şcolarilor
planeta, ca un organism ale cărui fenomene se înlănţuie
cauzal”. Cu unele intermitenţe, aceste congrese s-au or-
ganizat între anii 1904-1942. Ultimul congres pe care l-a
organizat şi la care a participat Mehedinţi, a fost în anul 1937.
Congresul se ţinea anual, dura 3-4 zile şi era organizat de cele
patru universităţi: Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Cernăuţi. La
congres participau profesori universitari, profesori de
geografie din ţară, studenţi de la Facul-tatea de Geografie,
profesori şi elevi din judeţul gazdă. În prima zi se făcea
deschiderea oficială, se prezentau comunicări ştiinţifice ale
judeţului gazdă; a doua zi, prezentau comunicări profesorii u-
niversitari, iar în a treia zi se organizau excursii în teren,
activităţi didactice model, se discutau programele şi manualele
de geogra-fie. Comunicările ştiinţifice de la congres, erau
publicate în BSRRG. Congresele s-au organizat la munte, la
câmpie, la Mare, în Deltă, în Ardeal, în Basarabia, în Insula
Şerpilor, observându-se munţi, dealuri, văi, ţinuturi vulcanice,
lacuri glaciare, tipuri de sa-te şi oameni etc.
Prin Congresele de geografie, s-a creat un mediu de
cugetare geografică, o tradiţie geografică şi o ilustră şcoală
românească de geografie.
f). Metodica geografiei. Lărgindu-se cercul profesorilor de
geografie, acest obiect fiind predat în tot învăţământul preuni-
versitar, Mehedinţi a fost preocupat arhitectura ştiinţei
geografice, obiectul ştiinţei, drumul în ştiinţă - ,,firul
certitudinii ştiinţifice”, dar şi de eficientizarea actului didactic.
Lucrul acesta nu se putea face decât prin desluşirea drumului
cel mai sigur în predarea geo-grafiei - ,,drumul predării”.
Atent la resorturile procesului didac-tic, Simion Mehedinţi
arată că drumul predării se întemeiază pe intuiţie şi pe
5

deducţie. Plecând de la intuiţia locului unde te afli - locuinţă,
împrejurimi - de la orizontul local, poţi pătrunde noţiuni-le
fundamentale prin deducţie, deoarece ,,singura geografie care
se lipeşte de suflet nu e cea din cărţi sau din prelegeri, ci aceea
pe care o culege cercetătorul însuşi din intuiţia directă a natu-
rii”1,1,pentru că, aşa cum spunea Descartes, ,,nu e adevărat
ceea ce nu se poate dovedi”. Urmărind drumul constituirii
geografiei ca ştiinţă, Mehedinţi semnalează sprijinul pe care
aceasta l-a primit de la alte ştiinţe: matematica, fizica,
biologia, istoria etc.
Un rol important în înţelegerea faptelor geografice îl au:
expe-rienţa - ,,Marea nu există cu adevărat decât pentru cel
care a trăit pe malul său, în largul ei”1;;cugetarea geografică -
ideile pe care ţi le trezeşte ,,faţa naturii”; lucrul efectiv -
,,geograful atâta ştie cât a văzut”.
Intuiţia reprezintă ,,aflarea, din partea inteligenţei pure,
adân-cită în sine, a unui concept atât de simplu şi definit, încât
să nu mai existe nici o îndoială”2..La rândul ei, ,,deducţia este
un şir de intuiţii prin care ajungem la o cunoştinţă ce nu era
lămurită”3..
Primul pas în drumul spre ştiinţa geografică este intuiţia
lo-cului, urmează harta, apoi enumerarea ţărilor şi a mărilor.
Dacă în copilărie, geografia se învaţă pe crezute: ,,vezi pe
hârtie şi crezi!”, în învăţământul secundar, copilul vrea să
înţeleagă, el intră într-o altă perioadă a memoriei: ,,judecă şi
înţelege!”, trecând de la ce este înţeles, spre ceea ce este mai
puţin înţeles sau chiar neînţeles. Chiar dacă orizontul local
este un concept fundamental în însuşi-rea geografiei, el nu este
de mare folos, dacă va fi prezentat numai pe hartă şi prin
povestiri, dacă nu se merge în teren - la faţa locu-lui. Dacă
,,geografia se măsoară cu kilometrul, cu excursiile”, ea se
bazează şi pe conceptele generale, care trebuie aprofundate,
1
S. Mehedinţi – Metoda şi metodica, în: Discursuri. Conferinţe, vol. I, op.
cit., p. 77;
1
S. Mehedinţi – Metoda şi metodica, în: Discursuri. Conferinţe, vol. I, op.
cit., p. 74;
2
S. Mehedinţi – Geografie şi geografi la începutul sec. al XX-lea, op. cit.,
p. 82;
3
Ibidem.
6

re-gula fiind: ,,Inducţie - când se poate; deducţie - mai sigură
decât toate”
În concepţia lui Mehedinţi, vocaţia profesorului poate
dimi-nua scăderile metodicii şi ale manualelor ,,plătind el
pentru toţi şi pentru toate”.
Ca auxiliare curriculare, Mehedinţi reţine: albumul
geogra-fic; călătoriile imaginare; caietul cu însemnări din
excursii; schiţa de hartă; fotografiile; desenul după natură;
colecţia de roci. Prin e-le, copilul va stabili relaţiile de
cauzalitate dintre fenomenele geo-grafice, recomandând
,,metoda cauzalităţii geografice”, cu ajuto-rul căreia să
înainteze pe ,,firul certitudinii practice”.
Pentru Mehedinţi, eficienţa metodologică decurge din
modul în care profesorul alege ,,cel mai nimerit şir de fapte şi
de idei pentru a transmite minţii încă minore, a copiilor şi a
tinerilor, par-tea esenţială din adevărurile ştiinţei”1.
Referitor la metodă şi metodică, Mehedinţi ridică o
problemă foarte interesantă. Cine ar trebui să alcătuiască o
autentică meto-dică a geografiei sau a oricărei alte ştiinţe:
specialistul sau… pe-dagogul, ,,care face sinteza rezultatelor
adunate din toate ştiinţele particulare”, aluzie la faptul că
pedagogia ţinea de Facultatea de Filosofie. Dacă metodica este
o aplicare a metodei, atunci numai cel care cunoaşte foarte
bine arhitectura unei ştiinţe, deci şi a geo-grafiei, poate să o
predea şi altora. ,,Pedagogul nu se poate ames-teca în chip
competent în chibzuirea lecţiilor, despre materii care îi sunt
străine”2. Dar şi aici se ridică o întrebare. Cine este mai ni-
merit: specialistul ,,îngust” sau ,,filosoful superficial”?! -
,,Amân-două extremele trebuiesc evitate”.
g). Cartea didactică - manualul şcolar are, în opinia lui
Simi-on Mehedinţi, o importanţă covârşitoare în deschiderea
drumului către orice ştiinţă. Drumul lui Mehedinţi, în
geografie, începe şi prin elaborarea cărţilor didactice, a
manualelor şcolare.
O carte şcolară este mai importantă decât un curs
1
S. Mehedinţi – Metoda geografică în ştiinţele naturale şi sociale, în:
Discursuri. Conferinţe, vol. I, op. cit., p. 96;
2
S. Mehedinţi – Geografie şi geografi, op. cit., p. 81;
7

universitar, deoarece ,,sarcina profesorului secundar este mult
mai grea şi cere mai multe însuşiri decât ale profesorului
universitar (…) Dascălul de la liceu trebuie să fie nu numai un
tehnician, ci şi un educa-tor”32.3.
Simion Mehedinţi a fost unul dintre cei mai valoroşi
autori de manuale şcolare. Fiind solicitat de Spiru Haret, în
1901, să reali-zeze manuale de geografie pentru diferite clase,
Mehedinţi a con-tinuat această muncă până la 1937, când a
publicat Geografia u-mană şi politică, manual pentru clasa a
VI-a secundară, Ed. Socec, Bucureşti, titlu schimbat din 1938,
în Antropogeografie, manual pentru clasa a VI-a secundară.
A continuat şi după această dată să scrie manuale, în cola-
borare cu Vintilă Mihăilescu, până în anul 1942. Manualele
lui S. Mehedinţi au îndrumat, în continuare, tineretul ţării
până la refor-ma şcolii din 1948, când i-au fost interzise 31 de
lucrări, precum şi toate manualele şcolare.
Mehedinţi considera că, manualul şcolar reprezintă piatra
un-ghiulară, în însuşirea cunoştinţelor, deoarece programa
fără manu-al este ,,moartă”, iar ,,manualul fără nici o
ilustraţie sau schiţă cartografică” nu are nici o valoare.
El a început anevoioasa muncă de elaborare a manualelor
şco-lare, dintr-o adevărată vocaţie pedagogică, dar şi pentru
că ,,lungă vreme, şcoala română trăise fără programe
analitice. Profesorii dictau, dictau, iar copiii scriau, scriau,
scriau până li se păinjeneau ochii”1.
În timp, numărul manualelor elaborate de Simion
Mehedinţi, elaborate pentru toate clasele şi formele de
învăţământ (primar, secundar, liceal, normal) s-a mărit foarte
mult. Unele dintre aces-tea au ajuns la zeci şi zeci de ediţii
(Continentele, fără Europa, pentru clasa a II-a secundară
ajunsese în anul 1932 la ediţia a XXV-a). Simion Mehedinţi a
scris manuale pentru toate ciclurile şi formele de învăţământ:
primar, secundar, normal, curs superior de liceu. Chiar şi aşa
3
S. Mehedinţi – Idem, op. cit., p. 112.
1
S. Mehedinţi – Amintiri despre Spiru Haret, în: Frământări didactice,
anul VIII, nr. 9-10, Focşani 1931, pp. 1711-1713;
8

numărul de manuale de autor sau în colabo-rare se ridică la
impresionanta cifră de 792 de manuale şcolare. Dacă am mai
pune la socoteală numărul ediţiilor - în medie 9-10 - şi
numărul exemplarelor tipărite, am ajunge la concluzia că în
prima jumătate a secolului al XX-lea, a existat o adevărată
industrie de manuale Mehedinţi. Întemeietorul geografiei
române moderne a devenit astfel cel mai curtat şi mai căutat
autor de manuale şcolare. Puţini mai ştiu astăzi că Mehedinţi
a elaborat şi manuale de citire pentru ciclul primar, în
colaborare cu poetul Octavian Goga.
Acest lucru a făcut ca, în epocă, să se afirme, nu fără
ironie, că ,,Mehedinţi a intrat în Academia Română cu
manualele şco-lare”. E drept că în anul 1915, când a devenit
membru plin al Aca-demiei - membru corespondent era din
1908 - nu publicase nici Terra, nici Altă creştere. Şcoala muncii
sau Trilogii şi nici Oa-meni de la munte.
O privire atentă asupra câtorva manuale scrise de S.
Mehe-dinţi ne relevă o concepţie foarte modernă şi bine
articulată asu-pra rolului şi a rosturilor manualelor şcolare,
concepţie despre ca-re am putea afirma, fără teama de a greşi,
că chiar depăşeşte opi-niile actuale asupra locului manualului
şcolar în educaţia gene-raţiei tinere.
Unul dintre conceptele de bază în predarea geografiei era
,,orizontul local”, care este unitatea de măsură a tuturor
fenome-nelor geografice. ,,Cu cele văzute în apropiere,
măsurăm tot ce au-zim despre alte ţări”1 . Autorul, în
elaborarea manualului, este pre-ocupat în permanenţă, de
eficienţa actului didactic realizată prin intuiţie: ,,În loc de a
pleca de la definiţii, am pornit de la fapte, a-dică de la intuiţia
directă a naturii, ajutată de relief, hartă, foto-grafii etc.”2 , cât 3
şi prin organizarea concentrică a materiei. ,,S-a hotărât ca

şcolarul să străbată drumul pe care mersese în clasele
2
Costică Neagu – Simion Mehedinţi, biobibliografie, Ed. Terra, Focşani,
2003, pp. 95-110.
1
S. Mehedinţi – Introducere în geografie, pentru clasa I secundară,ed. a
III-a, Ed. Socec, Bucureşti, 1934-1935, coperta I;
2
Idem, p. 3;
3
Idem, p. 4.
9

primare”3 .4
Manualul reprezintă un factor hotărâtor în procesul de

asimi-lare a cunoştinţelor, fiind indispensabil pentru elevii
care lipsesc de la şcoală. El trebuie să prezinte faptele
sistematic şi să aibă un caracter rezumativ grafic. Legătura
dintre cele patru învelişuri este indestructibilă, motiv pentru
care, dacă se schimbă unul, trebuie să se schimbe ceva şi în
celelalte sau să dispară pentru totdea-una.6.Dacă ar pieri
învelişul vieţuitoarelor, atunci ,,munţii s-ar dă-râma mai
repede, văile ar fi mai adânci”, iar dacă ar dispărea ,,pătura
aerului”, îndată ar muri toate vieţuitoarele.
Pedagog de vocaţie, Simion Mehedinţi a înţeles aproape
intu-itiv, care sunt cerinţele unui manual şcolar:
1). La baza întregului proces de predare a geografiei şi nu
nu-mai, am adăuga noi, trebuie să stea ,,metoda explicativă”,
spriji-nită pe intuiţie şi deducţie;
2). Manualul şcolar trebuie să se realizeze după chipul şi
ase-mănarea şcolarului român (nu există elev internaţional,
iar geografia nu e o ştiinţă abstractă ca algebra);
3). Explicaţia profesorului trebuie să se sprijine pe un
bogat material intuitiv;
4). Harta, un adevărat panaceu, este fundamentală în
predarea geografiei, deoarece manualele pot fi diferite,
singură imaginea cartografică, e aceeaşi, deci ,,durabilă”;
5). Fiecare lecţie trebuie să aibă o schiţă de hartă;
6). Manualul trebuie să fie completat cu o sumă de
ilustraţii;
7). Lecţiile să fie însoţite de o sumă de paranteze
explicative, de ,,lecturi de bună voie”, scrise cu litere mai mici
şi care se adre-sează elevilor mai interesaţi;
8). Manualul să fie în aşa fel întocmit, încât să fie folositor
şi elevului care întâmplător, a lipsit de la oră;
10

9). Orice manual trebuie alcătuit în ,,respectul limbii
române, grijă de căpetenie”;
10). Să se evite ,,stilul beţiv, adică cel care miroase a beţie
de cuvinte, considerat ca un păcat faţă de limba românească”;
11). Clarificarea terminologiei geografice, a oricărei
ştiinţe, şi apropierea de mintea copiilor.
Mehedinţi a editat ,,caietul-atlas” în sprijinul fiecărui
manual. Acesta nu era altceva decât un auxiliar curricular,
pachetul educa-ţional de astăzi, completat cu ,,caietul pentru
excursii”, schiţe, po-ze, profiluri de teren etc.
Accentuând permanent pe caracterul intuitiv şi practic al
lec-ţiei de geografie, Mehedinţi aduce în faţa elevilor
conţinuturi cla-re, iar sarcinile de învăţare şi obiectivele
operaţionale sunt formu-late într-un mod extrem de modern.
Elevul este chemat să facă următoarele operaţii: să
observe: curtea şcolii - unde răsare şi unde apune soarele; să
spună ce vede la orizont; să arate - poziţia unui obiect; să facă
- planul clasei; să noteze - punctele cardinale; să se orienteze -
cu ajutorul busolei, după soare, după steaua polară; să
povestească; să măsoare - dis-tanţe; să calculeze cu ajutorul
unghiurilor etc.
Prin concepţia sa metodică ilustrată în manual, putem
afirma faptul că Mehedinţi promova un învăţământ
diferenţiat, un învă-ţământ pentru fiecare: ,,În vederea
elevilor mai sârguitori s-a adă-ugat partea cu litere mai
mărunte, care va sluji ca lectură de bună-voie, iar caietul-atlas
vine în sprijinul acestor lecturi”1 . Atrac-tivitatea manualului
2
şi implicit a lecţiei, este sporită prin ,,lecturile geografice” care

trebuie să fie adevărate. Respingea geografia ,,pi-torească”,
autorul apelând la afectivitatea copilului.3.
Mehedinţi arată şi competenţele specifice pe care trebuie
să le formeze geografia: a) vederea pe hartă, citirea hărţii
pentru a înţelege şi a deştepta curiozitatea; b) vederea în
natură - obser-varea prin excursii, drumeţii, pentru a înţelege
1
S. Mehedinţi – România, ediţia a IX-a, Ed. Socec, Bucureşti 1933, p. 9;
2
S. Mehedinţi - Cele cinci continente…, op. cit., p. 4.
11

originea fenome-nelor ….
Drumul către învăţătură este unul, clar şi sigur, elevii
trebuie obişnuiţi cu intuirea faptelor, apoi să treacă la
definiţii. ,,Fără ex-cursii numeroase, fără lecturi geografice şi
schiţe cartografice, no-ţiunile nu pot dobândi limpezimea
cuvenită, iar definiţiile rămân atunci nişte exerciţii de
memorie”2.
Un loc aparte în seria ,,cărţilor didactice” de geografie
create de Mehedinţi îl ocupă lucrarea ,,România”. Am dorit să
aruncăm o privire asupra acestui manual deoarece prin el,
Mehedinţi a dat a-devărata măsură a gândirii sale pedagogice,
geografice, didactice, şi… ,,literare”, un manual care are ceva
în plus faţă de toate celelalte lucrări, un manual pe care ar
trebui să-l cunoască actualii autori de manuale ,,alternative”
şi la care ar trebui să mediteze mai serios.
Acest manual are calităţi ştiinţifice, metodice, didactice
re-marcabile, propune un învăţământ practic-aplicativ prin
exerciţii, prin hărţi, prin ilustraţii şi, lucru foarte important,
se adresează tuturor românilor: copii, părinţi, societăţii
româneşti - ,,…sau ne lipim mai strâns de pământul nostru,
utilizând toate izvoarele lui de energie sau, dacă nu, vom fi
dislocaţi de concurenţa altora şi, prin urmare, eliminaţi”.
Gândit şi elaborat, pentru clasele terminale de la
învăţământul primar, gimnazial şi liceal, manualul
,,România” este o lucrare complexă în care, la Mehedinţi, se
întâlneşte geograful, etnograful istoricul, literatul şi…
patriotul. Manualul este străbătut de un autentic suflu
patriotic, nu ,,patriotism verbal”.
Lucrarea ,,a fost scrisă acum 12 ani [1909] şi aprobată
spre a fi pusă în mâna şcolarilor. Totuşi tipărirea ei a întârziat
deoarece era cu totul nepotrivit ca să scrii despre un ţinut
[România] care e-ra împărţit în bucăţi înainte de
1918”1.2Unirea cea Mare a trezit geografului acea căldură
sufletească, fără precedent, care trebuia să dea roade ,,acum
sau niciodată”. Manualul s-a dorit o ,,carte de învăţătură”
pentru cel care prevedea noile transformări pe care ur-ma să
1
S. Mehedinţi – România, op. cit,. p. 5
2
S. Mehedinţi – România, op. cit., p. 6.
12

le aducă secolul al XX-lea, prin intrarea în faza ,,indus-
trialismului intens”, deoarece, observa Mehedinţi, ,,epoca
industri-ei nu iartă”: ,,Pregătiţi ori nepregătiţi, toţi suntem
siliţi a intra în arena concurenţei internaţionale, care a
transformat planeta într-o singură piaţă, cu un singur preţ,
impus de cel care produce mai ieftin şi transportă mai iute.
Când se potoleşte lupta cu armele, fiecare caută să se întindă
măcar cu mărfurile, asupra veci-nilor”2.3Citind astăzi aceste
afirmaţii, sub impresia celor ce se în-tâmplă în plan planetar,
mai ales după sfârşitul războiului rece şi apariţia, la orizont, a
globalizării, rămâi mut de uimire în faţa raţionamentelor, nu a
premoniţiei, emise de savant, încă din 1921.
Pentru Mehedinţi, geografia patriei este o tribună de
educaţie în spiritul ridicării poporului român, pe treapta
maturităţii, de-oarece, prin Unire, a venit faza răspunderilor,
iar în locul patri-otismului verbal trebuie să începem ofensiva
economică şi cul-turală.
Urmărind cu atenţie argumentarea profesorului de
etnografie şi geografie, ne întrebăm: unde ar fi ajuns acest
popor dacă pătura politică ,,suprapusă” ar fi urmat, cu
sfinţenie, sfaturile patriar-hului de la Soveja.
Manualul de geografia României a fost alcătuit pentru
elevii din ,,ultima clasă a liceului”, pentru cei care vor studia
doar până la trei clase de gimnaziu, pentru părinţii care s-ar
apleca, în tim-pul liber, către lectură, dorind să ,,vadă şi să
înţeleagă” pământul şi poporul românesc, sau ca un
îndrumător pentru ,,excursiile de mai târziu”.
Convins de faptul că geografia este o ştiinţă ,,de corelaţie”
între alte domenii ale cunoaşterii, că ,,istoria este geografie în
mişcare”, manualele lui Mehedinţi sunt scrise într-o limbă
caldă, însufleţită de patriotism, fără a renunţa la rigoarea
limbajului ştiinţific, în care conceptele ţi se dezvăluie cu o
limpezime im-presionantă.
Dacă citeşti primele rânduri din manualul România, 1933
13

- ,,În ţinutul ocolit [apărat, marcat n. a.] de Nistru, Marea
Neagră, Dunărea de Jos şi Tisa…” – parcă îţi răsună în suflet
versul emi-nescian: ,,De la Nistru, pân’ la Tisa”.
Întregul manual îmbină armonios conţinuturile pur
geogra-fice - ,,Ţinând seama numai de latitudine, România ar
trebui să ai-bă o climă a ţărilor de lângă Mediterana. Paralela
450, care taie Delta Dunării, întâlneşte la apus, aşezările din
şesul Padului, por-tocalii din valea Ronului (…) Cu toate
acestea, ţara noastră are o climă mult mai aspră. Cauzele sunt
multiple: geografice - aşezarea la marginea Europei, unde
începe şesul eurasic1; istorice: ,,Dară pe urmă au iernat tătarii
(…) cu mare pagubă şi robie”. Acestea se reflectă în
etnografie, toponimie, lingvistică, literatură: ,,După limbă,
vrăncenii se aseamănă azi mai mult cu moldovenii. Ei zic acela
şi chiar aşela, nu ăla. (…) Ca pomenire pentru Ştefan Vodă,
căruia vrăncenii îi zic ,,Moşul Ştefan. În Vrancea se află
singurul monument ridicat de ţărănime, marelui voievod, de
odinioară”1.
În sfârşit, autorul foloseşte, în manualele sale, un limbaj
a-tractiv şi pe înţelesul tuturor, fără a face rabat de la fondul
ştiin-ţific al problemei abordate, îmbinând în mod armonios şi
echili-brat stilul ştiinţific cu cel beletristic, dând nerv şi relief
mesajului său: ,,Alpii Europei sunt faţă de Himalaia întocmai
ca un copil pe lângă un bărbat voinic (…) zăpada nu se topeşte
în veci, de aceea, cu drept cuvânt, Himalaia a fost numită casa
omătului”2 sau: ,,Pă-mântul românesc este clădit mai simetric
şi mai armonios decât orice ţinut al planetei; România este ca
o medalie”3.
Din lecturile de bunăvoie, scrise cu litere mici, am selectat
un pasaj semnificativ: ,,La zece spanioli, găseşti un cerşetor.
Cerşe-toria a ajuns un fel de obicei. Cel ce întinde mâna să
ceară pomană îţi zice caballero şi, când îţi vorbeşte, îţi dă tot
felul de titluri mari (…) Casele nu se numără, cu un număr
pentru fiecare clădire, ci se numără ferestrele, aşa că un
1
S. Mehedinţi – România, op. cit,. p. 5;
1
S. Mehedinţi - România, op. cit,. p. 304;
2
S. Mehedinţi – Continentele afară de Europa pentru clasa a II-a secun-
dară, ediţia a XVII-a, Bucureşti, 1928, p. 250;
3
S. Mehedinţi – România, ediţia a X-a, Bucureşti, 1933, p. 55;
14

singur proprietar are, spre fală 10-20 de numere”4.
Manualul său se adresa, astfel, şcolarilor, părinţilor care
ar fi vrut să-şi ajute copiii mai puţin sprinteni la învăţătură
dar şi sătenilor care ar fi vrut să afle câte ceva despre
pământul pe care locuiau, sădind în sufletul fiecăruia
dragostea faţă de ocina stră-moşească.
*
În lunga serie de manuale şcolare, elaborate de Simion
Me-hedinţi, timp de aproape o jumătate de veac,
Antropogeografia ocupă un loc special. Este ultimul manual de
geografie pentru învăţământul secundar, pe care autorul îl
oferă tineretului şi şcolii româneşti. Cu acest manual,
Mehedinţi se consideră dezlegat de ,,sarcina” pe care a avut-o,
de a crea şi la noi un mediu şi o gân-dire geografică, de a
ridica geografia de la statutul de ,,cenuşă-reasă” la statutul de
,,ştiinţă de corelaţie”, ştiinţă care a intrat în toată şcoala
românească, de la învăţământul primar până la cel
universitar.
Dacă până la acest manual, toate ,,cărţile didactice” au
între cuvintele cheie: geografie fizică, geografie economică,
continent, mare, ocean, pământ, orizont local etc.,
Antropogeografia s-a nu-mit la prima ediţie (1937),
,,Geografia umană şi politică”, pentru ca începând cu ediţia a
II-a (1938), a III-a (1941) şi ediţia a IV-a (1942), să apară cu
titlul ,,Antropogeografia”, ediţie pe care o pu-nem şi noi astăzi
sub ochii cititorilor de toate vârstele, la 70 de ani de la prima
apariţie.
Gândit pentru clasa a VI-a secundară, echivalenta clasei a
X-a de astăzi, acest manual este o sinteză a gândirii geografice,
etnolo-gice şi filosofice a lui Simion Mehedinţi. În această
lucrare, care este mai mult decât un manual şcolar, s-au forjat
ideile din ,,Altă creştere. Şcoala muncii”, din ,,Terra”, din
Cursurile de Geografie şi de Etnografie, din ,,Coordonate
etnografice: civilizaţia şi cul-tura”, din… ,,Ethnos”, ,,care o va
completa în curând”. Însuşi autorul precizează, în prefaţă, că
4
S. Mehedinţi – Europa pentru cursul secundar, ed. a X-a, Ed. Viaţa Ro-
mânească, Bucureşti, 1920, p. 75.
15

,,manualul de faţă se poate spri-jini pe temelii foarte largi”.
Prin această ,,carte didactică”, autorul îşi propune să dea
,,cu-noştinţe indispensabile oricui vrea să-şi dea seama de
situaţia po-porului său, [aflat] în mijlocul concurenţei
internaţionale”. El a se-sizat foarte bine, lucru afirmat în
multe din conferinţele sale că lu-mea se îndreaptă spre
,,globalizare”, că după ce tac armele începe o altă ofensivă, cea
economică, în care învinge cel care produce mai ieftin şi se
mişcă mai repede.
Manualul îşi propune să dezlege următoarele probleme:
legă-tura dintre om şi pământ; cum a ajuns omul de la
sălbăticie la civi-lizaţie şi cultură; izvorul acestor înfăptuiri –
munca necurmată.
Din această perspectivă, manualul relevă faptul că
,,fiecare neam are o mare răspundere faţă de pământul pe
care trăieşte: ,,să-l sfinţească prin muncă, să-l stăpânească şi
să-l apere”.
Aşadar, manualul de Antropogeografie îşi propune să
deschi-dă o perspectivă complexă, universală asupra lumii în
care trăim, deoarece: ,,fără geografie, care ne arată ţările, şi
fără etnografie, care ne arată popoarele, nu ne putem da
seama pe ce lume trăim”.
La fel ca toate scrierile lui Simion Mehedinţi, Antropogeo-
grafia ridică un imn muncii omului. Toate realizările omului
de-a lungul timpurilor, realizări care astăzi ni se par foarte
simple, au la origine minţi geniale şi un efort permanent de
gândire şi de crea-ţie: ,,Cel dintâi vânător, căruia i-a venit în
minte să îndoaie o nuia şi să arunce o săgeată cu ajutorul unei
aţe scurte (coardă), a fost, în felul său, un cugetător tot atât de
ager ca şi Arhimede sau Newton”.
Apreciind şi punând în valoare toate aceste realizări
obţinute printr-o muncă necontenită, Mehedinţi nu ocoleşte
nici ,,lunecă-rile” omului: canibalismul - lupul nu mănâncă
lupi; gustul sânge-lui - animalele sălbatice vânează doar să-şi
astâmpere foamea, pe când omul…; alcoolismul - beţia s-a
întins ca o pecingine; ma-gia… etc. Urmărind civilizaţia
(tehnica materială) şi cultura (teh-nica psihică) omenirii,
adaptarea, dar şi ,,reacţia” omului la mediul geografic, modul
în care omul a luat în stăpânire întreaga planetă, autorul
16

aduce, de fiecare dată, în prim-plan şi contribuţia poporu-lui
român, desigur în mod critic, concluziile la care ajunge ur-
mărind să ţină încordată, în permanenţă, munca împletită cu
ştiinţa şi cu morala. ,,Socoteala din urmă a cărţii de faţă e
aceasta: <Pământul e casa de educaţie a omenirii.> (Carl
Ritter). Nu se cuvine să trăiască pe pământ decât naţiile care
cinstesc ţara lor prin muncă necurmată”. ..
*
Prin limbaj, prin exemple, prin apelul la ,,ajutorul” altor
ştiinţe (interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate), prin
auxilia-rele curriculare propuse, prin conţinuturile
prezentate, Mehedinţi a oferit şcolii româneşti de la toate
nivelurile, unele dintre cele mai eficiente manuale şcolare.
Privind din perspectiva timpului şi a mişcării actuale de înno-
ire a învăţământului românesc, considerăm, cu toată convingerea,
că Simion Mehedinţi merita, cu adevărat, să intre în Academia
Română chiar şi numai cu manualele şcolare şi cursurile
universitare. Prin opera sa pedagogică, prin activitatea de profesor
de geografie şi etnografie, prin cursurile universitare şi prin cărţile
didactice, Mehedinţi a deschis, la noi, calea geografiei şi nu nu-
mai, reuşind să creeze o gândire şi un mediu geografic, precum şi
o strălucită şcoală geografică românească.
Costică NEAGU
17

PREFAŢĂ
Pentru întâia oară, programa pune sub ochii tineretului din
şcolile noastre antropogeografia, însoţită de câteva noţiuni de et-
nografie şi geografie politică.
Era trebuinţă de acest adaus?
Credem că da. Pentru pregătirea omului modern, astfel de cu-
noştinţe sunt indispensabile oricui vrea să-şi dea seama de situ-
aţia poporului său în mijlocul concurenţei internaţionale. (Fără
idei clare despre starea de azi a omenirii, nu poate fi activitate
practică sănătoasă). Din nenorocire, mulţi oameni rămân până la
maturitate cu o sumă de idei false, numai fiindcă n-a fost cine să
le pună sub ochi unele fapte, din care să tragă şi singuri învă-
ţătura cuvenită.
Un exemplu. Cine trece printr-un ţinut din Carpaţi şi vede ici
un herăstrău de apă, iar mai departe o mare fabrică de cherestea,
mânată de motoare şi luminată cu electricitate, este ispitit să
creadă că a trecut de la primitivitate la mare civilizaţie. Dar se
poate să fie tocmai contra: herăstrăul de apă, care dă mereu de
muncă locuitorilor dimprejur, cruţă mereu codrul, păstrează nea-
tinsă sănătatea lucrătorilor şi asigură sporul populaţiei, dându-i
18

,,pâinea de toate zilele”, cum a dat-o şi generaţiilor din trecut;
herăstrăul acela, simplu, este un semn de mare civilizaţie, pe când
fabrica ,,modernă”, care taie pădurea zi şi noapte, pustiind ţinu-
tul întreg şi lăsând munţii dezgoliţi până la stâncă, iar pe oameni
muritori de foame, este, fără putinţă de îndoială, un semn de mare
barbarie şi regres. Am putea spune că o astfel de fabrică e ca o
lovitură de cuţit dată unui corp sănătos, pe care îl răneşte de
moarte.
Alt exemplu. Cine vede într-un sat de munte, ţărani îmbrăcaţi
cu haine groase (de lână, cânepă sau de in) şi încălţaţi cu opinci,
iar mai la vale întâlneşte în alt sat lume îmbrăcată cu postavuri
subţiri de fabrică şi cu încălţăminte fină, este ademenit iarăşi să
creadă că a trecut de la o stare de civilizaţie mai înapoiată la una
cu mult mai înaltă. Adevărul însă poate să fie tocmai dimpotrivă:
portul străvechi era o creaţie proprie a poporului nostru, înte-
meiată pe un şir de munci agricole şi păstoreşti, precum şi pe o
foarte veche industrie casnică. În clipa însă, când portul ţărănesc
a fost părăsit, au încetat o sumă de munci care ţineau pe toţi ai
casei în necontenită încordare şi deci pe calea progresului. Cine a
uitat cânepa, inul, lâna şi toate muncile legate de ele, acela şi-a
tăiat singur creanga de sub picioare, deoarece lâncezeşte o mare
parte din an şi e silit să plătească azi, cu cereale ieftine, o mulţi-
me de mărfuri scumpe, lucrate în oraş. Astfel, de la o civilizaţie
milenară, care îi asigura autarhia (adică putinţa de a trăi în echi-
libru cu mediul geografic), a căzut în robie economică şi degra-
dare sufletească.
Prin urmare, nu e de prisos să-şi dea socoteală tinerii cât mai
limpede: 1). care e legătura dintre om şi pământ; 2). pe ce cale a
ajuns omul de la sălbăticie la civilizaţie şi cultură; 3). ce înţeles
au cuvintele ,,civilizaţie” şi ,,cultură” (ca să poată deosebi clar
progresul de iluzia progresului); 4). în sfârşit, să-şi dea bine
seama că ,,omul sfinţeşte locul”, dar tot omul poate să-l şi batjo-
corească, împuţinând munca apucată de la părinţi şi ajungând
robul muncii altora.
Astfel, generaţia ce se ridică va vedea că fiecare neam are o
mare răspundere faţă de pământul pe care trăieşte şi că nu-l poate
19

apăra şi stăpâni, dacă nu se adaptează cât mai deplin cu împre-
jurările mediului geografic, în care s-a născut.
Aşadar, cele adăugate acum în programa de geografie nu sunt
un lux, ci un real ajutor pentru pregătirea tineretului. Acesta a şi
fost gândul din care a pornit tipărirea cărţii de faţă cu care se în-
cheie ,,cursul de geografie pentru învăţământul secundar”. Înce-
put din îndemnul ministrului care a dat şcolilor noastre cele din-
tâi programe analitice, el a ajuns, 1a împlinire târziu, dovedin-
du-se astfel că între plănuire şi faptă se pot ivi piedeci neprevă-
zute. (Programa de geografie a avut să sufere tocmai din partea
celor care ar fi trebuit să înţeleagă mai bine folosul acestei ştiinţe
pentru instrucţia şi educaţia tineretului).
Acum însă, când pilda din alte ţări a fost urmată şi la noi, re-
zultatul favorabil nu poate întârzia. Îndeosebi, se va simţi o apro-
piere din ce în ce mai strânsă între geografie şi celelalte studii.
La sfârşitul secolului trecut, Hasdeu a putut exprima o jude-
cată ca aceasta: ,,Bărăganul este o pustietate mlăştinoasă şi nero-
ditoare, un fel de Sahară a Daciei!” Dacă istoricii de şcoală ve-
che au dovedit atâta înstrăinare de geografie, în scrierile isto-
ricilor mai noi se vede din contra o urmărire tot mai atentă a le-
găturilor dintre om şi mediul geografic. Cartea despre ,,România”
precum şi ,,Le pays et le peuple roumain” n-au fost zadarnice, iar
lucrarea de faţă sperăm să ajute şi ea la o îndrumare mai realistă,
fiindcă pleacă nu din preocupări trecătoare, ci de la anume idei
de coordonare ştiinţifică a cunoştinţelor despre pământ şi omeni-
re. Material poate găsi oricine în toate bibliotecile, dar o carte de
şcoală, întocmai ca o operă de ştiinţă, nu poate fi niciodată un
lucru de cârpeală, ci presupune o sinteză întemeiată pe fapte sis-
tematizate după o cernere proprie. (Terra şi Coordonate etnogra-
fice împliniseră o parte din această muncă, iar Ethnos o va com-
pleta în curând, aşa că manualul de faţă se poate sprijini pe te-
melii destul de largi). În orice caz, un lucru e sigur: bună sau rea,
lucrarea aceasta n-a urmat vreun model din literatura didactică a
altor ţări, ci a fost scrisă cu gândul la generaţia ce trebuie să dea
României întregite, cea mai înaltă potenţă în vederea împrejură-
rilor ce o aşteaptă.
20

Cu această lucrare, autorul a încheiat şirul cărţilor de geo-
grafie pentru cursul secundar şi aşteaptă, ca şi în trecut, obser-
vaţiile colegilor, care au urmărit cursul întreg şi, prin urmare, pot
judeca în ce măsură se potriveşte ori nu cu mintea şcolarilor 1).
PREFAŢĂ LA EDlŢIA a IV-a

Polibiu, prietenul lui Scipio şi martor la arderea Cartaginei,
credea că istoria ajunsese ,,universală”, fiindcă Roma se pregă-
tea să cuprindă toate ţările dimprejurul Mediteranei. Istoricul se
grăbise. Abia în zilele noastre, am ajuns să cunoaştem toata faţa
pământului şi să luăm în stăpânire chiar şi zăpezile polare. Poşta
şi telegrafia fără fir leagă acum toate ţările una de alta. O vorbă
spusă la radio se poate auzi de jur împrejurul pământului; măr-
furile circulă uşor peste ţări şi peste ţări, ba am ajuns şi la un
război mondial; submarinele americane, engleze, germane, ita-
liene şi japoneze se luptă în toate oceanele, iar avioanele de vâ-
nătoare zboară peste toate continentele şi mările.
Azi, cu adevărat, istoria a ajuns universală, adică planetară.
Ca să înţelegem viaţa omenirii, trebuie deci să avem zilnic înain-
tea ochilor globul pământesc. Fără geografie, care ne arată ţări-
1
Părţile principale au fost tipărite cu litere mai mari. Cele cu literă mică
sunt un fel de paranteze menite să deştepte în tinerii mai vioi interesul pentru
citit şi pentru observări proprii în timpul excursiilor. Am socotit că manualul nu
poate fi o simplă înşirare de lecţii minimale, întocmite numai în vederea inte-
ligenţelor mai sărăcuţe, ci trebuie să înteţească la muncă şi pe cei mai deştepţi,
rămânându-le cartea şi notiţele adunate în călătorii, ca o mică zestre în bibliote-
ca lor personală şi un temei de cultură generală, pentru tot restul vieţii, oricare
ar fi calea pe care vor apuca mai târziu.
Terminând şirul de manuale şcolare, mulţumesc încă o dată tuturor geogra-
filor şi iubitorilor de geografie, care, cu atâta bunăvoinţă, mi-au pus la îndemâ-
nă fotografii şi alt material ilustrativ, pe lângă cel adunat din atlase şi din publi-
caţii de specialitate.
21

le, şi etnografie, care ne arată popoarele, nu ne putem da seama
pe ce lume trăim, nu înţelegem nici măcar viaţa neamului din ca-
re facem parte.
Şi fiindcă pământul a fost împărţit (până şi nisipul pustiilor şi
gheţurile Antarcticei), toată nădejdea e acum în munca fiecărui
popor în parte. Nu de mult, germanii trimiteau în fiecare an a-
proape 1 milion de emigranţi spre America sau în alte părţi ale
lumii şi aduceau gunoi de pasăre (guano) tocmai din America de
Sud, ca să îngraşe ogoarele lor. Azi, scot fosfaţi din pământ,
electricitate din căderile de apă şi azot din aer, aşa că au putut
spori producţia ţării, iar statul german nu mai are locuitori de le-
pădat. Îi păstrează acasă şi ia mereu măsuri ca să sporească nu-
mărul plugarilor în sate, numărul lucrătorilor în fabrici şi al os-
taşilor pe câmpul de război. Orice părinte cu 5 copii primeşte
1600 lei pe lună, iar cel cu 10 copii primeşte 5600 lei, pe lângă
ceea ce câştigă singur din munca lui, a soţiei şi a copiilor. Vede
oricine că o ţară, dacă are locuitori mai mulţi şi mai meşteri,
duce un trai mai înlesnit… Ogorul nu se poate întinde, însă mun-
ca omului se întinde… Italienii au secat până şi mlaştinile şi ştiu
să scoată pâine chiar şi „din piatră seacă”. Nu mai cumpără
grâu din alte ţări şi nu mai roiesc până în America spre a căuta
aiurea hrana lor. Munca ajutată de ştiinţă şi de economie poate
birui toate greutăţile.
Antropogeografia şi etnografia ne arată că atât preţuieşte o
ţară, cât preţuieşte munca locuitorilor ei şi silinţa lor de a se lega
de pământul strămoşesc. Pe pământul cel mai bun, prostul şi lene-
şul trăiesc rău; pe pământul cel mai slab, omul deşţept şi harnic
poate trăi îndestulat. Cine nu munceşte destul şi nu este econom,
acela e trădător faţă de pământul ţării şi faţă de neamul din care
s-a născut; e ucigaşul naţiei sale.
22 iunie 1942
22

CAPITOLUL I
ANTROPOGEOGRAFIA
,,Pământul este casa de educaţie
a genului omenesc”.
Carl Ritter
I). L E G Ă T U R A Î N T R E O M
ŞI MEDIUL GEOGRAFIC
1). Ce însemnă ,,mediu geografic”?
De vreo sută şi ceva de ani, cuvintele acestea au mare însem-
nătate în vorba şi în scrisul cărturarilor. Se cuvine deci să le înţele-
gem cât mai deplin.
*
Dacă luăm seama cum trăiesc oamenii în fiecare parte a ţării,
vedem că ei sunt uneori foarte strâns legaţi de ţinutul în care locu-
iesc. Iată câteva dovezi:
Priviţi îmbrăcămintea unui cioban de la munte. El poartă mai
întotdeauna un cojoc lung, de piele de oaie. Când plouă, îl întoar-
ce pe dos, adică cu lâna deasupra, pentru ca apa să se scurgă re-
23

pede. De aceea, cojoacele se fac de obicei din piele de oi ţurcane,
adică cu miţele lungi1, nu de oaie ţigaie).
În unele părţi ale Carpaţilor, s-a păstrat chiar vechea sarică, o
îmbrăcăminte ţesută în aşa chip, încât seamănă cu o lână de oaie.
Picăturile de ploaie lunecă de pe miţele saricei, întocmai ca de pe
oaie.
Cămaşa păstorului este groasă. Ţesută din cânepă sau din in,
(ea este uneori neagră ca păcura1), fiindcă e fiartă în zer amestecat
cu suc de steregoaie, spânţ şi alte buruieni veninoase, pentru ca
insectele să nu se poată cuibări în tivul ei, iar ploaia să nu pă-
trundă până la piele.
Pe cap poartă o căciulă de piele de miel sau chiar de oaie
(clabăţ), mare cât un muşuroi. Ciobanul poate dormi lângă turmă,
chiar pe vreme de ninsoare.
Munteancă
îmbrăcată
cu sarică
Pentru
bărbaţi,
sarica era
la fel
Port de la munte,
cojoc peste pieptar
1
Oile de la munte, unde plouă des, au lâna lungă, groasă şi despărţită în
şuviţe (miţe). Astfel de oi se numesc ţurcane. Din contra, la câmpie, pe unde
plouă rar (Bărăgan, Bugeac, Burnas…), sunt nişte oi care au lâna mai scurtă,
mai subţire şi nu e despărţită în miţe ce se spânzură pe corpul animalului. Se
numesc ţigăi. (Firul lânii lor e creţ, din cauza uscăciunii aerului.) De pe astfel
de oi, ploaia nu se scurge destul de repede.
1
În partea de miazănoapte a Ardealului, păstorul se cheamă păcurar, dar
numele acesta nu vine de la păcura (unsoarea neagră) de uns căruţele, ci de la
vorba latină pecus-oris şi pecora (turme de oi, capre)
24

Cine a învăţat pe păstorii din Carpaţi să se îmbrace astfel? I-a
învăţat nevoia şi felul locului. Dacă nu s-ar fi îmbrăcat aşa, n-ar fi
putut stărui atâtea mii de ani împrejurul munţilor.
Colonii romani, veniţi din ţările calde dimprejurul Meditera-
nei, cu o biată pelerină pe ei, cu pulpele goale şi încălţaţi cu
sandale uşurele, a trebuit să se îmbrace1) şi ei, ca dacii. De aceea,
portul roman a părăsit [Dacia], iar cel dacic a rămas până azi, la
fel cu cel arătat pe columna lui Traian.
Priviţi apoi şi mersul oamenilor de la munte. Un muntean,
când suie pieptiş coasta muntelui, se pleacă înainte şi păşeşte altfel
decât omul de la şes.
Piciorul nu calcă drept, ci cu vârful în afară, pentru a da centrului de
gravitate un spaţiu mai larg. Apoi, băţul lung e nelipsit spre a se putea propti şi
la suiş, dar mai ales la coborâre. De aceea, băţul acesta a şi căpătat aiurea un
nume deosebit: boată sau moacă, de unde şi numele mocanilor. De multe ori,
când urcuşul nu e greu, drumeţul pune băţul pe spate, iar palmele cuprind cele
două capete ale băţului. De ce? Spre a lărgi coşul pieptului şi a lăsa plămânul să
răsufle mai în voie. Toate deprinderile acestea îşi au rostul lor, cerut de mersul
pe munte.
Priviţi de asemenea, cum sar muntenii peste apa pâraielor.
Când nu e adâncă, ci se vede cât de puţin colţul bolovanilor, dru-
meţul îşi face vânt, atinge - doar cu vârful piciorului - un bolovan,
doi… şi iată-l pe malul celălalt. Piatra a putut să se clatine sub pi-
cior (poate s-a şi mutat din loc), dar munteanul a ajuns pe malul
celălalt, fără să-şi fi cufundat încălţămintea în apă.
Acum, întrebăm: cine a învăţat pe muntean să umble altfel de-
cât oamenii de la şes? Tot nevoia, adică felul locurilor pe unde
trăieşte.
Şi, după cum e cu îmbrăcămintea şi cu mersul, tot aşa e cu lo-
cuinţa, mâncarea, băutura şi alte amănunte ale traiului. Putem zi-
ce că deprinderile omului sunt întotdeauna potrivite cu ţinutul în
care trăieşte.
1
Pentru bătrânii neamului nostru (veterani), a se îmbrăca înseamnă întâi şi
întâi să-şi acopere goliciunea picioarelor, punând pe ele braca, o haină necu-
noscută în ţările călduroase de lângă Mediterana.
25

În adevăr, dacă cercetăm viaţa celor care trăiesc pe dealuri, pe
câmpie, pe luncile râurilor, pe ţărmul mării sau aiurea, vom găsi
peste tot anume legături între traiul oamenilor şi felul ţinutului,
unde îşi duc traiul.
Să dăm o dovadă şi din partea şesului. În ţinuturile muntoase,
de obicei sunt multe izvoare şi pâraie, aşa că locuitorii de la munte
beau apă într-ales, numai din izvoare limpezi şi răcoroase. Din
contra, de izvoarele sărate, sălcii, cu miros de pucioasă, de noroi
sau cu gust neplăcut, se feresc ca de ceva nesănătos. Ce se în-
tâmplă la şes? Sunt ţinuturi unde apa e rară de tot. Puţurile sunt
foarte adânci, râurile seacă peste vară, aşa că locuitorii îşi aduc ,,a-
pa de toate zilele” de la mari depărtări, iar uneori se mulţumesc şi
cu cea de ploaie, adunând-o până şi din şanţul drumurilor pline de
gunoaie.
• Fântânele dintre Argeş şi vedea. Cine se depărtează de munţii şi dea-
lurile Argeşului, după ce a trecut de Piteşti, ajunge într-un ţinut, unde râurile
pier în timpul verii. Când plouă destul, ori primăvara, când se topesc zăpezile,
toate văile şi văioagele au apă din plin. Îndată însă ce începe seceta din toiul ve-
rii, râuleţele dintre Neajlov şi Vedea seacă, iar apa ajunge un lucru tare scump.
Puţurile sunt rare şi adânci - unele trec de 40 de m. De aceea, ca să aibă apă
pentru vite, localnicii au făcut pe fundul văilor iezături care împiedică scurge-
rea apelor spre Dunăre. Eleşteiele se ţin lanţ şi fiecare iezătură e întărită cu săl-
cii, aşa că, din depărtare, verdele lor ademenitor te vesteşte că acolo vei găsi
umbră şi apă. Dar ce apă? Eleşteul e locul de întâlnire nu numai al vitelor, care
vin să se adape, ci şi al păsărilor şi al oricui are nevoie să se scalde. Noroiul din
adâncime şi mai ales cel din marginea apei stătătoare, frământat mereu de pi-
cioarele vitelor, dă apei un gust rău şi un miros neplăcut. Pentru nimic în lume,
cel deprins cu apele limpezi de la munte, n-ar gusta apa acestor iazuri.
Un bent
Regiune cu benturi
26

Totuşi, locuitorii din partea câmpiei n-au alt chip de adăpat vitele, iar pen-
tru nevoile casei, fiecare îşi face câte un bent, adică o groapă (lungă de vreo
6m., lată de 4m. Şi tot cam atât de adâncă). Spre a nu se surpa, malurile sunt
întărite cu sălcii care mai ţin şi umbră. Astfel de gropi sunt săpate de obicei
aproape de drum, pentru ca apa din şanţurile şoselei să se poată scurge în bent.
Se înţelege că apa aceasta este e plină de tot felul de murdării… Ce nu se
găseşte în şanţul de lângă drumuri? De aceea, gospodarul sapă lângă bent o altă
groapă – un fel de puţ, aşezând între bent şi puţ un strat de prundiş şi de nisip,
cam de 1m. grosime, prin care se strecoară apa, limpezindu-se pe încetul. De
aici se ia apa de fiert legumele şi de băut.
Însă nici benturile n-au destulă apă. Uneori, ploile sunt atât de rare, încât
seacă şi puţurile. Atunci omul nu mai are la îndemână decât apa murdară şi
puturoasă a iazurilor şi, fiindcă aceea ,,colcăe”, de viermi, trebuie s-o strecoare
întâi ,,printr-o basma sau şervet”1.
Şi rea, şi puţină, iată ,,apa de toate zilele,, a celor ce trăiesc în ţinuturile de
la izvoarele Teleormanului, Dâmbovnicului, Mozacului şi Neajlovului.
A scoate apă limpede din adâncime sau a aduce pe olane apa
unui râu de munte, ar fi cea mai mare ,,revoluţie” în viaţa satelor
din ţinutul cu benturi şi un semn de pipăită civilizaţie, mult mai în-
semnată decât numărul celor ce ştiu a scrie şi a ceti, dar beau apă
cu viermi.
De altfel, în ţinuturile de la câmpie, unde izvoarele sunt rare, nu numai sa-
tele, ci şi oraşele sufăr de lipsa apei. Până acum vreo 60 de ani, bucureştenii
beau apă din puţurile sărate aproape de lunca Dâmboviţei. Şi fiindcă apa de la
fântână nu le ajungea, mai luau şi din gârla Dâmboviţei, cea plină de tot felul de
necurăţenii. Sacagiii umblau cu nişte butoaie trase de un cal, vânzând o apă tul-
bure, pe care locuitorii capitalei o limpezeau cu piatră acră… Fiind plină de mi-
crobi, trebuia să fie întâi fiartă, dar chiar aşa se stârneau uneori boli cumplite,
care secerau mulţime de lume, iar ceea ce pătimea odată capitala, pătimesc şi
azi unele oraşe, fiind silite să ia apa chiar din râuri, ca Dunărea, în care se a-
dună murdăriile mai multor ţări.
E drept că cei cari locuiesc pe câmpie şi pe luncile râurilor
mari, au alte înlesniri. In bălţi, pescuitul e atât de lesnicios, încât
dă omului o hrană foarte ieftină. Îmbrăcămintea la şes e mai u-
1
Din Buletinul Societăţii ,,Soveja”. În Dobrogea, uneori, pe timp de secetă,
plugarul aduce apă de băut de la 15-20 km. Vitele mor de sete.
27

şoară (de obicei hainele sunt largi) şi multe obiceiuri sunt altfel
decât la munte. De pildă, pe cât de sprinteni sunt muntenii la mers,
pe atât de îndemânatici sunt la înot cei care trăiesc lângă baltă şi
râuri. Pot trece uşor ape late şi adânci, în care omul de la munte s-
ar aduce la fund ,,ca un topor”. Aşadar, e adevărat că, în fiecare
ţinut, omul se leagă cu locul pe care trăieşte, potrivit cu împre-
jurările. Avea dreptate bătrânul geograf Carl Ritter care zicea că
,,pământul este casa de educaţie a genului omenesc”. Muntele e o
„şcoală”; podişul, dealul, câmpia, lunca, pădurea, stepa, pustia,
lacul, marea, oceanul…sunt toate, în felul lor, ca nişte ,,şcoli” în
care omul capătă învăţături deosebite, spre a şti cum să trăiască,
mlădiindu-se după felul fiecărui ţinut.
Toate împrejurările geografice ale unui ţinut (relief, climă,
ape, vegetaţie, animale domestice, etc.) luate la un loc, se cheamă
,,mediul geografic”, al acelui ţinut. Am dat câteva exemple din ţa-
ra noastră dar aşa e pe toata faţa pământului. Uneori mergi sute şi
mii de kilometri în acelaşi mediu. (De pildă, plecând de la malul
Nistrului şi până în mijlocul Asiei, vezi peste tot aceeaşi netezime
de loc, calci mereu iarba stepelor, iar în lunile de iarnă aceeaşi ză-
padă răscolită de vifor. Alteori, numai în timp de câteva ore, treci
dintr-un mediu geografic, în altul, cu totul deosebit. Cine pleacă
dimineaţa din vârful Carpaţilor, iar seara ajunge la malul mării, în
câteva ore a străbătut mai multe ţinuturi cu ,,medii geografice”
foarte deosebite. Cu atât mai mult, acela care, pornind de la Ecua-
tor, va străbate pământul până la poli.
Pe scurt: prin „mediu geografic” înţelegem suma tuturor îm-
prejurărilor geografice din fiecare ţinut al planetei (luând în sea-
mă, rând pe rând: atmosfera, hidrosfera şi biosfera ţinutului de ca-
re e vorba).
2). Cum se face legătura între mediul geografic şi om?

Înainte vreme, chiar oamenii cei mai învăţaţi socoteau că faţa
pământului e ca un fel de panoramă, în care toate lucrurile au fost
rânduite de la început cum le vedem astăzi. De pildă, o ţară ca a
noastră se credea că aşa a fost de când e lumea: jos, o mare, al că-
rui ţărm a rămas acelaşi; apoi o câmpie, iar la mijloc o cunună de
28

munţi, înconjurând un podiş. De asemenea, se credea că şi clima a
fost întotdeauna la fel, plantele şi animalele au fost înşirate, cum
le vedem azi: jos, pe câmpie, ierburi; mai sus, pe dealuri, păduri
de copaci care îşi leapădă frunza în timpul iernii; iar sus de tot, pe
munte, păduri de brad, veşnic verzi; în sfârşit, pe culmile cele mai
înalte ale muntelui, o vegetaţie măruntă, asemenea celei din ţinu-
turile polare. Credeau adică învăţaţii că aceleaşi specii de plante şi
animale au existat de când lumea, şi au fost aşezate în aceleaşi lo-
curi, ca lucrurile dintr-o panoramă, de care nimeni nu se mai atin-
ge. Linneu, naturalistul cel mai mare al secolului al 18-lea, socotea
că vietăţile au fost create odată pentru totdeauna, având fiecare soi
de plante şi de animale de la început locul şi însuşirile pe care le
are şi azi. Cât despre om, socotea la fel. Pentru Linneu, erau nu-
mai 4 soiuri de oameni: alb (albus), roşu (rubescens), galben (fus-
cus), şi negru (niger), locuind fiecare pe continentul lui. Australia,
pe atunci, nu intra la socoteală, fiind foarte puţin cunoscută.
În secolul din urmă, cugetul oamenilor de ştiinţă s-a schimbat
mult cu privire la pământ, plante, animale şi om. S-au adunat o
mulţime de dovezi, că nici faţa planetei (litosfera), nici vegetaţia,
nici animalele n-au fost aceleaşi. De pildă, nu prea demult, chiar
nişte munţi mijlocii, cum sunt Carpaţii, erau bântuiţi de vifore
mari, încât zăpada nu se mai topea nici în lunile de vară. Unde
pasc azi turme de oi, nu era pe atunci un fir de iarbă, ci, de sub
zăpezile acelea groase, ieşeau limbi mari de gheaţă, şi chiar „râuri
de gheaţă” (gheţari), care se târau în jos, pe văi; iar pădurile de
brazi se întindeau şi mai la vale, adăpostind în ele alte sălbăticiuni
decât cele din timpurile noastre.
Aşadar, „mediul geografic”, nici la noi, nici aiurea, n-a fost
totdeauna acelaşi: continentele s-au mărit şi s-au micşorat; munţii
s-au înălţat şi au scăzut; clima s-a răcit şi apoi s-a încălzit; în sfâr-
şit, plantele, animalele şi omul au primit multe prefaceri, după
cum se schimbă şi „mediul geografic”. Astfel, în loc de o panora-
mă neclintită, ne-am deprins cu ideea că pământul s-a transformat
şi se transformă mereu, cu toate vietăţile care se află pe el.
Cel dintâi învăţat, care a ajutat mai mult decât toţi să se înfiripeze această
idee, a fost francezul Lamarck. Luând seama la felul cum trăiesc plantele şi a-
29

nimalele, el a ajuns la această încheiere: „Împrejurările, adică mediul geografic,
au înrâurire asupra formei şi organizării vieţuitoarelor… Dacă împrejurările se
schimbă, prefacerea aduce schimbări în trebuinţele vieţuitoarelor, iar trebuin-
ţele provoacă şi ele schimbări în acţiuni”. Astfel, se nasc alte deprinderi du-
rabile, iar felul plantelor şi al animalelor se transformă. Doctrina lui Lamarck a
fost numită transformism. Cărturarii din timpul lui n-au înţeles-o şi n-au preţuit,
cum se cuvenea, meritele marelui naturalist. El a deschis însă calea lui Darwin
şi a altor învăţaţi care au formulat teoria „originei speciilor”, ca derivând unele
din altele, prin schimbări legate în mare parte de mediul geografic.
După ce transformismul s-a întins în lumea cărturarilor, „me-
diul geografic” a început să fie luat tot mai de aproape în cerce-
tare, când e vorba să se arate felul în care speciile de plante şi de
animale s-au născut şi s-au răspândit pe faţa pământului. S-a văzut
că unele vietăţi au pierit (cele care nu s-au putut deprinde cu îm-
prejurările schimbate ale vieţii din alt mediu), iar altele au conti-
nuat să trăiască şi chiar să se întindă peste ţinuturi noi, dobândind
alte însuşiri, adică formând specii deosebite.
Astfel, începând cu secolul al XIX-lea, geografia a ajuns una
din temeliile botanicii, zoologiei, antropologiei şi a altor ştiinţe
care urmăresc schimbările vieţii pe pământ. Şi mai ales, geografia
a ajuns de mare folos pentru cel care vrea să-şi dea seama unde s-a
născut omul şi cum s-a schimbat, de când trăia în stare de sălbă-
ticie, până a ajuns azi stăpân pe toată faţa planetei Terra.
Ce-a ieşit la iveală din această cercetare? S-a dovedit un lucru
de mare însemnătate: 1). că ,,mediul geografic” a avut o adâncă
înrâurire asupra vieţii omeneşti, de la început şi până azi; 2). dar şi
omul, de la un timp, a început să aibă o influenţă tot mai puternică
asupra mediului, schimbând uneori cu desăvârşire ţinutul în care
locuieşte.
Ramura geografiei, care cercetează legăturile dintre om şi pă-
mânt, adică influenţa planetei asupra omului şi reacţiunea omului
asupra planetei, se numeşte antropogeografie sau „geografia omu-
lui” 1.
1
Francezii îi zic ,,Geografie umană”, un calificativ puţin potrivit, ca şi cum
ar putea fi şi o geografie „neumană”, adică sălbatică. Alături de antropologie,
termenul de antropogeografie ni se pare destul de potrivit.
30

II). C U M A T Â R N Ă O M U L
DE MEDIUL GEOGRAFIC
Am arătat că legătura dintre om şi pământ trebuie privită din
două laturi: 1). să vedem întâi cum mediul geografic lucrează asu-
pra fiinţei omeneşti, silind-o să-şi schimbe felul de trai, de la un ţi-
nut la altul; 2). apoi, să cercetăm în ce fel schimbă şi omul faţa
planetei, căutând s-o potrivească cu nevoile traiului său.
Vom cerceta aşadar, la început, acţiunea planetei asupra ome-
nirii, iar după aceea reacţiunea omului asupra planetei.
1). Influenţa atmosferei asupra omului

Clima pune cea dintâi pecete
pe corpul omului, începând
cu pielea lui…; urmează apoi
şi o pecete asupra sufletului.
De nimic nu atârnă omul atât de mult, ca de aerul în care se
mişcă. De obicei zicem că omului îi trebuie, ca să trăiască, „pâi-
nea de toate zilele”. Drept ar fi să adăugăm şi „apa de toate zi-
lele”, deoarece lipsa apei este tot atât de chinuitoare, ba uneori şi
mai mult. Uităm însă „aerul de toate clipele”. Fără aer, nu putem
trăi nici câteva minute. Cum nu poate vieţui peştele afară din apă,
aşa nu poate trăi omul afară din atmosfera care îl învăluie din toa-
te părţile, îi pătrunde tot corpul şi-l stăpâneşte foarte de aproape,
după cum e caldă ori rece, umedă ori uscată, liniştită sau în miş-
care (vânt). Putem spune că cel dintâi stăpân al omului e clima, a-
dică starea atmosferei.
a) Influenţa temperaturii. Temperatura omului sănătos e me-
reu aceeaşi (37 0 ). Sunt însă pe faţa pământului temperaturi cu
mult mai ridicate şi cu mult mai scăzute. În Sahara, nisipul se în-
călzeşte uneori până la 70 grade. Cine moare nu putrezeşte, ci se
31

usucă, prefăcându-se în mumie. 1 Iar aiurea, frigul e atât de mare,
încât îngheaţă şi mercurul în termometru.
Ar trebui, prin urmare, să îngheţe şi sângele în om… Cum a
izbutit atunci fiinţa omenească să ia în stăpânire toată planeta?
Într-un singur chip: mlădiindu-se după împrejurări, adică adaptân-
du-se. De pildă, în ţările calde, pielea se umple cu pigment (de a-
ceea e neagră) şi astfel poate primi fără primejdie razele soarelui.
Un negru african umblă cu pielea goală şi nu i se întâmplă nimic.
Apa din sângele lui iese pe încetul, sub formă de sudoare, se eva-
poră şi-i răcoreşte corpul. Dacă un european ar face la fel, ar că-
păta îndată o arsură foarte dureroasă, iar pielea lui s-ar jupui (cum
păţesc şi în ţările temperate, cei care lasă să-i bată soarele dintr-o
dată, înainte de a spori pigmentul din piele şi a se înnegri). Atât
sunt de obişnuiţi negrii cu soarele, încât pot sta cu ochii deschişi,
privind la soare! În schimb, dacă vin în ţările reci ei amorţesc re-
pede, ca rândunelele când dau de frig, se îmbolnăvesc de oftică,
după cum se întâmplă şi cu maimuţele, aduse în ţinuturile frigu-
roase.
Dar deprinderea rasei negre cu lumina şi dogorirea razelor
soarelui nu s-a făcut într-o zi sau două, ci în timp foarte îndelun-
gat. La naştere, copiii negrilor au şi ei pielea albicioasă. Abia mai
târziu începe să le sporească pigmentul. De bună seamă, odinioară
tot neamul lor a fost mai alb şi numai pe încetul s-a înnegrit, pe
măsura ce se obişnuiau cu razele soarelui. Un lucru e însă vădit:
singura rasă potrivită cu ţările foarte calde este cea neagră.
Europenii, care au colonii în ţările tropicale, caută să se suie pe munţi,
peste 2000 m., ca să nu se îmbolnăvească de căldură. Trupele engleze, care
păzesc India, stau sus, pe Himalaya (Simla, Darşiling), iar copiii născuţi în
colonii trebuie să vină în Europa; altfel rămân bolnăvicioşi şi mor de timpuriu.
Nici chinezii, cât sunt ei de răbdători, nu pot rezista căldurii tropicale.
După cum omul s-a deprins în unele regiuni cu multă căldură,

tot aşa s-a deprins aiurea cu frigul. E drept că mănâncă mult. (Ar-
1
În timpul războiului din urmă, soldaţii saharieni aveau ordin să tragă cul-
caţi la pământ. Nisipul însă, fiind fierbinte ca spuza din vatră, fără de voie, tră-
gătorii se sculau în picioare, alegând mai bine să moară de gloanţe decât de ză-
puşeală.
32

derea alimentelor în corp produce căldură, ca şi uleiul turnat într-o
lampă.) Un eskimos poate bea peste 10 litri de grăsime pe zi! Apoi
se şi îmbracă cu piei şi blănuri, făcându-şi astfel un fel de epider-
mă artificială, de zeci de ori mai groasă decât pielea lui. În sfârşit,
se ascunde sub o casă de zăpadă, ca şi sălbăticiunile polare, încăl-
zind aerul prin lămpi cu grăsime. Însă Eskimoşii care trăiesc în
Canada, departe de ţărm, şi n-au grăsime de focă, petrec iarna fără
foc, măcar că termometrul se coboară uneori până la -50°! 1
Asta înseamnă că eskimoşii sunt deprinşi cu frigul, după cum
negrii sunt deprinşi cu căldura. Pielea de pe obrazul eskimoşilor e
mai grasă, iar gâtul islandezilor e mai îngust, ca să nu pătrundă
dintr-odată prea mult aer rece în plămâni.
Î n c h e i e r e: Răspândindu-se pe faţa pământului, omul a în-
vins deosebirile de temperatură, adaptându-se cu mediul geogra-
fic. Obişnuinţa cu căldura i-a dat o piele neagră (bogată în pig-
ment), iar în ţările reci, pielea lui a ajuns ceva mai grasă. Putem
zice că temperatura atmosferei i-a pus un fel de pecete pe epider-
mă.
Pe de altă parte, obişnuinţa stomacului de a primi spre poli
multă grăsime, fără să se îmbolnăvească, i-a venit iarăşi în ajutor.
În sfârşit, s-au adăugat şi alte măsuri potrivite. La oamenii din ţă-
rile reci, numai obrazul mai rămâne descoperit. Iar când simt că
pişcă gerul, repede se freacă cu zăpadă, ca să pună sângele în miş-
care. Altfel, partea degenerată - nas, ureche, deget - trebuie nu-
maidecât tăiată, ca să nu cuprindă cangrena tot corpul.
b) Influenţa umezelii. Greutatea cea mai mare în adaptarea cu
mediul geografic n-a fost temperatura. Cât timp aerul e uscat, nu-l
sperie pe om nici frigul, nici căldura prea mare. Pericolul adevărat
începe atunci, când frigul ori căldura sunt însoţite de umezeală.
Un exemplu: La ecuator, unde plouă aproape în fiecare zi, ae-
rul este atât de cald şi umed, încât omul trăieşte ca într-o seră şi se
simte grozav de moleşit. Munca o face numai în ceasurile de dimi-
1
Şi pruncii 1or rabdă la frig. Pentru unele trebuinţe ale corpului, mama
scoate copilul din săcuşorul de piele, aşezat între spatele ei şi haină; îl ţine cu
pielea goală în ger, atât cât are nevoie, apoi iarăşi îl bagă cu săculeţ cu tot, sub
blana ei călduroasă.
33

neaţă, când mai e puţină răcoare: Pe la 9, când soarele s-a suit des-
tul pe cer, căldura ajunge zăpuşitoare. Negrul abia se mai mişcă,
se aşează pe rogojină, la umbră sau în ,, casa bărbaţilor”, un fel de
şură mare, unde trândăveşte toată ziua, stând la palavre. Abia dacă
se mai scoală să îmbuce ceva şi tocmai pe seară se mai înviorează
puţin. Atunci încep petrecerile care ţin apoi până noaptea târziu.
Dănţuind cu toţii la lună şi cântând însoţiţi de larma tobelor (de
lună se bucură mai mult decât de soare).
Pentru ce omul - chiar cel cu pielea neagră - este atât de lânced
la ecuator?
Cauza cea mai însemnată este umezeala aerului. E atât prisos
de abur în atmosferă, încât epiderma nu mai poate da afară sudoa-
rea şi toxinele ei, aşa că otrăvurile rămân în sânge şi slăbesc or-
ganismul, începând cu nervii. Sângele devine apos, faţa buhavă,
iar corpul se simte fără vlagă. Omul nu mai are poftă de nimic,
parcă ar fi bolnav. Ca să ajute cât de cât evaporarea, fiecare tre-
buie să-şi facă vânt cu ceva. Europeanul nici nu mai poate răbda,
dacă în locuinţa sa nu se mişcă mereu un ventilator. Obiceiul de
a-şi face vânt e peste tot. Unii împletesc un fel de ,,apărători”
anume, cum se zice în Europa: un evantai.
Din contra, când aerul este uscat, cor-

pul se simte mult mai bine. De pildă,
în Sahara, fiind multă uscăciune, su-
doarea se evaporă repede şi răcoreşte
pielea. De aceea, transpiraţia e lucru
rar, oricât ar fi de cald. Se simte mai
mult o perspiraţie, adică apa iese din
corp nu ca sudoare, ci în chip de gaz,
ceea ce dă pielii o plăcută reveneală.
Un evantai polinezian
Fie pentru transpiraţie, fie pentru perspiraţie, corpul are nevoie aici de mai
multă apă, decât în ţinutul ecuatorial. Şi totuşi, omul pustiei s-a deprins să rab-
de şi de sete, fiindcă apa e rară. După cum cămila poate trăi zile şi chiar săp-
tămâni fără să bea, tot aşa unii saharieni (Tibbu) pot călători timp de 4 zile, fără
să bea nimic!
34

Alt exemplu: În ţinuturile reci, ca şi în cele calde, tot umezeala
e lucrul cel mai neplăcut. Frigul uscat e mai uşor de suportat; u-
mezeala însă se lipeşte de haine, de piele şi ţine împrejurul corpu-
lui o atmosferă nesănătoasă. De aceea, pentru eschimos, anotim-
pul cel mai bun este iarna, măcar că e întuneric. Dar aerul, fiind
mai uscat, corpul se simte mai sprinten decât în lunile de vară,
când burniţează mereu, mereu e negură, iar burniţa se preface şi în
lapoviţă. În timpul iernii celei lingi, dacă nu vede soarele, vede cel
puţin iarna, iar frigul uscat îl face să se simtă mai sănătos.
Î n c h e i e r e: Omul se simte mai bine în aerul uscat, fie cald,
fie rece. De uscăciune se poate apăra, ungându-şi pielea cu gră-
simi, ca să nu crape. De umezeală însă nu se poate apăra cu nimic.
Atmosfera umedă şi caldă slăbeşte corpul (anemie) şi tâmpeşte
nervii, iar cea umedă şi rece îi dă reumatisme, adică dureri care se
preumblă prin tot trupul.
Putem spune că: toate ţinuturile calde şi umede, cu media
temperaturii mai sus de 200 şi cu o umezeală relativă de 60%, sunt
neprielnice vieţii omeneşti, deoarece omul se simte cuprins de le-
ne şi toropeală. Tot aşa sunt neprielnice şi ţinuturile umede şi reci,
adică cu media temperaturii sub 0°.
c) Influenţa vântului. Un lucru de mare însemnătate pentru
viaţa omului este şi liniştea sau mişcarea atmosferei. Fie în pădu-
rile ecuatoriale, unde omul se simte închis ca într-o peşteră verde,
o lumină ca de aquarium subteran, fie în zăpezile încremenite ale
pustietăţilor polare, omul se simte apăsat de tăcere1. Călătorul ar fi
bucuros să vadă măcar aerul mişcându-se împrejurul lui. Iar când
1
Liniştea ecuatorială: ,,Intrăm ca într-un şanţ de verdeaţă. Cerul se îngus-
tează deasupra drumului, se îngustează… până ce deasupra capetelor noastre
ramurile se ating. Începe un fel de amurg şi pătrundem ca într-un tunel cu ziduri
negre. E pădurea! Nicăieri vreo poiană, nicăieri razele vesele ale soarelui. Peste
tot, penumbra unei peşteri. Dar ceea ce e mai grozav e liniştea. Nimic nu se
mişcă: nici ramurile, nici frunzele. Apele par şi ele amorţite, negre ca cerneala.
Aerul neclintit e robul pădurii, nevăzut de soare, de când a zidit Dumnezeu pă-
mântul. Tăcere şi amorţeală, amorţeală şi tăcere, nici măcar slaba adiere a unui
zefir… Adaugă la toate acestea mirosul pământului sătul de apă, ca un burete,
şi al putreziciunilor de tot felul… În mijlocul tăcerii surde şi împovărătoare, îţi
vine să crezi că va începe amurgul vieţii, gata să fie biruită de moarte.”
35

începe să adie vântul, se simte îndată înviorat, deoarece aerul lo-
vind pielea, face corpului un fel de ,, masaj”. De aceea, drumeţul
bătut de vânt, îndată ce intră la adăpost, se încălzeşte, ca după un
duş rece.
În ţările cu mult vânt, omul, fără să-şi dea seama, e supus la o gimnastică
înviorătoare. Unii cred că englezii sunt energici, între altele, şi din cauza luptei
lor necurmate cu vântul, care îi biciuie necontenit.
Când însă vânturile sunt prea tari (ciclon, taifun, khamsin sau
cum le mai cheamă), ele sunt supărătoare şi chiar periculoase. U-
neori, morţii se numără cu sutele şi cu miile în urma unui ciclon.
De aceea, în ţările bântuite de vânturi mari, localnicii îşi fac şi
gropi în pământ, să scape de furia uraganului.
Dar nu numai efectul mecanic al vântului intră la socoteală, ci
mai ales influenţa lui asupra sănătăţii. Am spus că omul poate su-
porta şi un ger care face pietrele să crape. Dar cu o condiţie: să fie
bine îmbrăcat, bine nutrit şi mai ales să fie aerul cât mai liniştit.
Când însă la ger, se mai adaugă şi un vânt puternic, chiar omul cel
mai tare cade biciuit. De ce? Nu numai pentru că vântul răscoleşte
zăpada (vifor) sau în pustie nisipul, ci şi pentru că vântul usucă
cumplit de repede: pielea crapă, muşchii înţepenesc, respiraţia se
opreşte şi astfel caravane întregi se pot prăpădi.
Atâta teamă au kalmucii de vânt, încât ucid pe cel care fluieră în lunile de
iarnă. Ei cred că fluieratul poate stârni viscolul (buran) nimicitor de turme şi de
oameni.
Sunt însă regiuni pentru care vântul este o adevărată binefa-
cere. De pildă, pentru ţările calde, unde bântuie frigurile. Astfel,
pe ţărmul african din Guineea, apele se scurg foarte greu, câmpiile
sunt pline de bălţi şi de ţânţari, iar mirosul putreziciunilor este ne-
suferit: căldură, umezeală, putoare, ţânţari şi friguri, un fel de iad
pe pământ. Îndată ce vine vara şi începe musonul (Sahara încăl-
zindu-se, cheamă aerul dinspre ocean), vântul aduce cu el şi sănă-
tatea. Localnicii i-au dat, pe drept cuvânt, porecla de „doctor”.
La fel se petrece lucrul şi în alte regiuni, cu vânturi regulate dinspre mare.
În zilele liniştite de vară, când Dobrogea se încălzeşte tare, aerul mai rece din-
spre mare începe a năvăli asupra uscatului, aducând localnicilor o adevărată
înviorare.
*
36

Î n c h e i e r e: Din faptele înşirate până aici, scoatem o înche-
iere foarte însemnată. Când vorbim de influenţa atmosferei asupra
omului, trebuie să ţinem seama cel puţin de elementele principale
ale climei: temperatura, umezeala, şi vânturile fiecărei regiuni.
Luându-le în seamă pe tustrele, putem deosebi de la Ecuator până
la poli următoarele tipuri de oameni: a). În ţinuturile ecuatoriale
(calde, umede şi liniştite), oamenii au pielea neagră, sângele apos,
corpul greoi (uneori chiar musculos). Nu simt nevoie de hrană
multă. Mai mult beau, decât mănâncă, mistuiesc greu şi sunt aple-
caţi spre constipaţie. De muncă intensă, nu poate fi vorba. Omul
ecuatorial mai mult lâncezeşte, decât trăieşte. b). Aproape de tro-
pice (căldură, aer uscat şi vânt aproape necurmat), omul e uscăţiv,
sprinten la mers şi iute la fire (nervos). Pielea crapă, aşa că trebuie
numaidecât unsă. Foamea şi mai ales setea sunt chinuitoare.
Schimbul de materie în organism se face foarte iute. Aici trăiesc
oamenii cei mai slabi de pe faţa pământului. Tibbu (un rest de
populaţie neagră, care a stăruit în Sahara chiar după ce schimbarea
climei a făcut să sece râurile) s-a deprins atât cu foamea, cât şi cu
setea, încât par aproape nişte schelete. Sunt numai oasele de ei.
La uscăciunea aerului, se mai adaugă în pustie şi o mare cantitate de elec-
tricitate. Când cineva de piaptănă la întuneric, părul dă scântei şi se zburleşte…
Nu-i de mirare că saharienii sunt iuţi la fire (nervoşi) şi sprinteni. Pe cât sunt de
trândavi negrii din Congo, pe atât de neadormiţi sunt tuaregii care străbat cu
cămilele lor sute de km. într-o singură noapte. Cu mare chin, au putut francezii
să înfrâneze pe aceşti vestiţi hoţi de caravane. Ca să-i domolească, a fost nevo-
ie de o cavalerie deosebită (meharişti) cu dromaderi foarte iuţi, care să poată ţi-
ne calea hoţilor, la toate locurile de adăpat, silindu-i mereu să apuce în largul
pustiei, unde îi aşteaptă setea şi moartea.
c). În ţinuturile subtropicale, de exemplu, în ţările Meditaranei eu-
ropene, cu vara caldă şi uscată, cu frig moderat în timpul iernii,
pielea locuitorilor este destul de oacheşă, din cauza razelor relativ
bogate ale soarelui. Omul însă nu se simte moleşit. Foamea îl îm-
pinge la muncă, iar clima nu-l împiedică să muncească în tot tim-
pul anului. E vrednic de luat în seamă că cele dintâi civilizaţii mai
însemnate (chaldeană, egipteană, indiană, chineză, greco-romană,
mexicană, etc.), tocmai în zona tropicală s-au ivit. d). În regiunile
temperate, pielea nu are mult pigment. Lunile de iarnă fiind foarte
37

reci, foamea este destul de vie, schimbul de materii în organism se
face foarte repede, omul se simte sprinten şi poate munci cu plă-
cere („munca îi ţine de cald” în zilele ceva mai reci). Aici s-au
dezvoltat popoarele cele mai harnice şi mai bine adaptate la îm-
prejurările traiului. e). În sfârşit, în ţinuturile polare (cu frig mare
şi umezeală deseori supărătoare), omul a dobândit o piele mai
groasă şi mai grasă, care îl apără de îngheţ. Foamea este atât de
vie, încât ţine pe eskimoşi, laponi, samoezi, ciuci şi alte neamuri
din ţările friguroase, în veşnică mişcare după vânat. Mişcarea i-a
intrat omului în sânge (adică în temperament). Chiar când nu are
nevoie să plece, eskimosul îşi strânge cortul, părăseşte iglul, în-
hamă câinii la sanie şi pleacă mai departe…
În lipsa luminii soarelui, omul polar se ajută cu lumina şi căldura sufle-
tului: e vesel, prietenos şi e gata să împartă ce are el cu cei ce duc lipsă. Când
se ceartă, lupta lor e cu vorba. Duşmanii se iau la întrecere în cuvinte isteţe…
Martorii ascultă, iar biruitor iese cel mai deştept şi cu şart la cuvântare. De-ar fi
fost egoişti, aprigi la mânie, ţâfnoşi, certăreţi şi gata pe prădat, cum sunt lo-
cuitorii pustiilor tropicale (beduini, tuaregi etc.), eskimoşii n-ar fi putut trăi în
ţinuturi atât de sterpe, cum sunt arhipelagurile polare, unde omul nu are alt spri-
jin decât munca şi bunăvoinţa vecinilor, la vreme de nevoie.
Aşadar, de la Ecuator şi până la poli, atmosfera (prin tempe-
ratură, umezeală, uscăciune şi vânt), a mlădiat pe om, după cum a
mlădiat şi pe celelalte vieţuitoare (plante şi animale) potrivindu-le
cu mediul geografic. Putem spune pe scurt: în toate zonele pămân-
tului, viaţa omului este aşa, cum este şi cerul deasupra lui, adică
atmosfera care îl învăluie din toate părţile ca o haină. Starea at-
mosferei, clima, pune cea dintâi pecete pe om şi nu numai pe corp,
ci chiar pe sufletul omenesc. Se adevereşte aşadar cuvântul lui
Carl Ritter: ,,Pământul este casa de educaţie a genului omenesc”.
Aplicaţie la împrejurările locale
1). Cât durează ziua cea mai lungă de vară şi ziua cea mai scurtă de iarnă,
în ţinutul unde e şcoala?
2). Care au fost temperaturile cele mai ridicate şi cele mai scăzute în anul
din urmă?
3). Câte zile de ploaie şi câte fără de ploaie au fost în timpul anului?
4). Cum s-a simţit seceta, zăpada şi vântul, etc. în starea sănătăţii locuito-
rilor?
38

2). Influenţa hidrosferei asupra omului
În multe priviri, apa ar putea fi
socotită ca sângele planetei.
Omul atârnă de apă ca şi
celelalte vieţuitoare.
Cea mai mare parte a corpului omenesc e apă. După arderea
mortului, nu mai rămâne decât o mână de cenuşă. Aşadar, omul
trebuie să înlocuiască zilnic apa ce se pierde din corpul său prin e-
vaporare şi alte împrejurări. Cum e necesară „pâinea de toate zi-
lele”, aşa e necesară şi „apa de toate zilele”. Fiindcă omul e o vi-
etate de uscat, să vedem mai întâi cum atârnă viaţa sa de apele us-
catului.
A). Influenţa apelor continentale. Sunt ţinuturi unde scoarţa
pământului e cu totul uscată. Nu se găsesc nici izvoare, nici râuri,
nici bălţi…, nici o urmă de umezeală. Aşa, de pildă, e Sahara răsă-
riteană.
1). P l o a i a. Oricât de uscată ar fi o regiune, tot poate do-
bândi oarecare umezeală din oceanul cel mai mare al atmosferei,
sub formă de rouă sau de ploaie. Sunt unele ţări în care nădejdea
cea mai mare a omului, în ce priveşte apa de băut, e la ploaie. Pe
acolo, acoperişul caselor e făcut în aşa chip, încât apa să nu se
risipească pe pământ, ci curge de pe acoperiş, într-un fel de gropi
acoperite, numite cisterne.
În ţările dimprejurul Mediteranei, cele mai multe acoperişuri sunt orizonta-
le şi tencuite în aşa chip, ca apa să se poată scurge prin anume ţevi, în gropi a-
coperite, unde e păstrată pentru nevoile casei1.
Hidrosfera influenţează viaţa omului nu numai prin apa de băut, ci mai ales
prin pătura de apă pe care ploaia o întinde în fiecare an pe faţa unui ţinut. Câtă
apă cade din aer şi când cade?! Acesta e lucrul capital pentru viaţa omului,
chiar ca vânător şi culegător. Unde nu plouă, adică în pustiu, n-are nici ce cu-
lege, nici ce vâna. Când însă ajunge agricultor, ploaia e lucru hotărâtor pentru
toată desfăşurarea vieţii omeneşti. Un singur exemplu: în ţările Mediteranei,
greutatea cea mare a vieţii e lipsa de ploi în lunile de vară. Urmarea a fost că
grecii şi romanii a trebuit să facă ceea ce se numeşte azi dry-farming, adică
1
În unele părţi, nu e voie să ţină cineva porumbei, pentru a feri apa acope-
rişului de găinaţ.
39

plugărie cu pârloagă arată de mai multe ori. Încă din timpul lui Homer, se cu-
noaşte „miriştea întoarsă de trei ori - tripolos”. Într-o vară, câmpul era semănat:
în anul al doilea, pârloaga era arată de 2, de 3 şi de 4 ori: întâi, toamna îndată
după seceriş. Arătura aceasta servea să prindă în pământ toate ploile de iarnă. A
doua arătură, se făcea în primăvara viitoare, ca să ucidă buruienile care sug apa
din pământ; a treia şi a patra, spre toamnă, înainte de semănat. Orice plugar cu
ochii deschişi ştie că o „praşilă e ca o ploaie”, fiindcă nimiceşte buruiana care
suge apa din pământ şi împiedică pământul să crape, ceea ce ajută iarăşi
evaporarea apei. Bătrânul Cato spunea: datoria întâia a plugarului e arare; a do-
ua: bene arare; a treia: stercorare1. (Chiar şi azi, plugarii din Sardinia are câm-
pul de 3 ori: în ianuarie, în aprilie şi toamna, înainte de semănat).
Case
cu acoperişul
în chip
de terasă
Ce-a urmat de aici? Agricultura aceasta grea a fost „şcoala” care a ridicat
popoarele Mediteranei. Romanul era întâi de toate durus arator. De aici au ieşit
şi însuşirile lui ca legionar; pe când inundaţiile gratuite ale Nilului, unde se
poate semăna fără nici o arătură, doar trecând oile şi porcii în curmezişul la-
nului, ca să îngroape sămânţa în pământ, au crescut un popor „rob”, cu gândul
la Nil, la Soare şi la Faraon. Agricultura egipteană şi babyloneană ar putea fi
numită „agricultură de stat”, cu munca colectivă pentru irigaţii; pe când
împrejurul Mediteranei unde-s ploi puţine şi multe râpi, care împiedică irigaţia
pe scară mare, s-a dezvoltat o „agricultură individualistă”: fiecare ţăran a tre-
buit să răscolească petecul lui de pământ şi să economisească orice ban. Cato
aduna chiar şi măslinele putrede… să nu cumva să rămână păgubaş!
2. I z v o a r e. În ţările, unde plouă destul, omul are la înde-
1
Stercoro, -are, a îngrăşa ogorul cu baligă. De aici a ieşit cuvântul a stre-
cura - a curăţa laptele de baliga oilor şi de alte gunoaie).
40

mână apa curată a izvoarelor. În munţii noştri, aproape la fiecare
pas, drumeţul dă de izvoare limpezi şi curate. În ţările însă unde
ploile cad rar, izvoarele sunt foarte rare. De aceea, preţul lor e cu
atât mai mare.
După ceasuri sau zile întregi de mers prin locuri uscate, călă-
torul se opreşte în faţa izvorului, ca înaintea unui dar dumne-
zeiesc. Oricât de flămând ar fi omul sau vitele caravanei, cel dintâi
lucru pe care toţi îl doresc este apa. Oaza înseamnă „popas”, iar
popasul atârnă de un singur punct: acela unde se iveşte de sub
pământ apa.
Iată pentru ce, lichidul cel scump este drămuit cu cea mai ma-
re băgare de seamă, spre a nu se risipi o picătură degeaba. Fiecărui
locuitor al oazei i se dă numai cât i se cuvine, trecând izvorul prin-
tr-un fel de pieptene de lemn. Unuia i se dă numai cât curge prin-
tre doi dinţi; altuia printre 3-4... şi, la toţi, după ceasornic. Fără iri-
gaţie, oaza n-ar exista; căldura pustiei ar usca îndată toată verdea-
ţa, iar caravanele zadarnic ar mai căuta popas. Harta deşerturilor
arată atâtea aşezări omeneşti şi atâtea „popa-suri”, câte locuri cu
izvoare sunt.
Dar nu toate izvoarele dau apă bună de băut. La munte, apa de
ploaie, căzând pe roci cristaline ori pe gresie, se filtrează şi iese
sub formă de izvoare foarte limpezi, fără să aibă nici un gust şi
nici un miros. Sunt cele mai bune ape, astâmpără setea şi se mis-
tuiesc uşor.
Sunt însă şi ape care pătrund prin straturile de calcar, gips, sa-
re, turbă etc. Acestea se încarcă cu multe materii străine; capătă un
gust supărător şi-s rele de băut (mai ales cele care sunt sărate, care
miros a pucioasă ori sunt amestecate cu păcură, cu negreală din
turbă, etc.). Ba unele sunt chiar dăunătoare, făcând pe mulţi mun-
teni să capete un gât foarte umflat (guşaţi).
Din contra, izvoarele a căror apă este amestecată cu anume
substanţe străine (gaze, săruri, etc.), pot fi de foarte mare folos.
Unele sunt atât de bune pentru vindecarea bolnavilor, încât renumele
41

lor, s-a întins peste ţări şi peste mări1.
Se vede bine cum câmpia şi Podişul moldo-dobrogean sunt scutite de guşă.

(Dr. Câmpeanu)
3. P u ţ u r i. Când apa nu iese singură în faţa pământului, sub

formă de izvor, omul e silit s-o caute, săpând până ajunge la o pă-
1
Izvoarele minerale. În ţinuturile unde scoarţa pământului a fost încreţită
ori frântă, se găsesc uneori izvoare de un preţ nemăsurat de mare. Apele lor vin
calde din adâncimea păturilor scoarţei şi sunt încărcate cu fel de fel de săruri şi
cu materii solide dizolvate în cantităţi mai mari sau mai mici. Unele sunt şi ra-
dioactive. boli. Astfel de izvoare sunt un fel de doctori fără plată, pentru fel de
fel de boli. Vin bolnavii de la depărtări de sute şi mii de km să-şi capete sănă-
tate, bând aceste ape sau scăldându-se în ele. România, mai ales în lungul mun-
ţilor vulcanici şi în tot lungul Carpaţilor încinşi cu sare şi cu petrol, are sume-
denie de izvoare minerale unele reci, altele calde. Cele calde sunt înşirate mai
toate în marginea apuseană a munţilor, de la Oradea până în Dunăre (Cerna).
Romanii care erau oameni foarte grijnici pentru sănătate, au şi făcut pe acolo
nişte scalde vestite, cum arată şi până azi pietrele pe care cei vindecaţi au scris
mulţumirile lor către zei (Hercule). Astfel de izvoare dau omului sănătate, iar
împrejurul lor se fac aşezări omeneşti, care trăiesc din venitul apelor (Vichy în
Franţa, Karlsbad în Boemia, Băile Herculane în Banat etc.), au ajuns loc de
concentrare a populaţiei numai de pe urma izvoarelor tămăduitoare.
42

tură destul de umedă (pătura freatică). În fundul gropii astfel săpa-
te, apa se adună mereu, apoi e scoasă eu ciutura (găleata) sau bur-
duful - în timpurile din urmă şi cu pompa.
Mulţimea puţurilor într-o regiune arată lipsa izvoarelor la suprafaţă şi bo-
găţia de apă a păturii freatice. Iar lungimea sforii, legată de cumpănă ori lanţul
înfăşurat pe roată, arată adâncimea de la care se scoate apa.
Puţuri risipite în Bărăgan (Cârligul vrea să arate cumpăna.)

În mijlocul şesului, fără izvoare şi râuri, puţul este ceea ce este oază în
pustie. În pusta Tisei de pildă, sălaşurile sunt risipite; fiecare gospodar are pu-
ţul său deosebit, iar casa cu copacii care o umbresc pare ca o insulă de verdeaţă
în mijlocul câmpiei arse de soare1.
Când însă apa e la prea mare adâncime, cum e în unele părţi ale Bărăga-
nului, nu mai găseşti cumpănă destul de înaltă, aşa că găleata cu apă trebuie
scoasă cu roata pe care se înfăşura un lanţ, ori e înlocuită cu un burduf tras de
un cal iar funia lunecă pe un scripet. Alături cu puţul stă, de obicei, ulucul, pe
care păstorii îl umplu cu apă pentru adăpatul vitelor. E aşa de însemnat un
astfel de puţ, încât părţi mari din unele stepe (Bărăgan, Buceag, Burnas...) ar
rămâne cu totul pustii, dacă nu i-ar veni omului în ajutor apele din adâncime.
Arătând legătura dintre om şi puţuri, se cuvine să apăsăm asupra unui fapt:
apele scoase de sub pământ (subterane) au în viaţa omului însemnătate cu mult
mai mare decât se crede de obicei. Dacă am face pentru Dobrogea o hartă care
să ne arate, câţi locuitori beau apă de izvor şi câţi o scot din puţuri, am vedea
îndată că într-o regiune lipsită de râuri, cum e Dobrogea, şi foarte săracă în
izvoare, cei mai mulţi locuitori beau apă scoasă de sub pământ.
1
Pe acolo e bunul obicei că ciutura nu e lăsată să spânzure în aer, s-o bată
vântul, să se dogească şi s-o umple praful, ci e coborâtă totdeauna în fundul pu-
ţului, după ce gospodarul a scos apa de care avea nevoie.
43

Sate înşirate în lungul Ialomiţei
Dacă trecem în câmpia română, lucrul stă tot aşa: afară de şirurile de sate
din lungul Dunării şi al râurilor, mulţime de lume bea numai apă de puţ. Până şi
la munte, în timpul iernii, când pâraiele îngheaţă, iar izvoarele sunt acoperite de
nămeţi, nădejdea e tot la apa din puţuri, care, fiind şi mai puţin rece decât cea
din râu, este mai potrivită pentru adăpatul vitelor şi pentru nevoile casnice.
Aşadar, putem spune că în traiul omului, apele subterane ocupă în ţinuturi
foarte întinse locul cel mai de seamă. De aici, şi marea grijă ce se cuvine fân-
tânilor. Împrejurimea lor trebuie să fie cât se poate de curată. Apele spurcate ale
bălţilor murdare nu trebuie să pătrundă niciodată în fântâni. (Pereţii de beton
sunt cei mai siguri). De asemenea, din ciutură n-are voie să bea nimeni, nici
vite şi nici chiar oamenii. Puţul întreg trebuie să fie apărat cu un acoperiş de
scânduri (în chip de colivie), iar cine scoate apă, să nu bea din ciutură, ci numai
s-o răstoarne într-un jgheab, care să lase apa să curgă afară în uluc. În oraşe,
sunt acum mici fântâni săritoare, din care poate bea orice trecător fără să atingă
cu buzele lui, locul de unde a băut altul.
4. R â u r i. Şi mai bine se vede legătura dintre apa şi om pe
malurile râurilor. Fiecare e bucuros să se aşeze cât mai aproape de
apă pentru adăpatul vitelor, pentru udatul straturilor de legume,
pentru spălatul rufelor, şi alte nevoi zilnice. E destul să privească
cineva orice hartă, din orice ţara, şi va vedea ca cele mai multe a-
şezări omeneşti (sălaşe, cătune, sate, târguri şi oraşe, stau în apro-
pierea râurilor) ca mărgelele înşirate pe o aţă.
Legătura dintre apa şi om se poate urmări uneori pas cu pas.
La munte, de pildă, satele au de obicei locuinţele destul de risipite
(uneori chiar foarte risipite). Cauza e nu numai împărţirea moşi-
oarelor şi făptura scoarţei pământului (cu multe scobituri, ridică-
turi şi povârnişuri), ci şi cu faptul că apa e mai peste tot. Fiecare
sălaş sau odaie ia apa din izvorul, şipotul, buduiul sau pârâul lui.
Tot aşa şi la câmpie, dacă pătura freatică nu-i prea adâncă, fiecare
plugar e bucuros să-şi aşeze gospodăria pe moşioara lui şi să bea
apă din fântâna lui. Aşa că tot satul e risipit.
Când sunt munţi săraci în izvoare (cum sunt de obicei cei cal-
44

caroşi), atunci întreg satul caută să se adune în fundul văii, lângă
apă. De asemenea, când pătura freatică e prea adâncă, dacă se ni-
mereşte un râu în apropiere, casele se adună cât mai aproape de
malul râului. Satul întreg parcă şerpuieşte, cum şerpuieşte râul. La
munte, poţi zice că şi valea e de vină, dar la şes se vede bine că
apa râului este aceea care a chemat aşezările omeneşti în lungul ei.
Sat cu locuinţe risipite (Munţii Apuseni) Sat şerpuind pe lângă râu (Muscel)
Râul, spre deosebire de izvor şi de puţ, atrage pe om nu numai
pentru apă, ci şi pentru alte temeiuri. a). Râurile dau omului şi
hrană. Mai ales în râurile cu o luncă largă (albia majoră) peste ca-
re apele se revarsă în anume timpuri ale anului, făcând bălţi legate
prin gârle, pescuitul poate fi foarte îmbelşugat, iar lunca devine
un fel de „cămară” din care localnicii îşi scot hrana, fără prea
multă osteneală.
În stare de sălbăticie, omul s-a simţit atras cu o putere deosebită de luncile
râurilor. Culegătorul (îndeosebi femeia şi copiii) găseau totdeauna ceva de cu-
les pe malul râului sau pe lângă bălţi: peşti, scoici, raci, ouă şi pui din cuibul
păsărilor de baltă etc. Vânătorul, pe de altă parte, găsea şi el, pe lângă pescuit o
sumă de animale în pădurile ce însoţesc de obicei luncile şi malul râurilor -
chiar şi în stepă (păduri-galerii). Şi când se întâmpla ca în valea râului să se ni-
merească şi piatra potrivită pentru facerea uneltelor şi armelor (cremenea), a-
tunci viaţa omului primitiv se simţea şi mai strâns legată de râuri. De aceea, în
lungul Prutului, Nistrului şi Dunării se găsesc atâtea urme de aşezări străvechi,
din timpul când piatra era temeiul uneltelor şi armelor omeneşti.
b). Dar râurile mai ajută şi transportul. Pe o treaptă mai înaltă de
45

civilizaţie, râurile au atras pe om prin înlesnirea transportului de
mărfuri şi de călători. Tisa, Mureşul, Dunărea, Oltul, Siretul (cu
Bistriţa), Prutul şi Nistrul sunt căi de apă, unele pentru plute, alte-
le pentru vaporaşe şi chiar vapoare mai mari. Uneori se poate ur-
mări până în amănunţime, cum râul a determinat pas cu pas aşe-
zările omeneşti fie pentru negoţ, fie pentru alte nevoi. De pildă,
privind Dunărea-de-Jos, vedem câteva fapte vrednice de ţinut
minte: 1). Cele dintâi aglomerări omeneşti mai însemnate s-au ivit
pe malul drept. Când romanii ajung la Dunăre (în epoca lui Au-
gust), lagărele lor au fost aşezate în lungul malului drept, deoarece
e mai înalt. Aşadar, era ferit de revărsările apei şi totodată înlesnit
cu o vedere mai largă asupra ţinutului; 2). Pentru trecerea apei în
curmeziş, aşezările cele mai potrivite erau acelea unde albia era
mai îngustă. Isaccea, de pildă, din timpul lui Darius, până în epo-
ca celţilor (Noviodunum) şi până în veacurile din urmă, a fost me-
reu vad şi a avut o aşezare omenească în apropiere. Unde e podul,
acolo trebuie să fie şi podarul - chiar când e vorba de poduri nesta-
tornice, cum sunt cele de vase. Tot aşa, vadul de la Olteniţa şi
Turtucaia, unde apa Dunării se adună într-o albie mai îngustă, a
fost, încă din vechime, loc ademenitor pentru aşezările omeneşti
(Transmarisca). Severinul la fel. Locul Drubetei antice nu se pu-
tea să rămână gol, poarta Dunării prin Carpaţi trebuia să fie păzită
de cineva. De aceea, peste ruinele oraşului dac şi roman, s-a ridi-
cat, în Evul mediu, Cetatea Severinului.
Cum e legat omul de râu şi de felul malului, se poate vedea şi din altă îm-
prejurare: la locurile potrivite pentru trecere, de obicei, sunt două aşezări ome-
neşti faţă în faţă. Se numesc „capete de pod”, chiar când nu e nici un pod acolo.
Astfel, în lungul Dunării, avem mai multe perechi: Severin-Cladova, Calafat-
Vidin, Bechet-Rahova, Turnu-Nicopoli, Zimnicea-Şiştov, Giurgiu-Rusciuc,
Olteniţa-Turtucaia, Calăraşi-Silistra, Brăila-Măcin, Ismail- TuIcea.
3). Pentru adăpostul vaselor şi circulaţia în lungul râului, se caută
anume locuri mai ferite, unde se aşează porturi şi chiar ,,şantiere"
pentru repararea vaselor, cum e la Severin; 4). În sfârşit, râul inte-
resează viaţa omenească şi ca graniţă. Când o apă este lată şi a-
dâncă (cum sunt Dunărea, Rinul, Elba etc.), ea poate fi o bună a-
părare faţă de vecini. De aceea, vedem că unele râuri au căpătat un
46

mare renume în istorie tocmai ca hotar. Cine zice Galia şi Germa-
nia, iar mai târziu Franţa şi Imperiul German, se gândeşte îndată la
Rin - ca un fel de „axă politică”. Cine zice popor românesc, se
gândeşte îndată la Nistru şi la Tisa, ca hotare.
Pe scurt: râul interesează pe om nu numai fiindcă îi dă apă şi
hrană, ci îi înlesneşte uneori circulaţia (pentru mărfuri şi călători),
ori este bun ca hotar, când apa e adâncă, iar lunca e lată şi mlăş-
tinoasă.
5). L a c u r i. Apele stătătoare atrag aşezările omeneşti ca şi
râurile: a). Întâi, pentru că dau apă şi hrană. Bălţile din lunca râ-
urilor, fiind puţin adânci, iar vietăţile din ele foarte numeroase
(plante şi tot felul de animale mărunte), peştele se poate prăsi în
cele mai bune condiţii. Am spus că ele devin pentru om o „cămară
de hrană vie”. Primăvara, peştele vine din mare în râuri şi se în-
fundă în bălţi, unde se hrăneşte din plin. Spre toamnă, când caută
să se întoarcă spre râu sau mare, e destul un gard în curmezişul
gârlei prin care balta se leagă cu râul, şi iată peştele gata prins.
Dar şi lacurile sunt izvor de hrană pentru om, măcar că pescuitul e
mai greu decât în bălţi. Despre apa lacurilor, ca provizie de apă
pentru cei din vecinătate şi chiar pentru aşezări omeneşti mai de-
părtate, va fi vorba mai târziu. Se plănuieşte acum ca Parisul să-şi
aducă apa tocmai din Lacul Genevei! b). Pe lângă apă şi hrană, la-
cul mai ajută omului şi pentru transport. La începutul acestui se-
col, Statele Unite aveau pe „Marile Lacuri” de la hotarul canadian,
o flotă mai numeroasă decât cea din oceanul Pacific! (Nu se înte-
ţise încă pe atunci rivalitatea cu Japonia). În genere, în ţările cu
populaţie deasă, lacurile sunt străbătute mereu de luntri şi de va-
poare, cum străbat trăsurile o piaţă lungă din mijlocul oraşului.
Lacul Genevei sau al Constanţei, Garda, Como, Maggiore... sunt
veşnic cutreierate de fel de fel de vase. Satele şi oraşele stau pe
malurile lor, unele lângă altele. c). Lacuri-calorifer. Unele lacuri
atrag omul şi prin căldura lor. În lunile de vară, apa se încălzeşte.
Spre toamnă, aerul de lângă lac rămâne căldicel mai mult timp.
Mai ales când stau alături: un lac adânc şi un munte înalt, însem-
nătatea lacului se simte numaidecât. Sus, pe munte, viscoleşte, iar
jos, pe malurile lacului, grădinile de măslini (olivete), de portocali
47

şi de lămâi habar n-au de ger. Lacurile Garda, Como şi Maggiore
sunt adevărate calorifere. Apa răcită cade spre fund, iar cea caldă
iese mereu în faţă, încălzind şi aerul.
Dacă gheţarii Carpaţilor ar fi lăsat şi României câteva lacuri mari, ar creşte
şi pe la noi, nu numai castani, dar şi unele plante tropicale, deoarece latitudinea
e aceeaşi. Lago Maggiore, mutat în Ardeal, s-ar întinde cam de la Sibiu până la
Cluj.
Lacul Genevei e străbătut de la un mal la altul de bărci şi de vapoare

pentru a lega satele şi oraşele de pe mal.
d). Lacuri-spita1. Uneori, apa lacurilor nu e dulce, ci plină de fel

de fel de săruri, fie că au straturi de sare în apropiere, fie că apele
de ploaie n-au avut scurgere în râuri, ci spălând mereu faţa pă-
mântului, sărurile s-au adunat în unele scobituri, lacul devenind
astfel tot mai sărat şi amar. Astfel de lacuri, mai ales când apa lor
48

Lago Magiore. (În fund Alpii; jos, pe mal, palmieri şi chiparoşi)
e şi caldă (Mangalia, Sovata, etc.) lecuiesc corpul de reumatism şi
multe alte boli, ajungând un fel de „sanatorii” sau spitale. Lacurile
de stepă (Amara, Lacul Sărat, Movila Miresei etc.) şi cele din lun-
gul ţărmului mării, unde climatul de stepă uşurează evaporarea şi
deci concentrarea sărurilor, sunt o ademenire pentru aşezările o-
meneşti.
Î n c h e i e r e. Viaţa omului e nu se poate mai strâns legată de
apele împrăştiate pe uscat şi chiar de cele care circulă prin păturile
scoarţei, unde s-au adunat din ploi căzute cu sute şi mii de ani în-
dărăt. Apele care se beau azi în Sahara, sunt în parte restul ploilor
şi râurilor Saharei, mai umedă altădată, în epoca glaciară sau vin
din ploile căzute în mijlocul Africii, de unde s-au prefirat pe înce-
tul, spre nord, circulând în adâncime. Atât de mult atârnă omul de
apa de toate zilele, încât acolo, unde nu are apă, şi-o aduce de la
mari depărtări, croindu-i nişte albii artificiale (apeducte). O aduc
chiar cu trenurile sau cu vapoarele. Locuitorii din Insula Curaçao
îşi aduc apă de băut tocmai din Venezuela!
Roma, când a ajuns oraş mare, a trebuit să-şi aducă apa de băut tocmai din
munţii de la miazăzi. Se văd şi azi în ,,Campagna romana” ruinele apeductelor.
Capitala României îşi aduce o parte din apă tocmai din Carpaţi, iar o parte o
scoate de la o mare adâncime, de sub lunca Argeşului. Astfel de ape, adunate
din ploi străvechi şi filtrate până la mari adâncimi, sunt deplin curate.
B. Influenţa apelor marine sau oceanice

Cu toate că omul este o vietate de uscat, legăturile sale cu ma-
rea şi cu oceanul sunt foarte vechi şi strânse.
a) H r a n a. Mai întâi, marea dă omului primitiv hrana de toa-
te zilele. Fuegenii, de pildă, se ţin de malul oceanului, ca şi goe-
lanzii sau alte păsări de apă. Toţi, cu mic cu mare, culeg de pe
stânci şi din bălţile de la ţărm, tot felul de animale mărunte: crabi,
peşti, scoici şi ce mai găsesc. Iar când începe apa să se retragă de
la mal (reflux), ei pornesc prin bălţile rămase şi culeg tot ce se
poate mânca. Chiar şi noaptea, când e lună, nu pregetă să iasă la
49

pescuitul acesta cu mâna. Şi ceea ce fac azi fuegenii şi alţi sălba-
tici, au făcut totdeauna oamenii primitivi, vecini cu marea. O do-
vadă, între altele, sunt şi numeroasele grămezi de scoici, de oase şi
alte resturi de ospăţ, ce se găsesc încă pe multe ţărmuri. Danezii
le-au dat un nume foarte potrivit kjokkenmőddinger, adică „gunoa-
ie de bucătărie”.
Dar ceea ce culeg sălbaticii de pe ţărm este nimica toată, faţă
de ce culege omul civilizat, care s-a avântat la pescuit până în lar-
gul mării. În privinţa aceasta, oceanul, care acoperă aproape trei
pătrimi din faţa planetei, este ca o masă întinsă pentru toată lumea.
Dar nu peste tot masa e deopotrivă de încărcată, ci trebuie să luăm
seama la anume regiuni:
1). P o r t i ţ e d e c i r c u l a ţ i e. Locurile cele mai prielnice
pentru pescuit şi care l-au ademenit pe om cu mai multă putere au
fost gurile râurilor sau „porţile” din perisipuri, pe unde peştele, în
anume timpuri, trece din mare în apele continentale. În Kamciat-
ka, spre gura râurilor se îngrămădeşte uneori atâta peşte, încât apa
se revarsă peste maluri, la râurile ce se termină pe ţărmul polar al
Siberiei, de asemenea. Localnicii îi iau ca din covată. La portiţile
din perisipuri, pescarii de pe ţărmul nostru, pun anume gărduşuri,
spre a ţine calea peştelui, când vrea să se întoarcă în mare.
50

Fundul Mării Nordului, arătând locurile bune de pescuit
2). F u n d u r i l e p u ţ i n a d â n c i. Cu deosebire bogate în
peşte sunt mările cu apă răcoroasă şi nu prea adâncă. Lucrul se lă-
mureşte astfel: apele reci pot absorbi mai mult aer decât apele din
mările calde; aşadar sunt mai bogate în oxigen. În ele trăiesc mai
multe vietăţi (plancton) şi prin urmare şi peştele găseşte hrană
îndestulătoare.
Pe de altă parte, în mările puţin adânci, unde fundul se apropie
de faţa mării, apa fiind străbătută de razele soarelui, creşte acolo o
vegetaţie mai bogată; e un fel de livede submarină, în care peştii
se hrănesc în voie şi-şi lasă icrele în timpul cuvenit. Aici se adună
bărcile pescarilor de la depărtări foarte mari, ştiind că nu fac dru-
mul în zadar.
3). R ă s p â n t i i d e c u r e n ţ i. Un loc şi mai favorabil
pentru pescuit este acela, unde se întâlnesc curenţii calzi. Peştii se
feresc de apă caldă şi se îngrămădesc astfel sub formă de cete e-
norme. Lângă Terra-Nova, unde curentul rece al Labradorului se
întâlneşte cu Gulfstream, vin flote întregi de pescari (nu numai din
America, ci şi din Europa) şi poposesc pe loc câte 4-5 luni, pes-
cuind într-una. Când „bancul” cel mare de peşte s-a îndesit, pescu-
irea merge într-una, zi şi noapte. Între englezi şi francezi, au fost
certuri mari pentru stăpânirea ţinuturilor bune de pescuit, iar azi,
japonezii privesc ca o moşie de mare preţ, regiunea unde Kuro-
Sivo se întâlneşte cu apele reci, venite dinspre Marea lui Bering.
b) S a r e a. Dar omul atârnă de mare nu numai pentru hrană,
ci şi pentru sarea trebuincioasă alimentării sale. Sunt şi alte ani-
male, cărora le place sarea, însă omul aproape nu poate trăi fără
ea. Pe uscat, o caută peste tot: în pământ, în izvoare, în lacuri săra-
te, ba chiar şi în cenuşa unor plante mai bogate în sare.
Cu deosebire uşor o poate căpăta din bălţile de pe ţărmul mări-
lor calde. În lunile de mare seceta, când apa bălţilor scade, sarea
rămâne pe mal, iar localnicii o culeg spre a drege gustul bucatelor
şi pentru a păstra timp mai îndelungat peştele şi carnea.
Chiar pentru ţările, al căror pământ e bogat în pături de sare, cum e Româ-
nia, sarea scoasă din lacurile de lângă mare (limanuri) este un dar de mare preţ.
De acolo a şi ieşit zicătoarea românească „marea cu sarea”, când e vorba să
51

arate un mare belşug.
c) A p a. Oricât s-ar părea de ciudat, marea dă uneori omului
chiar şi apa de băut. În insulele prea mici, lipsite de izvoare şi de
râuri, (cum sunt insulele coraligene şi alte insule calcaroase, prin
care apele de ploaie se scurg ca printr-un ciur), omul, alături de
câteva poame, care îi astâmpără setea, a trebuit să se deprindă şi
cu apa amăruie a Oceanului. (polinezienii din Insula Paştilor).
Tot aci se cuvine să amintim şi de altă întrebuinţare a apei de mare. Unele
populaţii vecine cu ţărmul (mai ales cele insulare) au căpătat obiceiul de a se
scălda zilnic. Aşa fac de pildă polinezienii şi de aceea sunt de o curăţenie neo-
bişnuită, la sălbatici. Din contra, unii locuitori din mijlocul continentelor nu se
spală nici cu apă de râu. Nomazii din stepele Asiei nu ating niciodată corpul lor
cu apă, unii negri, la fel. Pielea lor e plină de jeg şi miroase cumplit. Ca să sca-
pe de murdărie, se freacă cu o bucată de baligă uscată, iar asta ţine loc de să-
pun. E drept că sunt şi unii continentali, care ţin la curăţenie - măcar că n-au a-
pa la îndemână. Potrivit cu poruncile Coranului, mahomedanii trebuie să se
spele zilnic. Dar cine poate risipi apa în pustie, când nu-i de ajuns nici pentru
băut! De aceea, ei se spală cu nisip, iar asta nu e o amăgire, deoarece nisipul
mărunt şi curat înlătură toată sudoarea sau altă necurăţenie a epidermei. Pielea
rămâne lucie, ca şi cum ar fi fost rasă cu briciul.
d). M i j l o c d e t r a n s p o r t. O altă legătură a omului cu
marea a fost şi este circulaţia (transportul). Îndată ce s-a deprins a
pluti pe un lemn scobit, deprinderea căpătată în apele mici ale us-
catului i-a folosit să se avânte şi în largul valurilor mării, fie pen-
tru pescuit, fie, mai târziu, pentru negoţ.
Îndeosebi, au avut mare însemnătate pentru om curenţii ocea-
nici - un fel de „cărăuşi” fără plată. Polinezienii, ajutaţi de „curen-
tul ecuatorial contrar”, care taie Oceanul Pacific în două, ca un fel
de diafragmă, au putut ajunge din Insulinda până aproape de Ame-
rica (Insula Paştilor), luând în stăpânire cel mai larg ocean al pla-
netei. Iar spre apus, ajutată de curenţi şi alte împrejurări, rasa ma-
laio-polineziană a ajuns până în Madagaskar, întrecând astfel toate
rasele pământului, ca întindere în spaţiu.
Oceanul aşadar e „cărăuş”. A simţit-o nu numai omul primitiv
şi neajutorat, dar o simte şi omul civilizat de azi. Unde fluxul şi
refluxul e puternic, viaţa ţărmurenilor atârnă de mişcarea apei,
întocmai ca de ceasornic. Vine unda? Îndată vin şi vapoarele lângă
52

chei şi începe forfota descărcării sau a încărcării.
Pleacă unda? Îndată, vasele mari pleacă, să nu rămână pe us-
cat, unde apa nu e destul de adâncă – „oceanul bate tactul, ca un
şef de orchestră”.
În mările fără flux şi reflux, ritmul vieţii porturilor nu e atât de simţit. Na-
vigatorii din Mediterana pot să intre şi să iasă din port, când vor. În schimb le-
gătura dintre circulaţia maritimă şi cea fluvială suferă aici de unele neajunsuri
foarte mari. Fluvii puternice, cum este Dunărea, sunt ameninţate de paralizie.
Gura se astupă, vasele nu mai pot nici ieşi, nici intra; pe când râuri bicisnice, ca
Escaut şi Tamisa, spălate zilnic de flux şi de reflux, au „guri uriaşe” faţă de mi-
cimea râului, iar vasele cele mai mari pot pătrunde adânc în uscat, prin „estu-
arul” măturat de valuri. Dacă Marea Neagră ar avea flux, poarta de la Sulina ar
fi mereu deschisă; n-ar avea nevoie omul sa scormonească mereu nisipul, ri-
dicându-l cupă cu cupă (dragare) şi ducându-l departe în largul mării...
Încheind acum cele spuse despre legătura dintre ocean şi om,
trebuie să recunoaştem influenţa cea mai însemnată a mărilor şi o-
ceanelor asupra omenirii a fost şi este cea cu privire la circulaţie
şi la hrană. Am putea zice: câte mări şi oceane sunt pe glob, atâtea
„şcoli de educaţie” au fost pentru omul ademenit spre navigaţie.
Putem chiar să le clasificăm în privinţa asta:
1). Cea mai uşoară a fost şcoala de marinari din Oceanul Paci-
fic. În adevăr, nicăieri pe pământ nu este o întindere de apă mai
largă, dar şi mai liniştită, cel puţin, la mijloc. Atât de potolite sunt
vânturile la apusul Americii, între tropice, încât pieile roşii se de-
prinseseră aici a naviga pe un fel de plute făcute de piei burdufuri,
burdufuri ca şi cum ar fi plutit pe o baltă, nu pe ocean. E drept că
nici nu s-au depărtat mult de ţărm.
În schimb, polinezienii, porniţi de pe ţărmul apusean al Pacifi-
cului, au străbătut, cum am spus, aproape tot oceanul în curmeziş,
pe nişte luntre de nimica... Alături de un ciobac (trunchi scobit) au
pus un alt trunchi, legat de ciobac prin nişte grinzi aşezate de-a
curmezişul, şi astfel luntrea nu se mai putea răsturna. Rămânea
numai s-o împingă cu lopata sau cu ajutorul pânzelor, cum vom a-
răta mai departe. Aci amintim numai atât: Nicăieri oceanul n-a a-
lintat pe om mai mult. E destul să spunem că insularii polinizieni
străbat cu luntrile lor uşoare sute şi sute de kilometri, numai pen-
tru plăcerea de se vedea, adică de a-şi face „vizite”. Cu drept cu-
53

vânt, Magellan, cel dintâi european, care a trecut prin apele liniş-
tite ale acestui ocean, l-a numit Mar Pacifico, adică mare paşnică.
Luntre polineziană
2). O şcoală nu prea grea a fost şi oceanul Indian. Pendularea
liniştită a musonilor (vânturi anuale) şi a curenţilor oceanici (tot
anuali), trebuia cu timpul să ademenească pe om, a trece şi acest
ocean în curmeziş. În adevăr un navigator grec, Hippalus, care cu-
noştea vânturile anuale (etesii) din Mediterana, unde trecerea din
Grecia spre Africa este foarte uşoară, a avut o idee semeaţă, dar
justă: în loc de a mai pluti pe lângă ţărmul Asiei, din Marea Roşie
până în India, mai bine să treacă de-a dreptul, ajutat de muson, iar
spre toamnă, să pornească din India iarăşi de-a dreptul, spre Ma-
rea Roşie, ajutat de alizeu. Încercarea lui a izbutit deplin şi de a-
tunci s-a făcut o mare economie de timp în circulaţia peste ocean.
3). În schimb, şcoala de navigaţie din Atlantic a fost foarte as-
pră. La mijloc, între tropice, este şi el liniştit. Spaniolii i-au zis
„mare pentru cucoane”. Dar spre miazănoapte, în dreptul Europei
e foarte sălbatic şi chiar primejdios, mai ales că la vânturi puterni-
ce (cicloni) se adaugă aici şi neguri şi „dealuri de gheaţă” (ice-
berg), care plutesc la întâmplare venind din Groenlanda, unde
gheţarii „fată” mereu... sloiuri uriaşi! Pe când în partea de miază-
noapte a oceanului Pacific, gheţurile polare nu pot pătrunde, fiind
oprite de îngusta strâmtoare a lui Bering, aici oceanul Arctic trimi-
te flote nenumărate de gheţuri. Abia a şaptea parte se zăreşte peste
apă, iar corpul monstrului e ascuns sub valuri. Vapoare uriaşe (Ti-
tanic) pot fi sparte într-o clipă, ca şi cum ai lovi o alună cu mu-
54

chea unui ilău. Noroc că în marginea dinspre Europa, apele calde
ale lui Gulfstream nu lasă gheţurile acestea să se apropie de ţărmul
european. Însă negurile şi furtunile sunt dese şi aici, aşa că a tre-
buit mult curaj omului nordic (normandului) să iese la pescuit pe
nişte mări atât de zbuciumate, ba încă să şi treacă oceanul până în
Groenlanda. I-a trebuit mai întâi vase mai tari decât cele din
Mediterana şi cu pieptul (prora) mult mai ridicat deasupra valu-
rilor. Însă „şcoala” aceasta de marinari a şi dus la isprăvi strălu-
cite. Pentru pescuit şi pradă, normanzii au biruit toate primejdiile
Întinderea normanzilor: 1). Ţărmuri prădate de ei;

2). State întemeiate de ei.
şi au descoperit America cu mult înainte de Columb. Apoi, cu
timpul, tot din şcoala aceasta aspră, au ieşit navigatorii care au în-
temeiat cel mai mare imperiu colonial, adică au ajuns stăpâni pe
„oceanul planetar”. După cum romanii în vechime cuprinseseră
toate ţările dimprejurul Mediteranei, care ajunsese astfel un lac in-
tern, mare intemum, mare nostrum), tot aşa englezii, în secolele al
18-lea şi al 19-lea, au ajuns stăpâni ai tuturor mărilor şi oceanelor,
iar în sec. al 20-lea, un întreg, ocean cel Indian, a devenit un fel de
„mediterană engleză”, deoarece aproape toate ţărmurile lui sunt în
stăpânirea imperiului ieşit din arhipelagul britanic.
Se cuvine totuşi să mai adăugăm un amănunt de mare însemnătate: Ocea-
nul Atlantic a fost o şcoală aspră pentru marinari şi din cauză că este sărac în
insule. Cine ieşea în largul lui, nu mai avea nici o nădejde să găsească adăpost
în caz de furtună. Apoi are încă un neajuns: chiar acolo, unde e liniştit, la mij-
loc (în regiunile intertropicale) e uneori sălbatic la mal. Aşa e de pildă pe ţăr-
55

mul Guineii, faţa oceanului e liniştită, timpul e bun, vasul se leagănă domol,
când într-o parte, când în alta. Şi totuşi, la ţărm, apa se zbate cu furie (calema).
Valurile se reped asupra uscatului cu o putere uriaşă. Încărcarea sau descărca-
rea mărfurilor e cu neputinţă timp de zile întregi. De aceea, africanii, fiind lip-
siţi de adăpostul insulelor sau al unor golfuri bune pentru port, au rămas cei mai
străini de ocean, dintre toţi locuitorii pământului, afară de negrii Kru1.
4. Între toate oceanele însă cel nai greu de învins a fost Ocea-
nul Arctic. Închis de toate părţile – un fel de „mediterană polară” -
şi plin de gheţuri, el părea osândit să rămână pustiu şi pe vecie ne-
cunoscut. Totuşi s-a găsit un biruitor şi pentru acest ocean. Un ur-
maş al vechilor normani, norvegianul Nansen, văzând că rămăşi-
ţele unei corăbii, fărâmate aproape de gura Fluviului Lena, au pu-
tut răzbate prin gheaţă tocmai în oceanul Atlantic, a pornit să facă
acelaşi drum, după ce şi-a construit un vas (Fram) care să nu se
lase uşor strivit de gheţuri. Cu acest vas, înfigându-se între sloi, a
călătorit împreună cu ei spre apus, după trei ani, a putut ieşi în
apele libere ale Atlanticului.
E demn de ţinut minte că şi exploratorii Oceanului Antarctic, tot marinari
din nordul Europei au fost şi tot un norvegian, Amundsen, este cel dintâi care a
pătruns în mijlocul pustietăţii de gheaţă de la polul sudic. Acelaşi a zburat apoi,
pentru întâia oară peste polul nordic, străbătând în zbor cel dintâi ocean, înainte
de a fi trecut Lindenberg Atlanticul – alt scandinav şi acela.
Aşadar, fiecare ocean a fost ca şcoală de navigaţie pentru om.
Însă Atlanticul şi Oceanul Arctic, un fel de prelungire a Oceanului
1
Navigatorii Kru. Spre deosebire de negrii deprinşi cu vânatul şi lucrul pă-
mântului, Kru sunt un neam de oameni închinaţi mării. În lungul unui ţărm de
700 de mile, ei sunt singurii stăpâni ai ţărmului, deoarece, nimeni nu îndrăzneş-
te să treacă prin valurile cumplite, care se sparg mereu de ţărm, ca o „şarjă de
cavalerie” ce nu se mai sfârşeşte noapte şi zi. Totuşi, luntraşii Kru înfruntă va-
lurile cu un curaj uimitor; au însă la îndemână şi nişte luntri fără pereche. Cape-
tele sunt ascuţite în chip de pană, iar peretele lor e nu se poate mai subţire.
Trunchiul de copac a fost scobit până ce n-a mai rămas decât o grosime de de-
get. De aceea, luntrea e atât de uşoară, încât pluteşte ca un fulg peste valuri, o
poate duce în spinare un singur om. Cu această simplă, dar foarte potrivită
unealtă, negrii Kru nu pregetă să se arunce în faţa valului cel mai grozav, spin-
tecându-l asemenea unei lame de cuţit, întovărăşindu-se, e drept, câte patru la o
luntre. Fără aceşti minunaţi luntraşi, mai tot ţărmul Liberiei ar fi pustiu. Să nu
uităm însă, că ei sunt singurii marinari ai rasei negre!
56

Atlantic, a fost, fără îndoială, cea mai prielnică şcoală de curaj. În
ea au crescut cei mai mari eroi ai vânturilor, valurilor şi gheţurilor.
Se adevereşte, deci, şi aici vorba lui Carl Ritter: „Pământul este
casa de educaţie a genului omenesc”.
Dar asta nu trebuie să ne facă să uităm şi meritele altora. De
obicei, noi, europenii, punem mare temei pe descoperirea Ameri-
cii şi începem o epocă nouă în istorie, din momentul când Columb
a trecut peste Atlantic, acum vreo 400 de ani. Adevărul e că cei
dintâi oameni, care au trecut în curmeziş un ocean, au fost poli-
nezienii – marinari vestiţi într-o vreme, pe când europenii pluteau
numai pe lângă ţărm. „Corăbierul necunoscut” care a străbătut în-
tâi oceanul Pacific a fost şi el un erou al navigaţiei. Al doilea o-
cean învins a fost cel Indian. Hippalus este un fel de Columb al is-
toriei antice. Aşadar, genovezul de acum 400 de ani a trecut în
curmeziş un ocean care fusese biruit de normanzi tocmai în partea
lui cea mai puţin prietenoasă navigatorilor.
Î n c h e i e r e. Din cele înşirate până aici, vedem că nu
numai atmosfera, ci şi hidrosfera a influenţat viaţa omenirii. Une-
ori oceanul aerului lucrează în armonie cu oceanul apelor, ca două
roţi, ai căror dinţi se îmbucă, mişcându-se împreună în aceeaşi di-
recţie. Alizeul, de pildă, e ca un scripete care mână curentul ocea-
nic de sub el, adică alt scripete, iar amândouă împing luntrea sau
corabia – al treilea scripete. Alteori însă legătura dintre atmosferă
şi hidrosferă nu e tot aşa de favorabilă vieţii omeneşti. Alizeul, pe
uscat, aduce cu sine aburi, dar nu-i lasă să cadă în chip de ploaie.
Aici izvoarele şi râurile lipsesc, lipsesc vegetalele şi animalele,
trebuie să lipsească şi omul. Alizeele curg deci peste ţinuturi pus-
tii. Găsim, aşadar, sute de astfel de influenţe ale atmosferei şi hi-
drosferei asupra omului, unele prielnice, altele neprielnice.
Aplicaţie:
1. Sunt ploi destule în partea ţării, unde se află şcoala?
2. Sunt multe izvoare, bălţi, râuri?
3. De unde beau apă locuitorii?
4. Sunt bune ori rele apele?
5. Costă sume mari „apa de toate zilele” a oraşului?
6. Sunt multe fântâni?
57

7. Sunt apărate fântânile de murdărirea apei prin vite şi oameni?
8. S-a întâmplat vreo molimă de pe urma unei fântâni infectate?
9. E aproape vreo apă navigabilă? Ce fel de navigaţie se face cu
plute, cu luntri, cu vapoare…?
10. Cât timp stau apele îngheţate? (Urmările asupra vieţii
omeneşti în partea locului).
3). Influenţa scoarţei (litosferei) asupra omului

Nu e tot una să trăieşti la 100,1000 sau mai multe mii de metri
peste nivelul oceanului, după cum nu e totuna să locuieşti la 100, 200
sau mai multe zeci de grade, departe de ecuator.
Scoarţa pământului nu e netedă: în unele părţi sunt înălţimi ca-
re ating aproape 10 km. Faţă de nivelul mării, în alte părţi găsim
cufundături care trec de 10 km. Sub nivelul oceanului planetar.
Acolo unde uscatul se ridică până în păturile foarte reci ale atmo-
sferei, nici plantele, nici animalele şi prin urmare nici omul nu mai
poate trăi. De pe la 3-4000 m, plămânul începe să răsufle greu,
inima se simte apăsată, vederea se tulbură, iar călătorul e cuprins
de ameţeală, ba uneori sângele îl podideşte pe nas şi ochii sunt in-
jectaţi. Zicem că-l apucă „răul de munte” după analogia cu „răul
de mare”. De aceea cu cât muntele sau podişul e mai înalt, cu atât
aşezările omeneşti se răresc, iar pe la 5000 m încetează cu totul. Şi
încă trebuie ţinut seama că pe astfel de înălţimi mari nu pot trăi
decât oameni cu pieptul larg, cu plămânii bine dezvoltaţi şi inimă
puternică. Cu alte cuvinte: muntele îşi alege oamenii.
Dar şi înălţimile cele mai mici pot avea însemnătate pentru
viaţa omenească. Negrii africani, când n-au la îndemână vreo
colină, vreun deal sau măcar un copac mai înalt, pun străjile lor pe
vârful muşuroaielor de termite, ca să se dea veste de apropierea
duşmanului, iar unde câmpia e netedă de tot, omul ridică înadins
movile (gorgane), ca un fel de ,,turnuri pentru veghere”. Se
cuvine, aşadar, să vedem cum se leagă viaţa omului de toate
ridicăturile ori cufundările scoarţei.
A). R e l i e f u l (Formele reliefului continental).
1). C â m p i a. Mai întâi de toate, câmpia înlesneşte mersul.
Pe şes, piciorul păşeşte lesne încotro vezi cu ochii. De aceea,
58

potecile şi drumurile sunt drepte, adică economisesc timpul şi
puterea călătorului. La asta se adaugă şi împrejurarea că şesurile
sunt aproape totdeauna acoperite cu ţărână, nu cu stânci, ca mun-
tele, aşadar, umbletul nu e tocmai greu.
Dar afară de înlesnirea circulaţiei, câmpia atrage pe om şi prin
temperatura ei mai ridicată decât a podişurilor şi a munţilor. Fiind
aproape de nivelul oceanelor şi al mărilor, care se încălzesc mai
încet şi se răcesc mai mult decât uscatul, câmpia se împărtăşeşte şi
ea din însuşirea aerului oceanic de a fi ceva mai ,,temperată”, cel
puţin în apropierea ţărmurilor.
Prin urmare, fiind uşor de
străbătut, având ţărână des-
tulă şi o climă mai dulce de-
cât a podişurilor şi a munţi-
lor, va avea şi o vegetaţie
mai prielnică vieţii ome-
neşti, aşa că aşezările omu-
lui sunt în chip firesc atrase
de câmpie. Mai ales în ţările
unde trecerea de la munţi ori
podişuri, spre câmpie se fa-
ce iute, se vede bine cum Aşezarea omului, mai ales în păr-
ţile joase ale feţei pământului: 1).
populaţia cea mai deasă se
până la 65 de locuitori; 2). până
îngrămădeşte în locurile joa- la 155; 3). până la 324; 4). peste
se (low land). Figura alătu- 324 locuitori pe milă
rată e o dovadă foarte lămu-
rită pentru Scoţia. În Alpi, de asemenea, muntele este aproape
pustiu faţă de câmpia Lombardiei şi alte şesuri vecine. În Româ-
nia, câmpia apuseană, ca şi cea răsăriteană, arată sate mari, uneori
peste 10.000 de locuitori, pe când Munţii Apuseni şi, în genere,
cununa carpatică arată sate mai puţine, mai mici şi mai risipite.
Dar tocmai fiindcă sunt mai bogate, mai populate şi mai uşor
de străbătut, câmpiile sunt în primejdie să cadă mai repede pradă
năvălitorilor. Timp de sute şi sute de ani, valurile barbarilor asia-
tici s-au rostogolit necurmat spre câmpiile plugarilor din câmpiile
59

dunărene. Abia muntele i-a putut stăvili, făcând pe unii să se abată
spre Peninsula Balcanică, iar pe alţii să-şi urmeze drumul spre
câmpia din marginea nordică a Europei. Numai puţini barbari s-au
încumetat să ia şi muntele în piept, strecurându-se cu anevoinţă
prin pasurile lui (tătarii).
Î n c h e i e r e: începând cu luncile râurilor, ţinuturile cele mai
căutate de om au fost şi sunt câmpiile. Mai ales după ce năvălirile
barbare s-au potolit, şesul a devenit peste tot un centru de atracţie.
Unde sunt şi ape destule, irigaţia a schimbat unele câmpii în ade-
vărate grădini de legume, iar cerealele au cuprins tot ţinutul ierbii
sălbatice de odinioară. Lombardia e o grădină uriaşă, iar în timpu-
rile din urmă, înlesnirea de a face canale, drumuri, şosele, căi fe-
rate, autostrade, adică drumuri pe unde circulă numai automobi-
lele, a făcut din câmpiile civilizate adevărate furnicare de lume.
Putem urmări acest lucru şi în ţara noastră. Bărăganul care era acum vreo
sută de ani aproape gol, afară de marginea dinspre Dunăre, Ialomiţa şi Mostiş-
tea, a ajuns sub ochii noştri străbătut de drumuri tot mai dese, iar populaţia a în-
ceput a se îndesi în largul stepei de odinioară, transformată azi aproape toată în
arături. În loc de satele neregulate de altă dată, avem acum pe câmpie sate de o
regularitate americană.
2) C o l i n e ş i d e a l u r i
Pe coline şi pe dealuri, rân-
duiala vieţii e alta. Mai în-
tâi, omul nu se aşează după
voie, ca în şes, ci-şi alege de
obicei clina dealului, care e
întoarsă către soare. Se fe-
reşte de cea din umbră, care
Sate noi în câmpie
e mai rece şi mai tristă. Dar nu e vorba numai de plăcere, ci şi de

interes. Sunt anume pomi (caisul, piersicul, nucul…) cărora nu le
prieşte îndeosebi coastele dogorite de soare, viţei de vie la fel. Şi
atunci, în vederea cultivării unor astfel de plante, omul îşi aşează
locuinţa pe coastele dinspre soare. Munca omului e îndrumată,
60

astfel, de relief. După cum „grădinile de legume” sunt legate în-
deosebi de câmpie, deoarece au nevoie de canale care să poată tre-
ce uşor apa de la un strat la altul, tot aşa „grădinile de pomi” se în-
tind mai ales pe coastele dealurilor. De aceea, vedem că podgoria
română înconjoară Carpaţii ca un brâu, întocmai ca şi colinele ca-
re încing cununa munţilor.
Atât de mult viile caută faţa dealurilor, încât găsim podgorii şi pe mica
râpă dinspre Dunăre, unde câmpia Bărăganului de pleacă spre lunca dunăreană.
– Localnicii zic că se suie în deal, la vie, măcar că aici nu e nici urmă de deal,
ci marginea unui şes care însă se ridică cu vreo 100 m. peste nivelul mării.
Dar influenţa dealului se simte nu numai în aşezările omeneşti
ci tot atât de lămurit şi în circulaţie: mersul pe dealuri e mai greu
decât pe şes. Potecile şi mai ales drumurile de căruţă nu mai pot
sui drept, ci trebuie să facă mulţime de cotituri. În sfârşit, facerea
şi păstrarea drumurilor e mult mai grea pe dealuri. Pe când la câm-
pie, calea bine pietruită durează timp îndelungat, pe dealuri, apa
ploilor şi a puhoaielor spală uneori tot aşternutul de pietriş. Unde
coastele dealurilor sunt ameninţate cu lunecarea, trebuie apoi să se
Vii înşirate pe râpa dinspre Lunca Dunării

zidească râpi întregi, ca să nu se surpe malul şi să acopere drumul.
Deci circulaţia e mai grea, mai costisitoare în regiunile deluroase.
Nu numai prin temperatură (faţă şi dos) şi prin circulaţie, dea-
lul influenţează aşezările omeneşti, dar şi prin apă. Multe dealuri
(mai ales spre vârf) sunt lipsite atât de izvoare, cât şi de puţuri.
61

Satele aşezate pe astfel de dealuri trebuie să care zilnic apa tocmai
din fundul văilor, unde se pot găsi fântâni. Această muncă îngreu-
ează mult viaţa localnicilor. O bună parte din timp şi din putere o
întrebuinţează omul numai să care apa, pe care alt sat o are la în-
demână, în orice clipă…
3). P o d i ş u l. Când nu e prea înalt, podişul este aproape tot
aşa de priincios vieţii omeneşti, ca şi câmpia. Dovada o avem sub
ochi: podişul transilvănean este plin de aşezări omeneşti, la fel şi
cel moldovean. Ba chiar şi unele podişuri mai înalte sunt prielnice
omului, când nu le lipseşte apa. Pe podişul Mexicului şi al Perului,
cu ajutorul irigaţiei, pieile roşii ajunseseră la o viaţă tot atât de
civilizată, ca şi a locuitorilor din şesul Mesopotamiei sau din lunca
netedă a Nilului.
Când însă podişul e prea înalt şi, mai ales, când are munţi care
împiedică venirea ploilor dinspre ocean, atunci el devine o pustie
rece, spre deosebire de pustiile calde, puţin ridicate peste nivelul
mării. Astfel, vedem lângă ţinuturi cu o populaţie dintre cele mai
dese (Industanul şi China), marea cocoaşă a Tibetului ca un fel de
pustiu, spre care nimeni nu e bucuros să se suie. Doar când şi
când, vreun călător sau vreo caravană cu mărfuri ( ceai etc.), dacă
mai străbate astfel de regiuni neospitaliere din cauza înalţimii.
Tibetul nu numai că e rece, dar e şi uscat. Având o înălţime medie de a-
proape 4000 m, el e bogat în frig, iar paravanul munţilor dimprejur, îl fac foarte
sărac în apă, deoarece împiedică ploile venite dinspre ocean. (La sud de Hi-
malaya, cade anual o pătură de apă cam de 5 m. grosime; iar în Tibet numai 30
cm., ba pe alocuri şi mai puţin. Izvoare şi râuri sunt rare de tot. Păduri nicăieri.
Focul trebuie făcut cu baligă de yac. În toate privirile, traiul e foarte îngreuiat.
Totuşi, unele aşezări omeneşti se suie la 4.500 m.! Dar ce strâmtorare în
toate… Dacă n-ar fi Lhassa, un fel de Ierusalim budist, unde trăieşte Dalai-
Lama, adică însuşi Buda, întrupat într-un copil, Tibetul n-ar avea aproape nici o
însemnătate în viaţa economică a Asiei. Hagiii care vin să vadă pe marele La-
ma, aduc cu lungile lor caravane şi oarecare înviorare comercială.
În genere, putem spune: cu cât podişul e mai înalt şi mai us-
cat, cu atât el respinge pe om, cu cât e mai scund, mai udat şi mai bi-
ne sculptat de râuri, cu atât e mai priincios vieţii. În Europa, avem pil-
de foarte lămurite: Podişul Boemiei, al Transilvaniei, Bavariei şi
Elveţiei sunt bine sculptate de ape şi au lunci foarte fertile. Agri-
cultura a cuprins podişurile acestea în întregime, afară de culmile
62

dealurilor ocupate încă de păduri. Dacă trecem însă la podişuri
mai înalte, cum este al Spaniei, Algeriei şi al Asiei Mici, sărăcia
creşte. În loc de agricultură, găsim pe ele mai mult păstorie.
Aşadar sunt de-ajuns câteva sute de metri mai mult ori mai puţin,
şi podişul pune altă pecete pe viaţa omului, iar cele înalte de tot,
reci şi uscate (Tibetul, Pamirul) sunt aproape pustietăţi.
În sfârşit, podişul mai influenţează viaţa omenească şi prin în-
greunarea circulaţiei. Drumurile sunt foarte rare pe podişurile
înalte. Mersul este obositor nu numai pentru om, dar şi pentru
vitele cu care se ajută la transport sau călărie. În locul calului sau
cămilei, tibetanul cheamă în ajutor yacul, un fel de bou deprins cu
frigul, iar peruvienii se bizuiesc pe lamă - alt animal potrivit cu
podişurile înalte. Curios e că nici automobilele nu pot înainta re-
pede pe podiş, deoarece aerul e prea rar şi deci nu are oxigen des-
tul spre a înteţi arderea benzinei. Trebuie apoi să ţinem seama şi
Cum trec peste prăpastie pieile roşii

de greutatea drumului, până ajungi sus, pe podiş. Exemplul po-
dişurilor din lungul Cordilierei este destul de lămurit: ca să suie de
la ţărm până pe puna, calea ferată face mereu cotituri (şerpuituri),
lungind astfel călătoria. Podurile şi tunelurile se ţin lanţ, scumpind
cheltuielile de întreţinere, iar uneori prăpăstiile sunt atât de adânci,
încât nici facerea podurilor nu e cu putinţă. Omul a trebuit să scor-
nească aici un fel de circulaţie neobişnuită aiurea. Călătorul trece
de pe o margine pe alta, lăsându-se să lunece pe un odgon de sâr-
63

mă. Chiar şi caii sunt trecuţi în acelaşi chip, ca un pachet spânzu-
rat de un inel.
4). M u n t e l e . Din multe puncte de vedere, muntele influen-
ţează adânc viaţa omului.
a). M u n t e l e c a i z v o r d e h r a n ă. Pătura afânată (so-
lul) fiind subţire pe munţi, colţii stâncilor ies la iveală în multe lo-
curi. Locurile de arat şi de semănat sunt rare pe munte. Pe de altă
parte, aerul tot mai rece, cu cât înaintezi spre vârf, împiedică spo-
rul vegetaţiei. De la o anume înălţime, haina vegetală e subţire. Pe
culmile înalte, stânca e sau goală, sau acoperită cu gheaţă. Aşadar,
fiind pietros şi rece, muntele e sărac faţă cu dealul şi mai ales cu
câmpia. De unde urmează că omul, când poate, se fereşte de mun-
te.
În România, cu toate că se află la jumătatea distanţei între Ecuator şi Pol,
iar munţii sunt de o înălţime mijlocie, cerealele pătrund chiar între munţi. Po-
rumbul, fiind o plantă iubitoare de căldură, nu înaintează pe văile munţilor
decât prin soiurile ce se coc de timpuriu, să nu le apuce bruma. Unele cereale
mărunte se suie însă şi mai sus. Orzul, ovăzul şi secara ajung pe coastele mun-
telui până pe la 1000 m. Pe plaiurile Carpaţilor (vechile peneplene) se seamănă
şi grâu, dar secerişul începe abia în septembrie, iar recolta e slabă de tot - cam
de două ori cât sămânţa aruncată în pământ. Totuşi, în timpurile grele, românii
s-au mulţumit şi cu această agricultură săracă. Astfel, numele cerealelor de ori-
gine latină s-au păstrat până azi, dovadă că n-au părăsit niciodată viaţa agricolă,
spre a deveni păstori. Mai mult: numele grânelor sunt aceleaşi în tot cuprinsul
pământului locuit de români. Numai secara, în ţinuturile Hunedoarei, se mai
cheamă şi „hrană” – ceea ce dovedeşte că era cereala cea mai obişnuită a mun-
tenilor din partea locului.
Nu numai că muntele e mai sărac şi deci populaţia e mai puţin
deasă, dar şi felul muncilor pentru dobândirea hranei e mai îna-
poiat la munte. Pe când la câmpie arătura se face în voie, fiind
ţărână destulă, spre munte plugul nu înaintează decât puţin, pe
fundul văilor cu lunci ceva mai întinse, iar pe coaste, aratul se
sfârşeşte. Semănătura se face, răscolind puţin pământul cu sapa.
Astfel, muntele a păstrat, pe ici pe acolo, chiar în ţările foarte civi-
lizate ale Europei, vechea lucrare a ogorului, din timpurile când
omul nu cunoştea nici plugul, nici animalele de jug sau de ham.
64

În genere, muntele dă puţină hrană omului, populaţia scade re-
pede spre vârf, iar culmile munţilor mai înalţi, cum e Himalaya, şi
a tuturor munţilor cu zăpezi eterne, sunt mai pustii decât Sahara.
b). M u n t e l e c a p i e d i c ă a c i r c u l a ţ i e i. Îndată ce
se apropie de munţi, drumurile nu mai sunt drepte, ca în câmpie,
ci urmează cotiturile văilor. Şoselele şerpuiesc ca şi râurile, ţinân-
du-se cât se poate mai aproape de lunca râurilor şi de terasele lor.
Apoi, de la un loc, se opresc. Nu mai sunt drumuri de car, ci nu-
mai poteci, pe care drumeţul poate înainta călare, iar de la un loc
încetează şi acestea. Suişul nu se mai poate decât, pe jos, cu pi-
ciorul, ba încă în unele părţi, unde povârnişul e mai repede, tre-
buie să sapi trepte în stâncă cum fac alpiniştii.
În genere, muntele este o piedică pentru circulaţia tuturor vie-
tăţilor şi chiar a omului. Târziu a putut să-l biruiască omul şi nu-
mai acolo, unde populaţia a fost deasă, iar munca a putut fi orga-
nizată. Romanii, de pildă, au făcut nu mai puţin de zece şosele
peste Alpi: au spart stâncile cu foc, au zidit râpi întregi, au făcut
poduri peste torenţi şi au pietruit drumul atât de bine, încât pe u-
nele drumuri vechi se poate umbla şi astăzi, iar în secolele din ur-
mă, drumurile au putut trece şi pe sub munţi, prin tunele săpate cu
mare osteneală. Dar sunt şi azi munţi, pe ale căror piscuri nimeni
n-a pus încă piciorul (Everest). Peste unele lanţuri de munţi n-a
putut trece nici un tren. De unde urmează că munţii înalţi sunt cel
mai bun hotar între oameni şi ţările lor.
c) V ă i ş i p a s u r i c a î n l e s n i r e a c i r c u l a ţ i e i.
Cine zice munte, acela se gândeşte nu numai la coastele muntelui,
la culmi şi la piscuri, ci şi la văi. Dar în timp ce trunchiul munţilor
şi culmile opresc pe om, şi, deci, sunt bune de hotar, văile din con-
tra deschid calea şi sunt însemnate cu locuri de circulaţie. Deose-
bim două cazuri: a). când văile sunt transversale (adică taie în
curmeziş muntele), sunt ca nişte „porţi” de trecere de pe o parte pe
alta a lanţului muntos. Aşa e marea vale a Dunării între Baziaş şi
Severin, a Jiului, a Oltului, a Buzălui, a Bistriţei moldovene, etc.;
b). când râul a ros muntele până aproape de temelie (cum a făcut
Dunărea şi Oltul). Astfel de porţi ajung la mare însemnătate în is-
toria neamului care locuieşte în acele ţinuturi. Traian a condus ar-
65

mata pe amândouă văile acestea, spre cuibul dacic din mijlocul
Carpaţilor. Când însă, străpungerea nu s-a făcut de mult timp sau
râul n-a avut apă multă, valea e încă îngustă, iar atunci drumul se
fereşte de ea. Romanii n-au pătruns pe valea Jiului, fiind prea
strâmta, ci au găsit mai nimerit să-şi deschidă drum tocmai peste
culmea Muntelui Vâlcan.
Câtă însemnătate au văile transversale pentru viaţa omenească se vede şi din
numele dat unor văi amintite deseori în istorie. Astfel sunt „porţile caspice”, adică tăie-
tura care face cu putinţă trecerea prin mijlocul Caucazului ce se înalţă ca un zid între
Caspica şi Marea Neagră. De asemenea, „porţile Ciliciei”arată locul de trecere din Asia
Mică spre Siria, peste lanţul Muntelui Taurus. Avem şi în ţara noastră „Poarta Ori-
entului”, pasul cel mai lesne de pătruns prin Carpaţi, pentru cel care vine din Orient pes-
te Câmpia Dunării de jos şi vrea să treacă spre Câmpia Panonică. Valea Cernei şi a Ti-
mişului îi deschid o cale destul de dreaptă, pe la Domaşna. O altă „poartă” e cea de pe
valea Bistrei, Porţile de Fier arată calea din Banat spre ţara Haţegului. Şi Bran în-
seamnă în limba veche tot „poartă”.
În genere, cele mai multe văi au direcţie transversală faţă de
culmea muntelui, dar bune pentru circulaţie nu sunt decât cele
care au ros adânc lanţul muntos.
Sunt însă şi unele văi, care merg în lungul muntelui, adică sunt
longitudinale. Aşa sunt Valea Jiului de sus, a Lotrului etc. Ele ser-
vesc ca nişte drumuri naturale, care înlesnesc călătoria pe distanţe
mari, fără să ieşi din ţinutul muntos. Mai ales e înlesnită circulaţia,
când sunt mai multe văi longitudinale una în prelungirea celei-
lalte. Aşa e valea de sus a Mureşului şi a Oltului, care uşurează că-
lătoria din Călimani până în Munţii Buzăului şi ai Prahovei, fără
să ieşi din mijlocul Carpaţilor.
În Alpii Austrieci, avem un şir întreg de astfel de văi: Ill, Inn, Salzach şi
Enns. Din Elveţia, ajung la Viena tot printre munţi.
Hotărând astfel circulaţia călătorilor şi a mărfurilor, fie în lun-
gul, fie în curmezişul munţilor, relieful muntelui hotărăşte şi locul
aşezărilor omeneşti. „Porţile” şi pasurile sunt, de obicei, însoţite
de târguri sau de oraşe pe amândouă feţele muntelui. Braşovul şi
Câmpina sunt ca un fel de portari la capetele văilor care înlesnesc
66

Văi longitudinale în Alpi
trecerea peste pasul de la Predeal. Câmpulung şi Bran sunt alţi
portari. Râmnicul Vâlcei şi Sibiu formează altă pereche de străji,
pentru pasul de la Turnu Roşu. Putem spune că, după cum „cape-
tele de pod” pe malurile unui râu mare sunt locuri de îngrămădire
a populaţiei, tot aşa amândouă ieşirile dintr-un pas sunt locuri de
întâlnire pentru oameni şi pentru mărfuri, adică ocazie de aşezări
omeneşti.
d) M u n t e l e c a a d ă p o s t . Unii munţi sunt atât de ru-
inaţi de ape şi roşi de vânturi, încât au ajuns mici de tot. Munţii
Dobrogei sunt azi abia ca nişte dealuri. De asemenea, mijlocul Eu-
ropei, din Boemia până în Ardeni este plin de astfel de munţi mă-
runţei ca înălţime, şi ca lungime. Se înţelege că în timpurile mai
vechi, atât de bogate în războaie şi năvăliri, omul căuta adăpost
chiar şi în astfel de munţi, mai ales că erau acoperiţi şi cu păduri.
Acolo însă, unde muntele e mijlociu, dacă are văi multe şi mari,
aşezările omeneşti pot fi bine ocrotite, dând omului şi putinţa de a
se hrăni. Aşa au fost Carpaţii. Putem spune că munţii noştri au
fost un adăpost mai favorabil decât al tuturor munţilor Europei.
Mai întâi, ei au scăpat de gheţuri mai iute decât Alpii, Pirineii şi minţii din
Nordul continentului (Scandinavia şi Scoţia). Apoi, ei mai au o însuşire: pe
când Alpii sunt înalţi şi cu crestele acoperite de zăpezi eterne, Carpaţii n-au în
timpul verii zăpadă, iar plaiurilelor (vechi peneplene) sunt acoperite cu păşuni
mult mai bogate şi mai felurite decât ale Alpilor. În sfârşit, ei au un şir întreg de
„depresiuni” interne şi pe margini (subcarpatice), în care poporul român a putut
sta ferit de multe năvăliri. Cine priveşte, de pildă, dintr-un vârf înalt uriaşa
„groapă” a Dornelor, înconjurată, până în zare, numai de munţi cu păduri sau
groapa Loviştei, şi altele la fel, cu ele, acela îşi dă seama că munţii Carpaţi au
fost, începând cu relieful şi sfârşind cu hrana, un minunat adăpost pentru nea-
mul dacic, daco-roman, apoi românesc. Pe de altă parte, acolo, unde era lanţul
mai gros şi mai întreg (Făgăraş şi Rodna) şi unde erau multe şiruri alături (Bu-
covina) ei au fost o piedică la mişcările năvălitorilor şi deci un bun hotar. A-
iurea însă, unde erau destule „porţi” şi pasuri, Carpaţii au înlesnit circulaţia
neamului de pe o coastă a muntelui pe cealaltă. Plaiurile chemau în fiecare vară
oile, muntele era înviorat de atâta viaţă, încât se făceau şi mari adunări (nedeie)
unde păstorii veneau din depărtări mari, fie pentru negoţ, fie pentru căsătorii
(„târg de fete”) sau pentru alte nevoi ale traiului. Până şi în timpul iernii, unele
67

plaiuri carpatice sunt ademenitoare. „Poiana Braşovului”, măcar că stă mult
mai sus decât oraşul vecin şi decât ţara Bârsei, are o climă mai blândă. Tot aşa,
plaiul Păltinişului are unele zile de iarnă mai calde decât şesul Sibiului. Cu nu-
treţ adunat din timp, păstorii puteau sta chiar şi iarna, pe unele „feţe” dinspre
soare. Aşa se înţelege de ce poporul nostru s-a ţinut atât de strâns de munţii lui
(inhaeret montibus). Cu zeci, cu sute de verigi, românul s-a simţit legat de
Carpaţi.
Î n c h e i e r e : Faptele înşirate până aici ne arată lămurit că şi
muntele pune pecetea lui pe viaţa omenească. Mai întâi, muntele
sileşte pe om să se ostenească mai mult, suind şi coborând mereu.
De aceea, muntenii sunt de obicei sprinteni şi ageri. Trupele cele
mai sprintene (vânătorii) sunt aleşi de obicei dintre munteni. Apoi
mai toţi munţii moştenesc din tată în fiu obiceiul de a vâna şi au
un mare simţ de neatârnare. Wilhelm Tell a ajuns în literatură,
simbolul munteanului semeţ, care nu vrea să ştie de nici un stăpân.
Pe de altă parte, muntele dă omului hrană puţină. (Foarte mulţi
munteni, moţii de pildă, îşi aduc hrana lor tocmai din şes, uneori
de la mari depărtări). De aici, a urmat însă un lucru de mare în-
semnătate pentru istoria omenirii: popoarele mai sărace, dar mai
agere de la munte, deseori au năvălit peste locuitorii din câmpie,
unde pământul e mai rodnic. Macedonenii şi samniţii au avut în
viaţa grecilor şi a românilor rolul unor păsări de pradă. Elveţienii,
până târziu, neavând destul acasă, slujeau cu plată, adică erau
„mercenari” pentru oştirile altora. Aşadar, muntele, ca şi câmpia,
este o „casă de educaţie” a genului omenesc. Câmpia l-a adus pe
om la păstorie şi chiar la nomadism, iar alte părţi la agricultură;
dealul l-a învăţat, unde clima îngăduie, să ajungă cultivator de vie
şi de pomi, iar muntele l-a făcut să întârzie la viaţa aspră a vânatu-
lui şi i-a dat un mare simţ de libertate.
Din cele spuse despre formele reliefului continental, vedem că

scoarţa pământului influenţează adânc viaţa omului. O movilă, cât
de mică, poate avea şi ea însemnătatea ei, măcar ca „loc de veghe”
sau „priveghi” în largul stepelor. Tot aşa, o scobitură, cât de mică,
nu e fără însemnătate. Crovurile, adică micile tigăi de pe sasuri,
adună apa de ploaie sau din topirea zăpezilor. Vegetaţia e acolo
mai verde şi nu se usucă atât de repede ca în restul câmpiei,
68

asigurând astfel păşunilor mai mult spor, iar când e vorba de po-
noare, lucrul de simte şi mai bine. Pe când pereţii sunt de obicei
sterpi, fundul ponorului adăposteşte un mic petic de verdeaţă, un
ogor câteodată abia de mărimea stratelor de legume. O căldare
carstică, cum este cea de la „Podul Dâmbovicioarei”, cu fundul
acoperit de iarbă şi de pâlcuri de copaci, iar la margine cu munţi
golaşi şi sterpi, pare un „rai de verdeaţă”.
Prin urmare, toate neregularităţile scoarţei (ridicături şi adân-
cituri) de la cele mai mari - munţii, până la cele mai mici - movi-
lele, au însemnătatea lor pentru traiul omului. Aşa că e tot una să
locuiască omul la 100, 1000 sau mai multe mii de metri peste ni-
velul mării, după cum nu e tot acelaşi lucru, dacă locuieşte cu 10,
100 sau mai multe zeci de grade departe de ecuator.
B). Forme de relief în legătură cu marea.
Pentru viaţa omului, are însemnătate şi relieful scoarţei acope-

rită de apa mărilor şi a oceanelor. Din puzderia de insule a Micro-
nesiei (mici şi joase, cum sunt, de obicei, cele zidite de corali, e
una singură mai înaltă. Guam. Statele Unite au pus mâna pe ea, ca
punct de sprijin pentru legăturile dintre Arhipelagul Filipinelor şi
marea republică americană.
a) Să începem cu ţărmul, adică fâşia unde apa mării aci se în-
tinde asupra uscatului, aci se retrage. Fâşioara aceasta e de lăţimi
foarte deosebite: uneori numai de câţiva metri, când ţărmul e înalt;
alteori de mai mulţi kilometri, când ţărmul e oblu şi supus unui
flux puternic. Fie îngust, fie lat, ţărmul e locul unde omul intră în
legătură cu apele sărate ale oceanului sau alte mării, iar legătura
(bună sau rea) atârnă de multe împrejurări şi trebuie să fie jude-
cată din mai multe puncte de vedere.
1). D u p ă î n l e s n i r e a d e h r a n ă. Unele ţărmuri pot fi
socotite ca o masă totdeauna întinsă. După fiecare retragere a ape-
lor, unde refluxul e puternic, rămân o mulţime de băltoace, din ca-
re omul poate culege mâncare destul de felurită: peşti, scoici,
crabi etc. Cum merge plugarul în grădina de legume, să aducă ce-i
69

trebuie pentru masă, tot aşa merge pescarul la malul mării, să
aducă „leguma” sau „udătura” ( frutta di mare, cum zic italienii).
Pe astfel de ţărmuri joase, sunt de obicei şi dune. Între ele se pi-
tesc mici sate de pescari. Fundul mării fiind oblu lângă astfel de
ţărmuri, pescuitul cu năvoadele se face mai uşor, nu e primejdie să
se agaţe în stânci…
2). D u p ă p u t i n ţ a d e a d ă p o s t i r e în timp de fur-
tună şi după înlesnirea de a ieşi în larg, când trebuinţa cere. Aici
trebuie să ţinem seama în deosebi de două împrejurări. Cele mai
rele adăposturi sunt pe ţărmurile drepte (fie că sunt joase, fie că
sunt înalte). Un exemplu foarte lămurit îl dau ţărmurile Golfului
Biscaia. Atât spre Franţa, cât şi spre Spania, adăposturile bune
lipsesc. În Franţa, ţărmul e drept şi neted (landes), în Spania este
iarăşi drept, deoarece merge în lungul lanţului Cantabric. Din con-
tra, ţărmurile care merg în curmezişul muntelui, mai totdeauna
sunt crestate şi oferă marinarilor adăposturi bune. Îndată ce câr-
meşte spre sud, ţărmul spaniol e plin de crestături şi are o sumă de
golfuri - rias şi porturi bine adăpostite (Coruna, Ferrol). Tot aşa,
în Franţa, capătul Peninsulei Bretagne, unde ţărmul merge în
curmezişul unei rădăcini de munte străvechi, e destul de crestat şi
are un port minunat, Brest. Putem zice: ţărmurile longitudinale
sunt de obicei neprielnice navigaţiei, cele transversale sunt, din
contra, cele mai favorabile, fiindcă sunt crestate.
Apoi cine se poate ascunde pe timp de furtună, acela poate
pleca uşor, ieşind din adăpost la larg. Aşadar, ţărmurile cu crestă-
turi bune pentru port au fost şi sunt punctele de plecare pentru na-
vigaţie, nu numai în vecinătate, dar şi la mari depărtări. Astfel, pe
ţărmul Feniciei a fost destul un singur port bun, Tirul, iar din el
fenicienii au roit în toată Mediterana, ba au ieşit şi în ocean, după
cum miile de albine ale unui stup ies şi intră pe o singură găurice
(urdiniş).
Tot aşa, ţărmul apusean al peninsulei iberice n-are popasuri bune, dar la
gura lui Tago este un golf atât de bine închis, încât seamănă cu un lac. Lisabona
este un port fără pereche în lume, iar din el au pornit expediţiile împrejurul
Africei, iar mai târziu spre America.
La fel, ţărmul apusean al Statelor Unite e nefavorabil, merge în lungul
muntelui. Are însă o crestătură la San Francisco - o adevărată minune. După ce
70

pătrunde prin „poarta de aur”, vasul se află intr-un bazin nu se poate mai bine
apărat din toate părţile de înălţimi. Tot aşa e un minunat golf în sudul Australiei
(intrarea spre Melbourne).
Prin urmare, când e vorba

nu numai de interese loca-
le, ci de circulaţia mărfu-
rilor şi a călătorilor până
la mari depărtări, e destul
un singur port bun pentru
Portul Lisabona
a ridica un ţinut - chiar o ţară întreagă (Fenicia) - după cum la
munte e destul un singur pas adânc, spre a servi ca poartă de co-
municare pentru populaţia dintr-o parte şi alta a muntelui sau chiar
din ţinuturi mai depărtate. Observarea aceasta e la mare însem-
nătate antropogeografică. Pentru ce? Luând în seamă că ţărmurile
San Francisco,
aşezat
la intrarea
unui mare golf
bine adăpostit
crestate sunt mai favorabile pentru navigaţie şi, în genere, pentru

civilizaţie, decât cele drepte, înţelegem pentru ce ţărmurile conti-
nentelor australe, fiind foarte puţin modelate, s-a afirmat de unii
că în emisfera sudică nu s-a ivit nici un neam de oameni, vestit
prin navigaţie. Dar încheierea asta are nevoie de oarecare mărgi-
nire, căci preţul unei ţări pentru navigaţie atârnă nu numai de lun-
71

gimea ţărmurilor ei, ci navigaţia se leagă de mai multe împre-
jurări. În vechime, corăbierii se bucurau îndeosebi să plutească pe
lângă ţărmurile drepte şi joase, deoarece navigarea se făcea pe va-
se mici şi numai ziua, iar spre seară, vasul era priponit la mal şi
chiar tras pe uscat. Mai târziu însă, când vasele au sporit ca mări-
me, s-a pus mare preţ şi pe adâncimea apei şi adăpostirea cât mai
deplină de furtuni, căci

vasele nu mai puteau fi
trase pe uscat şi atunci,
au ajuns la preţ ţărmuri-
le crestate. Ţărmul apu-
sean al Asiei Mici, cu
mulţimea golfurilor lui,
s-a dovedit neasemănat
mai prielnic, decât ţăr-
mul de miazăzi sau de
miazănoapte al acestei
Intrarea spre Melborne (Australia de Sud),

port apărat ca şi Lissabona, San Francisc etc.
peninsule, unde muntele merge în lungul coastei. Tot aşa, ţărmul
de apus al Peninsulei Balcanice, mai ales cel din Adriatica, bogat
în golfuri şi insule a ajuns, de asemenea, vestit pentru navigaţie
(Triest, Fiume, Pola), la fel şi ţărmul apusean al Italiei, fiindcă e
mult mai crestat, decât cel răsăritean. Cât priveşte ţărmul scandi-
nav sau britanic, atât de forfecat, am arătat că el a fost o şcoală de
„navigaţie eroică”. Normanii au roit cu vasele lor până în Medi-
terana şi Marea Neagră. Şi e vădit că aşa ceva n-ar fi fost cu pu-
tinţă, dacă, „oamenii Nordului” n-ar fi avut la îndemână un ţărm
cu atâtea golfuri şi porturi bune de adăpost. Dar de aici nu urmea-
ză ca preţul unei ţări să fie judecat în chip aritmetic, numai după
lungimea ţărmurilor lui. Un singur port bun, cum e Lisabona ori
San Francisco, poate ferici o ţară întreagă.
72

În clipa de faţă, din tot ţărmul românesc, lung de aproape 450
km, numai câteva puncte sunt însemnate pentru negoţ: Constanţa,
Sulina şi, în curând, gura Nistrului.
3). D u p ă î n l e s n i r e a c i r c u l a ţ i e i î n l u n g u l
c o a s t e i. Pentru locuitorii vecini cu marea, ţărmul are însem-
nătate şi ca drum. Cine vrea să ajungă de la un punct al ţărmului la
altul, se ajută de obicei cu bărcile împinse de vânt sau de lopeţi,
tăind în linie dreaptă de la un cap la altul (cabotaj), ca să scurteze
drumul. Când însă ţărmul e drept şi neted, călătorul poate urma u-
şor chiar linia ţărmului, păşind pe lângă valuri. Valul apasă nisipul
şi-l netezeşte ca o mistrie, aşa că piciorul nu se cufundă, ca în
nisipul uscat, ci mergi ca pe o stradă pavată. Nici roata căruţelor
nu se cufundă în fâşia aceasta de ţărm mereu udat.
De la Constanţa până la Caliacra, ţărmul e înalt şi n-ai unde să pui piciorul
între mal şi valurile mării – mai ales pe timp de furtună. Călătorul e mai înlesnit
să urmeze şoseaua care merge în lungul malului. Din contra, de la Constanţa
spre gurile Dunării şi mai departe spre limanul Nistrului, ţărmul e drept şi
neted. Localnicii merg cu căruţele în lungul ţărmului, ca pe o şosea netezită
mereu de valuri. Chiar şi sălbaticii cunosc înlesnirile drumului pe lângă apă. La
sud de Rio de Janeiro, pieile roşii făceau călătorii foarte lungi, numai pe fâşia
udă a ţărmului.
b) P e n i s u l a. Dacă ţărmul este frontul, unde se luptă marea
cu uscatul, urmează de la sine că peninsula este un fel de post
înaintat, adică un loc potrivit pentru ofensiva omului asupra mării.
Italia este un exemplu nu se poate mai lămurit. Ea stă ca o punte
aruncată în curmezişul Mediteranei. Romanii, cuprinzând Italia,
nu numai că au strivit duşmanul punic de pe malul african (Car-
tagina), dar au ajuns să ţină sub privegherea lor toată Mediterana,
transformată în cele dinh urmă intr-un fel de „lac roman” (mare
nostrum). Tot aşa, în Evul mediu, republicile italiene - Veneţia,
Genua, Pisa - stăpâneau tot negoţul dintre Europa şi Orient, iar în
zilele noastre, Italia, mai mult decât orice ţară, e legată de soarta
Mediteranei. Cei ce străbat această mare în lungul ei, trebuie să
dea cu ochii şi de pământul italian. Călătorii din ţările apusene
(englezii de pildă) când pleacă spre India sau Indochina, urmează
în lung puntea italiană, înaintând pe uscat până la Brindisi, de un-
de se îmbarcă apoi, ca să ajungă la Bombay, Singapore etc. De a-
73

semenea, cei care sosesc din Extremul Orient, părăsesc vaporul la
Brindisi, ca să apuce drumul cel mai scurt spre arhipelagul bri-
tanic. Până şi o insulă mică, cum e Bretagne, servă ca un fel de
punte spre Terra-Nova. Pescarii bretoni, timp îndelungat, au stat
cu faţa mai mult spre apus, decât spre Franţa. Pêcheurs d’Islande
e un cuvânt care se aude foarte des pe ţărmurile acestei peninsule
legată mai mult cu oceanul, decât cu Franţa continentală.
În genere, peninsula e o punte de trecere de la un continent spre altul. Asia
Mică a fost puntea peste care influenţa Asiei a trecut spre Europa. Perşii a-
jungând stăpâni pe această peninsulă, au căutat să cuprindă şi pământ european
(Dariu, Xerxe); iar când a venit reacţiunea europeană, Alexandru Makedon,
peste Asia Mcă, a luat drumul spre Egipt, apoi către inima împărăţiei persane şi
India. Coreea este alt exemplu de legătură între un continent şi un mare arhipe-
lag (Japonia).
c) I n s u l a. Fiind o bucată de uscat, înconjurată din toate păr-
ţile cu apă, insula desparte pe om de restul lumii, adică îl izolează.
Asta e însuşirea cea dintâi a oricărei insule. Dar insula mai împli-
neşte şi alte nevoi ale vieţii omeneşti. De aceea, insulele trebuie
privite şi ele din mai multe puncte de vedere:
1). D u p ă a ş e z a r e. Cu cât e mai departe de continent, cu
atât o insulă e mai străină de viaţa omenirii – fie că e mică, fie că e
mare. Dovadă: Cea mai mare insulăa planetei (unii o socotesc
chiar continent) Antarctica este cea mai depărtată de viţa celorlalte
continente. E atât de sigură şi netrebnică, încât nu locuieşte pe ea
nici un om! Fiind aşezată tocmai la capătul rece al pământului, a-
dică la polul antarctic, atmosfera ei e atât de rece, încât şi partea
de hidrosferă, cât i se cuvine, e încremenită de ger: nici un izvor,
nici un lac, nici un râu… ci numai o platoşă de gheaţă. S-ar duce,
poate, unii călători măcar s-o vadă, cum se duc să vadă în timpul
verii Spitzberg sau alte insule pustii din apropierea Europei. Dar
Antarctica e atât de izolată de lume, încât nici bogătaşii, care au
timp şi parale, nu se duc s-o vadă). Tot aşa, insulele care stau sin-
guratice în largul oceanului (Sf. Elena, Insula Paştilor etc.) sunt
puţin cercetate.
Uneori, aşezarea e rea nu atât din cauza depărtării de uscat, ci
din cauza climei. Astfel, Groenlanda (de 7 ori mai mare decât Ro-
mânia) n-are nici un preţ, fiindcă e aşezată între valurile Ocea-
74

nului Îngheţat, aşa că e acoperită de o saltea uriaşă de gheaţă.
Abia lângă ţărm se găsesc câteva locuri libere pentru aşezarea
omului. Dar puţinii eskimoşi, care s-au înşirat ici şi acolo pe ţăr-
murile giganticei insule, trăiesc şi ei din ceea ce le dă Oceanul.
Uscatul le slujeşte doar ca cimitir. Tot aşa, marele arhipelag din
nordul Americii este netrebnic. De-ar fi aşezat cu câteva grade
mai spre Sud, în Oceanul Pacific sau în cel Atlantic, ar fi fost aco-
lo un furnicar de viaţă, ca cel din insulele britanice.
2). D u p ă m ă r i m e. Unele insule sunt prea mici, pentru ca
omul să se poată aşeza pe ele, chiar când se află în mări temperate
sau calde. În Oceanul Pacific, sunt sute de insule pustii. Pământul
lor nu e destul de mare pentru ca omul să-şi poată scoate din el ce-
le necesare traiului. Singura insulă, pe care o stăpâneşte România,
Insula Şerpilor, e pustie; nu are altă întrebuinţare decât să stea pe
ea un far, spre a lumina calea vaselor.
3). D u p ă r e l i e f. Când o insulă e ceva mai înaltă şi are
ţărmul destul de crestat, ea poate avea porturi de mare folos. O
pildă e Tristan da Cuhna – un vulcan răsărit în sudul Oceanului
Atlantic. E atât de izolat petecul acesta de pământ, încât o singură
dată pe an vine un vapor britanic, să arunce ancora la ţărm. Abia
de vreo sută de ani, s-a aşezat omul pe aceste insule sărace. Bieţii
locuitori trăiesc în mare strâmtoare, semănând puţini cartofi şi
Un port în Arhipelagul Kerguelen, sudul Oceanului Indian
75

crescând câteva oi. Totuşi, Tristan a fost de mare folos pentru flo-
ta britanică. În portul ei bine adăpostit, englezii şi-au adunat ben-
zină şi alte provizii, ca să poată ţine calea flotei germane din Paci-
fic, pe care au şi întâmpinat-o aproape de Insulele Falkland şi-au
scufundat-o.
Dar nu numai relieful ţărmului e însemnat pentru soarta unei
insule, ci şi relieful din interiorul ei. De pildă, o mulţime de insule
din Pacific sunt netrebnice, fiindcă sunt netede – parcă ar fi fost
retezate din faţa apei. Aşa sunt insulele clădite de corali. Pe timp
de furtuni mari, unele sunt complet măturate de valuri. Din contra,
insulele înalte (cum sunt cele din Arhipelagul Hawai şi mai toate
cele vulcanice) sunt ca nişte munţi din valuri. Au mai multe bârne
de vegetaţie, potrivit cu înălţimea, şi, deci, oferă omului mai multe
înlesniri pentru trai. Astfel de insule sunt câteodată porturi bine
apărate de vânturi şi de valuri.
Când o insulă e prea muntoasă, se poate întâmpla un lucru ciudat: locuitorii
rămân nepăsători faţă de mare. Corsicanii trăiesc mai mult din păstorie şi ceva
agricultură. Sunt aşa de puţin deprinşi cu marea, ca şi unii păstori din Alpi. Prin
felul vieţii, „Corsica e mai mult decât o insulă”.
4). D u p ă f e l u l p ă m â n t u l u i (roca). Pe lângă ţăr-murile joase, multe
insule sunt clădite numai din nisip. De exem-plu, lanţul insulelor germane din Marea
Nordului e un şir de vechi dune înecate de apele mării. Pământul lor nisipos nu poate da
o-mului hrană. Astfel de insule sunt doar adăpost pentru pescari şi loc de căutare a
sănătăţii pentru cei care fac băi de mare.
Tot aşa, insulele coraligene, abia ieşite în faţa valurilor, sunt
ca o lespede calcaroasă, pe care timp îndelungat nu poate creşte
vegetaţia. Servesc doar ca popas pentru păsări, până ce se adaugă
o pătură de gunoi destul de groasă spre a putea nutri şi oarecare
plante.
Sunt insule care au ajuns la mare însemnătate numai prin gunoiul păsărilor
(guano). Vapoare întregi duc acest gunoi spre ţările cu pământ sărac. Aşa sunt
insulele din Golful Arica. Astfel de insule sunt ca un fel de fabrică de îngrăşă-
minte, deoarece stratul de guano creşte în fiecare an, din cauza păsărilor ce vin
să se odihnească pe ele. Se înţelege că aşa ceva nu e cu putinţă decât în regi-
unile lipsite de ploaie. Pe insulele polare sunt milioane şi milioane de păsări,
dar nici urmă de guano, deoarece ploile şi vânturile mătură toată faţa acelor in-
sule. De curând s-a mai descoperit o astfel de mină de guano. La NV de Hawai
76

e Insula Laysan care atrage azi sute de vapoare nu numai pentru a încărca
îngrăşăminte, ci şi ouă de albatros, ce se pot culege aici cu milioanele.
Şi în Marea Chinei sunt câteva insule, pe care marinarii le cercetează înde-
osebi pentru a strânge ouă de rândunele şi alte păsări de apă, fie proaspete, fie
mai vechi, deoarece chinezii le preţuiesc îndeosebi pe cele clocite pe jumătate.
Când insula e clădită din materii vulcanice, rodnicia ei este cu
mult mai mare şi poate dobândi mai repede vegetaţie şi locuitori.
Unele ajung adevărate grădini de legume şi de poame, unde omul
uită că trăieşte în mijlocul oceanului, aşa că se ocupă aproape nu-
mai cu agricultura. Arhipelagul Hawai dă anual 1 milioane tone de
zahăr de trestie - pe lângă ananas în valoare de 50 milioane dolari.
(Cuba produce 5 milioane de tone de zahăr).
5). D u p ă a d ă p o s t u l pe care îl poate da omului. Un preţ
deosebit are insula ca adăpost faţă de primejdie. Atât de mult a
preţuit omul această împrejurare, încât uneori a făcut insule chiar
unde nu erau. În lacurile Elveţiei s-au găsit urme de „locuinţe
lacustre”, adică un fel de poduri pe taraşi, legate cu ţărmul printr-
un podeţ umblător, pe care localnicii îl trăgeau departe de mal, în
fiecare seară, ca să împiedice fiarele sau duşmanii să pătrundă în
insula lor artificială.
Pe timpuri de năvăliri, insulele au fost un fel de loc de scăpare.
Când barbarii au năvălit în Italia (hunii au ruinat Aquilea), insulele
de la gura Padului, oricât de mici şi nisipoase erau - nişte biete lidi
- au ajuns loc de adăpostire. „Falnica” Veneţie de azi, a început cu
nişte căsuţe ridicate pe taraşi, în mijlocul mlaştinei.
Lucrul acesta s-a repetat de mai multe ori. Când romanii au cotropit Gallia,
preoţii celţi (druizii) au căutat ocrotire în Insula Anglesey, lângă ţărmul Nor-
mandiei. Şi populaţia, şi limba, şi obiceiurile vechi s-au putut păstra mai bine
pe insule. Limba celtică, vorbită odinioară în toată Gallia şi Arhipelagul Brita-
nic, a mai scăpat azi în Irlanda şi în câteva ţinuturi muntoase din Scoţia şi An-
glia (Wales), precum şi în Peninsula Bretagne. Ca o dovadă de izolare, am pu-
tea aminti faptul rar, că limba islandezilor n-a primit până azi nici un cuvânt
străin, nici măcar pe cele internaţionale (telegraf, telefon etc.).
Se înţelege, cu cât insula e mai departe de ţărm, cu atât adăpostul e
mai sigur. De aceea, insulele devin uneori şi închisori. Sf. Elena, în
mijlocul Atlanticului, a fost aleasă ca loc de exil pentru Napoleon. Mai
înainte, ea fusese locuită de un portughez care se făcuse mahomedan şi
77

voia să-şi ispăşească păcatele, retrăgându-se în singurătate. Povestirea
izolării lui Robinson nu e cu totul închipuită. Un marinar pedepsit a fost
lăsat în 1704 pe una dintre insulele Juan Fernandez (la apus de Valpa-
raiso), unde a stat singur 5 ani de zile, până ce s-a nimerit să treacă pe
acolo o corabie.
Aşadar, insulele sunt un bun mijloc de izolare şi păstrare, atât
pentru om, cât şi pentru plante şi animale. Aşa se explică de ce,
vietăţi care au pierit pe continent, se păstrează uneori numai pe in-
sule. Muflonul trăieşte şi azi în câteva insule ale Mediteranei,
măcar că pe continent, el a pierit de mult.
La o palmă de loc de ţărmul Normandiei, Insula Sereq duce o viaţă asemă-
nătoare în unele priviri cu cea din Evul mediu. În secolul al 17-lea, ea a fost
dăruită de regina Elisabeta unui nobil, cu condiţia să aşeze 40 de familii pe te-
ritoriul insulei. Azi, sunt vreo 700 de locuitori, dar aleg 40 de deputaţi, câte u-
nul pentru fiecare din vechile moşii de la început. Seniorul şi cu soţia lui (Dame
de Sercq) prezidează acest parlament arhaic… care face alegeri, fără să întrebe
nici un suveran. O mână de oameni, cu obiceiuri feudale!
Avem şi noi în România o dovadă pipăită, că insula izolează şi deci
păstrează mai bine urmele trecutului. Insula Adakale, măcar că e mică şi foarte
departe de Turcia, păstrează încă vreo câţiva turci, o geamie şi alte urme ale
epocii când sultanii puseseră mâna pe toată Dunărea, până aproape de Viena şi
ameninţau să supună întregul continent credinţei lui Mahomed. La 1829, turcii,
împinşi de creştini spre Asia, au rămas stăpâni numai pe malul drept al Dunării.
La 1878, au pierdut şi malul drept pentru totdeauna, dar Adakale rămăsese încă
turcească! Steagul cu semiluna amintea celor ce treceau pe la Porţile de Fier
stăpânirea de odinioară a Coranului. Azi, insula e românească, însă resturi de
viaţă musulmană se mai păstrează şi acum.
Încheind observările asupra muntelui, se cuvine să luăm seama
că insula are oarecare asemănare cu muntele, în ce priveşte influ-
Insule engleze,
lângă coasta
franceză
78

enţa asupra omului, amândouă aceste forme de relief izolează şi
păstrează rămăşiţele de viaţă mai veche. Ţara Maramureşului, a
Oaşului, a Vrancei, a Haţegului şi a Moţilor au păstrat obiceiuri
străvechi. Vrâncenii au încă pentru priveghiul morţilor nişte măşti
şi alte obiceiuri, cum erau cu mii de ani înainte. Ei mai au şi ve-
chiul obicei de a scoate singuri sare din munţii lor, fără amestec cu
monopolul statului. Maramureşenii au dansul ursului… Moţii păs-
traseră până în timpurile din urmă obiceiul de a face din părul ca-
pului un fel de nod, cum îl găsim pe pietrele din epoca daco-ro-
mană…
C o n c l u z i e. Când cercetăm influenţa litosferei asupra o-
mului, nu e destul să urmărim relieful uscatului, ci şi formele
scoarţei legate de apă: peninsule, insule, etc. O stâncă, pe care se
poate aşeza un far, poate fi de folos, o stâncă de care se pot izbi
vasele e mai însemnată pentru marinari, decât un mare masiv
himalaian, acoperit de zăpezi eterne.
C). Compoziţia scoarţei. Nu numai formele plastice (relieful)

scoarţei, dar şi compoziţia păturilor pământului are mare influenţă
asupra vieţii omeneşti. Să cercetăm deci solul şi subsolul.
1). S o l u l. În regiunile ecuatoriale, unde plouă mult şi e cald
mereu, scoarţa e bine muiată. Apa de ploaie, încărcată cu acid car-
bonic şi alte substanţe, dizolvă chiar rocile cele mai tari. Însuşi
granitul e prefăcut în ţărână, până la o adâncime de mai mulţi me-
tri, aşa că poate fi tăiat cu cuţitul după ploaie. Chiar nisipul (sili-
ciul) e mistuit, lăsând în urmă doar partea feruginoasă a scoarţei.
De aceea, solul e mai peste tot roşiatic şi chiar apele râurilor sunt
roşii. Ţărâna aceasta, atât de răspândită în ţările ecuatoriale, se
numeşte laterită (fiindcă seamănă cu cărămida = later). În lunile
de secetă, e atât de tare, încât sapa n-o poate pătrunde, iar cine
vrea să înlăture muşuroaiele de termite, trebuie să le spargă cu
dinamită.
De aici urmează că lucrarea solului compus din laterită este
foarte grea, iar rodnicia acestei ţărâne asemănătoare cu praful de
cărămidă nu e de laudă. Singura pătură de humus, născută din pu-
79

trezirea plantelor etc., poate da aici ogoare potrivite pentru agri-
cultură.
După ce că solul nu-i prielnic, se mai adaugă şi alte împrejurări defavora-
bile. Mai întâi, slăbiciunea omului în faţa pădurii ecuatoriale. Înaintea haosului
de copaci şi de liane, lucrătorul e ca un biet gândac neputincios… Noroc că are
ca tovarăş focul. Aprinde undeva pădurea, iar după ce face puţin luminiş, alege
câteva poieniţe, sapă în cenuşa rămasă după arderea ramurilor uscate şi seamă-
nă ceva mei, maniok ş. a., printre trunchii pe jumătate nearşi şi printre tulpinele
încă în picioare. Apoi trebuie să-şi apere semănătura de păsări, de elefanţi, de
porci sălbatici şi de alte sălbăticiuni lacome. Cât priveşte niscaiva animale do-
mestice, care să-l ajute la muncă, acelea lipsesc cu totul. Doar ici şi acolo câte o
capră costelivă şi câteva găini slabe - mai mult fulgi şi oase. Vânătoarea, de a-
semenea, e destul de grea. Aleargă bietul pitic zile întregi şi chiar săptămâni,
până ucide un elefant. De aceea, e gata să mănânce orice hoit şi orice jivină.
Departe de a fi un rai, pădurea ecuatorială e săracă în hrană, iar omul veşnic flă-
mând. Nădejdea cea din urmă a bietului hoinar este „cureaua de foame”. Hoinar
e cuvântul cel mai potrivit pentru locuitorii pădurii ecuatoriale, deoarece nici
lucrul pământului nu-l poate lega de un loc. Solul fiind de obicei sărac, omul,
după doi, trei ani, părăseşte „curătura” şi pleacă mai departe, să dea foc aiurea,
pentru a-şi pregăti o altă curătură. Am putea spune că un astfel de agricultor e
rătăcitor, ca şi vânătorul – ca să nu-i zicem de-a dreptul nomad. Mai rău decât
atâta: e şi antropofag, adică mănâncă pe proprii săi semeni. Pentru un lucru de
nimic, începe lupta între triburi, iar biruitorul mănâncă pe cel învins, ceea ce nu
fac nici sălbăticiunile pădurii, când e vorba de specia lor.
La t r o p i c e, unde căldura e foarte mare, iar umezeala lip-

seşte, faţa scoarţei este mărunţită în chip mecanic (nu chimic).
Contrastul dintre căldura zilei, care dilată rocile, şi frigul nopţilor,
care le contractă, face să se fărâme pe încetul chiar stâncile cele
mai tari, iar vântul macină mai departe fărâmăturile. Solul din
pustiile tropicale e tot aşa de sterp ca şi cenuşa din vatră, cât timp
apa lipseşte.
Dar între pădurea ecuatorială şi nisipul tropical trecerea nu se
face dintr-o dată. În savane, după anotimpul ploios, ierburile cresc
de un stat de om. Rămăşiţele lor fac aici o pătură de humus, iar ce-
nuşa produsă de arderea dudaelor acoperă faţa savanei cu un sol,
unde omul poate face şi ceva agricultură (mei, maniok, alune
„africane”, orez etc.).
Cât priveşte ţările temperate, ploile şi căldura nu-s atât de mari
80

încât să descompună repede ca la ecuator rămăşiţele plantelor, ci
le fac să putrezească încet, adăugând astfel an de an pătura de
humus. Ţările temperate au dat putinţa omului să ajungă la o agri-
În câmpie, ierburile bogate au putut face pământ negru.

Sus pe munte e numai ţărână cenuşie şi săracă
cultură de proporţii necunoscute la ecuator, fiind aici ajutat şi de

câteva ierbivore domestice, care au înlesnit munca ogoarelor.
Cu deosebire, omul a fost ajutat în ţările acoperite cu löss - un sol galben
şi fărâmicios, născut din praful spulberat de pe faţa unor pustii sau a morenelor
lăsate de gheţarii cuaternari. Dar cel mai favorabil sol este „ţărâna neagră” (cer-
noziom) născută din ierburile culcate de ploaie, de vânt şi de zăpezi, apoi putre-
zite domol. Şi în ţara noastră, avem câteva ţinuturi bogate în pământ negru.
În sfârşit, în regiunile reci, solul e puţin. Faţa pământului nu
mai e mărunţită de ape, deoarece o bună parte din timp, apa e în-
gheţată, deci stă lipită de celelalte roci. Vegetaţia lipsind sau fiind
slabă, nici humus nu se poate adăuga, aşa că solul e puţin şi sărac.
Prin urmare, începând de la ecuator până la poli şi de la ţărmul
mării până în vârful munţilor, viaţa omului e strâns legată nu nu-
81

mai de atmosferă şi de hidrosferă, ci şi din pătura din faţa lito-
sferei, care formează solul, fiindcă de sol atârnă vegetaţia şi ani-
malele şi putinţa de hrănire a omului.
2). S u b s o l u l. Viaţa omului nu atârnă numai de pătura care
acoperă scoarţa, ci şi de unele pături mai adânci, aşezate în subsol.
Când zicem subsol, ne gândim, de obicei, la metale, petrol, sare,
etc. Adevărul e că antropogeograful trebuie să ţină seama şi de al-
te pături ale scoarţei, în primul rând, de cele care pot păstra apa de
băut. Pentru plugarul sau păstorul din Bărăgan e tot aşa de însem-
nat uneori solul, în care seamănă cerealele şi creşte iarba suha-
tului, ca şi adâncimea păturii freatice. Dacă nu e destul de aproape
de o pătură de argilă, care să oprească apele de a se strecura în a-
dâncime, puţurile lipsesc. Plugarul tot mai poate aştepta apa de
sus, din ploi; dar păstorul, care zilnic are nevoie de apă multă pen-
tru turme, părăseşte iarba şi fuge.
Câtă însemnătate are subsolul, putem vedea chiar în istoria po-
porului nostru. De pildă, pentru cei din Carpaţi până în Dunăre se
întindea odată o mare pădure, ale cărei poieni adăposteau o nume-
roasă populaţie (vlasi, de unde şi numele de Vlăsia, dat acelui
ţinut). Pe lângă alte împrejurări (ploi, râuri etc., trebuie să ţinem
seamă şi de păturile de argilă, care aici nu lasă apa să se strecoare
la prea mare adâncime, ca în Bărăgan, Burnas şi aiurea.
Solul, uneori, nici nu poate fi înţeles, dacă nu ţinem socoteală de felul cum
e clădit subsolul. Iată un exemplu foarte lămurit. După retragerea gheţurilor cu-
aternare, regiunile rămase descoperite, s-au îmbrăcat cu o vegetaţie măruntă, ca
cea din tundre, apoi cu păduri. Copacii putreziţi au început să facă o pătură de
humus, iar apa de ploaie, încărcată cu substanţe de humus a dizolvat rocile din
faţă, ducând în adâncime calcarul, fosforul etc. şi formând la o adâncime oare-
care un strat tare, prin care rădăcinile arborilor nu mai puteau pătrunde. Pe de
altă parte, nici apele de ploaie nu s-au mai putut strecura în subsol, aşa că pă-
durea s-a transformat în mlaştină şi turbărie. Copacul a pierit… Când omul a
prins de veste, el a început pe alocuri să spargă cu pluguri grele pătura tare din
subsol, lăsând să cadă apa în adâncime. Astfel, ţinutul a putut să fie transformat
iarăşi în pădure sau în loc bun de agricultură.
Din exemplul acesta, vedem că atmosfera şi hidrosfera, lucrând asupra li-
tosferei, căci toate trei sunt legate una de alta, au pregătit faţa planetei, aş-
ternând-o de la Ecuator, până la poli, cu fâşii de soluri, ca şi cum ar fi aşternut-
o cu nişte covoare. După covorul roşu al lateritei (Congo), urmează cel galben
al nisipului (Sahara), apoi cel negru (cernoziom) din ţările temperate (Rusia),
82

sfârşind cu cel sur (podzol) în ţările reci. Peticele mărunte, care împestriţează
covoarele, nu le mai amintim. Faptul de căpetenie e schimbarea adusă de om,
cum vom arăta mai departe. Unde omului nu i-a plăcut aşternutul dat de natură,
a încercat să-şi aştearnă el altfel, pregătind solul, după nevoile traiului său.
Când e vorba de sare, cărbuni, metale, petrol, fosfaţi etc.,
compoziţia subsolului, chiar într-un mic ţinut, poate avea o însem-
nătate uriaşă pentru viaţa omenească. Omul nu poate trăi fără sare.
Când n-o găseşte în pământ, o scoate din lacurile sărate sau măcar
din cenuşa ierburilor, o caută şi în pustiu. (Timbuctu, oraşul cel
mai însemnat din Sudan, şi-a tras multă vreme veniturile sale din
negoţul cu sarea adunată într-o mlaştină sărată, cuprinsă în pustiile
Saharei). De aici însemnătatea deosebită a aşezărilor omeneşti din
regiunile, unde sarea se găseşte deajuns în subsol. Localnicii o
scot din ocne şi astfel îşi întemeiază traiul pe negoţul cu această
„piatră în adevăr scumpă”, singurul mineral care se poate mânca.
Una din ademenirile cele mai ispititoare ale Daciei a fost în vechime sarea,
nu numai aurul. Îndată ce au cucerit pământul dacic, romanii au săpat ocne noi,
iar plutele cărau pe Mureş drobii de sare spre Italia şi alte ţări ale Mediteranei.
De aur, e de prisos să mai amintim. Sub ochii noştri, pustietăţi
ca ale Australiei, Africii de Sud şi Californiei, ba chiar Alaska,
unde crapă de ger şi pietrele, au fost năpădite de căutători de avu-
ţii. Coolgardie, Kimberley, Johanesburg, Jacksoncity… şi alte o-
raşe, vestite acum în toată lumea, s-au născut în câteva zeci de ani,
după ce s-au găsit metale „nobile” în subsolul acestor regiuni, pâ-
nă atunci „neospitaliere”.
La fel s-a întâmplat cu petrolul. Ţinuturi întregi, unde înainte
vreme, săteanul trăia, crescând vite, semănând pruni sau chiar vie,
au ajuns în zilele noastre pline de sonde. Câmpina, Moreni, Cep-
tura… par azi nişte aglomerări de fabrici, iar oraşul Târgovişte e
ameninţat să fie răscolit de căutătorii de petrol. În Venezuela şi
chiar în bătrâna Mesopotamie, puţurile de petrol au schimbat în
câţiva ani faţa pământului.
Cât priveşte cărbunii, se ştie că „revoluţia” industriei miniere a
început în regiunile cu subsol bogat în acest preţios combustibil.
Mijlocul Angliei a ajuns o „ţară neagră” de fum şi de praful căr-
bunilor, care i-au înnegrit şi apele; iar Ruhr (Germania) e asemă-
nat cu „Iadul”, de când vechea Westfalie a văzut regiuni întregi a-
coperite cu fabrici şi uzine, ale căror cuptoare ard veşnic.
83

Una dintre cele mai mari noutăţi ale subsolului a fost găsirea
păturilor de fosfaţi. După ce fuseseră aflate în Alsacia, iată acum
altele în Maroc. Sunt atât de bogate, încât oraşe şi porturi noi s-au
întemeiat, unde nimeni n-ar fi bănuit că omul poate câştiga ceva.
În apusul Marocului, se întinde un podiş trist (Şauia), acoperit numai de
piatră. Ploile sunt rare de tot (30 cm. pe an!). Apa se scurge prin calcar, ca prin-
tr-un ciur. Singuri nomazii se abăteau în treacăt peste acest deşert urâcios. Iată
însă că la 1912, un francez află un strat de fosfaţi. Era oare destul pentru a fi
exploatat? Cercetarea a dovedit că avea o grosime de 60-80 m. După unele so-
coteli, poate să fie acolo vreo 25 miliarde de tone! Urmarea: unde rătăceau odi-
nioară nişte nomazi în zdrenţe, azi e Kurigha, oraş cu multe uzine, luminat cu
electricitate, cu drum de fier şi cu toate înlesnirile vieţii mondene. Iar Casablan-
ca şi-a făcut silozuri pentru fosfaţi, putând încărca pe fiecare ceas câte 300 tone
în vapoare venite tocmai din America, Australia şi Japonia! S-a nimerit aici fos-
fatul atât de curat şi făinos, încât jumătate poate fi dat la ciur, fără să se mai
ostenească cineva să-l piseze.
Aşadar, când vorbim de influenţa scoarţei asupra omului, tre-
buie să ţinem seama nu numai de formele reliefului, adică de su-
prafaţă, ci şi de compoziţia păturilor (sol şi subsol).
4). Influenţa biosferei asupra omului
Faţă de alte vieţuitoare (plante şi animale),

omul ocupă în natură un loc umilit.
Mai ales pruncul omenesc e atât de slab,
că trebuie să fie îngrijit ani de-a rândul, ca să nu piară.
Totuşi, prin unelte şi „munca cu uneltele”,
omul a ieşit biruitor deasupra tuturor vietăţilor planetei.
Ca parte a biosferei, omul e legat de plante şi de celelalte ani-

male, cum e legat în ţesătura unui covor un fir de alte fire.
1). I n f l u e n ţ a p ă d u r i i. Cea mai însemnată asociaţie
vegetală e pădurea. Îndeosebi, e puternică pădurea ecuatorială, un-
de copacii se ţin unii de alţii, fiind legaţi prin fel de fel de curpeni
(liane). E atât de des frunzişul, încât razele soarelui nici nu pot
pătrunde până la rădăcina copacilor. Jos e întuneric „ca într-o bi-
serică, în care lumina pătrunde prin ferestrele cu sticle verzi”. A-
erul umed şi cald miroase a mucegai. Peste tot trunchiuri şi ramuri
putrede.
84

Să mergi printr-o astfel de pădure este aproape cu neputinţă.
Nu numai din cauza lemnelor putrede, în care piciorul se cufundă
la fiecare pas, şi a curpenilor care leagă copac de copac, ca nişte
funii, dar se mai adaugă şi rădăcinile. Mulţi copaci ecuatoriali n-
au trunchiul cilindric, ci se sprijină pe nişte „contra vânturi”, adică
rădăcini înalte de câţiva metri (un fel de proptele, menite să spri-
jine copacul, spre a nu fi răsturnat de vânt). Dar ramurile mai tri-
mit şi de sus alte rădăcini, ce spânzură spre pământ, ca nişte şerpi,
până ce ating ţărâna şi se înfig în ea, ca un piron! Se mai adaugă şi
lianele pline de ghimpi!
Cum să străbată omul astfel de păduri încâlcite! Singura cale
mai uşoară sunt râurile. Urmarea: omul trăieşte răzleţ, populaţia
este foarte rară şi nimeni nu se simte legat de vecin. Fiecare hoar-
dă priveşte pe oamenii din altă hoardă, ca pe nişte duşmani. Nu-i
cunoaşte şi nici nu vrea să-i cunoască. Într-o insulă, ca Noua Gui-
nee, locuitorii trăiesc în văi vecine, fără vreo legătură între ei 1.
Aşadar, pădurea împrăştie pe om, nu-l lasă să se adune spre a for-
ma aşezări mai însemnate.
Piticul se ascunde în coliba lui, ca pasărea în cuib, iar negrii cei mari în-
conjură uneori sălaşul lor cu gard viu (foile de ananas şi alte plante ghimpoase
fac din casă un fel de cetăţuie. Numai localnicii cunosc potecuţa foarte îngustă
pe unde pot intra şi ieşi. De obicei, locuitorul pădurii rătăceşte din loc în loc vâ-
nând, pescuind sau căutând loc de curătură. Negrul pădurilor ecuatoriale este a-
tât de sperios şi izolat, încât a fost asemănat cu bufniţele, mai ales că ziua trân-
dăveşte, iar serbările se fac noaptea.
De altfel, nici în pădurile ţărilor reci (Canada şi Siberia), omul
nu se simte în largul lui, măcar că aici pădurea e mai rară şi mai u-
şor de străbătut, căci o singură specie de copaci (brazi, mesteceni,
etc.), acoperă uneori întinderi de sute de km. Şi pe aici, populaţia
e foarte rară. Poţi merge zile şi chiar săptămâni, fără să întâlneşti
ţipenie de om. E drept însă că în pădurile boreale circulaţia e mai
uşoară şi se simte oarecare mişcare, măcar câteva luni pe an, după
ce ninge, iar mlaştinile şi râurile sunt îngheţate. Atunci, cu sănii
1
De aceea, limbile sunt în regiunea pădurilor foarte numeroase. Numai pe
ţărmul fildeşului (Guineea Africană), negrii vorbesc peste 60 de dialecte.
85

trase de câini sau de reni 1, călătorul doritor de a cumpăra piei şi
blănuri scumpe, poate străbate taigaua ori pădurile Canadei, până
când începe dezgheţul, iar pădurea se umple iarăşi de mlaştini şi
nenumărate roiuri de ţânţari. Şi aici, ca şi la Ecuator, pădurea e
supărătoare pentru om. Ţânţărimea e atât de numeroasă în taiga,
încât nici focul, nici fumul nu mai ajută s-o alunge. De n-ar fi
îmbrăcat, omul ar fi mâncat de viu, iar bieţilor câini trebuie să li se
ungă în fiecare zi pleoapele cu untură (nesărată), că altfel ţânţarii
i-ar orbi. De aceea, pădurea rămâne pustie în lunile de vară.
Nomazii ies în tundră, unde adie vântul.
Singure pădurile temperate sunt mai prielnice omului. Întâi, că
n-au multe liane şi epifite (plante care trăiesc pe trunchiul şi
ramurile copacilor), iar din loc în loc mai au şi poieni acoperite
numai de ierburi. Al doilea, pentru că nu sunt atât de umede, ca
cele ecuatoriale sau boreale, ci pământul e zvântat, aşa că mersul e
cu putinţă. Al treilea, fiindcă pădurile temperate ajută mai mult pe
om. Îi dau lemn de foc în lunile de iarnă, păşune pentru vite în
poieni, adăposteşte prisăci de albine şi-i dau chiar şi hrană: vânat,
bureţi, jir, alune, afine, zmeură, fragi, etc. La vreme de nevoie, pă-
durea te apără şi de duşmani. Unele neamuri s-au lipit atât de mult
de pădure, încât s-au putut ivi şi zicători ca aceasta: „Codru-i frate
cu românul”.
Se spune mereu că muntele a apărat neamul românesc. E adevărat,
dar se cuvine să adăugăm: muntele împreună cu pădurea. Privind harta,
vedem că şi pădurile de la şes au fost ademenitoare pentru om. În codrii
dintre Carpaţi şi Dunăre, erau atât de mulţi români, încât barbarii (slavii)
au dat unuia dintre aceşti codri numele de Vlăsia, adică Ţara Vlasilor (=
românilor).
Concluzia: pădurea ecuatorială şi boreală apasă pe om şi-l

împrăştie, cea temperată îl apără şi-l ajută.
2). I n f l u e n ţ a s t e p e i. Spre deosebire de pădurea care i-
zolează pe oameni şi-i împrăştie, stepa plină de ierburi şi cu ori-
zont larg îi adună, iar uneori îi sileşte să se mişte în cete bine
rânduite şi la timp bine hotărât. Câteva exemple: În savana care
1
Renul nu poate pătrunde uşor prin pădure, din cauza coarnelor; el e mai
mult vita nomazilor din tundră. Negoţul de piei, aproape 90% se reazemă pe
săniile trase de câini.
86

face trecerea de la pădurea congoleză spre pustia Saharei, omul se
simte în largul lui. Iarba poate hrăni destule animale, aşa că hrana
e asigurată, fie prin vânat, fie prin animale domestice. Într-adevăr,
timp de 8-9 luni (din noiembrie până în iunie), seceta e cumplită.
Pe alocuri nu cade o picătură de ploaie. O pulbere roşie acoperă
tot şi toate: pământ, colibe, copacii de lângă vadul râurilor…, iar
scoarţa pământului e crăpată, parcă ar fi spart cineva înadins nişte
hârburi de oale. Iată însă că dinspre miazăzi, cerul începe să se în-
tunece. Ici şi acolo un vârtej ridică colbul până în naltul cerului…
apoi iarăşi linişte şi zăpuşeală, după care urmează alte vârtejuri,
dar de data asta cu ploi grele: într-un ceas, poate cădea o pătură de
apă groasă de o palmă. Peste două zile, stepa a şi înverzit; vitele
pornesc la păscut, iar cei dimprejurul sălaşului încep a semăna:
mei, legume şi alte plante de hrană.
Astfel, traiul este asigurat. Stepa Sudanului e acoperită cu des-
tule sate, ba are şi câteva oraşe, unde trăieşte o forfotă de lume,
întocmai ca în ţările Europei.
Timbuctu avea odinioară 12.000 de suflete. Emirul din Kano număra nu
mai puţin de 2 mil. supuşi. În fiecare an, din ţara lui pleacă peste 10.000 de pe-
lerini spre Meca, iar în zilele de bâlci, străinul rămâne uimit de îngrămădirea
mărfurilor, oamenilor şi vitelor: boi cu cocoaşă, cămile, cai acoperiţi cu şei îm-
podobite. Negrii adevăraţi, alături de tuaregi şi multe alte neamuri. Peste tot,
prisos de viaţă şi pornire spre veselie. Un călător spune că „de la Ciad până în
Atlantic este o cascadă de râs”. Oricât am scădea din vorba povestitorului, un
lucru rămâne. Deosebirea pipăită între negrul răzleţ şi sperios al pădurilor din
Congo, şi marile aşezări omeneşti din stepa Sudanului, unde traiul este ne-
asemănat mai înlesnit şi mai vesel.
Alt exemplu ni-l dă stepa temperată din mijlocul Europei sau,
mai exact, lanţul de stepe care se întind de la Nistru până la Ocea-
nul Pacific, peste câmpia pontică, aralo-caspică şi mongolică. Şi
aici, iarba stepelor îngăduie omului să crească turme numeroase,
iar paza turmelor cere ca membrii familiei să stea strâns uniţi, ba
chiar neamul întreg trebuie să fie gata de mişcare în urma turme-
lor, când iarba s-a isprăvit. Cel mai bătrân (patriarhul) hotărăşte
plecarea. El ştie locurile bune de popas şi de adăpat vitele. El este,
la nevoie, comandant în caz de luptă cu alţi nomazi. Iată de ce,
rânduiala păstorilor nomazi este la fel cu a militarilor: îndată ce
poposesc, corturile sunt întinse, fiecare lucru e aşezat la locul lui
şi fiecare om ştie culcuşul său peste noapte. Iar când vine timpul
87

de plecare, în jumătate de oră, corturile sunt strânse, încărcate pe
cămile, pe cai ori pe căruţe şi tot tribul pleacă întocmai ca o
armată.
Astfel, stepele din mijlocul Asiei au văzut ridicându-se mari
cete de nomazi care, la vreme de nevoie, când seceta ori molima
ucidea turmele, s-au revărsat peste ţările dimprejur, supunând pe
plugari şi întemeind sate mai întinse decât orice alt stat vecin
(Gengis-Han, Tamerlan).
Unii nomazi asiatici au pătruns până în mijlocul Europei (huni, bulgari, a-
vari, unguri, pecenegi, cumani, tătari şi turci). „Acum 50 de ani, în Zala şi
Veszprem, păstorii unguri rătăceau din păşune în păşune, ca nomazii. În urma
turmei veneau măgari cu cortul şi târhatul, iar adăpostul de noapte era mereu
schimbător. Pe la mijlocul secolului al 19-lea, ei săpau încă simple bordeie în
pământ, înlocuindu-le mai târziu cu altele din piatră… În Alföld, sălaşul se
schimba cam la fiecare 8 zile (Ratzel).
Din cele arătate, se vede limpede că stepele temperate au fost
pentru om o „şcoală de război” peste tot, unde s-a putut ajunge la
creşterea unor mari turme de ierbivore.
Pentru a lămuri însă influenţa stepei asupra omului, se cuvine
aici să deosebim două idei, încurcate uneori chiar în capul cărtura-
rilor. Nomadismul şi păstoria nu sunt acelaşi lucru. Nomazi sunt
numai acei păstori, la care toată populaţia urmează turmele şi n-
au nici o aşezare statornică (sat sau măcar sălaş). Pleacă turma?
Pleacă împreună cu ea şi toată suflarea omenească, încărcând
locuinţa (cortul) pe căruţe, cum făceau, de pildă, sciţii, numiţi din
cauza aceasta şi anaxobiţi, adică trăitori pe care. Bărbaţii merg în-
ainte călare pe cai ori pe cămile, iar în urmă vin turmele şi alte ce-
te de călăreţi1.
Sunt însă păstori, care duc, e drept, turmele în stepe, dar au şi
aşezări statornice, sub formă de sălaşe şi sate. La aceştia, numai
câţiva bărbaţi însoţesc oile, iar ceilalţi, împreună cu femeile şi
copiii, rămân locului tot anul, ocupându-se cu alte munci: agri-
cultură, meserii, negoţ etc. Aşa a fost şi este păstoria românească.
Peste vară, turmele se suie pe culmile munţilor, păzite de câţiva
ciobani. Vara se adaugă pe alocuri şi câteva femei, pentru pregăti-
1
Cu marea lui cultură etnografică şi istorică, Eminescu cunoştea exact
înţelesul noţiunii nomad: „Un sultan dintre aceia… ce cu a turmelor păşune şi
a ei patrie şi-o schimbă”.
88

rea laptelui, iar spre toamnă coboară la poalele muntelui sau chiar
mai departe, în câmpie ori în Lunca Dunării sau în Dobrogea.
Mişcarea aceasta de la păşunea de vară spre cea de iarnă, fără să
atragă după sine populaţia satului, se numeşte transhumanţă 1).
Aşadar, e lămurit pentru oricine că: nomadismul nu se leagă de
munte, ci de stepă; că românii au fost păstori, agricultori, podgo-
reni, pescari, industriaşi (industrie casnică), dar nomazi n-au fost
niciodată.
Prin urmare, cine afirmă că românii au fost un popor de no-
mazi, acela falsifică înţelesul cuvintelor şi dovedeşte că nu cu-
noaşte viaţa poporului nostru, legat totdeauna, pe lângă îngrijirea
câtorva erbivore domestice (păstorie) şi de lucrarea pământului, a-
vând locuinţe statornice, cum dovedesc termenii: casă, cămară,
celar, culme, fereastră, coardă etc.
Dacă agricultura sălbaticilor (întemeiată pe foc şi săpăligă) permite încă
mişcarea întregii populaţii, a vorbi de „nomadism” la un popor ajuns la agricul-
tura cu plug, cu podgorie şi cultivarea albinelor, este ca şi cum ai vorbi de hoi-
năreală pe loc, adică stând.
3). I n f l u e n ţ a p u s t i e i. Deşertul are un rol şi mai vădit

asupra vieţii omeneşti. După cum concentrează vegetaţia pe câte-
va petece de pământ, unde este ceva umezeală (oaze), tot aşa el
concentrează şi pe oameni. Pe unde sunt oazele, pe acolo e şi dru-
mul caravanelor. Cine se abate din drum, piere de sete.
În pustie, concentrarea socială atinge culmea. Locuinţele sunt mici, ca o
colibă, şi stau aşezate unele lângă altele, după cum sunt aşezate alături căsuţele
în fagure, iar supunerea către căpetenia oazei este deplină. De asemenea, când
pornesc la drum, ordinea este militară. „Un trib nomad este un adevărat regi-
ment”. E vrednic de observat că tuaregii (neam berber), măcar că până ieri-
alaltăieri aveau numai săbii şi scuturi, ca şi cele din antichitate, totuşi, stăpâ-
neau oazele şi drumurile Saharei, iar nomazii de neam arab n-au îndrăznit să se
înfigă în pustie, ci au rămas la poalele Atlasului – atât de mare era teama lor de
tuaregi care, cu disciplina lor minunată şi cu iuţeala mişcărilor, erau stăpâni
peste toate drumurile caravanelor.
1
Trans + humare = a îngropa în alt pământ, a sădi… (a duce deci vitele pe
alt pământ. Cuvântul transhumanţă e aşadar împrumutat din viaţa plugarilor, nu
din cea păstorească. Asta s-o bage de seamă cei care ne tot descântă cu noma-
dismul.
89

Pe scurt, pădurea (atât cea ecuatorială: caldă şi umedă, cât şi
cea boreală: rece şi umedă) risipeşte pe om. Stepa îl adună şi-l în-
deamnă la mişcări de mare amplitudine (din Mongolia până în
Carpaţi), iar pustia îl concentrează în câteva puncte (oaze) şi-i im-
pune mişcări pe şleauri aproape fixe (drum de caravană).
4). I n f l u e n ţ a a n i m a l e l o r. Biosfera influenţează pe
om nu numai prin „formaţiile vegetale” (pădure, stepă etc.), ci şi
prin unele „formaţii animale”. Câteva exemple: În regiunile pola-
re, hrana omului este aproape exclusiv din regnul animal. Stoluri
uriaşe de păsări îi dau hrana fără multă osteneală (ouă şi pui lesne
de prins). Tot aşa, pe unele ţărmuri sunt adevărate „turme” de
foci, numai pe Insula Prybilov (la apus de Alaska) sunt ucise câte
100.000 pe fiecare an, fiind mânate din spate, ca oile la strungă.
Guvernul Statele Unite a dat în arendă „turma americană”; ruşii au
şi ei o „turmă rusească”, lângă Kamciatka.
La fel e cu cirezile de reni. Îndată ce eskimoşii prind de veste
că renii au ieşit din pădure şi pornesc spre tundre, cu mic, cu ma-
re, părăsesc colibele lor din gheaţă şi ies la hăituială, mânând vâ-
natul spre garduri făcute înadins şi îndreptându-l spre lacuri, unde
bietele animale sunt uşor de ucis.
Dar tundra vine omului nu numai în ajutor, ci, pe de altă parte,
îi şi îngreunează viaţa, îndeosebi, prin roiurile de ţânţari, care sunt
o plagă atât pentru om, cât şi pentru animalele domestice1). De a-
ceea, cirezile de reni nu stau, ci pasc mergând şi caută mereu lo-
curile mai înalte, unde adie vântul. Aşa se explică de ce în fiecare
primăvară, bietele ierbivore părăsesc pădurile pline de ţânţari şi
1
Iată o descriere din Laponia. „Cum vine primăvara, începe să se audă un
sunet, ca şi cum ar fi nişte sârme de telegraf lângă cort. Sunt ţânţarii – iadul –
aproape moartea! În cort, tot mai poţi răbda. Focul şi fumul îi alungă. Dar
afară! Dacă scoţi capul pe uşa cortului, culorile vii ale şepcii se schimbă îndată
într-o masă cenuşie şi plină de ţepi. Scoţi braţul afară, postavul albastru devine
îndată sur. Ieşi afară… oricât ai fi de uns cu catran rău mirositor, ţi se pare că te
înţeapă toate acele din lume… Pe gât şi pe spinare poţi să striveşti dintr-o dată
sute de ţânţari. Când ştergi braţul cu palma, grămada cea cenuşie se preface
într-un fel de aluat moale, dar după o secundă, sunt gata la loc tot atâtea bestii
însetate de sânge… Iar groaza cea mare e în timpul nopţii, când focul se stinge.
Dacă te uiţi pe gaura unde iese fumul, ţi se pare că vezi cerul ca printr-o negură,
atât de mulţi ţânţari roiesc împrejurul cortului. De aceea, nu-i de mirare că une-
ori renii (mai ales viţeii) sunt ucişi de ţânţari.
90

pornesc spre tundre, unde vântul îi mai împrăştie. Samoezii şi alţi
nomazi pendulează anual nu numai pentru păşunatul renilor, ci în
bună parte şi de teama ţânţărimii atât de supărătoare. Iată un ritm
anual în viaţa omului, determinat de o insectă!
De asemenea, şi în savane se simte un ritm. După ce stepa se
usucă, în fiecare an, localnicii dau foc ierburilor uscate, ca să vâ-
neze mai uşor ierbivore sălbatice.
Cât priveşte pescuitul, el este iarăşi o mare pildă, cum „bancu-
rile” de peşti hotărăsc uneori traiul omului până în amănunt. Când
scrumbiile şi alţi peşti se apropie de ţărmul Norvegiei, pândarul
din vârful unui pătul de veghe, dă de veste, iar pescarii ies iute şi
degrabă din toate cotloanele fiordurilor. Pescarii bretoni pornesc
din Franţa şi fac drum lung până în Islanda şi la Terra-Nova, atraşi
numai de bogăţia ţinutului în peşti. O insulă lângă Terra-Nova a şi
căpătat numele lor: Cap Breton.
Despre turmele de ierbivore, am arătat că omul trebuie să pen-
duleze în urma lor de la păşunea de vară spre cea de iarnă (trans-
humanţă). Masa animală atrage după sine, pe cea omenească.
Dar chiar şi unele vietăţi mici de tot, pot influenţa adânc traiul
omului. În ţările cu mlaştini, multe milioane de oameni se îmbol-
năvesc de friguri (malaria) în fiecare an, tocmai vara, când e ne-
voie de toată puterea braţelor de muncă.
În ţările dimprejurul Mediteranei, pădurile au fost tăiate atât de cumplit, în-
cât ploile au spălat ţărâna şi au făcut la poalele munţilor şi la nivelul mării nişte
mlaştini, care au ucis agricultura. Frigurile bântuie ţinuturi foarte întinse şi încă
din vechime, doctorii băgaseră de seamă că boala vine după înţepătura ţânţari-
lor ( Varro) . Dar până în zilele noastre, zadarnice rămăseseră toate planurile de
a usca aceste mlaştini. Numai în Italia, mureau de friguri 10-15.000 de suflete.
În anii din urmă, cu mari cheltuieli, unele mlaştini au fost zvântate. Vestitele
friguri galbene, care ucideau atâta lume în ţările tropicale, tot cu ţânţarii stau în
legătură şi n-au putut fi înlăturate, până ce omul n-a găsit mijlocul să-i nimi-
cească.
Tot printre insectele de mare însemnătate pentru viaţa omului trebuie să
numărăm şi termitele. Sunt atât de lacome, încât rod tot ce le iese înainte - până
şi lemnul cel mai uscat. O matcă poate face 30 mil. de termite pe an - câte un
ou pe secundă. Dacă n-ar unge coliba cu lut, dacă n-ar pune mei şi alte merinde
în oale, negrul ar fi biruit de nişte furnici bicisnice… însă flămânde. În alte
părţi, furnicile sunt o mâncare foarte căutată.
91

Isprava muştei ţeţe e, de asemenea, cunoscută. Ierbivorele mari nu pot pă-
trunde în zona acestei grozave insecte. De altfel, cunoaştem şi din ţara noastră
ce rol poate avea o insectă neînsemnată. Musca Columbacă primejduieşte vitele
de muncă tocmai în timpul aratului şi altor munci. Ea se întinde uneori până
peste Olt, în Ardeal şi în pustă. Plugarul e silit să se apere cu fum de aceste
vietăţi veninoase, care aduc în unii ani mari pagube.
Dar mai periculoase decât insectele sunt unii microbi. În ţările calde, baci-
lul holerei ucide milioane de oameni. Din Arabia până în Filipine, sunt cuiburi
de holeră veşnică (Arabia, Mesopotamia, Persia, India, Indochina şi China).
Prin apa infectă, boala se întinde peste mări şi peste ţări. Numai în India, au
murit în anii din urmă mai mult de 4 mil. de locuitori). Dar şi mai grozavă e
ciuma. Pe timpul întemeierii Principatelor Române, aproape 25 mil. de oameni
(un sfert din populaţia Europei) a pierit de „moartea cea neagră”. Azi, şi ciuma,
şi holera sunt stăvilite la Istmul Suezului şi nu mai pot pătrunde în Europa.
S-ar cuveni apoi să punem la socoteală şi

oamenii ucişi de fiarele sălbatice şi mai ales
prin veninul şerpilor. În India, pier anual cam
30.000 de oameni muşcaţi de şerpi. Cât pri-
veşte viermii şi alte jivine mărunte, care in-
tră în sânge, în piele, în muşchi, sub unghii
etc., primejdia e la fiecare pas – mai ales în
ţările calde. În Asia apuseană şi în tot nordul
Africii, până spre Sudan, este un vierme, ale
cărui larve ajung cu apa de băut în intestinele
omului, de unde pătrunde apoi până sub pie-
le, lungindu-se mereu. El poate fi scos, tră-
gând foarte uşor, spre a nu se rupe, altfel dă
Negri cu maşina de scos viermi

naştere unei bube foarte dureroase. E atât de lung, încât zile şi săptămâni, vier-
mele e depănat pe mosor, ca un fir de aţă. În Bukara, la fiecare 8 inşi, unul are
astfel de viermi.
C o n c l u z i e. Din faptele înşirate până aici, vedem limpede
că nu numai atmosfera, hidrosfera şi litosfera, ci şi biosfera are o
mare influenţă asupra omului, fie în bine, fie în rău. Toate înveli-
92

şurile planetei, formează aşadar „casa de educaţie” a genului ome-
nesc, iar omul este legat cu mii şi mii de fire de fiecare înveliş.
III). CUM A REACŢIONAT OMUL

ASUPRA MEDIULUI GEOGRAFIC
Nu numai natura pune pecetea ei pe trupul
şi pe sufletul omului, dar şi omul pune multe
şi grele peceţi pe faţa pământului…
Fiecare ogor, fiecare sat, oraş…
şi chiar locuinţa cea mai singuratică este
un semn al reacţiunii omeneşti asupra
mediului planetar.
Am arătat că pământul are o mare influenţă asupra omului,

după cum are şi asupra vieţii plantelor şi animalelor. Dar dintre
toate vietăţile, nici una n-a răspuns la „Acţiunea naturii” cu o „re-
acţiune” atât de energică asupra pământului, cum a răspuns fiinţa
omenească.
1). R e a c ţ i u n e a a s u p r a c l i m e i. Temperatura unui
ţinut atârnă, se înţelege, întâi de toate de soare, dar atârnă, în oa-
93

recare măsură, şi de om. Astfel, ţările din Nordul Europei erau nu
prea de mult îmbrăcate cu păduri mari, ca cele din Siberia şi Ca-
nada. Omul însă a strâmtorat atât de mult pădurea, încât, în locul
umbrei răcoroase, ţinuturi întregi au astăzi scoarţa pământului în-
călzită direct de razele soarelui, dând asfel aerului dimprejur des-
tulă căldură spre a coace semănături de cereale, în locul mlaşti-
nilor reci şi a copacilor pădurii. Tot aşa, în ţările Mediteranei, a-
cum două mii şi ceva de ani, pădurile ajungeau până în Sicilia.
Azi, Italia, Grecia şi mai toate ţinuturile vecine cu Mediterana
sunt atât de puţin umbrite, încât costişele lor, dogorite de soare, au
plante tropicale, necunoscute altădată.. În locul fagului cu umbra
lată, de care amintea Virgil (sub tegmine fagi), azi cresc agave
(americane), ţepoasele opunţii etc., etc.
Locuitorii Mediteranei s-au arătat îndeosebi iubitori de pomi. Vorbind de
agricultură, Varro ne spune că Italia era toată o grădină (tota pomarium), dar fa-
ţă de pădure au fost vitregi, au nimicit-o prosteşte, pentru a întinde păşunile sau
chiar prefăcând-o în cărbuni. Azi au mai rămas numai nişte tufişuri (machie)
bune doar pentru capre.
Şi umezeala atmosferei poate fi schimbată de om. În mlaştinile
Mediteranei, unele născute după tăierea pădurii, aerul ajunsese
plin de aburi, ca într-o seră. Era destul să întârzii o noapte în smâr-
curile pontice, ca să capeţi friguri, deseori mortale (malaria). Azi,
pe acolo, unde mlaştinile au fost secate, aerul a devenit mai uscat
şi mai sănătos. Din contra, în pustia californiană, unde seceta şi
căldura erau excesive („valea morţii”), crearea unui mare lac a as-
tâmpărat arşiţa regiunii.
Până şi vântul, cât e de slobod, şi tot poate fi înfrânat uneori de
om, sădind „perdele de pădure” care rup tăria vântului. În mo-
mentul de faţă, Statele Unite caută să îndrepte neajunsurile climei
de prerie, plantând „batalioanele” de păduri, spre a ocroti lanurile
de cereale, semănate la adăpostul lor.
În sfârşit, omul poate schimba şi compoziţia atmosferei. Pădu-
rea de ozon. Unde pădurea e tăiată, aerul e mai puţin oxigenat, u-
mezeala scade, temperatura medie creşte cu 1 grad; vântul ajunge
de trei ori mai puternic, iar zăpada se topeşte cu 4 zile mai târziu.
2). R e a c ţ i u n e a a s u p r a h i d r o s f e r e i. Cu apele
continentale, omul face mii şi milioane de experienţe, îndreptând
curgerea apei, potrivit cu nevoile sale.
Izvoarele sunt „captate”, 94a-

dică apa nu e lăsată să curgă în
voie,with
PDF created ci pdfFactory Pro şipote,
e strunită prin trial version www.pdffactory.com
Cursul canalizat al Rinului de
mijloc. La mijloc se vede canalul.
Mainz. Azi râul pare mai mult un canal săpat de mâna omului.
Dunărea, de asemenea, Sulina curge acum printre maluri arti-
ficiale. E destul să privim harta râurilor Angliei, Franţei, Germa-
niei etc., spre a vedea cât de mult, voinţa omului a schimbat cursul
apelor.
Multe semne arată „civilizaţia” unei ţări: drumurile, semănăturile, păduri-
le, dar mai ales starea râurilor. Albia sălbatică, plină de bolovani, de prundiş ori
nisip, acoperită sau nu de vegetaţie, dar mai largă decât trebuie, e semn de săl-
băticia apei şi lipsă de priveghere a omului. În ţările cu multă grijă pentru pă-
mânt, coastele munţilor şi ale dealurilor, precum şi luncile râurilor sunt întărite
cu păduri semănate înadins, aşa că malul apelor este apărat. Râul întreg e îm-
blânzit, adică „umanizat”, nu e lăsat să rătăcească sălbatic, la voia întâmplării.
Până şi curenţii oceanici intră în planul schimbărilor la care se
gândeşte omul. O parte din apele curentului rece de lângă Labra-
dor, e vorba să fie abătută printr-un stăvilar între Terra-Nova şi
peninsula vecină, spre a nu mai intra în Estuarul Sf. Laurenţiu. De
canalele care unesc mările, nu mai amintim.
În sfârşit, chiar valurile oceanului sunt în oarecare măsură sub
puterea omului. Pe timp de furtună, marinarii varsă împrejurul va-
sului ulei, care se întinde ca o pânză subţire peste valuri şi împie-
dică săltarea sălbatică a apei.
3). R e a c ţ i u n e a c o n t r a u s c a t u l u i. Lucrând pă-
mântul, spre a scoate din el pâinea de toate zilele, omul a ajuns u-
95

Gura Sulinei. Se vede că malul e îndreptat de mâna omului
nul dintre agenţii cei mai puternici în schimbarea scoarţei. Mi-
lioane de plugari zgârie faţa solului şi o lasă în voia vânturilor şi a
ploilor. Pe timp de furtună, cantităţi uriaşe de praf şi de ţărână
sunt spulberate în mări, de unde nu se mai întorc. În Dobrogea,
vânturile sunt uneori atât de puternice, încât acoperă drumurile cu
ţărâna arăturilor, aruncând praful până în largul mării.
Dar şi mai mari schimbări aduce omul pe altă cale: tăind pădu-
rile şi lăsând apele să se sălbăticească. Am spus că munţii dimpre-
jurul Mediteranei au ajuns schelete: stânci şi râpi urâcioase, ca
nişte pecingini. Din contra, unde omul e grijnic, chiar ţinuturi goa-
le s-au îmbrăcat. Unde odinioară vântul mişca dune mari cât dea-
lurile, în vestitele „landes” ale Gasconiei, faţa pământului s-a li-
niştit acum. O imensă pădure acoperă nisipul, iar industria lemnu-
lui a schimbat felul de viaţă a oamenilor. Aiurea, sate şi oraşe au
fost scăpate de năvala dunelor, numai prin silinţa omenească.
Uneori, omul chiar creează înadins unele forme de relief. În
Arhipelagul Solomon, lângă Insula Mala, sunt vreo câteva insule
mici, făcute de localnici, din stânci de corali, ca să le slujească de
adăpost la vreme de nevoie. Cele mai mici abia au loc pentru 2-3
colibe, cele mai mari adăpostesc până la 300 de suflete.
96

Vedere din
Carpaţi.
Jos apără
pădurea, sus
coastele sunt
ruinate de ape
În sfârşit, omul s-a încumetat, numai cu puterea sa, să stră-

pungă şi munţi întregi, săpând tunele. În loc de a se mai sui peste
culmea munţilor sau peste pasuri înalte, azi trenurile intră în inima
muntelui şi, după scurt timp, răspund în partea cealaltă. Tot aşa,
istmurile, care împiedicau navigaţia, au fost tăiate. Ba e vorba să
se sape tunele şi sub unele strâmtori, dând putinţa trenurilor să
circule şi pe sub mare (Canalul Mânecii, strâmtoarea Gibraltar). În
subsol, omul a săpat ca o cârtiţă cotloane lungi şi adânci spre a
scoate sarea şi metalele, cărbunii, fosfaţii şi petrolul. Unele sonde
au ajuns până la 4262 m. (Texas).
În sfârşit, trebuie să amintim şi de schimbarea solului prin în-
grăşăminte. Am arătat că unele insule au atâta guano, încât se pot
îngrăşa cu el lanuri întregi: fosfaţii fac la fel. De asemenea, semă-
nând plantele într-o anume ordine, pe câmpurile de arătură, pot fi
sporite materiile azotoase, prin acumularea azotului din aer. Iar în
alte părţi, turbăriile pot fi schimbate în pământ de arătură, ori fac
loc pădurii în tundră.
În genere, putem afirma că „omul sfinţeşte locul”, după cum
tot omul îl şi ruinează şi batjocoreşte când nu-şi înţelege interesul.
4). R e a c ţ i u n e a a s u p r a p l a n t e l o r ş i a n i m a- l e l
o r . Acum o sută şi ceva de ani, Humboldt, un învăţat care
călătorise din America până în mijlocul Asiei, cunoscând faţa pă-
mântului în amândouă emisferele, zicea aşa: „Popoarele poartă
haina (la livrée) ţinuturilor unde locuiesc”. Lucrul e adevărat, dacă
ne gândim la eskimosul îmbrăcat cu blănurile animalelor polare,
la mongolul îmbrăcat (şi el, ca şi cortul) cu pâsla făcută din lâna
cămilelor, oilor şi a altor ierbivore ale stepei, şi la negrul ecuatori-
97

al, a cărui îmbrăcăminte e uneori o cingătoare de scoarţă, de care
femeile atârnă câteva frunze. E vădit lucru că mediul pune tiparul
lui pe viaţa omenească (haina, locuinţa, hrana etc.). Dar vorba lui
Humboldt a fost adevărată mai ales pentru trecut, când omul era
încă prea slab în faţa naturii. Azi, lucrul stă altfel. Pe măsură ce o-
mul a descoperit tot mai multe unelte, el a „reacţionat” din ce în
ce mai energic asupra naturii, iar influenţa lui s-a simţit mai ales
în schimbarea vegetaţiei şi a grupării animalelor. Putem zice că
cea mai mare parte a planetei „poartă azi îmbrăcămintea (livrea-
ua!) pe care i-a dat-o omul”. Iată câteva dovezi. Am arătat cât de
apăsătoare este pădurea ecuatorială penrtu om. Totuşi, n-a lipsit
nici reacţiunea fiinţei omeneşti. Sălbaticul, ajutat de unelte (întâi
de piatră, apoi de metal) a făcut goluri numeroase în pădurile din
lungul Ecuatorului. Şi anume, însărcinarea asta şi-a luat-o bărba-
tul. Înarmat cu un bicisnic topor de piatră, a îndrăznit să atace co-
drul! Tăietorul se suie până la doi metri (unde începe copacul a fi
oblu, adică deasupra rădăcinilor aşezate împrejurul trunchiului, ca
nişte strane) şi, sprijinit pe o chingă1 destul de lată, începe a tăia.
După ce a culcat la pământ destui copaci, îi lasă puţin să se usuce
şi le dă foc. Astfel, poiana e curăţată de pădure, adică ajunge „cu-
rătură”. Vorba vine… că doar nici focul nu poate mistui uşor atâta
lemnărie. Mulţi trunchi rămân pe jumătate nearşi, mai ales tulpi-
nile şi rădăcinile par nişte stânci negre, ieşite din pământul acope-
rit cu cenuşă. Apoi vin la rând femeile, care seamănă pe ici pe
colo mici strate de legume, de mei etc., etc. Totuşi, curătura nu
durează mult. Îndată ce locul îngrăşat cu cenuşă nu mai e rodnic,
sălbaticul se mută mai departe şi, ajutat de foc, sparge aiurea bun-
getul pădurii, ca să facă o curătură nouă; iar cea veche, în câţiva
ani ajunge iarăşi pădure, deoarece vegetaţia ecuatorială creşte
grozav de repede.
1
Chinga este o fâşie destul de lungă spre a cuprinde şi trunchiul, şi pe o-
mul care se lasă în spate pe chingă, proptindu-şi tălpile picioarelor pe copac.
Fâşia aceasta e un mijloc de a umbla pe trunchiul unui copac, păşind pe el, ca şi
cum ar fi orizontal, ca o punte.
98

Dealuri dezgolite, spre a face loc sondelor
care înaintează din Prahova spre Buzău.
Aşa mergeau lucrurile înainte vreme. Azi însă, pe unde au pă-

truns europenii cu uneltele lor şi interesele lor, chiar pădurea e-
cuatorială a început să fie strâmtorată. Aşa s-a întâmplat, de pildă,
pe la izvoarele lui Congo, unde e Katanga1.
1
Ţinutul minier de la Katanga. În 1910, nu era pe acolo o colibă măcar.
Descoperindu-se însă zăcăminte de aramă, pământul a fost curăţat de pădure şi,
ca din pământ, au ieşit o mulţime de fabrici. S-a găsit nu numai aramă, dar şi
aur şi radium. Belgienii au monopolul acestei averi mai scumpă decât toate
pietrele scumpe şi toate metalele nobile. Azi, găsim acolo unele lângă altele ex-
ploatări de aramă, de aur, staniu, fier, grafit, cărbune şi manganez. Pe temeiul
cărbunelui şi a electricităţii scoasă din căderile de apă, în mai puţin de 20 de
ani, s-a ivit în mijlocul Africii un oraş de tip american, Elisabetville. Drumul de
fier duce şi aduce acum pe călători până în ţinutul în care Livingstone, doborât
de friguri, abia a pătruns în secolul trecut spre a împlini golurile hărţii… El a
fost cel dintâi om alb, pe care îl vedeau locuitorii acelor ţinuturi. Negrii umblau
pe atunci cu pielea goală şi erau curioşi să afle dacă încălţămintea omului alb e
tot una cu pielea lui…!
Astăzi, aceiaşi negri lucrează în fabrică, au locuinţe clădite după nevoile
traiului modern, iar numărul automobilelor întrece numărul locuitorilor. Cine
mai bănuieşte acum, în faţa coşurilor de uzină şi a pământului stropit cu piatră
vânătă sau a copacilor uscaţi de aburii otrăvitori ai fabricilor, cine mai crede că
faţa pământului era acoperită acolo de o vegetaţie sălbatică, neatinsă încă de
mâna omului! Pe unde era pădure şi ierburi sălbatice, acum se ridică „zgârie-
nori”. Din vânător ori agricultor cu săpăliga, negrul a ajuns „uvrier”, ca cei din
99

În alte regiuni, din contra, omul ocroteşte vegetaţia.
Mai întâi, le apără de foc. Din scânteile trenurilor, din cărbunii uitaţi de vâ-
nători şi chiar din trăsnete, se aprind uneori focuri groaznice. Acum vreo 20 de
ani, în „Taigaua” siberiană, un foc a mistuit o pădure de 150.000 km, cât
jumătate din România, iar fumul şi funinginea au stricat tot fânul şi toate
semănăturile, deoarece fumăria s-a întins peste un ţinut aproape ca de la Nistru
până în Oceanul Atlantic! De aceea, s-au luat măsuri în multe ţări, să rămână
liberă o fâşie de cel puţin 20 m. pe lângă calea ferată. Căci toate pădurile se pot
aprinde, dar mai ales cele de brad. Copacii frunzoşi nu lasă flacăra să se întindă,
pe când brazii (coniferele) fiind bogaţi în răşină şi cu frunze subţiri ca acele, se
aprind cu mare înlesnire, mai ales că „perele de brad” (fructul), îndată ce sunt
atinse de flacără, plesnesc ca nişte grenade şi trimit scânteile mai departe. Aşa
stând lucrurile, se sapă din timp şanţuri adânci, spre a opri flacăra şi se zidesc
chiar turnuri de veghe, de unde pădurarii dau de veste, unde s-a ivit focul. În A-
ţările industriale ale Europei. Din pădure a intrat de-a dreptul în fabrică. Atât de
repede e reacţiunea omului asupra naturii.
În cazul citat e vorba de nimicirea vegetaţiei. Iată un exemplu de schim-
bare în bine a pădurii ecuatoriale. Arborele de cauciuc, ca toţi arborii de la Ecu-
ator, cresc amestecaţi la întâmplare. Adunătorul de gumă rătăcea zile întregi
până găsea unul. Azi, el a fost plantat în Peninsula Malaka şi alte insule din
Mediterana asiatică, aşa că avem păduri omogene, nu împestriţate. Şi, de bună
seamă, aşa se va face şi cu alte soiuri de copaci. Pe coasta Guineii, de exemplu,
abia găseşti un trunchi de akaju în 10 ha de pădure. Tot aşa abanosul in Mada-
gascar. De aceea, în pădurile ţărilor calde, abia poţi scoate 10-20 mc. Dintr-un
hectar, pe când în ţările temperate găsim de 20 ori mai mult lemn bun de ex-
ploatat, deoarece pădurile acestea sunt îngrijite, unele chiar semănate înadins.
Dar schimbarea pădurii e puţin lucru faţă de amestecul europenilor. Pentru
nevoile vânătoarei, suprafeţe imense din stepă erau aprinse în fiecare an. Astfel,
în Sudan, stepa s-a întins în paguba pădurii, fiind ajutată de om. Acum, france-
zii caută să stăvilească răul, ferind de foc pădurile galerii. În ţările temperate în-
să, vechea stepă a pierit aproape întreagă, făcând loc semănăturilor de cereale.
Nu numai atât. Şi pădurile au fost nimicite pe întinderi uriaşe. În China de pil-
dă, copacul a ajuns o raritate. Localnicii nu mai ştiu ce e focul cu lemne, ci nu-
mai cu strujeni şi paie, iar căldările sunt făcute înadins cu fundul mai subţire,
pentru ca apa să fiarbă mai repede. Urmarea a fost că nu numai vegetaţia a fost
cu totul schimbată, dar şi scoarţa pământului a fost adânc modificată. Munţii şi
dealurile sunt pline de râpe. China pare plină de pecingini… Aproape la fel au
făcut şi Statele Unite, dar acum lucrează din răsputeri, să împădurească râpile
goale şi să apere pădurile, câte mai sunt, de toate primejdiile.
100

merica, sunt avioane care patrulează deasupra pădurilor, să le păzească de foc.
Însă omul se mai amestecă şi altfel în viaţa pădurilor, luptând
contra unor insecte care sunt tot aşa de primejdioase, ca şi focul.
În 1895, un fluture a prăpădit în Boemia peste 40.000 ha de pă-
dure. În astfel de împrejurări, ţările cu bună gospodărie stropesc
pădurile, după cum sunt stropite şi viile, pe timp de mană. Din a-
vion, cu pompe anume, pădurea e învăluită într-o ploaie de
„soluţie” care ucide numai insecta cea vrăjmaşă. Putem zice, aşa-
dar, că azi, cea mai mare parte din vegetaţia planetei nu e naturală,
ci schimbată. Pădurile tot au mai scăpat, îndeosebi cele ecua-
toriale, dar în ţările civilizate şi pădurile sunt semănate (În Ger-
mania 75% din păduri sunt puse de om). În fine, în stepe, iarba săl-
batică de odinioară a pierit mai peste tot, spre a face loc unor la-
nuri uriaşe de cereale şi altor plante de mare preţ. În curând, tot
pământul va purta haina (livreaua, cum zicea Humboldt) dată de
mâna omului.
Iar la această uriaşă prefacere a biosferei trebuie să adăugăm şi
schimbarea adâncă în felul şi gruparea animalelor. Specii întregi
au pierit. Cirezile de bizoni, care umpleau preria lui Mississippi,
nu mai departe decât la mijlocul secolului trecut, au pierit. (Abia
dacă a mai rămas o ceată răzleţită în pădurile Canadei). În Europa,
zimbrii au pierit cu totul. Tot aşa castorii, destul de numeroşi şi pe
la noi acum vreo mie de ani, le-a rămas pe ici pe acolo numele
(Brebu). În ţările calde, la fel: elefanţii umpleau pădurile din nor-
dul Africii, aşa că Hanibal îşi scotea „remonta” numai din Mauri-
tania. Azi nu mai e pe acolo nici unul; struţul de asemenea a pierit,
iar leul e şi el pe cale să piară. Noroc că elefantul s-a mai păstrat
în mijlocul Africii şi în pădurile Indiei.
În schimb, ţările temperate au văzut ivindu-se în secolul din
urmă cirezi şi turme de animale domestice, numărând cu zecile de
milioane - mai multe decât toate sălbăticiunile de altădată. (Cor-
nutele Argentinei şi ale Australiei trec uneori peste suta de milioa-
ne, scad de secetă şi boli, apoi iarăşi se ridică sub îngrijirile omu-
lui). Ba, în anii din urmă, înspăimântat de urmările faptelor lui ne-
chibzuite, omul a început să apere şi unele sălbăticiuni, făcând, în
toate continentele, „rezerve” şi „parcuri naţionale”, unde vânătoa-
rea nu e îngăduită. S-au stabilit apoi şi reguli de vânătoare şi de
pescuit, pentru cruţarea animalelor vrednice de păstrare: foci,
balene, elefanţi, cerbi etc., etc.
101

Pentru a împlini însă lista isprăvilor în ce priveşte schimbarea
biosferei, se cuvine să amintim că însăşi specia umană a suferit pe
urma lăcomiei şi cruzimii omului (chiar şi a celui mai civilizat).
Cât timp omul a fost slab, avea unelte şi arme puţine, fiecare gru-
pare omenească trăia, pe cât putea, izolată, punând ca hotar între
ea şi vecini păduri pustii, râuri mari, etc. Lungă vreme, orizontul
fiecărui neam a fost îngust de tot. Până acum două mii şi ceva de
ani, chiar popoare foarte civilizate, ca cele de lângă Mediterana,
nu ştiau mai nimic de lumea galbenă din răsăritul Asiei, de care e-
ra despărţită prin marea cocoaşă a Pamirului şi a Tibetului; iar
despre lumea neagră de dincolo de Sahara, tot aşa. Cât despre
Melanesia, Polinesia şi pieile roşii, nici nu visa, cu toate că erau şi
pe acolo câteva popoare cu mare civilizaţie. Despre peruvieni,
mexicani şi Maya, anticii ştiau tot atât de puţin, ca şi despre vietă-
ţile din Planeta Marte. E destul să amintim că Arhipelagul Britanic
a fost înconjurat deplin abia pe la începutul erei creştine, iar Scan-
dinavia era încă socotită pe atunci ca o insulă.
Prim urmare, numai de două-trei mii de ani, a început a se lăr-
gi orizontul geografic al câtorva popoare care apoi au intrat înce-
tul cu încetul şi în cercul vieţii altora. După Alexandru Makedon
care a pătruns până în stepele Asiei centrale şi până la Indus, ro-
manii au ajuns stăpâni din Britania până în Arabia şi au început a-
şi arunca ochii dincolo de Sahara. Apoi, nomazii Asiei au pornit a
se vinderi între China şi Galia, stăbătând în curmeziş, toată Lu-
mea-Veche. În sfârşit, normanii păşesc şi peste Atlantic. Acum
patru secole, pământul a fost deplin înconjurat, iar corăbierii au
străbătut marele ocean planetar, încheind cercetarea (măcar în linii
mari) abia în ajunul Revoluţie Franceze, prin vestitele călătorii ale
lui Cook.
Ce s-a întâmplat? Alături de Revoluţia Franceză, a izbucnit o
revoluţie mai mare decât toate: revoluţia tehnică, numită „Indus-
tria Mare”: cu fabrici, trenuri, vapoare etc. Secolul al 19- lea a a-
juns astfel cel mai zbuciumat dintre toate: Europenii au năvălit
peste toate continentele, ducând pretutindeni mărfurile lor. În loc
de o cantitate limitată de mărfuri, cu un număr de lucrători limitat
102

şi cu preţuri limitate, cum fusese până atunci obiceiul1, s-a început
o fabricare nelimitată - maşina lucrează zi şi noapte, fără să obo-
sească şi cu un număr nelimitat de lucrători, cu preţuri de spe-
culă… Astfel, fabrica şi marfa de fabrică i-a adus pe europeni
peste mări şi peste ţări, să caute pieţe de desfacere şi pieţe de cum-
părat materii prime pentru fabrici. Urmarea a fost că păcatele eu-
ropenilor: alcoolul, praful de puşcă, armele ucigătoare, bolile ve-
nerice etc., s-au întins pe toată faţa pământului. Rase întregi au
fost primejduite ( pieile roşii); unele aproape stinse (polinezieni) şi
câteva ramuri ale omenirii nimicite pentru totdeauna (tazmanieni).
Cei bine înarmaţi, adică europenii, au dat năvală peste tot, unde e-
ra ceva de câştigat, iar pe pruncii omenirii (căci nişte prunci erau
bieţii sălbatici) i-au tratat ca pe nişte fiare. Englezii au făcut
vânătoare în regulă, până au stins pe tazmanieni. Americanii, atât
de bisericoşi, au pus şi otravă în izvoare, ca să ucidă pieile roşii, şi
nu s-au sfiit să le dea înadins haine de la cei morţi de boli molip-
sitoare (scarlatină, angină etc.), numai să stingă sămânţa stăpânilor
de altădată ai pământului american! Pe când invaziile barbarilor
asiatici au ruinat în Evul mediu doar cetăţile rămase din antichi-
tate, năvălitorii „civilizaţi” plecaţi din Europa, au nimicit neamuri
întregi. Arborele omenirii a fost pentru totdeauna ciuntit, deoarece
nu se ştie dacă nu cumva tocmai polinesienii, tasmanienii şi alte
mlădiţe mai tinere n-ar fi dat cu timpul roade mai alese decât ale
neamurilor europene. Invazia europeană peste celelalte continente
s-ar putea să rămână în judecata etnografiei şi a istoriei, ca cea
mai barbară dintre toate invaziile şi cea mai păgubitoare pentru
soarta omenirii.
C o n c l u z i e: Reacţiunea omului faţă de planetă a ajuns se-
col cu secol tot mai energică. Dobândind unelte şi arme, omul a
devenit cu timpul un supra-animal şi a schimbat nu numai faţa
planetei, dar s-a sluţit uneori şi pe sine însuşi, ca un furios, care îşi
răneşte propriu său corp.
Toate animalele care au dinţii, şi-i păstrează pentru nevoile hranei. Singur
omul a găsit cu cale să-şi scoată anume dinţi sănătoşi ori să-i pilească spre a le
1
) Sub regimul breslelor, se ştia câtă marfă trebuie în fiecare ţinut, câţi lu-
crători trebuie şi ce preţ se cuvine, atât muncitorului, cât şi mărfii. Concurenţa
era privită ca ceva ruşinos.
103

da altă formă, ca să-i facă mai frumoşi.
Nici un animal nu-şi găureşte nasul, urechile ori buzele. Unii sălbatici îşi
pun în buze nişte dopuri enorme. Australienii îşi găuresc nasul, iar urechile sunt
găurite mai la toate neamurile pământului.
Nuci un animal nu-şi strâmbă picioarele, ci le lasă cum sunt, ca să poată
umbla. Numai omul şi-a ciuntit picioarele! (In China, femeile îşi pocneau
picioarele, nelăsându-le să crească).
Dinţi piliţi Încălţămintea femeilor Capete turtite

chineze înadins
Nici un animal Nu-şi smulge unghiile şi nici nu-şi taie degetele. Unele
triburi sălbatice îşi taie anume un deget.
Nici un animal nu-şi acoperă pielea cu vopsele, cum face omul. Unii o şi
împung (tatuaj) spre a o înfrumuseţa; ba alţii o crestează, făcându-i răni foarte
dureroase şi zgândărindu-le, să nu se vindece, până nu creşte carnea în chip de
vărgi – ca dungile unui dovleac.
Negresă din ţinutul lui Zambezi Cicatrice în relief

(cu dop de piele în buza de sus)
104

Nici un animal, în afară de om, nu-şi ameţeşte creierul, înghiţind buruieni
ori băuturi otrăvitoare sau fumând, adică făcându-şi fum la nas cu plante veni-
noase. Nici o vietate nu-şi turteşte singură capul, ca să-l facă mai frumos!
Î n c h e i e r e: Lăsând însă la o parte rătăcirile omului, după

ce a ajuns supra-animal, putem afirma următoarele fapte pipăite:
1). N a t u r a p u n e s i g i l i u l e i a s u p r a o m u l u i.
Am arătat întipărirea atmosferei, a hidrosferei, litosferei şi biosfe-
rei asupra vieţii omeneşti.
Întâi, natura pune pecetea ei pe corpul omului, după cum se în-
tâmpla şi cu plantele şi cu animalele. În ţările calde, unde razele
soarelui dogoresc cumplit, nu putea trăi bine decât un soi de oa-
meni cu pielea neagră (cu mult pigment), care să-i apere de inso-
laţie. Rasa neagră, cu toate ramurile sale, e legată de regiunile cal-
de ale planetei.
În ţările reci, s-ar fi potrivit o piele mai grasă, care să-l apere
de îngheţ. Într-adevăr faţa eskimosului e grăsulie.
Pe câmpiile întinse şi mai ales în pustiu, unde omul se poate
rătăci repede, trebuiau oameni cu vedere forte ageră. Un tuareg
zăreşte de departe oaza. Îndată ce s-a arătat la orizont o caravană,
el îi şi numără cămilele, pe când călătorul european nu zăreşte în-
că nimic. Pustia, ca şi marea cu orizont vast, a făcut ochiul mai
ager.
În ţinuturile polare, unde vânătorul încremeneşte locului cea-
suri întregi, aşteptând să scoată foca botul din apă, eskimosul are
un miros atât de fin, încât e destul să se aplece deasupra unei găuri
de gheaţă, ca să-ţi spună dacă a fost de curând o vietate pe acolo,
ori e o gaură părăsită. În largul Oceanul Pacific, unde insulele sunt
lipsite uneori chiar de apă, omul s-a deprins şi cu apă sărată. Gus-
tul lui s-a mlădiat după lipsurile mediului geografic.
În sfârşit, în deşertul australian, unde hrana e aşa de rară,
omului îi trebuie o ureche foarte fină, să nu piardă nici o ocazie de
a întâlni ceva de vânat. Australianul aude orice fâşâit de frunză.
Urechea lui e atât de ageră, încât, când doi se întâlnesc, vorba lor
continuă chiar după ce trec unul de altul. Un călător vede cu mi-
rare că sălbaticul, luat ca tovarăş de drum, „vorbeşte singur”, pe
când el nu face altceva, decât să continue dialogul cu australianul
pe care îl întâlnise adineauri…
105

Dar nu numai organele simţurilor, ci şi alte părţi ale corpului
au primit modificări potrivite cu nevoile vieţii. Peruvienii, de pil-
dă, fiindcă trăiesc pe un podiş înalt, unde aerul este rar şi au oxi-
gen mai puţin, au dobândit un piept lat şi un plămân mare, ca să
poată cuprinde dintr-o dată o cantitate mai mare de aer, fără să-şi
ostenească corpul, inspirând cu greutate. Pentru aerul rar şi uscat
al podişului, un astfel de piept şi plămân e o mare înlesnire. Dar
coborâţi în câmpia Fluviului Amazoanelor, ca muncitori, cei cu
pieptul lat au pierit ca muştele, din cauza aerului umed şi cald.
Pentru regiunea aceasta, pieptul şi plămânul mai îngust este mai
potrivit. De asemenea, islandezii, fiindcă trăiesc într-o ţară rece şi
umedă, suferă de frig şi capătă multe boli de piept. Pentru ei ar fi
fost mai potrivit să nu pătrundă dintr-o dată în plămâni prea mult
aer rece. Într-adevăr, gâturile lor sunt ceva mai înguste, spre a feri
plămânul de răceală.
În sfârşit, putem să mai amintim şi o modificare a scheletului.
Deprinşi să doarmă unde se întâmplă, boşimanii se fac covrig în
culcuş, ca să nu le fie frig. Urmarea e că şira spinării lor e mai
elastică decât la alţii; se pot ghemui, cum obişnuiesc câinii, în
timp de iarnă.
Din toate faptele acestea, iese o încheiere: Omul este o fiinţă
destul de plastică. După cum ceara, lutul sau altă materie moale
poate fi mlădiată în multe chipuri, tot aşa şi omul s-a putut mlădia
după împrejurările mediului, dobândind în lupta pentru existenţă
anume însuşiri şi chiar unele dispoziţii organice, potrivite împre-
jurărilor ţării în care trăieşte ( de ex. deprinderea cu apa sărată).
Se cuvine deci să amintim însă un lucru: Natura lucrează asupra omului cu
multe mijloace. Comparaţia cu sigiliul şi ceara sau lutul poate înşela. Să nu ui-
tăm că întipărirea unei acţiuni asupra corpului presupune timp foarte lung. Am
arătat că negrii au fost, de bună seamă, mai albi odinioară, dovadă pruncii lor,
şi numai cu timpul pielea rasei negre s-a umplut cu pigment, cum o vedem azi.
II. R e a c ţ i u n e a. În schimbarea aceasta trebuie să ţinem
seama şi de „reacţiunea” deosebită a organismului omenesc, adică
de capacitatea mai mare sau mai mică de a varia. Nu toate speciile
au aceeaşi putinţă de a da naştere la varietăţi. Unele vietăţi au stră-
bătut lungi perioade geologice, fără să se modifice. Aşadar, şi în
cazul omului, trebuie să ţinem socoteală de înlesnirea mai mare
sau mai mică de a se mlădia după mediu.
106

E drept că natura apucă uneori o cale mai scurtă: suprimă pe cei care nu se
pot adapta şi păstrează numai pe cei care au însuşiri potrivite cu mediul. Am a-
rătat că cei cu piepturile largi pier, dacă se coboară în câmpie, iar cei cu piep-
turile înguste pier, dacă se suie pe podiş. „Selecţia” e deci un factor care trebuie
ţinut în seamă, când e vorba de felul cum omul a luat în stăpânire planeta, adap-
tându-se mediului. „Natura alege”. Oare ar putea păstra Australia pe vânătorul
„greu de ureche”? Poate conduce caravana în Sahara un tuareg cu vederea
scurtă? etc.
Însă, atât selecţiunea, cât şi capacitatea de adaptare organică, sunt greu de
urmărit. Multe fapte au rămas încă nedescurcate. De pildă, s-a băgat de seamă
că urmaşii familiilor europene, crescuţi în America, dobândesc o statură mai
înaltă decât a părinţilor. De ce? Lucrul nu e încă lămurit.
III. S u f l e t u l. Un alt fapt, care trebuie ţinut în seamă, e îm-
prejurarea că natura pune pecetea ei nu numai pe corpul oameni-
lor, ci şi pe sufletul lor.
Muntele face pe om nu numai sprinten la picior, ci şi îndrăz-
neţ, îl deprinde cu libertatea, aşa că nu primeşte uşor asuprirea,
chiar când e unul singur contra tuturor (Wihelm Tell).
Marea de asemenea e o şcoală de curaj. Fie pentru pescuit, fie
pentru negoţ şi piraterie, ea deprinde pe om să intre în lupta cu
„necunoscutul” (Normanii). Scandinavii, locuitorii arhipelagului
britanic sau ai celor trei mediterane caraibi, fenicieni, greci, mala-
iezi sunt oameni crescuţi în luptă cu pericolele mării.
Norvegianul, de pildă, e în fiecare clipă legat de mare. Ca să treacă fiordul
la vecin - luntrea; la pescuit - luntrea; la biserică - luntrea; la târg pentru vânzări
şi cumpărături - luntrea. Ţărmurenii aceştia sunt un fel de amfibii, după cum şi
ţara lor este un amestec de mare şi de munte, aşa că străinul nici nu ştie în Nor-
vegia, dacă e între insule ori în peninsule sau în fundul golfului, ori aproape de
ţărmul adevărat al Oceanului (Shackespeare şi Ibsen sunt suflete în care s-a re-
flectat asprimea mărilor nordice, pline de neguri şi vânturi mari).
S t e p a, de asemenea, a obişnuit (cel puţin pe nomazi) cu
multă disciplină, iar caii şi cămilele i-au ajutat să străbată mari de-
părtări pentru războaie şi pradă.
Din contra, câmpia bună de arat, ca şi dealurile ademenitoare
prin pometurile ce leagă pe om de pământ, sunt mai degrabă o
şcoală de pace şi de blândeţe.
Putem spune că sunt atâtea „case de educaţie”, câte medii ge-
ografice sunt. Dar omul, după ce a primit tiparul ţinutului în care a
107

stăruit multe secole, de la un timp a ajuns el însuşi modelator al
planetei, întocmindu-şi singur „casa de educaţie” potrivit cu
nevoile sale.
P r o b l e m a a n t r o p o g e o g r a f i e i. Terminând partea
privitoare la Antropogeografie, este nimerit să lămurim acum mai
de aproape câteva idei: Am arătat ce se înţelege prin mediu geo-
grafic. Am înşirat pe scurt unele fapte, din care se vede cum na-
tura, adică mediul geografic lucrează asupra omului şi în ce fel
omul reacţionează asupra naturii, iar scopul antropogeografiei am
spus că este studierea acestor acţiuni şi reacţiuni.
Se cuvine să ţinem seama că învăţaţii au încercat de multă vre-
me să descurce această grea problemă. Cel mai însemnat în ve-
chime a fost marele medic Hipocrat; el a şi scris o carte „Despre
aer, apă şi locuri”, căutând să dovedească în ce chip mediul geo-
grafic (îndeosebi clima) lucrează asupra oamenilor. Hipocrat sfă-
tuieşte pe doctori să cerceteze întâi împrejurările mediului local,
dacă vor să poată vindeca pe bolnavi. „Cu anotimpurile se schim-
bă şi starea corpului omenesc”, zice el.
Dar şi reacţiunea omului asupra naturii a fost cunoscută încă
din antichitate. Strabo (cel mai mare geograf din vechime) spune
lămurit: nu ţara lor (Atica) a ridicat pe atenieni mai presus de
spartani; nu aşezarea geografică a înălţat pe babilonieni şi pe egip-
teni, ci munca şi silinţa lor proprie.
Însă cercetările antropogeografice n-au înaintat lungă vreme.
Geografia începuse să devină ştiinţă exactă în cercetările asupra
atmosferei (climatologie), asupra hidrosferei (oceanografie), asu-
pra litosferei (morfologia terestră) şi asupra biosferei (geografia
plantelor şi animalelor), dar în ce priveşte „geografia omului”,
lucrul mergea mult mai greu. De obicei, se afirmau numai fapte a-
proximative. Chiar oameni de mare renume spuneau lucruri cu to-
tul pripite. Un mare istoric englez1, foarte doritor să întemeieze
istoria pe geografie, afirma, de pildă, că în America de Nord, ome-
nirea n-a putut ajunge la mare înflorire, deoarece continentul are
un cusur: umezeala e pe partea de la răsărit, iar apusul e bântuit de
1
Istoricul se chema Buckle, un om cu multă învăţătură şi foarte preţuit în
secolul trecut. A fost citit mult şi la noi, când geografia era încă puţin cunoscută
istoricilor (când Hasdeu scria că „Bărăganul este o pustie mlăştinoasă”, adică
un fel de „Sahara” a Daciei!).
108

secetă şi de căldură mare. Acolo însă, unde continentul american
începe să se subţieze, iar căldura din apus se poate întâlni cu u-
mezeala de la răsărit, pieile roşii au ajuns la o mare civilizaţie
(Mexicul). Cine cunoaşte geografia podişului mexican, ştie că nu-
mai umed nu este acel podiş. Una din cauzele înfloririi Mexicului
e tocmai lipsa de umezeală şi nevoia de a face irigaţii.
A venit deci un geograf (Fr. Ratzel) care a căutat cel dintâi să
arate precis ce se cuvine mediului fizic, precum şi partea cuvenită
omului. Spre deosebire de Hipocrat şi alţii, care atribuiau mediului
o înrâurire prea mare, Ratzel a pus în dreaptă lumină şi rolul re-
acţiunii omului asupra naturii. „Sufletul omenesc, zice el, este un
fenomen cu totul nou pe planeta noastră, mai original şi mai pu-
ternic decât tot ce cunoscuse dezvoltarea vieţii pe pământ înainte
de om”.
Astfel, cu opera lui Ratzel (1882), s-a întemeiat şi geografia
omului, adică Antropogeografia, ca ştiinţă.
Se cade să luăm seama că una e ivirea unui nume, şi alta este ivirea ştiinţei
însăşi. Când zicem: geografia este ştiinţa despre pământ, antopologia este şti-
inţa de spre om, astronomia este ştiinţa despre astre…, astfel de definiţii
verbale nu lămuresc aproape nimic. E ca şi cum ai scrie pe o uşă: aici se găseşte
cutare lucru, dar nu poţi deschide uşa, să vezi ce e şi cum e. Abia după ce o şti-
inţă s-a închegat, i se poate da o definiţie lămurită, arătând exact cuprinsul ei.
De pildă, se zicea: geografia este ştiinţa despre pământ. De pământ se ocu-
pă însă şi geologia, geodezia şi alte ştiinţe. Când zicem însă: geografia este şti-
inţa care se ocupă cu legătura celor patru învelişuri planetare (privite atât sta-
tic, cât şi dinamic) din punctul de vedere al masei, ştim exact obiectul şi margi-
nile geografiei.
Acum, ca urmare a faptelor înşirate în acest capitol, putem defini şi antro-
pogeografia: ea e ramura geografiei, care cercetează legăturile dintre cele patru
învelişuri ale planetei şi om, urmărind atât acţiunea mediului asupra omenirii,
cât şi reacţiunea omului asupra acestor învelişuri.
Ca şi în geografia fizică, plecăm de la hartă, unde vedem toată omenirea,
începând cu cele mai mici aşezări omeneşti (locuinţe) şi sfârşind cu marele a-
glomerări urbane. Apoi, prin observare la faţa locului, urmărim pas cu pas le-
găturile (acţiuni şi reacţiuni) dintre om şi pământul care a fost şi este „casa de
educaţie a genului omenesc”.
109

110

Simion Mehedinti Antropogeografia PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Simion Mehedinti Antropogeografia PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

SIMION MEHEDINŢI ŞI ,,CĂRŢILE DIDACTICE”

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

şi prin organizarea concentrică a materiei. ,,S-a hotărât ca

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Manualul reprezintă un factor hotărâtor în procesul de

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

şi implicit a lecţiei, este sporită prin ,,lecturile geografice” care

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PREFAŢĂ LA EDlŢIA a IV-a

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

2). Cum se face legătura între mediul geografic şi om?

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

1). Influenţa atmosferei asupra omului

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

După cum omul s-a deprins în unele regiuni cu multă căldură,

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Din contra, când aerul este uscat, cor-

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Se vede bine cum câmpia şi Podişul moldo-dobrogean sunt scutite de guşă.

3. P u ţ u r i. Când apa nu iese singură în faţa pământului, sub

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Puţuri risipite în Bărăgan (Cârligul vrea să arate cumpăna.)

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Lacul Genevei e străbătut de la un mal la altul de bărci şi de vapoare

d). Lacuri-spita1. Uneori, apa lacurilor nu e dulce, ci plină de fel

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com