BIBLIOTECA *HISTORIA* 1.

iimmummminummiiiiiiiimumiummiminininummiiiiimminumniiiiimiuninummilimmimii

N. A. CONSTANTINESCU

RENOVATIA
ISTORIEI ROMANILOR
DE N. IORGA

EXTRAS lux ,,REVISTA ISTORIOr

mumummiliminumminumunimminuaimmininimmumumminumnimaiiimummummomiumm
VALEN II-DE-D1UNTE / 1940

www.dacoromanica.ro
BIBLIOTECA 1 ST.01? I CA. 1.
111111111111111111H11111111111111111MINHIHIHIMIUMINIUMMINIMIHNIIIHIHIHIMIHIMIHIHIMIDIO

N. A. CONSTANTINESCU

NOUA ISTORIE
A ROMANILOR
DE N. IORGA
EXTRAS DIN RE VISTA ISTORICI"

V ALENI1-DE-ISIUNTE / 1940
www.dacoromanica.ro
 PR ET A TA
In vara anului trecut, 1939, dupa o uriasa sfortare de patru
ani, a iesit la lumina al X-lea volum din Istoria Romanilor
de N. Iorga, prin care se incheie monumentala opera a celui
mai inalt ginditor si om de stiin0 al nostru pe care lumea
intreaga il aseaza intre fruntasil culturii de astazi.
Apari/ia unei lucrad de sintesa asupra Istoriel Nalionale este
marturia starii de spirit a une' epoci si a dirzeniel in sustinerea
teoretica a celor mal sfinte drepturi ce un popor are la via/a, la
libertate si la impartasirea civilisaliel.
Este bine stiut rostul ce avu pentru desvoltarea constiinlei
istorice si educalia politia a boierimii noastre circula/la, in
manuscris, a cronicilor lui Gr. Urechi, Miron Costin si altor
cronicari din secolul al XVII-lea; aparilia insa a Hronicului
Romano-Moldo-Vlahilor" al lui Dim. Cantemir, avu o insem-
natate mai mare : era, de sigur, suma silintilor stiinlifice ale unui
neam, in curs de un secol, in genul istoric si for/a de in' ves-
tigalle erudita a membrului Academiei din Berlin ; dar va-
loarea lui, mal presus de once, pentru noi, sta in noua congiinta
romana, tiintific si definitiv statornicita de marele invatat, des,-
chizator de drumuri noi in Istorie si in Geografie pentru intreaga
stiin/a europeana. Cantemir n'a fost de villa a opera lul n'a
electrisat la timp elita moldo-valaha pentru ca ea sa traga la
timp marile foloase ce erau de asteptat de la dinsa ; de villa
erdu atunci qi oamenii, dar mal ales vremile.
Mai fericltia orín urmari a fost opera istorica a corifeilor
ardeleni din secolul al XVIII-lea, din care a rasarit Cronica
Romdnilor a lui incaI (cu o versiune in limba latina care s'a
pierdut), si Istorla pentru inceputul Rominilor In Dacia" a lul
Petru Maior, cari gasiau in istoriografie cel mai decisiv argument

www.dacoromanica.ro
iV Preiata

pentru recipigarea drepturilor pierdute ale neamului ; aceste

c5rti au fáurit in primul rind corutiinta nationalcl ce insufleti pe
Romini in lupia pentru libertate din secolul al XIX-lea.
Inteun alt mare moment al neamulut, in epoca Untrii, s'a
tIparit marea colectiune a Cronicilor Rominiei de Kogalniceanu
s'a serios acea evanghelie a Unirii care a fost Istoria Romi-
nilor supt Mihai Viteazul" de N. Balcescu ; cei doi istorici faceau
din opera lor o arma a conOintei nationale triumfatoare, a luptei
eroice pentru Untre i neatirnare, infaptuite curind dupa aceia,
in Rominia din 1859 1.1877. Dar trebuia sa vía i la noi epoca
erudittei istorice spre a pregati catea unet sintese istorice inte-
metate pe izvoarele din bielpg editate in spirttul critic.
Cu un curai remarcabil a ,intreprins A. D. Xcnopol in grele
impreiurari, catea neflindu-i pregatita prin studil §i cercetari
partiale, pe temeiul materialului cunoscut pana atunci i adunat
de dinsul din izvoare", cea d'intaiu forma stntetica a Istoriei
nationale" (D. Onciul), intre 1838-1893: Istoria Rominilor din
Dacia Traband", careta n'a pregetat de a-i da, duna douazeci
de ani, revisuirea necesara, printr'o initiei e fulgeratoare" in
munca de citeva deccnii a unei generatii intregia (N. Iorga),
silintd ce i-a fost fatala grabindu,-i sfir§itLil; editia a III-a aparu
duna moartea lui in 14 volume, intre 1925-30. Deprins cu pro-
blernele economice §1 sociale §i stapin al metodei de a sistematisa
seriile istorice, Cu bate imperfectiunile de reconstituire a trecutului
supt *toste infatiOrile tul, Xenopol a dat tot cela ce putea sa dea
stiinta româneased la sfiqitul secolului al XIX-lea in acest domeniu1.
Dupa o jumatate de secol, aproape, de la editia intaia a celei
d'intaiu forme sintetice", studitle istorice au sporit vertiginos
ca i colectule de izvoare editate, lar in metoda istorica stapi-
ne0e astazi un alt sptrit. In mare parte aceasta se datorau neo-
bositei mund 1 cugetari istorice a d-lui N. Iorga. Pe de alta
parte, implinirea marelui ideal national de intregire a trunchiului
daco-romanic in Rominta din 1918, i0 cerca opera de istorie,
conceputd i executata in adevar ca o nona sintesa a desvoltarii
organice a poporului romdnesc de la inceputurile lui pana astazi.
lata de ce ni se daruie0e, acum, cartea menitA a fi nu numai
' Pentru vechile incercäri de a scrie o Istorte a Romanilor trtmet pe cetitor

La prepoasa vIntroducere bibliografic8" din Istoria Poporului romanesca, in 4

vol. de N. lorga, traducerea din timba germanä, ed Casa coa:elor, 19z2-8.

www.dacoromanica.ro
 Preiata V

ultimul cuvint al stiin/elor istorice cu privire la trecutul nostru,

dar in acelasi timp si indreptarul, nu prin frase invechite, ci
prin vibranta afirmalie sincera si intemeiata a mor adevaruri
eterne, definitiv cistlgate in stiiiq, pe care se razima noua
constiinla na/ionala.
A,3aruta in zece mari volume (cu Indevil si partes a II-a din
volumul I-tu fac 12 volume), opera intrece in dimensiuni
(4360 de pagini) tot ce i-a precedat in acest gen, de si autorul
putea sa o sale si in douazeci de volume, la fel de marl, fOra
sa se posta cuprinde tot ceia ce el insusi a scris asupra acestei
materii ca expunere sintetica pana in clipa aped/lei acesteia ;
valoarea si importanta ei consta in aceia ca nu ni-am putea
inchipui alta care sa vibreze de mal multa constiinla romaneasca,
sa infaliseze o succesiune de reconstituiri de o valoare supe-,
rioara si de o mai geniala patrundere a sensului desvoltarii
istorice a poporului romanesc.
Cirpacelii de fapte alipite cronologic si de biografii inadite,
din care se alcatula in buna parte Istoria Rominilor" la inaintasi
restauratorul studiilor istorice la Rornini, d. profesor N. Iorga,,
i-a opus de la inceput adevarata metoda istorica ce deriva din
conceppe sa organica privitor la vista popoarelor, conceptie
expusa cu tarie si noutate in Generalitali cu privire la studiile
istorice (1932) si realisata intaia ()era in Geschichte des ru-
mänischen Volkesa, I-II, 1905; faptul ca aceasta admirabila
sintesa s'a tradus abia intre 1922-28 in limba romina, a intirziat
mult timp salutarul efect ce urma sa eiba asupra istorlografiei
romine.
Istoria Rominilor", de N. Iorga care in edi/la francesa poarta
titlul si a Romanita/li Orientate", este nu numai sintesa perfect
incedrata pentru intaia oara in Istoria Universala, dar si in
parte, o presintare a acestei istorii, privite supt unghiul geografic
al Sud-Estului european, cu liniile largi si clare ale marilor
curente si fenomene de istorie a Lurnii care determina soarta
popoarelor ; pe acestea se razima lesatura faptelor marunte, cu
pulsa/ille de avint si de crealiune in once domeniu ale neamului
romanesc pe care autorul il urmareste necontenit in desvoltarea
sa unitara, fara a /ine sama de hotare, politice si in legaturile
ce se pot stabili pe tot intinsul parnintului romanesc, de-a lungul
secoletor. Pentru Wale oara marile fenomene ale Istoriei Lumii:

www.dacoromanica.ro
VI Prelala

Cuceritorli si orinduitorlia cart dau stramoOlor tract Sigíliul

Rome", Sintesele etnice, politice si culturale" din epoca nava-
lirilor, Ctitoril" de State nalionale, Cavalerlim, Vítejil", Mo-
narhii", Reformatorli", Revolulionarh", Uníficatorii" sí Intre,-
gitorli", se desvaluie ca factori de mina intaiu sí dau numele lor
epocilor noastre istorice determinate de eí ; astfel intreg trecutul
ni se infa/iseaza pe alte base in lumina Istoría
Acesta este rostul noei sintese ístorice, infaptuite prin cea mai
uriasa sfortare stiín/ifica a celui mai bine inzestrat sí mal bine
pregatit dintre istoricii, stapini ai intreguluí domeniu de Istorie
universal& cart puteau vre-odata a o infaptui mai bine. Astfel
conceputa, opera d-lui N. Iorga iese din cadrul producliilor
istorice care cer o continua primenire a materiel istorice In
report cu progre sul erudi/lei qi editarea de izvoare not, si se
inscrie printre operele de caracter permanent capatind o valoare
eterna. Ea va ramine ca cea mai desavir0ta visiune a destinuluí
acestui popor, fixind pentru totdeauna linille fundamentale in
desvoltarea sa istorica dar 0 valoarea, specificul creaVunii luí
culturale in raport cu alte popoare.
O singura ddr grea datorie a contractat generapa de astazi
fa; a de dinsa : aceia de a trage tot folosul ce se cuvine, asa cum
am fi dorit s'o faca genera/tile vecht fala de operele monitor
cronicarí si istorici, creatorii de constilnla politica sau naponala
din timpurile trecute. Ea va putea deveni atunci aceia ce se
cede sa fie : Evanghelia Neamului.
Maiu 1940.

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII
Pag.
PREFATA 3
Vol.
1'. STRAMO.$11 [De la origini p-la cca 100 ante Chr I. .
1. Stravecbile culturii [preistoricel C. I. . . . . . . 7
1. Paleolitic 2. Bronz 3 Asezári i indeletniciri p 7-9. - 4. Re-
ligie p. 9.-5. Nomenclatura si limba p. 10.
2. Rasele locale (C. II) p. 11; 1. Popoarele thrace p. 11.
2. Cimerieni, Sciti, Sarmati p. 12. - 3. Cetatile elenice p. 12.
3. Sin/cacle de rasa j de cultura (C. III) p 13: - 1. Scitici p.
13. = 2 Traca p. I t - 3. Iliricl p. 14. - 4. Celtii 5. llirii p. 15.
- 6. Macedunenii, 7. mitridate i Boirebista p 16.
SIGILIUL ROMEI (cca 100 a hr,) 17
1. Cuceritorii romani pánci la Donare (C. I.): I. Cucerire si colo-
nisare romana in Sud-Est p-la an 50 a, L hr. p. 19 - 2. Resis-
tenta traca' Boerebista p. 20. - 3 Romanii la Adriatica i Dunare
p. 2,1. - 4 Sinteea geto-greco-romana - 5 Romanisarea Sud-
Dunáreaná p. 21.
2 Cucerirea Daciei. Orcinduitcnii (C. II) p. 22 : - 1. Noua re-
galitate daca p 22. - 2. Domitian - 3. Traian p. 23. - 4 Or-
gantsarea -5. Problema colonisárii p. 24. - 6. Studiul zellor p
26. - 7. Orasele - 8. Caracterul material st moral al provinciei
Dacia p 27.
3. Apararea fi lichidarea of iciala a Daciei p. 291 - 1. Activitatea
Antoninilor p. 29. - 2. A treia fasi a Daciel - S. Problema du-
nareana p. 30 - 4. Párasirea Daciei p. 32.
OAMENII PAMANTULU1 (275-1000) 34
Considera çii asopra sistemci fi metodei 34
Amintirea lmperiului ( 1) p. 36 : 1. Autoritatea imperiali o.
36, - 2 Aspectill Daciei dupi 273 p. 37.
Crectitunea rotncineasca (C. II) p. 39 - 1. Forme de viata. - 2.
Religia crestiná p 39. - 3. Limba p. 40. - 4. Grupárile politice
fundamentale p. 41.
hure impciratul rman si Hanoi turanic" p. 42 : 1. Ostrogotii
in Moesia. - 2. In umbra lui Attila" p. 43. - 3. Conditiile vietii
populare p. 44.
Regimul lui lustinian : 1. Basa romana - 2 Romaniile popu-
lare p. 45. - 3. Rolul Gepizilor. - 4 Avarii 5. Problema slava
p. 46. - 6. Influente slavo-romanesti p. 47 - 7. Vlahiile, Schcile
p 48. - 8, Bulgarn p. 49. -9 Imprejurarile din jurul anului 100).
III. CTITORII (1000-1418) . . . . . . . . . . 51
1. Colaborciri/e (Rominilor co barbarii) 1. In taratul Ohridei p
51. - 2 Atingerea ardeleana cu Ungurii Voevodatul unitar al
Tirii Rominesti la 000 p. 52. - 3. Simbiosa romano-pecenega
4. Culaborarea cu Ungurii in Transilvania p 53. - 5. Simbiosa
rombo-cumaná p. 54.
2, Ctitoria duncireanci §i balcanicci : I. Viasca Dunireani p. 55.
- 2. A doua ctltorie: a Asinestilor, - 3. Autonomii la Vlahii din
Nord p. 56. -4. Navilirea Tatarilor. - 5 Starea politica si eco-
nomici a Romanilor supt juzi p 57.
3. Ctitoria independentci [a Tarii Ro:tu-mesa] p. 58. - 1. Consoli-
darca prin Basarab - 2. Discutia descalecarii p 59. - 3. Rapor-

www.dacoromanica.ro
VIII TABLA DE MATERII

Pag.
turile noulut Stat cu vecimi. - 4. Razboiul pentru Independenti
p. 60. - 5. Nicolae Alexandru, Ctitorti cei mari st influentele
externe p 61.
4 Ctitoria moldoveana. Vlaicu si Mircea: 1 Dublul descAlecat
in Moldova. -2 De-calecatul lui Bogdan la 1342 P. 62. - 3.
Politica lut Vlaicu p. 63. - 4 supt urmasii lor. - 5. Mircea p.
64. - 6. Diplomatia lui. - 7. Luptele pentru limare p. 65. - 8.
Schimbarea spiritului epocii p. 66. Conclusii p. 66.
IV. CAVALERII (1418-1552) 68
Explicarea titlului p. 68.
1. lnainte de Stefan cel-Mare , 1. Alexandru cel Bun p. 69. - 2.
Lupte de partid in Muntenia. = 3 loan Hunyadi p. 70.
2 Stefan-cel-Mare, aparatorul Europei crevine : I. Stefan si Vlad
Tepe p. 73 2 Noile orinduieli in Moldova p. 74
Pentru unitatea po/iticci : 1. Lupte pentru hegemonie p. 74.
- 2. Consecinte. - 3 Socoteala cu Polonia p. 76
Mostenirea lui $tefan cel Mare. 1. Consideratii generale as.
Ciroi ultime p. -t7. - 2. Bogdan III. -3. Doja, Stefanita, Neagoe,
Radu p. 78 - 4 Epoca lui Rares p 79. - 5. Catastrofa din 1538
si urmárile ei p. 81. - Cultura p 82.
V. VITEJ11 (1552-1615) 82
1. Boieri, Doamne si Domnisori : 1. Doamnele p. 83. - 2. Boie-
runea peste domni p. 84. - 3. Domnisorii p 85.
2 Vitejie si Cruciata : 1 Explicarea sensului vitejtoi. - 2. loan
Voda p. 86.
J. Factorii externi : influerge apusene rcisciritene: 1. Curentele
apusene p 87. - 2. Influenta sarba si greaci - 3. Prestigiul Dom-
nilor p. 88.
Factorii interni ai Unirii din 1599 : 1. Intervenfii in Ardeal.
2. incercari, de unire dinasticci, 3. [deja Daciei : p 89
5. Domnii : 1. Despot p. 91. - 2 Rolul lui Alexandru Mun-
teanul. - 3. Petru Schiopul p. 92. - 4. loan Vocli. - 5. Petru
Cercel p. 93. - 6. Mihai Viteazul p. 93. - 7. Radu Serban. - 8.
Incheiere p. 96.
VI. MONARHII (1615 17 N 97
Monarhia moderna st intrarea Tarilor romine in ritmul
p 97. Monarbia romana de forma bizantina : I. Domnia lui Radu
Mihnea p. 98. - 2. Opositia boerimii p 99 - 3. Monarhia bizan-
tina a lui Vasile Lupu p. 100. - 4 Intrecerea ctitoriilor domnesti
p. 101. - 5. Inflorirea lmperialismului bizantin p. 102 6 Curtea
monarhilor romani. - 7. lstoria p. 105. - 8. Problema monarhiei
pentru boieri. - 9. Mercenarii p. 106 - 10 Ritmul monarhic
p. 107.
Scaderea monarbiei romcine : 1. Reactiunea aristocratici p 108.
2. Restauratia puterii militare p. 109. - 3. Monada orientala a
lui Duca p. 110. - 4. Monarhia lui Duca, a lui Serban si rolul
lui C. Cantemir p. 111. - 5 N1:ron Costin
3 Monarbia culturala a luí Brcincoveanu. : I. Iscusinta lui po-
litica p. 112. - cultura. Ardealul p. 113 - 3. Efectele rizboiului
nordic p. 115 - 5. Sufletul rominesc. Incheiere 116.
VII. REFORMATORII (1716-1777) . . . 118
1. Fi/antropii i reformatorii din prima era" : 1. Pretudiul filan-
tropic p. 119. - 2. Domnii filantropi si reformatori p. 121. -
Ce este epoca Fanariota" ? 4. Nicolae Vocli - 5. Restauratia
Brincoventlor p. 122. - 6. Mihail Racovita p. 123. - 7. Refor-
mele Vtenei in Oltenia. - 8. Traditie si noi influente p. 124. -

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII IX

Pag.
9. Constantin Mavrocordat si restauratia. - 10. Efectele Ráz-
boiului p. 125.
Reformele primei ere : 1. Reforma sociali a lui C. Mavrocordat
p. 126. 2 si 3. Permanenta culturii rominesti p. 127.
Lupiele contra patronaju/uí f anariot, iesuit si a suzeranitatii
apciscitoare : 1. Dominatia Fanarului incepe dupi 1749, p. 127. - 2
Lupta ardeleana contra lesuitilor p. 129. - 3. Lupta boierilor
pentru o noui viatâ nationala p. 131. - 4. Bucovina p. 132
A doua era a Reformelor : 1. Influenta iluminismului in Ardeal.
- Dar si la Moldo Munteni p. 133. - 3. Reformelc lui Alex.

....
Ipsilanti. - 4. Adevirul asupra uciderii luí Gr. Ghica si sensul ei
p. 134. - 5. Consttinta nationali. lncheiere p. 135
VIII. REVOLUTIONARII (1777-1838) . . .
1. Revoluiionarii f i misccirile produse de el inainte de 1789: Pri-
mele tendinte revolutionare p. 137. - 2. Jaqueria" lui Horia p.
138. - 3. Libettatea romineasci inaintea Europei p. 139.
137

2. Supt revolutie : I. Miscarea din Ardeal p. 140. - 2. Intiiele

pitrunderi ale spiritului revolutionar in Principate (1792-1799) 141.
3. Crearea crezului roman prin cultura : 1. Centralisarea culturala
la Buda p. 142. - 2. Influenta spiritului pina la 1821 nationalis-
mul grecesc si actíunea nationalá a boierilor munténi p. 145. -
4. Scrisul cel nou p. 146.
Romcinii f i revolutiile nationale : 1. Crisa revolutionara din 1821
p. 147 - 2. Revendicarile din 1822 si Proiectul de Constitutie p.
148. - 3. Risunetul in literaturi p. 149
5. In jurul Regulamentului Organic : Redactarea lui. - 2. Desvol
tarea spiritului public intre 1828-34, p. 150. - 3. Lupta pentru
libertate interna. - 4. Caracterisarea epocii p. 151.
IX. UNIFICATORII 41838-1860) 153
Spiritu/ nou in lupta cu Protectoratul rusesc p. )54. - 1-2.
Domnii i apisarea ruseasci p. 154. - 3. Spiritul national in
literatura nota. - uontinuarea lupteí dintre 1840-48, p 155.
Miscarile revolurionare din 1848-9 1. Miscarea din Iasi. -
2. Fenomenul revolutionar in Ardeal p. 157 - 3. Miscarea din Bu-
curesti p. 157 - 4. Revolutia din P rdeal p. 158.
Cbestia romcineascci devine problema europeanci : 1-2. Continuarea
revolutiei peste e. Propaganda in Apus p. 159-60; 3. Raz-
boiul Crimeei p. 161.
De la Congresul din Paris pcina la Unirea prin Romani : - 1.
Originea ideii Unirii p 161 - 2. Mutarea chestieí Untrii in tara.
Alegerile falsificate p. 162 - 3. Alegerile sí Congresul din 1858.
Uníficarea prin Domnia lui Cuza- Voda, p. 164 Conclusii p. 165.
X. INTREGITOR11 (1866 1938) 169
Limuriri p. 169 - 1. Lupta pentru independenia : 1-2 Factorii
interni si externi p. 170 -. 3. Noua orientare a luiarol 1,-4. Ches-
tia rom din Austria p. 171 - 5 Spirit pan-rominesc. -
6. Crisa interna. - 7. Armistitiu intern. p. 173-8 Noul crez natio -
nal. 9-10 Neutralitatea i rázboiul p. 175 - 11. Situatia dupi 1878
p. 177 - 12. 20 de ani de dominatie ai Coroanei" p. 178.
Lupta pentru Unitaiea nafiona/a : 1. - 1-2. Societatea veche
noua generatie p 180 - 11: I. Romania i crisa balcanici, p. 182.
2. Tragedia lui Carol I. - 3. Razbotul nostru p. 183.
Lupta pentru consolidare. - 1. Tratatele de pace. - 2. Monarhia
luptelor de partid i lichidarea partidelor p. 186.

www.dacoromanica.ro
 Stramosii.
Problema strdmosilor (vol. I, partea I) e infdtiptd intr'un chip
Cu totul original, mai intdiu pe temeitil imensului material arheolo-
gic ce ni da tiri asupra Strdvechilor culturi" ce s'au succedat pe
largul teritoriu sud-estic, indoltd basd teritoriald pentru Traco-Iliri
§1 pentru romanitatea ortentald (cartea I); duna aceia autorul
scruteazd suprapunerea raselor (cartea II-a), spre a se inchela cu
Sintesele" etnice, culturale sau politice, realisate de aceste popoare
pe pdmintul nostru, inainte de interventia Romei (cartea a III-a.
1. Strchechile culturi. Cartea 1.
Putinele urme din pakolitic i numeroasele qezdri din
neolitic, ce s'au descoperit pind azi, sint urmdrite comparativ
cu cela ce se tie In acest domeniu din restul Europel, spre a se
putea da icoana integrald a fiecarli epoci. Aceastd cartea, admi-
rabild sintesd a studlilor l cercetdrilor privind epocile de piatrd
de xnetal, datorite tinerei coli de arheologi romini, organisatd
de d. I. ndriqescu I rdposatul V. Pirvan, lamurepe o suma de
taine, inldturd ipotesele prea hasardate i d suggestii noi pentru
ccrcetdri viitoare in acest domenlu, schitind legdturl de mare
interes intre formele datorlte epocilor de straveche i mutd civi-
lisatie a pietrei i metalelor, de o parte, i formele actuale, de alta
parte. Astfel se inldturd, pentru pamintui romdnesc, vechea teorie
a catastrofelor dintre epoci sau evuri : forme le artistice se trans-
mit peste multe milentl, i astfel se pdstreazd unele motive artistice
din neolitic i paleolitic, chiar, pina in arta noastrd popularS.
Mdrturie stau asdmdarile dintre 'dolí' de la Gumelnita l tehnica
crucilor noastre de cimitirea (p. 35-6) sau legatura dintre ce-
ramica pictatd de ocitnioard i gustul Rominilor de a zugrdvi
bisericile pe din afard (pp. 44-45) ; in alta ordine de idei avem
davele dace ce se mentln pinA In epoca Hunilor, satele de azi
folosind adesea vatra lor.
Dupd un capitol de bogatd informatie asu,pra arte' neolitice
eneolitice, vine altui pentru epoca de bronz (2000 7-0 a Che.)
cea de fier (700 106 d. Chr.). Se recunonte o stralucita ei-

www.dacoromanica.ro
8 N. A. Constantinescu

villsatle de alga" a Sud-Estului european in etatea neoliticd

cea eneoliticd, cu ceramica In spiral& pictatd in unele regiuni
sau incisatd, in altele, artd originald, nu importatd de aiurea
Ea face loc apoi artei geometrice, cu figuri tipisate, desvoltindw-se
pe o arie imensd, pind in Tesalia l Trola spre Sud, la Narenta
Moravia in Apus, in centrul stepei ruse, la Rdsdrit. Supravie-
luirea el in timpurlle istorice s'a extins insa pe un cimp mondial,
cdci autorul o descopere, in ornamentica de covoare 0 a altor
obiecte casnlce, pina in Scandinavia, in Manciuria t chiar in
America-de-Nord la Pieile Rop. Ceramica pictata a imensei
regiuni sud-estice, ardtatd mai sus, in centrul cdreia se afld Ro-
mania, este cu mult superioard celei a Celtilor. Autorul nu scapd
nicio ocasie de a ilustra trecutul prin cela ce a pdstrat presentul,
ca supraviquiri, precurnz ten-'inta spre geometrisare" a figurilor
din covoare sau priceperea pentru coloare" a poporului nostru.
Bogata expunere a epoch ceramo-litice, un terrnin nou, ori-
ginal, mai logic decit cel de neolitic, se incheie cu conclusia :

neoliticii i eneoliticii", din once neam vor fi fast, aveau sate

(para, dava, bria, dyza) cu casele rdslete..., ai cdror pdreii erau
de vergi i lut, cu temple unde se inOrd urnele in cerc... Satul
este deci la origine".
In ce prive0e epocile mai not eneolitic i bronz, se admite
permanenta etnicd, stdmo0i direcp ai Daco-Getilor" Bind crea-
toril frumoasei ceramice dundrene" (p. 54). Perpetuarea traded"
se impune deci pinà in epoca de bronz cu un centru ardelcan,
Tracii excelind in fabricarea secerilor de bronz, a securilor, lam-
pilor, brAldrilor. Bronzul romanesc cu aceste seceri-monete" s'ar
fi intins, concomitent cu arta geometria, departe in Rasarit,
pana prin Siberia. Se lucreaza i aurul, dar tesaurul de la Pie-
troasa ;I coiful de la Provita sint dovezi ale artei scito-elenice,
deci cu mult mai tdrzil, lucrate intru stil traffic, co pietre pre-
tioase incastrate, foarte rdspindit in urrnd la popoarele germanice.
D. lorga nu crede cà obiectele artistice de bronz, in special va-
sele, sd fie toate de origine bocalà, geticd, l rdspinge teoria lui
V. Pirvan cd Docta bronzului ar fi dominat in Centrul 1 Nordul
Europe' (p. 59). Fierul vine la noi in secolul al XI-lea din
Norte, inainte de Sciti.
3. In A$ezdri ,sitndeletniciri" din timpurile preistorice avem o
vlsiune reconfortanta a timpurilor anepice de la noi. Loculnte
lecustre nu s'au gasít aid, dar economía casnIca e tot am de

www.dacoromanica.ro
 Notia Istorle a Romanilor de N. lorga 9

bogatd si de inaintatd ca a lacustrilor. Stramosii tract sedentari,

in opositie Cu Scitii nomazi si Celtii aventurieri, oracticd pe cea
mai larga scard o agriculturi, care nu e cu totul primitivi, co
gropi de pine". Colibe, bordeie, usul cremenei se pastreaza de
ai nostri de multe mil de ani... Din acest capitol intelegem si
mal mult importanta WA samän a studiilor istorice si preistorice
pentru cunoasterea vietii de azi. Una din cele mai vechi forme
de asezare este si satul nostru, derivind din vechea davä geticd
(inruditd cu para tracia, ce a dat faro la Albanesi, Macedoneni
si chiar la Longobarzi), trecind insd prin fossatum latin, cdci satul
trac insusi era intdrit, nu numai centrele de resedinta ale cape-
teniilor.
In aceleasi stravechi institutii autorul adaugd si ipotetica jupa
(un fel de judet getic), cu jupanul ei, care se poate deriva din
supranumele de Diurpaneu, Diuppaneu, ce purta Decebal, intru
ell prin limba slavd nu s'a putut explica jupa pdstratd la Sirbi
gi jupanul (cf. pan la Poloni, ban la Maghiari, de la cari 1-am
prima no».
Tot aga de importante transmisiuni ni se preciseazd in domeniul
economic : vitele (oile carpatice, call de trel rase, bou), injugarea,
urnele pe cap, cultura vitei de vie, industria tesutului, jimbla-
zymit tracd si altele ; se semnaleazd si agricultura suprave-
ghiatd" de Stat (p. 69). 0 reconstituire a vietii economice la
strdmosii daco-geti se face utilisindu-se ceia ce se stie despre
drumurile si tirgurile Galiei, rolul cetdtilor sdsesti in evul medio,
al sborurilor" de la noi, etc. Negotul a fost intotdeauna acelasi
in aceste regiuni, numai moneta s'a schimbat, trecindu-se de la
secerile de bronz si inelele de aun la monetele grecesti sau la
cele scitice si dace, de imitatie barbard.
Celelalte capitole din cartea I se ocupd de materialul ce ni s'a
transmis prin izvoarele serse, prin traditia ()raid sau datini : Re-
ligia, nomenclatura, limbo.
4. Supt raportul religiei, inaintasii nostri sint considerati in enti-
tatea rasei traco-frigiene, si bine se face astfel, spre a se 'Mull
rolul ramurii frigiene, care a transmis lumii trace din Europa,
din care se desprinsese ea insasi, unele culte asianice de caracter
misterios", impunind astfel o pecete originald a religiei trace.
Pe bund dreptate se inldturd demarcatia, stabilitA de arheologi,
intre religia chtonicd" a unora,si cea apollinicd" a altora dintre
Traci i nu se mai sine samd de bariera religioasa dintre Geto.

www.dacoromanica.ro
 10 N. A. Coostantinescu

Dad si Tracii dín Sud. Sabazios, marele zeu al lumil traco-

frigiene, apare pentru Intiia oara, cred, ca o divinitate, de sin-
cretism in tot Orientul greco-roman (amestecat cu zeii: Bacchus,
Zeus sí Marte), dar si de circulatie moncliala pina la punctul de
a fi confundat cu zeul uníc Sabaot al Vechiului Testament. Acest
element de unire intre toate tarile si rasele e, de sigur, unul din
aporturile de capeteníe ale sufletulut trac la cultura religioasa a
lumii" (p. 75). Decl religia de sacrífíciu si nemuríre a lui Zal-
moxis, zeu sí profet, e numai o ramura a celei trace", zíce d.
iorga sí ar trebuí sa intelegem raportul intre cele doua religii ca
si pe acela díntre religía naturalista a Vedelor, de o parte, si
reforma monoteísta a lui Budha, sau cea dualista a lui Zoroastru,
de alta parte.
Din mistica traco-frigíana, influentata puterníc de vechile ere-
dinte ale raselor asianice (pelasgo-hittite), carora ei s'au suprapus
popoarele traco-frigiene, emigrate in Asia, rasare profetul nation],
reformatorul religlos, prín aceiasi orinduíala a Destínului care a
dat Iranului pe Zoroastru, Indiei pe Maní si Budha, Chinei pe
Laotse si Confutse, Evreilor pe Moise, Arabiei pe Mohammed...
Lirmarind ízvoarele asa de sarace si pline de contraziceri, d. N.
lorga stabileste toate legaturile posibile pentru a intelege fiinta
místerioasa a aceluia pe care strainlí, ca si credínciosli sal, l-au
infatipt ca zeu, rege si profet, si-1 clasifica íntre mull profeti al
popoarelor, ca intemeietor al doctrine! neniurii, chiar daca ail-
nitati cu ea se intilnesc sí la alte popoare trace, la Sciti si Egli).-
tení. Capítolul se incheie cu celelalte credínte in eroi, vestitul
erou trac ce devine, dupa autor, Sf. Gheorghe, in íconografia si
cultul crestin. Cu balaurul steaguluí dac, cu strigoii si ursítele din
credintíle populare, noi am mostenit, conchide autorul, nume-
roase elemente din acel vechiu fond" trace (p. 86). Tot de
acolo yin : danturile, musica populara, obiceiul horei, al calusa-.
rilor si colíndelor vrajile, bocetele, apoi imbracamintea traca
ce formeaza basa costumului romanesc, dar sí balcanic, rutean,
unguresc, chiar boem, slovac" -, apoi ornamentica, obiceiurile la
ospete sí multe elemente de drept popular.
5. Nomenclatura si limba. Un capitol nou, putín exploatat pana
astazi, nomenclatura, care ascunde multe taine ce nu se vor
deslega poate niciodata, deschide orizonturi noi filologilor fi
istoríctlor (p. 92). Se disti ge roostenírea traca la numirile de
munii: Carpa/i, Beschizi, Tatra, Matra, la apele mart; Nistru,

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanilor de N. forge 11

Nipru, Siretiu i se respinge, in fine, slava Domnului, teoria

numele apelor Mur4, Somq, Cri; au sufix unguresc, ca i cum
forma latina, transmisa de izvoarele scrise, ar fi neaparat prototipul
din care s'au derivat acelea, iar nu o conruplie a formei autentice
din limba getica. Capitolul s'ar putea imbogati enorm printeo
cercetare atenta a dictfonariului nostru geografic cu numirile
ce nu-0 afla explicatie in limbile vecinllor sau in cea romina,
dar tinind sama I de cele camuflate", ca sa zicem aa supt
haina strain& gratie asimilàrit fonetice, precum Cerna (Tierna),
Gerul (piriu in Covurluiu) de pus in legatura cu Hierasus, cu
Gertina, etc.
capitolul despre limbd autorul pune la grea cumpana, cu
vasta sa eruditie, pe once filolog de mina intaiu, 0 se inlatura
unele prejudicii fflologice, care muta popoarele dupa iantasie
spre a ni explica anumite influente lingvistIce. Morenirea
traca in limba noastra e urmarita, incepind cu fenomenele fone-
tice ale prefacerli sunetelor r, I), cu rotacismul, articolul
postpus, etc. Este foarte indreptatita credinta : cercetarea po-
reclelor ar ajuta sa se gaseasca la noi unele transmisiuni traco-
dacice" (p. 103)1. Se raspinge in fine naiva i ciudata teorie a
filologllor despre influenta albanesa", dupa care tot ce avem
noi tracic in vocabular s'ar datori Albanesilor, cu cari o viatA
impreuna" nu se poate demonstra. Parerea derivaril din limba
traca, pe care de mult timp o sprijin" spune autorul fiind
impusa de bunul stint ;1 de ambianta istorica, e de altfel, acum
0 a albanologului iugoslav BariC", care definere limba albanesa
ca «un dialect tracic, ilirlsat»" (p. 107). Acela0 filolog considera
limba armeana ca o limba frigiana sau traco-frigiana. Cuvintele
de origine greaca ins& date la pp. 110-111, le-au putut primi
Tracii dinteun fond comun, aric.
2. Rasele locale. Cartea a II-a.
1. Rasele sint infatipte prin neamul cel mare al Tracilor de
la Egee pana la Vistula i Bug (cap. I), prin iranicii Sciti-Sarmati,
plus Cimerienil, ca strat suprapus pe alocuri (cap. II), prin 1

relatille cu cetatile greceri (cap. III). Inteun capitol de covir-

Otoare informatie, condensata in stil taciteic, se inf6t1eaza marele

Co Maula, jipa, Tinto, atribuite de Tornaschek fondului tray.

www.dacoromanica.ro
12 N. A Constantiuescu

neam in caracterul sdu fisic, calitati sufletesti, ocupatii, datini,

impartit in numeroase semintii ce nu stria unitatea natiei trace,
una singurd ca limba, ca daft', ca religie" ; d. Iorga presupune
si un Samothrakeion, ca Panionion la Greci.
Populatiile cu denumiri sint excesiv de numeroase, ceia ce
presupune o intensa viata de trib ; asezari sint in legaturd cu
vdile sau cu cetatea centrald (Bessapara la Bessi, Dryzipara la
Odrisi, etc.). Se dau interesante etimologil pentru numele : Traci,
Dad, Get'. Si extensiunea intregului neam in miscare, fara
hotar" (pp. 127-8), descendenta tracd prin femei a unor oameni
mari ai Greciei.
2. Cimerienii, - de origine nesigura, dar tracismul este evident
In nu mete unor capetenii, - Scifii qi Sarmatii, de origine frank&
formeazd, prin invasiunea si dominatia lor totala sau partiala
asupra Daciei, acelasi suprastrat etnic. Tustrele popoarele au insa
un caracter comun : triburi cuceritoare, bine organisate, care
s'au impus unei populatii agricole", cum a spus Rostovtev, dar
subliniem ideia fecundd a d-lui N. Iorga privind al dollea ca-
racter al lor : din Asia sacra" ele aduc in Sud-Estul european
ideia monarhiel, a regilor cari au de facut niste impdratii", nu
din ambitie personala, ci dedicind bratul si opera lor zeilor (p.
131). Imitatia monarhicli adusa din Asia se va repeta la infinit
apoi in mare sau in mic de popoarele Sud-Estului, mai ales
dupd izbinda eroului macedonean. Problema imitatiilor monarhice
in antichitate este mal precis formulatd la pp. 141 si 144. Supt
Sciti, ca si supt Sarmati, se afirma o inaintare traded in sesul
ucrainian spre Nipru Tyragetii nu sint Traci? , ca populatie
agricola (Scitii agricultorig), dar masa cea mare de sum! si
auxilian" rdzboinici au format-o Uralo-Altaicii, ce imprimau si
tendinta ratacirii" (p. 137); se subliniazd ca elementul turanic",
mai important de cum se crede, participa in confederatla de
triburi" a Scitilor supt un lmpdrat iranic qi cu o clasd domni-
toare de aceiasi rasd, si ca unele mostenirl scitice vin direct din
limba acestor turanicl : Ural, Volga, Turla-Tyras, Prutul, ba chiar,
crede autorul, si alte numiri pe care le socotim medie val-tura-
nice, ca : Tasdu, Vasluiu, Covurluiu, TazIulu, Cahul, Ialpug,
Catalpug, Sasic, Conduc, etc. De la Sciti ar fi luat Dacil i
balaurul steagului lor, pe lingd multe alte imprumuturi: ¡dele
regala, arme de fier, metode de lupta, calarime a Getilor, etc.
Din transmisiunile scito- iranice se admit ca indiscutabile: radicalul

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a RomAnilor de N. 1orga 16

Dunarii, apoi Donul, Duna 1, portul pletelor la Moldovenii-de-

sus, cartita scitica, unele vite, sagetile, etc.
3. Rolul cetdtilor elenice (cap. III) e infatisat ca o actiune directa
a Greciei civilisate asupra acestor barbad, cari, incepind din se-
colul al VII-lea, sint momiti, cistigati, exploatati si, dupa putinta,
cívilisar (p. 155). Raporturile comerciale provoaca, de sigur,
organisarea regalitatilor la Ge ti si Tracil de Sud, pe cind orasele
de pe coasta nordica se intemeiaza printeun pact cu imparatur
scit. Se demonstreaza di aceste orase, Cu toata autonomía, au
raporturi strinse intre ele, dar nu pot forma unitati politice,
pontarhia e una religioasa, numal. Se cerceteaza oríginea numelui
acestor cetati (pp. 158-9, 162, 171, 176) si pentru Kallatls
se propune un radical turanic kalè cetate, pe care abia daca
I-ar ingadui dovada ca Scitii cu Turanicii lor ar fi precedat pe
Greci, pe coasta Mari' noastre ; multe sint trace, de origine :
Krune, Tirizis, Bizone, Abrittus, pus in legatura cu Abrid,
Karsion-Hirsova, Kios, Axiopolis, Troesmis, Dinogetia, Arrublum,
Beroe, etc.; se urmareste evolutia si rolul cclor mal de sama
colonii grecestí si simbiosa cu barbaría" vecina, la Kallatis,
Tomi, Tyras, Olbía, a poi organisarea lor, decadenta in secolul
I-iu a. Chr. si influenta negotului grec pana departe, In interior.
3 Sintesele de rascl ,si de cultura. Cartea 111-a.
Sintesele sh.t explícate ca resultat firesc al desvoltarii acestor
curente si al atingerli acestor popoare" si intelese ca procese de
unificare, une ori etnice, dar mai adesea culturale sí politice.
1. Scitica. Astfel, cea d'intaiu sintesa, in acest Sud-Est tracic, fara
tendinta de a se ridica la o forma superioara, de o concentrare
militara, capabila de ofensiva, de o solidaritate aceasta economica,
capabila de a da un comerr, cum a caracterisat-o autorul, la
in:..eputul capitolului al II-lea, este unificarea sciticd, atit prin
marele imperiu de stepa, cít si prin regalitati regionale, ca in
Transilvania (Agatirsii) ori in Scitia Mica. Sintesa este o intima
colabDrare traco-scitica, in interior, ori traco-scito-Tlena", ca in
Scitia Minora (p. 183), cu patrunderi reciproce in viaja econo-
mica (haíne, obiecte) ori in cea relígioasa. Cel mal insemnat
element de sintesa culturald, in domeniul desvoltarii economice,
' Rimnicul nostru e slav Cf. totusi Rhymnus Jiu al Caspicet st Rhymrnict
popor scit, tot acolo 1

www.dacoromanica.ro
14 N. A. Constantinesca

sint Agatirgi, cu nume sett sl Cu alcatuire tracica" (p. 185), aceia

cart s'au pierdut mai de timpuri in masa getica, si au lasat atitea
elemente utile pentru ridicarea Dacilor, pe acelasi teritoriu. 24
adauga ca distinctia ce face autorul intre portul Tractior f al
Siginilor cu haina medica, larga, se poate observa si astazi intre
portul track, strins pe corp, al Muntenilor si pantalonii largi, cu
camasa lunga al celor din cimpia Tisei, port imprumutat si de
Ungurit din Pusta si de Slovaci.
Cu tot exclusivismul religios al Scitilor, moda si datini, relit-
gtoase chiar, patrund la Sciii, in limp ce, despre Grecli din Nordul
Marti Negre se putea zice ca toli Green s'au scitisat", creindu-se
o populatie de Mixelenl"; Anacharsis e tipul sintesei wilt).-
elenice" p. 191), lar in mItelogia locala este un haos elerio-
barbar (p. 192). Resultat al sintesei scito-trace ar fi §i comunitatea
ideti despre nemutre, »un crez pentru amindoua aceste rase", si
rolul profetului", asamanator la unii qi la ceilalii, dar religia
Scitilor este in primul rind religia naturalista a Iranului inainte
de Zoroastru, pe cind a Tracilor-Geti o religie de inaltare si
nemurire" (p. 194).
Traed. Dupa »incercarea de sintesa cu pecete scitica..., dind
forme care traiesc st se desvolta" urmeaza incercarile, mai neizbu,-
tite, ale Tracilor insist de a injgheba regalitati de imitaitt Apar
.

intaiu regalitatile de popor mic (trib), dintre care numai a

Odrisilor se poate ridica la o sintesa politica balcanica, de la Egee
pana la DumAre, supt Sitalkes si urmasul sari Seuthes : era Im-
para/ta cea mat tare dintre cele din Europa" sud- estica si a
doua dupa a Scitilor" (p. 200). In acelasi timp, in dependerla
de acest puternic regat, apar i Getii, cu o regalitate mai veche
si mal sigura,. oastea lor mai bine organisata", cavaleria de
moda sett& prin urmare cu elemente din sintesa scitica.
Se urmareste in amanunte istoria acestui regat cu marl post-
bllitati, dar nenorocit, ajungind la conclusia ca incercarca tut
Sitalkes de a crea un Stat, dindu-i ca basa o cultura, nu izbw-
tise" (p. 209). In d cadena lor, Tracii de Sud se eleniseaza,
prin atingerea cu Grecii, de si nu inteo masura asa de mare
ca Macedonenil (p, 210), Amintirt a puttrniculei popor va starul
mult timp prin onomastica.
Ceia ce nu li-a rtusit Odrisilor au rea lisat insa Macedonenii,
de origine iliricd, dar cu aristocratia elenisata de timpuriu. Si la
digit este o regalitate de trlb la inceput, pe care o ruineazd

www.dacoromanica.ro
 Noua Isturie a R9manilor de N. lorga 15

unitatea rnonarhica", infaptuita de dinastia- din Pella. Se insista

prea putin asupra monarhieí balcanice, realisate de Filip al II-lea,
in contra piedecilor ce 1 se puneau in cale la Nordul dunarean,
din partea noului val scitic, adus de regele Ateas, creatorul Scitiei
Minore. Cu totul altul era cursul istoriet prin brMul luí Alexandru,
aici la Dunare, daca steaua luí nu 1-ar fi chemat in Asía.
In felul acesta, puternícul regat balcauic traco-macedonean
al lui Filip al II-lea, prin extensiunea ce-í da Alexandru-cel-
Mare, devine imperiu universal (al trellea in ordinea data de isto-,
riografia crepina), transformind regalitatea macedoneana, de imítalle,
intr'o monarhie pur asiaticaa, absolutista divina. Isprava lui
1

Alexandru cu aceste elemente traco-macedonene, balcaniada"

aceasta in Orient, cum o nume0e autorul, este infONata magistral :
Niciodata acest Sud-Est european n'a indeplinit solidar o mai
mare í mai mindra actiune" ; ea avu insa un resultat nefericit
pentru aceste regiuni : exodul i depopularea peninsulei, cela ce
inlesni cucerirea, chiar í colonisarea romana din secolul al II-lea
(p. 225). Opera de sintesä balcanicä va fi dusa mai departe de
díadohul Traciei, LiSimah, care-0 margeni realmente regalitatea
numaí la lumea tracd, din Europa i din Asia, dar nu pentru
Traci i in spiritui lor, ci ca rege elenist. 'In fa/a lui se ridica
insa eftil nalional al Tracilor getici cari la Nordul Dunarii in-
/elegeau sa tralasca pe base proprii sí pentru scopuri proprii,
supt Dromichaites, nume elenisat din Doricete, pe care-1 da un
alt lzvor. Chiar Odrisii 41 pastreaza autoncmia supt un Seuthes,
rege vasal. \
4. Cellii. In momentul cind regalita/ile macedonene, incaierate,
dadeau un nou ragaz de organisare a Tracilor, i inainte de
venirea, pe la Nord, a noului val iranic de Sarma/i, apar in
Sud-Estul european Celtii.
Ca n4te ivoaie puternice de invasie, ap se infal4eaza pentru
intaia °ara Cellii in istorie, rara regi, dar alcatuind puternice
confederaiii rAzbuinice (datizA ce se va imprumuta 1 de Ger-
mani in epoca invasiilor). Prin lista toponimiei celtice, subliniind
inteligenta acestuí popor in ocuparea punctelor de mare valoare
strategica qi economica, in special prin dun-urhe ridicate de-a
lungul Dunarli, se subliniaza penetra/1a celtica; el slnt semnalall
chiar la Nístru, prin cetnle date de Ptolomeu pe acest riu, prin
qezarea acolo a Britolagilor i mal ales a Bastarnilor, cari n'au
nimio german, ci les dintr'un umestec celto-sarmatic (pp. 239-

www.dacoromanica.ro
16 N. A. Constantinescu

40). Alte popoare ceitice care au venit in contact Cu Getii aint :

Scordiscii, Tauriscii, Costobocii. Cu toata penetratia aceasta, papa
adinc in pämintul Tracilor, Cellii n'au dat o sintesa cu popoarele
trace, caci Getii si Tribalii liau stat in cale ; in schimb, acesti
Célti rasariteni au alcatuit chiar si in Panonia si Noric o pu-
ternica si durabila sintesa" (p. 242) cu elemente ¡lince.
Ilirii, (capitolul VI), element esential" pentru formarea po-
porului nostru, dtvlsati si el in numeroase popoare rnarunte, cu
viata de clan ce se mentine pana azi la Albanesi, apar in istorie
supt autoritatea unui singur rege, ca si Macedonenii (p. 245), in
secolul al IV-lea a. Chr, cu Teuta si Agron ; se face apro-
piere intre numele Ardieilor si Adriatica, ce a fost cindva o
mare illirica". Tot in fata Romanilor se va ridica in secolul al
II-lea o concentrare ilirica supt regele Genthius, a catui cadere
va deschide pentru Romani calea Balcanilor. $tiri privitore la
cultura si religia lor sint putine, iar, ca influenta de cultura,
despartirea netecla intre Traci si Mil nu se poate face la nick)
epoca" (p. 250), Tracii influentind puternic pe acesti vecini al
lor. Energica rasa", aceasta natie de piratt si dijmuitori ai dru-
murilor de negor : este creatoarea de fapt a Macedoniet, pe care
o i npart cu Grecii". Epirul insusi nu e strain de ea si tentativa
lui Pirus putea sa aiba urmari incalculabile in Istorie, sprijinindu-se
pe elementul lift din Italia sudica (p. 251).
Interesant insa pentru noi este ca tot din energica tulpiea a
rasei ilirice au pätruns elemente, prin sccolul al V-h a sou al
VIII-lea a. Chr. pana in Dacia, impunindu-i caractere spirituale
si datini (cetatile pe munte). Ar lest" conchide d. Iorga, 0 din
aceste constatari ca Dacii stnt o triple' sintesd : de Agatirsi, adecei
Scifi nobili, iranieni, de Traci ,si de ¡Uri".
Macedonenii elenisati se ridica din nou (capitolul VIII) spre a
da o sintesa politica, peninsulei in momentul cind Romanii o
ataca, sfarimind resistenta Ilirifor din margene. Fillp al V-lea se
sprijina ap de mult pe Traci, incit ii coloniseaza in tinuturi" ale
sale si se constata un intreg plan macedonean de a organisa
supt regele din Pella intreaga peninsula distrugind populatii, ca
Dardanii, puind in loc altele, ca Bastarnii" (p. 256). Tracia in-
treaga", se spune mai jos, I-ar fi fost supusa regelui macedo-
nean inainte de a risca duelul cu Roma" ; si mai tärziu, supt
Perseu, Tracii ramin auxiliar credinciosi in lupta contra Romei, si
Gefii apar, intr'uu moment, ca aliati ai acestuia (p. 257). Totu0

www.dacoromanica.ro
 Noua istorla a Romanitor de N. lorga 17

intre cele doud Tracit : cea indreptatd spre Scito-Elenl (Getia)qi

cea pur balcanícd", autorul constatd deosebiri tot mal pronuntate
supt raportul moral".
7. In fine, ultima sintesd, inainte de cucerirea romand, o incearcd
regele Pontului, Mitridate (capitolul VIII), care venía de la celalt
cap& al lumii trace din Asia, dar rdzimat pe elemente iranice
0 armene, puse in servíciul Weil culturale elenistíce qi a basileii
asiatice. Cit de mult irisa se sprijinia el pe aí no0ri, o relevd
autorul,r,dupd Apian, prin aceia a in serviciul lui erau top Tracii",
apoi Galatli (Celtii), Bistarnii t S3rmatii din Europa, lar cetdlile din
Scitia Minord avurd fire0e cele mai strinse legAturi cu dinsul"
pp. 263-4). El cazu rdpede insa, nu fdrd a lasa un urmq indi-
réct, un imitator al sau, cum 11 socotcpe autorul, pe Burebista
Getul; Pegasul, calul luí Mitridate, ar fi cel inchipuit pe mone-
dele dace. Acest pretendent la imperiul lumii i0 intocmise o Curte
de despot, in ap chip a d. lorga poate considera monarhía lui
ca un Bizan/ inaintea Bizan/ului, formindu-se f6r6 transmisiunea
roman& de-a dreptul din strdlucita Monarhie a Asiei".
Astfel se incheíe, Cu acest mare precursor al Bizantului, i
model al lui Boerebisla al nostru, lunga qi strdlucita serie de sin-
tese realisate, mat mult EdU mal putin, de atitea rase energíce 0
de atitia oament mari pe pdmintul nostru, sau in acest Sud-Est
european, matute de venirea Romei, care va pune sigiliul sdu
defínitiv.
*
* *

Dona conclusii tragem din acest I-in tom al Istoriei Rominilor :

1) cà sintesele acestea 0 cite s'au petrecut pe aceq ptrnir t ori
in vecindtatea lui sint cercetate, nu pzntru interesul lor in sine,
ci pentru a gdsí in ele elementele de basd ale poporului ro-
mdnesc" (p. 243). 2) Ca un sentiment de apartenentd ni este
ingdduit fald de toate aceste rase 0 de toate marile personalitMi ce
au contribuit la alcatuirea spirituald, culturald i etnit A a pope-
rului nostru , iar ambitia nobild 0 de mnítatea noastrd ca rcembri
ai unei rase de sintesd Cu avi de nobile orígini este in drept a
sport cu atit mai mutt.

www.dacoromanica.ro
 I'.
Sigiliul Romei.
Sigiliul Romei e titlul partii a doua din volumul I-iu, care
zugraveste intreaga opera de cucerire si civiltsare a Sud-Estului
iliro-trac de catre Romani pena la 270, impar/ind-o in patru
car/1 ce corespund celor patru acte mari : cucerirea politica si
etnica pana la Dunare (cartea I-iu), complectarea acester opere
prin adausul Daciei si organisarea ei (cartea a II-a), apararea
(cartea a III-a) si lichidarea oficiala a Daciet" (cartea a IV-a).
In toate capitolele atenlia autorului i greutatea cuvintulul
privesc ultima fasa a marii sintese din care va lesi poporul ro-
mm: de ce s'a putut naste el, care a fost basa teritoriala a noii
sintese romanice, caracterele, durata st resultatele ei pana la .270
d. Hristos. Astfel opera istorica se creiazd printr'o serie de pro-
bleme puse cu maestrie si demonstraVe logica, utiltsind tot ma-
terialul oferit de izvoarele trecutului. Statul oficial si mul/imea
anonima, doua individualitati distincte, am putea zice Senatul i
poporul toman, inteun sens ma' larg si, deosebtt de cel curent,
au colaborat in diferitele acte ale marelui prom de sintesa ro-
mania, de multe ori al doilea precedind actiunea celui d'intgiu,
acesta viind, apoi, sa consolideze si sa completeze, sa orga-
nis ze si sa apere creapunea popular& care daca lipseste, efectele
dominaiiei politice ramin sterpe, cum s'a intimplat cu atitea en-
ceriri efemere din cele mai vechi timpuri pang a2.i ; lar, atunci
cind Statul oficial vrea sa o paraseasca, ridicind scutul sau
militar si aparatul administrativ dinteo asemenea cucerire, crea-
tiunea populara ramine in picioare, neclintita, ca o stinca de
granit : cejo ce s'a intimplat la 270 cu Dacia noastra.

1. Cuceritorii romani plind la Dandre. (C. I-a).

1. Cucerire $1 colonisare romand In Sud-Est p-la an 50 a. Chr.
Actul intaiu se incepe curind dupa ce Roma IntrA In roll]: lui
Alexmlciru-ccl-Mare", acela de monarhie elenistice, tinzir d la

www.dacoromanica.ro
 Nous Istorie a Romkilor de N. lorga 19

imperiul mondial, prin tntoarcerea visitei lui Pir In Italia st

ocuparea /ermuluí tinge Capitolele urmAtoare vor inft/ip cam-
pantile indelungate si expedíliile ostítor romane dupA cucerirea
Mace doniei - pentru apdrarea drumului i legdtura calor cloud
termuri: adriatic # pontic -, prin care terítoriul iliro-trac este
strAbAtut de nenumdrate orí in lung si in tat, populatlite puse
in respect, pacifícate si in urmA, in curs de peste un seco!,
subjugate, dar, pentru a sublinia cA ostasul mergea pe urmele
pastorului sau negustorului latin, care-I precedase, capítolul I-lu
se va ocupa de lenta pAtrundere a elementului roman in Balcani
supt aceastA formA.
Fenomenul acesta, de o importan/A covirsitoare in inchegarea
romanitAtii orientate, - resultat dintr'o emigre/1e nesemnalatA in
izvoarele timpulu, - este o ipotesd veche de un sfert de secol,
a autoruluí, intdritA prín toate analoglile ce poate oferi evul antic
sí modern, ca fenomen sociologic : Legionarul a luat In stA-
pinire ceía ce pregAtíse Italicul des/erat" (p. 11). Istoricí moderni
admit acelasí fenomen pentru douA provincii din Apus : jullian
pentru Provincia galíce, Haverfield pentru Britania romana si,
cum acest lucru s'a intimplat 0 in Siberia Tarilor, 0 in atitea
domenti coloniale, create de Englesi, d. lorga il sus/ine ca un
adevAr indiscutabil pentru provinciile romane de la Dun6re.
FArA admíterea luí, nu s'ar explica rApedea desnaponalisare a
Tracilor, desntionalisa/ii de prima oarA clevenind el insisi un
factor de ulterioarA desnationalisare", pentru cel din Dacia ,
ducind si peste DunAre bimba, obiceiurite si numele Romanilor".
Firea limbii romine n'o areal sA derive clinteo romanisare
ofíciala exclusiva" cu coloní eteroclír, si acesta este un argu-
ment decisiv.
2. Resistenta tracd. BoerebIsta. Cu toatA desbinarea lor in
popoare si triburí, Traci', fie singuri, fie unit! cu Ilirii, maí rar,
fie cu Cel/li, mal des, opun o resisten0 indirtítA cuceririi romane, '
complicatA si mal mult pe timpul rAzboatelor civile (cap. Il sí
III). Dar, dupA mal bine de un secol de silinli uríase, provinciile
se lArgesc, lar Tracia propriu-zisd, vasalA" numal, pleacA apoi
cerbicea, pAstrindu-si regii indigent. Ea va forma un adevArat
reservoriu de osti pentru Roma".
Dar, cind se putea crede cA neamul cel mare al Tracilor s'a
linitit, apare un om excep/ional, imitatorul luí Mitridate (p. 32)

www.dacoromanica.ro
20 N. A. Constantinessu

la Dunare : Boerebista (cap. IV). El este exponentul unei marl

coalitil barbare pe care a qtlut s'o formeze, sfarimind imperiul
de concurenta al Boilor luí Critasir, dar temeiul puterii sale este
noul popor dac, Iesit din sintesd traco-iliro-agatirsii, ce apare de
la inceput ca o male (p. 30). Tow( este nou in aceste resultate
ale analisei istorice, cum si ideia reformel religioase, intreprinse
de Boerebista (p. 33), dar Vologes, marele preot al lui Sabazios
de la Bassi, care incearca o inviere a Traclei lul Sítalkes, insa
de caracter sacerdotal, imí pare ca poarta un nume persan.
Numele regelui ispitit sa ajunga Imparat al Rasaritului prin bar-
barii sai, este analisat cu toata bibliografia (nota 3, p. 33).
Asistdm la agonia traco-ilirica" (cap. V), cu ultimele incercari
de a scutura jugul din partea Ilirilor, la car!, in ultimul deceniu
a. Hr., a trecut conducerea Balcanilor", cu supunerea deplina
a Moesilor, cu solida luare in stapinire a Dunaril, incercuirea
Dacilor din munte, ai luí Cotiso, invins la urma de Romani, si
cu ultima rascoala a Trade! fratilor Roimentalce si Rascupor.
Dar consolidarea romand la Adriatica fi Dundre este opera lui
Octavian, devenit Augustus, care trebuí sd ddrime ultImele im-
potriviri ¡lince, tintind spre fortareata Dacilor sí sa-sí asígure
legatura din Alpi spre Dunare prín supunerea popoarelor alpine"
(p. 51) i a Panoníeí intregi (cap. VI, § 1, 2, 4). Tracia, ca regat
clientelar, - cirmuit une ori de vlastarele dinastice in devalmasle
(p. 58) ca si Moldova Musatinilor -, va dura inca pana la 46 d.
Hr. si d. lorga face o noua ipotesa : ca ultimul rege, un Cotys,
va fi testat tara sa RomanIlor, cum s'a Intimplat cu Pergamul,
Bitinia, Capadocia, Paflagonia ; este un sistem de lichidare a re-
gatelor clientelare. Pe timpul exilului lui Ovidtu si papa la noua
concentrare a Dacilor supt Decebal, Romanii vor avea sa tina
piept populatillor barbare de la Dunare sí Tyras, Sarmatilor si
in special Getilor fara rege" (§. 4). August se considera, in
Monumentul Ancyran, si ca biruitor al Dacilor, carora li-ar fi
impus ascultarea (p. 63, n. 2).
Urmeaza resultatele penetra fiel romane in Sud-Est (§ 2), pe
coasta Adriaticel, cu orasele el complet romanisate cu trans-
misiunile de datíni si superstitii la Morlacíí si Uscocli medieval',
la Albanesí sí Bosniaci,- apol pe finja Dunarii romane, unde, pe
linga cetatea greacA 1 satal barbar, Roma creiaza tipul non de
Rezare militardl din core rasar municipii si colonii i o rninunata

www.dacoromanica.ro
 Noti4 Iator1e a RomAnilor de N. Iorga 21

zugravire a lumlí dunarene in oglinda poe/ilor" cu traducerea

proprie in versurí a celor mai caracteristice pasapti din Tristia
Pontica ale lui Ovidiu, explicate apoi pe larg qi documentate
prin inscrippi i alte izvoare (§ 5). Conclusia lcgica ce ¡ese din
analisa opere! luí Ovidiu scrisa la Toml, este intaiu : sin/esa
geto-greco-romana, in care triumfator ie0a elementul d'intaiu,
barbar, i, al doilea, ca : fara infiltra/ia populara italica l con-
solidarea ei, prin cucerirea Daciei de Traian, noua forma , de
civilisaVe (in Sud-Est) ar fi fost geld, cum a fost germana aceia
a Europe' centrale. Apusul adinc strabatut de romanismul pa-
nonlan, iliric, moesic, i-a dat, din potriva, forma latina".
5. Chpitolul se incheie cu infaiiprea romanisarii sud-dunarene
(§§ 5 0 6) i cu evenimentele de sama supt urma0i lui August,
la Dunare (§ 7). Romanisarea progreseaza prin infiltrapile de /arani
Rand, organísMi in vid sau pagi de crealiune notia latina, ca
()Imam, Petrenses, Clementianesces (p. 90) cu sufix atit de
asemanator aceluía care designa satele noastre, interneiate de un
singur mo din Scitia Mica, incunjurind davele dace i ora§ele
grece0i pe cale de latinisare ; acest proces se vade0e prin trium-
ful limbii latine asupra celeilalte limbi culte ce dominase diet,
limba greaca, pe care o inlatura aproav cu totul din inscrippi.
Paralel cu penetralía elementului rural civil, se face sim/ita
acliunea elementului militar : toate cetalile de pe malul drept
(al Dunarii) ¡es din lagare, de la Regensburg pana la Iglita".
Dovezile aduse de autor, din toponimia provinciilor sud-duna-
rene qi din inscriplitle primului secol d. Chr. in chestíunea ro-
manisaril il duc la stabilirea a dote adevaruri, pentru intaia oara
afirmate cu toata siguran/a, cu privire la vechimea §i locul unde
incepe lua na0ere poporul romin : atit procesul de formare
al limbii romtne, cit i acela al vietii de sat rotnanesc, dateaza din
primul secol d. Chr., deci inainte de cucerirea Daciei de
Traian l s'a trecut in Balcani, in Moesia Inferior, mal ales
in S 'ythia Minor (pp. 88-90), care trebuie proclamata ca primul
¡cagan al neamului nostru (pp. 88-90).
Cartea I-iu se incheie cu fastele dunarene" lupte grele
pentru apararea Dunarii i ocuparea litoralului pontic pang in
Crimeia, transplantari de populalit invinse de pe iermul sting
pe cel drept, a Iazygilor de la Nistru dincolo de Tisa, pentru a
incercui noul rEgat dac, ce forma cheía resisten/ei barbare la
Nordul Dundrii,

www.dacoromanica.ro
22 N. A Constantinescu

2 Cucerirea Daciei. Ortnduitorii. (C. 11-.21).

Nu exista istorlc al antichitatii sa fi inteles mai bie ca autorul
acestei maree sintese rolul jucat de Decebal si personalitatea lui
Tratan. Capitole ca : Marta Sa Decebal" si Epopeia tut Traian",
la care se poete altura cel de mai sus : Lumea dunareana in
oglinda poetilor", sint adevArate visiuni istorice, cristalisate in
cea mai adecvata forma literara : 'am merita sa sa fie popularisate
in extrase Dona capitole din aceasta carte sint inchinate : unul
epopeii" dace, din timpul tul Domitian, reabilitat" intr'o masura,
in interesul adevarului istoric, altul, epopeii lui Tratan", lar alte
doua se ocupa propriu-zis de tema generala a cartii a II-a:
organisarea si starea moral i materiald a Daciei romane.
1. Se incepe cu motivele si sensul noii regalitdti a Dacilor, rein-
temetata de Decebal, care se razima pe Costobocii auxilien i si pe
o colaborare mai larga cu Germanii, lipsitt acuma de capetenii
mart. Penetratia romana la Pontul sting dadea o directie spre
Apus luí Decebal, directia dacicd, deosebita de cea getica, ce
tindea spre Rasarit, catre orasele pontice.
Este epoca in care, dupa un contact secular cu Roma impe-
data, barbarii germant, sarmati si claci incearca monarhii de imi-
tafie rontand, atit ca idete, cit si ca tehnica prin Marbod, Vannius,
Decebal, cea mai reusita fiind a celui din urma. Ne /Warn la o
raspintie epocala in storia lurnii. Vechea stralucire a monarhiei
despotice din Orient paleste in fata gloriei orbitoare a Romei :
Boerebista fusese cel din urma imitator al vechti monarhii, in
forma ei elenistica ; Decebal, eel d'intaiu realisator al imitatiei
romane, se aseaza in fruntea indelungatei seril, care, trecind pe
la Attila si regit barbari din secolele al IV-lea si al V-lea, se
va continua in monarhiile moderne din Europa spre a se opri
In creatiunea imperiala napoleoniana, pe care o va imita Wil-
helm al II-lea. Ca organisator al regatului de concurenta si cap
al barbartei coalisate, Decebal est un mijlocitor intre adevarata
barbarie si cultura greco-romana", un titlu glorios prin care se
distinge acest inaintas al nostru de Attila, care, cu alta mentalitate
st cu alte mijloace, repeta, mat tirztu cu tret secole, concentrarea
lumit barbare supt conducerea sa, dar nu spre a smulge Romei
secretele civilisatiei, cum vota Decebal, cl spre a-i Wu' btMorile
matcriale si a samana ruina in urma so,

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RomAnitor de N. lorga 28

Opera lui Domitian. Domitian, pe care istoricii I-au judecat

gre0t, influentatí de izvoare partenitoare, ca un tiran odios, míc
la suflet i desfrinat, este riabilitat, pe dreptate, de d. Iorga ca
organisator, intaritor al limesului" i biruitor de fapt al Dacilor,
se adauga o pretioasa analisa a scriitorilor contimporani, in
sprijin. Razboiul Mu se compara cu razboiul Angliei contra
Burllor, pentru a Domitian a ízbutit a face din Dacia un stat
clientelar, aservit scopurilor Romei, un bulevard contra barbariei
germane, de aceia i se plateste stipendiul ; iar, pentru a lima
regatul dac in ascultare, erau de ajuns citeva copete de pod ca
Drubeta (poate i Lederata) cu garnisoane, care vor fi jucat rolul
raialelor turcqti la noi, precum i stapinirea Dunarii prin flota
moesica". Legenda tributului umilitor impus Romeí de catre
Decebal Este in fine spulberata : Traían nu va veni in Dacia ca
sd spele o ruine imaginara, cí, din potriva, ca un coniinuator
al lui Domítían.
3. 7raian. De aide], níci Decebal n'a lipsit de a-i da motivul,
organisind o noua confederatie dace, in care intrau Sarmatii-
Roxolaní, contra Romeí ba chiar o alienta cu Partii din Orient,
in timp ce, la Roma, rasaria un nou Alexandra Macedon, din
mediul romantic" al tímpului, parca anume pregatit spre a Lauri
o mare epopeie. Este adevarat ca romanisarea Moesieí Sur erioan ,
deplin constatata (pp. 125-26), largise basa formartí neamului
romanesc, dar pentru consolídarea acesteí base destinul cerea
adausul Dactel insesí.
Orientarea Imparatilor romani spre monarhía orienta/a, smulsa
de Alexandru de la Peql, era lucru firesc dupa ce regatele dia-
dohilor s'au inglobat In terítoriul roman ; dar spíritul acesta ca-
valeresc, de imitator al marelui cucerítor macedonean, nu se
vadeste decit la Traian. Autorul documenteaza producerea acestei
start de spirit in literatura tímpului (Quintus Curtius, Dio Cassius
. a.), sí mat ales in manífestarile luí Traian : expedifía contra
Partilor, instalarea a numero0 regí la popoarele orientale din
gratia 14 columna cu infatiprea razboíului dacic (pp. 132-33),
podul lui Apolodor (onomastíca familiet la orasele din Sudul
Dunaril, etc.; (p. 139). Este o perspectiva cu totul noua 0 mareata
a epocii lut Traían, care se deschíde pentru intaía oar&
Portretul fisic i moral al imparatuluf spaniol este de-ascmeni

www.dacoromanica.ro
24 N. A. ConstantInes=

cu totul original (p. 135-140)1. Din nenorocire, acest razboiu,

mai ales al doilea, un razboiu de guerrilla, nu poate fi reconsti-
tuit, in amanunte, ínterpretarea Columnei dind loe la contradicill
intre ístoricí. Se raspinge atit incunjurul cel mare al luí Traían,
pe la Corint, dar i incercarile lui Decebal de a ucíde pe Traían
incidentul prinderli lui Casiu Longin, ca neintemeiate ; se ur-
marqte repercusiunea biruíniii in baterea monetelor, in literatura
timpului. Trebule sa ne deprindem cu ideía ca in Columna nu
se da o povestire cronologica a luptelor, in tablouríle sale ; ea
este o visiune capricioasa" a resistentei de caracter episodic, pe
care au opus-o Dacii.
Capítolul despre organisare se incepe cu problema, ap de
incurcata, a Trofeului" ridícat in Scitía Mica pentru a aminti
operatii ce au trebuit sa aiba loc acolo, dar §i in legatura cu
tehnica defensiva". Metodele insa vin cu totul din alta epoca,
cum va dovedi, cu superioara sa lntuiie, autorul, in vol. 11 (p.
61). Se urmarqte mai departe cela ce se podte ti a vine de
la Traían, supt acest raport: apararea vastuluí teritoriu cucerít
prin doua centre organisate, in jurul Ulpiei Trciane i in Scítia
Mica, punerea in valoare a substratuluí rural dacic, ctítortile noi
sau inoite prin rasbotezare : Ulpiite, Traíanopolis, Ulpiana, Ni-
copolls, de mat multe ori fiecare; Plotinopolls, Marcíanopolis,
potrí vit cu datína luí Alexandru-Tel-Mare".
Oficial margenita la Olt, Dacia se va intinde mai tarziu pana
la Nistru, dupa cum ni spune Ptolemeu cum se dovedeOe
1

prin atitea resturí arheologíce. LIrmeaza, cu bogata sa bibllografie.

incadrarea militara a provinciei noi cu elemente teircate, aduse
din tot imperiul, care ramin in populaVe". Era o aparare cu
oameni din toate partile, cum o faced Austria imperiala in pro-
vinciile el" , dar unita/ile, cu nume strain, au fost, de sigur,
impanate cu multe elemente locale (p. 170).
Problema colonisdrii, centrul de greutate al cartii a doua,
este urmarita supt acest titlu (pp. 173-178), dar i in paragrafele
urmatoare ce privesc : Zeii, Orasele, Drumurile. Pusa pe un teren
fats de catre Eutropiu, care o presínta ca o colonísare
inteo tara secatuita de barbati (exhausta viris) spre a ne con-
' Gresellle de Upar: Aulus Gellus, p. 136, r. 4 jos ; anterioare (p. 140, r. 1
jos larlle (in toe de teorii1e), p. 145, r. 3 sus, rno(nuirnent (ridicat) lui (p 160,
r. 5 sus).

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanilor de N. lorga 25

vinge mai usor apoi a Aurelian a evacuat toatd populatia ro-

mana din Dacia, chestiunea colonisdril Daciei, asa de mult dig.-
cutatd pand azi, s'a cercetat aici de d. N. Iorga pe toate fetele
el. Ddinuirea (elementului dacic), pe care o tAgadulesc, dupd
Mommsen, ginditori istorici de valoarea luí Otto Hirschfeld ca
sí o intreagd scoald fanatica ardeleand" a fost una din chestiunile
mult discutate in istoríografia noastrd. Geograful Ptolemeu, care
dd o listd asa de bogatd de localitatí sí triburi dace necontrola-
bile, multe inexistente (la jumdtatea secoluluí al II-lea d. Hristos),
nu este un ízvor sígur, dupd autor. Notdm pentru 'Albocensi
sufixul -oca; deci vine de la o Alboca (cf. vechea Napoca, SA,-
poca, Eiísoca, Handoca). Tocmai triburile dace se vede ca au
díspdrut, dupd cucerire, din Dacia, odatd cu disparítía nobilimíí
istovite in rdzbolu (p. 179), n'avem cetar politice dace.
Dadi !Amin ca o puternía masd einicd, fard distractii sociale,
ntarani ramasi in colíbele sau bordeiele din strAvechile lor cdtunea,
sau pastori rdtdcitori, popor gdvozit prín cotloanele luí a desea
inaccesibile" (p. 179), dar capabili de a face o rdscoald supt
Antonin Pius. Spre deoabire de Dacii liberi, de peste granite,
el sint Dacfi provinciali, primiti sí in oaste (vexillatio daciscarum),
lasind numele lor in numeroase ínscriptil : la lista data de Xe,-
nopol, autorul adaugd nume noi (pp. 181, 184). Toponimia Daciei,
cu forme latinisate pe alocurí, aproape in intregime dada (pp.
214-36), este inca un puternic argument pentru unitatea acestil
inradacinate populaiii in Dada, cu toate cd ea n'a jucat un rol
in viata provinciei" (p. 181).
Ddinuirea elementului autohton este deci afara din discu/le.
Cum s'a facut colonisarea, suprapunerea noilor clemente? Asupra
populatiel dace, plind de vítalitate, dar lipsitd de coesiunt a na-
tional& prin disparilia aristocraliei si a ictocmirii de trib (pp. 178,
183), se va exercita o intreitd presiune : etnícd economicd si ad-
ministrativd-religioasd, din partea stdpinitoillor, sfirsind cu roma-
nisarea el intr'un rdstimp destul de scurt.
Autorul principal este Traianl, care ldrgeste basele romanitatii
dundrene, legind Dacia cu provincille din Sud, unde de asemenea
reorganiseazd, creind centre not sau rdsbotezindu-le pectru a le
lega de amíntirea sa. In Dacia insA totul era de creat, si el in-
' Numele s'ar putea pune in legAturli cu localitatea Traia Capita, din
Tarraconensls.
2*

www.dacoromanica.ro
26 N. A. Constantlnescu

tervine direct, lar spirltul timpului impune sí caracterul colonisdrii,

atit in Dacia, cit si la hotarele Rinului: este caracterul militar ce
deriva si din imitatia celuilalt model ilustru, fulfu Cesar. Nu s'au
adus acele multimi nenumgrate" de care vorbia Eutropiu, com-
puse din populatie civild inca o ilusie ce a trebuit inlaturatO.
O singura colonie, in capitala veche a tarii, si acela formata
din elemente disparate, apoi munciplile si castrele, strAbd.-
tute de viata economía si intelectuala romana, in care mi-
Mari, adunati din toate provincille romane, din Spania, Britania,
Africa si' Gana, pana si din Siria i Asia Mica, isi gasesc o
patrie nouO.
6. Studiul zeilor din Dacia romana e urmarit in cele mai micí
amdnunte, pe basa izvoarelor nu avem, cu atitia filologi clasici,
cari-si pierd timpul cu alte chestiuni ce nu ne privesc, o lucrare
generala asupra religiel din DfiCia romana, i autorul a strObatut,
ca si in multe alte chestiuni, un teren virgin, utilisind o vasta
bibliografie generala. Aduce noi dovezi in sprijinul celor spuse
Cu privire la dainuire sí colonisare. De sí religia oficiala a Daciei
libere, ,un monoteism de Stat, cu preotul patriarh" (p. 209), a
disparut fara urme i aceasta s'ar putea explica prin intima leg6tura
a el cu organisatia regatului dac desfiintat, este vadita influenta
locala, a spiritului popular daco-Tetic, asupra cultelor strbine
implintate in noua provincie, umanisind ve unit zei mai cruzf,
ori sincretisind pe altii (Bacchus, Silvanus Diana, etc.), cu imagined
zeilor tract (poate cu a luí Zalmoxe insuV).
S'ar parea curios a zeitele trace, aduse de elementul trac
manisat din Moesia, apar prea silos in babilonicul Olimp al Da-
ciei romane, dar am gresi daca ne-am astepta la mat mult decit
ni spun inscriplide si statuile dedicate lui lupiter Cernenus (de la
Tierna), lupiter Sabazius, eroului trac i atitor genii locale : adop-
tarea in bloc a Panteonului roman de catre ambele
ambele Panonii, Dalmatia si Dacia insesi cu usoare diformari in
sens local, nu Este oare dovada cea mai stralucita a deplineí lor
fusiuni cu latinitatea ? Caci natiunile care ímpun Imperiuluí cultele
for mi se pare a sint tocmai cele mal refractare la opera romanl-
sarii : Grecii, Egiptenii, Sirienii, Partil si elenisatii Asiet Mici.
Cultele popoaretor orientale, in special, inunda Dacia, dar
aceasta nu o sa ne mire stiind a ele patrunseserà in Panteonul
imperial.

www.dacoromanica.ro
 Noua Isk.rle a RomAnitor de N. Irga 27

Multimea si varietatea zeilor straini aclimatisati in Dacia este

Infatisata scrupulos, cu distingile surprinse de autor, cu importanta
unora din ei, cu navala misticismului oriental (Magna Mater, Isis,
Mithra) sincretismul, si mal ales sublimarea" unor culturi
pregatitoare monoteismului crestin (pp. 213-214).
Mai mult inca decàt zeil, orasele aduc dovada nezguduita a
directei transmisluni de la Dad la Romani a vietii locale, prin
dainuirea celor d'intaiu, dcr si a rapeziciunii romanisaril. Traian
pastreaza capitala gloriosului rege dac, poate numal pentru
marele el prestigiu, ridicind insa, pe ruinele ei, Colonia dacicd,
Imagine a Romei careia numai Adrian i-ar fi pus numele de
Ulpia Traiana Augusta; vechlul nume dacic insa biruie l se
mentine alaturi de cel roman. Din causa asezaril ins& ea vege-
teaza", capitala economica se va muta la Apulum, rascrucea
drumurilor din inima platoului transilvan, unde orasul se face
de la sine" din canabele legiunii XIII Gemina, care devin rapede
municipiu, si, in mai putin de un secol, colonie chiar (la 192).
Statul nu face decit sa urmareasca o viata populara in plin
mers." Urmarind formatiunea oraselor si tirgurilor romane, cu
nomenclatura dada aproape exclusiva numai cloud arata
s'au desvoltat din sate de pe mart domenii (Blandiana, Optatiana),
se constata, in se colul al ¡II-lea, ocaderea davelor si inmultirea
elementeloi de folklore clobanesca (p. 226). Este, oricurn, semni-
ficativa dainuirea toponimiei dace in asa de mare masura, in
comparatie, de exemplu, cu malul drept al Dunarii, pana la
Durostor, unde elementul latin predomina. Dar orasele sint o
creatiune a marilor drumuri de negot sau a celor strategice, pe
care pentru Dacia ni le da harta lui Castorius din secolul al
IV-lea, numita Tabula Peutingeriand , pe care d-1 N. Iorga o
analiseaza (pp. 228-30) descifrind localitati cetite gresit pana azi
ex.: Apo fl. = Ad pontem fluminis) i distinge formele toponi--
mice Cu Ad, destul de multe.
Dupa capitolul al II1-lea privitor la culturi, asezari urbane
drumuri, care indica si directia de colonisare, capitol de sis-
tematisare materialului, urmeaza al IV-lea, de interpretare
sintesa, pentru a infatip caracterul material si moral al pro-
vinciei Dacia.
Pentru o parte din acest capitol materialul era analisat in
cartea lui V. Cristescu, Viata economica a Daciei rornane",

www.dacoromanica.ro
28 N. A. Constantitleacu

1929, dar d. N. lorga nu se mu1tOrne0e níci cu informatia de

acolo, scormonind din nou in toate publicatiile de izvoare i in
toate studille speciale; nu se impac6 nici cu cadrul 'restrins al
Dade], ldrgind cimpul de sintesA pentru Sigiliul Romei la toatd
unitatea dundreant1", formatà de provinclile ¡tiro-trace roma-
nisate, lar, ca metodd, reconstituirea se face, nu numai positiv
partial, decí ¡acunar, pe basa isvoarelor locale, ci comparativ,
invederind cela ce lipse0e aid din cele ce sint &urea ca : sis-'
temul agrar cu latifundii i vile, aristocratii ctitori de monu-
mente marl, literatil localnici ; Dacia Insa0 pentru Statul roman
este o mare intreprindere economia, in ticimul rind, 0 aceasta
se vddepe in mdrella oficialA" din capitala ei (p. 254) i in
goana dupd c4tig a noilor veniti, care va crea o civilisatie de
grdbiti exploatare" (p. 248), un banal lux de profitori 0 de
trecdtoria (p. 249), adOugindu-se la magnilicenta Statului",
dator a veghía cu opi puternice, exploatarea minelor in regie.
Mined' sint in genere ihn, dar i alte colegii industriale abunciA.
Civilisatia superioard romanA se intilnqte i se asociazd cu cea
localnica simplA, rurala ; se intrepdtrund, - o treaptd a procesului
romanisdrii" (observatà de I. &rein), care se lArgepe asupra
Daciel neoficiale (,,esul muntean, sAmOnat cu irme romane
dominat de garnisoanele tuturor pasurilor" i pg vOile moldovene),
qi intreaga Dacie, de la Tísa pAn' la Olbia, intrà la rindul el in
marele ansamblu roman in care lumea, de tot felul, trece ne-
contenit dinteun loc in altul" (p. 251), un total unit I din punct
de vedere vamol : Portorium Illyrici et ripae Thraciae. Este atit
de interesanta comparatia provinciei noastre, in care s'a can-
tonat azi Statul romin, - cu provincille surori din acest ansamblu
traco-iliric (inscriptil mal multe ca in ambele Moesii, realism
IMO de Panonla, dar mai ales predominarea spiritului religios,
vitalitatea lagArelor l mAretia ofíciala prin care se distinge Dacia
fatd de toate celelalte), incit para am don i sd affam tot mal
multe lucruri privitor la ele. In special viata sociala i aqezArile
elementului militar, - care dAdeau, dupà Hirschfeld, Daciel as-
pectul une! granite militare locultA in esenta de soldati activi",
sint infAtipte aici, folosind izvoarele de istov, §1 comparatia intre
rolul jucat de acest element militar impestritat l acela al roma-
nitdiii populace, unitarg, de rnult timp inchegatà pe coasta Adria-
lice' Ø care; la adapostul taberelor militare, Otrunde in Dacio,

www.dacoromanica.ro
 Nota Istorie a Románilor de N. Iorga 29

romanisind pe Dacii rural' cari n'aveau un prea mare contact

cu orasele. Din nou se accentuíaza aici ca Rominii, In loe de
a fi carpaticí sau balcanici..., sint, inainte de toate, dundrenim
(p. 264).
3. Apdrarea i lichidarea oficiald a Daciei.
Cartea a Ill-a # a IV-a, privind fastele sau istoria politicA a
Daclei romane, pAnA la evacuarea ei, sí incheíndu-se deci cu
discutía istoría asupra acesteí evacuari, puind aceiasi problemd :
a apdrdrii Daciei Traíane, NO la completa el soluVe, se putea
mal bine ingloba intr'o singurA sec/iune a volumului decit in
cloud, care de altfel sint si de prea miel demensluni fa0 de
celelalte.
1. Activitatea impciratilor Antonini, urmasií lui Traian, a aror
personalitate morala e pus6 in legatura cu faptele, se perinda,
lamurind problemele puse de necesitatea apArdrii. Adrian nu
putea sA conceap6 Ideia pOrasirii Daciel, ce í se imputa. n'n loe
de o parasire, Adrian si Imparaiii urrnAtori, supt biciuirea pert-
colului german, care urmeazd celui sarmatic, nu stiau cum sd
intAreascA provincia" (p. 278). Se disting fasele prin care va trece
Dacia lui Traían: o Dacie nouti, a Antonlnilor, in care progresele
romanisArii, ale impopordrií qi chiar ale apdrarii impun intaiu
o abla observatd separatie administrativa a provinclei in cloud :
superior si inferior, urmatA, pe la 158-9, de impOrtirea in trei:
doud Dacli lAuntrice, in legOturO cu centrele depArtate, de la
Apulum si Porolissum, sí a treia riverand cu Dunarea : Nalven-
sis", nume pe care autorul, sprijinit sí de alte autoritAli stiír4ifice,
nu-1 deriva de la ipotetica sa capítald Malva, ce nu s'a desco--
peril nicairi, cí, cum este logic, din cuvintul track din care
avem si nol malul (p. 281). Este exact o Dacia Ripensis, ante,-
rioara In tímp ql situatd pe Iermul sting in fata viitoarei Dacii
Ripense pe care o va crea Diocletian din Dacia sud:dunareand
a luí Aurelian. Dec' arheologíi sA nu mal caute in zAdar orasul
Malva, eare n'a existat, capitala acestei regiuni fiind pe la Suci-
dava (Celeiu) sau Romula. Problema apOrdrii se pune in legtiturd
cu agitalia Sarmaplor, dar nu mal pu/in cu a Dacilor liberi, cari
au creat la Nord un Stat (probabil WA regalitate) de iredentd;
si se demonstreazd a prin eh avem sa in/elegem totdeauna
puternicul popor al Carpilor, chiar atunci cind acestía se vor

www.dacoromanica.ro
30 N. A. Constantinescu

camufla supt celticul nume de Coistoboci (pp. 285, 289). Viata

lor de navalíri, deprinsa inca de pe timpul luí Decebal, guerrila"
n'a fost nicíodata intrerupta pana la iesirea Romanilor din tara",
si eí participau la diferítele coalifii barbare, indreptate contra Impe-
riuluí, cu Marcomanii, Quazií, Suevii sí a1/1 Germanl, pe tímpul
luí Marcu-Aureliu, cu Gotií, mai tarziu, in secolul al ¡II-lea
(pp. 284-5, 288). Dar Buril", aflati in acelasi confederatie
din secolul al II-lea, d. Iorga crede ca sint cu totul altíí
decit ce! vechi" (dad), socotindu-i Germani, niste Bauer"
(p. 284).
Progrese importante se mentioneaza in a trola fasä a Daciei
(p. 292) inceputul secoluluí al Ill-lea, cind, din causa nestabilt-
tatii monarhice, provincille ridica Imparati aratind o vitalitate
regional-nationala ca regatele diadohilor dupa Alexandru-cel-
Mare (p. 292). Dacía si provinctile ansamblului dunarean íliro-
trae sint in fruntea acestei inítiative : imparatí de familie africana,
dar aclimatisata la Dunare, ca Septimiu Sever, isi leaga si ono-
mastic familia (tatal si fratele se zic Geta, cumnata luí, Moesa)
qi activitatea constructiva de tarmul dunarean, de Geti" , lar
fiul sau, Antonin Caracalla", si nepotul, Alexandru Sever, devin
imitatori al mareluí Macedonean, rasarit din aceste partí (pp. 296-9)1
prin aceasta tendinta spre Dunarea noastra, capOtana doua ex-
plicar! pretioase : a numelor no!, neobisnuit, ce-sí iau membril
une! famillí imperiale si a deosebitei importante ce capatau pro.-
vincille traco-ilirice ; caci dupa Spania, care a dat pe primil An-
tonini (Traían sí Adrian), acestea vor da a doua serie de impa.-
rati provincialt, pe acestí Severi, intaiu, si, in fine, pe adevgratul
Trac, Maximinus Tracul, fost Mocan" in tinerete, cari aduc, in
genere, o inviere a Romei latíne fata de epoca grecísanta" a
gloriosilor Antonini (pp. 304-5). Din aceiasi rasa a noastra se va
ridica Regilianus, unul din ce! treizeci de tiran!", apoi : Tratan,
Deciu, Aurelian, sí atitía altít. Epitetul lui Filip Arabul, Tracho-
nites, nu Thraconítes" (p. 314) cred ca e in legatura cu tinutul
Trachonitis, de la margined pustiel arabice, nu cu Tracia.
Problema duncireand din secolul al III-lea (pp. 309-24) este
complexul de imprejurari, de o exceptionala gravitate, care pre-
gatesc lichidarea °fichad a Daciei. Examinind toate izvoarele
problemei, de N. lorga ajunge la o serie de constatad si Incheieri

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RomMinor de N. ¡oiga 31

ce arunc6 o lumind ncud asupra problemei evacuaril Daciel si

caracterfseazA epoca insOsi de grele incercarl prin care trece
Imperiul.
Dupa linistirea relativa a vechilor Germaní si a Sarmatilor,
cei mai supgratori barbad ramin Dacii liberi, cad, supt numele
de Carpi, i intovdräsindu-se cu Gotii, cari invatà de la cei
tdiu càiie i metodele de invasie in Imperlu, ajung federati,
gata de noi prOclAciuni cind nu li se plateste.
Imperiul, cazind in anarhie, tínd spre diadohie : desmembrare
cu diadohi regional' (p. 319); cei din partile Dunarii is' !eau
titlul de Daciscas, ca biruitori al Carpilor dar apararea lor e
slabd.
Resistenta rAmine in sama localnicilor (ca in Britania din
secolul al V-lea), provincialiu (p. 321), cad indigenii ajung sta-
pini pe Sud-Estul european" (p. 313). In ce priveste Dacia, mal
ales, expuso invasiei Carpilor, ciecnirea la caracterul unui rdz-
boiu intre cei localt si intre iredentistí" p. 312).
Axa acestei resistente este Dundrea i oscilatia frontului
ornano-barbar, cu inaintari si retrageri aupg oportunit6ti ", im-
pune dedublarea unor orase la capete de pod, pe Dunare :
Díerna cu Transdierna in fatd, Drobeta cu Transdrobeta s. a., al
aror rost era cu totul neinteles.
Provincia Dacia, in aceste imprejur6ri, pierdutd inc6 supt
Gallienus, lucru recunoscut in de obste, devil e, chiar inaínte de
Aurelian, supt care se retrag I giunile, un cimp de colaborare
romano-barbard, localnicii deprinzindu-se cu Caron sí chiar cu
Gotii (pp. 283, 3.18), ceia ce inlaturd detinitív eronata ¡deje acre-
ditatà a catastrofei ce ar .fi urmat dominatiei romane. Pentru
Apus gresita teorie a catastrofeiora a fost definitív inlaturatà
prín studiile distinsilor medievísti H. Pirenne, F. Lot, A. Dopsch
si N. Iorga, dar pentru Sud-Estul nostru raminea sa se faca
proba, si cartea de care ne ocupdm aici face prima incercare in
acest sens.
Asezarea Gotílor in masa nu se constata decit in regiunea
rdsdriteanA, la Nístru; acolo este punctul de plecare al expedí-,
tillor gotíce in Imperiu : Dacia n'a putut fi ocupatd de alti bar
bari, afard de Carpi (p. 352) vechii tovarAsi ai Goplor, cad atingeau
astfel tinta urmdritd de un secol sí jumatate ; izvoarele istorice,

www.dacoromanica.ro
32 N. A. CoostantInescu

trecute prin severa critica germana mal intaiu, a autorului, apoi,

nu indica nicio dovada slgura ca. Gotii din Rasaritul Daciel ar
fi trecut la Apus de Prut (pp. 337, 340).

4. Trecind in revista izvoarele riarative ce vorbesc de para-

sirea Daciel de Aurelian, si intreaga literatura istolica provocata
de ele, d. N. Iorga aiunge la incheierea, care va raminea un
adevär defmitiv c4tigat pentru stilnia noastra si solu/ia cea mai
fericita a problemei parasirii Daciei de Statul roman, ca 3

Primo: Aurelian, omul de o rara energie si superba demnitate,

care se stie ce tocmeala a facut cu Vandalii (p. 327), nu putea
sa cedeze o provincie catre Goti ca de la Stat la Slat (p. 330),
cu atit mai mult ca nici Gotii nu formau un Stat, cl o banda
(p. 350), lipsita de regi chiar, in secolul al 111-lea, lar parasirea
Daciei, nu Golilor, ci In voia soartei, 0 in mod provisoriu, caci
dovada formala lipseste, a creat legenda literara a cesiunii Dacia
catre GOV si a strämutarii provincialilor romani, legenda repetata
de c4iva istorici dintr'o epoca tarzie. Razboaie ulterioare cu
Gotii fac dovada ca nu se putea presupune o transaqie stgura
si definitiva Cu dinsil.
Secundo: Cum s'a intimplat si cu alte provincii romane, co-
tropite de barbari si recuperate de Imperiu ulterior, instalarea
provincia Dacia" de-a dreapta Dunarii, unde se constata chipa
Aurelian, insemna numai oscilatia trecatoare : inaintare, retragere
prefacere a frontului militar roman" (p. 350). Vom inielege prin
aceasta concentrarea militara si administrativa, nu in loculuneía
din cele cloud Moesii, ci tntre ele, a Daciei, care teoretic isi
pastra intregimea limitelor, hind acum o Dacie ripensis, dar pe
ambele maluri" ale Dunarii (p. 350).
Adaugam ca sistemul acesta de adapostire a aparatului pro-
vincial al unei provincit pierdute, dar nu cedate, de Imperiu, in
afara de casul citat, al mutarii Pre fecturii ihrice de la Siimiu la
Salonic, apoi la Scopi (p. 350), este familiar Imperiului Bizantín,
care in secolul al VIII-lea va ascza Macedonia" la Est de
Rodope, taind o fasie din mica Trace ramasa, Mesopotamia",
la Nordul Eufrateluí, pe teritoriu armean, si Chaldia" peste
dinsa, pe lermul Pontului l

* *

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a Románilor de N. lorga 3.3

Ca incheiere relevarla citeva interesante ethnologii 1 apropieni

de nume, gasite in acest volum : Spartacus, de Spartachizii pe
Bosfor (p. 5), la care putem adaug1 Sparadokus (cit. in vol. I-iu
O Spartokos de la p. 292) ; Carsidava de Chersobleptes i Hirsu
(p. 31); Rescu-por, de Resculum (p. 223), de Ras, Rascla, Rasen
sirbi (p. 41, nota 3) ; Ratiaria de ratis= luntre (adaugim: Ratis-
bona); Tapia de tabie, in loc de Tapae (p. 113); Celelul de
Celeia noria, azi Cilly ; Teleajenul de Telesinum (p.231), Abrudul
de Abryttus (p. 223), nedeile de rzundinae, etc. S'ar putea adauga :
vedea de la tracul védy = apa.

1 Vol. I2. Erori de Upar, Pag. 21, r. 6, Del/i; p. 21, r. 18, Boirebista
in loc de Decebal; p. 38, r. 8, pentru in loc de intre; p. 42, r. 2, rdtdci
in loc de reítdciri; p. 49, r. 4, resta: in loc de TSTAL ; p. 84, r. 11, fierulut
in loc de bronz. La Tène; p. 140, r. 1 jos, anterioare in loc de interioare;
p. 145, r. 3, tdrile in loc de teoriile ; p. 160, r. 6, monument; p. 163, r. 2,
Tdrnoval in loc de la Cazanlic ; p. 223, r. 11, Drubeta; p. 223, r. 2 jos,
pe in loc de de; p. 226, r. 9, Ansamum ; p. 228, r. 9 ios, Remetodia; p.
233, r. 13, Rusidava ; p, 239, nota 1, De care va fi in loc de a mai fost,
la p. 292; p. 294, r. 16, Ceta; p. 314, r. 16, Trachonites in loc de Thra,
conites: in consecinta cade si ipotesa despre originea traca a lui FIlip
Arabul.
3

www.dacoromanica.ro
 II.
Oamenii pimantului (pänä la anul 1000).
I. Consideratii asupra sistemei si metodei.
Cu volumul al II-lea, de fapt al treia din marea sintesa a
d-loui profesor N. lorga, se inaugureaza istoria propriu-zisa a
neamului nostru, din clipa celor d'intaiu manifestari ale lui, de
cand, pe nesimtite, din formele oficiale ale vietil provinciale, se
desprinde o romanitate noud, in continua evolutie supt biciuirea
gravelor intamplari, 0 pana la cristalisarea definitiva a noului
popor romtn. Ce ni aduce nou f i cum infaNeaza d. profesor N.
lorga cea mal spinoasa din problemele lstoriei noastre, aceia a
originilor ?
Lipsa de izvoare literare a facut ca mileniul navalirilor sa fie
infatipt de istoricii precedenti 0 metoda lor domina Inca, din
pacate, in programele i in manualele colare de azi, chiar i in
recentul compendiu al d-lui C. C. Giurescu (volumul I, 1935)
mai mult ca o istorie a navalirilor barbare, din care lipase mal
ales autohtonii : se incepe cu Gotii pentru a incheia cu T atarii,
consacrind Rominilor, a caror formatiune ca popor raminea un
mister, numal consideratii suplimentare, privind influentele suferite
de la rblvAlitori, fait un cuvint despre influenta reciproca, a poi
un capitol asupra cre0inismului roman i ipoteticei re tragt ri la
munte. Acest fel de consideraiii raslete au luat o desvoltare mai
mare numai in a treia editie a opere! lui Al. Xenopol (vol. II),
dar LIM a se imbina intr'o sistema. Era o indoita grepla, a falsei
conceptii i a lipsci de metoda in istorie. Numai B. P. Hasdeu
a vrut sa incerce o Istorie critica" a acestor origini, subminatà
ins.1 de tonul profetic 1 de bogata-i fantasie constructiva.
in opera de fata chestiunea originilor se pune in tot com-
plexul ei : problema continultAtii in Dacia se compline0e, pas cu
pas, cu cercetarea soartel romanitati populare din provinciile de
pe dreapta Duntiril (cap. II, din cartea I; cf. fi p. 60). Solida-

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a RomAnlior de N. lorga 35

rítatea l ínterferenta malurllor dunArene" (p. 223) se mentine

dupà Aurelian (p. 10), asigurind, pe o strAveche vatrA unítard
de culturd multi-milenarA,` basa geografía a formdrii
popor (p. 20) care se petrece in conclitii cu totul deosebíte de
ale poparelor neo-latine din Apus
Lipsínd ierarhia bisericeascd, in momentul evacudrii Mick'
(sec. III), dominatia barbara, oríOcit s'ar fi legitimat ea prin
legAturi de federatieg, nu putea sd continue Statul roman ori
sà dea o contrafacere a luí, ca regatele barbare din Apus. Este
un fapt capital care, singur, poate raturna teoria gepidia a
rOposatuluí Diculescu, teorie combatutO i rdspinsd cu hottlrire
de d. N. Iorga. Cu atit maí mult avem motive sA credem cd
Romania populard" se putea desvolta, din prímele timpurí, la
Nordul DunArií.
Pe dreapta Dunaríf, ocupatia barbard (slavA) a Idsat impresia
unei deslocuiri j desnationalisari cu solutie de continuitate, ni-
micínd acolo lerarhia biseríceascd latía ce putea sa joace rolul
salvator al ordíníí socíale, culturale l etnice pe care 1-a avut
in Apus. Deslocuirea insA a fost partiald 1 aid, IdsAnd loe uneí
continultäti, v6psíte" de slavísm in alte pOrti.
Ocupatia barbard se face in trei etape: pierderea Daciei la
jumatatea secolului al III-lea, a Panontilor in secolele al IV-lea
0 al V-lea, a Moesíílor in secolul al VII-lea; Imperiul insà re-
vine din tímp in tímp, reanexind adeseaori, pe stinga Dunkii
chiar, capetele de pod sau o fA0e destul de largd.
Nu numai Romania ofíciald, cu vecinatatea 1 revenirile el,
dar í Impäratia turanía, qezatä in vecinAtate, va exerdta o in-
fluentd hotdritoare pentru formarea poportaluí romin, prín concli-
Vile not create de razbolul dintre de, maí ales prín transplantdrile
de populatie de la un mal la altul.
Aceste condítii, speciale romanitdpi rdsdritene, vor dicta au-
toruluí sistema de tratare a subiectuluí, impartit in cinc! aril.

2. Arnintirea Imperialui (Cartea I-a).

1. Autoritatea imperiala se recuno0ea de catre Gotii federatl,
noi soldati al Imperiului, pra regia, asezati in Dacia pe un
teritoriu zis barbaricum", acceptati printr'un pact formal (pp.
23, 24 47). Pind in secolul al V-lea, eí nu alcdtuíesc un Stat

www.dacoromanica.ro
36 N. A. Constantinescu

nou, o Gothia". La (el li s'a Incrediotat mai tarziu Moesia de

la Novae, vi Panonia.
Amintirea e vi mai puternica la pro vincialii ranap locului, earl
se simt Romani", oameni al Imperiului, dar bucurovi de a tr.&
viaja lor cu barbarii", fenomen general la plebea din Imperiu,
atestat de Salvian (p. 14) in secolul al V-lea (cf. vi cap. III,
cartea a II-a). Situatia lor, din lipsa de izvoare, ni se infativeaza
prin analogia cu starea limesului retie, parasit la 2E0, vi mal ales
a Britanilor, cad vi-au organisat, ei singuri, raminInd pe loe, rya-.
rarea, dupa retragerea legiunilor. In ceasuri grele, provincialii
din Dacia se cer trecuti peste Dunare" (p. 35).
ilqezati intre Imperiu si Gotli federar protectori, alaturi de
cari yin vi Carpi', fratii de singe, provincialli izbutesc a se men-
tinia in secolul al ¡II-lea, creind pe alocuri autonomiile lor lo-
cale, Romanille populare", inzestrate cu o putere de resist up
uimitoare (pp. 25, 31, 47).
Chestiunea pastrarii toponimelor vechi este reluata (cap. II,
pp. 15-20) in legatura cu intreaga vatra a romanitAtii orientale,
nu numal pentru singurul teritoriu al Daciei, cum s'a facut pina
acum : examinarea celor de origine traco-iliro.romar a, chiar in
provincille de unde elementul romanic a disparut, prefacerea sau
traducerea unora in bimba nou-venitilor, pe linga influentele
pecenego-cumane la noi, turcevti in Balcani, toate acestea sint de
natura a dovedi cit de complicata e problema toponimiei i cit
de necesare sint colectionarea toponimelor sau studlile asupra
lor. Ling $ar-dagul balcanic, putem aminti arul nostru de la
Dorna.
Epoca inaugurata de Diocletian inseamna nu riumai triumful
ordinii romane, al reromanisdrii politice" a Imperiului (cap. III),
dar mai ales al elementului romanic, de puternica viata rurala
(cf. si p, 48) din acest Sud-Est, care va da atiti Illyricorum
indigenae Caesares", Imparati terania, de la Aurelian pina la
urmavii lui Constantin. A muta in aceste parti centrul Imperiulula
vi recupErarea Daciei trebuia sa fie neaparat in prcgramul erei
noi (pp. 28-9). Diocletian inspecteaza tot timpul la Dunare, Cons-
tantin era sa mute aici, la Serdica, Roma sa, inainte de a se de..
cide pentru Bizant, din motive economice. Carpii, Sarmatii vl
neamurlie germane, blruiti, se rasping departe de Dunare, lar
elementul romanic, supus acelora, e ajutat de ovtile imperiale sa se

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanilor de N. Iorga 37

rdscoale asupra stapinilor barbari, pe cari Impel.Jul ii prime0e,

une ori, colonísindu-i in Sudul Dundrii, ca pe ni0e cete de
mercenaria (p. 37).
Din cele doud versiuni cu privíre la expedltia lui Constantin-
cel-Mare peste Dunare, mal logia pare aceía cd ImpOratul ar
fi fost chemat de Sarmati contra Gotilor", §i tot el a indemnat
pe servil Sarmaillorm, de sígur daco-romaní, sd se rascoale, qe-
zindu-i apoi ca o centurd la grani/d, care se mutase de la Du-
nare la Nord, pinA supt muntl, de-a lungul Brazdei luí Novae,
probabil (pp. 10, 43, 45, 47). Podurile de la Celeíu 0 Hir§ova
ar confirma aceastO limitd, pe care Imperiul a mai avut-o odatA,
inainte de cucerirea lui Traían.
2. Aspectul Danciei dupd 273. Aceste constatdrí ni ingOdule
sa ni inchipuim cd Dacia veche din secolul al IV-lea avea un
triplu aspect teritorial :
Un barbaricum", nteritoriu !Mat in sama acelor barbari cari
servesc Roma pe teritorlile ce li s'au asígurat", (p. 47), 0 in care
ar intra : o Sarmatia in basinul de jos al Tisel i pe Cripri,
o Carpathia, pe care o putem presupune prín centrul pod4uluí
transilvan, cu locultori carl, amestecati cu Daco-Romanil, se
maí zíceau Muntenia (Acraragantes"), i o Gothia, maí departe,
intre Prut i Nipru (p. 55).
0 vagO Romania (popularà) a poienilor 0 a vdilor".
Limesul roman, de pe stinga Dunarli, anexat Daciel no', o
fqle unínd capetele de pod, sau largindu-se une ori, pArtà la
Brazda lui Novac, i ai aril locuitori ar fi aceí limítantes" sau
Limigantes" al izvoarelor (cf. pp. 59 i 78 cu Tracii de lingO
Istru").
Din punct de vedere etnic, insa, Dacia veche 10 pAstreazd
caracterul unitar, filnd locuitO in majoritAti compacte de aceia0
rasO trade& 0 tot ap supt raportul politic, prín ascultarea tuturor
ocupantilor i localnicilor faid de Impdratul a toata lumea",
care vine adese ort sd pule ordíne i ,apazd pe barbari, mutindu-i
din loe in loc" (pp. 47, 61).
Supt preslunea Hunilor, Gotii, din barbaricul" lor apusean,
niciodatd el n'au avut Dacia veche intreagd, devin amenintA-.
tor', tocmai cind Imperiul se afld in plind crisd fínanciarA i
militard. Urmeaz4 capitolul Crisa gota", in care ní se infdtípazà,
in colorí vli, i cu totul noi, altiel de Go/i de cit aceía inchípui/i

www.dacoromanica.ro
38 N. A. Coostantinescu

pAnd a cuma. Oaspetic al poporului roman (p. 63), cum erau

socotiti chiar acolo, in Nordul Dun5rii, parte din el crep'inati
inainte de 375, de i nu-s1 vor pierde caracterul de oameni de
lagar" chiar dupd mutarea lor peste Dundre, Gotii sint trecuti
In parte la obiceiurile romane" (ibid) sau deprin0 cti felul de
viatd roman" (p. 61). Ei ascultti de judele prea-puternic" Atha-
naric (un lapsus la p. 54 : al Greuthungilor", in loe de : Then-
vingilor" ; cf. nota 4, p. 58), dar titulatura latina, de iudex, voitd
de el, supt influenta populatlei romanice din stinga Dundrii (p.
58)1, s'ar putea socoti originea datinei regllor barbari de a se
ImpArtql la lerarhia romand prin titlurile de: magister militum,
consul, patricius, intru cit titlul de judex se acorda de obiceiu
guvernatorilor de provincie in secolele al 1V-Ica qi al V-lea.
Dacd s'ar admite identificarea Gerasus Gerul, pirdu in Covur-
lui, putem cita casuri de nationalisare a toponimelor vechi,
prin asonantd atunci, afirmatia lui Amian a valul gotic linea
de la izvoarele riului respectiv pida la Dundre (p. 64) ar fi mal
upr de crezut.
Capitolu(Crisa gotd" nu se poate resuma. Din fiecare
frasd scapard noutatea izvorului istoric, puind intr'o lumia cu
totul noud acomodarea barbarilor goti cu civilisatia romand (pp.
63, 71) i raporturile lor de subordonati al Imperiului, caracterul
addpostirli lor in Moesia (pp. 55-7) i a rdscoalei lor sociale (p.
66) de acolo.

2. Creafiunea romäneascd (C. II-a).

In cartea a 11-a autorul ni desvdluie izvoarele directe ale ro-
manita/fi rdsdritene, din secolul al IV-lea parid in al VII-lea,
inainte de e fi strdbAlutd de influenta slava.
Ca forme de viata" (cap. 1) se constata disparitia orqelor,
civitates", decdzute la starea de autonomii aproape rurale,
printeo intoarcere la satul de unde se plecase". Satul track",
biruind, dd o formd de viatd unitard acestor provincli.
Al doilea element de basd este religia crestind, acceptatd
de intreaga romanitate sud-esticd pAnd la sfiqitul secolului al
IV-lea, dovadd stlnd vocabulariul crepinismului", care la noi
I Cf. qi V. Parvan, Contributii eplgr. la Isto ria C re stinismului daco-
roman, 1911, pp. 151-4.

www.dacoromanica.ro
 Noua Istode a Romannor de N. lorga 39

este latin (p. 89). Acestui lzvor de viaia, numit legea" romei-
named, i se consacra cap. II, care e un succinct istoric al intro-
ducen! creOnismului la nol, darimind multe 'It's'', plin de nou-
tatea comparapei cu starile din Apus, de lamurirea sensului
adinc al institutiel §1 de analise noi, facute cu o mare perspi-
cacitate filologica, i o bogata informatle.
Noua religie gasia terenul pregatit de monoteismul filosofic
(cu expresia Dominus et deus) inca din secolul I (p. 83) 1 se
altoleVe pe un puternic fond de mituri li superstipi pagine, ce
dureazA pana in zilele noastre. Scitia Mica, un puternic focar
cre§tin (p. 87), daduse un mare numar de martirt (p. 96). Tot
de alci va pleca, adaugam, Invatatul calugar Dionysius Exiguus,
care Introduce era cretina in calendarul roman. Intensitatea
Adept religioase la Dunare se dovedqte prin sinoadele tinute la
Serdica 0 Sirmium, prin inmul/irea episcopatelor la Dunare (p.
100), dar mal ales prin dervoltarea arianismului, fenomen popular
sud-est european (p. 97), prin care se poate explica 0 mai upar
adoptarea eresiel de catre Visigo/i, Ostrogoti fi Longobarzi.
Crepinismul de sintesa si de folklore" (p. 89), cu intreaga
terminologie latina (pp. 89-97), cu puternica framintare a eresiel
arlene, aduce puteri not romanitatil balcanice, care va birui in
lupta contra grecismului pontic, cipgind definitiv Scitia Mica fl
regiunile vecine (p. 103).
Se observa i aici fenomenul general al ridicarii ierarhiel bb-
serice0 la rolul de conducatoare a poporului (p. 101) 1 se da
lista martirilor de la Dunare, dar rolul lui Niceta de Remesiana,
stabilit de Pirvan in opera cltata, este contestat. De altfel, pcntru
a ni explica deplin cre§tinarea Daco-Romanilor n'ar rnai fi nevoie
a se recurge la ipotesa unui misionar special, dat filnd numarul
episcopatelor latine pe linta Dunarii fi dependenia Dade' vechi
fa ta de Imperiu, cu relaitile ei, apt cum s'a aratat in cartea I-a
a operel de fata.
Din Romania popular a de pe stinga Dunarii i din provinciile
latine ale Romaniei imperiale" rasare un popor ce se considera
11 se nume§te »Romani" ;i care este insu0 poporul romtnesc in
deventre (cap. III).
3. Graiul est-qomanic al acestui popor ni este infatipt in cap.
IV, Limba". In ce privqte focui de formatiune al el, asIstam la
cea mal desavirpta divergen /a intre cel mat autorisat filolog al

www.dacoromanica.ro
40 N. A. Constantinescu

nostru i istorlcul care domina cu autoritatea sa tlinta mondiala

a specialitatii sale. De 0 in conclusia monumentalei sale opere ',
d. O. Densusianu stabi1e0e axioma ca filologia trebuie sa mearga
de acord cu istoria", fara a se preocupa de ceia ce spun istoricii
0 fara a se intemeia pe vre-o descoperire istorica, de dragul ex-
plicarii numai a asa-ziselor elemente albanese in limba romina,
care n'ar putea fi explicate daca limba romina n'ar fi avut, in
prima perloada a formatiunil sale, o ;data comuna cu albanesa",
- stabile0e, zlc, de acord cu Miklosich, ca limba rowing s'a
format la Sudul Dunarii" 2 0 anume in Iliria".
Impotriva acestei teorii, 0 intemeindu-se pe intreaga amblanta
a epocei, d. Iorga stabilepe leagdnal limbii ronfine "in Dacia veche.
Din limba intregului Sud-.Est romanic, care formeaza o singura
unitate, fiecare regiune dinduil partea" (p. 116), nu se putea
cristalisa noua limba romina decit intr'o lume inchisa, de sine
statatoare", inteo formatie politica, fie ea de caracter po-
1

pular", deci pe malul sting" (p. 111). Provincille din dreapta

Dunarii, vepic turburate de invesii noi, supuse necontenit limbil
artificiale a Statului", cu resistenta elenismului pontic, reactivat
dupa ce Bizantul devine Roma noua", nu puteau nici de cum
°Teri conditlile necesare nqterii graiului nou, care trebuia in
primul rind sa o rupa cu oficialitatea (pp. 111-3). Dada po-
pulard e aceia care a fixat, desvoltat si pdstrat limba romdneascd
(p. 110)".
Pentru epoca de formatitine propriu-zisa, a limbii, se fixeaza
un cadru istoric ce nu se poate contesta : e momentul cind
provincille nu mai pot imprumuta una de la alta, cind se inchid
in regalitatile barbare sau in Romaniile" lor populare" (p. 118).
Evident ca avem a face cu un principiu valabil pentru toate
limbile neolatine, a carui fixare in timp variaza dupa taxi : pentru
noi am avea secolele IV 0 V, inainte de puternica influenta a
valului slavon. Unitatea dialectelor formate dupa aceia s'a pastrat
grape activei intercirculatii a pastorului transhumant" (p. 112).
Se insista apoi asupra arhaismului unor elemente latine, asupra
bogatiei, gratie sufixelor imprumutate, prin care intrecem pe
once alt popor romanic" (p. 119), se cerceteaza, sistematic, basa

L Histoire de la langue roumaine, 1900, p. 400.

' 0, c, p. 300.

www.dacoromanica.ro
 Noua lstorie a RomAnitor de N. Iorga 41

vocabulariului in toate domeniile, pe care o dau elementele

latine, un material asa de variat si abundent, care ar fi de cea
mai obositoare lectura, daca n'ar interveni vioiciunea cunoscuta
a frasei autorului, noutatea ideilor samanate peste tot, comparatia
0 completarea pe alocuri cu elementele slave patrunse In fondul
limbii ori influentele noastre asupra vecinilor. Capito/u/ se incheie
cu citeva ¡dei fundamentale privind literatura populara, eposul
de origine apuseana, musici si arta populara cu radacini pre-
istorice, etc.
4. Capitolul al V-lea desvolta Wei& pusa In capitolul I-iu privind
formele de viata sau grupiirile politice fundamentale. Se incepe
cu cele mai modeste : popasul pastoresc", colibasii" de pe inal-
timi, catunur si curtee de origine domaniala si in fine satul,
cu inceputuri militare, locul incunjurat cu sant", ce apar, foarte
de vreme", cele mai multe sate cu un stramos fundator si eponim,
cu sufixele -esti, -eni sau -daft. Cu forts!' de colonisare, pe o
'kite ce se poate urmari pe harta", ele sint forme de vía ta de
sine statatoare : nu atirna nici de un mare mosier, niel de ora se
Se pot desvolta in mid tinuturi de autonomie locala, precum
sint vechile Cimpulunguri", Vrancea si Tigheciul, avind adu-
narea lor conventus" = cuvint, cu sensul latin pastrat in albanesa),
numite apoi: hram, &licit:, sbor, nedee, cu biltrini, car' conduc
Ora", avInd judetur qi Iegea" cu dinsii. Furat farg vole de
interesul problemei, autorul face o incursiune edificatoare in
chestiunea autonomiilor" de pe tot hotarul roman, pana in
Galia, Africa si Sardinia, care nu sint altceva de cit Romanlile
populare (pp. 154-161).
,Forma obisnulta a cirmuirii este a judelui, incepind, in limp,
cu ce1 de felul judelui pus de Traian pentru a judeca hotarele
unor comunitati din Macedonia (p. 155) si scoborind pana la
juzii pastorilor morlaci, la comitii din Retia, la tribunii din Venetia,
la proestosii" (batrinii) din Moreia, la capitanii de giudicarii din
Sardinia, la judecatorii numiti de exarh, In Africa, apoi tot felul de
conducatorl popular': arhonti, comiti, dud, din orasele sau pro-
vincule Italiei si din tot Apusul, pe cari unele izvoare ii numesc
in genere iudices (pp. 159-61). Mai ales judicaturile sarde, re-
cunoscute ca o continuare a vechli traditii romane cu adaptare
locale (p. 162) sint de echivalat cu juderele noastre primitive,
la care putem adauga cele trei nvai" in care se imparte Sicilia.

www.dacoromanica.ro
,.2 N. A. constantinescu

Alaturi de juzi stau oameni buni sl batrini", boni homines,

amintiti in atitea ten, juratorii (p. 156) si jura;!! (p. 161). ¡apele,
ca jupanii, nu filtra aici, ele flind o veche mostenire traca, reclusa
numai la teritoriul sirbesc (p. 163). Fenomenul acesta politic, de
caracter universal rornanic, ia o desvoltare mal puternica la noi,
formind síngura armatura política a neamului pina in secolul
al XIV-lea.
Cu aceste creatiuni fundamentale, anteríoare contactului cu Sla,-
vil, prin care neamul nostru se distinge, se incheie cartea consa-,
crata formdrii poporului romtn, Cu individualitate proprie.

3. Intre Imparatul roman # Han al taranta

Cartea a 111-a, ni va infatisa epopeía barbara de la sfirsitul sec. IV
si inceputul secolului al V-lea, in Imperiu, cum si dublul zbucium :
al cirmuirii romane de a salva Imperiul fata de intrusii pe cari-i
asimileaza si utiliseasa, s'i acela al maselor populare din Sud-Est
de a nu se tasa strivite de regimul fiscal s'i cel domanial. In
stlintile de a domina vitregile evenimente supt care va sucomba
defínitiv, elementul rural roman de aici va da cea din urma
dovada a vitalitatii sale renascute, cu noua serie de Imparati
iesiti din sanul sau, de la Marcian si Leon Tracul pana la lustin
si lustinian. Opera imparatului Teodosiu" (capitolul I-iu)inseamna
o noua ordine, inlaturind anarhia adusa de barbari dupa 375.
1. Asezarea Ostrogotilor la Novae inseamna de fapt pentru Moesia
exact cela ce a facut Aurelían cu Dacia, la 274 - dar niclun ízvor
n'a consemnat importantul eveniment. Filndca populatia romana a
ramas pe loc, aceíasi conclusie se impune deci si pentru vechea
Dada" (p. 167). A doua conclusie, tot asa de importanta, o gasim
ceva mal jos : O singura viata teraneasca se intinde insil acum
pe ambele maluri dunarene (p. 169), o viata de sigur in forme
romanice pe care le tau chlar si barbarli asezati acolo. De altfel
barbaril acestia, cari sint si pagubitori, dar si folositori - fara
barbari, Imperiul ar fi pera (p. 172) - sint si ramin, pentru
aceste regiuni, numai ca stralucitoare elemente de suprafafd" (p.
178). Ei nu transforma nimic in Imperiu : vrind numai sa domine,
ei se incadreaza in Roma" de buna vole. Cind devin prea
suparatori, ImpAratul din Roma noua ii trimete in Apus ca sa
scape de dinsii (Alaric, Teodoric). pupa Notitia dignItatum ni se

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a Romanilor de N. lorga 43

da tabloul de aparare militara a Dunarii la inceputul secolului

al V-lea.
Capitolui al 11-lea in umbra lui Attila", Incepe cu o maiastra
evocare a figurii temutului Han asiatic, apropiat intelegerii noastre
prin atitea compara/ii istorice ; el intrunia conceMia chinesd de
Imparat al lumii cu pretenpa de a se infAiip ca inalt demnítar
roman i de a lua o parte din Impardite odata cu mina unei
principese din Apus (p. 184). Urmeaza pitorescul tablou al Curlii
Hanului (pp. 183, 187-188), pradaciunile ()raptor qi /inuturilor
limitrofe (pp. 184-5).
Causele nemultamirli fugarilor romani la regale hun nu sint
decit racilele ce submínau apararea militara: fiscalitatea 1 chide
moralitatea Imperiului: Fugarii se faceau huni" 1, daca adaugam
mill/1mile de robi ce Hanul transplanta pe lermul sting al Dundrii,
in/elegem ce rol important a avut el pentru noi i cum patronatul
turanic al Hunilor" incepea sa fie un factor de noua sintesd (p. 190).
Statul" hun se desmembreaza supt regi inferiori 1 Imperiul,
zguduit puternic, 41 restabileVe margenile, Dunarea devine lara0
romana. Dar biruitorul Hunilor, omul zileí, Ae0u, semíbarbarul
din Durostor, al carui portret urmeaza, - un Warwick engles §1:
in acela0 timp, un Cid la Dundee", cad fusese aliat i client
hun", apol biruitor, este represintantul pe de o parte al ele-
mentului roman, ce tínde a inlocui pe qefii barbari" (p. 195), dar,
in acela0 timp, 0 al reginiului marii proprietgii, care strivqte,
alaturi de cel fiscal, clasele de jos. Este o criscl sociala ce ni se
inf5/4eazd mai ales in acest capitol (III), cu radaciní vechi in
orinduirea data cu un secol inainte de DlocleVan : Salvian este
jalnicul el trimb44 NemulOmirea generala duce la disparitia
mindriel romane 1 a iubirlí de patrie, ba chiar la barbarisarea
idea barbari", la desromanisarea unei mad parp din Spania i
Galia, spune Salvian, care cunoqte numai Apusul (pp. 197-8).
Nu cumva qi Albanesii ilirici s'au desromanisat in acela0 timp,
din acelea0 motive? Totu0 aceste mase pop ulare atit de strivite
vor incepe a da iarqi Imparali, ca Marcian i Leon Tracul,
ridicat dintre Bessi, de curind romanisa/i.
Pentru a se zugrdvi conditiile vietii populare in provinciile de
la Dundee i starea de spirit a romanitalii din Imperiu (capitolul
al IV-lea), s'au pus la contribulie poelii i scriltorii timpului
Sidoniu Apollinaria, Libaniu, Avitus, dar mai cu sama privirea

www.dacoromanica.ro
44 N. A. Constantinescu

largd si adinca in vista acestor regiuni" ce ni-o a Viata Sf.

Severin de Eugippius, care este supusa uneí amanuntite analise
(capítolul al V-lea).
in partite Noricului, descrise de acest ízvor, se ve de tendinta
de organísare a Romanieí populare, cu ostasii oraselor" si cu
mercenarí, supt conducerea omului Bisericif. Cetele de barbari
se strecoara tot mal des, Statul de filitrare" , spre o concen-
trare din care resulta apol cucerirea.
In momentul instalarii lui Odoacru in Italia, mal multi sefi ostro-,
goti cantoneaza in peninsula sud-estica (p. 210), lar, cind Teodoric
pleaca in Italia, restituind imparatulul barbaricul" sau, incert ca
limite, d. N. lorga presupune si o restabílíre .a unitatil economice,
militare si populare" (p. 211) intre cele cloud partí ale Imperiului,
Apusul fíind numai incredintat acestuí vicariu imperial".
In fata amenintarli slave, dupa plecarea Gotilor de la Dunare,
se va ridica, inteo ultima si uriasa incordare, spre a tinea Im-,
periul pentru sine, aceasta romanitate sud-dunareana : se aduc
suficiente probe in sprijin : Ilirul Anastasiu, care construieste in
Scítía Minora, Vitalian, care-si croíeste o stapinire ca un Dobro,
tic! al secolului al VI-lea, in aceiasi regiune, ba chíar reactiunea
Latina a calugarilor de acolo (p. 214) populatia peninsulei
traco-ilirice era de limba latina", recunoaste marele istoric engles
Bury in secolele al V-lea si al VI-lea". Dupa ce dadusese
generali ca Aetiu si imparati ca Marcian, Leon Tracul, ori ne-
fericitul Vitalian, aceasta romanitate va impune pe Iustin de la
Bederiana, linga Ni, si pe Tracul nationalist", Iustinían (p. 218).
4. Regimul noului August" lustinian. (C. 1V-a).
1. Supt acest titlu numai un capitol, Basa romana, se consacrA
efectelor domniei mareluí Imparat, cu prívire la elementul latin
din dreapta Dunarii : »Ea represintd afluxul acestei vieti latine
rurale, care rasare atunci, intinzindu-se din Moe sia sí 'Uric asu-
pra Tracieí si-si cere drepturile". Urmasii lui Iustinían el Insusi,
,Tíberiu si Mauriciu, sint f I vreau sa fie latini". La capatul acestei
renasteri latine se vede Italia si chiar Galia franca, cu imperiul
ei" (p. 221), be chlar Dacia veche: prín solidaritatea si inter,-
ferenta malurilor dunarene, sí influenta, constiinta de drept si
asteptarea de víitor a vechli Dacii" (p. 223). Relativ la fireascp

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a Rornaniior de N. Iorga 45

legatura : Bacenis civitas cu BacYca slava (p. 224) a; fi pentru

lectura Urbatensis" ora;u1 Vrbas, pe Sava, decit pentru inexis-
tenta Bacensis". Se demonstreaza ca Iustinian a vrut a face un
centru militar ;I politic" din regiunea originii sale, cu 'Mille
intinse si pe stinga Dunarii (pp. 222-224). Tot ,caracterul latin"
biruie si in nomenclatura cetatilor liniei dunarene restaurate sau
ziclite din nou, printre care putine amintesc pe barbari : noi
localitati trace se amintesc in interior (pp. 225-228).
Cu celelalte capitole se patrunde in tainele secolelor al VI-lea
si al VII-lea, cind Imperiul renovat de Iustinian se clatina din
nou 0 las1 mai multa posibilitate de desvoltare Romanidor po-
pulare, alcatuite acum 0 pe dreapta Dunarii, de elementul romd-
nesc, care se poate numi astfel acum, din ce in ce mal
ingustat ca teritoriu. Se studiaza ce au primit ei de la noil
venin, de origine slava, st pentru intaia oara inteo sintesa asa
de valoroasa, se demonstreaza cit au primit insisi acesti vecini,
nou-veniti, din Sudul Dunarii, Sirbii si Bulgarii, din firea, singele
si cultura olor nostri, pentru a fi ceia ce sint astazi. Influenta
slava asupra mentalitatii poporului romin si a graiului sau este
reclusa la justa valoare, in niciun cas determinanta pentru carac-
terul acestui popor.
Rolul Gepizilor si al Gepidiei" lor, cantonata numai in cimpia
Tisei-de-jos este numai de federati pentru a tined in 10c pe
Slavi" (p. 234) : o incercare de Stat barbar", razimat, ca ;i toate
celelalte, pe temeiul vechii populate, din necesitati economice",
fiind alaturi, format din Slav i si alte elemente (p. 230). *tirile lui
Iordanes, confuse si gresite, contradictorii, nu pot sprijini falsa
teorie despre un rol hotaritor al Gepizilor in formarea natiei
noastre.
Avalii nu sint nou-veniti, ci ramasita hauled", cu alta semin-
tie dominante (p. 235), si aceasta Avarie cuprinde pe linga Slavi,
populatia romanica asociata, ,de vole sau de slid, la aceleasi
actiuni" cu stapinii. Haganul continua politica Hunilor: strOmu-
tind pe locuitorii ,Romanlei" la Nord si pe Slavi peste Dunare,
lucreaza la inchegarea si intarirea poporului romanesc" (p. 237).
Problema slavd este infatisata in doua capitole (III si IV) In
toata amploarea el, de la cele mai vechi stiri despre dinsii -
pana la atit de discutata epoca a patrunderii lor peste Dunare,
impinsi, sustinuti de A vari, ori de frica lor (pp. 240-241), dove-.

www.dacoromanica.ro
46 N. A. Constantinesce

dita asa de tirzie, pe la anul 600 (p. 245). Retinem pretioasa

identificare a cetatii Novietunensis (p. 240), derivatia Antinei din
Anti (p. 242), punerea la punct a autenticitatii cronicii luí Nestor
(p. 243). Ca si in capitolele precedente, mai fiecare pagina e
luminata de ceva nou si pretios: o noua dovada de existente
Rominilor, a celor din stinga, cu limba latina" (p. 246) ori a
celor din dreapta Dunarii, numiti de un izvor : Physoniti-Duna-
reni, adeca fossatensi" clec' sateni" (p. 245), apoi caracterisari
clasice ale diferitelor personalitati, popoare, evenimente ori situatii
si linii mari de desvoltare istorica strabatind veacurile.
Slavii la inceput au cunoscut pe Romini prin Germani, pe
Greci prin Romini, dovada denumirile acestora Valah" si Grec",
din timba lor. Necunoscatori ai agriculturii, o invata de la Ro-
manii din stinga Dunarii, unde au descoperit si o ordine militara
si politica" (p. 247) a aborigenilor (Romaniilc populare, cu care
sint in simbiosd, p. 251), nomenclatura riurilor aratind unde s'au
ingramadit Slavii mai mult. Dar acestia n'au State, ci conducatori
locali (p. 259).
Se da apoi o mare desvoltare, urmarind izvoarele, luptelor
avaro-slavo-romine din secolul al VI-lea, din care se trag in-
teresante conclusii : autonomii de cetate, ca acea din Asymos (p.
253), un salas secundar al Avarilor in Bugeac, in afara de rin-
gul panonic (p. 250) existenta vadenilor" Romaniei de la Dunare,
cu simpatii pentru Imperiu (p. 255), Ardealul isolat, loc de ada-
post pentru Romanii isolate", conduse poate de duci de
sistem roman" (p. 258).
Slavisarea Moesiei prin pJtopul slav" ce a inecat totul, sau
mai bine a acoperit cu deprinderea unei noi limbi pe locuitorii"
lasati de Imperiu in sama Slavilor prin tratat (p. 245), se intimpla
dupa luptele lui Mauriciu, in urma anului 600; pana atunci armata
romana.., alcatuitä din provincial?, ducea cu dinsa de la un
capat al peninsulei la altul romanisrnul" (p. 260). Haganul exercita
un patronat asupra Slavilor, dar si asupra Romaniilor populare
din stinga si, eventual a celor din dreapta Dunarii.
6. Supt influente slavo-romdne,sti" (capitolul al IV-lea) se inteleg
influentele reciproce intre cele dona grupe etnice : e o analisa
filología, in primul rind, de mare valoare, ce incepe cu motí-
vele deosebirii intre Sirbi si Bulgari, dupa initiarea lor in roma-.
nism, unii la Dunarea-de-mijloc, supt o influenta celtica, altil la

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a RornAnilor de N. lorga 47

Dunarea-de-jos, supt o influenta traco-romana, mal intilu pe malul

sting (p. 202; cf. p. 274). 34ezarea Sirbo-Croatilor se face tot
supt ausplcille Imparatului, dar in conditii cu totul speciale, cu
declaratia solemna ca a renuntat la o parte din stapinirea sa"
(p. 263). Populatia romanica, rarita prin trecerea necontenit la
libertatea socíala de pe termul sting" (p. 270) 0 printeo usare
militara multi-seculara, se rupe in treí" : pastorul retras in munte,
orapanul intre ziduri, lar agricultorul desnationalisindu-se (p.
265). Sclavinille" asculta une ori de Imparat, alte ori de Haganul
avar, sau de ambit (p. 266). In ce prive0e raporturile Slavilor
cu elementul romanic, el e napustit, la Sirbi", dovada disparitia
toponimiel, i acoperit" numai, la Bulged (pp. 268, 269), dar
poate sa dea doi efi Bulgarilor (p. 270). Alaturl de diferitele
Sclavinii" se mentin,mult limp, unele Romanli". Examinarea ele-
mentelor romanice din limba bulgara duce la importante conclusie
ca : i provincille din dreapta Dunarli trebule sa admítem
in
continuitatea de la Romani la Slaví", inlaturind teoría catas-
trofer, adeca a intreruperii violente a vietii i culturii romane.
Alta conclusle, tot esentiala pentru raporturile sud-est europene
fondul comun antropologic ;I asamanarea de multe felurí in
cultura, in moravuri i oblceiuri a tuturor popoarelor din Balcani",
recunoscuta de atitia marl savanti (pp. 273-4).
Trecind la imprumuturile noastre de la Slav!, se constata mai
multe dialecte sau ramurí slave i mai multe lagare" slave, ce
au lasat urmele lor in toponimia din Moldova, Ardeal, etc. (pp.
276-82); e plind de invataminte comparatia cu numirile arabe
de riuri din peninsula lberica. i conclusia : in veacurile al VI-lea
í al VII-lea e o schimbare de nume [de locuri] dupa dependenta
politica" (p. 280).
In ce prive0e vocabularíul curent, ni se aduce casul limbii
englese, impregnata de cuvinte francese, provenite din faptul
cuceriril de un grup restrins, 0 acela al romanísarii Tracilor, pe
acela0 cale ; se inlatura deci cu aceasta, ideia unei fusiuni etnice
in proportli mari, spre a se explica multimea slavismelor din
limba romina, a caror explicare se cauta in ideia uneí pre-
ponderente slave in secolele VI i VII' pe malul sting, i in
dominatia ,schee pe cel drept", pe tímpul cind provinclalii se
mentineau acolo Inca neslavísati 0 pastrind legaturi cu fratii de
dincoace de apa (p. 282).

www.dacoromanica.ro
48 N. A. Constantineseu

Se subliniaza insa ea: nimic in fonetica, in morfologie in 1

sintaxa nu s'a imprumutat de la Slavig i aceasta titn ce in.-

seamna : ca firea latina a limbii ramine neatinsa. Ovid Densu,-
sianu insu0, care pune temeiu pe ¡deja ca contactul cu Slavii,
transforma graiul (roman-balcanic) in o limba special& Lard
indoiala romana in constitutia sa interne', i distinge in voca,-
bular un strat mai vechiu de elemente slave, patrunse in limba
i altele venite din o patrundere ulte-,
In secolele V, VI, VII,
rioara ce dura mal multe secole, din al VIII-lea ¡Dana la al
XVI.-lea, nu gase0e nicio alta iniluenta in fonetica sau in sintaxa,
lar in morfologie numai derivatia, printr'un numar insemnat de
prefixe 0 sufixe.
Elementele slave sint redate, incepind cu sufixele i prefixele,
in acela0 mod ca i cele latine (din capitolul al IV-lea, cartea
Il-a). Raporturile cu limba albanesa, la p. 296.
Se motiveaza tiintific (in capitolul al V-lea) unitatea limbil,
in comparatie cu cele neolatine : un singur substrat, o perfecta
unitate seculara a uncí singure vieti populare fara Stat (p. 295).
7. Un fapt de mare importanta se releva in capitolul al V-lea 3
Romaniile populare incep a purta numele adus cl! Slavi : Vlahia
mare sau micd, dupa cum grupele politice slave se vor numi
$chei, de catre Romini. Iar Vlahiile i cheile din Balcani devin
clienti cu privilegiu ai Imperiului" (p. 294; vezi 1 p. 314), cum
erau barbarii federati de odinioera. Imperiul devenit acuma Bizant,
pastreaza Marea, adica litoralul (Dalmatia, Chersonul Crimeii
etc)., i Dunarea chiar (dovezi : Maglavit, Calafat, Corabia, etc.),
exercitind o influenta notia (p. 293).
S. Capitolul al VI-lea urmare0e in deosebl raporturile elemen-
tului vechiu romanesc" i ale Imperiului bizantin cu Bulgarii
huni", caracterisati ca noi mercenari ai Bizantului" (p. 297),
banda de federati" inezata de Bizant la DunAre tocmai pentru
a da o armatura politica semintillor slave" (p. 296).
Bulgarii, a caror origine 0 contact cu Imperiul se infatizeaza
cu noutatea unei revisuiri complete a izvoarelor (ei fac pact cu
semintiile slave, unele pastrind oarecare autonomie, i Bizantul,
la rindul sail, face cu ei pactul pe care-I avea pana atunci cu
Slavii), vor avea de a face nu numai cu Slavi, ci i cu populatia
1 O. c., 13. 241.

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanilor de N. torga 49

urbana, romanica sau greaca (p. 304). Imperiul muta Sfavi,

printre cuí erau poate í multe elemente romanice", nemul/a-
mi/i de apzarea Bulgarilor, peste Mare, in Bitinia.
Bulgarii vor profita mult, crescIndu-0 privilegiile, de luptele
pentru tron de la Bizanl, i lustinian al II-lea, mai ales, se folo-
seqte de hanul lor, Terbel, precum odinioara Teodosiu i allí
imparap, de generalii barbari : Ricimer, Stilichon, Rufin. Bulgaril,
fara rost de natiune" sau de Stat", locuiau tot in lagar, numit
cu numeie latín campus, la Plisca-Aboba (pp. 308-9), pastrinduli
vechea organisalie cu capii de cete (bagaturi), tarhani l boierii,
adoptind ca limba de Stat pe aceia a Bizarlului" (p. 310).
Relieful din Madara represinta un "erou trac" (p. .13C9); nici de
o arta asiatica, a dus.a de Bulgari, nu poate fi vorba" (p. 310).
Ideia... monstruoasa a Bulgariei pana /a Pesta, iscodita intaiu,
intr'o alta forma, de Engel", de i admisa de Cehi, de Bury, chiar
de Onciul, dar raspinsa cu puternice argumente, de Hítnfalvy",
se inlatura cu hotarire. Dupa desfiin/area Averíe' de Carol-cel-
Mare alar, nu se admite o rivalitate bulgaro-franca decit pentru
teritoril din Sudul Dunarii (p. 320). 0 separa/le de Imperiul de-
latinisat i iconoclast se observa acum, in secolul al VIII-lea, de
pana la jurnatatea acestui secol Imperiul pare ca e inca stapin
pe Dunare.
Presenta elementului romanic in acest Hanat bulgar se dove-
dere stralucit prin cei do! Han! romini, probabil creOni, Sabinus
Paganus, in coregenta sau rivalitate cu al/i doi turanici, prin
adunarea, conventus", prin filn/a unora din episcopatele vech1
ale Moesiel i Scitiei Mici (pp. 818-9), i prin contagiunea"
crestinta/it romanice care i ea va decide pe Bulgari sd se
cmtineze (p. 320).
De la acest fapt, al crqtinarii Bulgarilor inainte, luminoasa
investiga/ie a dovezilor pentru existen/a $ manifestarile neamului
romanesc, ap de rodnica in acest volum, inceteaza, i cartea se
incheie cu expunerea precipitata, o regretarn ca este ap de
sumara , a evenimentelor externe : La tendinla spre Imperiu" a
lui Simion, Bizan/u1 raspunde cu chemarea in Onglos" a Ala-
ghiarilor, l aceOia huni", macar in aristocratici militara, tur-
ceasca", cei de jos fiind Fines! ; Pecenegii sosesc apoi in locul
lor, in imprejurarile tiute, creand o dominaVe asupra Nordului
dunarean din aceasta parte, cu o mica parte din Ardear i for-
4

www.dacoromanica.ro
50 N. A. Constantinescu

mind o simbioasA cu Rominii" (p. 325). Pe scurt numai, se ajunge

cu expunerea, dramatisatd, la adapostirea ultimilor efil bulgari in
Vlahiile autonome i la intrarea Hunogundurilor (a Ungurilor) in
raporturi mai strinse cu Bizantul, la anul 1000.
Supt titlul Rominii din jos in jurul anului 1000" (cartea a V-a)
dupd lzvorul bizantin Kekaumenos, sprijinit pe toata informatia
moderna, d. N. Iorga ni 'HAM raspindirea in secolul al XI-lea
a Rominilor din Sud, pAn6 la Taiget si chiar in Creta, firea si
organisatia lor, si momentul despartii Vlahilor maritimi (Mor-
lahii)« din masa apuseana a Viahilor Dalmatiei, Serbiei, Bosniei",
cari-0 vor pAstra Brea deosebità chiar dupa slavisare (p. 340);
din ei s'au desfacut, ei m31 tirziu, Rumerii Istriei, cad nu-s pAstori".
*
* *

Volumul se incheie aid cu ces mal noua formulare a unui

mare adevar demonstrat de realitatile istorice infatisate in tustrele
tomurile de inceput ale acestei minunate opere : o restituire de
drept" in folosul neamului nostru, detinAtorul principal al intregli
mosteniri lasate in Sud-Est de atitea sintese etnice, politice i
culturale : identitatea etnicti fundamentala in tot Sud-Estul euro--
pean... se mentinea chiar dincolo de margenile acelor cari au
ramas vorbind romAneste" : hamo, cintecul, jocul, credintile,
povepile oint aceleasi de la Cehi si Moray! la Ruteni i de la
BeFhizi pAnA la Taiget... Vdpsirea cu slavism (peste fondul milenar
preistoric) nu trebuie sA ne inele" ca sa ni inchipuim in ei altd rasà.
Ca i cele cloud tomuri precedente, volumul al II-lea, sprijinit
pe un exuberant aparat critic si o informatie bibliografia uimitor
de bogatA, deschide cele mal largi orizonturi intelegerii trecutului
nostru i netezeOe caile aprofundaii lui in viitor, qeaza, in chipul
cel mai logic, neamul nostru in centrul perspectivei istorice a
Sud-Estului european i insemneaza, din punctul de vedere al
ideilor emise aid, un progres, pe care de sigur multe decenii,
si chiar secole, nu-1 vor intrece, ca acele adevdruri eterne sta-
Hite odinioara de cronicarii i Istoricii ncltri din secolul al XVIII-lea,
cu privire la originile, continultatea i unitatea neamului romdnesc.

www.dacoromanica.ro
 Ctitorii.
Al trellea volum al sintesei prívete epoca marilor creatiuni
politice romdnqti, dintre anii 1000 si 1418, pe o durata de patru
secole, clec]. E I se imparte firesc in trei carti, dupa cele trei fase
ale acestei creatii: a colaboreirilor, a ctitoriei dundrene 1 i balcanice
si a ctitoriei independente.
Prima Usa e a manifestarii supt nume strain, mai ales, a ve-
chilor autonomil romanesti, Romaniile populare sau .,Vlahiile",
cum incepura a se numi inca din epoca precedenta ; ele sint
insa bine inchegate acum i pline de o energie care va 17buti,
in lasa a doua, sa dea ctitoriile de caracte.r intermediar, intre
colaborare" si independente, dar cu conducere romaneasca ;
ctitoria Asanestilor, care infra in aceasta fas& da cel mai in-
draznet exemplu, dar aspirind, dincolo de independenia, la imi-
tatia imperiala bizantina, ei vor pierde legaturile cu energlile
romanesti, instrainindu-se, adeca pierzindu-se chiar din causa
colaborarii cu strainul. Ambele ctitorii, dunareana si balcanica,
vor pregati insa, pe cai inca nestiute noua, a treia si definitiva
inchegare a Statului si poporului romin : ctitoria independentcY, a
Tarii-Romanesti a Basarabilor si a cele! a Bogdan-Musatinilor.
Fasele nu sint aspecte succesive, ce s'ar putea cronologisa, ale
Istoriei Rominilor, cl mai degraba momente de elaboratie psihica,
astfel ca miele manifestad de un fel se petrec, pe intinsul pamin-
tului romanesc, simultan cu cele din alta fasa. Autonomia ma-
ramureseana, mentinuta pana la finele secolului al XIV-lea, este
un exemplu.
1. Colabordrile.
Cele d'intaiu cristalisari de Stat ale Rominilor" medievali, zice
d. N. Iorga, se vadesc simultan si nu [d'A legeituri firegi pe
tot cuprinsul locuintilor neamului". Aceasta afirma/le ca o teorema
se demonstreaza cu indestule probe in cele doua carti d'intaiu.
1. Colaborarea se simte, mai intaiu, Lira afirmare, in al doilea
Tarat, de la Ohrida, unde chiar conducerea micarii e tot ro-
maneascd" (p. 5). Caracterul vlaho-albano-slav al acestui Tarat,

www.dacoromanica.ro
52 N. A. Constantinescu

qezat pe basa polietnica" (p. 7), a fost demonstrat de autor cu

mult mai inainte, in Formes byzantines et réalités balcani-
ques", 1922 (pp. 109-10), i istoriografia straina va trebui sa
accepte ideia.
Se adauga colaborad, de pedferle, cu acela0 Tarat, clec' o
dubla colaborare, interna i externa, oarecum, a celnicilor din
Pind i Tesalia (pp. 9-10), sau cu Imperiul legitim bizantin
(primul Niculita, un Litovoiu, pp. 8, 11).
2. 0 alta colaborare sau, mai bine zis, o serie de colaborari
se petrece in legatura cu expansiunea regatului apostolic al
Ungariei, lucruri cunoscute chiar cronicilor maghiare, dar in
chip denaturat. Ca introducere la aceste raporturl, se analiseaza,
in cap. II, caracterul hibrid al regatului, orientat spre Bizant i
ortodoxie, la inceput, dar oscilind intre influentele bizantina,
balcanica 1 polona, pentru a se consolida apoi, pe base apusene,
primite de la Roma cruciatelor i din Germanía feudala. Este
un factor determinant, aceasta Ungarie, pentru autonomiile mu-,
ribunde dintre Tisa i Carpati, i de mare Influenta chiar pentru
viitoarele ctitorii independente".
Cind i unde incep aceste legaturi ?
Acestei intrebari il daduse de curind un raspuns valorosul
studiu al d-lui Draganu, Rominii in secolele IX-XIV pe basa
toponimiei a onomasticei", demonstrind multimea resturilor
1

rorndne0 in Panonia. D. N. Iorga afirma insd a acolo e vorba

de un alt element romanic decit al nostru" (p. 17): D-sa pune
cele d'intaiu atingeri cu Ungurii in Balcani (p. 19) 1 la Tisa,
dar legdturi serioase de culturd i limbd se vor incheia abia la
inceputul secolului al XII-lea", cind Ungurii vor intilni in cale,
nu un voevodat regional din Ardeal, ci, se afirma: voevodatul
unitar al Tdrii-RomdnOi de dincolo de Tisa, l'ara margenirea
la Sud, care fu impusa tocmai de cucerirea ungureasca" (p. 23).
Din aceasta formatie politica, ce »nu era un Stat", LIngurii rupeau
frinturi chiar in secolul al XI-lea, alcatuind varmeghlile" lor
pe Cri, pe Murq, pe Tim4 (p. 20), mai inainte de a patrunde
in inima platoului, la Balgrad" (cap. III).
Cum se alcdtulse aceastd ipotetica Tara Romdneascd prin in-,
fluenta voevodatului-ducat carolingian, transmis de Slavi, luind,
la noi, tendinta spre domnia" de traditie imperiala i de ce n'a
devenit ea un Stat, se arata suggestiv in paginile 23-25. S'a des-

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a Rorninilor de N. lorga 53

coperit 1 precursorul romin al voevozilor regali de Transilvania,

voevodatul filnd mentinut de Ungurí in margenile ap-zisului Ar-
deal"; se chiama Mercurius, princeps ultrasilvanusa, pe la anul 1100,
primul cirmuitor ce se intimpina duna ocupatia ungara" (p. 25).
Atíngerea ardeleana a Rominilor cu Ungurii" (cap. V) fusese
precedata de o simbiosa ron-ano-tare& din secolul al XI-lea,
cind Pecenegii stapiníau de la Nipru pana in cimpla panonica
(cap. IV). Folosind i acum vechile metode romane din secolul
al IV-lea, colonísarea cu federati pentru paza Dunarii, Blzantul
cedeaza Pecenegítor citeva cetati (probabil Caracdl= Cetatea-
NeagrA), 1 cim.plile de cultura (p. 27). Ambele ramuri pecenege
industnaníte, trec in Imperiu.
Sin/esa rondno-pecenegcl se gicqte de autor mai intaiu in
Transilvania, doveditA acolo prín : Silva Blacorum et Bísseno-
rum" din Secuime, Pecenegíí venínd acolo pe la Oituz (= Poarta
Uzilor), ca t Cumanil de mai tarziu, i prin ridícarea unuí voe-
vodat ca al luí Mercurius, nume amíntit in cele doua Miercuri
ardelene ; de la cetele de Pecenegl, uniti cu Cumanii, i de la
Rominii lui Mercurius vor fi cucerit Ungurii Ardealul. Al doilea
teritoriu de sintesa cu Pecenegii ar fi in voevadatele dandrene,
ale luí Tatul í vecínilor sal, din regiunea Pecenegilor federar
ai Bízantulul (p. 30), Baragan, Deliorman, Curgan, Borcea (din
Borza), Caracal, Tutracan" (dar cf. i Tmutaracan de la Azov)
vin de la din0, lar, ca rest etníc, Ceangdii din Moldova,
poate, scrisul secuiesc vechiu (p. 34). Se rasping plasmuirile
puerile ale luí Philippide (p. 33, nota 1).
Cap. V resolva colaborarea ca Ungurii in Transilvania, care,
fiind cucerita mal greu, a impus respectarea voevodatuluí aflat
aíci, cu voevodul 4ef de natie", numit chíar princeps" in unele
ízvoare, fara rqedinta, ca Tarul de Ohrida i ca Domnul nostru,
apol mentinerea acelor civitates cu sens militar, cetatile vechí
romane, anterioare cuceririi, pe supt linia muntilor : Hateg, Dobra,
Simeria, Clujul (dintr'un Clausum ; cf. Clisura balcanica), Rodna,
Niina, de unde germ. Nösen pentru Bistrita, etc.; mentintrea,
In fine, a curtenilor, carí au o curte (udvornicii"), a aparatorilor
de castre (lobagil), etc.
Aceastà cucerire nu aduce o suprapunere etnica, cí numai stro-
pituri" etníce de Ungurime, pe íci-colo, unde erau saline, mine,
cetati. S'au mentinut i firgurile slavo-Tomine, razbotezindu-se,

www.dacoromanica.ro
54 N. A. Constantinescu

precum sl judefele, cu numirea de scaune", ca in tinuturile luate

de Secui, de Sasi si pe Muresul-de-jos. la Romini.
Cucerirea se datori unui sef neascultator" de rege, care ar ft
adoptat chiar urtodoxia locald. 0 critied sever& anonimulut, fixat
de autor in secolul al XIII-lea (p. 41), ale cdrui date incerte sint
diformate : Tuhutum amintind pe Ahtum din alt izvor, Menumorut
pe Moimirus, duce moray. Vechimea i continuitatea Rominilor
se aratd si prin aceta cd dinsii nu primesc, de la rege, un statut,
sau privilegii, cum capdta noti veniti (pp 44-6). Ceia ce (A-
mine in Anonim, astfel, e numat presenta Rominilor st Slavilor in
eintecele populare ale ocupatiei" (p. 46).
0 succinctd analisd a toponirniel Ardealului sit pdrtilor vecine
aduce dovezi noi pentru continultate". Numfrile not, turco-,
cumane, slave, formeazd substratut intregii nomenclaturi dintre
Tisa si Carpati ; deci argumentul ed Ungurii si Sasii au trebuit
sd dea nume noi localitdtilor ardelene, neaflind pe ale Rominilor,
nu mal poate fi invocat" (pp. 46-50). Cele ungurestt sint prea rari
st de formatie colonisatoare, cu -falva i -haza, szent (= sint) (p.51).
Raportul decl, dintre cele cloud popoare, la inceput, este numai
de atingere, kldturare" (cum a spus si Pié), lar argumentele
adversarilor continuitatii se intorc impotriva tcoriei lor (p. 40).
5. Sitnbiosa romelno-cumand, care urmeazd (cap. VI), e cea mai
de samd din toate colabordrile. Urmarea et a fost nu numai cu--
manisarea Rominilor in tzvoarele istorice, fenomen obisnuit in
aced epocd, dar si adausul unut nurne, pentru stdpini, transcris
felurit : Valvi, Falbi, Falones ', etc., ce s'ar putea deriva din Valah".
Regiunile de sintesd cu ei ar fi : una, din Sudul Moldovei pdnd
la Balta Uzilor" Ozolimna", pe care d. Iorga o identified aici cu
reglunea bAltilor Borcii, Brdilei st Deltei ; alta ar fi compusd din
trei tinuturi: Deliorman, Bdragan 1 Teleormaa, cu cetAtile: Tu-
tracan, Cute (Turnul), Demnitzikos (Zimnicea) si Caracalè. Mai
departe, spre Vidin, era »un adevdrat centru cuman", unde se
tidied dinastia Terterizilor. Contactul cu dinsil, pe rnalul sting al
Dundrii, a ldsat aid influente politice de cea mal inaltd ordine"
(p. 45), pentru cd acesti barbart au avut ideia intemeieril unlit
Stat ca al Hunilor si Avarilor" (p. 56). eemente rdzlete se cre§-
tineazd, ca Lazdr, eful cuman de la Zimnicea (53), dar Gdgdufii,

i Valewen, Falawa (Valani i Valania (Ruisbroek).

www.dacoromanica.ro
 Isloua Istorie a Rornto!for de N. lorga 55

al caror nume e sinonim cu bilbiit", barbar", nu sint CumanI,

ci Greci (p. 57).
Pe fondul acestor atingeri cu Ungurii si simbiose cu popoarele
turanice, autonomiile locale se vor desvolta in cloud ctitorii Po-
litice transitorii, una de-a lungul Dunarii, alta in Balcani.
2. Ctitoria clundreand i balcanied.
Asa se numesc formele politice, care pentru intiia oara fac
biruie in izvoare numele de Romin, fie chiar supt forma straina
de Vlachi, Blachi, Vlahia sau Terra Blacorum. Cartea a II-a se
ocupa de ele, dar, concomitent, si de Rominii de pe malul sting,
de cei din Ardeal, cu autonomiiie lor, mai mult sau mal pulin
legate de cele d'intiiu ; acelea sint socotite ctitorii", deci State.
1. Cea ctitorie" cunoscuta izvoarelor este Viasca"
dunareana, cu centrul la Dastor, prinsa intre Hanatul coman si Im-
perlul bizantin (cap. I). Rominii devin element militar in Imperiul
bizantin in tema Paristrion, organisata ca o marca, primul model
pentru Statul romin propriu (p. 63). Din stirile vagi si disparate
se constata ,multe si marl orase" cu capetenti ca latos in Du-
rostor, Halls, Seslav, Sacce, cari aveau Vicina si alte orase, cu
oaste proprie. In lupta cu imparatul Alexie, Tatos cere ajutor de
la Pecenegii vecini ; stapinirea lui si a celorlalli formeaza o Vlahie,
a carii amintire se pastreaza in Viasia" si Vlasca", avind orase
infloritoare ca : Dristra, Vicina, China (Lycostomo),Tulcea. Cunoscuta
geografilor arabi, ea dureaza papa in secolul al XII-lea, cind
Manuil Comnenul restaureaza autoritatea imperiala la Dunare, re-
facind terna Paristrion", in care se respecta, dupa autor, auto-
nomia urbana; asa stau lucrurlle pana la refacerea Statulul bulgar
prin Asanesti.
Startle contemporane din Ardeal nand in secolul al X11-lea se
cerceteaza in capitolul 11. Ungaria prImise rolul de provincie
bizantina" supt influenta Comnenilor. Haram", unde se dau lupte
cred ca este Palanca, Una Bazias, nu Cavaran (p. 75). Incapabtla
de a stapini terItoriile ocupate, ea chiama pe Sqi, ce vin spo.,
radic la inceput, ca mined, apoi in mase, ca agricultorl, cu grafii
lor in frunte, Sasil se suprapun unei paturi rurale de Romini.
Dar pentru paza granitei erau organisati : Secuii, Pecenegii
Ronanii.
Tot acum, apar in izvoarele bizantine Rominii din viitoarea

www.dacoromanica.ro
56 N. A. Constantinestu

Moldovd, ca auxilliarl al luí Manuil : el n'au putut crea voevo.L.

date si judete cu caracter politic si militar" (p. 81). Se hildturd
definitív presupusa inaíntare a Rusilor din Haliciu, sprijinita pand
ieri prin falsul document cu Bitclalnicii (pp. 8I-82).
A doua ctitorie remind este aceia a Rominilor din Balcani, in-
cadrati de la inceput in traditia Taratului ortodox-bulgar (cap. Ili)
Si izvoarele bizantine sí cancelaria papald recunosc romanitatea".
lor (pp. 83-84). Motiv nou, adaus la causele rdscoalei: o dt-
vergentd religioasa" si separatismul Vestului balcanic, vlaho-
albanes. Pentru spríjinirea 'dell cd punctui de plecare al miscarii
e de cdutat in Vlainile Pindului, date fiind organisarca si con-
centrarea romdneascd, in de ajuns probate de izveare, acolo, se
aduc argumente noi : ocrotirea Sf. Dimitrie din Salonicul apropiat
vechímea Tirnovei tesaliene fala de cea balcanica, tradilia ma,-
cedoneana a lui Samuil, acceptatd de Asdnesti. Motívele de logicd
istoríca cad greu in cumpdrid fatd de pdrerea comund a centrul
a fost in cealaltd Tirnovd unde s'a mentínut capitala Taratului al
treilea pdrid la cdderea lui.
Istoria ctitorlei balcanice, cu vesmint Imperial din origíni, se
reface dupd ízvoare ; rasare intreitul ei caracter: domnie rOmind,
traditionala, imperiu, de ímítatie bizantina si de traditie bulgard,
regat, de creatie pa pala; dar incercarea de sintesa, supt aceste
formule, a unor teritorii prea disparate si intínse, din Tesalia pand
in Carpati, era condamnata de la inceput : Vlahii, cari formau
cimentul, prea risipiti (p. 96), pierd influenta la Curte, care, prin
Bisericd, se bulgariseazd : legatura cu Vlahii, dalmatiní (Morlaci)
nu se putu face si cea cu eel din Nordul Dundril nu se putu mentinea.
De aceía durata acestui Imperiu nu ne mal intereseazd dupd
moartea lui lonitd.
Vlahii din Nord se valorifica prin secolul al XI I-lea (cap. IV),
in legdturd cu reorganisarea Ungariel ca monarhie latind 4
Orientului" (p. 100), cu Scaune secuiestl de influentd valaha
(pp. 102 104), si slavd (pp. 103, 107), cu aducerea Orclinuluí
Teutonic in Tara Birsei, fapt de cca mal mare importantd pentru
rostul romdnesc la inceputul secolului al XIII-lea", sí se insist&
contra celor ce cauta elimínarea lor din istoria Ardealului (p.
105). Reexaminind problema teutonía pe opt pagini, autorul
aduce conclusiile sale de acum treizeci si cinci de ani, neinfir-
mate pind acum de cercetarile speciale (p. 111 nota 6): motívele

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Ramieliar de N. liga 57

venirii cavalerilor, rolul de cruciatO asumat aici, conflIctele cu

episcopul ardelean, contactul cu localnicii Cumaniei", alungarea
lor de rege spre a se continua opera de creane a Cumaniei
vasale in folosul regelui (pp. 112-114) prin convcrsiunea pagini-.
lor 0 subordonarea ducilor" romini (cf. p. 114), prin creanuni
de tirguri, episcopate 0 chiar prin expedini armate (pp. 114-115).
In Cumania pagina regele trebuia si mai afle qi alte grupuri
de autonomii" se admite acela al Brodnicilor- Vddenii (0 si
amintim aci satul Vadenii de la gura Slretiului, pentru a confirma
'Mesa autorului), un rest, se pare al vecbii Vlari dunArene",
dar se contesta Tara Lovi0lia, sprijinita pe un fals document
(p. 116). Mai presus de toate, apare din acte, ca o ctitorie Loa,
romOneasca, Tara Severinului" fin d cetate, asaltata acum din
cloud pall de regele apostolic, care instaleaza ad Banal sin.
Evenimentele de istorie locala dEvin, in mare*: sintesa, re.
flexe ale mentor factori de Istorie universala: ele capita un
colorit nou i un sens cu mul mai adinc. Aduccrea Cava/erilor
Teutoni, Instalarea Banului ungur la Severin, donatia loanitilor din
1247, toate veniau din vastul program de politica exterra al
Ungariei, invidioasa de a smulge Blacho-Bulgarilor misiunca de
Imperiu roman in Orient (p. 124).
Numai un paragraf se acorda, in acest capitol, nilvdliriiTatari-
lor, ale caror linii principale de invasie" se arata aici ca n'au
fost pe la not, cl prin Nord. Resultate ce se impun : organisaria
cneziala a satelor nomine din Ardeal 0 plecarea Cumanifor in
Ungaria, Wind la no! nonunea unitafii teritoriale intre Carpal'
0 pUIlareTM, ap cum ea se realisase supt Hanatul cumen (rp.
114, 121) ; de aceia se poate zlce a Domnii romini, in sensul
intim al puterii lar, sint continuatorii Hanilor e 1. n ad'. R: line nrj
0 idela, de mare importanta pentru originea relanilor politice
romino-maghiare, ca din omagiul Curnanilor, refugian in Un-
gana vine nexul dintre Ron ini qi Ccrcana Unparietu (p. 122):
Ungurli continuara si dea pOrtilor transalpine numele de Cumania,
In tot cursul secolului al XIII-lea.
Instalarea Ioanililor, cu ace1a0 rost ca i 'I.' utor ii alungali, ar
fi creat la nol un Stat ,,latina, ca acel din Rodos, dar conjuncturi
de potitica europeand (p. 127) qi energille romOae0i, izbucnite
acum, dual 1241, i.au alungat qi pe dinqii.
Analisa actului din 1247, ilustrind starea politicd 4 economica
4

www.dacoromanica.ro
58 N. A. Constantinescu

a poporului road,: de supt ctrmuirea juzilor, Cu nume perpetuate

In judetele oltene, inseamna o notid vísitme a epoeli d'inaintea
intemeierii. La toponimele : Vilcea i Vilcanul, ce s'au pus in
legatura cu numele judeluí Farcq, evident ungurisat, addugim
Lupenil de linga Vilcan, cOci pe romOnere numele luí a putut
suna Lupea deci o persoand putea sd aib6 atuncí doud epitete
prin traducerea numelui sdu in limbIle de mare circulatie ale
timpului, ungarA i slavA : Lupea-Vilcea-Farcq. Exemple izvorite
din bilingvismul mor regiuni sau din rdul obiceiu al cancelariei
slave de a traduce numele proprii, se pot gOsi multe ; citOrn
citeva : Bran í catunul sau Poarta, ambele avind ace1a0 sens,
Doftana i Doftanet línga Satula, cu acela0 sens (in satul Scor-
ten!, Prahova), etc. Pentru Romanati ar fi de alAturat terminul
bulgar de Romanat sau Romanatin, aplícat celor ce merg la
lucru in Rumelía" 1.
Cartea a doua se incheie cu starea politicA a Rominilor de pretu.-
tindeni in cursul ofensívei de imperialism sud-estíc al Ungariei
(cap. V). De la situatia de paritate" ce cistigA Rorninii acum
in Ungaria cumanisata, semnalatí din abundentà in izvoare, chiar
cu calíficatie voevodalA, pinA dincolo de Oradea, í patrunzind
in cele mal inalte demnilAtio (Bani de Severín, magistri, etc.)
de la voevozii de caracter domnesc, in partile crutate de ndv6.-
lirea Tatarilor : Litovoiu, &Mislay, cu juzii pnterníci din jurul lor,
cad cuteazA a infrunta cu rOzboiu pe insu0 re gele, sílindu-I a li
respecta mo0en1rea chiar dupO infringere a lor l pina la ceí
ce pregAt2sL in umbra marelui codru" moldovean,-clescOlecarea
Moldovei (notam cid se contestà aici rolul Bolohovenilor), pinO,
iarql, la Balcanii lui Cliliman Asan, unde un Curcubeta inceara
repetitia actului Asanestílor, i, in fine, la Rominii din Serbia,
presintati de autor intr'o noud luminO, fdrd de a se uita Alanii".-
Vlahi ce intrd in solda Paleologilor í Vlahii sau Morlacii
Dalmattel, pastor( t cArAu0, oriunde.. elemEntul romdnesc iese
la ivealA acum" (p. 135), plín de vigoare i de fortd creatoare.

3. Ctitoria independeutcl.
Subiectul cOqii a treia este istoria poiíticA i culturald sau, mai
bine zis, istoria integrald, In deplinul sens al cuvintului, cum o

' Weigand, Bulg.-deutsch. Wörterbuch.

www.dacoromanica.ro
 Noua lstorie a Rominilor de N. 'oiga 59

concepe si o realiseaza d. N. Jorge in operele de sintesa a celor

doua State romanesti, intemeiate mult mai inainte decit cum
credeam pana acum, istorle dusa pana la moartea lui Mircea,
unde se °preste, fiindca starea de sptrit a clase' politice din
cele doud tari atuncea se schimbe
Sintesa istorica se organiseaza Ø aici, ca sí in volumele pre-
cedente si ca in toate lucrarile acestuí unic indreptator de azi in
tainele 'stork', dupa problemele ce sint puse de catre fortele
creatoare ale poporuluí romin in continua ascendenta pe su-
prafata vecheí Dad', índiferent de limitele politice, si fara a
nnea sam5 de naivul cadru cronologic al liste' Domnilor, bun
pentru bucherli acestei stiinte.
Causele ridicarii spontane a Statului muntean, a consolidarii
lui prin Basarab, intemeiarea fiind un act anterior lui i anonim,
se gasesc de autor in desvoltarea unei puternice autonomii in-
terpuse intre regele imperialist Domnia romina din Arges:
1

anume autonomia Ardealului. In adevar, Voevodatul acesta pro-

vincial se preface, supt Ludovíc Apor, inteo adevarata Domníe
de voevodala stapinire" (p. 150), dar si intr'o /ara de turburari,
rascoale facute de Romini (pp. 146, 156), usurpan', dinastii voe-
vodale in Zarand si Bíhor (p. 157). Chiar soarta regilor la in
mina mari/or feudali ardelení, ca A por, Ugrinus, etc. Este timpul
cind Romtnii upar trz dietele ardelene, alaturi de celelalte netiuní,
cind se símt curente de emigrare spre Tataria" moldoveana sí
cínd Domnul de la Arges, necunoscut pe nume, colaboreaza cu
Apor in contra regalitani ungare (pp. 151-152)
Pasim pe o constructie solida, tesuta cu dovezí verificate, dar
fAra a intregi lacunele cu ipotese hasardate. Nu cunoagem deci
pe inaintasul lui Basarab - se renunla la ipoteticul lancu Tiho-
mir, Ivanca" fiind supranumele luí Basarab (p. 176), niel cine a
intregit Tara Romaneasca", formata din Domnia de la Arger
si din Statul oltean" (p. 136), dar se pare" ca faptul s'a in-
timplat in t'input campaniilor regelui tefan in Bulgaria (p. 130).
Ele au avut loc intre 1270 sí 1280.
Descalecarea Munteniei trece definitiv la cosul legende/or
perímate ale istoriografiei, pentru urmatoarele decisive motive:
Fclgarasul nu s'a colonísat si organísat decit in a doua juma-
tate a secolului al XIV-lea" (p. 156; cf. sí p. 163), lar rniticul
NegruVocla nu se pote raporta la Easarab 1, cl /a Neagoe-

www.dacoromanica.ro
60 N. A Constantinescu

Basarab, marele ctitor religios, vechea teorie a d-lui N. Iorga.

Basarab deci nu e un intemeietor, ci un continuator i un libe-
rator" (p. 156). A profitat de anarhia nobiliarA" din regatul
vecin, pentru a-0 anexa paminturi regale" (p. 158) i a ridica
prestigiul prin o solida organisare a /aril, colaborind chiar cu
nobilimea ardeleana de origine romaneasca". Urmeaza spot harta
Domniei Tarn- Romanesti" de atunci, cu raffle cetali í tirgurl,
cu sate mari, menite a dt veni i ele tirguri, toste creatiuni ro-
azdnegi, cu exceptia Cimpulungulul (cap. 1). Citeva etimologii
noi, bune Nit-triage din Peterlak, Lichiregii din Glicherie, Bu-
zdu slay, Zimnicea-DemnItztkos, dar mi se pare greu de crezut
ca toata partes rasariteana, cu drumul Prahovei spre Braila, sa
nu fi apar/inut D.Jmnit i. Per tru a se admite aa ceva, era ne,-
vole de Instalares unui Ban ungur la Buzau sau Braila, pentru
paza acestei margini, ceta ce nu se poste presupune, neavind
vre-un indiciu.
O veche ordine bis riceasca se admite ca existenta in /ara
conclusa de o episzopie, macar din secolul al XIII-lea (p. 163),
continuind pe chorepiscopit" ce vor h existat in totdeauna.
Factorul geografic determina atit unitatea etnica a Muntenia
cit i ces punned (qp. 162, 167), 0 tot el decide acordares
feudelor ungare, dupa datina duseara-feodata, adusa de An-
gevin] (p. 166).
In capitolul II se lamuresc roporturile noului Stat cu vecinii:
cu Ungaria angevinä, care inlocuie0e acum pretentia arpadiana
asupra Cumaniei" cp nexul feudal, ce implica recunoWerea
/aril ; raporturi Cu Balcanicii prin casatorii, imita/ia boierilor din
Taratul Vidinului i din cel sirbesc; relaVi cu BizanVil, al carui
imens prestigiu ramine nea tins chiar cu Turcii Osmanli]. In ce
prive0e Angevinii, se arata ca inolrile aduse aici de ti inseamna
influenta apusene, la noi, in timp ce Gt novesii italleni
alung la Marea Neagra.
Capitolul III se consacra tazboitilui pentru independentd"
din 1330, .cea d'intitu inck-rcare, inteo luptä desperata, a regalitalii
angevine" (p. 179), care, daca nu vrea o cucerire", se pregatise
pentru strivirea Bisericil ortodoxe de aici (pp. 176, 179). Aceasta
e presintata de autor i ca o mare lupta a tuturor Rominilor",
de l pe doua fronturl deosebite, Ardelenii, cavalerl" creali, hind
linga Robert i Moldoveni (pseudo-Tatari) de partes lui Basarab

www.dacoromanica.ro
 Nua Istorle a IR,rnànlior de N. lorga 61

(p. 180). Se pune la indoiala intrarea regelui pe la Severtn st lo.-

calisarea ,Pazara" in Posada (p, 179), tar biruinta din muntii
Cimpulunguluí" se povesteste dupa izvoare. Trei pagini impor-
tante pentru ctItoriite dela Arges cu mai vechi mine. Se demons-
treaza ca mormintul nevtolit, cu bogate vesminte l chipul sculp--
tat in piatra de mormint de la Arges sint ale liberaiondui Ba-
sarab (p. 183); tot el e recunoscut de autor si in miniatura luptet
dela 1330 (p. 181 no. 4), precum si in portretele ctitoresti dela
BiserIca Domneasca din Argef (p. 184). Eroare de ttpar : data
moll! in 1342 (p. 180), in loc de 13E2, cum aratà grafitul.
Domnta luí Nicolae-Alexandiu-Voda cel evlavios" se recon-
stitute pe temeiul intregului materiel din colectia N. Densusianu-
din colectía Miklosich-Maller sí din lucrarile spectate, dar nu frag--
mentar, cl stabílind cu maestrte si pruden/A legaturile tut cu
ierarchille politice din Sud- Estul european. Din nou se surprind
In tzvoare miscarile de afirmare a vitalitatil romanestiu (p.
198) pe tot intinsul pamantulut strAmoesc : oarbe micarl de
mase in rascoala contra regeiut, autonomii locale ce se impun,
cu alegere de juzi, juraV i voevozi, dt4 modelul Maramuresului,
graniceri romini (p. 197), si chiar formarea, din ai nostrt, a unet
cavaterii rusticane, organisate de Angevini (pp. 185-186), pentru
a lupta in folosul regelui, prin Dalmalia si in Neapole, tocmai.
Ntmeni nu s'a gandít vre-odata, din Mitts istorici cart s'au ocupat
cu aceste documente, sa descurce rosturi asa de tatnice si min-
dre ale unui neam prea urgisit de soarta din causa modestiei sale
D. N. Iorga ne rasbuna! Tot din al nostri vedem indivizt
atuncl la rosturí de sama in Transilvania feudalísata
(p. 196) sau la Curtea regala, (p. 199).
Neamul intreg e prins in aceasta iniscare, iar piosul Nicolae-
Alexandru, ca un exponent al el, construieste meren, 'fleet si st-
gur. Fin diplomat, in relatitle cu Ungaria, I organisator de mare
prestígiu prín legaturile cu Bizantul, care-i acordá o dubld recu-
noastere : a Statului sau national si a Vladiciet argesene, mat ve chi,
ridicata acum la un rang inalt (p. 191). Cu mutt inaltata ¡ese
astfel figura celui care a tiut sa introduca noul Stat marit in
sístemul acesteí romanitati orientale" a Bizantului (p. 193).
Patru sint ctitorii cei marl, caracterisati de autor, in resumat,
la pp. 339-340. Basarab, Nicolae-Alexandru Vlaicu 1 Mircea.
Sintesa celor doi din urma se da in capítolele IV-XI, alternativ,

www.dacoromanica.ro
62 N. A. Constantinescu

cu alte manifestad romanestl din tarife Coroanel ungare si mal

ales cu acelea care au dus la inchegarea noii si solidei ctitorii
politice In Moldova. Necontenit víata neamuluí e imbratisata de
autor ca un tul organíc". lar, pentru a explica faptele prín cau-
sele sí sensul lor, constructia istorica utiliseaza tot cela ce e
esential si determinant pe aria larga a Sud-Estului european: ma-
di factori de Istorie politIca din secolul al XIV-lea : politica im-
perialista a Angevinilor, cu metodele lor feudale, transplantate
ale', politice de cruciatil a lui Sigismund de Luxemburg, avind
toate de corolariu : imperialismul ungar asupra Dunaril de la Bel-
grad in jos pa la la Chilla, apoi sílintile de propaganda catolicd
ale Papel, In cele doua Domnii romanesti, expansiunea dinastica
a Poloniei in Sud-Est sí, in cele din urtna, amenin,area turceascd,
toti acesti lactori de sama carí turburau sau allmentau cresterea
energlilor politice si militare romanesti sint stapinití de autor si
relevati cu toata puterea lor de influenta, la locul lor.
4. Ctitoria moldoveana Vlaicu si Mircea.
I. Maramuresul, de unde porneste descalcarea noului Stat mol-
dovean, cu voevozli autonomí, e analisat topografic, cu prelun-
girile luí etníce, Hutulii, Roichii, Goralii, rIsípiti azí si pierduti
ca neam, pana in Beschízí. Dublui descalecat se produce símultan,
nu succesiv, cum il presíntau legenda sí istoriografia pana ieri (p.
212). Inca un fapt nou de mare valoare : legendarul Drago s de-
vine personagíu istoric si cirmuitor real, in locul luí Sas, fiul care
dispare de pe scena istorica. Prín o símpla delegatie feudala, fiara
titlu (p. 204), conchide autorul, primise Drago s o feuda (p. 205)
pe locurí cuprinse de la latan, de rege, in legatura probabíl cu
apararea episcopiei Milcovului, un teritoriu ce se poate delimita
prIn Cimpurile lul Drago" (p. 206).
Nu inteleg cum s'ar fi transmis, chiar de atunci, vechilor lo-
cultor{ al tarii, boteriile" de la Rusí (p. 208), flindca, dupa cum
se arata mai departe, tovarasil celor doi descalicatort se numlau
oríteji" cu sens de cavaleri, dar cred cu tarie in nvechile for-
matiunl populare" de la Cimpulung, Vrancea, Tigheciu (care s'ar
putea pune in legatura cu Tea, loe in Buzau, cu sens de pri-
por I- sufixul-eciu, ca in Berheciu, Direclu, Moeciu, Maneciu).
2. A doua Desealecare, simultana, este a luí Bogdan, pe la 1342,

www.dacoromanica.ro
 Noua Isturie a RomAnilor de N. lorga 63

revoltat contra regelui si concurent al luí Drago, la organisarea

Moldoveí (p. 211) ; el s'ar fi asezat mai la Nord, de unde s'a
razboit cu Drago, pentru a-1 scoate din st6pinire. Acesta pleaca
pe la 1350, lasind in locu-i nu pe Sas, ci pe nepotul Balica
(Balk, rominisat), cel care va ajuta, in zadar, regelui sa infringa
pe revoltatul Bogdan. Intemeterea Moldovei este inpinsa astfel
inapoí cu cel putin doua decenii, lar Domnia lui Bogdan nu ni
se va mai parea surprinzotor de scurtei.
intemeierea avu efecte bune pentru insusi leaganul maramu.-
resan, tocmaí din causa rivalitatii dintre cele doua familii voevo-
dale si a conceptiilor de care ele se calauziau : invins, regele
crelaza pentru fratii Balica si Dragu o Tara-Romaneasca" (p.
214) de concurenta impotriva Moldovei tut Bogdan, cam in felul
cum, adaugam, Sovietele au creat ficliunea de Republica
Moldoveneasca in coasta Basarabiei romanesti. Creatiunea insa
ramine un provisorat. Tot aid se lamuresc si alte chestiuni : nu-
mele celor dona tart, caracterul marcmuresean, cu sufixe ungare,
al onomasticel vitejilor", bouru/ (p. 218), tirgurile cu privi/egli
mai vechi ca Domnía, obtinute de la latan i (p. 221), opositía
initiala intre Muntenia si Moldova.
In felul acesta, cuno,stinfile noastre despre tntemeierea Moldo-
vei slut complet transformate. Noua tara libera romaneasca se va
desvolta pasnic pana la crearea bloculuí romin", multamita
fringerii suferite de Ludovic acolo, dar si problemelor puse de
energia si istetímea luí Viaicu-Voda, care se credea chemat a
da Balcanilor o alta hegemonie" (p. 227).
3. Politica lui Vladislav, al treilea din slrul marilor ctitori de la
Arges, va retinea atentia principala de acum inainte. Problema
feudelor ardelene, legata de aceia a dominatiei pe Dunare, se
discuta cu toata bogata el literatura. Amlasul nu s'a primit (p.
228, nota 1 st p. 139, nota 3), dar ramin nelimpezite, din causa iz-
voarelor, intinderea, apoí impartirea Banatului de Severin, partea
banateana ramiind ca un marchisat, o Valachia Citerior" (pp.
233, 238, 245). Dar o problema de importanta europeana isi
pusera regii Ungarieí imperialiste sí eructate : de a stapini Du-
n5rea pana la gurile ei. Imperativul danubian, sau necesitatea
geopolitica de a stapini Dunarea pe ambele ei laturi ce se pune
pentru °rice Imperlu vecín, este o chestiune ce rasare ca un
adevar axiomatic din cercetarile autorului osupra problemei

www.dacoromanica.ro
64 N. A. Constantinescu

narene, atit in Chestiunea Dunarii",. eft $1 in volumele prece-

dente ale sintesel anallsate aici
Pornínd din Timisoara, creata de Angeviní pentru a suprave.-
ghía Dunarea de jos, Ludovic este impiedecat de Viadislav Mun-
tearml, care, cu o rara dibacie, urmarind $1 el aceia$i tinta (p.
248), se incedreaza in ordinea feudala $i in cea romana-papala ;
aceasta nu era o capitulare, ne asigura autorul, cl mai curind
recunoa$terea Statului nostru de ambele ierarhil apusene (p. 252);
semnele de vasalitate" pe moneta luí aveau rapuni economice
nu politice (p. 247).
Expansiunea politica, fericit inaugurata de Vlaicu, e opríta in
loc supt ceí dot urma$1: Radu I $1 Dan I, carora nu 11 se pot
fixa aníí de Domnle ; se continua, supt din$ii, numai opera lui
Nícodim, analisata in capitolul IV mai ales. Opera de unitate
romaneasca, peste toate despartirile de regfuni" este organísarea
víetii monahale, temelie uníca a desvoltarli Bisericli si culturii
romane$ti, apzata de Nicodim, direct sau prín invataceil sal, in
cele trei ar'. Se elimina $i lurg Coriatovici din lista Domnilor
Moldovei. Un capitol se consacra raporturilor Moldovei cu Iage-
lonii, constatind, in prímul act, lipsa formulei vasaliteitii (p. 260).
Alcatuirea bloculuí romanesca avea sa fie de mare folos
dove!, la inceputul acestor legaturi. Tara se consolideaza cu
vitejii" din Maramure$, cu o episcopie catolíca, pe linga cea or-
todoxa, $1 cu o cancelarie slavo-ruteanii, care slaviseazei toponimia
precum e sigur ca se proceda $1 cu onomastica persoanelor
(p. 263).
Cele din urrna trel capitole, de marl proportii, se consacra
actiunii multiple a luí Mircea, al patrulea din seria marilor ctitori
al Tarii-Romane$ti $í cel care a intrat in legAturi cu Moldova,
creindu-se astfel o síngura linie politica pentru amindoua Dom-
niile" (p. 340): el este autorul blocului romanesc". Se recor stituie
organisatia mai complext1 ce Mircea a dat àrii, analisind dre-
gatoriile de origine bizantina, slavo-bizantina $i ungara, qua-
mintele agrare cu toponimia satelor din tímpul aceld noi sintese
romangti, care este Domnia lui Mírcea" (p. 271).
Actiunea lui palitica si razboinica este intretesuta cu activi-
tatea de cruciata a luí Sigismund, pe care il ajuta in rolul acesta,
fara ca el insu$1, Mírcea, sa fie un cavaler al credintii" din
' Am expus chesttunea inter) conferint'd la Institutul de Istorie Universalä:
L'imperatif danubien".

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RornAnilor de N. !ergs 65

evocarea poetului Alexandrescu, el inteleptul stapinitor de realítati

din Satira lui Emtnescu.
Para a cunoaste ístoria lui Sigísmund, a luí Mírcea ramine
neinteleasa", zice d. N. Iorga (p. 265); totusi, din vine ízvoarelor,
ramin unele fapte ínexplicabile, precurn acusatía ce i se aduce
intr'un document regal, ca el ar fi atacat °stile regale la Pazata,
cela ce logica noastra refusa de a concepe, inlocuindu-1 acolo,
cum face autorul, cu rasculatul Vlad (p. 302, nota 3).
Se expun tainele complicatel diploma fu a lui Mírcea, care
exploata cu maestrie imprejurarile, pentru a smulge lui Sigis-
mund, cind posestuni feudale, farà umbra de vasalitate, cind
tratate pe piclor de egalítate, trecind apol de la o alíania la alta,
cu Puterile rivale intre ele : Ungaría, Polonia sí Turcla, desfacind
blocul romin", pentru ca sa aiba mina libera (pp. 280, 297)
domínind asupra Moldovei (cap. XI) pi-in numírea unuí Domn
acolo, a lui Alexandru-cel-Bun. De i mai cumpanit in socoteli,
acesta pare autorului un bun elev al maestruluí sau Mírcea, in
cela ce prívete mai intaíti : stabilirea de ierarhíí" ale dregato-
rilor, apoi in orinduirea canonica a Bisericii moldovene" (pp.
311-313. Cf. st p. 315). Purtind cu mindrie ínsemnele de des-
pot" bizantin, Mírcea se ridicit i mai sus : el cuteaza sa dícteze
regeluí polon conditii de arbitraglu (p. 277), apoí sa dea un
Sultan Turcilor, in fine sa inchele cu acest Sultan sí cu Sirbit o
tripla alianta" sau intelegere balcanica" (p. 325).
Cele cloud capttole consecrate luptelor pentru stapinírea
Dunarii" (cap. IX) .71 politic11 Sud-Est europene (cap. X) nu sint
decit doua fete ale aceleiasí probleme ce se pot resuma in cela
ce am numít mal sus: imperativul geopolític al Dunarii. Vlaícu
se pregatise a primí mostenirea bizantina a Dunarli, dar Ungaria
o pindía cu mult mai d'inainte. Mircea realisa sí el, intermitent,
dominatia pe ambele malurí, idr Sigismund, care a vea Belgradul
si rivnía China, nu izbutí decit pe tímpul lui Dan II, sí
vasalítatea acestuía, sa alba Dunarea, pe care i-o dísputau, in
buna parte, Turcii, cari s'au ínterpus inca din timpul luí Baíezid I.
Problema posesiunilor lui Mimed, legata deci si de aceasta
chestiune a Dunarii, e urmarità aid in toate vicisitudínile, care
o infatiseaza mult mai complicata decit sl-o inchípuia Dimitrie
Onciul. Partile tataresti" s'ar fi ocupat, prín buna intelegere cu
Roman I (p. 289). La 1416 Mircea e nevoit sa intre insa in stste-,
5

www.dacoromanica.ro
66 N. A. Constantinescu

mul militar turcesc" (p. 337), din causa pierderil cetatilor dunarene.
Conceptia invechita asupra Turcilor din secolul al XIV-lea,
fanatici si barbari", se revisuleste aici : ei sint dromocratií",
impregnati sl de cavalerism frances (p. 290), gata de a cuprínde
in sistemul lor militar, i prin incuscriri, atitla principí crestini,
intre cari era Mircea, ca feudatari. Se admit doua biruinti cres-
tine In 1394-1395 din causa datelor divergente pentru bdtalia
zisa de la RovIne, unde au pierit vasalii crestiní al luí Baíezid
(p. 298). Toata inclestarea dintre pagini sí crestini, pand la 1400
este prinsa In tesatura fireased a Istorlei sud-estíce.
S. Volumul opreste desfdsurarea evenimentelor la moartea luí
Mircea si la ascensiunea lui Alexandru-cel-Bun autocrator-ul
imitator al lui Mircea, cu care impreuna el refacuse blocul
romdnesc", impotriva luí Sigismund, dupa cum tot impotriva
acestuia, mal inaínte, Mircea incheíase intelegerea balcanied"
spre a se opune hegemoniei ungare pe Dunare (pp. 323, 325,
326). A doua zi, insa, dupa recunoasterea solemna a neatirnarii
Moldovei de regele polon (in 1411), ura lui Sigismund contra
Domnillor romine sí intrigue lui Vítold duc la incheierea infa-
mului pact de la Lublau (1412). Dar Musa moare, imprejurarile
se schimba, sí asistam la declinul hegemoniei lui Mircea i la
ineerearile lui de a rídica alti concurenfi la tronul otoman, inainte
de acomodarea sa prin haraciu cu puternícul vecin pagin.
Dar momentul mortii lui Mircea are sí alta insemnatate pentru
a servi de limita uncí epocí not sí deci unui volum de síntesa :
patrunzind adincul sens al faptelor, mentalitatea sí starea de
spirit, autorul surprinde o recrudescenta a spiritului cavaleresc in
;Artie apusene, cu repercustuni pana la Carpatí, introducind si
pe ai nostri in zbuciumul vremii celeí noia, a cavalerilor" (p.
344), de care se va ocupa volumul urmator.
Volumul III se incheie cu un capitol, infatisind, mal nou
mai complet, Creatiunea politica romäneasca" in institutli agrare,
cIvile, soc¡ale, politice si artistice.
* *
In resumat : si in acest volum, sin tesa ¡storied este o tinereasca
renovatie a studillor, strabatute de puternícul spirit creator al
autorului. Se renunta, nu fard paguba pentru cetitor, la atitea
desvoltari date in studiile anterioare, ca : Istoria Bisericii ro-
/due", Istoria Armatei", Istoria Chiliei si Cetafii-Albe", Chestiunea
Dunarii", ca sd numim numal pe cele mai cunoscute, din causa

www.dacoromanica.ro
 NoneLlstorle a Romanilor de N. Iorga 67

cadrului impus de planul lucraril ; altminteri, autorul, care stie

intotdeauna sa nu se repete, chiar cand este nevolt a trata o
chestiune desvoltata anterior in cadru egal, trebuia sa ni dea,
pentru epoca tratata, cel pu/in materia a doua volume de ma-
rimea acestuia. Cetitorul doritor de desvoltari va fi nevoit sa se
adreseze la lucrarile speciale citate mai sus.
trite° frasa Oa de noutate si prospe/ime, de caldura tine-
reasca in chiar expresia sobra a stiin/el, autorul pdtrunde tot
mai adânc tainele izvoarelor istorice, si ineditul lisneste din fiecare
pagina. Ca un leit-motiv revine, si in acest volum, ca o sarcina
mostenita de la inaintasul sàu, dovezile logice ale continuitdfii
noastre pe acest pamant, dar si acelea ale unitalii organice a
poporului romin peste hotarele politice. Din fondul, basa v1e/1i
rurale, de o strAveche cultura" (p. 287) s'au hranit energiile, care
Impingeau neamul la o radicare simultana pe tot cuprinsul
locuintelor sale, si spre intemeierea ambelor State, clitorlile in-
dependente, care nu si-au terminat epoca de glorie.
Legende multe s'au risipit, dar multe adevaruri s'au asezat la
locul de cinste in Cartea Neamului, si nu din cele care ar servi
mal pu/in mindria unui mare popor. Fantasmele legendelor
Anonimului" ori ale diplomelor plasmulte ad-hoc pier ; persona-
gii sint chemate din cea0 legendel in rampa lumlnoasa a Istoriel
(ca Drago); unii apar scazuli, allii cresc in prestigiu, ca Nicolae-
Alexandru, Vialcu si Mircea, pana la propor/ille unor marl crea-
torl, pe temeiul isvorului autentic bine interpretat si al acliunii
lor, ciar judecata in prespectiva mal larga a Sud-Estului european.
Scena restrinsa a Istoriei locale isi largeste orizontul pe nesim/ite,
ca supt bagheta vrajitorului, spre limitele acestui Sud-Est din
care facem parte Integrant6 totdeauna, fiindca ne aflarn chiar in
centrul sàu. Rostul desfqurArii istorice, din mutilat i inexplicabil,
cum se inf.ANeaza la cercetAtorii neorientati sau incapabili de a
/inea sama de aceste condilionari logice, divine cu mult mai
complex, dar si strabatut de puternica raza a causalitaiii, cind
este incadrat, ca aid, in ritmul Istoriei Universale. Ca si cele
precedente, volumul apare cu bogate ilustrapi noi si utile
La urmä vin Eratele` volumelor precedente st a celui de (elk la care
adaugdm citeva: Pag. 35, r. 6 jos, se in loc de ce ; p. 39. r. 2 olachales . p.
102, r. 11 jos Hermann de Seize ; p. 178, nota 4 st p. 181, nota 4, anul 1935
(pentru 1936); p. 268, r. 4, stratornicul ; p. 260, r. 6 jos, cd pentru cu ; p. 299,
nota 2 corespunde cifre! 3 din 361, r. 5 jos: Imperial.

www.dacoromanica.ro
 IV.
Cavalerii.
Noul titlu ce se da uneí epocí intregi de vitejle militara, cu
durata peste un secol 1 un fert, cea maí straluclta din trecutul
nostru, arata cit de mult, prín vísiunea mareluí istoric, se inte.
greaza aceasta in ritmul Istorieí universale/Spiritul cavaleresc, in
sensul lupteí pentru cruce, caracterízeaza, lucru total nestiut
de ístoriografia noastra , pe top Domnii, pana la cei maí neirb-
semnati, imprumutat filnd de la inítiatívele de Cruciata venite
din Apus./Alaturl de cele doua State romanqtí se ridica, printeo
evolutie spre autonomíe, Ardealul romanesc, represíntai in mod
stralucit de prototipul cavaleruluí la no!, loan Hunyadi.
Sprijinít numaí pe ízvoare ciírecte i interpretand sensul faptelor,
spíritul nou se demonstreaza necontenít la fiecare personal:jiu, ca
o verificare a temei propuse, pentru ca astfel citítorul sa dea la urma
deplína indreptatíre atit impar/irli istorice, cit i numírii ce í s'a
dat. Ca i in volumul precedent, avem dovada di oamenil fac
ístoria", deci marile personalítap ; mai mult inca decit acolo se
impune rolul determinat al ideii-forte i al stdrii de spirit, care
dovedesc cit de falsa e conceptia materialistä in Istorie.
Epoca intreaga e dominata de marea personalítate a luí Stefan.
cel-Mare ; cartea intila priveste pe inaintapi saí, cu loan de Hw-
nyad in frunte, a doua dedicaba marelui Domn si a treía, urma.
Olor sai, cari, cu puteri maí slabe, dar cu ambítil marí, vor sa
calce pe urmele madi umbre care-í fascíneaza pe toii.
1. Inain te de $tefan-cel-Mare.
1. Urmind linía de conduita a bínefacatorului sau" Mircea, Ale-
xandru-cel-Bun este maí mult reprcsintantul epocii precedente,
dind acea mare Domnie de temeíu" cu moldoveneasca socOte ala,
de care s'au calauzit totí oamenii mari pe cari í-a dat Moldova
(p. 37) - 5tefan insu0 nu-í decit un Alexandru-cel-Bun inviat,
cu aceia0 masura, statornicie i intelepciune" in actele sale (p.
249), insa vremea cea apriga", clec' mediul, i.--a pus pe umerí
sarcina luptei creOlne ca o datorie", rolul de cavaler al crucíí

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RomAnilor de N. lorga 69

(p. 251). bit Alexandru, care se lasd mal greu cuprins de noul
spirit, I se opune cava lerul tiple Dan al II-lea, cu toata sprintenia
sí llpsa de chibzulntd care-I impinge la rolul de oarbd unealtd a
planurilor si intereselor strAine : el r u-si dd sama de marea pro-
blemd geopolitica pe care la mari cotituri ale Istoriei Dundrea
o pune Impardtillor vecine. Spiritul nou biruie totusí in jurul
ponderatului Domn moldovean, mal ales dupd ce noua generatte,
a tinerllor carí luptard la Marienburg, vor inlocuí la Curte vechea
fratie militara" de viteji al Descdlecatului. Retinuti de la rdzboiu
pe tímpul 'uf Alexandru, energia lor se va cheltui din nenoro-
círe in toatd acea frdmtntare de partid, care va fi, timp de un
sfert de veac, nenorocirea Moldovei" (p. 7), dupd moartea luí
Alexandru. Era poate si o imitatie a frdmintdrilor din Tara-Ro-
mdneascd, unde energia bolerimii se mdcinase cu un deceniu mal
de vreme in aceleasi nefaste desbindrí de partid. In zbuciumata
sa Domníe, contestatd necontenít si impartita ades cu tivalii, aven-.
turosul cavaler al cruce Dan al II-lea, initlatorul ostfrii de mer-
cenad la noi (p. 19) si comiliton simpatic al regeluí Sigismund
pe temeiul unuí tractatus defensionalisa (p. 18), devine satelít
al politícii acestuia si se aruncd asupra luí Alexandru-cel-Bun
pe chestia Chille!, ca o coadd de topor" a strdinului. De aceia
este nevoie sd se urmäreasca intreaga actiune de la Dundre a
tmpdratului-rege, care joacd rolul principal, de si scdderile per-
sonale il pun adesea in situatil ridicule : expedítia-bluff in Mun-
tenia, aducerea Cavalerilor Teutoni, si a luí Vlad Draeul, parA-
sirea luí Dan al II-lea, care e nevoit a inchela pacea sa cu Turcii
(p. 26). Ridicul apare mal ales Sigismund, cind, incapabil de a
reactiona, recunoaste pe Alexandru-Aldea, clientul adversarului
sdu, pdstrind si luí Vlad Dracul favoarea de a-1 línea in Ardeal
ca om de incredere. Ca o stincd neclintítd a stat Alexandru-cel-
Bun in calea aprigii ndzuinti a Impdratului de a resolví pro-
blema Dunclrii" in favoarea Ungariel: Chilla, ocupata de acela
in 1419 spre a nu cddea in mina Turcilor, era chela intrigilor
diplomatice ale luí Sigismund contra luí Alexandru, la Vítold
si la Vladislav. Capitolul al II-lea se incheie cu doud pagini de
malastrd evocare a figurli lui Alexandru (pp. 35-7).
2. Al treilea capitol se ocupd de luptele de partid din Mun.-
tenia sí cele din Moldova, inca mal acerbe, dupd 1432. Alexandru-
Aldea isí incepe Domnia ca un cavaler, continuind pe Dan Vi-
teazul, care murise la datorie. Pe cind Moldovenii cistigd biruinta

www.dacoromanica.ro
70 N. A. Constantinescu

din 22 [unte, Aldea, lipsit de ajutorul Cralului, va face, plin

de durere, actul inchinarii", cela ce nu inseamna insa o deser-
t'une din frontul crestin, sí el o arata pe larg in scrisorile sale
(pp. 41-3, 54). Pentru Pirgos" din scrisoarea luí, ne putem
gindi si la Pirgos de pe dreapta Dunarii mai jos de Sístov.
Intortochiatul condominiu al fratílor Ilias sí stefan in Moldova
este infatisat nou, dupa documentele Intf rne si e xterne (pp. 44-5).
Primim reservele ce se fac asupra sinceritatii izvoarelor polone
privind tributul si ceremonia inchinarii in forme apusene (p.
77). Aldea dispare ; pazítorul de hotar" din Ardeal, Vlad Dracul,
vine sa-i lea locul, pe cind Ardealul, lipsít de supravegherea
lui, se zguduie printr'o adinca rascoala de clasa, care cere un
corp politic al starii a treia, pe temeiuri husíte sí romanestí (p.
57-60). Viad Dracul e nevoit sa repete actul luí Aldea: dru-
mul la Poarta si insotirea Turcilor in Ardeal. Istoria se va repeta
cu mai top Domnii muntení, lipsiti de ajutorul aliatului fíresc,
regele Ungariel.
*
* *

3. Un capitol mare e consacrat tul loan Hunyadi, factorul po-

litic de mina intiiu in Sud-Estul european. Cel d'intaiu din
neamul nostru, loan Valahul" avu visiunea uneí unir' generale
a Crestinatatii din RcIsciritul Europei". Un portret in linii mari
(pp. 67-8) Voevod de Transilvania si comíte de Timisoara, loan
cistiga prima biruinta la Poarta- de- fier, cu ai lui (p. 71), decízind
pe Domnii rominí sa-1 ajute (p 72). Printr'o actiune cu totul
personal& loan chiama forte straine sa se alieze la intreprinderea
luí ofensiva : pe despotul sirb, pe Domnul munteun, caci Mol-
dovenii, ocupati de drama familiar& stau de-o parte, ca si regele.
Pe basa conceptiei cavalerestí deci, in afana de rosturile oficiale,
Ioan Hunyadi conduce razboial s4u personal tn Balcani" (p.
79). Avintul spre cruciata ce porni de la acest Romin cuceri pe
rege si cercuri maí largi dind cruciata neferícita din 1444 (pp.
80-1). Celebra expeditie, cu rasunet de epopee la scriitorit greci,
se presintä captivant si nou, cu o bogata literatura, indreptindu-se
erorile din ízvoare : nu tabara regeluí, cl a Sultanului, au pradat
Rominii, qi nu Vlad Dracu a prins pe Iancu, cí Sirbul Brancovici
(pp. 81-4). Se arata causele desastrului: ca sí la Nícopole, lipsa
de prevedere a cavalerilor, dar si a regelui, de si fuszse prevenít,
acesta, de catre Vlad Dracul (p. 82), dar Hunyadí acusa pe

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a Rot:Ai:110r de N. Iorga 71

Domnii ambelor Valahli", pe ce! din Bulgaria, Albania (pp.

85-6); *Msà lealitatea de cavaler al crucii Vlad o dovedepe prin
participarea la expedltia pe Dundre din 1445, in colaborare cu
lancu insu0 (p. 86).
Ales guvernator al regatului, loan nu-si ultd mica sa patrie
carpatica" ;i nu pierde Instinctul sdu romanesc" (p. 88); el
recomandd Se;llor a fringe pe roata ;1 a trage in papa" pe
turbulenti, dovadd pentru moravurile epocíí, din care va
rdsdri Vlad Tepe; (p. 89). Vlad Dracul inchele pacea sa cu Tura,
fenomen constant la Domnii pArdsiti de allati, in epoca aceasta.
Hunyadi intervine contra lui, dar e spdlat de vina ucíderli, care
cade asupra lui Dan usurpatorul (pp. 90-1).
A doua crucíatd a lul Iancu se infdti;eazd cu totul nou; ea
are de &Meetly Macedonia ;1 Salonicul, lar ca metode foloseste
tabdra incheiatd din card grele, ceia ce-í salveazd oastea de la
un desastru sigur (p. 97). Inchis de fostul allat, la Semendria,
scapd, grape ml;cdrii partidei cre#ine, pe care autorul o desco-
pere la Sirbi (p. 98).
Ceva nou se intimpld acum in viata eroului : loan nu mai
este el insu0. Legenda se stínge, fiíndcd s'a inchis epopeia" (p.
99), 0 vedem tragedia sfir;itului: nobilií unguri comploteazd cu
Gheorghe Brancovici, trAdatorul cruciatilor", care devine míj-
locitorul pacil cu Turcll, ajutat de oficille lut Vladislav al 1I-lea
munteanul, cel prudent, cu prieteni la Turcí, care-sí creiazd un
curios echilibru in dubla dependentd, fd/i0, cAtre Lingarla i
Turcia, impAcate acum prin acel armistgiu (pp. 106-7), fixat pe
anli 1452-1455. Cum se explícd insd arderea Vidínului in 1454
0 apararea Semendrieí (p. 111)? Scurta pace era de fapt un joc
abil al luí Mohammed al II-lea, care izbutía astfel sd tie in loe
pe cavalerii crucii, in momentul asediului Constantinopolei; ca-
tastrofa constantinopolitand" fu usuratä esential de tratatul sir-
besc din anul trecut" (p. 109). Cdderea lui Ioan se precipita
cel care suferi inchisoarea ca Ricard Inímd de leu, cu care e
asamdnat, la distantd de cloud secole ;1 jumdtate, este un nou
Aetiu, nucis suflete;te de aceia pe cari-í salvase el" (p. 100),
jertfd a neamului unguresc lipsit de aplecdri spre cruciatd",
invins de aceastd rasd care-í este strdind prin singe, fílndca
atit de puternícul gubernator" ajunge, supt Ludovic Postumul,
a fi despoiat de toate titlurile sale ;í de Voevodatul Ardea.
lului" (p. 108). Cu toate acestea, loan, credíncios, pdnd la moarte,

www.dacoromanica.ro
72 N. A. Constantinescu

misiunii lui, sare, la 1455, in a pararea Belgraduluí, asediat de

noul Imparat bizantin de religie musulmana" Mohammed al
11-lea (pp. 99, 114). Tot asa de noi qi pretioase stiri se aduc
pentru judefele romtne banatene, care, in 1457, capata confirmarea
unui orivilegiu de natiune ca al Sasilor odinioara", cu un co-
mite numít dintre el (p. 115).
Si Mateias Corvinul pastra legaturi cu neamul romanesc",
dar, prins de atitea probleme, ca un imitator al lui Sigismund, a
lasat sa dispara acele admirabile elemente romanestia, care au
facut tara, suportul operel lui Hunyadi (p. 118); admite insa
autonomia unuí Stat ardelean" al claselor privilegíate (p. 119),
care se va intoarce, curind, in contra lui. In timpul lui loan,
drama dinastica moldoveana se continua cu si mai multa cruzime
sI rapezi schimbari de tron, evenimente ce s'au tesut la locul
cuvenit in expunerea istorica. Factorul psihologic, care dd coloare
sens actiunilor umane, este notat din abundentd, iar compa-
rafiile aruncd mari dtre luminoase de racheld de-a lungul secolilor.
Spiritul otravit al urilor de partid si de familie" din aceste
indracite timpuri" e causa turburarilor in care tristí ucigasi"
ai verilor, unchilor sau fratilor, se incarca de pacate grele".
Rasar din ele : vigoarea neobcsitei Marica" sí spiritul legitimist
din Analele Bistritei. Polonia incurca qi. mat rau itele, cu ochii
asupra CeMtli-Albe, dupa asezarea Ungurilor in Chilia (p. 95).
Patronagiul lui loan-Vocla se exercita efectív asupra Moldovei:
se inlatura ideía unui Ciubar-Voda (p. 94) dar tributul catre
Polonia se admite numaí supt Pt tru Aron, care, recunoscindu-se
atirnat MI6 de treí stapini, platia bit la doí din el (p. 120).
In imprejurdri necunoscute, fara ajutorul altuie, Vlad Tepes
la tronui, dar, spre a-si crea un sprijin in resistenta contra
Turcilor, tot ar fi trimes pe tinarul Stefan cu ajutor sa-1 la Domnía
(p. 129).

2. $tefan-cel-Mare, apdtdtorul Europei creAne.

1. Para laurii Cesarilor pe frunte", Stefan se face instalat totusí
in forme bisericesti bizantine", de Teoctist, care face figura de
patriarh al Moldovei" (13. 165), cad in Moldova se vor con-
tinua de acum sacrele tradítii" ale Imperiului disparut (p. 125).
Interpretarea noua, pdtrunztnd adtncul realitdrilor istorice, rdsare
# In acest capitol la fiece pagina. ,,Statul" luí Stefan se organi-
seaza supt influente slavo-bizantine", primite de la Munteni (p.

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanitor de N. lorga 73

125), unele de cara cter militar , ca dublarea pircalabillor de

cetati (p. 126). Din nou, problema Dunárii impune autorului un
capitol (II), dupa acela al ,intregiri Moldovel prín cucerirea
Chilieí »de la Ungurí" , caci Tara-Romaneasca, de sí inferioara ca
valoare militara sí mai slaba ca organisalfe a, se afla »pe linia
prima a ístoriei" (p. 130). Vlad Tepes, ,unul din ceí mat energici
aparatori" al Rominimii (p. 130), cu glorie furata de Ungurí (p.
136), ínaugureaza cruciata sa prin o mare biruinta, necunoscuta
bine, din 1458 (p. 130). Se pun la in loiala excesele luí Tepq
fata de Sasi, relate contradictork de izvoare (p. 132), de sí
legitimate prin oplosirea pretendetilor Danestl si chiar a Ulu-.
garului" : se da lista boierilor fugiii de frica tut Tepes la Brasov
(p. 133); expedítille din Tara Birsei si Amlas rasbuna ínvasía
nefericitului Dan, prins acum (pp. 133-4). Cursa din 1461 ii da in
mina' cetatea Giurgiu, de unde Vlad, ca un Han mongolic, face
lista crudelor ispravi (pp. 135-6). Expedília luí Mohammed al
II-lea din 1462 are cinci pagini de perfecta reconstituire ; atacul
luí Stefan la Chilia se motiveaza : spre a impiedeca »instalarea,
catastrofala pentru dinsul, a Turcilor la Dunare" (p. 138). Scrisoa-,
rea motivind arestarea luí Vlad de aliatul sau se considera falsa
(p. 141). In 1465 Moldova e intrEgita si cu Chi/ja, luata de la
Unguri, sí cu Hotinul, de la Poloni (pp. 143-5). Regalitatea
agresivä a luí Mateias, satisfacuta de spre Muntenia, trebuia sa-si
inscríe capitalul sail (al III-lea) sí in istoría Moldovel. El vine,
dupa ce Corvinul ridícase sabía de cruciat ca a devarat urmas al
tatalui sau" (p. 146), cu usoare succese in Bosnia ; et trece prín
Ardealul rasculat, pentru a pune alt rege, si e biruitor fart lupta"
(p. 147), dar, banuind aid mina lui Stefan, porneste asupra Mol-,
duvet. Expedita e analisata pe larg in componen/a ei (pp. 148-
153), lipslau Rominii, al caror rol militar nu voíse a-1 pastra
regele romin pe jumatate" (p. 149), si in tactica luí Stefan : retra--
gerea inaintea dusmanului, dar nu fara o necontenita har/a si
apol, in adinc de noapte, atacul, pr in surprindere, la lumina
faclelor", clupd metoda lui Tepes (p. 150). Invasia tatara, unda
de barbarie pradalnica", pornita de Horda luí Mamai, fara motive
istoríce, are de efect rídicarea cetatil Orheiu.
2. Se cerea un capitol pentru noile ortnduieli 0 temeinica asezare
a Moldovei celeí notia, de cel mai mare ctitor al ei, inainte de a se
trece la grelele incercari prin care avea sa treaca Ora. Nu e o
seaca sí deconcertanta descriere a dregatorillor sí tractatelor de

www.dacoromanica.ro
74 N. A. Constantinescu

comer, ci pagini inspirate, demne de ale vechilor cronici moldo-

vene si de ale marilor istorici ai lumii, supt titlul : Moldova
t1neretí1 lui Stefan-Voda". Relevam descrierea Putneí (pp. 156-
1), inflorirea economica a taril, vazuta prin magnificenta do.
uatíilor domnqti i boerqti, organísatia municipala a oroelor
(p. 159), negotul Cetatil-Albe (pp. 159-60), organísarea fiscala
(pp. 160-161), prín care se creíazA un Stat modern, cu mult
deosebit de presidentía patriarhald de libertati locale" ce era
Domnia munteana", lipsita de atItea venituri. Numai din o
asemenea exuberanta economica, avind la basa satele de oameni
Merl, pe care se suprapune organísarea militara, se putea crea
un pivot al apararii CreOnatatii, i numai asa putem intelege
marele adevtlr ístoric, ramas neexplícat pana azí.
3. Peulru unitatea politicd (cap. V).
1. Marea personalitate a lui Stefan este o sintesa spíritualb, a
calitatilor de mare ctitor í liberator cu aceía de cavaler al
crucii : cele d'intaiu, care stilt i calitatí ale rasei sale, 1-au pazit de
periculoaqa pasiune a aventurii" care aduse nenorociri pentru
atila cavaleri al epocii. De aceía, in locul unui titlu ce ar sublinia
epopeía razboíului cu Turcíi, autorul ne va pune, prín titlul cel
non, in situatía justa de a putea intelege i urmari linía política
a Domnului Moldovei : luptele peutru hegemonia asupra Mun-
teníei, din care se isa razboiul turcesc, doua actiuní ce se
itnpletesc, avind acelea0 cause. Ostilítatea cu Muntenii, deschisa
prin ocuparea ChIliei 1 arderea Brailei, urmaria, de fapt, atit
suprematía economicd, prin nimicirea concurentei muntene (pp.
138, 164), cit i cea politicd, prín ímpunerea unei colaborarl in
razboiuul cu Turcii. De 1 provocator necontenit, prín interventia
lui in Muntenia, Stefan-cel-Mare n'a luat níciodata ofensiva in
genul lui Hunyadi: diqmanía cu Munteraí 1-a impíns la reluarea
rolului de cdpitan cruciadd, macar defensiva, caci el n'a incercat
niciodata sa atace pe Turd in tara lor", (p. 165). Radu(-cel,-
Frumos) chiama pe Turd", í razboiul, cu numeroase actiuní
isolate, ni se infatiraza dupa ízvoare sígure. Lupta, din 1473.
de la Vadul Riului" se localíseaza la Milcov, in loc de Rimnicul-
Sarat (p. 170). Laiota revine in Scaun printr'o mirare a boierft-
lor m, poate ajutat i de Stefan (p. 172), dar pentru a se mentinea
trece de partea Statului. Contra luí se va sprijiní un alt candi-,
dat, Basarab-cel-Tinar, de acord cu Ardelenlí, cu $tefan Báthory,

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanilor de N. lorga 75

cdci vechea autonomie ardeleand din vremea lui Apor pare cd

invie" (p. 173) ; dovezi in acest sens se vor semnala si mai
departe, pdnd la definitiva despartire a Transilvaniei de LIngaria,
prdbusità supt jugul turcesc. Scopurile ,si efectele actiunilor ge-
nerate sau locale slut descoperite cu intuitia profundei a lucrurilor,
caracteristicd autoralui. $te fan urmdria distrugerea cetAtilor injghe.-
bate de Munteni" (p. 174). Secuii, printeo invoiald cínstitd de
((Irani liberi, pärlsiti in voia soartei de eirmuirea ungureascd',
erau vre-qa opt mil la Podul-Inalt; ei vín la luptd aldturi de nume.-
roasa boierime si de un numdr covirsitor de tdrani, de a cdror
libertate nu se atínse nímeni" (p. 177). Scrisoarea adresatd
de Stefan dupd luptd, domnilor crestínr, adevdrat proclamalle
de crucíat, a contrIbult a se face stiutd in Europa aceastd Mol,-
dovd : in acea clipd", zice d. N. Iorga, ...apdrarea Crestínd-.
tatil trdíse aid, la noi" (p. 178). 0 bíruintd a luí Tepelus, In
yard, dar Basarab se intoarce ; cade Caffa si Mangupul (pp.
180-1). Pdrdsít de Poloni, Stefan cautd legAturi maí departe,
pentru asigurarea sa" si acceptd patronagiul in forma "adinc
umilitoare", oferít de Mateías, a arui politía, lipsità de scrupule
e aspru judecatd (pp. 182-8) . Nu e gresità data 1477 pentru
imprejurdrile ardelene la pagina 134?. Regele nu i-a masuri fatd
de pregAtirea invasiei lui Vlad si promíte luí Stefan Ciceul (p. 186).
N'ar fi adevdratd stirea despre tratatíve directe intre Stefan sí
Sultan (p. 187). Izvoarele turcestí, care descriu lupta de la Valea
Albd mai in anodnunt, nu se aduc ; dar se remarcd tabdra de
model husit, a luí Stefan (p. 188) si resistenta cetdtilor moldovene
(p. 189). Raportul solíeí lui Tamblac in Venetia, in care Stefan
aduce invínuiri printilor crestíni sí vecinilor", suplineste lipsa
unui buletin al rdzboiului : Stefan presintd ínstalarea luí Tepes ca
opera sa (pp. 191.-2, 195-7). Se scusd aid cruzimile luí Tepes,
cdruía, pentru truda sí pofta luí spre apdrarea tdrii, 1 se poate
lerta asa de mult" (p. 193) sí se valorifía stirile cronicil lui
Unrest, prin analísa criticd facutd de autor (pp. 172, 192). De sí
politica inconsecventa qi lasd a regatului se impacd din nou cu
Laiota (p. 194), Stefan ramine pavdza Brasovuluí, pardsit de Co-
roand (p. 198) Basarab-cel-Mic e Milt a insoll si el pe Turd, in
Ardeal, la Ctmpul ptnii, unde luptd Rominí contra Rominilor"
biruitoruluí Pavel Chinezul (pp. 199-200). Provocat de Stefan

' N. lorga, Doc. Ard., pp. 87-8.

www.dacoromanica.ro
76 N. A. Constantinescu

prin incercarea cu fiul CaItunei", Tepelus va conduce pe Turci

sI in Moldova (pp. 303-4).
Peste mormintul lui Mohamed al 11-lea cuceritorul" (titlul
cap. VI), Stefan Báthory si Pavel ChInezul stiura sa profile de
moment. Prin batalía de la Rimnic, Stefan alunga pe dusmanul"
sau Tepelus, dar clientul su se dovedi un mal mare maestru al
tradarii (p. 205). Se rectífic tírea cronicii ca Stefan ar fi insta-
lat atunci pe Vlad Calugarul ; Mehedintenii" cari ucíd pe
Tepelus nu sint Oltenii nostri, cl Banatenii din Mehadia (p. 208).
Stefan renunta definítiv la politica interventionista, creind un
front de piatra si de oaste impotriva acesteí Tari-Rominestí a
Muntenilor, pururea nesiguri". pupa cucerírea Chiliel si Cetatii-
Albe, Baiezid al II-lea arata, in buletínul víctoriei, ca ví-a rasbunat
pe Interventiile lui Stefan in Muntenia tributara Sultanuluí, dar
din partea frontului crestin lipseste o infatísare a realítatii tra-
gice" din 1484, care dadea Dunarea-de-jos in deplina stapinire
turceasca (pp. 211-2).
Ultímul capitol al carpi : Socoteala ca tindra Polonie incheie
sintesa Domnieí lui Stefan prin actiunea de mare cutezanta a luí
de a smulge Poloníei bucovinele" de peste Ceremus (p. 242).
Parasit de Matei, Stefan recurge la omagiul din Colomeía pentru
un tratat contra paginilor" (p. 215). Expeditia de lama, turceasca,
explica dictonul popular: gerul Jul Malcociu" (p. 216); inselat in
asteptari, Domnul cauta alienta luí Maximilian, a Moscovei (p.
221) si ocupa Pocatia pana la Halíciu (p. 222), pe cind cei din
urmei cavaleri, ridicati dintre Rontinii ardeleni : Pavel Chenezul 0
Bartolomeiu Dragffy apara Belgradul sí asediaza Semendría (pp.
222-4); se releva politica ungureasca de ignorare a luptatorilor
romini si de prigoníre a taranilor" (p. 225). *tefan ocoli pe in-,
gimfatul loan Albert, cautind prietenía fratilor sal, Vladislav din
Ungaria si Alexandru din Lituania ; »se planui o cruciata contra
Tatarilor. Erau primele incercari ale diplomatiei moldovene,sti".
Impotriva el apare de-o data frontal iagellonic din 1494, cu scop
de cruciata, pentru recuperarea porturilor Mart Negre, intere-
sind negotul polon : Chilla, Ceta tea-Alba, Caffa (p. 229). Expe-
dítia este porníta de Ioan Albert supt steagul acesta. In fata
amenintarii polone insa, instinctul de rasa" aduna fortele roma-
nesti din Ardeal, cu Dragffy, si Muntenii lui Radu al IV-,lea,
cart sor in ajutorul Moldovel (p 231). Ca izvor de basa al raz-
boiuluí se considera corespondenta Ordinului, din care se dau

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RomAnilor de NI Iorga 77

pasagií pretioase (pp. 233-4). De sl da drum líber Turdlor spre

a jaful in Polonia, sollile trimese in Lituania dau dovada ca stefan
nu renunta la rolul de crucíat (p. 238), sí ideía aceasta sta si la
temelia tratatului moldo-polon din 1499, actul de eliberare din
vasalitale i de retncepere a cruciatei". Blocul ungaro-polono.
mo/dovean mergea ca racui, broasca sl stiuca din fabuld, caci
procesul diplomatic pe chestia Pocutiei nu se resolvii Mel supt
noul rege, Alexandru. Loaíal, tefan asigura ca el a pazit sa nu
sufere regatul nimíc, niel de la Turci, nici de la Tatari" (p. 246);
de aceía se indirjeste mai mult pentru sfinta luí dreptate, pe care
noul rege, nesocotínd zapisele si procedura, care dau dreptate luí
tefan, 1.--o recunoaste tot a sa de putin ca inaintasii luí. Nu e
sigur daca Pocutia, numita de stefan cind Bukovina", cind Ora
Ruslel", lar, de Poloni, a Haliciului" era ocupata efectív (pp.
242, 243, 245). Facind bilantul, cu care inchele cartea a doua,
autorul da o maiastra caracterísare a celui inaltat cu mult peste
fiinta omeneasca in necontenít spornica poesie a legendeí" (p.
252), de pus alaturi cu aceía a cronicarului Grígore Ureche, dar
intrecind-,o ca patrundere.
4. Mostenirea lui $tefan-cel-illare.
Ultima carte, cuprinzind jumatate din paginile volumului, tra-,
teaza ístoria intreguluí popor romanesc din cele trei cadre poli-
tice, framIntate de aceleasi probleme ale destínului vitreg si supt
acelasi semn al cavalerismului cruciat, intre 1504 0 1552. El se vede
In atitudinea activa sau pasiva a tuturor eroilor sau umbrelor de
Domni din fapta urmasílor lui loan de Inidoara, cari rasar pe
alocurl in Ardeal si in Banat, chiar cind sint instralnatí cu totul,
ca stefan Mailat. Problema ardeleneascd se impune tot mai mult
atentiel Domnilor rominí sí se ridíca pe prímul plan al sintesel
istorice, ca in capitolul IV. Aceasta carte s'ar Incheia In mod fi.
resc prin cilderea ultímului bastion al neatirrigrii romanesti, in-
timplata la 1538, dar, criteriul autorului iiind acela al duratei
une star de spirit, care tu adevdr da viafd epocilor, volumul va
inainta Oa cind se va constata o schimbare in acest domeniu
spiritual, lac epígonli vitejilor" cavalerí vor pierde caracterul
cavaleresc, luind pe acela al eroismului indiferent fata de ideal.
Bogdan al III-lea íese jai/at prín aceasta sintesa, ca intelept qi
demn continualor al marelui sail parinte, in contínuarea proce.

www.dacoromanica.ro
78 N. A. constantinescu

sulul razasesc pentru Pocutia sí in rolul de aparator al crestl-

Otani ; se pune la punct anecdota ístorica a sollei luí Tautu (p.
258), chestía casatoriel lul Bogdan cu cralevna " (pp. 260.-2),
conflIctul lui cu Radu al IV-lea, al carui indemn a venít tot din
Polonia (p. 263) ; o constiinta de neam Incepea sa mijeasca"
(p. 264). Cu toata parada Ungariel pentru cruciata, Mihnea, adus
de Turci la tron, se Impune sí este acceptat (p. 2E6), pe cind
Bogdan va repeta razboiul moldo-polon ca sa-1 incheie in 1510
printeun act la fel cu cel din 1499 aproape.
Trei evenimente simultane deschid in cele trei OH perspectiva
unor timpuri din ce in ce mal grele. Invasia tatara in Polonia sl
in Moldova si amenintarea prntru Moldova de a serví ca basa
de acnune" a revoltatului Salim (p. 284), dar o noua navalire
Wall este evitata prin pregatirile luí Bogdan ; politica luí nu
fusese lipsita de dibacie" in raporturile cu cele doua regate si.
cu Salim, care il inseala totusí, trimetindu-i, in 1513, cea mal
grea si mai stricatoare navalire de Tatari" (p. 290), cind Domnul
is' serba nunta.
3. In Muntenia, izgonirea lui Mihnea de partidul national" al
Craiovestilor, puternic sí ambítios clan de boleti' (p. 278), care
se intelege totusi cu Sultanul pentru a instala pe Vladut intalu,
apol pe Basarab-Neagoe. Al trellea fapt, rdscoala lai Doja din
Ardeal, cu masele salbatacite, in care se intilniau oameni de toate
nanile", fiindca se aruncase jugul iobagiei si asupra unor privile-
gian din ajun (p. 293), se presinta in resultatele eí triste. Princi-
patul muntean, ridicat prin politica dirza a unui sir de Domni,
atinge apogeul cultural-artistic supt Neagoe (pp. 297-8). Din in-
vataturl se aleg bune pasagií (pp. 302-4). In cel opt ani de
anarhie" (1518-1526) se cuprinde turburata Domníe a lui $tefa-
nit& al carui boierí fac figura demna la inchelarea tratatuluí cu
Polonii si cind se eschíveaza de la injonctiunea colaborarii cu
Tundí lui Soliman (p. 305), pornit asupra Ungariei, apoi turbu-
rarile fara numar din Muntenia, care aduc o scurta Domnie tur-
ceasca (p. 310), care ar fi con tínuat daca nu se rídica Radu cel
Viteaz" de la Afumati printeo actiune de epopee (p. 311), lup-
tind cu cavalerul musulman" Mehemed-beg cel neobosit (p.
312), dar atitudinea Craiovestilor fata de noul Vladislav e ara-
tata contradictodu (p. 313). Acnunea lui Radu, care inlatura si
pe Turcií lui Vladislav (p. 314), are un egal in discursul lui Luca
Chia din Polonia, marcind un nou avint crestin" (p. 315). Anar-

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanilor de N. lorga

hia insa era produsul desbindrii in partide care se urdsc de moarte

ca In Muntenia : dar ;1 in Moldova nu era mal bine, cu cete de
prIbegí risipite in Ardeal si in Polonia de tiranía lui Stefan46. In
fata nail primejclii turce;ti, Polonia se tine in reserva, Ungaria
pregAtia cruclata, plAtind un stipendiu lui tefAni/A, care provoaa
pe Turci (pp. 319-22). BAnAtenil se aflau pe frontul de cruciate,
pe cind Radu de la Aiumali renunla la ilusie : nu voila sa mal
fíe cavalerul condamnat al unei crestinAtAll care arAta ca nu se
poate apAra" (p. 321). Capitolul anarhiei se inchele cu razboiul
moldo-muntean, provocat de pribegii moldoveni", lar nu de
povestea hazlíe" a domnilelor surori pepte de cei doi Domni
(p. 323); se admite insA asAtoria cu Stana (p. 325), contrar afir-
matiei din socotelile Sibiiului (p. 324, no. 6), ;i Doamna e ab-
solvitA de crima otrAvirii so/ului tiran (p. 327).
*

4. Epocii luí Rarq, care dominA cu agítata lui personalitate

ImprejurArile dintre 1527 ;I 1546, i se dA un spatiu cam larg in
raport cu acela dat lui tefan-cel-Mare ; dar Ardealul vine pe
planul intAiu in douà capítole (cap. 1V 0 VI), lAsind la míjloc
chestiunea Pocutiei, care este o orlgInea invasiei din 1538, cu
pierderea neatirnArii moldovenesti" (cap. VII). Prdbu;irea Un-
garle! la Mohács, in 1526 se intimplase $i prín pArAsirea ei de
Ardealul luí Zápolya, care se Vnu intreg de o parte" ca o
altd /are (p. 326). Solicitat de la inceput de ambil compOtori
at tronului ungar, Rare; incheie legaturi cu Zápolya, al cArui
adversar, Rominul 5tefan Mailat, ocupd FAgara;u1 (p. 322). Scopul
luí Rare§ era : Ardealul pentru dinsul, tot restul neffind decit
mascarea, prin negocien i de ambele Oil, a acestui scop". Se
dA un tablou suggestív al situaVei politice din Ardeal ;i a mi;-
cArilor lui sociale (pp. 329-30,334-5), in momentul cind Intervine
cu o;tile Rare; LAM a spune pentru cine... ;i. contra cui", supt
influenla realísmului Rena;tern (p. 335).
Marpl luí Soliman asupra Vienei sí ordínul de participare dat
luí Rare; ;i Moise-VodA, cAci Radu al V-lea fusese ucis de
boierii adunap in dietd revolulionarA la Slatína" (p. 333),
coincide cu jignirea adusa de Ferdlnandisti lui Rarq, ceía ce-/
impinge pe acesta spre Zápolya v. fa/A (p. 339). Dar Sa;ii, la
cad con#iinta nationaM se dereaptii (pp. 334, 341), tidied grele
obstacole in calea luí Rare; chiar dupA Feldioara ; se admite ;1
solulla neutralA a regeltd care va bírui" (p. 345). Acest fapt 11

www.dacoromanica.ro
80 N. A. Constantinescu

decide pe Rares sa tela chestiunea pasionanta a Poculiel, expusa

aid ca revendicare a unei mo,sii printeun act juridic perfect; de
cealatta parte, Pocqa Hind o chestíune de onoare (p. 352), Polonii
se piing Sultanuluí, care, insolent" interzice relaVile diplomatice
pentru robii" sí din cele doua Ori vasale sí chiar pentru Craiul
Ianos". Se explica apoí tactíca lui Tarnowskí si nepregatirea
pollorcetica" a Moldovenilor, de si aparasera asa de bine Suceava
in 1376 si 1497 (p. 355). Se arata ca victoria polona se exage-
reaza (p. 356), se vorbeste de steagul turcesc la Rates, medíaVa
lui Zapolya, repetind pe a lui Birtok din 1479 si rolul nou al
aventurierilor: Laski, Gritti (pp. 358-9). Rares izbuti sa atraga pe
rege la relapi diplomatice, dar acesta ii da lectli de istorie recent&
pe cind in sufletul Moldoveanuluí revoltat vorbesc vechii Traci
si in furia lui sfidatoare insusi Decebal, neinduplecatul Dac (pp.
362-3).
Pana la interventia Sultanului din 1538, Rares din nou se
amesteca in Ardealul amenintat a deveni turcesc prin Intrigan-
tul Gritti, domnul gubernator" (p. 368). 0 noua schimbare de
tron la 1532 in Muntenia, prin alegere, dovedi, ca si in alte dap
(p. 375), ca Ora revenia la dreptul el de a-sí alege Domnul" (p.
367). Dar si Ardealul, aproape parasit de Zápolya, face un act
de suveranitate cand alege singur pe voevodul sòu, care, de 0 de
alta lege, era un Roman, Maílat, (p. 370); el creiaza Ardealul in-
dependent impotriva lui Rams. Acesta linea sa alba Ardealul
pentru sine, supt noua sa orientare ferdinandista (pp. 370.-2).
Rusinosul act din 4 April", la care se coboara" Petru, se explica
de d. N. Iorga prín setea lui Rares de a rapune pe adversarul
din Ardeal si de a-si recapata Poculía" (p. 373). Important
rolul dacic §i romilnesc ce se atribule lui Maílat (p. 374); tot asa
planul lui Races de cruciatd, pe cind nouluí sau alíat nu-í ardea
nicí de cueeriri transilvane, MO de expediiii cruciate (pp. 377-8),
si nící de mediatie in chestía Poculiei.
5. Capítolul al VII-lea infatiseaza catastrofa Moldoveí din 1538,
cu consecin/ile el ; in fa/a pregatirli luí Rares ceva s'a produs
in Moldova care I-a taiat minile", prin Míhul, capul rascoaleí
(p. 384). Dupa frumoasa povestire a fugli luí Rares pe treí pagioni,
vine ridicarea bolerilor ,patrioti din partidul crestin" asupra lui
Lacusta (pp. 391-3) pentru recuperarea Basarabíeí, supt noul
Domn. Inca un mare intrigant 1ntra in scena : Ghorghe Martinuzzi,
opuindu-se lui Mailat, care pregcltia despärfirea Ardealului de
www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Ronignilor de N. lorga 81

Ungaria" (p. 394). Revenírea lui Rares, nu pcntru pace, din

nici o parte", de sI in acel suflet tare.. era ceva zdrobit" (pp.
402, 404), n'a dus niel mdcar la recistiar a posesiunilor ardelene
pierdute in 1538. Se condamnd acliunea neferícitd a celor dol
Domn1 in Ardeal la 1542, spre a surpa opera marelui Romin
din Ardealul acestui timp". Ce n'ar fi putut face aldturi ace01
maí strAluciti represintanti al neamulul lor in acel timp?" se in-
treabd autorul (p. 406). Asistdm numaí la agonía ídealelor luí Ron s,
propuind vre-o uniune dacicd (p. 409) sl autind allane apusene.
Se incheie prin caracterisarea personalitAlií inegale si necom-
plete a indrdzne/ului care a stiut sO amestece numele Moldovei
*in toate marile probleme ale tímpului", judecind si trístele ur-
marl ale sterpei sale acliuni (pp. 414-15). in tot cuprínsul
volumului s'a fdcut dovadd, prin ridzuinla cdpeteniilor si prin
sensul actiunilor mari, cà titlul sdu este in de ajuns de justificat
pentru epoca dintre anii 1418 sí 1552, la care se referd ; chiar
Domnil instalati de Turd in Muntenia se impArtdsiau de splritul
cavaleresc al lupteí pentru cruce, prín atítudinea sau gindul lor.
*

Capitolul ultím, "Epigonil vitejilor", in/elegem: ai cavalerilor,

vddeste deaderea spirítuluí de cruciatd in cele tref Idri romirestí :
la Mircea Cíobanul, la fill degenerall at luí Rares si la cei ce
mai inseamnd o forid politicd in Ardeal. incep sd apard
fdrd Ideal: Vremea vitejleí venía", zice d. lorga, a vitejiei pure
a cavalerísmuluí disparuse acum cu totul" (p. 431).
VolumuI al IV-lea se incheie cu infd/isarea crealiunii cultu-
re:1e". Curentul husit provoacd traducen relígioase incd din
seco/ul al XV-lea, pe la mdridstírea Dragosizilor (p. 433), ca
fenomen popular", dupd cum folkloare e si balada sau arhitec-
tuna biserícilor de lemn. Se inldturd pdrerea traducerii in secolul
al XVI-lea a tipdriturilor de la Brasov (p. 435) si se demonstrezd
de ce scrisul in romineste al negustorilor trebuie sd fie cu mult
mal vechiu decit scrisaarea lui Neacsu (p. 436) ; slavona, ca ql
latina din Apus erau obligatorli numal in ,scrisorile patente" (p.
437). Avintul, tendin/a in sus" si coloarea domind in arta ctito-
rIllor bisericesti. infdlisate aid in legdturd cu starea de spirit
care li-a dat nastere in cele doud /Ad, pentru a incheia cu
definirea magístrald a sintesei artistice realisate de Romiai In
aceastd epocd a cavalerilor.
6

www.dacoromanica.ro
 V.

Viteji 1.
S'a aratat in volumul precedent sensul vitejiei, ce da caracterul
epocii de la 1552 inainte ; el s'a precisat aid : a ajunge, a sta-
pin', a folosi i mai ales a straluci, acesta este scopul". Spírítul
animator este al Rena0erii i de caracter cosmopolit; Rarq a
fost precursorul intr'un anume sens (p. 48). Influenlele apusene
slat ap de multe, prinzind in mreaja lor pe domnipria, sau
trimetind aventurieri straini, ca informalia spore0e enorm in scurta
epoca de vre-o seized de ani (1552-1615), care inseamna o Jasa
de transitie pentru Romini, de la ideile i formele evului nostru
mediu la cele moderne : insemnatatea fenomendlor justifica des,-
voltarea ce 11 se dd 0 limítele atribuite epocei. Volumul se im-
parte in apte cacti, caracterisind tot atitea fenomene de sama
ale epocii, incepind cu predominarea bolerilor in politica i
a Doamnelor in roshil tarilor noastre i incheind cu cela ce con-
tinua fapta lul Mihai Viteazul", represintantul tipic i Ideal al
starii de spirit a epocil.

1. Boieri, Doamne i Domnipri.

Ace0la sint cei treí factori determinati aí vietii politice roma-
ne0i pe cari d. N. Larga ii descopere in epoca vitejilor, atunci
cind Apusul incepe a se interesa tot mai mult de conditiile po-
litice ale tarilor romine.
1. Doamnele. Daca influenta Doamnelor" da subiectul primului
capitol, nu inseamna ca ea se margeneste aici ; ea apare ca factor
nou in politica i cultura romaneasca, de nuanta sirba intalu, o
mo0enire a epocil precedente, ce se face tot mat simtita, dind
nota característica epocii. inceputul se face de insa0 vaduva luí
Rarq, Elena, care, izbutínd a instala un ginere, Mircea, in Mun-
tenia, cu ajutorul celuilalt ginere, Lapupeanu, din Moldova, se

www.dacoromanica.ro
 Noua Mode a Romanilor de N. lorga 83

putea crede stdpind pe amindoud Wile" (p. 10). Rica el, Chiajna
va lua cea d'intdiu rolul de patroand a fiului, dind rdzboaie pentru
a-1 impune Wit st stdruind ad intemeieze o dinastie ca a Rare-.
sizilor din Moldova". Guvernarea Chlajnei", care din scrupul
rellgios rdspinge un mindru ginere frances (p. 131), Indispune
insd un mare grup de boieri, cart, organisindu-se in partid", vor
cherna pe Alexandru al III-lea. Suferind un lung exil, ambitia el
se va lovt de a Levantinei Ecaterina, care patroneazd la rindu-i
pe fiul sdu, Mihnea (p. 148), cu nu mal pupa energie. ,Re-
genta E ca t erinei" se distinge printeo remarcabild scumintente
politicd", sprijinindu-se sí pe cumnatul din Moldova (p 179) i
inspirindu-se de la el, astfel cd, in ambele tdri, oceíasi famille
stdpinia in acelasi fe!", dupd vechea datínd de erutare a sdraeu-
lui, de frdtie cu boierii, de bune legaturi cu vecindtateaa, ne.-
pretuitd opera prin care de sigur a tara s'a odihnit at s'a
intremat" (p. 222). Cit a insemnat influenta el se vazu la moartea
Doamnei: mazilia urmata de renegare a flului Mihnea (p. 240).
Pe urmele lor calcase Ruxandra tut Lapusneanu, care lzbutl a
Impune pe fiul el Bogdan, brudiur (p. 83), §i a purta trebile
/aril" ca regentd (p. 99). Cad", zice d. N. lorga, era pe acest
timp o adevdrattl guvernare prin femei, care luau asuprd-si regenta
de fapt", cum au fAcut mat tirziu, la inceputul secolului al XVII-lea
Elisabeta lui leremia, care va juca un rol de sama pe lingd
numeroaii sat fii, combatutd de Marghita tui Stmion (p. 384),
ort Safta lui Gheorghe stefan si Dafína lui Dabija, la jumdtatea
acelui seco!. Tabloul se complecteazd insd pentru epoca noastrd
cu rolul jucat de regína Isabela, in Transilvania, supt a aril
cirmutre Rominit se puturd bucura de un regtm mat drept"
(p. 40) si care va fi servít probabil de model Doamnelor romine
2. Boierimea peste Domni" (capitolul al II-lea) este al dotted
factor, cu mutt mai puternic insa in destinele celor doua tad.
De fapt, ina din epoca precedentä bolerii se dovediserd in
stare sa dea st sd la inapoi stdpinirea", prin partidele lor ; e un
factor mat vechiu, dar rolul luí creste peste mdsurd, acum supt
influenta poate a stdrilor almibare din Ardeal st din Polonia, ori
favorisati de prerogativa ce au boierii de a alege pe Domnul
dril. Energía lor este indelebild : boierimil desfiintate cu sabla
it va urma alta, rdsdritd din adincurile One de energie ale nea-
mului" (p. 13). Conflictul díntre ea si Domo duce la mdcelul

www.dacoromanica.ro
81 N. A. constantinescu

executat de Lapusneanu si de cumnatul su, Mircea Ciobanul.

B dieri puternici stau de la inceput in jurul lui Petragu", care-í
adauga pe Iani din Epir, una din marile puteri ale vremii,
prin inteligenla sa" (p. 14), dar e capabil sa impace cele doua
partide rívale printeun adevarat tratat de pace si prietenie" (p.
16), Acesti boten, ce alcatulesc partida spre a-si satiface ambilia
schimbind Damnii (p. 211), sint o d'asa serioase, bine legata,
care va avea indata mari ambi/ií" (p. 179) avind, cei marl, cite
cinci-sase sute de Romini" (p. 180) ; el aleg aproape totdeauna
pe Domn, din proprie inIliatíva, sau cu aprobarea Sultanului,
la care merg in delegalii numeroase, care se urca pana la saptezeci-
optzed de oamení, ca aceia din 1576, cerind sa se dea amindoua
Sc-aunele romanesti unan Domni mai lubíti de /arä" (p. 165).
Dar Domnul ajunge a fi aproape indiferent, caci boierii stdpini
pe multe mosii ,si tmbogdtiti prin comer( ...erau de fapt hotarltori
In toate ros/unte prii" (p. 248). In special boierimea munteana
aiunsese... a intrece pe al Moldovei" (p. 179). Alaturí de Doamne
si mai mult decit ele, luind íniliatíva sau captati de domnisori,
pentru a instala un regim favorabil, ei nu se dau inlaturi de la
once mijloc, imbralisind causa aventurierilor sau promílind un
tribut sporit Sultanului. Rolul lor e ílustrat in razboaiele lui Mihai
Viteazu/, ca sI nefasta atitudine in care s'au complacut, acordit.d
interesele Ion oligarhice cu insolen/a luí Sigiunund la 1595 (PP.
293-4). Ei sint cei cari sus/in politica razboínica a lui Mihaí
Viteazul, el il parasesc, obosip de a- I urma, spre a-si crula ín-
teresele (p. 348). Eí vor riclica din nou steagul eroulul cazut,
spre a-1 innaina celui mai demn, Radu erban (p. 368), iar in
Moldova se vor ridica prin razboiu asupra Domnului lar, stefan
Razvan (p. 401). Desbínali in partíde rívale, stiu FA-li apere in-
teresul de clasa, prín actul din Malu 1595, sí impotriva straini-.
lor, a Grecilor, si contra Domnului.
In fala clasei bolert sti autorul relevA pe tdrani ca o adevarata
clasa socia la", cu tendinp deose bite (p. 108) ; eí parasesc oastea
in 1564 spre a-si lucra ogoarele (p, 84) sí se rdscoalä impotríva
boierilor cari condusesera Domnia luí Petru in folosul lor" (p.
249). Oastea si /ara", curtenl, si gloata" se deosebesc maí tot-
deauna in izvoare (p. 251), demarcind cele doua clase soclale.
Dar puterea si bogatia boierimii se cladia in epoca aceasta pe
rilial si aservlre 1 une par/i din laraníme ; /Aranii strinsi cu

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanilor da N. lorga 85

birul i cu dan i noi... erau redup sa se faca rumtni" al boíerilor

capítalisti (p. 179). Serbia se recunoaste in chip legal prín actul
din Maiu 1595.
3. Domnisorii. Secolul al XVI-lea e cunoscut in istorie ca al
pretenden/flor, zísi domnisori" ; nicairi insa nu s'a dat o sintesa
ap de completa, ca in aceasta opera a díverselor categoril de
pretendentl, dintre carí unii izbutesc a domni, iar Mili nu. Zbur-
ddciunea domnisorilor" (capitolul al II-lea), socotita ca un fenomen
de sama al Curentelor apusene" (cartea II-a), se poate lua sí
ca una din acele dovezi de energie romaneasca ce autorul sur-
prínde asa de des cu uímítoare perspicacitate. Ei apar de predi-
lectie in Moldova, ca ímitatori aí luí Despot, ai luí Toma, cind
se descíde o noua era de lotri" (p. 911 sí al luí loan-Voda
ce! Cumplít. Dar Toma razesul e cel d'intalu domnísor" fara
genealogie domneasca (p. 93). Pretendenill munteni irisa confina
a fi numai din speta cea veche", data fiind situaiía mai isolata
a taríí din calea Jurtunosului schimbatorului vint al Apusului"
(p. 94). Domnia lui Petru Schiopul este cu deosebire turburata de
numerosi domnísori : loan Creiul (p. 169), loan, fratele luí Cretult
Potcoava, Alexandru, fratele sau, i 810 nesccotíti (pp. 170-1,
174, 176), loan Lungul (p. 192) incheind sería. Pe linga acestia
se rinduiesc aventurierii ce colinda Apusul departat. O suggt silva
caracterísare a lor o gasím la inceputul cartíí a V-a : ei i dau replica
Apusului, ce patrunsese cu Despot-Voda in Moldova sí cu
Henric al 111-lea de Franta in Polonia", neavind calitaii militare
ca domnisorti din Ardeal sau ca vitejii de la Cazaci. Speta lor
se va continua prin alte exemplare, in general interesante sí chiar
simpatice, ale tipului, raspindind in acea lume din Vest cunos-
tinta raseí sí patríeí Ion" (p. 186).

2. Vitejie si crucial&
1. Epoca domnisorilor insa nu s'a incheiat la 1593, cei mal mul/i
represintind i tipul viteazului caracteristic epocii. Vitehi apar
printre aceti domnipri, printre boieri, oligarhia cautatoare de
necontenite ispravi noua" (p. 48), cu represintanti ca Albu (pp.
149-50). Buzestii luí Mihaí, ori atisia lotri" ce rivniau la Scau-
nul domnesc, prínzind inca si pe Cazad in virtejul acestor fra-
mintarl 1 tulburarí launtríce. Vitejii de la Cazad dau materia

www.dacoromanica.ro
86 N. A. Constantinescu

unut capitol (al III-lea) din cartea a IV-a. Vitejta urcd adesea tren.-
tele tronuluí, cu Ldpupeanu, cu Despot, cu Ioan-Vodd, care dete
o ultirnd tupid eroicd in Moldova" (cap. II) la sfiqitul epopeii
moldovene§ti" (cartea IV), ca o suprema dovadd de vitejle
supt steagul Moldovet" (p. 143), i mai ales cu Mihai Víteazul,
tipul cel ideal de vitejie, care-0 legA numele de noua cruciate
de unirea políticd a Rominilor". Oíd vitejia era in mediul
insu0 al tara deprinse cu lupta" (p. 36) i multd vreme inca va
fi sentimental social dominant" (p. 163). In fapta luí Mihai Vi-
teazula ea gAsi ceo mai splendidd realísare, ce va da un nou
ímpuls imitatorilor eroului. Independenta recunoscutd in Octombre
1595 de Sigismund lui Mihai e tot un ornagiu adus acestel pure
vitejii (p. 310). In tustrele tdrile, dar mai ales in Ardeal, energía
ronadneascd a vitejilor se cheltuí insd larg..., dar supt conduceni
indíviduale, de aventura" (p. 380) duna 1600.
Sentimental crestin inobila adese orí vitejía, cdci el, de i nu
da nota dominantd ca in vremea cavalerilor, moenqte in suflete
1zbucne0e in scrisori, la Pdtrqcu aire Brapveni, la Ldpur
neanu, care vrea sà slujeascd inca de acum contra Turcilor"
sa atace cetdtile turce0 (pp. 22-3). Cdci din lumea care simte
inca marea datorie de craciatd", supt imperiala actiune a luí
Carol Quintul" (p. 48), se va aventura la not figura lui Despot,
vorbind de cruciata ce ar putea intreprínde cu o sutd de mil
din al sal" (p. 70) i tot de acolo ni va vent, maí tdrziu, Petru
Cerce/, care va fi vinturat multe planuri de luptd crestind, de
noud crucialcia in solítle luí cu Báthore0ii (p. 215).
2. bate aceste palide mdzuínti aveau sd se intrupeze, in fine,
in ultima luptd eroicd in Moldova" a luí loan-Vodd, ndscutd din
planul sdu de eruclate, la care spera sd-0 cipge &tanta Polo-
niel (p. 145) l mal ales in ceí trei ani de cruciatd romlIneascd"
(cap. IV), datorití marelui erou Mihaí, care se cíclica mult de-asupra
colaboratorilor sai: Sigismund Báthory, Aron-Vodd 1 $tefan
Rdzvan. Ni se da buletinul intregei miFdri balcanice provocate
de actiunea crucíatd a erouluí romin (pp. 212-3) í retuarea de
Rominí, dovedití capabill de a se lupta, a ideii imperiale bizan-
tine" (p. 319), destAntuind cea d'intdiu campante balcanicd,
bizantind, a biruitorului de la Calugdrení" (p. 313) Grecit incep
chiar a vedea in el un posibil basileus" (p. 318); Mihat insu0
asígura cd e gata sà naeargd pAnd la Tarigrad" (p. 320), cind

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanlior de N. liga

se deschide problema ardeleana schimbind dtrectia actiunil sale

r4zboinice. El avu í in acest sens imitatori.

Factori externi: influenk apusene i rdsdritene.

Mari le curente moderne, pornite de Rena0ere si Reform&
patrund pand in Wile noastre, prin Polonia sau favorisate de
starea politicd a Transilvantei. Doug cart' din volum se numesc
dupd ele : a 11-a: Curen/ele apusene, 0 a V-a: Noua legAturà
cu Apusul". Scriitori francesi se informeazA de no!, politica
Austriei í a Sfintului Scaun incheie legAturi cu ai nostri (pp.
45.-6), aruncind elemente apusene aici. Starea de spirit creatd e
infdlisatO magistral la pagina 49. Din mediul acesta se explicd
pornirea lui Despot, care stiu sd se foloseasca de el pentru a se
urca pe tronul Moldovei, si a celor cari, vrind a-1 imita, n'au
izbutit. Legaturile lui loan-Vodà cu Henric al 111-lea din Polonia
dau alt capitol in influentele apusene la noi (pp. 142-3). Reforma
luterana prinde in Ardeal, i se dau cinci efecte de sarnA ale et
In acest Principat (pp. 113-14), afarà de acela, hotdritor, care
inlesni rAspindirea carpi romanesti (pp. 116-26), fad a mal vorbi
de cei dot luterani aruncati de soartà pe tronul Moldovet : Despot
§t Iancu Sasul. Se ajunge astfel la Domnia lui Petru Cercel din
Muntenia, de nsens european", in legdturà au interesele lui Henric
al III-lea (pp. 209-10); chiar cAderea lui se pune in legAturd cu
evenimente din Franta (p. 215). Astfel, conchide d. N. Iorga.
Apusul ii incearcase hegemonia asupra acestui Sud-Est european,
prin elementele strAine ca í prin acele elemente romgnesti care
alergasera la dinsul i ajungeau a stOint prin ajutorul venit de
acolo". Importanta et este redusd totusi, precisAnd ca nu s'a
realisat o adevaratd occidentalisare" a vietii noastre, piedeca
fiind si vitalitatea minunata a acestor regtuni" (p. 190), insid
aceste patrunderi au ajus sO se integrezeu in política de refacere
a utiitiítii (p. 108), pe de o parte, si sa ne apropie, tot odatà, de
acea lume latind de care soarta ne desfacuse atita vremea (p. 190).
0 serioasd piedecid in procesul de occidentalisare punea
imperativul situatiei geografice a poporului romin, cu influentele
locale, mai slabe, ca acea sdrbeascd, exercitata acum prin
Doamne, ori prin diferite personalitati ce se perinclA in Ardeal
(pp. 25, 32 48, 107) §i ca acea greacd ale cacti origini se pun
acuma (pp. 77, 130, 132, 161), ort foarte puternice, ca acea

www.dacoromanica.ro
88 N. A. Constantinescu

otomana, prín suprematia política a Imperiuluf, cu factorii ef

speciali: Sultanul, a carui personalitate determina política tarifor
vasale (pp. 95, 160), Sultanele din harem (pp. 135, 207, 213),
razboiul turco-persan (p. 181), sí, mal presus de top, Marii Viziri,
cari fac si desfac totul in Imperiu : energícul Socoli, patronul luí
Alexandru al III-lea (pp. 166, 180, 182), Sinan. a ami actiune
de prigonire se cerceteaza inti'un capitol intreg (I din cap. VI),
cu pornirile sale salbatece, prin care credea ca poate sa invie
!rapara/la otomana" (p. 237). in fine marele conflict dintre cele
doua lumi, Austria luí Rudolf al II-lea si catolicismul Contra-
reforme!, de o parte, si Imperiul Otoman, de alta, in legatura cu
marea problema a mopenirii Ungariei, va influenta asupra lui
Lapusneanu (pp. 23-4, 32-46), va determina venírea luí Despot
(p. 60) O intreaga fapta a fui Míhai Víteazul.
Cu toata vitregia apasarii turcestí, vitalítatea romaneasca nu
e infanta : Moldova nu numaí ca se desface de legatura cu
Polonia (p. 164), dar Domnul el, Petru chiopul, e impíns a
candída la tronul et (pp. 229-30), rivnit si de Mihaí Viteazul.
Prestigiul Domnilor rominí sporeste necontenit prín patronagiul
lor asupra ortodoxiei in Ardeal, impiedecind progresul Reforme'
la ai nostri (pp. 120-121) prín indemnul dat traducerilor, sporeste
ciliar prín tiparíturile slavone, care fac dovada unei hegemonii
culturale" asupra Sud-Estului slavon (pp. 106, 223). Domnii sint
patroni ai intregii Ortodoxii t- saritene, binecuvintatí de Patriarh
ca urmasi al Imparatilor bizantini (p. 207), socotití astfel in teoríe,
asteptind ca sperantele de realisare a visului bízantin sa se puna
in Mihal. Politíca interna de patronare a sdracilor este insasi de
caracter imperial, supt Lapusneanu, supt fratii Alexandru qi Petru,
supt loan-Voda cel iubitor de larani. In aceasta situalie Odie
puteau sa joace si un rol in política europeana", ca in 1588
(p. 238).

Factorii interni ai Unirei din 1599: interventiile In Ardeal,

tncercifri de unire dinasticd, ideia Daciei.
\l'ata romaneasca din principatul transilvan se vede maí putin
in domeniul militar fi politic, afara de sporadice manifestar' ale
celar din Banat, cetatuie romaneasca" (p. 114, cf. pp. 27, 39,
239), din Fagarq sau Maramuras, (pp. 39-40, 114-8).
1. Interventtile Domnilor romini in acest Ardeal, unde erau

www.dacoromanica.ro
 Noua latorie a Romanilor de N. lorga 89

chema/1 si de voacea síngelui, pe linga interesele Sultanului, sint

un fenomen caracteristic epocii. Capítolul al III-lea din cartea
I: Domnii romtni i ches/ja ardeleand", pune in legatura aceste
interven/tí cu diferitele sisteme de a realisa Dacia moderna.
Prima interven/le se face in comun de Lapusneanu si Patrascu
(pp. 26, 29), cu participarea Rominilor banaleni, pentru reinsta,-
tarea Isabelei cu loan-Sigismund (in 1556): era un fel de causa
romaneasca" (p. 27). Lapusneanu convoaca dieta si mai intra
de doua ori, pentru restituirea ceta/ilor ; avea chiar voia de a-1
cuceri pe sama sa (pp. 33-6). Despot, pe aceiasí línie a politicil
luí Rares, reclama cetaple (p. 70), face pregatiri sa intervie (pp.
75-6) sí ar fi ocupat Ardealul, daca era ajutat de Ferdinand (p.
78). Autoritatea Domnilor rominí sporeste din acest contact :
comparatia justa ce se face intre Domnul romin, cu prestígiul
sau de urmas al In-Tara/flor crestini", avind dinastie, coroana,
capitala, etc., si Craiul" ardelean sarac s't isolat" este plina de
no1 perspective (p. 112). Factorí de ístorie generala vor deter-
mina in fine pe Mihai Viteazul pentru o intervenVe cuceritoare
in 1599; Radu erban va interveni in doua rinduri ca aliat al
Imparatului. Epoca se incheie cu intervenlia comuna din 1613,
dupa un nou ordin al Sultanului (p. 397).
2. Interven/lile, patronagiul ortodoxiei, circulaVa pribegilor, cu
transhumanla politica" a lor (p. 111), stabillau legaturi esenple
intre tarile romine sí Ardeal ; dar, pentru a se ajunge la solida-
ritatea de fapt a Daciei moderne, se va adauga inca o serie de
fapte, care sa dea o legatura mai strinsa intre cele doma Domnii
romine. Fiii luí Mírcea Pribeagul", minati de porunca desvol-
tarit istorice", au realisat ceí d'intaiu, printr'o adinca revolu/ie",
care facea sa cada traditia dinastica a Moldovei, un fel de
unire dinasticc1", pregatita de mult prin incuscríri intre ambele
dinastii (pp. 136, 160). Situaiia se continua supt unchiul si ne.-
potul, Petru chiopul si Mihnea (p. 220), cari se aduna cu
Curte multa sí gloate marr (p. 221) si se ajuta contra adver-
saruluí, Petru Cercel (p. 236). Se trag de aici conclusii de mare
valoare : De la o /ara la alta trec influentele $i se produce pe
incetul o asimilare..." (p. 222) ; se ajunse, prm impacarea Cu
Chiajna, chlar la o singura dinastie romdneasca", menita a cistiga
si mostenírea moldoveana prin casatoria lui Vlad cu fata Lapus-
neanului (pp. 225-6). Nunta fu o mare demonstrape romaneasca"
6*

www.dacoromanica.ro
90 N. A. Constantinescu

(p. 227). Dinastía moldoveanA isi lua insA revansa, prín Instalares
luí Stefan Surdul in Bucurestí sí a luí Aron-VodA in Iasi : unchítil
si nepotul sint gata sA reediteze ssocistia lui Petru Schiopul cu
Mihnea" (p. 249). In felul acesta se pregAtise terenul pentru
unirea personala facutd de Mihai in 1600, care totusi nu e unire
de fapt", ci inseamnA tot ídeía, nouA, a stApinirii ambelor /Ad
rorndnqti de aceíasí famílie, resultat al unei constiinti naturale
in sens modern, pe cind in Ardeal What se simtia Domn legitim...
"in sensul dacic pe care-1 dAduserA ideile Renasterit trecute prin
minted lui Sigismund" (p. 344).
3. ¡deja dacicd insa e cu mult mal veche decit incercarea ne-
izbutitA a lui Sigismund Báthory. Problema e pusA de N. Iorga
pentru intAia oara supt aceastA fa/A si urmaritA pas cu pas in cele
mai clare simptome de-a lungul epocii. Recunoscind solidaritatea
dintre cele douA tAri cu Domni romini si cea cu print maghiar"
inca din timpul lui loan Sigismund (p. 112) sau chiar din epoca
lui Rams, pe care se vor proiecta díversele planurí de Dade : prin
Grittí, Rares sau Mailat, toste rAsArite din aceiasi nevoie in-
stinctivd a unitätii dupA tradipi seculare mílenare" (p. 20), spiritul
Renasterii adAugindu-se la instinctul dacic" in tentativa lui Despot
(p. 21), care se infAtísa ca un represintant al unitAtil romanesti"
(p. 78), se enumerA regatul dacic" al tut Martínuzzi (p. 49), dorínta
lui loan Sigismund sA refacA el Dacia" (p. 78). Ceia ce nu s'a
putut realisa insa pe teren politic, biruíe, prin dinamismul naul-
timilor, in domenítil cultural : prima crea/le líterarA a Rominilor
in limba lor" (pp. 101-2). Totusi, supt presítmea rAzboiului din
1595, Sigismund izbutia, prin vicleníe, sA dea lovítura politía
prin care se parea a Dacia e reconstítuità supt oblAduirea
noulul Traían unguresc" (pp. 289-92). Problema e urmArítA de
N. Iorga in toste inlantuirile ei : efemera realisare a Iui SIgis-
mund avu imitatori sau continuatori : Zamoyskí va imprumuta
de la regele ardelean conceptible anexioniste" (p. 305) sí el ocupa
Moldova, pregAtíndu-se sí cealaltA ocupare, Andrei Báthory
reía intreaga mostenire a lui Sigísmund" sí cere luí Mihai
)ur&nint de vasalítate" (p. 231), tar Mihaí, in rindulal treilea,
dupA ce inlAturA pe cardinal, ,,se simtia domn legitim al Ardea-,
lulut", facind »un sistem politic" din cele trei tari (p. 344). Cu
Radu Serban ideia dacicti se mutii la Sudul Carpatilor" din
nou (p. 376) si revine in Ardeal cu Bocskaí, care voia sA refacA

www.dacoromanica.ro
 Noua Worts a RomAollor de N. iorga 91

sistemul dacic de clienteld turccascd", Cu Movilestii impreund

p. 381) si cu scrintitul Gabriel Báthory, care aseazd capitala ere-
gatului dac" in Sibilu sí Lieu expeditia in Muntenia (pp. 386-7).
Epilogul intreguluí zbucium al epocii pentru aceastA ideie fu
o Dacie de paritate", infAtisata in ultima carte (cap. II): Domnul
muntean incheie cu Ardeleanul Bethlen un act de alianta pe
basd de perfectl egalitate (p. 408), lar Moldova se alia cu Po-
lonia pe aceiasi basa. Dar, odatd cu risipirea in fum a vechit
asociatií dacice" (p. 419), o noud stare de lucruri se crelazd in
cele cloud tdri : regimul monarhiei moderne in forme ca ale Apu-
sulut", adus de Radu Mihnea, invietorul unirii dinas/lee, prin care
se va deschíde o noud epocd in Istoria Rominilor (p. 431).
5. Domnii din epoca Vitejilor.
0 scurtd privire asupra personalitatilor infdtísate de N. Iorga
in noua lumind a sintesei de fatd. Ldpu5neanu se desprinde treptat
de supt ínfluenta Doamnelor qi boterilor uneltítori" (cartea I 0
II), cu legaturile lut soltde in Polonia si demna atttudine in rela-
tiile cu cei treí mart suverani cari domínd politica Sud-Estuluí,
hotdrit pentru o patted crestir 6 deed are cu cine o face, repe--
tind in Ardeal expeclitii de Domn independent cu mai mult tact
si folos ca socrul sdu si cu un mare prestigiu ; se urmdreste evolutia
bolt' de origine francesd, cu tristele-i urmdri (pp. 37, 95-8).
1. Inteun capitol de proportii bune pentru o monografte, supt
titlul : Aventurile Renasterti politice in Wile noastre", se des-
fdsoard cartera celui mai típic aventurier al epocii, loan Heracli-
dui Despot, desfdcindu-se dinteun mediu zugrdvit cu mdiestrie
in primele pagíni (pp. 45-9), spre e explica putinta und aseme-
nea aparitii, interesantd, in duda exagerdrit sale, inca din 1558
in pdrtile noastre" (p. 49), dup.i ce omul colindase toate Wile
Apusului si se fdcuse util in relatií diplomatice luí Lapusneanu
insuA insinuindu-se pe lingd Doamnd si boteri. Descoperit si
ameníntat", fuge, dar e patronat in taind de Ferdinand ca s6-0
adune o trupd. Ni se da luminoasa explícatie cd ir treaga afacere
era un nou capitol" din problema mostenírit Ungariel (p. 60).
Actiunea, pregdfità dupd toate regulile antichittiii, cu soldati de
toate neamurile" (Burgunzi, halient, Spanioli, Silesicni, Fulani si
Unguri), izbuteste, in lupta de la Verbia, declarind Moldova ,,Stat
protestant" (pd. 61-3). Pa'streaza legaturile cu F rdinand, pe car -I

www.dacoromanica.ro
92 N. A. Constantinescu

incinta cu marele plan de cruciata ; se reconstitule politice ex-

terna si programul din launtru" al neoblsnuitei Domnii, legate
de ostasii straini i de favorili strAini, programul cultural, Curtea
formalista. Apol din nou relapile externe, cele cu Chiajna, ala-
cerca Secullor (pp. 75-6, 78), pana la rascoala lul Toma, prc-
vocata de loan-Sigismund (pp. 78-9), care se pregatla sa re-
faca el Dacia prin legatura cu Petru" al Chiajnel. Toma e instigat
si ajutat de el (pp. 78, 80), dar nu serios, el ca ,un instrument"
(p. 82). Se vede hotarirca Moldoveí de a nu primi Domni im-
pusi de Turci", stringindu-se in jurul lui Toma (p. 83), ca si,
mal tarziu, prin imbra/isarea causeí domnísorilor venip de la
Cazad. Cíocnirea cu Lapusneanu (pp. 83-85).
Si mai mult se inalla din noua sintesa rolul lui Alexandru
Munteanul, rivalul Chiajnei, trait in mediu grecesc oriental si
aducind la noi prímul inceput de influenia greceasca" (cap. I,
cartea a IV-a). Nu mal pu/in energic in taierea capetelor de
boterí dirji (p. 133) ca al/ii, boierímea munteana... n'a vrut
sa lupte pentru el" la Miste (p. 149), si fu salvat atunci de Go-
lesti , prieten al Sultanului, care-i serie amical (p. 146), el darui
Moldoveí un Domn muntean, gratie acelor legaturi (p. 222),
realisind unirea dinasticd. Patroneaza Biserica ardeleana sí tipa-
riturile (pp. 222-3) si izbuteste a se men/inca pe tron, de si cu
greutati mari si prin influenta lui Socoli (pp. 165-8), pana la
moarte, o mare ízbinda politica pe acele timpuri , patronind
el insusi pe fratele din Moldova si ob/inind eredítatea tronului
pentru fiul sau (p. 168).
Maí pulin energíc, fratele, Petra $chiopul, matca fara ac",
suplinínd ,vitejía" ceruta de vremi cu blindqa" (p. 163) si
harnicia lui, izbutí sa atragd majorítatea boierílor moldoveni in
jurul sau, sA rAspinga, eu ajutoare ardelene si muntene, numerosii
vileji venqi de la Cazad, sa recapete tronul pierdut, sil biruie
atacuri (pp. 224-5), sa faca pace in dinastía munteanA sí sa o
lege, prín Vlad, cu cea moldoveana, sa se rídice, supt in-
demnul luí Brutti, cu gindul la tronul polon (p. 229). Rolul lui
sporeste prin relapi cu Anglia, dar n'a fost un tractat, si prin im-
piedecarea unuí razbolu turco-polon (pp. 237-8). Tristul sfirsit al
Domniei lui Petru cel Milostiv", batrin cu via0 sfinta, inchisa
lumií" (p. 250), o indoita cadere, fiind inceputa cu aceia a

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Ron:111'1pr de N. lorga 93

nepotului de frate, Mihnea care se turd , e descrisa pe larg sí

dramatic (pp. 241-7).
lom-Vodei, infattsat in cap. II, cartea a 1V-a: Ultima
eroica in Moldova" sprijin5 candidatura lui Henric al III-lea in
interesul Portit. Cumplit cu boiirii i Vladicii (p. 142), organi-
seaza resístenta, cind e inlocuít, ca luptätor oi Crucii, prima
incercare de scutur3re a suzeranitatií otcmar e" (p. 21) - , de si
nu gasí alt spríjin afara de Cazaci, carora li deschise cale a Mol-
dove' ca teatru de vítejie (pp. 194, 151). Se desvolta pe larg
seria izbinzilor, incepind cu iscusíta cursa de la Piste (pp. 147-50),
dar sp desbraca ade yarn! ístoric de noesia cintecului de vitejie
cazacesc" si retorica lui Gorecki (p. 152) ; se lamureste tradarea
boierilor : dispare neautenticul Ieremia Golea, ipotesa d-lui
Sever Zotta (art. cit.) ea tradarea luí Ierernia Cernauteanul e o
scornire a izvoarelor polone, e plausibila. Consecinta eroismulut
e intregul capitol urmator : Vitejii de la Cazaci".
Petru Cercel ni se infiatiseaza ca replica romina la aventura
straina a lui Despot (p. 185), iesita din acelasí mediu apusean.
Cartera luí e prinsa in doua capítofe : no uncia de influenta
franco-italiana", unde se explica pdtrunderea spirítuluí apusean,
favorísat de Petru in Muntenia sí de lancu Sasul in Moldova
(pp. 191-5), si capitolul al III-lea, Un Domn trances in Tara-
Rornaneasca". Biruttor la Poarta prin interventia luí Germígny
(p. 207), senior stralucitor, un more meter al graiului Italian si
un priceput si elegant scríitor" (p. 208), cu o suíta apuseana,
Petru se instald In sens european, pentru interesele tut Henric al
111-lea (pp. 209-210), ridicind palatul domnesc in Targovistea
índependentet (p. 210). Frumoasele-i trasaturt de caracter nu
ajung pentru a se mentinea : staruinti/e lui Mihnea aduc aderea
(pp. 211-4), urmata de o retragere armata In fruntea unei in-
tregi ostiri cu tunurí sí steaguri", dupa exemplul Jut Iancu Sasul
patind insa la fel (pp. 215-6, 218). Sfirsit lamentabil i nepotrivit
cu frumoaseie sperante desteptate de invalatul aventurier.
Cartea a VI-a, de mart proportií, e dedícata luí Mihai Vi-
teazul, a carut epopeie se incadreazd In noua eructate'. Ea In-
sumeaza insa 1storia celar trel tàrl intre 1591 l 1601. Dothl ca-
pitole infatiseazd desfaprarea desordíníí otomane pina la In-
tínderea corzit peste orIce mdsura" in asuprirea celor douA
cela ce va duce la noua revolutie, ca o mdsurd a supreme'

www.dacoromanica.ro
94 N. A. Constantinescu

desperari" (p. 255), apol alcatuirea cruciatel" dupa izbucnirea

razbolului turco-germen (cap. II). Apusul se trezíse la lupta' si
spiritul t'aman& indemna la cruciatd (p. 265), prin actívitatea
lesuitilor in a lega aliantele. Trecerea provocatoare a Tatarilor,
legatura directa a lui Aron cu Imparatul, planul ardelean de
uníre dada incheie capítolul.
Ne-am astepta la o condensare aici a materiet celor doua
volume din Istoría lui Mihai Viteazul", editata de autor in 1935,
unica sintesa istorica a maretei epopei, egalind opera luí 1361.-
cescu in spirlt si forma expunerii ; avem insa o expunere noma
in ritmul si sensul acestei mari síntese istorice, co un nou si mal
bogat aparat critic, citind rare ori opera de mai sus. Se constata
saracia ízvoarelor privind ínstalarea lui Míhai (p. 262). Actiunca
proprie a luí Mihaí se cuprinde in cinci capitole. Lupta pentru
neattrnare" incepe cu infringerea partídului turcofil de aíci si din
Ardeal (pp. 276-7), macelul, apoi atacul cetatilor in campanía
de iarnil, cu luptele in cimp deschis contra Turcilor si Tatarilor
(pp. 278-85), ingimfarea luí Sigísmund, falsificind rapoartele de
victorie, minía contra Tul Aron pentru relatiile lui cu Polonii sí
lovitura lui Razvan (pp. 286-91), legatura impusa lui Mihai
fiind o lovitura tot asa de grava, ambil Domní socotiti de acum
inainte ca dregdtori ai Ardeleanului (pp. 292-3). Expeditia luí
Sinan, incadrata in starea de spirit a celor doí conducatori de
cruclata rivali (p. 298), cu motívarea retragerll dupa Calugareni
(p. 300), este dublata de aceia a cancelariului Zamoyski, care
imprumuta de la regele ardelean conceptille anexioniste", agravate
chiar in conditiile impuse noului Palatinat polon" Incredintat
lui Ieremia (p. 303). Interventia lui Sigismund, razimat pe forte
inferloare celor anuntate de el (p. 305), ca si retragerea motivata
a luí Sinan, sint aratate in notia lumina.
Salvarea politica a celor doua tari aduce alte stari de spirit" la
noi (p. 312), generatoare ale faptelor insumate ca aní de cruciata
romaneasca" (capitolul al 1V-lea). Din acele stari se deslantuie
cea d'intaiu campanie balcanica, bizantind" a lui Mihai, in care
haiducia" juca un mare rol (p. 3). Comitetul" de rascoala bal-
canica, sperantele Grecilor pregatiau pentru Mihai reluarea ideii
imperiale bizantine" (pp. 317-13), cind descurajarea lui Sigismund
indrepta actiunea eroului romIn spre Luptele pentru unirea
politica a Rominilor" (cap. V). Liniile generale, cu actiunea

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romlnilor de N. lorga 95

factorilor princípalí, rasar luminos din clara sintesd ; Mihal obli-.

gind pe comisad" sa vie la Dealul (p. 325), pentru Icgatura
cu el, revenirea lui Sigismund, ruperea relatiilor cu dinsul, noua
campante biruitoare peste Dunare, pina la Vrata, aducind caderea
Mareluí Vizir, - urmata de a doua plecare a lui Sigismund.
Cucerirea Ardealuluí vine ca o solutie logica a problemei puse
de pretentia indrazneata a nouluí príncipe, Andrei, si de intentiile
luí leremia (p. 332). Actiunea, de mult si cu cea mai mare
grija pregatita" (pp. 332), a cucerirli, e redata pe scurt (pp.
335-7). Luarea Moldovei se face (pp. 334-6) in Orla tesatura a
intrigantílor" (capítolul al VI-lea), din toate colturile lumii sud-
estice : boierii gelosi de trecerea Munteniei pe al doilea plan (p.
339), uneltitorii din jurul Curtii imparatesti, cari-I inseala (pp.
341-2), de si Mihai, cu un mire tact politic, stiuse a incheia legaturi
tune cu toti vecinii (p. 340) - si, mai raí ca toti, membrii ar-
delení ai Sfatului sal' : spioni..., ptrisi.. intriganti" (p. 343). Duhul
rascoaleí se zbatea in sufletele" aristocratie I ardelene, lar boierii
lui Mihaí, protívnici vesnicului razboiu si pe deplin multamiti
chlar cu atirnarea" de Imparatul creoin, trec muntii ina poi, para-
sindu-1 (p. 348) ; rascoala se proclama la 3 Septembre prevestind
Cdderea unui erou" (capitolul al VII-lea). Dupa lupta de la Mirislau,
pe scurt (p. 350), vine coniusia política, apoi momentul lui
Zamoyski", marind incurcatura (pp. 352-3), cu interese opuse
resistenta luí Mihai, lipsit de oaste, cu doua mii cinci sute de
oameni doar, la Naeni si Bucovel (pp. 353-4). Moise Székely intrase
in tara ca supraveghetor al lui" (p. 353). Mihai isi disalva
armata, care nu putuse fi zdrobita", incredintind tunuriie lui
Székely (p. 355). Se remarc6 sí alte fapte nol : armonía dintre
dusmanií lui Mihaí, numai cind li e a savirsi acte salbatece"
contra Rominilor (p. 356), misiunea primita de Mihaí la Praga,
misiune ,lipsítá de once garantie" (p. 357), blruinta din urma,
conspiratia abil pregatita de Basta (pp. 359-60). Cartea se incheie
cu o caracterisare maiastra a eroului si a actiunii sale (pp. 360-4),
prín care s'a restabilit nu numai o Dacie de hegemonie
Tomaneasca", dar si indísolubile legaturi intre ;ad, - nazuinta lui
dupa orizonturi mai largi, opera luí in Ardeal sí política de
alipire la Imparatia Apusului : acesta va fi subiectul cartil ultime
(a VII-a), supt titlul : Mostenírea Craiului romin", ultima manifes-
tare a Vitejilor.

www.dacoromanica.ro
96 N. A. Constantinescu

Cel d'intdiu mostenitor al Viteazului" (capitolul 1) e Radu Ser-

ban, instalat ca o afirmare dinastica i rtizboinica de luptatorii
din Ardeal" (p. 368), combatut ins6 de Radu Mihnea $i de
Simion. In complexul problemei ardelene se intretes biruintile
noului viteaz, la Teisani f i Brasov, ideia Daciei mutindu-se de
pe un versant pe altul al Carpatilor, principi ardeleni cuminti,
ca Bocskal, ori nebuni, ca Gabriel Báthory (p. 392), care se
recunoaste batut de Dumnezeu pentru ingittfarea sa", - interesind
tot asa de mult politica tarilor noastre.
Se inchele epoca Vitejilor cu Dada de paritate" (capitolul
al II-lea), formata prin interventia moldo-munteana in Ardeal,
cu alianta pe basa de egalitate (p. 468), cu rasturnarea lui Stefan
Toma prin luptà cu boierii, cu intronarea lui Radu Mihnea, care
proiecteaza lumina unei noi epoci asupra ultimelor aventuri de
vitejle scump plAtite" (p. 404), cu aventurierul Gaspar Gratlani,
ultimul exponent in acest gen al epocii care se incheie. Capitolul
al 111-lea clil un tablou succint al situatie i sociale a Rominilor
neliberi, isolati de ceilalti, in viitor, si p6strind mai departe for-
mele de viatd medievale, in autonomii locale".
*
* *
Si in acest volurn se desvaluie factorii hotaritori ai istoriei
noastre, ignorati papa azi, cari, impletindu-se intr'o desvoltare
fireasa, contribuie la indltarea in prestigiu a celor cloud Domnii,
Nina la paritatea cu principatul transilvan, precum si la cea mai
Malta realisare a epocii, care fu epopeia lui Mihai Viteazul si unirea
supt sceptrul sau a celor trei tar! : imperativul geografic, cel cul-
tural romanesc si idela umanista a Daciei au contribuit nu putin
la aceasta, pe linga forta extraordinarà a vitejiei marelui Domn.
Cea mai bogata si aleasà ilustratie (66 figuri), de precisie tehnica
si noutate a subiectului, impodobeste volumul, care este o noud
biruintd a marei sIntese, prin renovarea fundamentala a cunos-
tintilor, profunzimea conceptiei istorice si logica de constructie.

www.dacoromanica.ro
 VI.

Monarhii.
Ultimele trei volume aparute in 1938: Monarhii", Reforma-
torii", Revolutionarii", din sintesa d-lui N. lorga, prin care se
revolutioneaza in conceptie, in plan i in elementele de basa
Istoria trecutului nostru, ni fac dovada cä, in ciuda vitregiei tim-
purilor, po.porul romin a vibrat la bate curentele mari de istorie
europeana, i nu cu vre-o intirziere, sau cumva cu mai p.utina
amploare, ca majoritatea natiunilor europene.
Este bine cunoscutä apriga lupta ce s'a dat in Apusul §i in
Centrul Europei intre monarhia moderncl §i formele medievale
cum absolutismul regal n'a biruit asupra factorilor politici
cari-i barau evolutia lárá reveniri sau reactiuni feudale, care, oricit
de slabe, se mai simt, pe alocurea, chiar la inceputul secolului al
XVIII-lea. Pornind din Italia Prerena§terii, cätre Spania, care,
supt Carol al V-lea i Filip al II-lea, va servi de model, pe rind,
regatelor apusene, inainte de a fi inlocuitä in rolul acesta de
Franta lui Richelieu §i Ludovic al XIV-lea, ideia absolutismului
monarhic s'a infaptuit mai mult sau mai putin durabil in Anglia
Tudorilor i Stuartilor, spre a ceda in cele din urmä, dupa lupta
Cu factorii medievali ajutati de noua ideologie, in 1649 i 1688, fapte
din care a rasärit monarhia parlamentara' i aristocraticä englesä;
absolutismul se va introna insä treptat in celelalte täri. Nu de
odata, ca o creatiune fireascä a factorilor de istorie modernä :
In Franta el biruie definitiv diipä potolirea frondelor contra lui
Mazarin, in Suedia, intronat de Gustav-Adolf, va lua forme defi-
nitive abia supt Carol al XI-lea §i chiar supt Gustav al Ill-lea
reformatorul, din secolul al XVIII-lea; Marele Elector este primul
care organiseazi monarhia absolutä in Statele sale, dupa 1648,
pe cind, in Statele habsburgice, monarhii, incapabili de a realisa
7

www.dacoromanica.ro
§8 N. A. Constantinescu

guvernul centralist, s'au Impacat cu particularismul diferiteior

!Ali componente (regate, ducate) ale domeniului federal, ale
cirui diete stiau sa pretindä si altceva decit respectarea privile-
giilor tarii. In fata acestor monarhii de compromis, Polonia sin-
gura isi mentine structura medievalä nealteratä, care o va duce
la ruing, si Rusia insäsi, care vine cu traditii din lumea mongolä
si bizantinä, va strabate o fasä de anarhie, de la stingerea vechii
dinastii (1598), dupä care noua autocratie a Romanovilor nu se
infiripa decit pe incetul, si cu multe precautiuni, in curs de o
jurnatate de secol.
In ritmul acesta, destul de soväielnic, al evolutiei despotismului
monarhic din Europa, Rominii n'au intrat cei din urma, dupa
cum se va vedea, si, ceia ce este mai surprinzator, FLA sa imite
In primul rind un model apusean. Din volumul VI al operei d-lui
Iorga invatarn mai inainte de toate douä lucruri : intaiu ca Dom-
nia" la Romini, de si o stim ca deriva din dominatus" roman
(despotismul oriental din secolul al IV-lea al VI-lea), care s'a
mentinut in Orientul ortodox prin basileia" bizantina ping in
secolul al XV-lea, fiind mostenita la rindu-i de Imperiul Otoman,
imitatorul ei, totusi, aceasta Domnie", patriarhalisata in mare
parte in decursul primelor trei secole (1300-1600), nu avea as-
pectul monarhic, pe care-I primi dupa 1620. Al doilea fapt nou
este ca monarhia se va intemeia pe vechi traditii, incercind, pe
rind, citeva forme : romaneasa" prin Radu Mihnea si Matei Ba-
sarab, bizantina" prin Vasile Lupu, al carui elev, Duca-Vodä,
va adauga o nuanta orientalä" si, in fine, de partid", supt
Serban Cantacuzino, si culturaläu, prin Brincoveanu.
Supt noul aspect, plin de o realitate in de ajuns doveditä, d. N.
lorga ni va infatisa istoria asa de valorosului secol al XVII-lea,
care se incheie prin catastrofele dinastice din 1711, 1714 si 1716,
dupä care vechea monarhie romaneascä" se va inlocui cu o
alti forma occidentala" (p. 507), aceia a Domnilor reformatori.
I. Monarhia romind de formä bizantind.
Pregatita printeo inceatä elaborare, monarhia se dovedi deplin
formatä in Domnia lui Radu Mihnea, care numai supt raportul
acesta fu numit de cronicarul Moldovei: cel Mare" (p. 13). Rolul
boierilor scädea simtitor in fata autoritätii domnesti sporite (p.
5). Se disting acuma, din Cronica lui Miron, trei ranguri sociale:

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a RomAniIor de N. lorga 90

boierii, curtenii si täranii, alai-a de cler, ramkand egale ins& inain-

tea judecatii domnesti (p. 13). Delegatiile trimese la Poarta pentru
investirea celui ales se vor aicatui insä din boieri, clerici si
curtenii"-ostasi. Caci puterea se sprijinä acum pe un element
nou, armata permanenta", alcatuitä ca o trupä de elitä" de
model apusean, luxos costumatä, ca si dregatorii Curtii (pp. 7,
15). Ceva imperial se desprinde si din noile raporturi cu ierarhii
cei mari ai Räsaritului" (p. 7), din inchinärile de manastiri, din
pompa si eticheta Curtii, din marile solemnitati (pp. 9, 10, 14),
din ceremonialul Curtii, asa cum I-a descris Delacroix in 1670,
datind frisk cum crede autorul, de la Radu-Voclä (pp. 14-18).
Peste toate influentele straine frisk limba nationala" biruie in
inscriptii, scrisori, in unele acte si chiar in cronici tiparite (pp.
10-11).
Caci ierarhia boiereasca si ordinea cereitioniilor" Milt creatii
ale lui Radu Mihnea, mentinute de Leon-Vodi in Muntenia si
de fostul Hatman al lui Radu, Miron-Vodä, in Moldova. Din de-
cretul domnesc" al acestuia din urma, inch' o inovatie monarhica,
cuprinzind misuri de reorganisare fiscalä si un Statut de ordine
si moralä" pentru clerul Moldovei (pp. 21-3), se intrevede si
puternicul centralism administrativ din tärile romine, un minunat
suport al monarhiei moderne. Ar fi de mare interes un studiu al
sarcinilor fiscale de origine bizantina, introduse acum la noi,
unele pastrind chiar numele, ca anghieria" sau ascunse supt
alte denumiri ca supararea oentru datoria altor sate" (p. 21),
care ar avea raport cu epibolè, cisla", in comparatie cu allilen-
gyon", si poate acele dan i care s'au suprimat la räscoala din
1631 (p. 31), datina trimeterii la silistile sau vetrele lor" pentru
bir ', ca, in vechiul Orient, ES(cc sau origo, fumäritul", daca nu si
terminul de vecini" chiar. In aceiasi notä cu Radu Mihnea vor
fi Gaspar Gratiani si Stefan Toma din Moldova (p. 6) si chiar
Miron Movila (p. 40).
Dar opositia boierimii contra tendintii monarhice" nu intirzie
a se produce. Este lupta fireascd dintre factorii politici ai trecu-
tului si absolutismul monarhic, tupid ce s'a dat in toate girile
europene din epoca modern& Boierii nostri vor pästrarea vechii
datini" de a alege si a depune pe Domn dupa voie (pp. 19, 23,

' Xenopol, 1st. Rotntinitor, VI, p. 133.

www.dacoromanica.ro
10d N. A. Constantinesd

25, 37), un drept care se lovia si de abusul puterii suverane,

inca o monarhie despoticä, suprapusä de fapt, monarhiei
romänesti , de a numi ea pe Domn, cAlcind vechiul privilegiu"
al tärilor (p. 27). Räscoala iscará contra lui Leon-Vodä ni se
zugräveste supt toate aspectele ei interesante : metoda pribegiei
boierilor cu spargerea satelor, o adeväratä miscare socialci",
scopul räsculatilor de a restabili cealaltä ramurä, basarabeascd,
a dinastiei (p. 28) si umilirea lui Leon-Vodà prin actul din 1631,
cu mäsuri contra sträinilor greci, suprimäri si scutiri de imposite
ba chiar statornicirea unui habeas corpus. De sigur, aceste con-
cesii i-au fost smulse de Sfatul boierilor sau de o adunare
popularä nechematä" (p. 30). Pribegii Insä vor duce fázboiul
lor mai departe pentru restaurarea dinastic6 si pentru dreptul
lor de alegere, pinä ce izbutirä sä aseze pe Matei in Scaun
(pp. 32-6).
Pregätirea monarhiei in Moldova (cap. II) se face cu dibäcia
boierului Lupu, printr'o räscoalä In massä a tärdnimii, care apare
deci ca element politic la noi, in acest secol, ca si In Suedia,
aráturi de boierf si de curteni, o Adunare nationará", dupà
exemplul muntean" (p. 38), izbutind a mazili un Domn si a alege
un altul, care trebuia intärit de Poartä, unde alesii tärii purcedeau
insotiti de o delegatie numeroasä din toate stärile sociale (p. 40).
Lupu renuntä de a candida, väzind ch. Adunarea pune conditii
Domnului, dupä obiceiul polon si dupä cel venetian, la alegerea
dogilor" (p. 39), ceia ce Insemna o reactiune antimonarhicä.
Miron, alesul, e t'Ala( de Sultan din causa räzboiului turco-polon
(p. 43); Moise-Vodä, al doilea ales, fuge la Poloni, si boierul
Lupu va ocupa tronul, Jara alegere, i färd concurs ardelean (p.
50), prin mijloace piezise (p. 44), si cu scopuri inalte, vädite prin
noul nume bizantin ce-si luä : Vasile"-V odà. Monarhia bizantind
a lui Vasile incepu cu aspre mäsuri de ordine (p. 49) si In bune
legAturi cu Matei, fixate In 1635, spre a se apära de competitori
sträini" (p. 51), dar in vädità dusmänie cu Rák6czy, care is-
codia pretendenti la Scaunul Moldovei (pp. 52-4). Cele douä
Domnii ni se inlätiseazä in cartea a II-a In fireasca impletire a
raporturilor de vecinAtate, de rivalitäti räzboinice sau culturale.
Sprijinul lui Rálc6czy flind ilusoriu, Matei cäuta alianta Impära-
tului, dar cu o notà nouä, surprinzätoare: färà oferta de a se
supune ca vasal Imperiului crestin", si e gata de a inoi epopeia

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RomAnilor de N. Iorga 101

lui Mihai (p. 58). Dar, Poarta hotärind in 1636 mazilirea lui
Rdlo5czy, politica celor doi Domni romini se desparte : Vasile
fiind gata sä atace pe Ardelean, la primul semn ce ar primi de
la Poartä, Matei, din contra, asigurindu-1 de ajutorul ski §i cru-
tindu-i o loviturà de surprindere, din partea lui Chenaan-Paa,
prin atitudinea sa dirz'à la Bucure§ti (pp. 59-61); apärat in
coastä, de Matei, Rák6czy putu invinge la Salonta oOile Pa0or
turci, aduse de uneltitorul Bethlen" (p. 62). La aceastä izbindà
a lui Matei se adaugä o mare biruinta a lui Vasile", ad gratie
lui este doboritä a treia Domnie, päginä", inauguratä pe pämint
romänesc de Tatarul Cantemir" (p. 63); ambii Domni au
conlucrat la aceastä faptd, care stä la inceputul aprigii du§-
m'Al-1H dintre ei, prin cursa ce i se intindea atunci lui Matei
(p. 64). Vasile fäuri planul wunirii prin aceia§i dinastie" a
celor douä OH, vrind sä wze pe fratele säu Gavril in locul lui
Matei; acesta, simtind cursa, se retrage din Bugeac, i lipsa
la apelul militar' se socoti ca un ,,act de trädare". Vasile primi
mandatul de a-i aplica sanctiunea (p. 64), dar lovitura lui de
surprindere, intimpinatä la $oplea de Matei, ajutat de Ardeleni,
cari-vi pläteau polita, nu izbuti (pp. 64-6). Caracteristicä ati-
tudinea Turcilor i nu mai putin mediatia lui Rdkóczy din 1637,
care obtinu cele douä pacte Cu Domnii romini (pp. 67-9). Din
nou politica celor doi Domni se fixeazä la extremele opuse, in
1639, Matei cu oferte la Venetieni, Vasile cäutind, prin umilä
vasalitate i spor de tribut, agrementul tacit al Ardealului i cel
formal al Portii, pentru ca, prin fiul säu loan, sá se instaleze el
insu§i electiv in tara veciná, ap cum nu indfáznise oricare din
predecesorii säi" (pp. 70-1). Resultate mari aduse noua biruintä
(a patra) a lui Matei, de la Ojogerzi, §i tactul lui fatä de Turci:
cäderea i peirea Vizirului, reinstalarea lui Vasile la la0 prin
alegere", reci§tigarea prieteniei lui Ráldczy, care-1 päräsise in
ceasul cel greu", confirmindu-se, in 1640, vechiul tratat dintre
ei (p. 74).
Capitolul I (din cartea a II-a) se incheie cu o minunatä ca-
racterisare a celor trei principi : Matei, cu gindul la cruciatd,
Vasile la Bizant, Rákiáczy la Räzboiul de treizeci de ani, läsind
sä cada planul dacic" i in aceastä nouä editie a sa" (p. 76).
Un capitol : Intrecerea ctitorillor domne0" va infäti§a apoi
ceia ce au creat in interior arribii Domni : unul din iubire pentru

www.dacoromanica.ro
102 N. A. Constantineacu

mostenirea sa, altul din nemfisuratg ambitie... pentru porniri mai

inane". Continuind o migare artisticg ce nu se intrerupsese in
Moldova in timpurile tulburi, Vasile-Lupu, ,,cel mai mare jert-
fitor dintre ctitorii de pe tronul Moldovei" (p. 79), incepe a
sgmäna bisericile sale, de la Liov Ong la Orheiu §i Chilia ; se
distinge o perioadg imperialä", caracterisatg prin arta de la
Golia, relatiile noi cu Rusia, influentele bizantine, ce vin acuma
direct in Moldova (p. 81), evolutia ornamenticei. In schimb, Matei
reja o activitate intreruptà de trei decenii, cu putine exceptii, in
Tara-Romgneascg, zidind pe alocuri §i liberind din robia in-
chingrii, in timp ce Vasile inchina pe ale sale, multe Igca-
§uri sfinte, pentru a le repara apoi de la un capät la altul al
tare. Cäutind in primul rind locurile istorice, consemnind legenda,
fguritg atunci, a descälecatului, i dreptul sgu dinastic, Matei re-
presintg principiul nafional, opus celui bizantin al lui Vasile. Se
deosebesc ctitoriile i restaurärile Cu scop comemorativ, militar
(de fortificatie) sau de prestigiu, ca bisericile domne0i inältate
sau inoite in diverse tirguri i orase; se aratg CA in epoca aceasta,
nou argument in favoarea monarhiei, boierii au dat mai
putine zidiri. Orientarea culturalg, intgiu spre Slavii de Sud, in ce
prive0e tiparul, ceia ce se explica prin motivele unei politici cre§tino-
balcanice, apoi spre Chiev, prin legaturile cu pretendentul loan
Movilä, sustinut de el §i de Ardelean ; dar activitatea tiparului
bisericesc, supt Matei, are in vedere toatä ob§tea ortodoxg" (p.
92). Activitatea ¡iterará era imbolditä i de campania calving"
inceputä in Ardeal la 1640.
Istoria ctitoriceascä se implete§te in chip firesc cu aceia a Bi-
sericii romine din Ardeal, care se unificä inteo singurg eparhie,
la 1615, supt Vlgdicii de Ardeal §i de Maramurge, o mare
infgptuire romgneascg", supt Bethlen (p. 95), dar legAturile ei cu
Tara-Romgneascg se rup tocmai supt Matei, de §i el vrea sg
menting leggtura, ca in casul prefetei Pravilei de la Govora.
Imperialismul moldovenesc" va influenta intru Cava i tara vecing,
prin UdriVe Nästurel (p. 98).
Dupg 1640 urmeazg Perioada de tnflorire a imperialismului
bizantin" (cap. III). Planurile lui Vasile asupra Munteniei §i, in
cas de biruintä, asupra Ardealului insui, cerut de el de la Sultan,
ca räsplatä pentru ajutorul dat la Azov, planul sfiu expus la
p. 107, sint cunoscute in Imperiu (p. 102); de aceia Mateis

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RomAnllor de N. lorga 103

nesigur de Rákóczy, se adreseazä impäratului, Venetiei si chiar

Polonilor. Activitatea lui diplomatich se intinde pe o razi largä
in cäutarea de prieteni si aliati, in momentul cind Vasile isi
afirma prin douä acte... situatia de mare patron al cregitzdteitii
orientale" (p. 103): chemarea unui sinod la lasi si interventia
directa la alegerile de patriarhi ortodocsi.
Problema Catehismului calvinesc, pus in legäturä cu actiunea
lui Chiril Lukaris (p. 104) si a räspunsurilor ce i s'au dat, se
infätiseazä dinamic, cu traducerile i reeditärile de cärti ce ea le
provoacä (pp. 103-7); lui Udriste i s'ar datori intreaga operä
de traducere (p. 105). Dar räspunsul dat din Moldova, de am-
bitia de continuare bizantinä" a lui Vasile, avea s'A fíe de mare
rdsunet : protector al Patriarhiei, areia ii acordase o subventie
conditionatä de suprimarea a douä sarcini ale clerului superior
(p. 109), el intinde ocrotirea credintii rhäritene" si dincolo de
cercul grecesc, convocind interesantul Sinod de la lasi, compus
din teologi, nu din ierarhi (p. 110), cu excluderea celor din
Muntenia si Moscovia, Vasile jucind rolul lui Constantin-cel-
Mare la Niceia" (p. 113). Meírturisirea ortodoxeí aparu in trei
limbi pentru a condamna catehismul socotit eretic" si atribuit
atunci lui Lukaris; releväm impunAtoarea bibliografie a ches-
tiunii la nota 7 (pp. 113-5). Patronagiul imperial moldovean se
intinse apoi asupra celorlalte Patriarhate (pp. 114-7): se impun,
pe rind, trei Patriarhi in Alexandria, unul la Constantinopol, in
1645, altul la lerusalim, cel din Antiohia venia pentru cersit
la noi, si chiar perspectiva de a impune un Pasa in Egipt.
Dar, in curind, ingimfarea lui Rákóczy, care voia sä--si punä un
fiu in Tara-Romäneascd (pp. 120-1), si amestecul in Räzboiul
de treizeci de ani aduc apropierea dintre Matei si Vasile, uniti
intr'o politicd romäneascä", opusä Ardealului maghiar" (p. 118).
Cu virtuositatea cunoscutä ne poartä autorul pe cärärile spinoase
ale politicii celor trei principi, unde numai cronologia politicii
lui Rákóczy lasä unele nedumeriri (pp. 118-21). Pacea din 1664
este o biruintä a curentului de afirmare nationalä" (p. 123) al
Domniei lui Matei, care imprimä aceiasi tendintä si lui Vasile-
Vodä, peste bizantinismul lui. Curentul national se explicä si
prin släbirea vechiului slavonism, cäci neoslavonismul rusesc"
de la Chiev n'are rädäcini , prin nivelul inältatjal vietii de
Curte. supt Monarhie, dovadä si cartea de morará, Invätäturile",

www.dacoromanica.ro
104 N. A. Constantinescu

unde se inaltä se mlddiaa graiul. Conclusia autorului a

i

limba greacci s'a acceptat atunci numai ca mijloc de desfacere

din hegemonia slavoncl" (p. 125; cf. pp. 318, 325) inlocuie§te
gre0a ipotesä a lui Xenopol a slavonismul era surpat de
grecism" §i a pentru biruinta celui din urmä s'a recurs la
limba rominä" '. Totu0 slavonismul se mentine neclintit in artile
de ritual, reeditate de urma§ul lui Bäsärabä Neagoe. Din Mol-
dova se räspunde cu Cartea romäneasa" a lui Varlaam, se
remara: forma munteanä, degeneratä, de rumtn" nu s'a rostit
in Moldova (p. 126), §i aceastä chestiune a formei numelui de
neam va fi necontenit relevatä i in volumul urmätor, VII. Prin
Varlaam, ni se afirmä, s'a infäptuit revolutia artii romäne0",
graiul circulind, acolo, lute() forma ward §i elegantá, gata pentru
opera literarä" ; ortografia era insä foarte nesigurà", pentru care
se dau i motivele (p. 127), odatä cu izvodul epistolar al timpului
(pp. 127-30). Vedem actiunea lui Varlaam, culturalä i nationalä, i
colaborarea lui cu Udr4te (p. 131), ambii dind lupta dogmatia
impotriva calvinismului" (p. 132), intäritä de un Sobor comun al
ambelor täri, prin acele Rdspunsuri. Ni se descopere invätatul
Grec, logorátul Eustratie, ca autor al Pravilelor" lui Vasile-Lupu
si al traducerii lui Herodot, opera de cea mai inaltä valoare"
pentru mindria Domnului (pp. 134 5). Udri§te nu se va läsa mai
pe jos, clind traducerea, din nefericire in slavonä, a Imitatiei lui
Isus", semnatä Oreste" i, fermecat de cultura latink spune
autorul, tot el aduse ornamentul Rena0erii pe pietrele de
mormint de la Arnota.
Actiunea culturalä din Tara-Romäneasa, descrisä de inegala-
bilul nostru istoric literar, prinsä in legAturile fire§ti cu aceia din
Moldova i din Ardealul lui Rákóczy i Simion $tefan, el se
apropie de d. N. Iorga, de Sirnion Dasalul, cel care a adäugit
§i a netezit pe alocurea cronica lui Ureche" (p. 190) , se in-
trege§te cu lucrul de tipar al lui Voda-Matei" (cap. VIII), in
care se distinge : Tirnosenia" din 1652, prin aceia a Intäia
°ail se dä in romfinqte tipicul, rugäciunile" (p. 189), i greoaia
compilatie indreptarea legii". O nouà intrecere intre cei doi
Domni (cap. IV) continuä inflorirea imperialismului nostru : vintul
de cruciatd stirnit in Polonia (pp. 140-1) !área a va prinde i

i Q. c? IV, ed. 1929, pp. 714,

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a RomAnilor de N. lorga 105

pe Vasile, enervat de jaful Tatarilor (p. 139), dar rdscoala Caza-

cilor, se aratä rolul ce ar fi jucat Matei (p. 143), si planurile
lui Rákóczy, la moartea regelui polon, de a se sprijini Vasile,
un plan moldovenesc" (p. 144) , vor determina o nouä orien-
tare pentru acesta. Este timpul cind Vasile dicteazd, la Constan-
tinopol, ortodoxiei, instalind al treilea patriarh supus dictaturii
sale. Dar influenta lui se curmä pe la 1651, concomitent cu alte
neizbhnzi ale lui (p. 147).
Capitolul V infätiseazä pentru intäia oarä integral i sistematic,
dupä cälätorii sträini, Curtea monarhilor romini", a dror splen-
doare n'avea sä copieze nimic din moda spaniolà a Curtilor apu-
sene, cAnd Bizantul ii era asa de aproape. Monarhia lui Vasile-
Lupu, asa de strasnic in judecäti, se caracteriseazä prin eticheta
imperialä, strictà in toate manifestärile ei (p. 156), el insusi mai
luxos decit Sultanul in vesminte; era insotit in Capitalk acum
este una singurä , de o numeroasä gardk pe cind in sträbaterea
tärii, dupä interese, are alaiul de 12.000 ostasi (p. 156), cari nu
pägubesc pe locuitori, ca suita lui Ludovic al X1V-lea. Acesta e
monarhul in sensul cel mai deplin", exclamä autorul, beiul de
aura cum Ii ziceau Turcii, caracterisat de visitatorii sträini ca
monarh absolut. Curtea lui Matei e mai patriarhalä si mai sobrä,
dar boierii sint tot asa de luxosi ca colegii moldoveni, copiin-
du-se i aici ceremonialul bizantin, la ospete si serbätori.
Opera istoria moldoveanä se cerceteazá acum (cap. VI), In-
cepind cu interesante ipotese pentru a explica lipsa unei opere
istorice privind timpurile de la Aron-Vodä incoace" si insäsi
Domnia lui Vasile. Grigore Ureche e restabilit in drepturile lui
de autor al cronicii, lucrare de istorie, oarecum eruditä si cri-
tica" (p. 160), supusk la vre-o douAzeci de ani, revisuirii lui
Simion Dascältil si lui Misail, frrä insg a se atinge tesatura
originalk in care se oglindeste o epocä, o generatie si o atitudine
politicä" (p. 161). Si mai departe, in paginile acestui volum,
Ureche este socotit superior chiar lui Miron Costin prin frasa
istorica de o romanä obiectivitate" (p. 454), si de atitudine
clasica" (p. 258). Stiri pretioase ies din analisa cu privire la
data redactiunii (pp. 162-3), din conceptia politica a boierilor fatä
de monarhia absolutfi a lui Vasile Lupu, ale cärii exageräri i pAcate
autorul le ghiceste criticate, indirect, la adresa altor Domnii, se
distinge interpolatia lui Simion i Misail si rolul lui Eustratie la

www.dacoromanica.ro
106 N. A. Constantinescu

aceastä operä istorick una din cele mai insemnate din faptele
trecutului nostru" (p. 170).
Problema monarhiei romine, pusg teoretic de Gr. Ureche in
cronica sa, se va infätisa in curind de boierii moldoveni pe catea,
armelor (cap. VII), indatä dupä ce s'au incheiat primele legäturi
dictate de noul echilibru european", fixat la 1648, cu vecinii
nostri, intre cari luase loc si Statul, de imitatie rom'ind (pp. 173-4)
al Cazacilor de la Nipru. Evenimentele se vor insärcina a dovedi
6 basa militará a celor douä monarhli romänesti este nesigurd,
§i autorul ni-o aratà mai intäiu in Moldova, unde ea se vädeste,
nu numai prin necredinta boierilor" si desertiunea därà'banilor
de la 1650, in timpul nävälirii tataro-azacesti (p. 176), dar si in
rascoala boierilor" contra lui Vasile. Matei e presintat ca oliat
in toatä forma al Hanului" (p. 177), pe la 1650, si prieten cu
Cazacii lui Hmil, dar, cind Hanul pretinde tribut i de la Munteni,
ce suzeranitate mai exercita Sultanul? In conventia lui Matei cu
al doilea Rák6czy, tinärul, se desprinde cea d'intaiu recunoastere
a Tärii-Romgnesti ca Stat de sine stàtätor" (p. 178). Incunjurat
de numerosi Greci, cu fratii Toma si lordachi Cantacuzino in
frunte, Vasile-Vodä nemultämia pe boierii pAminteni, destul de
supärati si prin dAjdile mereu sporite spre a mentinea pompa
monarhiei. Ideia detronärii, venind de la boierii moldoveni, inteti
pe Rák6czy II, care, de si avea interes, vroia s'o ¡acá prin mina
altuia, a lui Matei, printeo intrigä, dar acesta refusä. Se stabileste
deci c6 : atacul contra Moldoveanului a venit de la Rákóczy,
"'rieles de mult cu LogofAtul doritor de Domnie" (p. 194). Lovi-
tura, pregálità cu multà dibäcie, izbuti fiindcfi boierii si trupele
lui Vasile refusara sa lupte" (p. 197) si e descrisä pe larg si
energic, ca si revenirea räsbunätoare a aceluiasi, dupà izbinda
lui Timus la Popricani, precum si infringerea de la Finta, unde
Rdkelczy, urzitorul intregului räzboiu fratricid, nu contribui cu
nimic (p. 200). Inräsit a doua oarä de ai säi, la ciocnirea de la
Sirca, Vasile fugi la Cazaci.
Basa monarhicä se dovedi subredä si in tara vecinä : dacä
boierii famin credinciosi, aici se vor ridica ostasii, mercenarii
sträini, din cari s'ar trage cartierul sirbesc al Tirgovistii. Sol-
datesca", de care suferi, in ultimele-i cupe, batrinul Matei, ni se
explia prin starea de spirit comunicará din Moldova. O causa
si mai puternicä ar fi problema succesiunii la tronul rivnit de

www.dacoromanica.ro
 Noua !stork a RomAnilor de N. larga 107

Diicul, Constantin Cirnul §i Istrati ; ea se decise printeo alegere

dupä obiceiul introdus de la Radu Serban" (p. 207). Turburárile
se continu6 supt noul Domn, avind acelea0 cause (p. 210).
Ardealul intrà necontenit in tesAtura istoriei neamului, nu numai
prin pofta de patronagiu, nelegitimat, a RdkóczeVilor §i prin ac-
tiunea culturalä de acolo i viaja religioas6 prigonitä de calvi-
nism a Ardelenilor ; se intrevede la orizont o actiune a nepotului
omonim al lui Mihai, puiul de vultur, care tintia s'A puna mina
pe Ardeal, cu ajutor impärätesc (p. 209). Ceva nou se petrece
in R6s5rit, vestind o nouä orientare a politicii cre§tine: legàtura
Cazacilor cu Tarul Alexe pune basele politicii de patronagiu rusesc
al ortodoxiei, prin invitatia facutà Domnilor romini, urmatà de
legàtura de inchinare, inutild, a lui Gheorghe telan.
Actiunea de potolire a mercenarilor, casta ce se formase in
folosul tärii §i care se inturcea acum contra ei" (p. 210), fäcind
prisonieri pe ambii Domni, cáci scenele triste se repetä §i in
Moldova, se presintä dramatic in sensul nou ce-i dau concep-
jiile ate mai sus (pp. 210-4), cu interventia strAing, ducind
la catastrofa puterii militare din Muntenia, §i mazilirea celor doi
Domni, motivata de infringerea lui Rák6czy in Polonia, de §i
amindoi aveau in jurul lor tara". Mari schimbäri se petreceau
la Poartä, i ele vor avea un efect dureros pentru motenirea celor
doi monarhi : Macedoneanul Mohammed Chiupruliul", din Veles,
deschide o er5 noua, restabilind prestigiul §tirbit al Impärätiei la
Dundre. De i ajutat de Rálceiczy, Constantin-Vodä e invins la
Tirgov4te i fuge pribeag, cu o intreaga suità de boieri.
Atit de puternic este ritmul monarhic impus Domniei de Radu
Mihnea, incit desechilibratul lui nepot, Mihnea Radu, va imita
administratia constantinopolitanà", afarä de alte note monarhice,
relevate (pp. 223-4), i se va avinta nebune0e in politica notiä
creOinä (pp. 224-5) cu ocasia invasiei turco-tataro-romine in Ar-
dealul lui Rákóczy al 11-lea.
Se relevä : interesul ce presintä strAbaterea Ardealului din nou
de oVi romAne0, pactul de prietenie" dintre noii Domni
muele folos pentru Rominii ortodoc§i, prigoniti de calvinismul
principilor ardeleni, venit prin trecerea Valahiei Citerioare" (Ba-
natul lisaritean i Cri§ana-de-Sud) supt Paplicul de InAu (pp.
227-8). Fantasticul" Mihnea Radu e infäti§at dupä toate izvoarele,
cele adunate proaspät de d. Cior4nescu §i tAlmäcit cu acea

www.dacoromanica.ro
108 N. A. Constantinescu

rara mäestrie de a patrunde in cutele sufletesti ale celor mai

variate caractere, de la cele mai senine si complexe pana la cele
mai hibride si diforme. Astfel plagiatorul" lui Mihai Viteazul,
care se oferia Apusenilor catolic si cruciat" (p. 230), deschide
tragi-comedia sa prin mäcelul boierilor de mina intäiu cu mina
daräbantilor, a caror soldatescä se explica' din nou printeo adevä-
rata urd sociala tmpotriva unei bogate aristocratii" (p. 231), urmat
de actul al doilea: noul mficel" al päginilor §i atacul raielelor,
actiune concertata cu Gheorghe Rákóczy, revenit in Scaun ; un nou
tratat, de o descivir,Fita paritate, ¡Ara hegemonie ardeleana"
se incheie intre cei doi (p. 234), adaugind si pe Constantin Ser-
ban, care tintia Scaunul Moldovei. A fost o demonstratie de
aventura, terminatä in ridicul pentru dinsa, dar si inteun cumplit
desastru pentru tara" (p. 237). Aventurierul Mihnea piere, iar
fostii s'al aliati sint urmäriti, in ultimele lor incercari de restau-
ratie (pp. 238-40) si in amara batrinete de pribegi. Caderea lor
va insemna cdderea pentru monzent a monarhiei urzite de Radu
Mihnea, care d'a caracterul epocii si subiectul cärtii. Ea va invia
ca hegemonie de partid" sau ca strälucita actiune culturalä"
(p. 244).

11. Scdderea monarhiei romine in fata ofensivei Turciei regenerate"

(cartea a ¡II-a a IV-a).
Trei cärti de cuprins mai scurt ni vor infatisa situatia tarilor
romine dominate acuma din nou de boieri, cari s'au folosit de
noile imprejurari politice, create de aventura celor din urrna
Domni si de regenerarea Turciei" prin Vizirii dati de dinastia
Chiupruliilor. In acest timp se strecoara si incercarea de mo-
narhie in stil oriental a lui Duca-Voda. Domnia se trece acum
din mina' in mina (la trei ani) futre cei numiti de Marele
Vizir, ca batrinul Ghica si fiul sau, si cei alesi de tara, ca
lstrati Dabija si ginerele ski Gheorghe Duca. Este dreptul
cistigat de tara' Si admis de regimul Chiupruliilor" (p. 267).
Avem, deci, ca si in istoria monarhiilor europene, din acelasi
secol, o perioadd de reactiune aristocraticd, pe care o inlesniau impre-
jurärile. Pentru a dovedi cit de mult se inältase nivelul de cugetare
politicd al acestei boierimi, care, in lipsa aventurii razboinice
pentru crestinatatea, isi cheltuia energia in sterile si nefericite
lupte de partid, se analiseaza, dupa presintarea mult admiratei

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a komárdlor de N. torga 10g

dronici a lui Ureche, opera istoricä a lui Miron Costin, factor

insemnat" al vietii publice dupä Vasile LuOu si fäuritor de pla-
nuri pentru o nouä politicä" (p. 251); se descopere in el mai
mult patriotul moldovean" decit nationalistul romin, si un in-
telept socotitor al valorilor politice ale timpului ; spirit de po-
vestitor in istoria romantatà", peste conceptia istoricg (pp. 252-60).
Domnii se strecoarä acum printre partidele boiereVi: partidul
cantacuzinesc privia pe Domni numai ca dregätori ai propriei
lor stäpiniri", (dar nu se lämureste destul evitarea primejdiei
Pasalicului la noi in 1660). El rupe conlucrarea cu Domnul,
Radu Leon, in conditii revolutionare" (pp. 268-9), supt conducerea
Spätarului $erban, viitorul Domn, repetind astfel revolutia na-
tionalä fäcutä inainte, supt tatäl acestuia, Leon-Vodd ; au izbutit
chiar a-1 rästurna in formele legate, prin pill la Sultan si ale-
gere de Domn nou, dupá obiceiul admis de Turci (p. 270). Se
dau luminoase explicatii pentru ideile lui Liudescu, omul acestei
partide (p. 272) si ale taberei adverse, represintate de Cronica
lui Constantin Cäpitanul. Räscoala lui Hincu ar fi ecoul celei de
la Munteni (pp. 275-6 si, mai pe larg, pp. 453-4). Dar cea mai
nefericia inovatie a epocii este Domnia de trei ani, introdusä
de Ahmed Chiupriuliul, spune d. N. lorga (p. 276), cela ce pri-
lejui främintari intre cele douä partide muntene.
5i in Moldova apare o fantomä, Stefan Petriceicu, bun ca si
Antonie-Vodä pentru a läsa oligarliia sä-i tie de fapt locul" (p.
278). Trädarea ei in räzboitil turco-polon compromise dreptul
de alegere. Domnia liti Duca-Vodä va insemna o erà nouä. Dar
ofensivele renaVerii militare otomane (Ill, cap. II) impun autorului
o parentesä in desläsurarea istoricä, pentru a demonstra, pe de
o parte, unitatea celor cari stäteau supt umbra Bizantului mu-
sulman" (p. 280), dar mai ales faptul nou cä ostirea rominä nu
se desfiintase cu totul la data cind se crede de obiceiu, dupä
räscoalele Seimenilor, si cä fusese refeicutei, ba chiar pretuitei
i lliudatei in izvoarele apusene" (p. 281); se reconstituie prin
variate izvoare existenta acestei ostiri, care se va continua cu
acea diaspord milliard romäneascd, ce va da ostasi tuturor ma-
rilor armate ale timpului" (p.'J11), dupd mai vechi studii ale
autorului. Släbirea monarhiei si umilirea Domniei prin termenul
de trei ani nu impiedecä deci o Intreitli renovatie: restauratia
puterii militare, Rominii cooperind in chip onorabil, ca asociati",

www.dacoromanica.ro
 110 N. A. ConstantInescu

In razboaiele turcesti, restabilirea prestigiului Domnilor mazili

rolul lor in politica otomanä, lar, in al treilea rind, noua
politica de Intelegere cu crestinatatea", ce se vadeste acum la
noi (pp. 281-94). Pentru a fi lämurit cititorul era necesar, pentru
epocile dintre 1660 si 1806, ca listele cronologice ale Domnilor
sä se anexeze la volume/e respective.
Monarhia orientald a lui Duca-Voda este tärmuritä 'bite() carte
speciala (a IV-a), impletitä cu expunerea luptei pentru autonomie
a Bisericii ardelene", In fata noului asalt calvin", pe care d. N.
lorga 11 presinta ca o arma politica contra Domnilor din Bucuresti
(p. 299);. ea se va rizima si pe relatiile noi cu Rusia moscovita.
Duca isi consolideaza autoritatea pe de-asupra celor doua par-
tide in Muntenia si izbuteste a impune un prieten al ski In Mol-
dova, subordonat, Antonie Ruset, ambii contribuind apoi la
campania Sultanului contra Cazacilor haini" de la Cehrin.
notiä miscare a parhdei cantacuzinesti insä aduce instalarea lui
Serban in Muntenia si mutarea lui Duca-Voda In Moldova, cari
vor da douä Domnii cu totul deosebite". Revenit In Moldova (a
treia Domnie a lui), ca aspru monarh", mergind i pänä la
cumplite rasbunäri", pentru a-si pästra puterea, Duca-Vodi ni se
Infätiseaza altfel de cum eram deprinsi 'Ana acum. O notiä mis-
care culturalä a Moldovei se distinge prin douä mari personali-
: Nicolae Milescu, urmarit in peregrinarile i operele sale (pp.
307-11), si Mitropolitul Dosoftei, cäruia i se cautä o origine ma-
cedoneana (p. 312), aratind formatia lui ¡iterará si opera de
traduckor (pp. 311-15). Duca nu e strain de aceasta miscare,
fiind presintat ca emulul i continuatorul fostului sAu ocrotitor
Vasile-Lupu, inteun moment de sintesa a eruditiei constantino-
politane cu occidentalismul polon (p. 314), din care iesi Psaltirea
In versuri. Este aici un Bizant inviat" la 1ai, supt noul in-
locuitor, bogat, generos i plin de o mare ambitie, al Impäratilor"
(p. 318), la care contribuie i Patriarhul itinerant Dosoftei, ca un
supra-Mitropolit" al tarilor romine (pp. 317-22). Retinem frasele:
Slavonismul din (Arlie noastre, atacat continuu de directia ro-
maneascä, putea fi inlocuit, ca limbä savantä, de elenism" (p. 318);
indata se vede fati" caderea vechiului slavonism" (p. 325).
Prin aceastä sintesa" se ajunge la actiunea cu adevarat revo-
lutionarä", traducerea Liturghiei, tiparita in 1679, care insemna
introducerea limbii romdne,sti In Bisericei, pentru ntoatä sementia

www.dacoromanica.ro
 Nou istorie a RomAnna de N. lorga 111

romAneasch", supt auspiciile lui Duca-Voda, care, supt im-

pulsul dat de familia sotiei sale, juca un rol cu adevarat de
protector al traducerilor (p. 321), la fel cu rivalul sail din Tara-
Romäneascä, Serban-Voclä, ajutat, acesta, de fratele, Constantin
Stolnicul, a &Anti initiativä, dacä nu chiar opera lui de tradu-
cätor", se urmäre0e acum (pp. 326-7) paralel cu activitatea de
traducen i religioase a lui Dosoftei din Moldova.
Fatä de smonarhia de partid" a lui Serban, Domnia, mult
criticati i bldstämatä de cronicari, a lui Duca-VocIA apare acum
ca Monarhia de dominatie economica" (p. 336), dar ea se va
närui, Duca Iiind pärisit de boierii §i de oastea sa, in räscoala
moldo-azaceascä, stirnitä de Petriceicu §i Sobieski. Apäsa
peste mäsura'", ca once Monarhie, dar se evitá colorile negre din
cronici, pentru meritele culturale infätisate mai sus : ea nu este
mai rea ca a lui Serban : nu era in fond nicio deosebire" intre
ele (p. 337), gall de aceia ca. $erban avea o politica' a lui"
externa', iar Duca nu. Era politica iscusitä §i discretä, de ocrotire
a Bisericii ardelene, fatà de Apaffy §i de interventie in Biserica
risäriteanä, ca V asile-Lupu. Dar se inläturä legenda atitudinii lui
cre§tine in lagärul turcesc de la Viena (p. 344). Dup'á Grecul Du-
mitraFu Cantacuzino, prigonitor al boierilor, care compromise Mo-
narhia din nou prin ridicula contrafacere" a modelor Imperiului
decäzut (p. 349), se waza Constantin Cantemir, cel care inviase,
intre Moldovenii tiranisati, vechea vitejie", find nevoit a combate
el insui anarhia crescindä in tara sa (p. 350), care se aratO
ostilà §i Domnilor de la Poloni" §i intentiei de anexare a lui
Sobieski (p. 351). Interesantul capitol se incheie cu lärnurirea.
politicii creOine a lui Serban, ni se descopere i o conceptie
dacice a Bisericii române, Ardealul §i Tara-Romäneascä urmind
a se alätura lmperiului, ca piirti ale Coroanei ungare (p. 360).
Se presintá alianta oferitä de Leopold §i conditiile puse de Serban,
care incerca §i legatura" Mil inchinare cu impärätia ortodoxà.
D. Iorga nu crede in oträvirea lui Serban.
Capitolul II ni dä o minunatd icoanä a culturii §i con§tiintii romä-
ne§ti din ultimele douà decenii ale secolului, prin analisa valorii
conditiilor in care se alatui Biblia lui $erban, opera' literati i

instrument de ritual in acel*timp" (p. 369), prin cercetarea operelor

istorice ale lui Miron Costin, care dateaza din acest timp : cro-
nica in limba polonä, de slat:CO valoare, dar intäia geografie

www.dacoromanica.ro
112 N. A. Constantinescu

romaneasca", poema polonk opera distinsk dedicatä regelui polon,

Cartea descalecatului", cea mai valoroasa din toate prin forma si
prin calda iubire de natia sa" (p. 376), ca si prin dovada unor
cunostinti mai adinci. Valoarea acelei cultbri atinge apogeul insä
In opera lui Constantin Stolnicul, stapinitä de afirmarea originii
romane, de la care totul pleaca" (p. 380) si de conceptia na-
tionalä general romäneasca", istorie completed cu obiceiuri
si legi" si intemeiatk nu numai pe critica documentelor, dar si
a informatiei din traditia oralk proceden incä necunoscut isto-
riografiei europene de atunci ; din larga analisa ce i se di (pp.
373-88) autorul deduce ca aceasta lstorie mergea pinä in secolul
al XV-lea si ca represintä un sistem de filosofie a Istoriei, avind
afinitäti cu ideile lui Vico, din Scienza nuova", care insa este
posterioara cu peste treizeci de ani anului 1695, cind se incepe
aceasta. Stolnicul este partisan al regimului de legalitate, ca un
deschizator al epocii reformatorilor" si adversar al tiraniei mo-
narhice (p. 387).
III. Monarhia culturahl a tut Brtncoveanu.
Paräsind »formula politick' revolutionara a Cantacuzinilor (p.
291), cuprinsa in legatura abia incheiata de $erban prin solia
lui fiäläceanu, care in iarna urrnatoare va impinge ostile lui
Heissler in tara, Brincoveanu isi va dovedi iscusinta echili-
bristick in positia extrem de dificilk fiind asezat intre doua
Puteri beligerante, cu tactul de a fi räspins pe Austrieci prin
Tatari numai in douäzeci si doua de zile, asigurindu-se perfecta lor
disciplina" (p. 398), caci oastea lui $erban-Voda" se pare 6 nu
existase; de bucurie Brincoveanu va incepe zidirea Hurezilor (p. 399).
Vedem apoi urzeala Curtii din Viena de a da alta lovitura prin
Heissler si Bälaceanu, in ambele tari, si plata politei la Zarnesti
cu Turcii si cu Tök61y aläturi (pp. 400-2), din care va resulta o
notiä näpastä pentru tara : Domnul se trezia cu o notra ocupatie,
a lui Vildily, din care politica francesa voia sä faca un print
aliat la Dunäre" (p. 404); actiunea noua a lui Sobieski in Mol-
dova se urmäreste aici, precisind rolul Costinestilor si sfirsitul
bätrinului Canternir, al drui Scaun se ocupa' de Constantin Duca,
prin influenta lui Brincoveanu, care, Fácindu-si-1 ginere, conducea
Moldova de fapt", potrivit cu sistemul de la inceputul veacului",
inaugurat de Radu Mihnea. Surprinzatoare insä politica socialcl,
favorabilä serbilor, a tinarului Domn filosor (p. 411).

www.dacoromanica.ro
 Noua 1storie a Romanilor de N. lorga Ila

In acela0 timp se reiau, pe o cale nouà §i mai ales prin

Veterani, relatiile cu Austria (p. 412), in timp ce Turcii ii fägä-
duiau lui Constantin Brâncoveanu Domnia pe viatä". Noile a-
menintäri, inainte de 1699 §i din 1703, sint biruite gratie iscusintii
§i indoirii tributului" (pp. 415-7); dupä infäti§area schimbärilor
de Domni moldoveni färä a se putea cunoa0e toate resorturile
acestor necontenite surprinderi", se afirmä cä, de fapt, chiar
supt Monarhia.... lui Brincoveanua numai cloud familii mai con-
duceau politica tärilor romine: Cantacuzinii §i Rusete0ii i, cela
ce era nebänuit pinä azi, se conchide cä: a§a-numita Domnie
a Fanariotilor" se datoreazci präbu.Firii prin T urci a acesto ultime
cloud neamuri tari (p. 420).
Cu incheiarea päcii de la Carlovit, amintitá numai, se trece
la capitolul ce represinta adevärata glorie a acestei Domnii:
cultura brincoveneascä", tratatà in legaturä cu zbuciumul Bisericii
ardelene intre 1690-1710. De la inceput se fixeazä cele trei mo-
tive pe care s'au fázimat legäturile lui Brincoveanu cu Ardealul:
bunele relatii cu noul vecin imperial, adApost politic pentru sine
§i grija ortodoxiei. Ca totdeauna, pätrunzind cu largi visiuni in
taina lucrurilor §i faptelor istorice, d. N. lorga releveaz6 rolul
elementelor italiene qi francese (pp. 395, 412, 423, 469) in räz-
boaiele §i in cirmuirea austriacä, supt Leopold I-iu, la care ar fi
sä se adauge acelea care au participat supt Carol al VI-lea la
fázboaiele cu Turcii §i la organisarea Banatului din secolul al
XVIII-lea. Primul guvernator austriac in Ardeal §i al doilea in
Banat au lost Francesi amindoi. Supt influenta noud catolicä, se
propune unirea" cu Roma a Bisericii ardelene, liberatä acum
de jugul calvin" (pp. 425-6), care scoborise ierarhia rominä la o
Vlädicie" vagä. Alegerea lui Atanasie Anghel, cu pästrarea tra-
ditiei intregi" (p. 427), dar §i excomunicarea" lui peste trei ani
(p. 434), se lace i cu prea supärdtorul amestec al ierarhilor greci
imbulziti §i addpostiti in Wile noastre. Astfel infäptuirea Unirii,
in care intriga calvinä a nobilimii ungurisate, impuind restrictii
i conditii umilitoare pinä la aceia ca, pentru a-0 inälta situatia,
preotul romin trebuie sä päräseascd legea sa" (p. 429), se sin-
tetiseazä in aceastä carte inteo proaspätä infäti,are (pp. 425-37)
ce se pune in legäturä 0 cu räscoala curutilor" lui Francisc
Rákóczy (pp. 424, 434-5), la care luarä parte nobili romini i multi
tärani din pärtile Gherlei.
8

www.dacoromanica.ro
114 N. A. Constantinescu

In activitatea tipograficO", de mare gust artistic, autorul dis-

tinge lupta dintre tendinta de a romanisa slujba chiar, a lui
Mitrofan de Buziu" si Antim, supt influenta lui Dosoftei din
Moldova, si aceia a neoelenismului bizantin", care se implintase
In ambele täri in ultimele decenii, dar mai ales in jurul lui
BrIncoveanu, considerat ca sef al ortodoxiei intregi" (p. 448);
incep acum masivele tipärituri grecesti, menite mai ales altor
cercuri" (pp. 437-8), care sint urmärite pas cu pas. Cultura lui
Dimitrie Cantemir, occidentalisat", ca si tinärul Constantin Duca,
insemna pentru Romini o noud orientare culturalä", Incepindu-se
cu analisa pe 1arg a Divanului" (pp. 440-2), care apäru odatä cu
cele patru cärti de slujbä, intre 1697 si 1701, ceia ce insemna
Intrarea definitivA a Teirii-Romdnoti in curentul roministirii slujbei,
creat de Dosoftei, mare si fericitä Moire, de un caracter cu totul
revolutionar" (pp. 443 si 445). Aceastà actiune n'ar fi pornit de
la Brincoveanu, crede autorul, de si Radu Greceanu, traducAto-
rul Mincelar »atribule Domnului gindul fericit" (p. 444). Se dis-
tinge si acum o concurentà" culturalä Intre cele douä tad, In
räspindirea cärtilor grecesti de teologie (pp. 444-5), dar dupä
1700 actiunea culturalä a lui Brincoveanu, dind si cärti pentru
scoala greacä sau, bisericesti, pentru Slavi, Greci, Sirieni, rämine
sä Inzestreze singurä Intreaga rominime cu cärtile de slujbä"
(pp. 446-9).
Patru pagini, apoi, de nou'd criticä a operei de ziditor a celui
care, avind marele model In Apus, Ludovic al XIV-lea, pe care-1
imitau toti Suveranii Europei, a inteles asa de bine a-si Indeplini
la noi sarcina de monarh, ca intemeietor, renovator si adäugitor
in atitea fundatii religioase din tarä, dar si de peste hotare, -- in
ultimul domeniu insä mai putin decit Neagoe si Stefan-cel-
Mare , dar si In casele si castelele ce a presärat in targ. Aläturi
de el insa dädeau si Cantacuzinii opera lor de ctitorie biseri-
ceascä si laica; nouä este si conclusia ca Bancoveanu n'a adus
nimic nou in arta, forma clädirilor bisericesti hind aceia fixatà
supt Matei, i. r, in ce priveste ornamentica, de bogate sculpturi
de modä italian5, de pictura Imbielsugatä, ciará, usoarà... supt
influenta venetianä, ea venia de la cei doi Cantacuzini, Constantin
si Mihai" (pp. 449-50).
Literatura istorica din Muntenia; degeneratd" dupi Constan-
tin Stolnicul si inferioarä celei moldovene, lipsitä mai ales de

www.dacoromanica.ro
 Noua !Mode a RomAnilor de N. lorga 115

originalitate, se infätiseazi inteo sintesi literarä, reluind aici pe

Liudescu si opera lui Constantin Cäpitanul, cari represintä cele
douä partide adverse, de care a fost vorba mai inainte, cu eru-
ditul Radu Greceanu, lipsit de personalitate si de cäldurä", in
cronica sa de comandä (pp. 453 5), apoi cronica de opositie a
scriitorului de talent Radu Popescu. Cartea a VI-a se incheie
cu arätarea primelor legäturi intre Brincoveanu si Tarul Petru,
fatä de planul cruciatei ortodoxe, initiat de patriarhul Dosoftei
(pp. 457-8).
Ultima carte (a VII-a) este menitä incheierilor pe care numai
logica istoria a autorului era capabilä a le trage din desfäsurarea
ultimelor evenimente ale marii epoci, la complicatia drora se
adäugase in urmä räzboiul nordic" i anexele lui : räzboiul
pentru trenul polon", ca si cel de la Prut, din 1711, cu tristele lor
efecte asupra järilor noastre strAbätind starea de spirit a po-
porului romin la sfirsitul ei si descoperind organisarea monarhiei
vechi.
Se incepe cu orientarea räzboinicl a noii generatii" din
ambele täri, mai ales din Moldova, care däclu elemente ambelor
osti in luptä, la Pultava (pp. 964-5), mai ales dupä ce tara pri-
mise ca Domn pe Nicolae Mavrocordat, Fanariotul" cu pretentii
de continuator al dinastiei moldovene, aducid aici conceptii
orientale" de Domnie ca la Turci, ceia ce va turbura adinc
boierimea (pp. 466-8). Se noteazä cu grijä atitudinea cronicarilor
contimporani, precum i aceia a lui Brincoveanu si Dimitrie
Cantemir, numit in Scaun ca Domn de fäzboiu", in ajunul
conflictului turco-moscovit. Se dovedeste cà tinärul Domn Inca
de la Constantinopol era decis sä rupà cu Sultanul (pp. 470-;);
tratatul lui cu Petru e dat pe larg (pp. 473, 476): vedem pripirea
Tarului de a se aventura in cea mai deplorabil condusä"
expeditie, eremetev aducea i contingentul räzesilor basara-
beni, totdeauna gata de luptä" (p. 474), apoi calculata atitu-
dine a Domnului muntean, cu incercarea lui de mediatie. Se
constatä la Moldoveni, in 1711, pästrarea pornirilor räzboinice
si setea de vitejii" (p. 477) a ostirii, cu cei saptesprezece polcov-
nici. Se aratä ca fárá temeiu invinuia Petru pe Brincoveanu
pentru infringerea sa de la Stänilesti (ibid), pentru Romini acela
IInu era un rilzboiu national" , vinovat fiind insusi Petru (p.

www.dacoromanica.ro
116 N. A. ConstantInescu

478). Se deseriu urmärile triste pentru Moldova, cazuta in anarhie

pedepsitä de Sultan ca Ora rebela" (pp. 478-81).
Tragedia dinastiei muntene" (cap. III) se construievte, Induio-
Otor, pe cele mai recente descoperiri de documente, datorite autoru-
lui, pe care le verifica prin märturia celor doi cronicari moldoveni:
Mustea i Neculce, vi se demasa tainuitele intrigi cantacuzinevti

pentru präbuvirea aceluia care se pärea ea va inlätura pe verii

säi din rosturile mari ale tärii, vi de la succesiune chiar.
cazu deci, victimä aprigii prigoniri intre rude" (p.Bancoveanu
486),
un intrigant fiind Mihai Spätarul, care-vi sprijinia ginerele, Mihai
Racovitä, altul, Stolnicul insuvi, care ar fi dat ultima lovituri, cu
venirea Imbrohorului (pp. 487-9), spre a-vi instala fiul i, ceia
ce fu mai miserabil din partea lor, vina cea mare" a celor doi
din urmä, tatäl i fiul, era acoperirea cu piri ca gateasca
peirea", dui:4 detronare (p. 489). Dar nici acest tron, implintat
In singe, lipsit vi de once valoare politica" (p. 491), nu putu sa.
dureze, neindurata Nemesis" iscind dihonia acum intre frati,
pentru ca ei amindoi, impreuna cu tiharul Domn, sa se prabu-
veasc5, supt mina aceluiai calau ca' i victima lor (pp. 42-3).
Sufletul romänesc, la cklerea stralucitei monarhii romine, se
sprijina Inca' pe crezul Costinevtilor vi Stolnicului", vi d. N:
lorga va dovedi (cap. VI) cum se manifesta el in compilatia lui
Nicolae Costin. Mindru de cultura sa, de i cu mai slaba pre-
gatire apuSeana decit tatal säu, nota personala e rara i slaba"
iar imbinarea faptelor, stingace la el, totuvi e in stare, ca vi
Stolnicul, sa se aveze pe un plan de istorie universalä" (p. 496).
Cu totul altfel se arata Rominul instrainat" Dimitrie Cantemir,
al cärui portret literar se intregete aici, prin examinarea ulti-
melor lui luerfiri: stilul stricat de imitarea frasei latine, patruns
de conceptia filosofica a evolutiei Statelor, in Istoria Imperiului
Otoman, asamanatoare cu scrisul Stolnicului, care ar fi influentat
vi pe un mare factor al spiritului luminat din secolul al XVIII-lea:
Montesquieu (p. 499). Dar se examineaza in deosebi opera de
istorie integralä a Neamului, ideie straing istoriografiei apu-
sene a timpului croita pe base vi mai largi ca ale Stolnicului
vi compusa din doua parti : una fiind Hronicul vechimii Romino-
Moldo-Vlahilor", care se incheie la 1284; a doua, pe care n'a
avut zile s'o infiptuiasca, ori s'a pierdut, avea sa fie: Istoria
Moldovei vi a Tarii-Romane0 de la intemeiere p'ana in zilele

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romanilor de N. Iorga 117

scriitorului. $i ni se descopfir, in aceastä sintesä, pusi in com-

paratie cu istoriografia timpului, conceptiile privind rasa §i dreptul
nostru la istoria romanä i cea bizantinA, Cantemir infätiOnd aici
de fapt, toatä istoria bizantinä din punctul de vedere romänesc,
pentru apärarea permanenteia (pp. 502-3).
*

Volumul Monarhilor" se incheie cu pretioase linii asupra

organisärii vechii Monarhii romäne0i, sprijinitä pe un fisc apä-
sätor, cu o contabilitate fantastic de incurcatA" (p. 507), pe care
nimeni nu fu in stare s'o punä in ordine (p. 510), atit de felurite,
capricioase §i complicate erau pretentiile tiranului pägin", Inca
toatä grija monarhului era de a multämi Poarta i de a-0 salva
aparentele de rang i pompä. Datele culese in diferite izvoare
cu privire la tribut ni aratä ce necesar ar fi un studiu, biruind
multe greuati ce-i stau in cale, asupra fiscului celor douà
State §i obligatiilor for bp. de Poartä, completat i cu cela ce
arhivele din Stambul ar putea sä adauge ca material. Rämine
o eniginä: cum de se mai putea trii larg la Curtea Domnilor"
se mai gäsiau bani pentru risipitoarea evlavie" §i pentru
comoara de giuvaieruri... Se vede i de aici cit de nesecata era
virtutea economicä, probata acum, dupà cea militará, a acestui
popor, de care, in toate timpurile, au profitat exploatatorii oficiali
ori neoficiali ai tuturor neamurilor din ROsarit.

www.dacoromanica.ro
 VII.

Reformatorii.
$ase decenii (1716-1777) vor primi pecetea secolului luminat",
incadrind mereu manifestarile vielli politice romanesti in rítmul
european: volumul VII ni va arata cum monarhía bizantina,
transp/antata la noi in secolul precedent, va capata caracterul
reJormator, de indata ce tronurile se vor ocupa de aceia cari,
prin stagiul obligator la dragomanat, erau nevolti nu numai
a-si petrece \lata in Fanar, cl a se impodobi cu cea mai
Mema culturd a luí qi a se initía in tainele diplomatiei europene.
Dar, pe cind in Europa efectele iluminismului" pe teren politic
se fac sitntite dupa jumatatea secoluluí al XVIII-lea, la noí era
reformelor, precedata de o prefata filantropía.", se deschide cu
mult mal de tímpuriu si se inchele odata cu aparitia prímelor
símptome revolutionare din ultimul patrar de secol. Pentru
intaia oara deci, descifrind taína schimbarii starilor de spirit, un
istoric romín va parasi, ca pe o eticheta goala de sens, una din
impartirile Istorlei Rominilor, de caracter aproape intangibil prin
unitatea ei exterioara: epoca Fanariotilor".
Vom grupa in patru parti cele cind carti ale volumului: I.
Cartea I-a, a originilor epocii sau a filantropía", in legatura cu
influenta din Bizant sí cea austríaca din Oltenia ; 2. Reformele
prime! ere (cartea a II-a), 3. Luptele nationale »contra patro-
nagiului fanaríot sí lesuit" (cartea a III-a) sí cele contra suzera..

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Románilor de N. Iorga 119

nitd/li apasatoare (cartea a 1V-a), incheindu-se cu 4. Inriurirea

directa a curentuluí filosofic" in Ardeal si in tarife libere
(cartea a V-a).

I. Filantropii ,Fi reformatorii din prima erd".

Inca din volumul precedent se anuntase noua ideologíe filo-

sofica prin regimul de idei" al luí Constantin Duca, cu orígini,
nu in Apus, unde chiar supt Ludovíc al XIV-lea pornise
miscarea de idei politice si sociale" ce va duce la Revolutie,
cl in Constantinopolul care pregatia ceva nou, de qft Fanarul",
In sensul polític, nu exista atuncí (pp. 5-6). Pentru a lamuri
originile acesteí epocí, autorul dovedeste ea Fanarul" nu fiinta
inca la inceputul secoluluí al XVIII-lea, de oare ce síntesa
greaca si contiínta unitatii grecesti, nafionale", care-1 caracterl-
seaza, s'a formal mai intdiu la noi, pe pdmtntul reirilor romtne,
ni se da lista celor mai distinse famílif grecestí care niel nu
locuíau in majorítate in cartierul cu acest nume si nici nu veniau
la noi ca straini, ca sa ne instraíneze" (p. 8). Se ()preste pe
larg la familia Mavrocordatilor, la &metía elenica" a cultudi
luí Nicolae (pp. 8-12).
Dar, spre a urmari cronologíc desvoltarea nouluí spírit, incepem
cu Cele d'intaiu reforme" (cap. IV) din a doua jumatate a
secoluluí al XVII-lea pana pe la 1720, care formeaza preludiul
filantropic al epocii, poma de Constantin Duca poate sí supt
influenta regimului turcesc", Sultanii continuind o dubla tradlie,
bizantina sí araba, in ce prívete gríja de ceí sdraci i umili.
Vintul nou ce batea aíci din Constantinopol se alimenta prín
omenia citorva Domní de tar6, ca Antioh Cantemír si Mihaí
Racovild, cari íntroduceau obiceiul BOU al injosidí privilegiatilor
in folosul taranímii" (p. 56). Curentul constantinopolitan si ome-
nia" celor doí Domní va stirni pe data indignarea claseí bofe-
restí, exprimatd de pana cronicarilor.
O larga cercetare a lor supt acest raport o íntreprinde d.
N. Iorga spre a desvalui starea de spirit a boierimii la o
raspintie a vremurilor. Metoda folosita, ca de obicefu, inseamna
o dubla verificare : a informa tiei izvorului narativ, dar sí a

www.dacoromanica.ro
120 Ñ. A. Constantinesdd

oglindirii starii de spirit a claseí carda scriltorul fi apartine. De

sigur nu va fi iertat cuíva a ceti, Interpreta sau edita pe
viitor aceste lzvoare istorice fara sa tina sama de indreptarul
oferit °data in Istoría literaturil romine" §1, acum, in aceasta
sintesa, de catre d. N. Iorga.
Se reconstituie deci opera filantropica a luí Nicolae Mayra-
cordat §i a contemporanilor lui, dar §1 modul cum ea se oglín-,
deqte in cronicile, inspirate sau nu de dinp, cronicarli fiind
adesea vexati, ca Neculce, Nicolae Costín, Mustea, Radu Popescu,
de obiceiurile" noua íntroduse de ace0i Domni. O aspra punere
la punct a atitudinli de clasa a acestor cronicari, refractad la
ideile noi, se face qi prin cele mai característice pasagii q1 'del
luate din opera lor (pp. 57-72).
Nicolae Costin, iubitor al principiilor de inalta morala din
Ceasornicul Domnilor" (p. 60), intelege spiritul luminat al
unul Dimitrle Cantemir §i indura efectele, de fapt revo-
lutionare, ale acestei politici" (p. 57). Dar Necuke, memoria-
lista!, care povesteqte cele scríse in iníma se, pentru inv&-
tatura curtenilor, in acea »opera de pasiune qi de interes"
care e letopisetul sau, analisat mal ales (in cartea urmatoare
(pp. 153-6), este un lubitor al datineía, típul vechiului boier
d'altor" cind e atíns de un nou imposit, nationalist, dar schim-
bator dupa interesul zileí (p. 155). Influentat, se pare, de starile
din Rusia, unde n'a vrut sa ramiie, de oare ce Curtea Tarului
era maí modesta decit aceía a Domnieí moldovene, stralacità
verificare a teoriel d-luí N. Iorga cu privire la monarhia noastra
din secolul al XVII-lea , el se intoarce de acolo cu despretul
sporít pentru prostime", tratata de el cu epítetul rusesc moíicia,
Il indignat ca Nicolae-Voda vrea sa li arate mild i dreptate",
pedepsínd pe boieri (p. 57). Necontenit, el opune cele dona
clase socíale : boieril i mazilii, ca tagma deosebita de cei mai
propi" (p. 62) ; este protivnic al inoírilor", numíte obiceind",
oricare ar fi ele"; ataca pe Mihail Racovita pentru ca se afirma
,ca Domn al taranilor" (p. 66).
In cronica luí Muste, adevdrat Agapet moldovean" (p. 59),
ínfluentat de lectura ,Ceasornicului Domnílor", spre a formula
ql el o adevarata morala a Domniei §i a vietii publice", se
disting cele doua clase : boierii i cel mai prcnti", taranii" ori

www.dacoromanica.ro
 Woua lstorie a Romtrinor de Ñ. loro 121

sAracii", ca la Bizant, sau mojícii"" ca in Rusia (pp. 58, 60,

62, 67). De si adversar al spiritului de partid, el condarnna ino-
vatille, obiceaiurile noi", i regretà degradarea neamuluí bo-
ieresc" prín mAsurile lui Nícolae-Vodd. Axinte Uricariul, simplu
scrlítor, fdra paslunea claseí sale (p. 63), e gata sA a probe
ciad pe Domnul lui ; cu totul antipatic apare Radu Popescu (s'a
vorbít de el si in volumul VI), care infloreste triviala diatribe
privitoare la noii sal stApAni cu ínjurii catre partidul advers, can-
tacuzínesc (pp. 69-71), ca un nou Lactantiu in De mortibus
persecutorum".
Seria Domnilor filantropi si reformatori e deschisd deci de
Constantin Duca, contínuat de rivalul sàu, Dímítrie Cantemir, sur-
prins in cateva mOsuri din scurta luí Domnie (pp. 60-3). D. N.
lorga are íntuitia cd acest mare arturar ar fi devenít marele re-
formato,. al Moldovei, cu sau fOrd folosul ei", prín legí de iml-
tatie bizantinA (p. 62), dar este inlocuit cu alt rival, Nicolae-Vodd,
care, hrOnit cu filosofía instítutiilor ateniene" (p. 56), amesteca toate
clasele intr'o egald democratie, spre scandalul public 1 revolta
cronícarilor (pp. 56-7, 62). De si inspirat din alte conceptii ca
Brincoveanu, rivaliseazd cu el in ctitoria Vdcdrestilor si-1 intrece
prín vestita-í bibliotecA inchinata clasicismului. Portretul luí Ni-
colae, al treilea Grec necunoscator de limba tdrii", díntre Domnil
romini (p. 16) se face cu pasagii din Neculce si alti cronicari
(pp. 17-18); insuportabil prín isolarea monarhicd, - usa luí in-
chise , el infdlisa monarhia de imítatie bizantino-otomand,
sufletitd de tendinta reformatoare" (p. 83), cu mOsurl de filan-
tropie in sensul filosofic" al antichitdtii", dar revolvand, cu aro-
ganta si violenta luí, boierímea cea anarhícO, ce va forma un
nou partid, crestin" (p. 16) si, in acelasí tímp, de oposítie. Por-
nirea contra Grecilor adusi de el sí de alti Domní se ilustreaza
prin dirza opunere a lui Antim de a ceda mdndstiri Patriarhuluí
Hrísant (pp. 20-1) sí se releva antipatia monarhului" fatO de bo-
ierimea numeroasa, bogatà si míndra, deprinsd a guverna" (p.
28), supt cele doud Domnli elective. Se demonstreaza clac cd
Pirilor luí Nicolae-Vocld li se datorí cdderea Cantacuzinilor, el ur-
mOrind desffintarea materiald si morald a monarhiei nationale (p.
29) prin surparea acestei boierimi tnse$1, pe care o mosteníse de
la $tefan Cantacuzíno. Conflictul e urmArit in capitolul III, unde
e vorba de noul rdzbolu al luí Carol al VI-lea, care dOdu prilej
9

www.dacoromanica.ro
122 N. A. Constantinescu

boierimil muntene salt arate sentimentele fa ta de Domnul strain"

(p. 31). Nationalismul" ivit in Oltenia, parasirea Domnului de
boieri, in frunte cu Mitropolitul Antim depus la intoarcerea
Domniei grece0im, apoi lovitura de fortA a boierilor, acestea
sint fasele con/ lictului, nu dintre persoane, ci dintre cloua sisteme
politice, ori, cum se spune in alt toe, impotrivirea politicii brin-
covene01 fatA de stapinirea printeun om din afara", aducind i
un sistem strain.
0 intrebare se cere lamuritA aici : Ce este cu epoca fana-
riota" i care e atitudinea sintesei fa/A de idela traditional& in
istoriografia noastra a jugului fanariot ? InlAturind, Inca de acum
patruzeci de ani, in Cultura romina $1 Fanarlotii", acea con-
ceptie falsa umilitoare pentru noi a Domniei Fanariotilor",
1

istoricul care descopere liniile adtnci ale evolufiei spirituale ale

poporului romin va sfarima acum 0 eadrui traditional ca epoca
distincta i unitara in Istoria Patriei. Aceasta nu insearnna ne-
socotirea unel adinci prefaceri i chiar a unei ruperi de traditie,
ci lAmurirea, in sensul restabilirii adevArului istoric, a unui con-
flict cu mult mai vechiu intre factorii politici i influentele cul-
turale, WA a Ji stiiptnit de ideile preconcepute ale epocii noastre.
Nicolae-Vodd este o personalitate cu un rol hotaritor pentru des-
chiderea noii epoci a Reformelor ; continuind monarhia, el ii da un
sens anti.-national, de i sprijina cultura national& Se distruge insa
legenda Fanariotului" venit pentru a grecisa Odle romane01 0 a
nafionalismului ideologic al boierimii romAne01. Faptul se pricepe
mal upr prin noua teorie a d-lui N. Iorga. Fanarul" insup nu
exista pe atunci, nici la Constantinopol, niel in Wile romine,
unde va fi leagAnul sat, de fapt. In timp ce Nicolae Mavrocordat
represintA un sistem politic de copie turceascd, poleit cu spirit
atenían, el se razima pe oastea de Sirbi i Arnauti" (p. 16) ,
b3ierimea munteana, mai mult decat cea moldoveanA, nu era
decit partidul gelos de titlurile sale la cirmuirea tarii". Aceasta
flind, de altfel, in tot cursul secolului al XVII-lea starea de spirit
comund nobilimii din toate tArile Europene, cum putea sa fie
altfel la noi 7
Dar, din nefericire, ,boierii nu ;Hurd sa-0 organiseze izbanda" ;
urma o stare de anarhie, de care profita malta PoartA, numind
loctiitor pe loan-Voda, a carui aclimatisare este un fenomen
surprinzdtor: cirmuirea luí ni e infdliptd ca o restaurare a re,-

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a Romlnitor de N. iolga 123

gimuluí Brincoventlor" ; el readuna vechea boierime 0 ocrote0e

familia brincoveneasca (pp. 37-42), ap incit tara ramasese de
fapt in sama boterilor, ", el aparind, ca vechii Domni in fruntea
tarn, revenite la drepturile el" (p. 42).
Se paralisa astfel actiunes grupuluí »anexionist" cantacuzinesc,
In frunte cu Gheorghe Cantacuzino. Prin irnitafie, - cad adesea
Munteni i Moldoveni se coplaza reciproc, - se va alcatui i in
Moldova un partid austríac", din boierit de catre munte" 0
»multa boierime mica", dar nu va samana puternicelor par-
ticle" de la Muntení, incercind lovítura conclusa de Lorenul
Francois Ernaut, Ferent" la ai niVrI, dar Racovita curati tara
de el ;kV lua revanp in Ardeal (p. 47). Meritele lui loan-Voda se
releva 0 in cursul tratatívelor pacii de la Pojarevat (pp. 48-51).
- Restauratía brincoveneasca se opri astfel indata", constata d.
lorga, de i in noua cirmuire a luí Nicolae-Voda, la 1719, se
mentin multi dintre boierii brincovene01, dar nu lipsesc Grecii
intimí ai Domnului (p. 54). Este de admis o modificare in atitu-
dinea lui: blindeta catre tor din a doua Domnie, dar mai
ales marea inovafie prín care ¡Arne romine anticipeazA cu mult
reforma lui Turgot, ca monarhul sa dea sama de gestiunea sa,
budgetul devenít public, in fata unei Adunari nationale", formata
in Moldova, din »toti arhiereii 0 boterii tarii", lar la Munteni,
din toti arhiereil... i toti egumenii de pre la toate manastirile
cele mari ale tad' i top bolerii eel marl í al doilea", - pe care
autorul o asamana cu Adunarea Statelor Generale din Franta
anului 1789 (pp. 65, 70). Venit a treia oara la Muntení, obosít
de lupta contra intrigilor, - se sílise mult ca sa inceteze sistemul
pArilor" la Poarta (p. 61), prin care el insu0 surpase pe Canta-
cuzini -, Nicolae Mavrocordat avu o Domnie de oportunitatea.
De 0 Mihai Racovild revine la ,regimul traditiei", el apare
ca Domn al taranilor" prín ajutorul ce li da ca sa iasa din
vecinatate", supt diferite pretexte 0 prin alte mAsuri filantropice
(pp. 66-8). Ar fi necesar sa notam inca doua caractere ale
epocii reformelor i de natura fiscala unul, i sociala, altul. Se
poate banui ca unele imposíte 0 sarcini noua sa fi aparut prin
imitafie bizantina, prín suggestía clerului grec, cunoscator al
vechilor hrisobule bízantine, ca fumaritul, de pus in legatura cu
xanvocbv, sau »pecetluiturile, care amintesc doctrina din Orientul
elenistic. Despre cisla, care e solidaritatea fiscala bizantina a

www.dacoromanica.ro
124 N. A. Constanfineku

comunei sateqti, i fumarit e vorba i la paginile 181, 187, 190.

Supt raportul social, in ciuda atitudinii filantropice a Damn!lor,
se observa, din izvoarele folosite de autor, o injosire a clasei
de jos, a prostimii", supt influenta poate a Rusiel sau a Apusului
austriac.
Domniile cercetate pana aid alcatuiesc numai preludiul titan-
tropic al erei Reformelor ; pentru a se ajunge la acestea ni se
arata cum se pregateqte spiritul cel nou, sau prima sintesa a
erei Reformelor" (cap. VI), cum il numqte d-1 N. Iorga, resultat
din spiritul de tara, cel de Fanar §i ce! de Viena". In sensul
nou, explicat in aceasta opera, Fanarul" se formase de clteva
decenii, in lupta cu traditia noastra ; prin anexarea Olteniei de
Austriaci, va patrunde spiritul de Viena, dind impuls la reforme,
aducind ¡dei i institutii noi in cele cinci judete, 0 care vor
trece dincoace de Olt. Capitolul al V-lea va infatip deci sta-
ruintile austriace de a organisa pe base noi Oltenia, rasturnind
vechile apzaminte : subordonarea Bisericii romine catre ierarhia
sirba, sublmpartirea claselor sociale in categorii dupa interesul
fiscalitAtii austriace, lacome qi pedante", cum o facuse §i reforma
fiscala a lui Diocletian. Boierii, dornici sa confunde ruminia"
cu iobagia" din Ardeal (pp. 77-8), pe chid Guvernul fagaduia
taranilor libertatea teoretica" (p. 74), qi clerul inalt, cu slaba-i
resistenta fala de subordonarea la strain (pp. 78, 80), 0 unii qi
altii, deci, se aratara inferior' misiunii lor" (p. 75). Neputinta
de a organisa Oltenia" se dovedi mai ales in ce privqte ch.-,
muirea centrala (pp. 75-7 §i 83). *i Biserica din Ardeal va fi
ingustata in domeniul ei, de o adevarata ofensiva sirbeasca,
ce inainteaza pana la Inau (pp. 79-82).
Sintesa dintre traditie qi noile influente de care s'a vorbit se
infaptui supt Domniile celor doi Mavrocordati §i a lui Mihai
Racovita, care, in Moldova, nu era mai putin Fanariot" ca
Nicolae-Vocla, care-i aduse caderea (pp. 84-6), dar mai ales In
timpul lui Grigore Ghica al II-lea, complet tnstrdinat prin cul-
tura, dar convertit" la rominism §i asimilat din prima ape`
(p. 87), ca unul ce se intemeia pe dreptul dinastica al Ghicu-
le§tilor. i alte fenomene politice necunoscute se releva: icicle-,
pendenta acestuia fata de unchiul Nicolae,-V odd, care tintia la
unirea ambelor Scaune prin aceia§i familie : amindoi se intilnesc
intr'o mica expeditie contra Nogailor rebeli din Bugeac, spre a

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a Rominilor de N. lorga 125

recupera hotarul lui Ha ; oastea moldoveand exista Inca,

in afard de posibílitatea chemdrii Ldpusnenilor, Orheienilor si
Sorocenilor (p. 90).
Dar cel mai interesant fenomen ni se descopere in Tara-
Romaneascd, unde, la moartea luí Nicolae-Vocld, usurpator
tiran", vechea boierime brincoveneascd se raliazd totusi in jurul
fiului ski Constantin, cdsdtorit cu o Cantacuzind, pregdtIt astfel
de tatd1 su ca mo$tenitor de Tron i ales" de boten, conform
unei vechi traditii intrerupte. Era sporirea dreptului dinastíc
pentru Mavrocordati si continuarea datinei de alegere la tron,
ca in timpurile bune. Nu murise níci vechiul partid care se
sprijinia pe doctrina 'storied a alegerii" (p. 97), iar Constantin-
Vodd, de si inldturat, pentru moment, de Moldoveanul Mihai
Racovitd, rdmine candidatul national" si bírule la tron In 1731,
revenind la sistemul traditional de cirmuire prin boierií din vechile
familii cdrora, dupd zisa cronicii, 11-a dat toate in minile lor
sd le chiverniseased" (p. 98). Vechiul cl4eu al epocii fanariote se
stirbeste i devine tot mai fals prín punerea in adevdrata lumina
si valoare a acestor trdsdturi fundamentale din viata politica a
celor cloud täri.
Domnía de (reí ani a tut Constantin la Muntení ni se presintd
deci ca o restauratie brtncoveneascd, - intocmaí ca aceía a lui Ioan
Mavrocordat, - rdzimatd pe o intreaga boierime solidard, sprijinitd
pe neuitata amintire a unei lungi, bogate 1 glorioase Domnii
de tara" (n. 99). Schimbarea reciprocd la tron cu vdrul ghicu-
lesc din Moldova n'ar fi dictatd de interesul Portii, cum se crede,
de obiceíti, ci ca o ízbincld a lui Grigore Ghica al II-lea, rivnitor
la Scaunul mai de vazd din Bucuresti (ibid.); 0 o conclusie de
mare importanyd : nu Turcii au initiativa In mutdrile Domnilor
din aceastd epocd, sau In depunerea i tnlocuirea lor, ci intriga
teribila pasiune de Domnie a cttorva mari familii, grupate ca
partid brincovenesca la Munteni, sau rosetesc" in Moldova
(p. 101). Din nou, politica tdrilor cade in sama tine' clase
boieresti indigene, puternicd, sigurd de sine si ambitioasa" (p. 102).
Nouluí rdzboiu crestin din 1738, care aduce schimbari In-
semnate in rosturile tarilor romdnesti", dar fdra sd stríce basa
desvoltdrii lor, i se da un mare capitol (al VII-lea). Schimbdri
de sama: revenirea la Domn a partidului national"
austrofil, cittp4 cg Austria stjrnise mart nemultdmiri in Olten10

www.dacoromanica.ro
126 N. A. Constantinescu

(p. 107); al doilea, expedilia turco-munteand a lui Constantin,

revenit la Bucure0i, pentru recuperarea Olteniei, unirea fiind
cerutd de clerul i boleril celor cinci jude/e, admisd de Poartd,
dar ddruitd pe bani de Paya cuceritor (pp. 109-112) se va
pastra insd, acolo, wregimul financiar de supt Nemli 0 sistemul
administra/lei prin ispravniciu (p. 113); al treilea, mdsuri pentru
mobilisarea icirii §I formarea unei garzi nobile in fata altui atac
austriac (pp. 113-5).
Si in Moldova se petrec fapte de sama : pdrdsita de Gil-
gore al II-lea Ghica, tara cade supt ocupatia ruseasca a lui
Miinnich, care atrage de partea lui toatd boierimea, servindu-se
de Cantemire$ti, ca pentru o adevdratd restaurare a dinastiei
indigene' - fralii Cantemir inviard programul din 1711 al un-
chiului lor" -, dar condiliile legdturii lui Constantin cu Rusia erau
mai grele ca acelea din 1711 (pp. 117-120), iar restauralia devine
odioasd prin stoarcerea poclonului" i scenele sdibatece de
pradd ale Ru01or (p. 122). Pacea lasd Moldova cumplit prdclatd,
Tara-Romdneascd tntregità, lar cele doud tronuri pradd patimei
i intrigdriei Voevozilor cu schimbul.

II. Reformele primei ere.

Reforma socialA, realisatd prin mdsuri fiscale de Constantin
Mavrocordat, d. Iorga o pune -, contra opiniei d-lui I. Minea, -
in legdturd cu acliunea filantropicd mai veche, din cele cloud
Idri, i cu s Aritul reformator frances, ale cdrui origini stilt impinse
pdnd la Télémaque al tul Fénelon (p. 129, nota 2) ; ea aduce :
proclamarea pentru intdia oard a libertd/ii Oranilor" in Tara-
Romdneascd, la 1-iu Mart 1746 (p. 145-6) i reglementarea (pp.
149-52), apoi disparitia, pe nesim/ite, a vecindtdtil in Moldova
(cdc( pasagiul din Ienachi Cogalniceanu, citat la p. 150, nu cores-
punde actului din 6 April 1749) i scutirea de dad a clerului,
mIndstirilor si boierilor (p. 129) prin care se constituie juridic
cele &mid clase privilegiate; stabilirea ,lefilor pentru boieril in
func/12, crealia categoriei de 4drani" cldca#, ca n10e noi colo-
n4ti, proveni/i din tdranii 1Atura0", apzap temporar pe mo0ile
marl, tar nu din vecini", ai cdror urma0 se vor confunda insd
In aceastd categorie (pp. 129-31). Mdsurile pornesc din spiritul
:Ale egalitate umand i de filantropie care deosebe0e pe Ma-
vrocordar (p. 137). Se stdruie pu/in asupra motivdrii 0 impre-

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a Rominilor de N. lorga 127

jurarilor politice f i fiscale ce au determinat reformele, precum

au fost, de exemplu, teribilele enzigratii tardnesti de care e vorba
in Xenopol (vol. IX, pp. 82-3). Constantin, cel destoinic de
planuri marl, resista abusurilor la care se dedau Tura negustori
sau Pap vecíni (pp. 138-9).
Noile carp bisericefti tiparíte in Moldova, corespondenta scrlsa
romanefte (pp. 140-2) f í tipariturile din Muntenia supt prea-
grecisatul Mihaí Racovita (p. 144) dovedesc in de ajuns per-
manenta culturii romdnesti in aceasta epoca. Domnia lui loan
al II-lea Ma vrocordat in Moldova inseamna o reactiune a dud
boierefti (pp. 146-7). Dar la atitea nenorocirí ale tímpului,
razboaie fi extorsiuni fiscale , se a dauge dusmania cu Mihaí
Racovita fi rivalítatea cu Grígore Ghica al II-lea a lui Cons-
tantin Mavrocordat, din care resulta dualítatea cu schimbul
intre cei dot veri dufmania (p. 147), dar si din acest rau va
resulta un bine: desele stramutari ale acestor Domní, cari
duceau cu eí o parte din clientela lor", fi, mal ales, prin mu-
tarea ínstitutiilor muntene, creatiunea proprie a luí Constantin-
Voda, s'a ajuns la crearea unei vieti romatzesti unitare" in cele
doua princípate.
La ciclul inoirilor se adauge reforma físcala a imposítelor (p.
134) fl cea administrativa (p. 131), Lar cartea Primelor Reforme"
se incheie cu infatiprea opereí de armonioasa conlucrare intre
Domni fi tara in domeniul scrisuluí fi al ctitoriilor de arta"
(cap. III), incepind cu pretiosul monument líterar Memoriile
luí Neculce", care se analíseaza acum in valoarea literara fi
atitudinea nationalist& dar stapinita de prejudecatile clasel (p.
154). Continuatorli in acest domeniu vor dísparea, fi síngura opera
literara" va fi de acum inainte cartea de biserica, une orí fi de
teologie" (p. 156), care se tiparefte din bielfug. Se continua 0
opera de cladire, de valoare inferioara, dar sustinuta.
III. Luptele contra patrona giului fanariot, iesuit fi a
suzeranitatii apascItoare (cartea a III-a qi a IV-a).
Adevarata dominatie a Fanarului", care pana acum de abía
se formase, incepe dupa 1749, cind, tímp de doua deceníí,
irzitiativa politicd in numírea fi cirmuírea Domnilor va fi luata
de noul elan grecesc al capuchehaíelelor" din Constantinopol
(pp. 152, 161, 167, 170) ; tot clanul tarlgradean, care-fi arogase

www.dacoromanica.ro
128 N. A. Constantinescu

In grup un drept asupra tarilor noastre, acei samsarí de tronuría,

dispunind $í de fnaltul post al terzimaniel (p. 200), delega un
grup de Greci neasimilati (p. 163) ca sfetnicl al Domnului, numití
adesea ministri greci" (pp. 165, 169, 172), boieri grecia, alca-
tuind aid o protipendada de TarigrAdeni" (p. 176). In fruntea
acestor noi facatori de Domní, cari coborisera atít de mult
situatia tarilor romanesti, incit Domnii lí erau vechili" (p. 188),
se aseaza vestitil Stavrachi fi Nicolachi Su fu, carí platira la urma
cu viata, politica lor odloasa. Este un capitol nou in Istoria
Patriel, poate cel mat trist, si trasat in limite precise, pentru
intaia oar& in acTasta sintesa, de la care, pe nedrept, intreaga
epoca numita a Fanariotilor 0-a tras ponosul ; este mult dra-
matism in intrigile prin care rafínatul clan fanaríot triumfa tot-
deauna asupra resistente! nationale", a boierilor de tare, ce i
se opune (p. 171). Acestí represintanti ai traditiel localnice"
(p. 165) se vor grupa in cete", ca acei din Moldova, pentru sal-
varea intereselor sí Influenteí /or, ca o aristocratie aproape
inchisa" (p. 178), ori luindu-sí o capetenie, un bas-boier" (p.
185), cum e Constantin Dudescu, in opositie cu bas-capuche-
halaua", capul grupuluí tarigradean, Stavrachí (p. 177). Resistenta
índigenilor lea forma pribegiei in grup, ca acea strahicita manifes.-
tatie nationala" a boierimii moldovene, fugita in numar de peste
o suta la CAusani, supt Constantin Racovi/a (p. 165), sau a
arzurilor, urmate de judecata capugiului venít in lard, sí a cons-
piratiel sí rascoalei chiar, impotriva Domnilor, epitropisiti de
clanul grecesc. Demnítatea nationala este salvata deci, in acest
tímp de cumplita apasare, prin cele treí rascoale la Iasi sí la
Bucuresti" (titlul capitoluluí respectív), pe care d. N. Jorge le
socoteste o mare dovada de vitalítate romaneasca" (p. 153).
Se urmaresc ízbinzile resistentei nationale, puline $i trecatoare:
gonirea la Tarigrad a Grecilor" din Moldova supt Constantin
Racovita (p. 165), sau impartasirea bolerilor la comuna pradare
a tarii (o. 171), orí delegatia de scurta durata a doi boleti ro-
mini, ale,si de (ara" pe IMO capuchehaiele (p. 173) qi fixarea
unei liste dyne (nafacd) Domnului. Se mai oblin : actul solemn
pentru inlaturarea de la Scaunele arhieresti a Grecilor in 1752"
(p. 176), alungarea prin rascoala a luí Stavrachí din lasi (pp. 180-1),
caderea si zugrumarea luí de Turd, in urma fugií in masa a
taranilor spre Ardeal si peste Dunare (pp. 17-8). Dar ncaderea"

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a Romlnilor de N. ¡oiga 129

01 moartea celuí de-al dollea campion al Fanarului, Nicolachi

Sutu, la 1770, insemna sfir0tul unei epoci, caracterísata 0 de
Cronica moldoveana a lui Ienachí : s'a stins marirea inaltarii
Terzimanid" (p. 200).
Intre alte curíoase manifestari ale vremli se distinge 0 rolul
politic ce capata, ca o urmare a solidarisarit poporuluí cu boieril,
mazilii i rupta0r, un fel de stare a treía" la noi, in calítate
de delegatí ai Tinuturilor, la ridícarea vdccIritului de Constantin
Racovita (p. 175), precum 0 indreptarea lui Ioan Calimah, in lupta
cu boten!, catre toate categoriile de locuitori al Moldovei" (p.
178). Ca singura Domníe de autoritate 0 priinta din toata aceasta
nefericita epoca ni se infatieaza a lui Grígore Ghica al III-lea
(pp. 189-91). Capítolul se incheie cu biruinta elementuluí roma-,
nesc, care lucra solidar intr'o lunga í grea lupta" (p. 221).
fnainte de a se trece la luptele din Ardeal, un bogat capitol
pentru scriitorii rominí ai epocii va intregi ícoana spiritului
public" din aceasta epoca, incepind cu erudita opera a luí Mihai
Cantacuzíno, Istoría Valahieía 0 Genealogia" (pp. 202-6), cu jtb-
dicíosul, dar modestul Ionita Canta din Moldova, urmat de crew.
nica de ciocolu" a lui lenachi Cogalniceanu, care lea partea
/aril contra mini0dlora greci 0 a saracilora contra boierilor,
singurul care lauda masurile lui Constantin Mavrocordat i Gri-
gore al 111-lea Ghíca (pp. 207-12), plus doua cronici grece0i.
Aceia0 vreme ni va da i pe ultimii claditori", cum nume0e
autorul pe ctítorit e pod!, pe intemeletorii de qcoli, ca Grígore
Alexandru Ghica (pp. 217-20), 0 bogata activitate in típarirea
cdrtilor romane01 pe.ntru bíserica.
Lupta ardeleand contra celuilalt patronagiu spiritual, al lesui-
filor, cari volau sa cotropeasca Biserica unit& se purta in aceste
doua decent' cu greutati mad, 0 ea culese destule umilintí (capi-
tolul III). Aid clerul singur" va duce luptele in numele popo-
ruluí inert, fara sa alba macar, ca in trecut, concursul Domnilor
din cele cloud tad (p. 222), ramal cu totul straíni" de napa
romaneasca din Ardeal. Supt Patachí, confusía cu catolícIsmul
lasa joc liber ingerintilor stralne in víata bisericeasca, iar lupta
se incepu, de fapt, numai supt marele loan lnochentie Micu, atit
impotriva tiraníei teologului" iesuít, cit i pentru aplícarea leo--
poldineí a doua", cela ce insemna ca poporul romin sa fie ad-
mis co a patra nape constitutional& Ideia drepturilor ce resPIN

www.dacoromanica.ro
130 N. A. Constantinescu

din antichilatea neamului (p. 234) se rosteste acum pentru intaia

()JIM si va forma dogma generatieí urmatoare. In calea ambelor
revendicari se ridica insa constiinta nationala maghiara" (p. 226),
stapina, atit in Dieta, cit si in Guvernul ungar al tart ; cele cloud
foruri rasping legitima revendícare política formulata de Ino-
chentle, printr'o decisie argumentata ca un fel de declaratie de
razbolu a Ungurilor ca natie politica" (p. 234). Dirzul luptator,
in care se resuma atunci energía romaneasca de peste munti,
era un extraordinar temperament, facut pentru eroica luptaa,
sí nu °data sufletul lui este asamanat cu al luí Mihai Víteazul
(pp. 237, 244), dar se deplinge metoda de lupta cu petitli sí pro-
tocoale", dupa datína tarilor austriace, in care episcopul crescuse
(p. 235). In tripla sa lupta cu Dieta, cu Guvernul si cu teologul
lesuit, Inochenlie nu indrazni sa cheme poporul jignít la rascoala,
dar o miscare taraneasca", stirníta de lerarhía sirbeasca, il im-
pinge totusí la un pas revolutionar : chemarea acelei Adundri
nationale din 1744, compusa din cler, nobíli si. delegati ai Ora-
nilor, spre a li cere sprijinul intr'un moment cind noua
glementare" cu treí zile pe saptamina impingea in serbie si
taranimea pana atuncl libera" (p. 240). Inochentie e chemat la
Viena, si procesul sau pentru rzatie se incepe din acest moment"
(p. 241) ; el dura multi ani, in tímpul refugíuluí sau la Roma
pana dupa moartea urmasului, Petru Pavel Aron, cind batrinul
martir se °feria din nou sa-1 lea povara Bisericii (p. 254). In tot
acest timp ierarhía neuni(ilor este ínexistenta, lasInd cimp liber
celel sirbesti, careía un privilegiu imperial ii daruia Aradul,
Buda si Mahiclul (p. 249) ; ea-sí intindea ambilla pana la
Brasov si provoca o miscare taraneasca prin Sirbul Visarion (p.
240). Se cauta pretutíndeni spiritul poporului, in agitatía Bi-
horenilor ortodocsí, cari cer epíscop (p. 229), in miscarea orto-,
doxa a luí Pluariu (Molnar) si Sofronie (p. 251) si, cu multa
staruinta a autorului, cele mal marunte leggturi intre frati, peste
hotarul carpatin, pentru ca, din fuga luí loan de Baldovín sl a
luí Sofronie, cel doi unit!, in Muntenia, si din felícitarea intre
doi eplscopi, semne mid pentru fenomene marl sa se
conchida ca : peste granitile de tara si de confesiuni, unitatea
morald romdneascd se trudia sa se reface` (pp. 251-2) Neamul
deci este cautat de marele gindítor al Istorki si descoperít ca o
mare realítate, lar ca institutie fundamentala satul, care, ca sí

www.dacoromanica.ro
 Nona Istorie a Rominitor de N. iorga 131

neamul, sta de-asupra confeslunilor (p. 251), vi* spirltuala

~ata flind in Biserica.
Cea de-a treía lupta o va da boierímea celor doua tari pe
cale diplomada, la sfirsítul epocii, in cursul razboiulul ruso-turc
de cinci.ani (1769-74), aruncindu-se in bralele Rusiel pentru
o noua viala nationakr (Cartea a 1V-a). Ne aflann, hotarit, la una
din cele maí importante cotíturi in evolqa spiritului romanesc.
Pentru intaia oara ni se acata boierímea Intreaga avind o sin-
gura atitudine sí boierii ambelor lari in aceia0 tabara politica :
acela umbrita de steagul imparapei ortodoxe, care fagaduia
mintuirea de jug. Se descopar firele spionagiului rus pregatitor
de rascoala pentru noul panslavism" cu masca ortodoxa bizan-
tina, prin proclama/H. Clerul nostru era alaturi de boieri in
margenile programului ortodox si slavonesc al Imparatiel Rusiei"
(p. 264), si se releva importantul rol jucat de cei doi Cantacuzini :
Pirvu si Mihai, sí de spionul Carazin ; poporul se manifesta atit
prin ridícarea in masa a Bucurestenilor, din Novembre 1769,
dar mal ales prín cetele de volintiria, cari activeaza in fruntea
cqtilor rusestí, se numeste i polcul de husari rominí" (p. 277)
Fusa in adevarata lumina istorica de d. N. lorga, colaborarea
aceasta s'ar putea numi, dupa cea din 1711, al doilea razbolu
ruso-romíno-turc.
Paralel cu actiunea de simpatie sí asisten/A militara se porni
una din cele mai importante ac/iuní diplomatice, in care Mun-
tenii se gäsesc pentru intdia# dald aldturi de Moldoveni, in aceiasi
actiune política" ; se descrie deputalía comuna (pp. 265-74), cu
program destul de complicat in maruntisurí, privind interesele de
clasa ( priveleghiurile" boierilor, la Munteni, interesele negus-
torílor sí vaduvelor de boleri, la Moldoveni), dar lipsit de con-
ceptie política, ni se spune, cerind o autonomie arlstocratica
fara Domn, inecata de nstapinirea Rusiei" ; el mai cuprinde silinta
de a eluda reforma luí Mavrocordat, dar sí retrocedarea raielelor.
Noile planuri rusestí de organisare unitara, dada, a tarilor
ro mine, stirnite de tratatul secret austro-turc, cum si de pro-
blema polona, trec pe planul intaiu 1, intr'o patrunzatoare analisa
a diverselor propunerí sí proiecte, ni se desvaluie oríginea, de
mult dovedita de autor, a patríoticei nascociri a capitula/Mora
noastre cu Poarta, intemelata pe o suggestie a lui Grigore al
Ill-lea Ghica i pe o traditie raoldoveana, la cronicarli de la

www.dacoromanica.ro
132 N. A. Constantinescil

sfirsitul secolului al XVII-lea, a supunerii de buna vole, extinsa

acum sí asupra Munteníei (p. 280) ; ca autor al ticluiril actelor de
inchinare atribuite luí Mírcea 1 Laiota d. N. Iorga a propus pe
invatatul boier Ienachita Vacarescu, ipotesa temeinic sprijíníta
(p. 281). Dar intreaga actíune e pusa de autor in legatura cu
un fenomen mult mai important : o schimbare de constiinta,
ideologia pravoslavnica in lumea noastra politic5 (pp. 264-5).
La tratatívele din Focsaní, se preciseaza forma pe care o doresc
boleril pe viitor" reconfortanta relevare : ei nu cereau stapinirea
ruseasca de fapt, ci independenfa supt o garanfie europeancl" (p.
283), stabilind rolul jucat acolo de principalii factor! politici al
tarii, folosind pretíosul raport din ,Genealogia luí Mihail Canta-
cuzino i, tot dupa acesta, contínuarea cam pardel rusgti qi a tra-
tativelor urmatoare, in care apar : ideía tailor unite" ca ducat
polon, a Daciei, exprimata intaía oara pe teren politic de al nostri :
Dachia faimoasa, cea in timpuri strasnica biruítoare a Ro-
1

marillor, Bízantínilor i Turcilor", dar sí ¡deja originii romane :

colonli Romanílor" (p. 286). Tnfaptuirea se izbí mal intaiu de
Viena, ostila unui organism independent" al principatelor (p. 278).
Din toate silintile diplomatice, produs al noii orientari a
conOintii romanesti, observate de d. N. Iorga, s'a oblinut in
tratatul din 1774 o noud situafie politica : revenirea tarilor la
starea de pe timpul luí Mohammed al IV-lea. Lichidarea pro-
blemelor puse de rascoala tarilor contra Portii, pe larg (pp.
288-92), cu noile arzurí la Sultan, cerind Domni electivi, dar
pe viafd, lar marea pornire pentru libertale i pentru ortodoxie
se incheia, in Februar 1775, cu inscaunarea noilor Domni, puind-
cap& unuí intreg program de tnviere nafionalc1", dar si neferici-
tului ideal de anexare la Rusla (p. 295).
Tratatul secret austro-turc din 1771 adusese, pe linga preci-
sarea atitudinii Rusieí fata de noi, cum s'a aratat, i la Austríeci,
ideia drumului prin Moldova, care va duce la ,usurparea asa.-
numitei Bucovine" (p. 280), care se infatíseaza in zece pagini
(pp. 295-305), la acest sfirsit de capitol. Aflarn cà raptul se da-
torete lui losif al II-lea, autorul actului ínfam de a fi smuls,
prín coruptie, unui allat, de la care se primíse o plaid pentru
concurs militar, o intreaga provincle, presintata intr'o lumina
falsa l ingramadind bacsísurile" (p. 297). Trísta operatie s'a
vornís cu ajutorul generalilor rusi, cart au vindut" Curtí! din

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Rominilor de N. lorga 138

Viena drumul", cu al Grecilor : dragomanul Moruzi (p. 299) 0

Iacovachi Rizo, al comisarului turc, care-0 lua bac0011, dar, mal
corect decit Grecii, denunta irqelaclunea 0 minciuna" austriaca
(p. 304). In spiritul iosefin se va crea Bucovina" austriaca (p. 305).
IV. A doua era a Reformelor.
Ultima carte din volum descopere continuarea spiritului re-
formator in /ark libere, prim Domni, insa acum i cu o colabo-
rare boiereasccl, qi, in acela0 timp, crearea corutiinfii romane#1, nu
numai In Ardeal, ap cum se tia pana azI, ci, concomitent, in
Wile libere. De ambele laturf ale Carpatilor se va na§te apoi
noul spirit revolutionar", pregatind o notia epoca.
La ideia romana", moOenita de la generatia precedenta, tine-
retul blajean 0 cel ardelean in genere adauge acum puternica
influenta a iluminismului raspindit de Iosif al II-lea prin adEni-
nistratie, armata, tipar qi qcolile supra-confesionale. Aceasta noua
directie se urmare0e la corifeii ardelení", infatipli aici, in lega-
turile lor cm mediul catolic i erudit de la Viena ;i cu mediul
ardelean de acasa, de la blindul Sibiian" Samuil Mu:, intrat in
rindul eruditilor de caracter international" din Viena, - cu marea
opera a revisuirii Bibliei, dupa cea munteana din 1688" (p. 314),
la focosul flu de boier fagarapan Gh. $incal, care cu lacomie
sorbise studii superloare" la Roma, impreuna cu Petru Maior.
Se descopar qi la el legaturile cu eruditii timpului, - Cronica
dupa planul lui Muratori, - prefata Gramaticii din 1780, egala cu
un manifest contra slavonismului" , dind programul unel
vieti intregi" de munca pentru neamul romanesc de pretutindeni,
cu alcatuirea de manuale, organisarea qi conducerea celor 300
de ;colt de noul tip oficial". Alaturi, Petru Maior, care va porni
o activitate de scrlitor de caracter meted revolutionar".
Dar spirltul european, 0 aceasta este marea noutate a cartii
a VI-a , nu se va opri la Carpati, i nici nu se va margeni la
actiunea singurateca a unor Domni, in Principate. Dovada ca
el patrunsese in elita carturarilor pe la 1770 ni-o da revelatia
concepfiei nafionale a lui Chesarfe de Rimnic, din prefata Mineelor
sale pe Octombre §i Novembre, 0 concepfia $tiinfificei a luí
Amfilohie de Hotin; adincile analise consacrate lor vor schíraba
hotarit falsa lumina supt care e vazut de obiceiu secolul al
XVIII-lea in Wile romine, cei doi parinti ai Biserícii romane01

www.dacoromanica.ro
134 N. A. Constantinescu

luind locul de onoare cuvenit, aldturi de corifeii ardeleni. Din

obipuita activitate de tipdrituri biserice0i (pp. 321-2) ale tim-
pului, urmdritd migalos ca totdeauna, rdsare proeminenta cuge-
tarea lut Chesarie de Rtmnic, spirit nou, care se desface de co-
munitatea cu slavonismul 0 se tidied-. spre concepfia nafionald
sprijinitd pe istorie" ; el resultd din analisa prefetelor pline de
Wei Invletoare de con0iintd ce nu se deosebesc intru nimic"
de ale corifeilor ardeleni (p. 523). Chesarie insu0 trage toate
consecintile prerogativelor noi din tratatul de la 1774, crezind
in era noud a rea§ezdrii patriei in vechile privileghiuri 0 obi-
ceaiuri m (p. 324).
Atexandru Ipsilanti se inaltd cu mult de-asupra contimpora-
nilor din cele doud tdri : una din cele mai nobile figuri pe care
noua grecitate le-a ddruit tdrilor romine" (in volumul al VIII-lea,
pp. 185.-6). Stdpinità de filosofia timpului, - se arata oposifia ei
fa td de noul spirit national din Ora, - Domnía lui incepe ca a unui
creator de epoca noud, potrivit prevederilor tratatului, 0 se in-
treprind trei serif de reforme : a mdndstiritor, prin actul din 1776,
(pp. 527-9) influentatd de noul spirit iosefina , care ddruise, in
Bucovina, organisarea fondului religionar" (p. 329) ; a judecdfii,
orindulte pentru intiia oard in trei instare, , departamenturi" (p.
550), supt influenta francesa i italiana; apoi a colilor (pp. 330,-2),
cu marea qcoalà bucurepeand in patru cicluri de cite trei aní,
destinatd tuturor claselor afard de Oran', 0 condusd de epitropi,
ca i a lui Grlgore Ohica din Ia0.
Dar, intre dorinta boierilor din ambele tart pentru Domnia pe
viatd (p. 352) qi refusul Portii de a executa toate punctele tra-
tatului de pace" (p. 334), - mai ales forta viesparului afurisit de
Grecime geloasd i intrigantd din Constantinopol , tronurile
vrednicilor Domni se cldtinard o clip; Ipsilanti izbuti insd a fi
confirmat, dar tronul lul Grigore Ghica, de-asupra unui vulcan
de urd a boierilor, Mitropolitul flind cu el, din causa unei
clientele grece0i... de ultima clase a Domnului, se zguduie (pp.
337-8). 0 noud lumind se dd imprejurdrilor create de tratat;
decretul de mazilie emis in secret, prin biruinta lui Costachi
Moruzi, la 11 Octombre, cela ce insemna cd Ghica, fiind Domn
pe viatd, trebuia suprimat (p. 339). Acest teribil act de singe-
roasd samavolnicie" (p. 341), adinc ¡ignitor pentru o Ord in-
treage, dar cu complicitatea boierilor, cari uitau demnitatea

www.dacoromanica.ro
 Noun istorle a Rominilor de N. liga 135

ce manifestasera asa de frumos in ultimii cind aní", nu clinti

pe nimeni la un protest. Se noteazA atitudinea miserabila a di-
plomatiei rusestí", care nu fAcu cas de uciderea Domnului, nici
de Impune rea fostului Mare Dragoman, prín cAlcarea tratatului
care cerca alegerea de lard (p. 342).
Ina o legendd se distruge : aceia cd Austria ar purta vina
pentru martiriul luí Grígore al I11-lea Ghíca, ea aruncindu-se in
sama dusmanílor lui, boterii din Ora si doi Fanarioti, apoi colegul
din Bucuresti, unit cu Marele Dragoman, care si lud locul, Con-
stantin Moruzí. Sensul crime din 1777 ni aduce si alta con-
clusle : Rominii erau lasa/i din nou in sama lor si a luí Dum-
nezeu", vAzind cd Tarul nu obliga Poarta la respectul tratatelor
(p. 342). Din neferícíre boleti! n'au tras consecintile care se ím-
puneau printr'o indirjitd resisten, chiar armatO, 0 èra NAM des-
chísd prin pacea din 1774 va face loc unei epoci mat triste decit
aceía precedenta.
Volumul se inchele cu inAltatoare rindurl de congiinfà nafio-
naM din prefetele Mineelor urmAtoare ale luí Chesarie (pp. 342-6),
care anticipeazd chiar ideile corifellor ardeleni, sí cu anuntarea
colectlei de legi : Codul lui Ipsilanti, íesit »din conlurrarea Dom-
nului cu boierii 0 cu sfdtuitorii lui strAiní din Apus", - sint sd a
dreptuluí romdnesc, a celui bizantín sí a idellor filosofice.
*

Ar fi greu sa resumdm in citeva rinduri transformarea fun-

damentald a concepliilor istorice dominante in istoriografia
noastrd privítor la aceastd epocd. Din tot ceid ce am relevat mai
sus vom reamintí numaí citeva Hull principale : Monarhia, crea-
tie a secoluluí precedent, nu dispare, el tea diferite infatisAri no':
bizantino-otomana si reformatoare, prin puternica personalítate
a luí Nicolae Mavrocordat, restauratie brincoveneasce, in ar-
monie cu bolerimea tdrii, supt loctiitorul Ioan-Vodd" si chiar
supt Constantin Mavrocordat, marele reformator. Compromisa
prin dualitatea cu schimbul" la trel ani, Domnia decade si se
eclipseaza supt patronagiul elicit tarigrOdene" a terzímanilor,
conduse de un bas-terziman din Fanar, in tímp de doua decenií,
care se pot considera ca o adevAratà epocd fanariota a ; sea-
patd de acest jug in ajunul razbolului, ea cal:AM un nou pre-
tigiu cu noii Domni reformatori, instalati pe via/V, ca ince-.
Wort de ell noud.

www.dacoromanica.ro
136 N. A. Constantinescu

Opositla dintre autohtoni §i otraini", care nu e un fenomen

nou, cl aparuse de la inceputul secoluluí precedent, nu ince-
teaza acum ; boierímea, judecata in genere, nu este laqa, nu
desarmeaza, cl ea continua sa represinta ínteresele tarn, dar mai
ales drepturile ei de clasd la cirmuírea el. Ea ramine princípalul
factor politic, in lupta cu monarhul strain (Nicolae-Voda) 0-1
bíruie, la urma, nationalisind Ainastia" luí, dar va fi invínsa
de clica tarigradeanag, conclusa de eel doí terzimani. Incurajata
de razboiul rusesc, ea se va ridica unaním, printeo actítine mi-
litara i diplomatic& de §i ii lípsia omul de geniu care s'o con-
due& impotriva jugului suzeranítath apasatoare.
Dar cel mal de sama fenomen al epocii este acela al formarii
conAinfii romarwti in elita culta de ambele p&p ale Carpatilor
supt razele iluminismuluí" european din secolul al XVIII-lea, ca
un al doilea fenomen, dupa acela al operei de reforme explicate
prin spirítul de sintesa format in tarile romane0.

www.dacoromanica.ro
 VIII.

Revolutionarii.
Volumul imbratiseaza epoca pregdtirii i agitatiei revolutionare
la Romini, al carii inceput e descoperit de autor cu o jumatate
de secol mal de timpuriu de cum o socotiam, din chiar deceniul
Revolutiel americane, si dovedit atit prin revolutia lui Horea, cit
O prin caracteristice simptome contimporane in Principate ; ele
apar aici pe la 1777, cind ideia reformei umanitare cedeaza
spiritului revolutionar, O tin pina la 1848, cind, °data co ultima
lor manifestare, se pune hotarit pe planul intiiu ¡deja ilnirii, care
determina o alta epoca. Volumul se Imparte in patru carti,
primele doua privind deceniul anterior madi Revolutii, a treia
timpul de atingeri a societatii romanepi cu acest fen,omen frances
precum si evolutia política si spirituala a Rominilor pana la
1821, lar a patra trateaza atingerea i participarea Rominilor la
revolutiile Sud-Estului, de la 1821 la 1848.
L Spiritul revolutionar si miscdrile produse
de el 1nainte de 1789.
Primele tendinte revoluflonare" le descopere d. N. lorga
in agitatia boierilor, cu simpatii mari in popor, pornita la 1778,
contra proaspk venitului Fanariot Constantin Moruzi, in Mol-
dova ; ele pornesc din francmasonerie, care-0 avea adepti intre
boieri si chiar in clerul inalt. Manolachi Bogdan i Ionita Cuza,
cei mai capabili de actiune dintre boierii Moldovei" (p. 7),
apar deci ca primii martiri ai ideii revolutionare la Romini. Fuga
beizadelelor lui Alexandru Ipsilanti ar fi provocata tot de acelqi
spirit nou (pp. 9-10). Clausa Domniei pe viata din 1774 e de-
finitiv calcata O Lata de Tara-aomaneasca prin exilarea meri-
10

www.dacoromanica.ro
138 N. A. Constantinescu

towlui reformator Alexandru Ipsilantí, tronurile revenind la

nefericita sltuatie d'inaintea razbolului, din causa miserabilei
lupte dintre Fanarloti (p. 11). Dar decadenta politica nu va
aduce incetinirea activitatii culturale, in spirit nou ; se vede in
ea tendinta de a se crea o biblioteca de lucrari teologice...
In Ia0, in romane0e", cu nuanta laicisanta 1 practica" (pp.
12-13, 15); curentul acesta va infiinta i o tipografie de tendintd
nationala greceascam (p. 15). Nou1 spirit apusean se mai afirma
in lirica §I in gramatica luí Ienachita Vacarescu, bolerul de
larga cetire" (pp. 16-18).
De la inceputul epocii chiar, se distinge curentul spre Viena"
(p. 19), in care peste legaturi materiale se simte prestigiul 0
actiunea tul Iosif al II-lea, care devine 0 pentru Romini, mal
ales pentru acel de supt coroana lui , marele reformator" (p.
20). Pe aceasta linie se surprinde tagaduirea prerogatívelor
papale, in spirit iosefin, la carturarul unit Petru Maior ; apoi
zgomotul furtunos al multimilor in plina mirare revolutionara"
(p 22) preceda deslantuirea rdscoalei lui Horea, infatipta pe
larg in toate legaturile i amplitudlnea el (pp. 22-3). Provocati
'de not jignirl, iobagii se rasculau, convin0 ca Imparatul e
contra iobagieía (p. 23), a el cunoape 0 compatime0e soarta
for. Taranimea in genere ajunsese a gindi laic 0 incepuse a
lucra militar", prin regimul graniceresc. Se circumscrie teritoriul
rascoalei in partea cu cele mai vechi biserici... cu amintirea
unel stravechl autonomii supt popi i protopopl" (p. 25). Dar
vladicil §i carturaril ramin surzi 0 mutt in 1784, afara de Da,-
rabant de la Oradea, care cerea colegilor intelegere pentru
fericirea neamului" (p. 26).
Raspingind multe presupuse inspiratii straine in pornirea ras-
coalei, d. N. Iorga smulge din fioroasa, mareata 0 dureroasa
legendaa adevarul... simplu" al acesteí jacquerii romane0i",
dar gasindu-i asamanari cu revolutia americana; se citeazi din
documentele ardelene, editate de d-sa, cu rasplata contra no-
bilimiiu care oprise recrutarea in masa ; se arata extinderea
revolutiei, in care insa e greu s5 se fixeze o ordlne de lupta,
un plan §i, in acestea, rolul luí Home (p 30); se da portretul
real al acestuia (pp. 30-31), cu ultima luí nadejde la Imparatul,
care se face dovada ca fu »de o desavirlita indiferenta fata de
O mirare popular& al cad' crunt caracter putea servi..., spec-tine(

www.dacoromanica.ro
 Noua ¡atore a RomInilor de N. forge 139

pe privileglatii dusmani al oricarii reforme" ; interesanta corn-

paratla cu Mihai la Mirlslau, retras si el ca Horea in fata steep-
gului imperial (p. 32). Miscarea taraneasca n'a influentat masurile
fui Iosif al II-lea in chestía libertatii taranilor ; dupa ea urma
lima o serie de masuri utile pentru cultura si buna cirmuire a
poporului de jos.
Cartea a II-a pune chestiunea libertatii romane$ti tnaintea
Europei", Rusia dorind si vada mal bine Independente" /Arlie
noastre decit si le vada austriece" (p. 37). Dar ambele Imperil,
cu toata divergenta dintre intentille lor, se vor intelege in forma
ca qi astazi, in 1939, pentru anumite revendicari comune, spre
a porni la razboiu cu Poarta, la treí luni dupa sfidarea de la
Cherson. In primeiclioasa amenintare cu disparitia definitiva a
Statelor romanesti din partea Imperiilor, intelese acum asupra pra-
zii, nu expunerea operatillor militare va da materie acestel cart',
el actiunea foarte energica a lui Mavrogheni, un Morosini gre-
cisat" (p. 52) cu insusirl de organisator qi de razboinic pe care
nu i le poate tagAdui" nimeni (p. 43), si ideile, uimitor de con-
timporane, profeticè chlar, ale until loan Cantacuzino, care salvau
mindria si interesul natiunii, fiecare in genul sau, in toropea/a sí
lipsa de constiinta a clasei conducatoare. Ni se arata cum Alexandru
Ipsilanti din Iasi se apleca indata spre Austriacl (p. 44), impins
de enormele cereri turcesti ; ambele tari cereau ocupatia austriaca,
spre a le feri de pustiirea razbolului (p. 47), dar dictatura sal--
bateca a lui Mavrogheni" pune la respect pe boierii munteni,
si el 1st mentine principatul, in timp ce Moldova, cu Domn cu tot,
se lasa ocupata de o slaba oaste austriaca. Energla lui Mavro-
gheni facu pe Turci sa-i Incredinteze si tronul Moldovei, rea,-
lisindu se unlrea militara a celor doua tari" , pe tirnpul razbolului.
Se desvalule o stupida conducere a frontului austro-rus (p. 56);
cele doua osti erau gata si se incalere, dar se inteleg a imparti
Moldova pe linia Siretiului (p. 58). Cooperatia militara ínlesni
biruinta luí Suvorov la Minnie, dupa care inceta colaborarea
din nou. Printul Coburg ocupa Bucurestii, ca guvernator, avind
un Divan si cerind supunerea absoluta cu juramint", dar bole-
rimea admite pe Leopold al II-lea numai ca protector, afirmind
puternic privilegiile tarii... pentru blnele de obste" (p. 64). Dintre
boten se malta distinsa figura a lui loan Cantacuzino, care trata
Cu boierii moldoveni unirea,intr'un Stat crestin mare si puternic"

www.dacoromanica.ro
140 N. A. Constantinescu

Cu un Domn ales in frunte (p. 65), pe cind in Moldova Potemchin

apare, in 1789, ca stapin" 1 ca viitorul Suveran al celor cloud
tari reunite intr'o noua Dacie", facindu-se chiar pregatiri (u. 66).
Dupa armistitiul din Reichenbach apare loan Cantacuzino cu
un mernoriu, cerind ca, Rominii fiind o natie", sa vie, peste
cu raielele, un Domn ales" de catre o
;era, intregíta chiar
Adunare Nationala de toate cele trei Start", - prima imítale
directa a Revolutiei francese la nol (la 1790); se mal cerca pro-
tectia Rusiei 1 Austriei, neutralitatea §i oaste national& Era
evident glasul altel epoci" (p. 70), subliniaza autoruh
II. Supt revolufie (cartea a III-a).
Primele atinge í ale societatii romane0i cu revolutia euro-
peana" se fac prin cetlri din ziare 0 de carti... prin secretarii
0 preceptoril de pe linga Domnía, in ce prive0e Principatele,
0 tot ap in Ardeal, unde e mal puternica influenta intinseí
diaspore macedo-romine. Ni se da primul capitol sintetic de
rede0eptare nationala a acestel viguroase ramuri a poporului
romin, care a dat multi oamení de sama, pana la Rhigas din
Ve1e0ia, autorul imnuluí de libertate, ímitat dupa Marseillesa"
(p. 82) dar pentru o alta causa, straina de neamul sau.
Miparea spiritelor in Ardealul romanesc (cap. II) se produce
intr'o vibratle comuna, pe de-asupra celor doua confesiuni,
carturarií fiind in stare a urni in lupia pentru drepturile natiouale
pe toti vladicii i ea se pregatia, supt regimul lui Leopold al II-lea,
care, mai pornit decit fratele sau, in contra oligarhiei maghlare",
lua masuri pentru revolutia de sus, la care trebuía sa participe
0 burghesiírn (p. 83). Se da analisa punctelor din programul
romanesc ardelean, cupríns in scrisori particulare, ca §i in car-
tícica de implorare" (Supplex libellus), aratIndu-se eft se gre-
mte numind-o astfel (p. 87), ea fiind de fapt o afirmare de
drepturi ale intregií natii valahice din Ardeal" (p. 92), alcatuita
in numele tuturor Rominilor de supt sceptrul habsburgie (p.
87), cari se cer constituiti intr'un civicus status" ; se cerca
0 egalitatea Cu celelalte popoare, fart deosebire de clase, cu
Soborul, Adunarea lor NationalP deosebita (p. 88).
Adunarea Nationala a clerului de ambele confesiuni" se 0
tine in 1792, dictata de spiritul revolutionara; ambií vladíci din
Ardeal, cQntra vointil lor, sint triply la Viena, ca deputatii State..

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romindor de N. Iorga 141

lor Generale de la V ersailles cu vre-o doi ani in urmr, spre a

spune dorintile infocate ale intreguluí neam" (p. 91). PAcat a
Impdratul moare inainte de aii face revolutla ; supt urmasul
luí, tot in sens revolutionar' Rominit se vor adresa la opinia
publicA" (p. 92). Se aratd sl pretioase legAturi co Principatele in
acel timp de lupta ardeleanA (p. 93).
Anil de rdzboiu purtat de Impdrape cu Revolutia francesO
furA sterpí pentru desvoltarea ideilor noi in Ardeal", in ¡d'ara
de tipArituri btserlcesti orl populare (pp. 95-8) si de indrOznetul
protect de spirít revolutionar" al Societqii filosofefli (p. 98) ; pe
ciad bOtrinit corifei Micu si Slacai erau infrinti de monarhul
din Blaj", apar tineri ca Iorgovíci, trecut sí prIn Parisul re-,
volutionar (p. 101).
Intr'un larg capitol (al III-lea) se imbrAtiseazA intreagO viata
política, religloasd sí culturald in Principate, omitindu-se de astO
datd intrígile Fanaruluí, cu desele schimbOri de tron intre 1792
si 1799, pentru a se prinde firele intallor patrundell ale spiritu-
luí revolutionar" la noi. De si Mihail Sutu n'avea intelegere
pentru ideile noi" (p. 104) la Bucuresti, supt influenta lut Iacov
Stamate, care imbinO cele doua herburí, doy( dind si o constiintO
romana, noua Domníe moldoveana a lui Sutu cauta sa aibd un
sens reformator" (p. 108) ; actiunea culturala se lAtia peste ho-
tarul raielelor cu luarile lui Amfilohie de Hotin (pp. 109-111),
ba chiar peste Nistru, la DubOsarí sí Mohilau (p. 107), dar se
noteazd nemultOmiri característice din partea boit rimii Unen."
,contra luí Sutu (p. 115). Un spírit european", dar nu revolutio-
nar, izbucneste, mal ales in Nluntenia, din Prefata Triodului lui
Grígore Rimniceanul, din care se extrag splendide pasagii de
lubire a naturii (pp. 112-5) dar sí din atitudínea cronicarilor
mdrunti (p. 118) ; se analiseazd spiritul ne-boicruluí Dionísie
Eclesiarhul (pp. 118-20).
Este epoca patrunderil la noi a factorilor Revolutlei francese,
ca agentí sau consulí aí Republicii, pe timpul cind Scaunul era
ocupat de Alexandru-Vodd francofilul", Moruzí (pp. 118,121), dar
spiritul revolutionar pAtrundea acum si prín elementele refu-
giate aíci din Polonia miscarilor revolutíonare" (pp. 122-4).
Turcia insasi tinde a se transforma prín reforrnele revolu-
tionare" ale luí Selím al II-lea sí linfa DunArii turcesti, prin
miscarea autonomistO a lui Pasvantoglu din Vidín, a cdrui
asceasiune se urmOreste in deosebt prin spusele Eclesiarhului

www.dacoromanica.ro
142 N. A. Constantinescu

(pp. 125-7). Socotind si pe celalt Bonaparte', cum ii zíce au-

torul lui All-Pafa din Ianina 0 pe ceilalli data de pe Dunare,
autonomi, èra revolutiei orientale" se trt zia supt influcnta ce-
leilante, care tot mai mutt se apropia, din doua p&p, spre
hotarele turcepi" (p. 129). Se trece rapede asupra lui Hangerli,
omul Capudanului, ambli insarcinati de a o inabu0, prin care
se redeschide salbateca era a extorsiunilor, o cumplita executie
a locuitorilor" (p. 129). Dar intriga fanaríota, adaosa la nemul-
tamirea unei tarl, care de mult nu mai fusese tratata astfel",
aduse executia celui care de sigur nu meríta compatimirea
noastra. Stapinul pagin al coltului romanesc al Crain(' l domn
al Dunarii, Pasvantoglu, din care Bulgaril ar vol si faca un
protagonist al mi§carii lor de trezíre nationala, cum rcsulta din
studiul d-nei Theophilowa, asupra caruia cel ce semneaza
aceasta dare de sama a publicat, in Revue Historique du Sud-Est
Europeen, n-le 7-9, 1939, o sama de consideratii noi, privind
caracterul m4car1i, Pasvantoglu, deci, ni se infatiseaza ca biruitor ;
Oltenia este la discretia luí, orqele ruinate l pradate Wile
noastre nu mai eran guvernate" in cursul acestei razmerite din
Imperiul Otoman, lar Panarlotii ce se strecoara pe tronurí dura
1799 sint nurnai fantome ale unei autoritati dispärute" (p. 133).
stiri privind mirarile publice nu lipsesc in acest timp : sint
semnalate, in treacat : o jalba la Sultan pentru privilegii i o
plingere a bolerilor catre Tar (pp. 133-5), ce:re intervine in favoarea
cereril adresate Portii, l astfel s'a dat hatiprifuHarta din 1802,
cu insemnatatea unei adevarate Constitufii a tarilor romane0i,
potrivit cu dorintile aratate de dinsele inse0" (p. 136): Domnia
pe apte ant i cu preferirea pamintenilor la bolerie. Acesta era
anul aparenteí pacificari generale a Europei prin pacea franco-
englesa de la Amiens", pe cind, la noi, Constantin Ipsilanti 0 Ale-
xandru Moruzi incep mai lungi Domnii", ca o consecinta a starilor
europene : Tot ce se petrece in tarile romane01 era in functiune
de acea situatie internaticnala care evolua pe liniile trase de
Revolulia francesa" (pp. 138-9) ; se fixeaza astfel necontenita
legatura a gindului i faptei romane0i de marile Ilnii ale vietli
europene.
Crearea crezului roman prin culturd.
Un larg capitol cultural (al IV-lea) ni infall eaza crearea crezu,..
lui roman", ie0t din marea framintare de idei a acestui sfirlit de

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a Rorntrillor de N. lorga 143

secol luminat, prin contributia celar trei marl tinuturi de viata

politica §i cultural: Muntenia, Moldova 0 Transilvania. Alutat
de un boier format in Apus", Mitropolitul lacov intocmi ra-
porul pentru reorganisarea invatamintuluia, inspirat de ideile
revolutionare", astfel ca Academia, coala cu tctul nova, de cea
mal nobila inspiratieg, domina in Moldova (p. 142), addogindu-se
0 spirítul de carturade mistica" al nouluí Mitropolit Veniamin,
a carui uriap vointa se dovedia in ímposanta lucrare Vietíle
Sfintilor", pe care el o dedica intreguluí neam ruminesc" (pp.
144-6), sau romanesca, cum se scrie in al doilea volum. Cali
populare se tiparesc (pp. 148-9), i altele de teologie, in Ardeal, dar
se remarca fenomenul centralistirii activitatil culturale romane0i
la Buda, unde ,vor merge, nu numaí frunta0i intelectualitatii din
acele par' (ardelene)..., plecati de la Sibiiu i Brapv, ci chiar
oameni din tdrile libere" (p. 151). Actiunea culturala la Buda,
la inceputul noului secol, ,guvernarea literara" acolo a luí Petru
Maior, aparitia tirzie, , dupd o grea gestatie", a Lexiconului din
Buda (pp. 163, 172), cultura istoría in tot felul de istorii po-
pulare, poruind de la originea romand, venirea acolo a lui Molnar,
cu a lui Istorie Universala, a lui Tichindeal, luptind aprig pentru
a deslace pe ai sal de Sirbi (p. 153), ni dau un tablou aproape
ignorat al puternicei mipari culturale romane0I de la inceputul
redereptaril; el se completeaza cu sillntele de trezire nationald
pan carte, in Banatul Timipna (pp. 154.-5).
Noul spirit insa va triumfa cu indrazneala in alcdtuirea Anale-
lor lui Sincai, incepute la 1795, nu ca o expunere completa, cl
ca o opera de eruditie i de polemica" (p. 156), grabita fiind de
volumele privitoare la noi, de o remarcabild precislune 0 de
un vast orizont cultural", ale luí J. Chr. Engel (p. 156) ; dar in-
flacarata scriere" a lui Sincai, conceputa in vechiul spirit erudit al
secolului al XVIII-lea, menita a fi tradusd qi in 1atine0e, - qi, pentru
izvoare, d N. Iorga socote0e ca nu e tirziu a se realísa chiar astdzi, -
n'avu norocul de a vedea lumina pana tirziu, in vremea Unirii"
(p. 157). Tot din Buda, unde era corector la tipografia pentru
Romini, Sincai, prin scrierile sale 0 ale altorag, I0 facu datoria
de lupta §i propaganda" : se remarca §i cuno0inta luí despre acea
vasta diaspora macedo-romina (p. 157). Tot acolo Clain va da,
in Calendar, ,cu toata patrunderea critice, o Istorie populara
4 Rominilor" (p. 160), lar, dupd 1809, actiunea culturala din Buda

www.dacoromanica.ro
144 N. A. Constantinescu

va avea timp de doisprezece ani ca fruntas pe Petru Maior, a carui

rodnica si apriga lupta nationala se descrie in sase pagíni pline
de vigoare. Cele doua Istorii date de el formeaza o pledoarie,
o aparare de drepturi (p. 165), care nicalri, la ceilalti apostoli
ardelení ai unui nou nationalism", nu se infgtiseaza asa de
completa o cu asa de multe calitati utile (p. 166). Polemice
stirnita $i aprlg sustinuta fu continuata chfar dupa moartea luí
de un Bojinca (p. 169). In timp ce Viena insasi atrage pentru
tiparituri boleri st decid din Muntenia, la Buda se incoroneaza
activitatea culturala cu o serie de típarituri bisericesti.

Doma capítole (V si VI) redau istoria politica si prefacerea

adinca a starii de spirit a tarilor noastre intre 1804 si 1821, supt
'afluente spiritului frances napoleonian. Se ince pe cu legaturile
ce se infiripeaza cu miscarea sirbeasca, pornita ca un covent
traco-iliric", fara sefi clerici, dar in colaborare co fratii lor din
Austria, cari se bucurau de o autonomie vrednica de invidiat",
incalcind de trei generan' asupra Rominilor (p. 176). Ambii Domní
din Principate infra in legaturi cu Adunarea Sirbilor, si se fixeeza
positia Rusiei, Austriel si a luí Napoleon ; atitudínea acestufa
fata de Principate evoluiaza de la hiela cesiunii lor catre Austria
la aceia a integritatil Turciel, retragind chiar concesille acordele
tarilor noastre si, in fine, dupa primirea un zi deputani de
boieri", cari-i aduceau dorintile poporului romanesc intreg",
la ideia alungarii Fanarionlor, pe care o si cere Sultanului (pp.
179-81). Duna schimbarea Domnilor la 1806 si trecatoarea res-
tauratie a lui Constantin Ipsilanti, creatorul de ostíre, cu planurile
luí, intre cele doua partide boieresti (pp. 183-4), timp de sase ani
Istoría celor doua tari va sta supt influenta razboiului ruso-turc
(pp. 185.203), cu ale carui vicisitudini se impleteste intr'o ex--
punere plina de lucruri nol : boierii primesc dreptul de a se in-,
cunjura cu garda (p. 186), tendinta lui Constantin Ipsilanti in scurta
lui restauratie de Domn al aminduror tarilor", de a se linea ca
un factor de sine statator" in razboiu, cu tendinte dincolo de
Dunare", manifestate energic pan crearea , polcului luí Cara-
gheorghe" sí a legiunii grecesti" (pp. 187-8); la retragerea lui
011a, el 1613 chiar o garda nationala", de model frances revolu-
poner (p. 189), recomandind o monarhie ereditard a Daciei"
(p. 190).

www.dacoromanica.ro
 Nona istorie a komtnilor de N. liga 145

Un nou demers al boierilor la Napoleon e ',AmurIt acum in

fata noilor proiecte catastrofale pentru cele cloud /Art (pp. 191-2);
totusi pacea de la Tilsit consfinpa hotarul rusesc la Dundre.
Pentru rdzbolul din nou intetit si vigoarea ofensivei turcesti se
foloseste larg informalia, supusA criticei, a lui Dionisie Eclesiarhul,
pentru rolul luí Camenschi, inlocuit apoi de asprul" Cutuzov,
eroismul luí Ahmed nazírul se comparà cu actiunea lul Napoleon
la Lobau (p. 198) , si pe trei paginl se expun prea limpede fap-
tele de pollticd internatIonald care au impins la cesiunea Moldovei
de peste Prut (pp. 200-3).
Tot supt Influenla ideilor, dacd nu actiunil lui Napoleon, se
va desfaqura V miscarea spiritelor pbna la 1821" (cap. VI). Pe
aceastd little istoria desprindem : rnanifcstarea boierimii mArunte,
prinsA 1 de noul spirit (pp. 179, 205), sensul oblastiei" in Basa-
rabia (p. 204) si plIngerea locuitorilor de acolo pentru abusurile
jugului strein (p. 206), si ceia ce este acum un fapt cu totul nou,
contrar spiritului din secolul precedent, este chiar aparitia in acest
col/ sud-estic european a desteptOril naponale supt forma na-
tionalismului grecesc, in aceastà ultImA fasa a unui fanariotism,
care era mal curind un clasicism elenic arhaisant pAnd aid ;
ambit Domni... apdreau ca Greci, lucrind grece0e, pentru causa
greace, acesta flind programul lor de viitor" (p. 206). De $l
avind mai pu/Ind constiinld de neam, se remarcd preponderenla
elementului romdnesc in boierimea ce incunjurd pe Grecul"
Caraged si pe instrAinatul Callimachi (pp. 208-9). Se lAmureste
astfel bine recrudescenta activitd/ii culturale grecesti in ,Dacia
elenIsate, avind legaturi cu centrul cultural grec mutat la Viena,
unde noul clasicism elenic se aliazd cu spiritul occidental" spre
a trezi pe Greci la lupta liberArii; de acolo el radia spre Bucu-
restl si Iasi, unde isi mai plerdea din asculisul revolutionarN
(p. 210). Acliunea grecísant6 se analiseazd In noile tipdrituri ilte
din ambele scoli domnestl (pp. 212-5), in literatura greceascd
a unui Filipide, spirit universal, cu scapOrdri geniale", scriitor
de limb6 greaca, dar de suflet romOnesc" (p. 217), mai sus, la
p. 78, se ardtase cd si ca singe ni aparlinea, adresindu-se Ro-
minilor pentru a II intdri constiin/a de sine" (p. 216) ; in acelati
sens se cerceteazd Dioniste Fotinò, cu mull inferior aceluia, compl-
latorul grec, incolor qi WA idei generale", care provoacd pe Erna-
nuil Bdleanu a incerca o bogatd sintesd istorico-geografia (p. 221).
10*

www.dacoromanica.ro
146 N. A. Constantinesce

Astfel ajungem la ultima imitatie napoleonianc) in Odle romine

cadurile date celor doua tarl de catre Caraged l Callimaehi,
analisale in genesa lor 0 in partea luata de bolerif romini la
redactarea lor, pe basa unor luerari gata facute mal dineinte de
CIncerul Nestor 0 poetul grec Crístopol, pentru Muntenia, 0
de initiative boieruluí de tara Andronachi Donicia, pentru
Moldova (pp. 223-9); nu se trece cu vederea diferente de spirit
dintre cele doua coduri, cu robia" i chlar Frbla" mentinute
In todul muntean al luí Caragea, de o aleatuire confusa §i
grabita" (p. 229), c,I moldovean, evident superior, precum §i
1

elementele apusene trecute in ele prim codul austriac" (p. 228).

Mal departe se iiescopar tainícele legaturi ale luí Carageil cu
Eteria, micarea revolutionara de caracter ruso-bizantin" (p.
229), nationalismul luí elenic í fuga din Scaun (pp. 230, 232)
atelea Cu actiunea national() a boierilor munteni", cart aveau
in frunte pe Vornicul Fílipescu, cel care se opune plentiful
Eteriei 0 care prectseaza limitele epoci1 fanariote, pentru ca
avem Domní straini, nu paminteni de la Mavrocordat" (pp. 229,
234), ca 0 pe Gole0I, 1 de ace's se mat zíce partidul tut
GoIescu" (p. 231); I, din parted Portii, se da explicatía ca s'au
numit Fanario(i nurnai din causa necredintii Domnilor de tara"
(p. 236). Adunarea pentru drepturi" a celor o suta patruzed
de boieri pregati o jaiba la Poarta, cu reservarea tuturor dre-
gatorlilor, afara de servitorii speciali at Curtii, pentru boierii de
tara", renuntind la punctul privitor la Domnia ptiminteana, jaiba
tare, inefilnd sustinuta cu energía ne-cesara, avu un resultat contrar;
tit gieznentarea turceasca a urmarii la tron in ap fel ca ea In-
temna o `singeroasa jignire aclusa sentímentului romanesca (pp.
233, 236). Mecanísmul fixat se 0 puse in miFare, nducind pe
Scatinul muntean o momile t pe cel moldo'vean un ngent al
tteria (p. 237).
'Un capitol (VII) va completa infatiprea acestuí fenomen al
gchimbaril start' de spirit, privind renovarea literara din Princi-
ratt ScrIstil cel nou la Rominii liberi intre 1812-1821". Se
arata cum, pe nesímtíte, prin traducerile lui Poteca i serisu
tui Aschl biruie caracterul apusean6 l afirmatie originti ro
inane, astfel ea nu se poate vorbi nici de o Inviere, pe basa
romana, dusa din Ardealm, a vietli nationale, amorlíte pana
litunci (p. 242). lncd o legend() care se stinge acum la lumina

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RomAntlor de N. lorga 147

criticii istorice, trite° discreta presintare : minunata legend&

duloasa care 1 s'a facut tut Lazar, cel care ramine totuyi apos.
tolul ;cal romaneyti, de o intunecata energie neinvinsa" (p.
246). Dovezi: predicatia lui ardeleanag cade intr'un mectiu care
vole ycoala romaneasca" (pp. 244-5); in Moldova, Asachi rostia,
inainte de 1820, cu multa vigoare yi talent, crezul su roman
(pp. 247-8), lar, in Muntenia, eran alaturi de Lazar yí altii, cad
yl inainte de a-vi capta invatatura in aceíayi Italie, puteau vorbi
tot aya, inca de la 1818* (p. 249). Cu prea multe precisart, in
paguba altor portrete, ce am fi dorít mat largi, pentru Lazar,
Tudor yl alit luptatorí politIci, se fixeaza rostul yi valoarea Infe-
Hoard a citorva scrlitori not, precum Conachi, Momuleanu, in
MI6 de smeritul geniu" al lui Anton Pann yi mal ales de ,,no-
bilul spirit" al lui Gh. Asachi, Cu apelul la misiunea latina yi
romana", sau de talentatul ardelean destarat, Budai Deleanu.
3. Romtriii i revoluffile nationale (Cartea IV).
Miscarile din 1821 se definesc ca o crisa revolutionara"
(cap. I), in care actiunea eterista se va atinge nun:1M intru cit
intereseaza rosturile romaneyti, dar se trece rapede asupra in.-
ceputurilor miycarii pandurilor luí Tudor, care n'a facut sa
tregara un popor intreg, de yi el vorbia in proclatuatii de o
adunare a poporului din toate judetele tarít" (pp. 264-5), cerind
prin jalbl dreptatea de la Imparatul ;Agin ; cu precisie yl pe
scurt se (fisting ele mentele spírituale din actiunea lui Tudor (p.
266). Niel Tudor, care vorbía in chip vag despre dreptatile
norodului", inteles ca poporul suveran al Revolutiei francese",
nici vicleanul Ipsilantí, cind ingina frase despre dreptati pe care
urea au daruit omului" yi de tíranie", n'avura nimic a face
cu tinta dorita de revolutiile simultane din Apus. Proiectul
atribuit lui Tudor, cu ordinea de lucruri constitutional& ca in
Franta 0 cu oaste romaneasca", s'ar datori unor intelectuali de
felul hit Poteca (p. 279). Atitudinea congresuluí de la Laybach,
a Tarului in special, fu decisiva pentru sfirsitul celor cloud revolu-.
tii (pp. 268-9). Tudor apare in Bucureyti complet desorientat"
de rapedea sa biruinta, incapabil de a lua din mina boierilor
administratia y't nict de a evita usurparea el de catre eteriyti,
cad aduceau al treilea guvern, inteo situatie anarhíca (p. 270)
Sr releva greyeala lui de a- yi fi parasit ,basa ap de sigurd din

www.dacoromanica.ro
148 N. A. Constantlnescu

Oltenia", timida lul legaturd cu ocirmuirea" boierilor cari-1

despretulau i cum abia la urmd se preciseazA atitudinea lui contra
Fanarlotilor dorinta-i de a fi intr'un glas cu cel din Mol-
dova g (pp. 271-3). DesnodAmint tragic al celor douA actiuni
fard plan qi organisare (pp. 273-6) ; profunda e caracterisarea
finald a raportului in lupta pentru viata cea nouà la cele ca-
tegorii ale natlunii : incercarea tardneascd" a lui Tudor, in-
cercare de vitejie nenorocitd", nu atinsese nivelul revendicOrilor
cerute de boieri, dar 0 acestea erau mult inferioare declaratiilor
ap de mindre facute de intelectuali (p. 276).
Revendialrile de drepturi din 1822 ocupd, ele numai, un capitol
intreg (II), foarte complicat in expunere din causa feluritelor grupAri
de boieri din cele doud tari, fiecare inaintind arzul saq sau jaiba
sa, ori redactind memoril cAtre Curtile suzerana §i protectoare.
Analisa larg Malta Intereseazil supt raportul desvoltdrii
til politice qi a celei nationale, al culturii §i energiel diferitelor
tabere orl clase sociale de la care email& Spre a se desvinui
de relatiile cu Eteria, boierii munteni refugiati la Brapv fac un
aspru rechisitoriu Fanariotilor" (pp. 279-80) I cer de la Tar o
ordine constitutionalA precisA i respectarea autonomiei din
secolul al XVII-lea, apoi reforme sociale 1 fiscale. Moldova insd
va elabora cele mai multe proiecte de reforme : unul, de o
extraordinard indraznealA", cerea unirea, inde pende nta, oaste,
etc. (p. 282). Si arzul boierilor marl conservatori" ai Moldovei,
refuglati in Bucovina, denunta pacatele cirmuirii fanariote, dar
cere numai un decemvirat" in locul Domnului pAmintean (pp.
288-9). Mai putin indirjit contra Grecilor, pentru a menaja pe
Vogorldi, care etas:lea concursul, arzul boierimii moldovene de
starea a doua, cdrvunarli", in care s'ar recunoa0e gindul stilul
lui Andronachi Donici" (p. 291), cerea cirmuirea prin Domni
ale# de toti pdmintenii", prin care se intelegea totalitatea boieri-
lor marl 0 mici ; prin acest arz, trimes de Pap din Silistra la
Poartd, se capdtA in fine Domnia pAminteanO, marele eveniment
istoric al timpului, datorit une! porniri revolutionare, ajutatd de
o dibace intrigr, aceia a lul Vogoridi, care trAse se nAdejdi cd
va obtinea tronul (p. 292).
Deleptia munteand trebuf sd-0 redacteze arzul la Silistra
chiar, folosind memoriile diferitelor grupurt, cu Domn viager
nationalisarea claselor dominante (p. 293). Se trec pe primul plan

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a Romaninor de N. Iorga 149

silintile ce primii Domni nationali el-au dat pentru a domina

amblnite personale, partidele fi necesitatile erei not, In deosebt
lupta ce loan Sturza trebui sa o angajeze cu oposina boterimii
marl, cu ligile" secrete facute contra Domnului (pp. 297-9),
protectul de Constitutte", care ar fi anulat de fapt stapinirea
marii boierimi (pp. 301-2), prevazind separatia puterilor, o
Adunare restrinsa, libertate fi egalitate. Istoria Moldovei in cei
fase ani se definefte ca lupta met par;! din boieri pentru alca,-
tuirea noului Stat", zadarnicita de lupta dirzei oposini contra
Domnului (p. 302). Cererea de garantí1 pentru liniftea tarilor
din partea Por;!! in 1824 prileji un nou avint spre reforme :
prolectul republican", propunerea lui Roznovanu, cea cu egali-.
tatea fiscala fi solidarisarea claselor, cum fi ideile de organisare
din Iunie 1824 (pp. 303-5), toate avura ca efect luarea decislilor
din conventia ruso-turca de la Acherman, care insa nu se
reproduc de autor ; aceste drepturi, ca fi altele ciftigate pana
atund de cele cloud tart romine, se datorau staruintelor continui
facute de clasa superioara a Rominilor pentru ieflrea din lumea
abusurilor ingramadite de-a lungul a trei secole" (p. 306). Partide
adverse, conjuratii fi chiar incercar1 de rascoale nu lipsesc in
Muntenia, de fi Grigore Ghíca dispune de alta autoritate fata
de al sal; In fata lor opera de cirmuire Interna e trecuta supt
Were (pp. 307-310).
Cercetarea Domniei pamintene se face din nou in capítolul
al VI-lea supt raportul literar; intelectualti nu luasera parte la
agitanile politice (p. 313). Revplutia indeplinita dupa 1821 este
glorifIcata de Moldoveni (p. 314), lar in Muntenia se díscerne
din scrierí spirítul studentesc national fi monarhic", care va
avea o mare influent& timp de treizeci de ani, asupra desvoltarli
societatii romanefti" (p. 315), 1 conViinta dada Elaborarea cul-
turn not se infatifeaza prin : Societatea líterara" a boierilor, la
care se adaoga Eliad (p. 316), activitatea de publicística la Buda
fI Viena (p. 317), Dlnícu Golescu fí altt scriitort, de valoare
lnegala, problema limbii, frumos pusa de Momuleanu (p. 320),
scaderea valor!! noilor tipariturl bisericefti, dar se releva prefata
plina de conftiinta romana a calor de musica (pp. 321-3), - ideia
romana se urmarefte fi in Moldova (p. 324), - fi largirea orizon-
tului cultural prín: invIerea in acest mediu de cleric' a gindirit
!LA Cantemir" (ibid). Se constata in fine ea pana la 1826 in

www.dacoromanica.ro
150 N. A. Constantinescu

fruntea mlcrIi culturale 0 a premenirii spirituale se afla tot

clerul cult 91 patriotic" (p. 325) 0 se inchele cu opera de re-
novare a colllor t larga conceptie national& exprimata, atuncl,
de un Vasile Popp (p. 321).
In juruI Regulamentului Organic.
Istorla celuilalt sexeniu, al interregnului (1828-1834), se va
trata in cloud capitole : unul dedicat laturli politice supt predo..
minarea rusa, altul desvoltarii spiritului national. Razbolul rusesc,
care determina evenlmentele, nu e de loc urmarit l nid pacea din
1829; se va infatip cela ce intereseaza mai mult: lupta I no-
contenita m4care catre organisari libere a poporului romanesc"
(p. 332). Tarile erau unite in acefasi administratie provisorie a
ocupantilor, dar raporturile ldeologice intre din0i I ai no0ri se
constata ca de data aceasta au lipsit. Oligarhii au rosturile poli-
tice in mina for, dar activitatea reformatoare a bolerilor" con-
tinua, el avind mislunea de a alcAtui Regulamentul Organic, -
comitetul moldo-valah". La textul redactat, in care Moldovenil
aduceau ideia unirii i a prinfului strdin, Petersburgul nu adu-
sese nimic din propria sa ideologie" (p. 366), 0 se gasepe ca
discursul lui Chiselev in Adunare oglinde0e tot felul de
a gindi al generatillor reformistea de la noi (pp. 338-9). Dupa
caracterisarea acestei Charte, - un mare volum de regulamente",
care se substituia cuprinsului principial, strict §l logic al unei
adevarate Constitutit", instalind o adminístrate blrocratica, destul
de complicata pentru ca sa permita toate abusurile" (p. 342), -
se urmaresc inceputurile vietil parlamentare in desbaterile celor
doua Adunari, supt conducerea monarhica" a lui Chiselev, pana
la 1834, discursul lui Iordachl Golescu (p. 345) masurile economice
(pp. 346-7), grija de organisarea co1ílor i a educatiel (pp. 349-50),
de limba chiar, 0 se arata cei d'intaiu profesori in toata tara.
Pentru desvoltarea spiritutui public in acepti pase ani, in cari
,de fapt Chiselev domnise peste Odle noastre" (p. 353), se di
un capitol deosebit (VII); de la inceput se anunta ce pas enorm
se facuse, ,in aceasta vreme de inaintare in toate domenille,
in cela ce prive0e fixarea limbii literare" (p. 355), purificata de
barbarisme. Rolul de sama il va tinea acum presa nou creata :
,Alblna romaneasca" a lui Asachl §1 Curierul" lul Eliad, cu tipo..
grafille lor (pp. 355-8) pe cind, la Bu la, Carcdlechi,. ajutat de

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a RomAnilor de N. lorga 151

Bolinea vl de Gojdu, relua Biblioteca romaneasca", o publlcatle

care intrecea cu mult ca forma" pe cele din Principate, avind
preocupar de Istorie totala a neamului ; prin atitudinea-I faya
de primii corifel al culturii, ea realisa si infratirea 'iterara ro-
maneasca" (p. 360). Prin aceste reviste si prin calatoriile unui
Ciparlu, Eliad v. a. se face dovada legaturil culturale in toata
Rominimea (pp. 361-2). Nolle idel nationaliste blruie in lucrarile
MItropolitului Veniamin s't chiar in opere cu scop practic (p.
365). in resumat, nimic nu scapa autorului din noua desvoltare
malbarata pe toate tarimudle, cu slabirea unui gen si navterea
altora, cu sparul publicatiitor i valoarea lor, dind numele,
intentia autorilor, locul de unde s'au adapat ori au imitat sl
diversitatea preocupar!' lor, in aceasta primavara a vietil cut-,
turale romanesti. De la modestul abecedariu, in care palpita o
slmtire curaba, pana la traducerile din Homer, din scriltori fran-
cesl, englesl, germanl, totul e pus la contributie. Se presinta
navterea Tabule' la Asachi si Eliad, elegía cu arlova si se da o pro-
funda cercetare a inceputurilor de teatru in ambele tari (pp. 373-6).
Cartea a IV-a, si deci volumul insusi, se incheie cu lupta política
din cele doua tarl pentru a cuceri, dupa 1834, libertatea de
actiune inlauntru a Domnilor, atit autonomia reala (se remarca
douti fapte muntene : gestut tul Alexandru Ghica de a trata direct cu
Poarta si impotrivirea Adunad' la ingerinta consulului in ches-
tiunea Regulamentului Organic), cit si organisarea noilor insti-
tuid publi ce, potrivIt Regulamentului. Expunc rea acestui avint
national supt primil Domni" al noulul asezamint se margenevte
la primii ani de Domnie pana pe la 1838, cu dificultatile lor,
provocate atit din partea Turciel, care, din causa modernisarli"
formate, socotia Prinzipatele ca niste provIncii" (pp. 379.-80),
en vi din partea Rusid protectoare, al cadí consuli faceau ne-
contenite 1ngerinte si intrigi (p. 389). Se adaugiau nemultamirile
vl II/reten/111e nemasurate ale unei clase (boieresti) deprime a
guverna dupa plac si care acum avea dreptul, de care mai ales
in Moldova s'a usat foarte larg, de a infatisa plinged la consu-
latul l'usase" (p. 382). Astfel se inaugura la nol eirmuirea mo-
derna, prin conStituirea Ministeriilor, a Di vanurilor administrative
V a celorlatte institutil prevazute in Regulament.
Pedoada Revolutionarilor", Introdusa ca noua despartire in
sintesa Istodei Rominilor, pe o durata de vreo saptezed de -ani,
se indreptateste prin líale principale date expunerli, prin ideile

www.dacoromanica.ro
 152 N. A. Constantinescu

dominante ale epoch 0 noua stare de spirit care se elaboreaza

in acest timp, ;i mal cu sama prin afirmarea, ori;icit de timidi
une or' gi distantiata la rastimpuri, a drepturilor nationale, po-,
'Wee sau soclale, cad acestea inflacareaza din timp in timp
clase intregi ale natiunil : taranii ardeleni supt Horea, daca nu,
supt Tudor, elementul militar oltean, panduril, supt acesta din urma,
boierii din Principate, la diferite momente istorice (in 1778, 1791,
1802, 1818, 1822, 1930-34), lar pe carturadi intregului neam,
din toate partile, in decursul intregii epoci, prin scrisul lor, care
se moderniseaza treptat, in fond ea 0 in forma, de la Buda un-
gara pand la Dubasarii de peste Nistru.
Spiritul revolutionar se distinge, nu numai in rascoalele politice
orl sociale din 1784 0 1821, dar ;I in toata lupta ardeleana pentru
drepturi politice 0 nationale 0 pentru egalitatea cu celelalte
nap', de la 1790-92, cind s'a produs acea mare fierbere intre
carturad ;1 clerici, cu Adunad", co suplid i 0 delegatii la Iowa-
rat ;i la dieta ; ace1a0 spirit se distinge ;i in lupta nationala a
boierilor °still Etedei, in imitatia nnapoleoniana" a celor doua
Coduri din 1816-8, in memodul lui loan Cantacuzino din 1791,
in diferltele memorii, proiecte 0 arzuri, pornite mai ales din
Moldova la 1822, in deosebi in arzul carvunarilor" din 1822,
in proiectul de Constitutie ;1 proiectul republican" de la 1824,
tot din Moldova, q1 in fine in alcatuirea insa0 a Regulaxnentului
Organic, datorit insistentelor ;i colaboradi boierilor din cele
doua tAr1 0 menit a camufla o Constitutie moderata : prin el
se Inaugura in Princlpate un regim quasi-constitutional ;II in parte
representativ.
Evident ca pedoada re volutionara" se simte pana la 1848
cel putin, cind mi;cari s'au produs in cele trei tad romine ; ea
intrece deci limita care i s'a acordat aici, dupd cum s'a intim-
plat 0 cu despartirile precedente, a Monarhilor 0 a Reformatori-
lor, dar, ca 0 acolo, un principlu nou trece pe planul inta1u la
datele alese de autor, 0 el va da caracterul ;1 numele epocil care
urmeaza. Din aceste consideratii resulta ca volumul VIII aduce
o sintesd noud, o creatiune originala in Istoria Rominilor, izvorita
din conceptii noi, produs al unet profunde revisuid a izvoarelor
epocii. Inca o serie de cli;ee, piren i ;i conceptil ale istodogra-
fiel noastre, s'au inlaturat, ;I citeva legende s'au discreditat in
lumina puternica a criticel istorice folosite de d. N. Iorga.

www.dacoromanica.ro
 IX.
Unificatorii.
Spiritul revolutionar care ddduse nume epocii dintre 1777 0 1834,
incheiatd cu introducerea Regulamentului Organic, evoluiazd 0
dupd acela, dind incercdrile revolutionare din 1848 in Principate
0 revolutia cu participate tdrdneascd din 1848-9, In Ardeal,
continuate 0 ele prin actiunea de propagandd in Apus, pand
la infdptuire ; de oare ce insd rdstimpul de treizeci 0 dot de
ani, pdnd la 1866, aducdtor de prefaceri adinci in toate pd.-
vintile, va fi stdpinit de ¡deja Unirii, se va primi numele de la
aceastd mare infdptuire prin care s'au pus temelille Romdniet
de azi.
Volumul se imparte in cloud aril : intdia, a pregatirii Link%
cu mirdrile de la 1848, 0 a doua, a Unirit infdptuite prin
Romint.
1.
In prima carte se dd sintesa manifestdrilor spiritului note,
privind, nu numai impotrivirea la incalcarea autonomiei din partea
Rusiet protectoare, dar 1 none conceptii ce rdsar din viltoarea
framintdrilor politice 0 actiunii culturale 0 care se vor concretisa
in cele patru dorinte formulate de Adundrile din 1857. Opositia
contra Protectoratutui indsprit dupd 1828 se urmdre0e de autor
atIt in viata politic& cit 0 in cea culturald, in capitole ce
alterneazd pdnd la mirdrile din 1848, presintate in legAturile lor
firepi, pdnd la indbu0rea completd a acestora,
I. Spiritul nou tn lupta cu Protectoratul rusesc.
1. Noul regim dupd inscdunarea celor doi Domni, tutelap in
acliunea tor, supraveghiati cu gelosie 0 adesea umiliti de catre
consulit ru0, earl continuau a crede cd el guverneaze cele
cloud tdri, ca pe timpul ocupatiei (Riickmann o afirmd chiar i (p,
10*

www.dacoromanica.ro
154 N. A. Constant(pestu

20), este caracterisat de d. N. Iorga ca regimul dualitatii In

ctrmuire dintre consulul rus i Domnii romini (p. 76); spiritul
agresiv, jignitor pana la provocare; al consulilor, este infatipt in
cea mai plina lumina. cu silintile de a ingusta autonomic', cu artico-
lul introdus prin fraud& (pp. 17-9), cu terorisarea Domnilor 0
prin rascoalele bulgare, atitate de el printre noii venni de peste
Dunare i apzati in tirgurile muntene de Chiselev, dupa 1830-36
(p. 30); din causa loialitatii sale in aceasta chestiune va fi de-
tronat A lexandru Ghica. Puterea suzerana, slabita de razboiul
egiptean 0 necontenit intimidata de Rusia, se va supune tot-
deauna injonctiunilor acesteia (pp. 20-1, 75, etc.), 0 va fi ca
i absenta, ne mai avind acum la indemina pe Fanarloti, prin
cart era deprinsa a-0 exercita odinioara apasarea. Calea era
desehisa Ruslei pentru orice inaleare de drept" (p. 16).
Impotriva apasarii rusepi era evident a se vor indrepta
silintile factorilor capabili sa clued o lupta pe teren politic sau
cultural. Ideile noi de independenta", de Unire i de un regat
al Daciei" apar inca din 1833 i 1834 (pp. 10-11), ba se vorbi
chiar, pentru Intaia oara in acest secol, de intregirea natiei cu
Rominii din provinclile subjugate 0 chiar din Bulgaria (pp. 14,
21). Se vor adaogi: dorinta unui Corp de legi, pe linga su-
veranitatea valaha" i Unirea cu Moldova, cuprinse in programul
din 1838 (p. 23), 0 dinastia, in memoriul redactat de Colson
pentru Cimpineanu, care intreprinse alatoria, ca qef al conspira-
torilor, in Francia 0 Anglia (pp. 23-4, 28). Singurul factor
politic, boierii din Adunare, vor da lupta pentru autonomie, la
Bucurepi (pp 17-19, 20-1) ; din mijlocul lor se alatulepe parti-
dul independentei 0 al Unirii" de care vorbia consulul frances
Cochelet (p. 14). Conplinta lor nu este destul de luminata 0
puternica : in loc de a sprijini pe Ghica, in masurile agrare,
juste i urgente, vor sabota lucrarile (pp. 33-4), Ora la aderea
lui, ajutata i de aceasta opositie, conclusa de Bibescu ; dar
biruitorul In alegere nu va fi scutit niel el de aceasta neghioabil
opositte, care-i raspinge proiectul pentru cre;terea militiei"
silindu-I, cu ocasia chestiei Trandafilov, Ipocrita alarma patriotica
i legala", sa introduca regimul de decrete-legi, prin lovitura
de Stat" autorisata de cele doua Puteri (p. 75).
Ace1a0 spirit national se cerceteaza in literatura noua (cap.
H), prinsa de un puternic avint, cu indraznete inceputuri de teatru,

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Rominilor de N. larga 155

oprite de censurd (pp. 40-1), dar poesia liricà putea vorbi mal
liber, prin pana lui Cirlova, lui Eliad, sl mai ales Gr. Alexandrescu,
din a anti inspiratie bogat cultivatd se nastea inteadevdr o
poesie romdneascd" ; se explicd mediul social qi politic prin
analisa fabulei i satire' luí (pp. 43-5). Factorul principal in acest
domeniu insd nu mal este boierimea mare, stearpd pe acest teren
de actiune, dar si pe cel politic, unde birulau intriga i interesele
mdrunte. Scriltorii pornEsc din mica boierime provinciald Eliad,
Boliac, Alexandrescu, Bdicescu, in Muntenin, Asachi, cu pre-
dicatia romana, Negruzzí, stdpinit de noul romantism al lui Puschin,
in Moldova (pp,48-9), apoí Ardelenii strilmutati loan Maiorescu,
Fi. Aaron, etc. Se fixeazd rolul luí Eliad scriitor de mare
talent popular", príns mai tdrziu de cosmopolitísm si de misticism
kindle' (pp. 51,-3), si al Curierului sdu, care, aldturi de Gazeta"
lui .Barit din Brasov, realíseazd programul de uníre in noul
sill $i in noua ortografie", ambele cu colabordri din toate ladle
romdnesti (pp. 55, 62-3); valoarea studiilor luí Cipariu (p. 64).
Acest crez al autonomic1 nationale", din literaturd avea sd
fie transpus in domeniul politic de o noud generatie, pregAtità
la umbra acestei actiuni culturale (p. 65).
4. COntinuaiea luptei tntre 1840 $i 1848 se infdliseazd in doud
capitole Co incercare de romantism politic" (cap. 111), in care ni
se presintd síntesa Domniilor lui Bibescu qi Mihai Sturdza, in timpul
carom generatia lui Cimpineanu va incerca a resolvi, prin
strain', marea problema a rominismului integral" (p, 66), si
actiunea culturald, care pregati mai de aproape miscdrile din 1848
(cap. IV). Figurile celor doi Domní se caracteriseazd prin actiunea
lor autoritarí amindoi, dar cu distinctia cd Bibescu,
cistigat de spirítul romantic, lupta fat's, ca si Ghica, in contra
aristocratiei desbinate" prin intrigi continue (pp. 68-9), pe cind
Mihaí Sturdza apdra prerogativele oligarhiel moldovene contra
spiritului liberal (p. 95); se aratd legdturile, si prin visite intre ei ;
unirea vamald e votatd de Adundri (pp. 69,79-80), si se explica
sensul francisdrii invitamintului, cu inceputuri din Domnia prece-
dentd (p. 12), resumind pretíosul raport asupra desvoltdrii scolilor
din Moldova al lui Gheorghe Asachi pand la nefericita reformd
totald, incercatd in 1843-4 (pp. 82-4).
Un fenomen important re relevd intdía oard : in acest decenio,
e cfncilea, dupd actiunea peigbutitd lui Cimpineanu, lupta

www.dacoromanica.ro
156 N. A. Constantinescu

nationald se duce acum mi puternic in Moldova, cu centrul

In noul ziar Propdsirea", fiindcd lineretul moldovean, format In
tar& supt supravegherca cea bund, se distinge fati de cel muntean,
format in mediul strdin din Paris ; zece pagini se acordd celui
mat de samd, Mihail Kogdlniceanu (pp. 86-96), care, de la Berlin,
unde se formase, nu aduce a, ca acei de la Paris, formele civinsatiel
apusene pe care si-o asimilase", cl numal sufletul nou, rdmilnd
acelasi drept Moldovean, capabil si se simtd si un adevarat si
deplín Romin" (p. 90). Duna intreprinderea teatrald, Kogdlniceanu
isi desviluie intregul program de cl eafie culturald: tipografia sí
revistele cu scop istoric, folkloric, literar, si cu colabordri din
toate provincille, si destinate, hotdrit, intregii Rominimí, ca Arhiva
Romdneascd, Dacia Literard , actiune rdtezati scurt din ordinul
kit Sturdza, ca si avintatul curs de Istorie National& ínaugurat la
Academia Mihdileand, dind cea mai energici formula noului
crez al Unirii. Tot acolo preda loan Ghica, despre formidabilul
a vint al noll tehnice", in cursul sdu de Economie Viatica (p. 100).
5. Cind i cursul si ziarul Prornirea furd oprite, poesia rdmine
a le suplini prin pana luí V. Alecsandri, in ale cdrui cintece
populare, dar slefuite ca pentru o societate inaltd (pp. 103-4),
d. N. lorga vede puternicul indemn al lui Kogdlnic2anu 1 in
actiunea de editare a izvoarelor istorice el va fi Imitat de Nicolae
Bdlcescu, prin Magazinul istoric pentru Dacia", in care desvdluie
de la inceput uimitoare idei de metodd istoricd (p 106). Inteun
sens, sí aceasta se poate socoti ca o faptd politici" prin intelesul
politic ce se desprindea pe atund dinteinsa (p. 107) ; mai ales
prin studiile revolutionare, ca acela despre Starea tdranilora,
basat pe idel care antícipau teorille lui Buckle si Draper (pp.
108-110).
II. Miscdrile revolufionare din 1848-9.
1. Miscdrile din Iasi, din Bucuresti si revolutia din Ardeal se
desvoltd, intr'o iniAntuire logic& prin cloud capitole (V sí VI). Tn cel
d'intdiu se agitA tineretul din Bucovina, grupat la foaia ca ace-
lasi nume, supt influenta celor petrecute la Viena (p. 119), nu
Insd pentru revolutie ci Cu un program de reforme radicale
Agitatia se comunicd de indatd tineretului moldovean, si se no-
tend o interventie in sensul unor concesii reformiste", din par-
tea unor consull, la Mihaí Sturdza (p. 120). Ni se di aici cea mat

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Romtenor de N. lorga 157

notia analisa dupa izvoare a miscarli nelzbutite din Moldova (p.-

120-8), incepind Cu ridiculele adunari populare din Iasi, cu me-
moriul redactat de boieri, un decalog radical", dar prolix si
haotic, de caracter liberal, nu national (pp. 122-3) , represiunea
aspra i energica a Domnului, necrupnd rangul, apoi lista celor
exilap, lunga L interesanta (p. 124-5), cu lipsa lui Kogalniceanu.
Caracterul naiv l rapedea cadere a luí .1848" in Moldova ar
vent dintr'un defect de conducere.
La Bucuresti Hind inca liniste, se trece la Ardeleni, unde
apare .noul fenomen revoluponar romanesc", cu framintari
formiste si resísterila contra unlit cu Ungaria, care fac preambulul
miscall din primavara luí 1848 (p. 128-141). Intelectualii cart
au facut revolulia se impart in trei categorii cei trecup in ladle
libere ca profesori, cei din jurul Gazetei" de la Brasov, cu
¡dei despre Moldavo-Romaniau, confederapa danubiana6, cu
Basarabia (pp. 129-130) si al treilea centru, Blajul, unde se afirma,
pe urmele luí Inochentie Micul, dreptul de a constitui o nape".
Semnalul se dete din Brasov, pentru revendicari legale". Filndca
presiunea maghiara pentru uníre devine tot mai violenta,
vernul austríac ingaduie Rominilor manifeste voinla ca nape
deosebita, intr'o adunare fixata pentru 3/15 Maiu ; ea se pregati
din Sibiiu, unde se facuse prima concentrare ardeleana, aflin-
du-se acolo si revolulionarli moldoveni' ; dar el erau pentru
libertateg, fie si supt steagul Ungarieí revolulionare (p. 133). Ca
in ceasurile marl ale nalieí, cele doua Biserici ardelene merg
impreuna, si se distingea de pe atunci prestan/a lui . aguna.
Urmeaza ceo mai edíficatoare descriere a Adunarii de la Blaj
din 2-5 Maiu, in care idela romana avea sa birule asupra spi-
ritulut de pura ideologie liberalaa de la Paris, in fella mullimilor
veníte sa auda vestea desrobirií mult aste plate" (pp. 135-7);
nu se omite rolul lui Murgu in Banat si al delegaliel trimese la
Impirat (p. 138-141).
Centrul miscarii romanesti se muta in timpul vtrii la Bu-
enroll; ea se infaliseaza pe larg (p. 142-84), folosind preliosul
material editat in Anul 1848, de la originile el, aflate in .Aso-
clap líterara a Romanieía si in Societatea studenplor romini de
la Paris, ambele de caracter pan-romanesc, analisate in compo--
nenla si in legaturile cu fruntasil Franciei. Izbucnírea revoluliel,
Ore ftlseSe Intirziatd cj rei 1uW1 din cousa neizbinzii celei din

www.dacoromanica.ro
158 N. A. Constantlnescu

Moldova, prímia acuma imbold de la cea ardeleand i o mare

fierbere in spirite precedase, pentru care se trimeseserd comisar!
de Rusia 0 Turcia pentru a o preintimpina (p. 146-50). Tineretul
se depdrtase de Bibescu (pp. 112-2, 114).
Se distinge partea lui Elíad 0 a lui Bdlcescu in redactarea
proclamatiel de la Izlaz (p. 151-2) f imprejurdrile in care, dupd
atentat, a doua grupd de agitatori riclicind poporul din Bucure01,
Bibescu abdicd, dupd ce primise Constitutia, dar Guvernul pro-
visoriu instalat se premeni de vre-o treí orí (p. 155-8). Urmeazd
lovitura reactionard a mo0erilor, conclusd de Odobescu 0 Solo-
mon, neizbutítd, inmormeintarea victimelor cu pompd, ca la
Berlín, pe cind Ru01, supdrati de ínactiunea Forth, treceau Prutul
la 21 futile, chemati in secret de Mitropolitul Neofit, al cdrui
rol de girueta politicd este relevat de mai multe ori (p. 160).
Guvernul fird prestigiu" fuge 0 se intoarce, dar nu va In-
cerca nido actiune serioasd : Constituanta nu se convoacd, pro.-
blema agrard se discutd fart plan §i directive (pp. 165, 171-3);
se pdrdsia chiar ideía republicand, la cererea comIsarului trimes
de Poartd, Soliman, instituind In graba o Cdimdcdmie din ace-
lea0 persme. De fapt, aceasta revolutie ,de discursuri, procia-
matii, deputatii i necontenite sfd0er1 interne" (p. 176), necidnd
nimic pentru poporul" la care se fdcea necontenit apel", in
afard de forfotirea until entusiasm ieften", era wmoartd de cind
ingenunchiase inaintea omuluí trimes de Sultan" (p. 173).
Urmeazd lichidarea lamentabild : Soliman-Pap este desavuat
de Poartd i aldturi de el se trimet altí dot : Fuad 0 Duhamel,
spre a restablif ordínea Regulamentuluí, pe care revolutionarii
abia acum se credeau datori sd-1 ardd, impreund cu arhondo-
logia ; un cuvAnt bun pentru militie i pompieri, cad au dat
o bdtdlie in toatd forma" (p. 178). Dorinta luí Magheru de a
repeta pe 1821, pentru onoarea revolutiei", cu voluntad in 01.-
tenia, nu s'a realisat, dar incercdrile de resistentd ale tdranílor
pe alocuri fac dovada cd el incepeau a intelege folosul ce ar fi
venft din m4carea maí bine condusd (pp. 180-1). Se aminte0e
conventia de la Balta-Liman, care aduce Domnia pe ;apte ani
0 ocupatia ruso-turcd, fdrd a se atinge chestia Orientului sau
actiunea diplomaticd din care a resultat.
4. Cartea I-a se incheie cu revolutia Romdnilor din Ardeal
(cap. VI), pe care intelectualli de acolo n'au incurcat-o cu teo-

www.dacoromanica.ro
 Houa Istorie a Rominilor de N. torga 159

rifle lor ; provocdrile regimului unguresc instalat cu silt, in AP-

deal au silit pe tdranii romini la inarmare, la 13 1 24 Septembre
(d. 186), gdsind un conducator in Avram Iancu 0 tovara0i lui,
dar cArturarli stdturd de-o parte, constituiti in Comitet de pa-
cificare (p. 188). Nu s'a dat loe aici resistentei cu armele 0
intregil actiuni eroice a legiunilor romdne0i din munti, dar se
urmdre0e actiunea politica, in care rolul lui Saguna spore0e, dupa
misiunea lui la Bucure0i, unde veni sd cheme pe Ru0 in Ar-
deal. La Olmetz el aduse Impdratului un nou program in nu-
mele Rominilor din toate provinciile habsburgice", cari se cereau
reuniti intr'un singur organism, supt Marele Duce al Rominilor"
care avea sd fie chiar Impdratul (p. 191). Se regretd insd cd
Rominii n'au lucrat niel dupd aceia solidar in 1849.
Conceptia organicd a sintesei pentru aceastd epoca se simte la
fiecare moment de samd : actiunea de conlucrare a lui Bel-
cescu cu Ungurii (p. 192), de la care obtine o serie de concesii
pentru Ardeleni (p. 200-3) 0 larg interes pentru actiunea pan-
romaneasca a Hurmuzdche0ilor (p. 194-5).
2.
I. Chestia romaneasca devine problema europeanä.
1. Revolutia cu scopuri liberale, nelzbutind in tara, se stramutd
pe plan international, prin propaganda necontenitd a emigratlior
aruncati in toate pdrtile (cap. VII), dar miparea se poate zice,
din cele ardtate in capitolele urmdtoare, a 0-a schimbat 0
caracterul, odatd cu domiciliul, pdrdsind grogramul liberal pentru
cel national al Unirii, de i trebuie sti admitem unele exceptii.
Din nefericire tendintile nu se unificd, lar grupdrile se deosebesc
tot mai mult : cel conservator cu Eliad, i Tell, apoi comitetul
unic de Munteni 0 Moldoveni de la Brapv, cum 0 altele ce se
vor forma ulterior ; rolul diverselor misiuni : loan Maiorescu, la
Frankfurt, stdruind pentru o Dade supt protectie germand (p.
198), N. Balcescu continua actiunea lui de mediatie, Golescu 1

Dimitrie BrAtianu la Londra, cu interesantul memoriu adresat lui

Palmerston (pp. 204-6). Cap. VII se poate socoti ca Bind cea mai
largd sintesd ce s'a dat frAmintdrii exilatilor, a dibuirilor catre un
scop Cu ideile neldmurite deplin 0 ndzuintil de a da un front
unic, condus de un dictator revolutionar" (p. 209).
Expunerea se intrerupe un moment spre a descrie cela ce se

www.dacoromanica.ro
166 N. A. Constantinetcti

faced acasa supt indoita ocupatie care apasa greu Principatele

(pp. 211-220), cu secatuirea Vistleriei, umilirea Domnilor fa;a
de generalii ocupatieí ai de consulii ru0. tirbei era Alt all lua
un Ministeriu care dadea una din ultimele lcoane ale Fanarului
disparut", s adaogam 0 noile incuscriri ale tirbeilor 0 luí
C. Cantacuzino cu Greet proaspetí : Mavros, Vellara, Plagino (pp.
212-3). Se gasesc marí calitati lui tirbei : administrator de talla
lul M. Sturza", 0 se da tabloul realisarilor lui bune (pp. 216-8),
precum 0 legatura sincera ce unia la inceput pe eel doí Domni,
mai tarziu prietenia lor se strica , dar cu atitudine deosebita
raja de revolutionarí (pp. 214-6).
2. Propaganda pentru causa romaneasca in Apus slabí in
1851-3; se releva insa actiunea luí Balcescu la Londra, l cu
Ungurii, dar cu gindul la marile luí lucrarí istoríce, al profetica
lui cugetare, din care scapara Idei geniale cu privire la revolutie
(p. 222) '. 0 noua actiune a periodicelor (p. 223), dar miacarea
emigrantilor se indrepta acum pe unía complotului democratic
contra tuturor dinastiilora, supt conducerea tut Mazzini. I. Bratianu
edita Republica romina", prin care ruptura emlgrantilor cu
$tirbei devine fin d leac. Desbinarea se arata 0 mire Ardeleni,
cari, fara a fi tras folos din amestecul unor revolutionari munteni
(N. Balcescu, I. Bratianu), duc mai departe actiunee Ion, nesolider,
pe confesiuni ; . aguna Incepe totu0 a culege roadele conducerii
spirítuale l energiei cu care lupta pentru Biserica sa (p. 229). Un
mare fenomen politic este semnalat aid, de d. N. Iorga, de ordin
european, dar cu adinci efecte asupra revolutionarilor no; tri :
nelzbinda atentatului Orsini insemna ca Wells revolutiei mon-
diale" se narule, 0 emigranfii nostri trebuiau sa-si schimbe sistemul ;
al doilea mare fapt ce se pune in lumina aici este atingerea
resultatului propagandei facute de emigranti : causa romeineascei
ajunsese cunoscutä, ca si cea ungureasca sau polona, in Apus ;
In afana de ízbindi, luptatorii ciOlgasera mult ca experienta
politica, disciplina 0 cugetare. La urma o privire asupra actívi-
tap' celor do! Domni inainte de aim razboiului Crimeii, cu
luminoase trasaturi din starea de spirit a luí Grigore Ghica, sur-
menat de agitajia patima§a a boierilor (p. 232).
' Principiul expus de el ci .revolutia lese dintr'o tuna inlAntuire se
asamina cu acela aplicat de Tocqueville Revolutiei francese, cu patru ani
mai tArziu, in L'Ancien Regime, 1855.

www.dacoromanica.ro
 Noua istorle a Rominitor de N. loro 161

3. Legaturile necesare cu deslarquirea razboluluí Crimeii vi

urmarile lui imediate pentru soarta Principatelor, a ocupa/1110r
militare, a schímbarilor in cirmuire vi revenirea unei par/i dintre
emigran/1 se cuprind in cap. VIII, Problema romaneasca adusa
inaintea Europer, unde ele se desvolta pe linffle politich marítor
Puteri in chestia Orientului. Efectele ocupallei rusevti vi ale
retrageni se expun pe larg (pp. 239-48), pentru cei doi Domni,
nevoqi a se retrage din Scaun, pentru vi emigran/11 ce
incearca sa intre in /ara supt protegía ovtilor turcevti, se disting
trei tabere : cei de la Paris, cei de la umla, cu Eliad-bey, care-vi
ia rolul de vef, in Jurul lui Omer-Pava, planuind vi o legiune
romaneasca (p. 250), vi cei venip la Vidín. Urmeaza imprejurarile
dublei ocupalií austro-turce, ftxata prín Convenlia de la Bolagi-
chiolu, supt care se rechiama ce! do! Domni (pp. 251- 60), ra-
porturile lor cu Puterea ocupanta vi cu emigran/II, cari erau
s'II/1 a pleca din nou, vi se incheie cu expunerea programului
de idel sanatoase vi reforme solide al lui Barbu tirbel, pornInd
de la realitati ví preconisind chiar o Constitulie, cu Domnie
ereditara vi cu multe institulii noi.
Acestor doua capitole Lana indoiala nu 11 poate adauga ni-
mic ; doua personagii iese de aíci cu prestigiul sporit : un ideolog,
N. Balcescu, prín uimítoarele lui anticipad in conceplia istorica,
vi prin convtiln/a ca opera sa asupra luí Mihai Viteazul pune
platra de temelíe a unitatil nationalea (pp. 221, 226), vi un realist,
Barbu tirbei, inleleptul chibzuitor al progresului viitor, prin
impacarea ideil cu nevoile vieiI intelectuale vi materiale ale
cu tradítiile, obiceiurile, convingerile vi credinla lui reli-
gloasa", cuvintele sale proprií, cltate de autor (p. 263).
II. De la Con gresul din Paris plinä la Unirea prin Romtni.
1. Daca din cele doua capítole precedente s'a facut deplin do-
vada ca, astfel, chestia romaneasca s'a ridicat in fa/a Europei numai
ca o chestiune nalionala a Sud-Estului, care-vi cere urgenta
vire prin voinla fruntavilor natiunii din cele doua - lar nu
ca o lature de pur interes diplomatic a chestiunii orientale"
din cele ce urmeaza (cap. IX 11 X) resulta ciar ca nu respectul
princípiitor liberate din partea Europel avea sa aduca Uffirea,
mal intaiu personala, apoi definitiva, a Principatelor, ci aceiavi
voin0 a Naliunii.
11

www.dacoromanica.ro
162 N. A. Constantinescti

La conferintlle preliminare din Viena, Rusia trecea pentru

prima oara pe planul natiunii romane01", admitand a se tinea
sa ma de dorintile tarii" (p. 265), ciad represintantul Franciel
punea ciar chestia Uniril i a printului strain (p. 266), dar ideia
consultdrii Rominilor o ddduse Colquhoun, pus de Guvernul
engles, incd din anul 1854 (p. 267).
Pe cind, la sfirlitul lui 1855, Dimitrie Bratianu avea noi succese
in Anglia i loan Bratianu demasca, intr'o bropra cu strdlucite
pagini de istorie", política de expansiune a Austriei (pp. 269-271),
caderea Sebastopolului electrisa" natia moldo-romind la la0, unde
Domnul !Asa libertatea de scris oamenilor de la 1848" (p. 271).
Dupa revelatii recente ale istoricului engles Terntwley, autorul
aduce faptul nou cd, pentru Apus, ideia Unirii" n'a pornit de
la Frances!, cl de la Englesi, de la ministrul Clarendon, pe care-1
convinsese Dimitrie Bratianu, la Napoleon al 11I-lea, care o va folosi
in legaturd cu planurile sale italiene. Anglia insd n'a sustinut-o, din
causa puternicului Stratford Redcliffe, ambasadorul ei la Poartd,
care o combdtea pe motivul cd prin Unire s'ar c4tiga Jade pen-
denta. Austria profita spre a impune la conferinta din Viena
textul ministrului sau Buol (pp. 273-4).
De la conferinta din Viena chestia Principatelor trece la cea
din Constantinopol, uncle, cu toate cd aderarea Domnilor la
Unire se exprima hotdrit, lar, in 1a0, printr'o adevarata Adunare
Nationald", se fixeaza Protocolul care suprima Regulamentul, dar
rdspinge Unirea i consfinte0e, printr'un act european, incalcarea
autonomiei de Poarta, Principatele filnd deolarate provincii" i
parte integranta din Imperiul Otoman (pp. 276-8).
2. Deschiderea Congresului din París, in Februar 1856, sili pe
emigrantii munteni sa lucre7e mai intens ; se presintd pe larg
edinta Congresului acordata chestiunii, dar ea se amind pentru
o zi din April, cind birui idela consultarii tarilor printeo Comi-
siune speciala 1 Divanurile ad-hoc; se decide evacuarea oVilor
austriece (p. 281). Era util, pentru edificarea cetitorului, a se da
in resumat conditille oferite noud in Congres.
Solutia consultdrii tarilor insemna ca astfel chestia romaneasca
era mutata acasa" (p. 285) O. ca Unirea tarilor libere se va
face prin Romini" (cap. X). Lupta cea grea se va da in Mol-
dova, unde o noud clasa de modeVi intelectualr vor fi fauri-
toril Uniril, la ei alaturindu- se i boierimea din provincie (p. 289).

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorie a Rominilor de N. lorga 163

In contra grtipuluí resistente', patronat de Teodor Bals, se danta

hora UnIrit pe strada (p. 292), pe cind Caimacamul Al. Ghica
era favorabil Unid' (p. 293). Din ciocnirea tendíntilor opuse in
ce priveste Unirea, atit in tara, intre unionistii moldoveni sí ad-
versaril lor, asmutati de Austria, cit si, in lumea diplomada,
antagonismul franco-engles, cu atila maestrie infatisate in des.-
voltarea lor de autor, va resulta noua credinta a solutia ches-
fiel romanestí era in minile poporului romín" (p. 303). Bucurestii
se manifFsta, la rindul säu, printeo anticipare a viitoarelor bota-
riri, in Adunarea electorala din 27 Mart 1857, fixind cele patru
puncte : autonomíe, unire, print strain... Primirea comIsarilor in
tara sí actiunea Ion (p. 294-305) se infatiseaza in raport cu lupia
pentru Unire. Urmeaza actiunea luí Vogoride, rolul femeilor din
boierime, protestul consulítor contra mistificarii grosolane", de-
misia luí Cuza sl resultatul alegerilor falsificate, in Tulle, cind
Ghica de abia deschidea portile pribegílor (pp. 308-12), apol com.-
plicata crisa díplomatica produsa de operatia luí Vogoridí §1 lo-
vitura lui Thouvenel, cerind anularea alegerilor ; toate se exp n
intr'o noua lumina, cu bielsug de stirl, ca un studiu renovat,
aducind tot ce s'a publicat pana azi privítor la atitudinea Fran-
cia la cavalereasca sí indirjíta 'unta a luí Thouvenel si la in-
trevederea de la Osborne, ande Napoleon al III-lea parasia pe
Lattnii de la Dunare, spre a salva numai aparentele, prin anu-
larea alegerilor. Prin compromisul de la Osborne se calca in
picioare principiul insusi al consultad' populatiilor, de o potriva
de scump Imperiuluí plebiscitar ca si opinieí publice englese".
Nestiind secretul, ca exceptia luí Ellade, Rominil erau actori aí
comedieí pe care diplomatia continua s'o joace de forma prin
consultarea celor doua Divanurl alese: hotäririle se luasera d'i-
nainte sí peste capul comisarilor (p. 320).
3. Alegerile ciadura majoritäti unioniste in ambele tal, se
dau note din aspectul celor dona Adunad, subliniind rolul lui
Kogalniceanu (pp. 321.4), dar si ouperioritatea" societatii mol-
dovene Uta de cea munteana (p. 325). Comisadi trimet actele
sí Memorandul, Thouvenel stäruie pentru noí concesiuni, si de-
legal' al Natiunil pornesc lar in Apus, pana in Anglia, unde se
produce räsunatoarea interpelare a lui Gladstone (4 Maiu) in fa-
voarea Unirit (p. 328-9). La Congresul reunít In Maiu 1858, Wa-
lewski joaca sí el comedia, vorbind cu energie pentru Unire, dar

www.dacoromanica.ro
164 N. A. Constantinescu

acceptind prea usor un compromis, in fata oposiliel fAcute de

Austria si Turcia: nu se putea ajunge mai elegant', zice d.
N. lorga , la sacrificarea Unirii". Chiar solu/ia impaciuitoare de
la Osbarne, data atunci pe fa/A, provoca discu/ii violente in curs
de doua luni st ceva (pp. 329.31); se ajunge astfel la Conventia
din 19 August 1858, ale aril puncte, necesare pentru lectorul
cAlii, nu se rnai repetà aici. Ina o scAdere adusd positiei /Arilor
noastre, tratate ca provincii turcqti, se relevA prin numirea Cdi-
mdcdmiel de tret in fiecare, cu misiunea de a pregAti alegerile
de Domn.
III. Unificarea prin Domnia lui Cuza-Vodä.
I. Alegerea si instalarea Domnului romin", cu spectacolul
celor treizeci si trei candidaturi la Iasi, in imprejardrile cunoscute,
dar cu tir' si Idmuriri noud pentru frAmihtAri/e care au dus la
alegerea din Bucuresti, se dau intr'o scurtA privire (cap. XI),
dupd care vine splendida sintesA a domniel 'lui Cuza, intr'un
capitol (al XII-lea), destul de lung, dar neincApAtor pentru bogata
in creatiuni Domnie si prea mult tulburatA de pasiunile partide-
lor politice, supt tilul : Lupta pentru recunoasterea Unirii". Cuza
vol sA inceapd asa de frumos, cerind concursuftuturora, la noua
opera ce era de infaptuit, dar partidele proaspAt constituite erau
imb itate de larga libertate politia ce li se ingAduia acum. Ion
BrAtianu ii rAspunde sa se decida pentru una din cele cloud
doctrine, pe cind Domnul purta grija untficdrii imediate, cerutA
de Adunarea din Iasi st trebuia sd iele atitudine hotAritA de la
inceput, fa/A de consulul engles, vorbindu-i demn si energic de
-'0.000 de baionete ce ar putea opune Turciei, si incheind tratatul
Cu Ungurii revolu/ionari, prin care se lintia la o confederalie
ungaro-serbo-romind" (pp. 345-9). Superioritatea de spirit a lui
Cuza fa/A de to/i cei ce compuneau taberele politice de intri-
ganli, egoisti si nepractici" rAsare din expunere la fiecare moment
de samd, incepind cu improvisarea discursurilor scurte si preg-
nante, din clipa alegerii, atitudinea demnd fa/A de trimesii Puterilor
Mari (fatA de trimesul Porlii, p. 352), cu decretele minIsteriale
pentru reformele in sens liberal", ori cind cere inlAturarea lupte-
lor de partid si de clase" (p. 353). Cuza ni apare astfel ca acel
ce poartd singur greaua sarcind a primelor reforme" si ac/iunea
persanale a IA addogind planuri de crealiune tehnicA, an-

www.dacoromanica.ro
 Nona Istorie a Rotniailor de N. Imp 165

menea cu ale lui Napoleon" (p. 355), se distInge necontenit

de-asupra schimbarilor ce se petrec in Adunari si in Guverne.
Cele patru pagini de viguroasa expunere a ideilor din Mesagiul
de la Decembre 1859, maretul program decit care n'a fost
rostit altul cu aceiasi indrazneala cuminte, desvaluie un organisa-
tor genial, care, ascultat de al sat, era in stare a crea, intr'un
deceniu de linipita guvernare, tot cela ce lipsia Romaniei pentru
o realfi modernisare. Se descopar si colaboratorii Mesaglului,
dar ni se spune a de la un capat la altul acest manifest national
poarta pecetea Domnului". Figura lui se aseazd deci, inlfiturind
falsa presintare ce ni dau observatorii superficial', in seria
Voevozilor dupa vechea datina a lui tefan-cel-Mare" (p. 358).
2. Tot prin actiunea lui diplomatica, ajutat de Negri, stiu si-.0
asigure o primire demna la Poarta. Ceremonialul fixat etunci s'a
observat i pentru Carol I-iu. El reusi sa ()blind aprobarea Unirii
din parten Puterilor garantr, dupa care Cuza presinta un nou
program de trifdptuiri, cu Unirea intangiblle, reforma adminis-
trativa, unificarea legilor, resolvirea chestlei rurale (p. 368). Se
rellefeaza cu aceasta °caste puternica figura a lui Barbu Catargiu,
demn rival al lui Kogalniceanu, cazfind jertfa atentatului mis-
terios, dar pe alta chestiune decit aceia a reformei agrare, de si
comis a doua zi dupa prima lupta in Adunare pe aceasta ches-
tiune. Camera era reactionara, in privinta aceasta, cu liberali cu
tot, í ea vota o lege agrara a aril aplicare ar fi stirnit rascoale
(p. 372). In acea situatie criticd, necontenit hartuit qi amenintat
de opositie, Cuza izbuti cu greu sA dea secularisarea, unul din
marile pacte nationale", dar aceasta i'Ocu dovada, atit in interior,
cit í in afar& ca situatia Domnulut era acum deplin consoli-
date, - de 5i Napoleon cugeta in acel moment la proiectul mon-
struos de a ceda Principatele" Austriei, ca un schimb european.
Lovitura de Stat, necesara pentru a se putea guverna, din 2
Maiu 1864, redata lapidar (p. 379), e precedatd de Mesagiul din
14,26 Mart, care anunta proiectul improprietaririi si cel de lege
electorala (p. 378).
Proclamatia adresata catre Romini multdme5te Puterilor ga-
rante pentru institutiile liberale si binefacatoare ce au dat /aril
prin Converipe" si face rechisitoriul vietii politice a oligarhiei
tulburatoare", paralisind once actiune in Stat. Plebiscitul cerca
çle fapt numai re form4 electorale (pp. 380-1). Statutul sau va fi

www.dacoromanica.ro
166 N. A. Constantinescu

aprobat de Poartd qi pe Puterile Garante supt numele de Act

aditional la Conventie" (p. 382). Legea rurald decretata in timpul
veril se critica pe scurt, in lipsurile el grave, intocmitd fard a
se pregdti din timp materialul necesar (pp. 382-3, 387), contrar
cu cela ce se facuse in Rusia.
3. Cuza isi facuse ilusli asupra leglí electorale ce inflintase.
Cliutd sti contrabalanteze Senatul boieresc, ldrgind Camera pen-
tru represintantii noti clase millocii". Sesiunea fu deschlsd in
Decembre 1864, dar in curind Domnul avea sd se convingd
de forta sporítd a opositlei fdrd sens. Mesagiul enumera in-.
fdptuirile din cele sapte luni de Guvern autoritar, anun-
lind o noud serie de reforme si creatii. Se inldturd acusatía
adusd luí Cuza cd... se desinteresa de afacerile publice", cu elo-
gloasa incheiere : Rare ori in asa de putine luni s'au presíntat
atitea mdsuri tínzind la alcdtuirea Statuluí celui nou". In linii
sobre se dau antecedentele caderit lui Cuza, pregAtitd printeo
dubld conspiratie : externd, prin alatoria luí I. Bratianu in strdi-
ndtate spre a riclica in contra lui cercurile diplomatice, si a cduta
pe princlpele strdin, si internd, a loviturit din 11 Februar. Se re-
leva actele din urmd, pe aceiasi linie a demnitatil, ale luí Cuza :
misiva cdtre Napoleon, rdspunsul dat Vizirului si Patriarhului,
Mesagiul din 1865, dar si imprudenta de a fi anuntat, din ab.-
negatie, retragerea. Ultímele cinci paginl ni dau imprelurdrile
detrondrii si pretextele aduse de conspíratori, cari uitau intreaga
mare operd", ca sí sensul acestei epopei nationale care va
ajunge o drame (p. 393).
Volumul ni cld astfel, intdia oard, sintesa marelui preces istoric
al Unirii, privit ca un resultat al intregii desvoltdri spirituale a
Neamului, pe calea scrisului si actiunii politice de la jumdtatea
secolului al XIX-lea. Ideía Daciel, care stdpiníse pe cdrturarli din
secolul precedent, pdtrundea acum in programul politic, sí auto-.
rul o urmdreste, de la prima el mdrturisire, pana la fixarea do-
rintílor poporului din cele cloud Principate, exprímate si agitate
cu mult inainte de votul Adundrilor ad-hoc. Ideologia liberalci
a epocii, care crease in Orne apusene atitea curente si partide,
va forma si la Muntení gru parea radicald cu legdturi mazzíniene-.
republicane, pe cind, in Moldova, ea colorase numal programul
revolutionar, si, in Arded], afldm numai discursul de la Blaj. Trezirea

www.dacoromanica.ro
 Noua istorle a Rominlior de N. lorga 161

la vía/a noua, produs al spirltului nou", cercetat de d. N. Iorga,

se manifesta insa mal puternic in actiunea cultural, creind Me-.
ratura noua, din care se face o arma, alaturi de scrierile istorice,
pentru intarirea conViin1ii naiionale in lupta contra Protectora-
tului rusesc 11 in aceia pentru Unire ; prin acelea0 arme se duce
lupta pentru constituirea ca natiune politica a celor din provin-
dile habsburgice. Dar cel mai de sama fenomen al e pocii este :
unitatea spititualä In limitele Daciei, realisata prin colaborari din
toate partile la revistele ce apar in diferite centre de lupta na-
tionald. Spiritul de factiune i oposiiie impiedecd insa boierimea
de a colabora cu Domnul in limitele ingaduite chiar de cele
doua Puteri apasatoare, el produce desbinare intre sevoluponarii
munteni, chlar peste hotare, intre Ardeleni dupa 1849, din riva-
litatea confesionala, 1 va crea cele mai detestate greuta1i refor-
melor luí Cuza.
In nicio epoca raporturile cu Europa" n'au fost mai free-
vente i mai temelnice pentru desvoltarea istorica a vielli poli-
tice romanqti, in deosebl in Principate, care vor fi supt garan/ia
colectiva a Marilor Puteri ; contribuise de o potriva i propa-
ganda, intensa, de §i nesistematica, a emigraplor, dar i interesul
care impinsese Apusul la razboiul pentru Chestiunea Orientala",
in vecindtatea tarilor noastre.
Bogate caracterisari se dau oamenilor miFarii ¡iterare qi ac,-
11unii politice, dintre cari se distIng : Eliade Bibescu, Stirbei,
Kogalniceanu li, mal presus de to1i, Alexandru Cuza, creatorul
Unid!, a carui figura apare cu aureola celui plin de conViin/a
grelei sale raspunderi, de prestanta i demnitate, capabll de a
Inspira i impune, chiar in atmosfera cea mai tulburata de pa-
timi politice, reformele temeinice pe care se razima Romania
de azi.

www.dacoromanica.ro
 X.
Intregítorii.
Cel din mind volum, apdrut in vara trecuta, incheind urlqa
muncd de patru ani a infatiqdrit Istoriei Romanilor inteo noud
stntesa de d. N. Iorga, cuprinde epoca, dinastied de la 1866 nand
la 1938, dominata, in ace01 aptezect I dot de ani, de marele
fapt istoric al intregirii Neamului in hotarele trase de un destin
de cloud ori mtlenar.
Istoricul nostru, dublat acum de omul politic de actiune
volutionara, in seas constructiv, l de creatorul cultural, d-sa
fiind 0 din unul marii factort ai dircetlei spirituale in a doua parte
a acestel epoci biruind imensul material ce std in calea crea-
tiei istorice contemporane §t Lard a !Asa ca expunerea sa fie cat
de putin umbritd de resentimentele firept ale luptelrr politice,
in care a dovedit o profetica visiune, i, in mijlocul celor mal
aprige lovir1 ale soartei, o credinta neinvinsa in idealul pentru
care desfa§urase un steag §1 pentru care qtia salt ddruiascd
ultima silinta de energie, chiar de unul singur, in jurul regelui
sau, i1 inchiagd stntesa in acest volum cu toatd vigoarea unei
libore creattl artistice, intr'o magistrala expunere a tot cela ce au
dat oamenit sau gruparile sociale, risipind legendele create de
grupele interesate, limpezind problemele puse necontenit §i re-
sultatele atinse.
Epoca Intregitorilor se compune din trei lupte, infatipte in
fret earth a Independentei, cu urmarile el de la 1866 papa la 1900,
a Unitatii Nationale, pornita din impulsurile nott generatii de
dupd 1900, arldugind Ø domnia Regelui Intregitor, apoi, a treia
lupta, a consoliddrii, ntreprins6 de Suveranul nostru, care se im-
pune ca o consecintd 'ogled trasd de o vointa puternica pe te-,
renul politic i cultural. Cu cativa ani mai inainte de a incepe
12

www.dacoromanica.ro
170 N. A. Constantinegeu

sintesa, d. N. lorga daduse, in volumul : Romania Contempo-

rana de la 1904 la 1930, supt trei regi" (1932), de i Cu o ac-,
centuata nota personala in expunere, o completare a prime'
sale sintese, Geschichte des rumänischen Volkes", oprita la 1904
i tradusa destul de tarziu in limba romina, ;I curind dupa aceia,
trei volume de orizonturi, O viata de om" (1934), in care d-sa
cuprinde amintirile personale. Amindoua cartile insa le putem
socoti opere Intregitoare ale volumului X de care ne ocupam
aici, explicind in ele resorturlle adinci, psihologice, atit in ce
prive0e pe autor, ca protagonist al noului spirit ce trebuia sa
pAtrunda in toate domeniile vietil publice, cit 0 pe contemporani
0 faptele istorice de la 1900 incoace, la care a luat insu0 parte
ca martor ocular 0 factor activ de mina intaia.

I. Lupta pentru independent&

1 Factorii interni al vietli politice se infati;eaza la inceput
supt puternica influenta a Monarhiei dualiste i acela, mai slaba
a Turcief, ce staruie Inca asupra suveranitatila sale, pana ce
Rusia va provoca razboiul pentru Slavii de Sud, la care se ala-
turA Statul nostru pentru ruperea legaturilor cu Poarta. Silintile
regelul, consolidat in Scaun dupa 1878, se vor dedica apol inj-
ghebarli comodei rotative a celor cloud partide la Guvern f i le.-
gaturil secrete cu Tripla Allanta prin mijlocirea Monarhiel ve-
cine, apriga prigonitoare a elementului romanesc din cuprinsul
hotarelor el.
2. Inainte de a se aduce, cu sprijinul 0 dupa insa0 indicatia
luí Napoleon al III-lea° (pp. 18, 20), principele Carol, rasturnarea
lui Cuza-Voda iscase un conflict cu Puterile garante", care, in.-
tr'o noua Conferinta la Paris (Mart 1866), punea din nou in dis-
cutle dorintile Rominilor, Turcia, in primul rind, dorind imediata
desfacere a Untili printr'o interventie armata. Se invedereaza ca
nu numai conffictul austro,-prusian, gata de a izbucni, 0 dEsbi-
narea Puterilor (p. 12), dar mai ales papica atitudine a popo.
rului romin 1 cumintenia conducatorilor au salvat atunci Unirea
(p. 13).
Intre autorli lovituril politice, aflati in fruntea trebilor publíce,
rolul de sama incepe a fi jucat de loan Bratianu, a carui me-
tamorfosa politica de revolutionar cumintlt 0 patruns de reali,--
tatile nationale se urmare0e Inca de supt Dorm La lui Cuza

www.dacoromanica.ro
 Noua 1storle a Rominilor de N. Iorga 171

(pp. 14-17). El se converti in urma chiar la ideia une guver-

nail tar' (pp. 25, 39, 41). PersonalItatea principeluí Carol, chercat
acum prin plebiscit, apare 0 mal ciar dupd incerarile la care fu
supus spre a inlatura grelele piedeci din calea sa: rcfusul Confe-
rintii de a-1 accepta 0 míscarea separatista din la0 (pp. 18-24).
Se infattrazd greutdtile inceputului, atmosfera penibild de duFanil
ce gdsí In tara noul Domn, pdrasit de insu0 Napoleon al III-lea i
de a sal de la Berlin ; oamenii earl detineau puterea nu erau in stare
a pdstra Ora níci in condítille fa td de Turcia pe care le impu-
sese Cuza-Vodd (pp. 32, 35, 39), impotriva aruía ei se napus-
tíau ca sa-1 ndruie opera (p. 37). judecata autorului cade grea
asupra vinovanlor : fara actul din Februar", Turcia n'ar fi
cerut astfel de conditii" (p. 33), iar oamenii politici s'au Idsat
pdaliti primindu-le (p. 46), dupd elaborarea uneí Constituni
neaplicabile (p. 34).
Se constata, de la inceput, falimentul cluburilor* (cap. II).
Lipsit de o basa sigurd inlauntru, pe care partídele politice nu
1.-o oferiau, §1 de concursul luí Brdtíanu, voit de Domn, din causa
injonctiunilor externe, era acusat ca minator de Evrer,
Carol I-iu concepu sprijinirea politicii sale pe puternica Monarhie
dualistd (pp. 44-5, 52), I se recomandase 0 de Principele Na-
poleon (p. 53) , dupd ce examínase, dar fart incredere, ideía
unei Ligi a popoarelor crestine la Duare 1 in Peninsula Bal-
canía", numítd ap de el, sau a unel Confederatiuni greco-
sirbo--bulgare", la care era imbiat staruitor, in acel limp, de la
Belgrad (pp. 46-8). Aceasta este noua orientare politica, din care
Domnul fdcu chela de boltd a intregií sale Domnií. Infdptuirea
et avea sd fie condinonata de ridícarea alteí generatif de oa-
men' not" in politíca romdneasa (cap. III), cu studii germane : a
luí Petru Carp §1 Titu Maiorescu, a am' formatiune intelectuald
se urmare0e pe larg. Curentul nou, din Ia0, cu atítudine 'item*
In Convorbiri" (intemeiate in 1867), contra spirítului latinist,
creat acolo de Bdrnut (p. 56), 1 politia, prín Gazeta de la0",
pornínd lupta contra conceptiei líberale, in care se amestecd 0
chestia bandelor bulgare 0 cea evreiascd (pp. 58-61).
Chestia ronzdneascd din Austria. Apropierea de Monarhie
putea sa o faca noul guvern venit dupd retragerea de bund
vole a luí BrAtianu, dar, Romania filnd banuita de ire dentifm, ea
era conditionati de chestía Rominilor subjugati, la care e.?. trece

www.dacoromanica.ro
112 N. A. constantineseu

acum, Cu o prívíne inapoi de la 1850, cind Saguna cerea, prín

Memortul sdu, Mítropolia de Alba-Iulia 0 organisarea Bísericii
sale, Memoriu pe care d. N. Iorga II socote0e un adevdrat protect
de Constitutie romdneascd", dar inca din 1849 se refacuse pentru
Until Mitropolia de Alba-lulia (pp. 67-8). Este un capitol (IV) pe
care 1-am fi vazut mai bine adaus volumuluí precedent al Unifi-
catorilor, fiindca opera lui Saguna 1 a colaboratorilor luí este pe
bunA dreptate comparatd de autor cu Unirea Principatelor" (p.
73). Se desfdpard in liniile marí eroica luptO dusd de Saguna,
prin memorii repetate, intre 1850i 1860, prin asociarea elitei ro-
mOne0i din toate provincille Monarhiei spre a crea un síngur
c3rp bísericesc impreund cu Bucovinenii, trimetind delegatia lor
la Viena (pp. 70-2), de í avea impotrivírea lui Hacinan din
Cernduti (pp. 70, 77), care izbuti a-0 crea Mitropolia lui separatd ;
con0linta biruie insd In realisarea Unirii interconfesionale" a
celor doud Biserici din 1861, care aduse doud mari realisdri na-
tionale : Congresul National Romina din Ianuar 1861, in care
Rominil se declara a patra natie" politicd, independentd, in parte
recunoscuta de Viena prin mdsurile luate atunci (p. 74), i in-
temeiarea Asociatiunii", in ocopul comunei culturí nattonalea,
ba chiar in sens pan-romdnesc dupd suggestille luí D. A. Stiirdza
(p. 76). Aceastà institutie nationald se asamOnA de d. N. Iorga cu
aceia a Academieí Romine din tara, pe care o precedd. In fine
a treía asamOnare se face in organisarea definitivA p celor doud
Biserici prin cele clouA Mitropolii, obtínute in locul Marelui Ducat
cerut, la 1848, pentru top Rominii din Austria, ceia ce ar echivala
cu dinastia i independenta ce aveau sd cipige eel din Romania
(p. 78); ducatul" se va reserva numai Bucovinei, salvatd la 1859
prin Petrino de inglobarea la Galltia Bucovinei, care-0 va cOpAta 0
ea Mitropolia, prin desertiunea luí Hacrnan de /a actiunea pan-
romdneascd a luí aguna, i Societeitea pentru cultura", cores-.
punzdtoare Asociatiunli de díncolo (pp. 83-4). Se relevd merítele
spiritului combativ al deputatilor romini (pp. 81-2) 0 rolul con-
ducdtor al elementelor nobile i burghese (p. 83), ca i saderile
luptei duse intre 1864 i 186ó; grqeala deputatilor de a merge la
Pesta, lipsa ziarelor politice. Saguna insu0 pargsise pe eel cu
opositia spre a putea obtinea, cu stOruinte leale, abia in 1869, in
toatd forma, Statutul Organic" (p. 80).
5. 0 privire sinteticA (cap. V) asupra noil activitati litPrare de

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a Rominllor de N. lorga 173

spirit pan-romänesc, reflex al unitatil germane fi italiene (p. 86)

in care 'se distinga opera !storied fi nationald a lui Pa piu Ilarlan
(pp. 87-8), in Ardeal, apol, in Bucurefti, exotica manifestare ro--
mantled qi de universald eruditie a lui B. P. Hasdeu, genial
represintant al Basarablei" (pp. 89-91), Archivul" lui Cipariu qi
alte periodice din Ardeal, a cdror important& nu std in valoarea
literard, ci in credinta ce avea in nape tineretul de la Grade,
de k Ndsdud fi Brafov, literatura din Romdnia Bind insdfi in
sadere pdnd la ridicarea unui tineret altfel format (pp. 93-5) ;
cea mal de samd creatiune a acestui spirit pan-roendnesc era
Societatea Academicd Romind" din 1873.
In cloud capitole se stabilesc Bale nesigure ale politicil
interne fi ale stdruintilor pentru alianta cu puternica vecla
intre 1869 fi 1874 (cap. VI f i VII), ai càríl °ameni politici rdmin reel,
socotind Moldovalahia" ca un factor de vefnicd agitatie" (p.
101), dar i din partea noastrd se a duc deelaratille lui Brdtianu
chiar cuvintele lui Carol I-iu de la 1869, condítionind alianta
de o palled de impAciuire fdlifd i sincerd a guvernului ungar
fold de supufil nemaghlari" (pp. 85-6), dar fi cererea lui din
1873 (p. 132). Se cdutà guvernul in stare de a incheia aceastd
legdturd, cu D. Ghica I Kogdlniceanu (pp. 96-9), f í, fatd de greu-
tdtile electorale, se aplicd sistemul lui Cuza de díctaturd deghisatd
prin aminarea Camerelor (p. 103). Crisa din 1870 e precedatd
de cdldtorille fructuoase ale Domnului in strdíndtate, spre a lua
contact cu Suveranii strain!, Tarul Alexandru al II-lea, Napoleon
al III-lea, dar fi in vederea cdsdtodei (pp. 106-8). Crisa internd (volun-
tari in Franta, rdscoola din Ploiefti), datorità rdzbolului franco- ger-
man, ameninta cu ruina intregli opere infdptuite : dinastía qiUnirea.
Ea se explica Kin mentalitatea grefitd a conducdtorilor, dar fi
prin depdrtarea la care se pea Carol I-du de popor (p. 127) ;
se adaugd teama a Rusia va rupe tratatul din 1856 (pp. 114-5),
in clipa cind Domnul fdcea demersul nenorocit" la Poartd
pentru a i se permite un regim de mind tare (pp. 118-9). In--
demnuri bune din afarii ca sd-fi cante basa tot in interior (pp.
119-420), greutdtile aduse de chestia Strousberg se adaugd
la sldbiciunea unui guvern Ion Ghica, incapabil de a feri pe Su-
vetan í de a garanta ordinea, el care-fi (Mg:lea sarna de scdderea
vitalitAtii romdnef V in saraca tara bogata" (pp. 122-3).
Un narmistitiu Inttrior" (cap, VII) izbuti a impune Carol

www.dacoromanica.ro
174 N. A. ConstantInesce

I-1u dupa un an de cris Interna qi lipsa de curaj, chemind la

guvern pe Lascar Catarglu. Se recoltau acum tristele urmari in
exterior ale a7telor anarhice din tara: 1nterven4ia Vízlrului (pp.
124-5), asm'utat contra noastra 0 de Bismarck, du§man declarat
pa chestia Strousberg, refusind 0 agentul" romin la Berlin (pp.
126-8), i se vorbia de o confederatie impusa tadlor vasale cu
Poarta, la care numal Rusia se opuse (pp. 129-130). Bilantul
anterior este i mai trist : progrese minime in timp de patru ani,
cu o administratie miserabila, cum nu fusese supt Mihat Sturza
qi Stirbei" (p. 125), nedemna de un Suveran a§a de hunk 0 con-
Olen', 0 un InvatamInt care fabrica numai functioned 0 can-
didati pentru alegeri", 0 aratarea causelor : era efectul firesc
al suprematiei unei clase de baled 1ndividuall01" de advocall 0
profesori lipsit1 de virtuti 0 de pregatlre solida (p. 126).
Pala de noile uneltiri ruse01 in Baleen' (p. 128), Domnul ceru
guvernului conservator, - dar el n'avu curaj -, a pregati pro-
clamarea Independentel (lanuar 1873) (p. 130), In care scop se
facu §1 a doua calatorie In Apus (p. 1-32). Marea Izbinda interne,
pentru acele timpuri, de a fi Inchelat ciclul de patru ani" al
une! Camere, cu conservator'', era insotita 0 de alte efecte bune 3
nu anevrele o0Irli, care se presinta bine, Incheierea conventiei co-
merciale cu Austria, de 0 tara era vasala (pp. 135-6).
8. Anti premergatori razboiului din 1877 aduceau §I un nou

crez national" in literatura (cap. VIII), care se desvolta acum

pe base mi largi declt ale lumii boiere01", creind in acepi an'
(1870-6), de mare schimbare sufleteasca", un alt spirit public'.
Se disting doua grupari, afara de Hasdeu, care e singur ; inoirea
nu putea sa plece Irma de la cercul lepan, solemn i zeflemist,
de 0 Convorbirile" incercau colaborad peste hotare (p. 140),
- Maiorescu, din parte-f, aducea talent, ambitie §i Wei', UM
devotamentul jertfitor (p. 150) -, dar niel de la Hasdeu, care e
larg imparta0t de bune aprecien i ale d-lui N. Iurga, oil de la
talentele vechi sau not, grupate in chip trecator la reviste efemere
(pp. 138-40), ci de la alti dot oameni, de origine, de pregatire
fa cniliara qi de trecut cu totul deosebitia Xenopol i Eminescu,
la cad se rallaza tined' din toate partile rominismulul, in
frunte cu loan Slavici (p. 141); efectul intilniril aceluI tineret la
Viena 1 Berlin, supt biciuirea une! agresive con0iinti natfonale",
de Id 1866 1 WI, a inseallet mult pelltru trensformarea lui

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorle a Rondrillor de N. lorga 175

sufleteasci. Actiunea lui Xenopol, Ideile tut in oposttie cu ale

tut Maiorescu, care se credea f ef al direetiel noi", 'del privind
cultura nationald' 1 conditiile el la Romini, pe care avea si le
demonstreze, dupd izvoare, in Istoria Rominilor" (pp. 141-2,
148), fi crezul de lupti de la Putna (p. 149), constitute una din marile
revelatil ale volumului X. Eminescu este urmirit in cloud pagini
de milastri evocare (pp. 144-5) in formatia sa intelectuald fi
opositia cu ceí de la Junimea, unde s'a dus gata format", in
opera lui, poesia cu totul noui care nu urma niel micar o
inspiratie apuseanti", dar preocupati de via/a actuali, cu proble-
mele fi suferintile el". Nu se arati valoarea articolelor lui din
Timpur contra Austriei.
Una din marile manifestiri de curaj s'a dat prin serbitorirea
de la Putna, tineretul curentului nationalist" de atunci ciutindu-i
pe cale fi la studille lor, pind in Italia g Belgia, fl descoperind
intre dinfti spirltul de adevirat luptitor al Ardealului fi ciar
vizitor al stirilor din Rominia, al nefericitului Anderco (pp. 147-9).
Dar creatorli noului crez sint infant' In ciftigarea unei sítuatii in
societate , Xenopol numai in mod trecitor (pp. 150-1).
9. Rizbolul pentru Independent& cu pregitlrea luí diplomatici,
se di In doui capitole.
Neutralitatea fati de conflictul balcanic (cap. IX) este cea d'in-
tdiu stare de n !utralitate a epocii clinastIce, caracterisatA printr'o std-
rultoare actiune diplomatica; til se refusa 'Ina In 1875 titlul de Ro-
mania ,t primírea agentilor (p. 157-61), prin agitatle politic&
Britianu fi Kogilniceanu fac opositia uniti fi vin la Guvern In
April 1876, cu declaratli de neutralitate, pe cind in Balcani se
agravau tulburirile fi se declarase rizbolul Serblei fl Muntene-
grulul cu Turcia. Tratative se inchelau in ambele directil, cu
Rusia ; delegatia tut Britianu la Livadia q1 inchetere a conventiel
militare (pp 165-7), dar soarta judetelor basarabene se hotirise
la Relchstadt (p. 163); In Turcía, noua constitutie a lui Midhat-
Pap gribi hotirirea Rominiei" (pp. 171-2). Conferinta Puterilor
insefi declara ci nu poate opri interventia mean& Se relevi te-
merile, in curs de un an, privind Basarabia. Consillul de Co-
roani de la 1-Iu April 1877 e presintati pe larg (pp. 178-180), ca
fi aprobarea Conventiei de Camera, Domnul, ajutat de miniftri,
antIcIpind legiturile cu Guvernul rus (p. 182) ; colaboratia era
r4sp1nsd hotirit de Gorciacov (p. 184), chiar duri devastarea

www.dacoromanica.ro
178 N. A. Constantinescu

malului sting de Turci. Urmeazd situatia militar, excelentS, pro-

blema proclamarii Independent% votatà unanim la 10 Maiu, dupa ce
temerile fura risipite prin discursul lid M. KogAlniceanu, asOmOnat
cu accentele lui Eminescu din Mircea la Rovine, 1 dupd con,-
tactul Domnului cu Marele Duce Nicolae (pp. 186-7).
10. RenovatO in totul e 0 expunerea räzboiului, inceput supt
sumbre auspicii diplomatíce ; el insO n'a adus solídaritatea cerutO
de Domn in interior (pp. 189, 211), pe cind, in afarA, Independenta
indispunea la Budapesta, Paris l Londra (p. 191), lar la Berlin
ea. se tirguia, Europa refusind mdcar o consimpre (p. 192). Tarul
refusa hotOrit cooperatia RomAniei", ardtind brutal motívele (p,
193), lar din Viena ni se interzicea sectorul Vidin, indicat de
Ru0 pentru actiune (pp. 194-5). Arzarea lui Osman la Plevna,
formiclabil intAritd", era o gravd aMenintare pcntru Romania
insd0 (p. 196). Vestita cerere de ajutor, in clip unei debandade
a o$11or ruse, vine din propria initiativii a Marelui Duce, dar
armatei romine, care intOria garnísoana Nicopold, nu i se re-
cunoqte calitatea de corp aparte pand la un nou insucces
sesc la pasul Sipca ; a doua telegrama a ace1uía0 grAbia trecerea
Dundrii pe la Corabía. Comanda operatiilor in jurul Plevnei,
acordatd lui Carol I-iu, e numal onorífica (pp. 198-9); armata ro-
mdneascA lucra de sine, cu cartierul ei deosebit". Se pune in
lumind atacul de la 30 August, ordonat de generalii rugí, o
mare greralO, cu toate precautlile luate de Domnul romin (pp.
201-2), neizbinda fdclnd a se aproba planul de asediu al lui
Carol l-tu; superioritatea ca armament, ca disciplinA i avint"
a midi noastre armate e recunoscutd de strAini (pp. 198.9); ac-
tiunile el separate la Rahova i Vidin, lichidarea la Plevna §I
meritul Rominilor, recunoscut 1 de Tar (p. 206).
Mai ales relatiile, ar de gingqe, romino-ruse dupà cdderea
Plevnei se dau intr'o clocumentatd i largO expunere de zece
pagini (pp. 207-8) ; concentrarea armateí supt inuncele, In contra
Rupor, se fdcea nu pentru cele trei judete, cOci Carol renuntase
la ele, §tiind cd soarta lor fusese pecetluitd anterior de Rusia in
Invoire cu Austria, dar contra pre tentieí Rusiei de a-0 reserva
trecerea libera pe la noi spre Bulgaria (p. 214), $ se aratd cd ea
i$ avu efectul mai mult decit sprijinul cerut Marilor Puteri, care
nu se oferi (pp. 215-7). Astfel protestul presintat la Berlin in ches-
tia judeielorp atacind i actul din 101?" lo I-1u IUule 1870, MI

www.dacoromanica.ro
 Noua Ltorie a Romindor de N. lorga 177

numai formal : Romania primla Dobrogea, lar independenta era

conditionata de acordarea drepturilor la Evrei (pp. 218-9).

11 Domnia regelui Carol I-iu se va desvolta de aeum inainte

in trei fase o un epilog : intaia fiind a viziratului lul Ioan Bra.
tianu, de doísprezece ani, a doua : rdominatia de douAzeci de
ani a Coroanei, farol rival, 1888-1906", si a treia : supt zguduirile
provocate de amillare& problemelor grave si supt flerberea pro-
dusA de o noua generatie nationalista, 1907-1912. Epilogul va
fi zbuciumul diplomatic de a iesi din abisele allantel neferícite,
de la 1911 inainte, cu o trecatoare izbind& de prestigiu intern si
extern la 1913, sí sfirsitul supt imperioasa datorie a resolvirii re.-
formelor interne s'i a interventiei in Marele Razboiu.
Prima fasa a Domniel consolidate prin rAzbotu inaugureaza
ropera de creatiune nationala` (cap. XI), care se va infatisa dupa
statornicirea noilor legaturi ale Romanlei independente cu strai-
natatea. Se Incepe cu actele de supunere formal& dar in cea
mal demna tinuta, la oblIgattile impuse de tratatul din Berlín,
teritoriale si politice (art. 7 din Constitutie). Cea d'intiliu preo-
cupare duna recunoasterea Independentei er; acela a Regatului,
pentru care s'au facut calatorii in strainatate de catre Suveran s1
Bratianu, cu unanimul consens al partídelor, dar si cu acela al pa-,
turllor adincl ale neamului (pp. 228-32). A doua era tinta de rnult
timp urmaríta de Carol I-iu : a alipírii la Dubla, viitoarea Tripla
Atlanta, cela ce se va si infaptui in 1883, dar trecind peste jert,-
firea intereselor romAnesti la Conferinta de la Londra in chestia
libertatil Dunarli" i duna aplanarea, prin visite politice din partea
regelui $i a tul Bratianu, a fríctiunilor cu Monarhía, provocate de
intrigi maghiare (pp. 234-5). Tratatul, tínut secret timp de trei
decenii, privia asigurarea de spre Rusia si hotarul Nistrulul, cu o
satisfactie de ordin practic in chestiunea Dunarli (pp. 2.38-9). Se
releva in desvoltarea politicii externe enorma greseala de a se
feri de arnestec in Balcani, in cele doua momente istorice, pa-
rasind influenta fireasca asupra imprejurdrilor din Balcanla (p.
242), pe cind, in Austro-Ungaria, Rominli uitau mindrele puncte
de la 1848", In pregatirea resistente! politice contra maghlarisarli
(pp. 243-4).
Numai in ultimele sase pagini se rresinta situarla internd, cu
progresele din vremea afa-zisului vizirat s solídele listitutii finan-

www.dacoromanica.ro
178 N. A. Constantinesca

clare, dar, altituri, se pardsia tdrdnimea incultd i sdracda, crud

exploatatd de mo0eri, 0 se continua administratia prea impdnatd
de functionari i lipsitd in general de onestitate" (p. 249). Era
o epoca $i de irosire a fortelor vil literare, neajutate z Caragiale
Eminescu vor satirisa .liberalismul dominant", pe chid Alecsandri
.incerca din nou functia de poet national" (p. 250). La sfirvit,
o violenta campante a opositiei unite, din 1887, cu lupte de
stradd qi criminala agitare a satelor; rdscoalele din opt judete,
In 1888, aduc demisia lui Brdtianu s rare ori Romdnia avuse un
cetdtean atit de devotat intereselor ei" (p. 248).
12. In cei doudzeci de ani de dominafie ai Coroanei, car1 ur-
meazd (cap. XII), totul Mira de vointa, discret, dar statornic
manifestatd, a regelul, cdrula nu-1 mal stateau inainte oamenli
marl ai generatiei care-I adusese pe tron" (p. 262), qi situalia va
fi caracterisatd de oamenii timpului ca monathie despotic&
mascatd supt o Constitutie liberalda (p. 271). Fasa se incepe cu
grele frdmintdri politice pdnil ce se obtine un Ministeriu stabil
conservator, cu Lascar Catargiu qi Al. Lahovari, care va 'salt
prelungirea aliantei secrete In 1892, dar guvernantii noOtri nu se
sflau sd ceari, ca in 1891, explicatii asupra situatiel Rominilor din
Monarhia vecind (p. 254), cari, ajunft la desperare, porniau cu
Memorandul din 1892 la Viena (pp. 255 0 258), 0 regele insu0
nu odatd interveni cu sfaturile sale la Viena..., pentru a incerca
infrinarea acelui avint de maghiarisare care intrecea metodele
unui Tisza" (p. 257). In acela0 timp, Dirnitrie Sturdza, venind la
conducerea partidului liberal, cu calitati marl, dar lipsit de orb-.
zont", dddea asalt pulen! in 1893-4 (pp. 255-6), folosind contra
guvernulul si sentimentul national", trezit de tineretul care se
organisa in comitet de propaganda pentru un nafionalism pan-
romanesc in ,,,Liga pentru unitatea culturald a tuturor Rominilor",
presidatd de Gr. Britianu (p. 257).
Pentru intdia oard, in una din cele mai frumoase cuvintdri",
D. A. Sturdza aduce, la 27 Novembre 1892, chestia nationald in
Parlament", ca oposant ; efectele agitatiei din Romania se afirma
cd au adus iadulcirea touului ministrilor unguri, pe ciad se
judeca procesal Memorandiplor (p. 261), apoi amnistia partiald.
Dar, cum Suveranul subordona politica internd necesitdtilor de
politicd externe, Sturdza fu obligat, pentru a putea vent la
guvern in Octombre 1895, a se umili la o retractare fald de

www.dacoromanica.ro
 Noua Istorte a Roma/1110r de N. lorga 179

Austro-Ungaria", - rolul tut Dumba in aceastA chestiune (pp.

262-4) -, i la mAsurt contra agitatiel nationale. Se adaugA gestul
jignitor al guvernulut austro-ungar de afirmare a hegemoniei
Monarhiet asupra DunArii (pp. 268-9).
A doua parte a acestui lung capitol pAtrunde adinc in procesul
de prefacere, prin elemente not, a partldelor politice, la acest
sf1r0t de secol frAmintArile din partidul liberal la guvern -, ale
cArui infAptuirl se opriau la suprafapl; ca in toatA Domnia, Ilpsia
curajul revisuirilor de basa I la Suveran..., $ la oamenti politici"
(p. 266) , plecarea 1 reventrea lui D. A. Sturdza, cu elemente
tinere in 1897, Haret, represintantul tendintilor nott general'',
cu actiunea de mart l fericite reforme", sprijintte pe preon
invAtAtori, i loan I. C. BrAtianu, spirit de tAioasA critter, cu
conceptit superioare oportunismulut dibaclu §1 Intransigentulut
autoritarisma de mai tArziu (p. 270).
Pentru mentinerea alternantei la guvern a doua partide, regele
Impune retragerea lui Sturdza, aducind pe conservatori, cu
gatul, dar lipsit de calitAti, Gh. Gr. Cantacuzino in frunte, cu
mente not, foaste liberate t versatilul", cu torent sclipltor orato-.
rte", Take Ionescu, apol N. Fleva, C. Disescu, intr'un Parlament de
tined. Nababul" se retrage §i cedeazd conducerea tut P. P.
Carp; mottvele acestor schimbArt de ordin personal ; pp..2724.
Guvernul iunkArului" Carp, in care Take Ionescu, creatorul ta-
ktsnaulut generos" al politicii revArsArit Nilulut", pregAti desastrul
finantelor, zugrAvit in causele sale (pp. 274-6): va demisiona In
Februar 1901, 0 floul. guvern liberal Sturdza va impune as-
prul su sistem de economii" i curba lui Haret", cu I. BrA-
tianu cel tinAr la Externe, initiat acuma In marea taini regalA",
0, la Finante, 'priceputula Emil Costinescu (p 227), cu Vasile
LascAr, care aduse opera de organisare internds. Partidele
deau de la guvern prIn proprit lucrAturi interne; regimul acesta,
de 0 contribuise la inaltarea mediului politic, se transforma
acum inteo ingustA 0 perfect unitard cetAtuie a brAtienismu-
luig, aducind demisia bolnavulut D. Sturdza (p. 278), inlocuit
cu Gh. Gr. Cantacuzlno, cela ce insemna triumful, contra
lut N. Filipescu, al lui Take Ionescu, §ef real", nesimtitor la
imoralitatea politicA notorie" din jurul sAu. Acest guvern va
cAdea la 1907, cind va 1e0 la tvealA 0510 geturatie, cu alt crez"
(p, 280).

www.dacoromanica.ro
180 N. A. Constantineseu

Lupta pentru Unitatea nationall

Dominatia Coroanel va fi turburata, dupa 1907, de marea
incaierare intre partide° (p. 283) qi de strabaterea noului crez,
adus de noua generatie in cercurile mai largi ale societatii (cap.
I-III, din Cartea II). Se adauga silintile aduse de al doilea
rege qi de intreaga suflare a Regatului pentru Infaptuirea madi
Unir! (cap. IV).
Cu mult mai pe larg se trateazil aceasta perioada, cuprinsa
Intre 1904 i 1918, la Romania Contemporana, Supt trel regi",
unde lupta pentru un ideal moral §i national se infatipaza
sistematie prin factorii ei societatea veche, vinovata pentru un
desastru general crisa financiara, sociala, de politica interna,
de politica externa 91 sufleteasca" (pp. 1-75), l noua generatie,
care intervine ca al doilea factor, cu incercarea de creatie
proprie", explicind formatia spirituala a intelectualilor", izvoa-.
rele noului spirit public", descoperite In renovatia din literatura,
din istorie qi alte qtlinte, dar mai ales din vehementa lupta cul-
turala, sociala i política a corifeilor noului curent, cari triumfau,
n'a lipsit gestul revolutionar deterrninind pe altil la reali-
sarile sociale", la noi atitudfni politice" i la o schimbare in
politica externa" (pp. 75-.126). In a doua parte, se da conflictul"
extern pentru idealul national Incepind din 1912, cu actiunea
diplomatica qi militara pana la incheierea biruitoare a razbolului
de Unitate, pentru a infatip apoi in a freid parte, Cele doua
lumi", din nou Uta in Mg, 1ntru cit cei doi factor' se metitin :
de asta data insa cei d'intaiu camuflati qi amestecati in toate par-
tidele, qi actiunile politice cu program, sau firma inoitoare, spre
a paralisa actiunea, indreptata spre biruinta idealului moral,
pana la revolutia taranista' 11. la biruinta restauratiei regale.
Supt titlul Impulsurile noii generatii" se presinta, In forma
noua data sintesei istorice, de la 1904 inainte, mai intaiu for-
marea noului crez In opera 'iterara de inspiratie populara a lui
Delavrancea, cu scrisul, de caracter hotarit revolutionar", al lui
Vlahuta, la care se adauga Caragiale §1 CoOuc, i pictorii nol
(pp. 283-6), arta dind 1 ea strigatul, puternic repetat..., catre o
viata nona" (p. 285). Un alt izvor venia prin invatatoril, preparati
de o serie de pedagogi buni, de la Gh Melidoh la P, Poni, con-
tinuati acum de Haret ; din miilocul lor formau initiative. maree

www.dacoromanica.ro
 Notia 1storie a Romanitor de N. iorga 181

pentru organisarea economic& dar rApede paralisate de partidele

politice (p. 287), 0 actiuní de organisare politiCa, din care va
rasan, ,dupa razbolu, partidul care va abdica de la misiunea
sa". Dar cel mai puternic curent era acela al inspiratiei din tre-
cutui romAnesc, in care autorul nu insista asupra proprfului slit'
rol, incepind cu opera istoria a lui Xenopol, care fixa pentru
intaia oara lintl generale in desvoltarea poporului romin", dind
o serie de juste reabílítdri (p. 288-9), continuat de straduinta
celor trei istorich Onciul, Bogdan 0 Iorga ' de a desvolta o
noua generatie scoasd din cultul vechilor ilusii (p. 290). Curentul
prinde 0 in societatea po/itica, prin artico/ele luí N. largo, adu-
nate apoi in citeva brorri de critica nervaitoare a starilor
culturale" 0 realitatilor triste din 1899. Noul curent prindea teren
in Bucovina, 0, din Ardeal, apare poetul de activism revolu-
tionar" Octavian Goga. Acestea erau radacinile nationalismu-
lui", ridicind o fume nona" cell va cauta ally spre tinta in-
drazneata a unitatii politice romtineri" (p. 293). Insemnatatea
serbatoririi lui tefan-cel-Mare la 1904, i luptei pe fatam, des-
chise prin Samandtorul", de N. tonga, cerut acolo de intemeie--
toríi lui, spre ridicarea rprin bate mijloacele culturil..., intelese.
in cel mil larg sens, a sufletului national spre conriinta unitatii
i nobletii luí, cu toate consecintile rare apoi trebuíau sa plece
dintr'insa" (p. 295).
Trebuie sa addugam aid cela ce-0 re fusa, din fireasca modes-
t' autorul : ca, in toate ínitiativele noului curent, lipsia spiritul
ciar-v6zator care pAtrunde adinc in rk alitatile vremii 0 in tai,-
nele vittorului, care sa coordoneze mírarea in toate domenlile
vietii publíce, sA dea planul qi metoda de lupta qt, tirind vijelios
ivolul pornit, ca un uriq luptator al programei trase, izgonere
miasmele otravite prin cruda biciuire a viclilor sociale 0 im.-
prospdteazd atmosftra prin optimismul creator al credittli sale
neclintite : aceasta s'a v6zut insa indata dupà actiunea de la Sti-
mandtorul" i dupa mirare de la 13 Mart 1906 a autorului
insur al carpi, dupa aparitia, ca non organ de lupta, a re vistei
Neamul Romanesc", prefacutil foarte tarziu in ziar, dupii ince-

Pentru renovarea baselor 'Model nationale, de N. Iorga, Cu inlAturarea

tuturor teoriilor false si prejudeat(lor, vezi concisa schitä a autorului, in ,,Supt
trei reili"; pp. 97-8).

www.dacoromanica.ro
182 N. A. Constantinescu

putul luptei la Parlament si actiunea politica prin partidul na-

tionalist-democrat", creat peste citiva ani.
Duna serbatorirea Domniei la 1906, in care corurile Romínilor
de peste hotare aduceau atmosfera vioaie de unitate a neamului"
(p. 299), dar parte din conducatori se Itisau cuceriti atunci de
planurile Trialismultil (p. 300). Vin rascoalele taranesti din 1907
(pp. 302-4), aducind retragerea conservatorilor, represiunea co-
mandata de generalul Averescu si programul de reforme, facute
In graba, (ara sistern, V faca curaj" (p. 306), cu toata presenta in
partidul lui I. I. C. Bratianu, observator inert", intre 1907 si
1910, a grupului de revolutionari" de la Iasi (p. 302). Pe buna
dreptate nu se da analisa pretinselor reforme nesincere si nea-,
plicate cinstit. Se trece rapede asupra actelor interne si impre-
jurarilor externe dintre 1908 si 1910, cu efectcle revolutiei ju-
nilor Turd, cu desilusii externe pentru regele Carol I-fu (p. 310).
Politica interna supt Guvernul Carp (p. 314), Take Ionescu
se retrage in partidul, su deschis pentru tos' doritorii de aven-
turi rentabile" (p. 305) , se infatistaza mat viu, ajungind la
trista indusmanire, cu scene de strada, intre particle ; opositia
unita takisto-liberala provoaca demisia luí Carp, tradat de T.
Maiorescu 3 acesta forma Guvernul, aliat cu Take Ionescu, prin
care se íncheia un dramatic capitol din istorie luptelor de par-
tid din RomAnia".

II.

I. Romdnia 4 crisa balcanied urmareste numai zbuciumul di-

plomatic din 1912-3 al regelui si guvernului Maiorescu, care
nu aducea niciun program, niciun sistem, si nici macar o simpla
orientare" (pp. 319, 321); falimentul prime' actiuni diplomatice
pentru Silistra, la Londra, se complicase cu izbinda viclesugului
austriac care ni zmulge inoirea tratatului si o conventie mill-
tara (pp. 323-4), dar a doua actiune diplomatica, de cersire,
pentru aceiasí Silistra, la Petersburg, este resolvata favorabila (pp.
325-6), clad confictul afiatilor balcanici ni okra noi perspective
si interventia militara, cu toata opunerea Vienei (pp. 327-8) Era
ultima biruinta a lui Carol I-iu, atit in politica t xterna, de asta
data in contra Austriei, dar si in politica interna, cu sefil de
partide la picioarele sale sau umiliti (pp. 328-9) Pe aceasta linie

www.dacoromanica.ro
 Noua Is'orte a Romanilor de N. 1orga 183

vine i schimbarea, voita de el, a guvernului, in Ianuar 1914, cu

I. I. Bratianu.
CO din urma an al lungii Domnii, aducind tragedia" in
zbuciumul con0lintii lui Carol I-iu (cap. Ill), inseamna de fapt
indreptarea contra Austriei, cela ce inteleptul rege ocolise
sistematic: Campania din Bulgaria fusese de fapt primul capitol
al razboiului contra Austro-Ungariei" (p. 331), i Puterile evitau
a recunoafte opfra tratatului impus de Rom5nia la 1913 (pp.
332-3). Regele insu§1 era atit de pornit, incit presinta lui CzEr-
nin latregul proces de asuprire a Ardelenilor, cerind ca Unguril
sa renunte la pretentia lor de a domina tiranic" (pp. 334-5). Se
da aspectul Cabinetului Bratianu, cu noul ssu program de re-
forme revolutionare" 3 exproprierea i votul universal, §i chemarea
Constituantei (p. 337), dar nu se va infaptui nimic definitiv. At-
mosfera incarcata a Europe' aduce visita Tarului in Maiu 1914,
lar asasinatul din Seralevo, deslantuirea razbolului mondial. La
cererea de ail da concursul sau de aliat, rEgEle Carol J-iu nu
raspunde (p. 340), lar la somatia din tulle a Centralilor de a mo-
bilisa, el refusl hotarit, el rupind astfel, de fapt, cu Centralii (pp.
341-2'.
SfirOtul tragediei" se da insa in capitolul urmator (IV) : Con-
siliul de Coroana, la 3 August 1914, era numai o chestie de
con0iinta, regele recomardind, de forma, intrarca in rizbniu aid-
turi de Austro-Germania; din toata expunerea. reiese clar a In
fond Carol I-iu era contra Austriel qi numal faptul de a nu
putea sa mearga alaturi de eel de sIngele lui il tulbura cu mus-.
trari de cuget" (p. 347). Actul secret insu0, incheiat prin miniorii
sai, Intelegerea la 18 Septembre, cu zece zile inainte de a
inchide el °chit, asigurind ocuparea Ardealului cu pall din Bu-
covina qi Banat, in schimbul unei neutralitati binevoitoare (p.
348) este semnifIcativ Totu0 Bratianu continua negociatii de
ambele pall, angajind qi atitudinE a fratilor nelibEri prin misiunea
lui C. Stere in Ardeal.
Un mare capitol, de vre-o optzeci de pagini, infat4Eaza Rdz-
boiul nostru, patrunzind in tainele diplomatiei din timpul nett.-
tralitatil, capitol precedat, la schimbarea de Domnie, de neegala-.
labila caracterisare a personalitatii lui Carol I-iu (p. 351), urmat
de portretele noului rege Ferdinand 0 reginei Mario, cu aceia0
pdtrundere psihologica (pp. 352-3). CO dot ani de neutralitate,

www.dacoromanica.ro
1P4 N. A Constantinescu

nplini de vreme plerduta gi de adincil decadere moralS, prin

pasiunile rascolite I ispitele vele" (p. 362), aduc noi orientari ale
qefilor lumil politice, in care ziarele cumpArate de Centrali cautau
a face atmosfera (pp. 354-7), dar in fruntea noii directli se im-
pune actiunea hotirita a lui N. Filipescu, N. Iorga l alp!, in.
tarita de refugiatii ardeleni cu Lucaci í Goga in frunte. Se arata
presiunile Allatilor asupra guvernului pentru intrarea in razbolu
causele lor (pp. 357-9), in timp ce I. L Bratianu neglija
Inarmarea I noua Instructie militara.
Razbolui hotarit de rege, care era silit de Aliati, Consiliul
de Coroand fiind numal spre a cere sprijinul OM (pp. 360-3),
Cu actiunea militara pornita, conform sentimentului public, spre
Transilvania, nnu era pregatit in toate sufletele, i niel in ce
privegte mijloacele tehnice (p. 364), gi, cela re era mal gray, el e
lipsit de o conceptie superioara", Statul Major fiind inexistent".
Se anunta ca nu se va face alcl schitarea operatillor, care in
doua luni de zile au dus la catastrofa", dar se da in linil largl
(gaisprezece pagini) analisa causelor care au dus la acea catastrofa
militara din primul an de campanie (pp 364-80). Se adauga la
causele infringed', nnu numal armamentul necorespunzator gi
for atapile copllaregte superficiale, el attar starea de spirit a unei
populatil din care cel de sus, adesea conrupti..., iar cel de jos,
lasati in cel mal adinc intunerec" (p. 376). Conducerea real a
operatillor se va ltisa, in Decembre 1316, generalului Berthelot
Rugilor, minigtrii, cad nu simpau in de ajuns" povara nts--
punderii, cu I. I. Bratianu in frunte, filnd deprimali gi inactivi,
cu o quasi-administratie lasata de el supt ocupanti (pp. 378-9).
Tabloul cc ofer.4 guvernantil retragi in Moldova este de
masura clasei politice care, in timpul teribilului flagel din primd-
vara 1917 gl In cea mai grava situatie politica gi militara, dada
un ruginos I degradant spectacol" prin impotrivirea la reforme
prin intrigile de a lua puterea (pp. 381-2), supt culitul intins
de Rusia pentru impartirea ;aril ; primejdii noi va aduce prabu-
girea regimului tarlst prin revolutla din Mart 1417.
Refacerea armatel, care cigtiga prima adevArata gi deplina"
biruinta a noastra cu generalui Averescu, neinteleasa destul la
Iagi, n'a schimbat starea de spirit a acestei societati vinovate,
ofensiva germana se producea, intre 24 Iulie gi 29 August, supt
acest Guvern defetist, dar este raspinsd de nsublimul elan de

www.dacoromanica.ro
 Noua istorie a RomOnitor de N. lorga 185

jertfe al osta§ilor ¡aran'. Se scot la iveald meritele generalilor

pe rind i actiunea vindtorilor generalului Rasoviceanu contra
debandadei bokevice (p. 390), lar, ca avers al medaliel, faptele
ticdlopor cari pactIsau Cu du§manul in teritoriul ocupat (p. 388)
cam pe aceta§i treaptd a decdderii, spectacolul dat, in Par-
lament, de seto0i de putere, cu Partidul Muncii in frunte (p.
391) qi cu cei ce veniau din refugiul de la Odesa.
Armistitiul, la 22 Novembre, era cenit hotdrit de generalul
rus Scerbacev (p. 389), dar oastea i§i urma misiunea pe alt front,
ocupind treptat i cifscret Basarabia, a cadí stare de spirit, ho-
tdrit revolutionard" i ostild pentru tara boierilor", era prelucratd
de un grup de conducdtori nationali01, ajutati acum de un nu-
cleu de Romini din Regat i Ardeleni (pp. 392-4). Sfatul Tdril,
amenintat de bandele bol evice, e salvat prin ocupares Bende-
ruin! §i Ismailului de o0i, inainte de 24 Ianuar 1918, cind prin
actiunea concentrata a celor trei factori se proclama indeperv-
denta miel! republici (pp. 394- 5) Se arata dibAcia" lui Brdtianu
de a trece Guvernul altuia, lui Averescu, la ceasul tratati-
velor de pace silitd cu duvnanii i mdretia de suflet a regelui,
care se releva la clipe/e hotdritoare (pp. 395, 401) ; termenul
pdcii era fixat de dulnan.
CIrmeazd tragedia tratativelor, cu umilirea regelui, pentru a cdrul
mentinere Centralii ce reau amputares hotarului carpatic, zbuciumul
mini§trilor (pp. 397--9), dar grqeala de a fi tergiversat aduse
sanctluni in agravares conclitillor, cu suferintile noi ale familiei
regale (pp. 401-2), in urletele presei vindute. Tragedia zilelor
dintre 17 i 27 Februar se expune dramatic in cele §apte pagini,
cu cele trei Consilii de Coroand O teribilele conditii" adause in
urmd de dulnan (pp. 404-5), regele fiind nevoit a cherna la cirmd
pe Marghiloman. Germanofilli se laudan cd ar fi oblinut conditii
mal bune, cu un Ministeriu menit sd nu espete qi el mai
nimici ; votrirea Unir!! Basarabiel ddclea prilej lui Stere sd faca.
agitatie revolutionard li antidinasticd ; in fine pacea odioasd sem-
nata la 7 Maiu, supt grele amenintdri, definitivd" pentru Mar-
ghiloman (p. 409), impovdratd cu oprobriul faptelor qi vorbelor
Parlamentului marghilomanist" (p. 410).
Incd din fulie, autorul presimte apropierea zilelor insenindrii (p.
411) l revirimentul in Guvern chiar §1 in public. Vine prdbuVrea
militard a dtqmanilor O manifestatille de rominism in Ardes! qt
13

www.dacoromanica.ro
 186 N. A. Constantinescu

Bucovina (pp. 412-3), aducind noul Guvern Coanda, ocuparea

Bucovinei 0 decretul de mobilisare generala i trecerea muntilor
Moldova de osta0i romini aproape gol" (p. 414) §i momentele
de triumf ale inchinarii Bucovinei 0 Ardealului catre regele
Ferdinand.
Lupta pentru consolidare.
Consolidarea Statului Rominiel Unite, in cursul acestor doua
decenii (1919-39), se infaNeaza In fret capitole, din care cel
d'intaiu va urmari consolidarea prin incheierea tratatelor de
pace din 1919, patrunzind adinc In none fenomene politice ge-
nerale i in psihologia diriguitorilor lumii de atunci (pp. 419-20),
precum i a oamenilor no0ri cad au lucrat Cu ei la apzarea
hotarelor noi ; actiunea lor este privita paralel cu cea militara a
. o0iril, prinsa in greaua incle0are cu noii du0nani de la Tisa i
Nistru ; dar acepia nu erau mal raj, une ori, declt diplomatii de
la Paris, in chestla hotarelor drepte, cerute de ai no0ri. Se re-
leva astfel gelosia Aliatilor, cari-0 facusera cu totul alte cal-
cule", rasturnate insa de biruinta romina la Nistru (p. 428), 0
schimbarile de Guvern in Romania, aduse de aceia0 causa. De
la 1922 inainte se va urmari, in acest capitol, numai politica
externa, astfel ca acele zece pagini (436-47) alcatuiesc cea mal
verldica sintesa a relatiilor externe ale Romänlei cu trista Eu.
ropa postbelica", criticind ;ubreda constructie a Midi Intelegeri
il actlunea diplomalica a lui N. Titulescu, pana la revirimentul
adus In legaturiie externe de regele Carol al II-lea 0 la gravele
probleme ce se pun din afara, de la 1938 incoace.
Desvoltarea 0 evolutia starilor politice din launtru se da sis--
tematic, pentru aceste doua decenii, de la 1919 la 1939, in cloud
capitole separate, prin restauratia din 1930, urmarind fiecare ac-
thine politica in originea, fiinta, scopurile i metodele luptelor
interne', deosebit, de la originile el pana la 1938, cind factorii
politicli europene vor determina adinca prefacere a regimului
intern In Romania (p. 448).
In Monarhia luptelor de partid tnainte de Carol allí-lea
(cap. II) se incepe o interesanta analisa, incepind cu partidul liberal,
al earn' regim s'a mentinut numai prin toleranta regala" 0
prin spiritul, nu al lui I. Bratianu, monarhul ministerial isolat",
ic al Spartiatului chinuit" Vintila, activ in a crea viata eco-

www.dacoromanica.ro
 Noua 1stode a RomAnilor de N. Iorga 187

nomica prin partidul sau, care nu aducea nici pricepere teh.-

nica, nici capital, nici initially& nici, prea adesea or!, onestitate"
'(pp. 453-5). Crisa dinastica a fost provocata i exploatata cu is-
cusinta rar4 de cirmuirea bratienista", invinsa totu0 prin nolle
curente care pornisera spre o total prefacere revolutionara".
Pentru a explica acestea, d. N. Iorga se intoarce pana in timpul
fazbolului, spre a cauta izvoarele lor in actiunea subversiva ger-
mana §i rusa; partidul socialist va deveni comunist in 1919, dar
actiunea lui este reprimata supt Guvernul Averescu (pp. 458-9)
Din agitatia felurita exercitata la sate va rasari rniFarea antisemita
a tineretului studios, cu ramura hitlerista (pp. 460-61), lasata a se
desvolta de capul el, pe diferitele Guverne, tii tot din ridicarea
maselor rurale la viata politica se vor ridica cele doua partide In
lupta cu liberalii : Liga Poporului, a pfului ce incorpora mitulm,
adunind in lurul sau clemente foarte disparate, presintata in evo-
luía sa política de la partidul popular, cu metoda forte, ;i' re-
latille cu Blocul, la exhibitille de mussolinism", Cu cei zece mil
de tarani, ;1 la rolul de vicar al marelui partid" liberal, spre a
putea yen! trecator la Guvern in 1926.
Al treilea partid, in fine, cel care se va forma din pprtidul de
clasa taranesc" §i din Ardeleni, primul, 1nzestrat cu o ideologie
fanatica, atragind in fusiune partidele democratice locale din
Bucovina §i Basarabia, dupa ce N. Iorga incercase a le organisa
in Blocul national 0 democratTM, care primi Guvernul, compus
mai mult din Ardeleni, la 1919, Novembre. Framintarile, cu des-
facerea dupa caderea Guvernului Blocului, 0 fusiunile stricate,
a poi reluate, in care rostul partidului nationalist-democrat", adeca
al personalitatii politice de rol covir0tor care era insu0 autorul,
se trece supt tacere ; rolul lui Stere 0 al lui Maniu se desvaluie
RI cruda realitate, pana la venirea, lor la cirma, agravind o si-
tuatie financiara care era catastrofala" (pp. 477-8).
Cel din urma capitol : Regele nou 0 agonia parfidelor", in-
cheiat cu lichidarea lor, va infatisa numai in linille cele mat
largi desnodamintul firesc la care erau condamnate partidele, cu
viata lor politica timp de trei ;ferturi de secol, lipsita de ones-
titate qi virtuti civice. Se anunta chiar de la inceput programul
noului monarh, cu idei solide i renovatoare (p. 480) 0 silintile
pentru o concentrare de particle care nu s'a putut face. Istoricul
lor sumar se face, clasind situatiile §1 evenimentele pe categorii",

www.dacoromanica.ro
188 N. A. Constantinescu

ca Fi in capito/ul precedent, incepind cu sumbrul tablou social,

moral Fi politic, care intorcea tara la greutatile din 1919, cu
zece ani in urma (pp. 481-2). Se urmareFte peri-ndarea Guyer-
nelor de la 1920, in actele Fi caracterele de sama, pana la No-
vembre 1937 (greFit 1938), cind infringerea Guvernului Tatardscu,
biruit in alegeri de taraniFti Fi Garda de flee (p.p. 487-8), pune
problema de a presinta, intorcandu-se inapoi, orlginile acestei
trasnitoare surprinderi care strica toate socotelile", in fenomenele
de agitatie, dar Fi in evidenta priniejdie ce venfa de la cres-
cinda invasie evreiasca", pe care se luau la intregere de a o re-
solvi cloud formatii politice : antisemitismul moldovean cuzist"
cu organisatia paramilitar, condusa act= de Goga (pp. 489-90))
apoi Fi ,legionarismul codrgnist", cu metode agresive, cu rnistica
lui Fi legaturile externe, pe care nu le despretuiau Fi alp oameni
politici (pp. 491-2). Guvernul acordat lui Goga, care crezu ca
a venit ceasul fulgeratoarei revolutii nationale", comitind grave
stingacii, era socotit ca o transitie spre regimul fagaduit de rege
Fi care nu se instald inclata, cl prin actul de la 10 Februar 193&

www.dacoromanica.ro
 Tipografia
Datina Romaneasci'
Vilenii-de-Munte

www.dacoromanica.ro