0 ENIGMA SI UN MIRACOL

ISTORIC:
POPORUL ROMAN
S'AU TRAS DIN ACEASTA CARTE, PE
HARTlE VIDALON VA.RGATA, DOUAZECI
f;ll :;lASE DE EXEMPLARE NEPUSE IN
COMER'J', NU MEROTATE DELA 1 LA 26.

TOATJ•: DREPTUJlH,E REZEHYATE

 GHEORGHE I. BRATIANU
Profesor Ia Universitatea Mihi!.ileani!. din la�

0 ENIGMA SI UN •

MIRACOL ISTORIC:
POPORUL ROMAN
Cu 5 plan�e �i 2 harti afarii din text

BUCURE!;iTI
FUNDATJA PENTRU LITERATURA i;il ARTA ,REGELE CAROL
fl"
39, Bulevardul Lascar Catargi, 39

t 9 4 0
Gh. I. Brltianu: Poporul Roman Pl. I

Romanii �i Dacii, dupll Columna Traianll

 AMINTIRII
l.UI

ALEXANDRU XENOPOL
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IA�l

A CARUI CARTE

.,UNE ENIGME HISTORIQUE: LES ROUMAINS AU MOYEN AGE"

STA DE JUMATATE DE VEAC LA TEMELIA ACESTOR CERCETARl
 CUVANT INAINTE

Jndata ce a aparut cartea d-lui Ferdinand Lot asupra navali rilor

barbare, din care un capitol privea originile poporului romlln,
enigma � i minune istorica in dezvoltarea natiunilor, am socotit
ca fost elev al erninentului medievist al Sorbonei, ca irni revenea
sarcina de a-i raspunde, inainte chiar ca altii, mai apropiati de
acest subiect prin studille �i specialitatea lor, sa-�i fi spus
cuvllntul. Darea de seama ce o pregateam a luat insa repede
proportiile unui mic volum, care a �i aparut, in limba franceza, in
vara anului 1937. Primirea atat de binevoitoare ce s'a fiicut acestei
lucriirj, atat
Ia noi cat �i peste hotare- �i recunosc eli m'au mi�cat in deosebi r!
lndurile prin care fostul meu profesor imi cerea un alt exemplar
pentru biblioteca Lavisse, spre a riispllndi mai mult critica mea
printre studentii sai - ca �i. desigur, semnalarea unora din
erorile comise de mine insurni, m'au indemnat sa pregatesc
aceastii editie romllneascii, in nadejdea ca va putea interesa un
cere mai larg de cititori.
N'am inteles insa sa dau numai o versiune in limba noastra a
textului francez, traducere Ia care m'a ajutat d. AJ. Jordan de Ia
biblioteca Academiei Romllne. Am adaugat un capitol asupra
datelor arheologice, care a aparut �i el deosebit intr'o bro�ura
in limba franceza, �i am modificat cu totul unele pasaje, punan du-le,
pe cat mi-a fost cu putintli, Ia curent .cu bibliografia mai
recentii. Astfel am adaogat Ia capitolul IT unele consideratiuni
asupra tezei d-lui Keramopulos, atilt de mult discutata in presa
noastra; Ia capitolul IV, preciziuni relative Ia numele Romaniei
�� Ia rezultatele anchetei intreprinse pentru alciituirea
Atlasului lin guistic al Romllniei; Ia capitolul V, contributiuni Ia
intelesul social al numelui de • Vlah • �i • Ruman t, �i o
rectificare, necesara, a
 8 CUVANT INAINTE

interpretarii ce o incercasem, a relatiunilor geografilor musulmani

din veacul al X-lea �i al XI-lea. Imi dau bine seama di ar mai fi
inca foarte multe de ll.daogat �i de indreptat, dar, din capul locului,
lucrarea nu a fost �i nici nu trebue privita ca o examinare com
pleta a unei probleme atlit de vaste � i de grele. Ea a avut doar rostul
de-a aduce o lamurire �i un rlispuns.
Nu e insii mai putin adeviirat ca pe tiirAmul �tiintific, ca �i
pe altele, nu putem rlimanea in Jini�tea unor beati po.r.ridente.r. Noi
am considerat chestiunea romlirteasca inchisa, o data ce ne-am
statomicit grani�ele de astazi. Dar istoria nu se opre�te in loc.
In jurul nostru fierb tot mai aprig energiile altor popoare, nazu inte
de expansiune, pofte de razbunare.
Prea multa vreme, pe cAnd altii revarsau asupra lumii civili zate
sute de bro�uri � i de carti de propaganda, sau rascoleau izvoa
rele istorice spre a afla un nou temei al drepturilor lor, noi n'am
�tiut sa opunem acestei batalii de argumente �i dovezi, care uneori
pregi\te�te alta mai aspra �i mai slingeroasa, declit
indiferenta
sau dispret. Rezultatul acestei atitudini este cartea unui om de
competenta �i obiectivitatea �tiintifica a lui Ferdinand Lot.
�i doar adevarul a fost, este � i va fi de partea noastra, iar
dovezile se afla Ia tot pasul in pamlintul insu�i al tarii, in graiul
�i in obiceiurile romline�ti, a�teptlind de atlitea veacuri sa fie date
Ia lumina. Sa o facem clit mai devreme, caci timp s'a pierdut destul.
Evenimentele ce se desfii�oara in jurul nostru, in ceasul in
care inchei aceste pagini, rna determina sa nu mai intArziu publi
carea versiunii romlin��ti, pe care mi-o asigura binevoitorul sprijin
al Fundatiei pentru literatura �i arta u Regele Carol ll• c La ase
menea lucru, - scria odinioara cronicarul, - glind slobod �i
fara
valuri trebu�te; ci noi traim cumplite vremi, de cumpana mare
pamAntului nostru �i noua &. A� fi deplin multumit daca in ju
decata viitorului, carticica aceasta va aduce o marturie a lini�tii
�i a seninatatii cu care neamul nostru, de atlitea ori incercat, poate
inca o datil. si infrunte vremurile, increzator in dreptul §i in desti nul
sau.
3 Septemvrie 1939.
G. I. B.
 INTRODUCER£

Une enigme et un miracle historique: Le peuple roumain este

titlul unui capitol din lucrarea pe care d. Ferdinand Lot, indru
matorul studiilor medievale, a! carui elev am fost, a consacrat-o
navalirilor barbare �i popularii Europei, considerilndu-le ca o
introducere Ia intelegerea ultimelor tratate de pace 1). Nu ne
putem bucura indeajuns de initiativa invatatului autor' al
S[dr�itului Lumii Antice �i Inceputuri/or EPului Mediu; nimeni
nu era mai
indreptatit, prin studiile sale anterioare, sa lumineze problema
originilor istorice ale noii Europe, contestata de cAJiva ani in
partile noastre, de o propaganda indemilnatica �i statornica, careia
ii place sa aduca, in spirijinul tezelor sustinute, argumente �tiintifice
pe care incearca sa le infati�ze cu aparenta unei perfecte obiecti
vitati. Nimeni nu era de asemenea mai bine pregatit pentru a inte
lege importanta unei evoluJii, de care putini dintre contemporani
au tinut seama, spre a arata astfel opiniei publice ratacite de
traditii istorice gr�it intelese, ca tratatele de pace din secolul al
XX-lea au restabilit, in fapt, o rilnduiala nationala �i politica care
i�i are originile in Evul Mediu �i ca ele au desavilr�it inchiderea
paran tezei imperialismelor erei moderne, in Europa Centrala �i
Orien tala, a�a cum prabu�irea lmperiului Otoman a fost pentru
po poarele balcanice - fara a excepta pe insu�i poporul turc -
cauza, nu a unei creatii artificiale de state noi, ci a unei adevarate
rena�teri nationale. Surparea dublei monarhii a Habsburgilor
�i diderea

1) us Invt�Jions barbares, Paris, Payot, 1937, I, Partea a III-a, sectia a ttcia,

p. 278-300.
10 INTRODUCERE

imperiului tarilor au fost conditiunile necesare pentru rena �terea

Poloniei, pentru unitatea romllna �i iugoslava. In conceptia auto
rului, a ariita ca tratatele din 1919 �i 1920 n'au fost, in aceasta
parte a Europei, rezultatul nedrept al unei vointe arbitrare a in
vingatorilor, ca ele n'au distrus fiira rost traditii monarhice de
mai multe ori seculare �i ca au restabilit dimpotriva, cu
gr�eli
de amiinunt de neinlaturat, echilibrul natiunilor pe care �ezarea
popoarelor in Evul Mediu a creat-o odinioa.rii in aceste regiuni,
inseamna a coritribui nu numai Ia intelegerea pactelor interna
ponale care au statomicit noua �eZl\re europeanii, dar a
face
o opera de dreptate �i de adevar. Desigur, evenirnentele ce se
desfi4oara sub ochi no�tri au dat iara�i intll.ietate altor
factori
�i altor forte, ce depa�esc cadrul national. Dar cbiar ac�ti
factori nu vor putea sa nu tie seama, in a�eziirile ce se vor
statornici in cele din urma, de principiul national �i etnic, ce a stat
Ia temelia dezvoltiirii lor. Orice s'ar spune de nestatomicia lu crurilor
omene�ti, e necesar totu�i sa se �tie �i sa se repete ca
c sunt lumini care nu se sting, o data ce au fost aprinse & 1).
Nu am intentia sa analizez in intregimea ei aceasta lucrare,
care este urmarea, daca am inteles bine intentia autorului, a fru
moasei sale carti asupra invaziunilor germane, intregind volumul
consacrat de colectia Glotz t destinelor imperiului in Occident •.

Ceea ce imi propun sa examinez aci sunt cele doua capitole coosa
crate c miracolului istoric • al poporului rom!l.n, intregite prin cllteva
pagini asupra c Vlahilor & din Balcani �i a relatiilor lor cu Slavo
Bulgarii 2). Din pricina bogatiei materialului am fost nevoit sa
depa�esc Iimitele unei diiri de seama ; unele din parerile d-Iui Lot
trebuesc apropiate de acele ale clltorva Iucrari recente, datorite
istoricilor �i f ilologilor din Europa Centrala �i Orientala, de care
el insu�i n'a putut lua cuno�tinta inainte de tiparirea cartii
sale;
rna griibesc sa adaog cil aceastii apropiere nu priv�te dec!l.t con
cluziile, iar nu tendintele �i metodele cu totul diferite. Am fost

1) Op. dt., II, p. 292.

1) Ibid., I, pp. 229, 233-34, 270-72. Capitolul despre Romania din vol. II
(p. 173-182) prive�to V«<mea contemporanll. V. mai departe, p. ll8.
 INTRODUCERB 11

astfel ad us sa exarninez din nou cele . doua argumente esen tiale

ale profesorului meu, problemele atAt de discutate ale pa rasirii
Daciei �i ale unitatii primitive a principalelor dialecte roman�ti
�i sa consider, in lumina noilor cercetari, observa
tiile pe care le-arn facut acum dltiva ani, asupra intelesului
geografic al denumirilor etnice, in cea mai mare parte a izvoarelor
istorice din Sud-Estul Europei in Evul Mediu. Sper ca aceste
contributii nu vor fi fara folos. De cativa ani, uni istorfci, care
nu sunt Romani, au deschis din nou in fata opiniei europene
o «problema romaneasca &, pe care noi am crezut-o rezolvata.
Este deci timpul de a face cunoscut punctul nostru de vedere
in acest proces, pe care altii 1-au inceput, �i eel mai frumos oma
giu pe care pot sa-l aduc indrumarii profesorilor mei deJa
Sorbona, e de-a lua parte la aceasta dezbatere intr'un spirit de o
biectivitate. �tiintifica, care este de sigur al lor, d�i nu este acel al
adversarilor no�tri.
 CAPITOLUL 1

PAREREA D-LUI LOT ASUPRA ORIGINILOR POPORULUI

ROMAN

In examinarea problemei, de atatea ori dezbatute, a originilor

poporului romlln, d. Lot s'a vazut obligat sa ia parte la marea
controversa, care de mai bine de un secol opune pe partizanii
continuitatii daco-romane celor ai imigrarii. Principalele argu
mente ale uneia �i ale celeilalte teze sunt repede trecute in revista,
dar dela inceput, acele in favoarea teoriei imigrarii par a cantari
mai mult in judecata istoricului: slaba colonizare a Daciei dupa
cucerirea lui Traian, marturie formala a biografiei lui Aurelian
scrisa de Vopiscus �i a rezumatului lui Eutropius, despre
parasirea totala a Daciei in a doua jumatate a secolului al Ill-lea,
des fiintarea desavar�itii a romanizirii la Nordul Dunarii, dupa
aceasta epoca �i mai ales in Transilvania. • Niciodata, intre
sta�itul celui de al IV-lea �i al Xlll-lea secol, nu este vorba de o
populatie romana traind in vechea Dacie.
Aceasta tlicere de zece veacuri este impresionanta • 1).
E adevarat ca o marturie formala nu e neaparat irecuzabila
�i ca tiicerea scriitorilor bizantini, • sipgurii de care trebue sa
tffiem seama 9, poate fi datorita lipsei lor de interes pentru o plebe
siiraca
�i tacutii, ei rezervandu-�i toata atentia cuceritorilor barbari, care
ocupa succesiv aceste tinuturi. Spirit cu totul obiectiv, autol"!ll
a inteles gllndul politic ascuns al istoricilor unguri �i austriaci,
care, dupa Hunfalvy �i Roessler, au sustinut ca Valahii nu sunt
autohtoni in Transilvania �i ca ei au imigrat in masa compacta
1) Op. cit., p. 282.
14 0 ENIGMA $1 UN MIRACO L ISTORIC: POPORUL ROMAN

dupa cucerirea maghiara, care a colonizat o tara pustie: • Trebue

sa liisiim Ia o parte ce ce poate fi tendentios in aceasta teorie.
Chiar intemeiatii din punct de vedere istoric, ea nu ar fi mai putin
nejustificatii din punct de vedere politic.
Nici un popor din Europa n'a fost �ezat, de clod lumea, pe pam!
ntul pe care il ocupa in prezent. Romanii nu trebue sa cedeze
Transilvania, mai mult declt Englezii Marea Britanie sau Ungurii
valea Tisei, pentru a se reintoarce cei dint!i in Germania, sau
ceilalti in Siberia. Argumentele trebue sa le cantarim, fara nici
o consideratie de politicii contemporana & 1).
Problema fiind astfel pusa �i bine chibzuitii, istoricul constata
cii indicatiile argumentelor de ordin linguistic sunt hotiirit con trarii
teoriei continuittitii. Vocabular slav bogat in termeni bise
rice�ti �i de organizare de Stat, relatiuni foarte vechi ale bisericii
romane cu me tropola dela Ohrida 2), prezenta cuvintelor albaneze
in limba romana, totul pare sa at!rne in cumpana, in favoarea
ipotezei formarii poporului romanIa Sudul Dunarii, intr'un mediu
balcanic. Acest mediu ar fi fost de asemenea mai favorabil
latinizarii, declt Dacia, nu indestul de romanizata ¥ fiira indoiala
golitii de populatia ei, dupa marea criza a navalirilor barbare din
secolul al il-lea. lnsa�i unitatea limbii rom!ne, care se afirma p!
na �i in dialecte a�a de indepartate, ca macedo-rom!na din miazii-
zi, nu se poate explica declt printr'o despaqire relativ recenta a
celor doua gra
iuri, • poate ciitre secolul al X-lea • 3 ).
Trebue sa presupunem deci existenta a doua migratiuni: una de
terminata de parasirea Daciei �i de retragerea ultimilor coloni�ti
romani dincolo de Dunare, in cele doua Dacii constituite de Au
relian in Moesia, dupa anul 271; cealalta, in sens invers, efec
tuata de Valahii transdunareni ciitre miazii-noapte, farii indoiala
inainte de secolul al X-lea, migrapune inceata �i progresiva, care
ar fi avut ca efect repopularea Transilvaniei, dar fara a strabate
Bulgaria dunareana �i Muntenia, lasatii in stapanirea ocupatiei
slave

1) Ibid., p. 283.
1) V. pentru aceasta mai departe, pp. 106 'i urm.

1) Ibid., ·p. 287.

I'AREREA D·LUI LOT ASUPRA ORIGINILOR POPORULUI ROMAN 15

�i a naviUirii Cumanilor. t A�zarea t Valahilor • n'a putut sa

inceapa cu Valahia moderna. Muntenia a fost repopulatii de catre
Valahii coboriti din Carpati. Ce ce ne aduce Ia concluzia ca
Valahii au trebuit sa ocupe mai intai Transilvania, iar dacii in
aceasta regiune ei sunt imigrati veniti din spre miaza-zi, au trecut
neaparat marele fluviu Ia vest de Portile de Fier. Data poate fi
in mod aproximativ determinata prin diferite consideratiuni. Daco
rom�na era despartita de aromana, vorbita de ciitre lliro-romanii
din Serbia �i Croatia, incep�nd cu secolul al X-lea, astfel in�t
concordantele linguistice existente intre albaneza �i daco-romiina
nu se gasesc in aromana.
Aceasta constatare ne duce Ia concluzia ca viitorii Romani
se despartisera de viitorii Morlahi Ia aceastii epoca • 1). De alta
parte, rezulta limpede, din marturii!e hrisoavelor regilor Ungariei
�i din cronica ruseascli zisa a lui Nestor, ca • Rom� erauin
Transilvania inca din secolul al XI-lea, al X-lea sau chiar allX-lea �.

Intr'un cuv�nt, d. Lot a adoptat in liniile sale esentiale, dar

cu o deosebire de trei sau patru secole, teoria sustinuta mai recent
de Alexandru Philippide in voluminoasa sa lucrare asupra ori ginii
Romlinilor, carte care este mai mult opera unui filolog decat a
unui istoric.
Nu te poti impiedica de a nu releva deosebirea dintre cele doua
migratiuni: una sprijinitii pe un text precis: rezumatul lui Eu tropius,
privind regiuni delimitate de geografia politica a impe riului roman;
cealaltii intemeiata dimpotriva pe tacerea izvoarelor istorice, pe fapte
de ordin linguistic �i urm�nd totu �i un itinerar mai complicat
declit acel aratat de texte. E vorba intr'adevar de o adevarata
caHitorie in zig-zag a strlimo �ilor poporului roman.
• Daco-ilirienil • ar fi strabatut intlii Banatul, ar fi ajuns in Transil
vania �i s'ar fi raspandit de acolo, printr'o noua expansiune dela
nord spre sud �i est, in Muntenia �i in Moldova. Dintre toate
natiunile deprinse a calatori, Rom�, enigma �i miracolul Evului
Mediu, ar detifle astfel cu siguranta recordul nestabilitiitii teri toriale!

1) Pp. 288·89.
 16 0 ENIGMA 1$1 UN M IRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

Dar ar insemna sa anticipam asupra concluziilor acestui stu

diu, comentand de pe acum pe cele ale eminentului autor al c

inva
ziunilor barbare •· Problema a fast atilt de des discutata, ca ar
fi de prisos sa in�iram din nou o bibliografie prea cunoscuta, sau
sa rezumam parerile contradictorii ale partizanilor continuitatii
�i ai irnigriirii. Ceea ce trebue retinut e ca aceasta a doua teorie,
cu variante asupra carora ne propunem sii revenim, cft�tiga de
clltiva ani tot mai mult teren: ea a fost admisa in parte de invatati
romllni ca Philippide �i 1-a atras pe un medievist de talia lui Fer
dinand Lot.
A aflat de sigur un riisunet mai puternic in tarile vecine Ro mllniei
de astllzi, care n 'au incetat deJa nlzboi sa ridice reven dicari tot mai
vehemente impotriva stipulatiunilor teritoriale ale ultimelor tratate de
pace �i au facut sa premearga revizionismului politic o adeviirata
ofensiva �tiintifica, tinzand sa dovedeasca temeinicia pretentiunilor
lor �i sa denunte pe Romani ca pe ade viirati uzurpatori ai unei
situatii nemeritate �i nedrepte,- daca
nu din punct de vedere strict etnic, eel putin din acela al traditiei
� al istoriei. Ceea ce trebue sa demonstreze e ca poporul romlln,
• singurul dintre popoarele europene care nu are istorie proprie
pllna Ia sffi�itul Evului Mediu • 1), nu era deloc indreptatit .sa-�i
stabileascii stapllnirea politica asupra teritoriilor pe care nu le-a
ocupat, in mersul intllmplator al pribegiilor sale, declt deJa o
data recentii �i ca natiunile care au fost silite Ia sffir�itul
riizboiului,
printr'o pace nedreapta, sa-i cedeze aceste provincii, au cele mai
mari drepturi din lume sa le reclame �i sa le reia. De aceea, inainte
de a analiza argumentele cartii recente a d-lui Lot, cu totul strain
- dupa cum o afirma de altfel el insu�i - de acest gen de
preocupari, trebue sa rezumam pe scurt diferitele puncte de
vedere ale istoricilor din tarile vecine, care sunt toti de acord in a
sustine teoria imigratiei, in ceea ce priv�te originile poporului
romlln, pe teritoriul ee-l ocupa astazi.
Ar insemna sa lungirn fara folos acest studiu, daca am analiza
aci mai vechi, a caror in�irare nu ar aduce nimic nou; rna
1) P. Mutafciev, Bu/gare� et Roumalns dans l'hl�tolre de� pay� danublens, Sofia,
1932, p. 279.
PAREREA D-LUI LOl' ASU PRA ORIGINILOR POPORULUI ROMAN 17

voi multumi deci cu marturia lucrarilor mai recente, care pot fi

considerate in acela�i timp ca cele mai reprezentative ale pa rerilor
amintite mai sus �i care au totdeodatii avantajul de a ne arata punctul Ia
care au ajuns cuno�tintele noastre �i stadiul actual al cercetarilor �i al
problemelor. Spre a fi insa in afara oricarei banuieli de pareri
preconcepute, f ie chiar legitime, voi provoca desigur mirarea eventualilor
mei preopinenti, declarand ca iau deocamdata de bune aceste teorii,
socotindu-le cu totul justificate prin examenul obiectiv al izvoarelor �i
verif icate in intregime prin studiul atent al faptelor �i al conditiunilor
isto rice; dar totdeodata, pentru a nu arata vre-o preferinfii, trebue sa
consider argumentele �i concluziile lor deosebite, de o valoare riguros
egala. Va fi chiar necesar, inainte de a incepe orice alta cercetare, sa
comparam aceste rezultate, �i sa coordonam ideile mai mult sau mai
putin convergente.
Intreprind aceastii lucrare cu atat mai mult interes, cu cat imi pare
ci acest lucru n'a fost inci facut sub aceastii forma - �i nu farii
motiv - de catre istoricii romani 1), carora nu le-a convenit sii
intruneascii intr'un singur manunchi argumente patrunse de un spirit
du�manos natiunii lor, spre . a ajunge Ia concluzii in totdeauna
defavorabile �i uneori injurioase, dupa mentalitatea �i temperamentul
diferitilor autori. Imi pare totu�i ca este o pre gatire indispensabila a
oricarui studiu obiectiv �� serios, al chestiunii atat de intunecoase ��
controversate a originilor �� a alcatuirii istorice a poporului roman.

') V. pentru o revistl aenerall a diferitelor plreri A. Sacerdoteanu, Consi

deratlunl asupra istoriei Roman/lor In Evul Medtu, Bucure�ti, 1936, pp. 14 ,; unn.
Lucrlrile analizate aci nu sunl men1ionate, afarl de acea a d-lui Mlltafciev.

2
 CAPITOLUL II

TEORIA IMIGRATIUNII IN CATEVA LUCRARI RECENTE

.A tout seigneur, tout honneur: in primele randurl ale istorici

lor care se opun ideii continuitatii daco-romane �i romane�ti Ia
Nordul Dunarii �i in Carpati. se afla bine inteles Ungurii. Sunt
desigur cei mai interesati sa combata aceasta teza �i n'au lipsit
dela aceasta datorie. Printr'o fericita intamplare, vederile �colii
istorice maghiare asupra acestei chestiuni au fost de curand
rezumate intr'un studiu de inteles general, datorit d-lui L . Tamas
1). Autorul a avut grija de a indica planul chiar in
introducere,
nelasand sa se strecoare nici o indoiala asupra spiritului �i
scopului acestei lucrari. D. Tamas a grupat elementele a ceeace
ii place si denumeascii o • sintezii critica 9 in cinci capitole:
primul contine lamuriri generate asupra celor patru ramuri
principale ale poporului roman, intre altele o scurta privire
asupra istoriei sale politice, urmarita pana in zilele noastre.
Denumirile etnice indigene ale Romanilor sunt puse inadins
in vederea concluziunilor referitoare Ia trecutul acestui popor ...

1) Romolns, Romans et Roumains dans l'hlstoire de Ia Dac/e Tra}ane, Ar�h

l•um Europae Centro-Orienta/Is, I, 1935, pp. 1-96 �i II, 1936, pp. 48-83 �i
245-374.
V. �i ca post-scriptum, de accla�i, Roumanie- Hongrie, Nou.elle Re•ue de
Ho ngrle, XXII, Julie 1939, pp. 22-28. De lucririle unui all exponent a1 tezei
maghiare, Prof. AI. Domanovszky, ne vom ocupa cu all prilej. V. deocamdatii
studiul meu Les Venitiens dans Ia mer Noire au XIV-e slecle. La politique du
Senat en 1332-33 et Ia notion de latlnite, Acad. Roumaine, Etudes et
Recher
ches, XI, 1939, pp. 19-22.
 TEORlA lMIGRATlUNII IN CA.TEVA LUCRARI RECENTE . 19

AI doilea capitol, ne spune autorul, este unul din cele mai im

portante . . . ar trebui giisite contra-argumente acceptabile.
Acei care, pentru a nu se obosi, vor renunta a le combate
�i vor contihua sa creadii in dezvoltarea limbii romlne primitive
pe un teritoriu care, in afara de unele provincii ale peninsulei
balcanice, ar fi inglobat de asemenea vechea Dacie 'fraiana, vor
arata printr'o asemenea atitudine dispretul lor pentru orice argu
mentare �tiintifica. • Esentialul celui de al treilea capitol e ci •
tre bue subliniat de acum cii traditia savanta care face pe
Romlnii din Transilvania coboritori din coloni�tii lui Traian,
adu�i in Dacia Ia inceputul celui de al doilea secol al erei
noastre, nu apare decAt in secolul a] XV-lea � ci in timpul
Evului Mediu mai multi autori au considerat pe RomAni drept
un popor venit din Orient •· Autorul mai are grija si ne anunte

cii. in al patrulea ca
pitol se ocupii • de argumentele pozitive �i negative care tind sa
probeze ci originea poporului �i a limbii romlne trebuesc
cii.utate in tinuturile sud-duniirene a. AI cincilea capitol �i
ultimul este con sacrat notarului anonim a] Regelui Bela, •
singurul izvor medieval care cuno�te pe RomAni in
Transilvania, in epoca cuceririi ma ghiare •. iar problema
intAietiitii elementului romiinesc in Tran
silvania, se intelege intAietatea Ia niiviilirea maghiara, este
expe diatii in ciiteva pagini finale, scurte dar decisive 1).
Nu e vorba de a face aici analiza critica a argumentelor f
ilo logului ungur: ar insemna sa lungim Ia infinit aceste
observatii. S'ar putea, de exemplu, sii releviim contrazicerea
intre primul ca pitol, care afirma • ci in secolul al X-lea al erei
noastre striimo�ii Romanilor triiiau inca in peninsula
balcanica t, dar ca migratiu nile vietii lor piistore�ti i-au
impr�tiat spre toate punctele cardi nale �i eli. • e intr'adeviir
de mirare sa-i vedem ocolind Dacia Tra iana, unde Carpatii le
ofereau toate conditiunile cerute de viata lor piistoreascii t 2),
�i al treilea, unde se spune nu mai putin lim pede: • chiar
biinuind cii regiunile muntoase situate Ia Nordul Dunarii au
fost teatrul unei vieti pastore�ti neintrerupte dela epoca

1) Op. ell., I, p. 2-3.

1) Ibid� p. S.
20 0 ENIGMA. !?I UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

romall pana Ia imigrarea Romanilor, continuitatea eventuala a

exercitarii acestei ocupatii nu ar implica 1) numaidecat prezenta constanta
a pastorilor romani in regiunile indicate -. Ceea ce era deci atat de uimitor
Ia inceputul lucriirii nu e decat firesc Ia capi tolul al treilea, revenindu-se
totu�i. ca o suprema concesiune, Ia prima p"lirere in eel urmator. S'ar
putea de asemenea examina cu mai multa atentie statisticele, pe baza
carora autorul considera ca a dovedit cii Romanii erau foarte putin
numero�i in Transil vania in secolul al Xffi-lea �i cii populatia
romaneasca nu s'a marit
« prin salturi & decat incepand din secolul al XVII-lea, in urma masi
velor imigriiri din Valahia. Ne e de ajuns sii amintim relatiunea unui
martor obiectiv, ciiliitorul german Conrad Jacob Hildebrandt, din 1656-
58, care socot�te pe • Valahi i> nu numai ca pe poporul eel mai numeros
in tinuturile Oltului �i ale Mure�ului, dar �i eel mai vechi, coboritor al
granicerilor romani - ce-i drept dupii Germani, pe care 1i confundii cu
Dacii lui Decebal. Iatii deci cii inca din veacul al XVII-lea, vechimea
Romanilor din Ardeal era un fapt recunoscut 2). S'ar vedea de asemenea
cii faimosul hrisov din 1293 al Regelui Andrei al III-lea, ultimul dintre
Arpadieni, adresat capitolului din Alba-Iulia, care hotiira sii se a�eze Ia
Szekes (Secareni) toti Olahii care se gasesc pe mo�ile senio rilor, nu este
indestuliitor pentru a stabili intr'un mod atat de categoric • ca e vorba eel
mult de cateva mii de suflete, pentru a�ezarea carora intinderea unei
singure proprietiiti era suficientii », Ar fi u�or de demonstrat cii nu e
vorba cu siguranta in acest document « ignorat de �tiinta romaneasca -.
decat de Valahii dintr'o anumitii regiune din Transilvania, ca e vorba intre
altele de �aizeci de familii care au dreptul Ia scutirea de impozite asupra
unei pro prietiiti a capitolului �i ca, mai mult, in aceea�i epodi erau, in alte
piirti din Transilvania nobili valahi, de care nU putea fi desigur

1) II, p. 69.
1) V. Conr. J. Hildebrandt's Dreifache Schwedische Gesandtschaftsreise
nacll Siebenbiirgen, der Ukraine u. Constan tinopel, ed. F. Babin ser, Leiden, 1937,
pp.
70-71.
Pasajul • In alten Miiriisch • s'ar putea citi mai degrabil • In Aft und Mii riisc/1
•, In Olt �i Mure�.
 TEORIA IMIGRATI UNII IN CATEVA LUCRARI RECENTE 21

vorba sa fie sco�i de pe pamanturile lor, spre a fi ingriiditi in hotarele

stramte ale domeniului regal din Szekes (Secareni). S'ar parea de altfel cii
nici textul exact al diplomei nu indreptate�te aceastii interpretare 1). Jar
in ce prive�te anacronismele Notarului Anonim, • Vlahii >) fiind pentru d.
Tamas tot atat de nevero simili ca �i • Cumanii �. in vremea a�ziirii
Maghiarilor Ia mar ginile Transilvaniei, se poate u�or intelege ca
ambele denumiri, d�i apartin unei epoci mai recente, se aplica unor
popoare de acela�i nean1 din timpurile mai vechi, adica Dacoromanilor
�i Pecenegilor 2). Dar toate aceste consideratiuni ne-ar duce prea departe
�i ar constitui o digresiune prea lunga 8).
Ne va fi de ajuns sa amintim aici datele esentiale ale tezei d-lui
Tamas, care nu face de altfel decat sa rezume lucrarile unei intregi
serii de istorici �i de filologi din tara sa. Dupa metoda pe care irni
propun sa 0 urmez, trebue sa admit deocamdatii ca are in totul dreptate
�i ca concluziile sale sunt in intregime �i ale noastre,
Sa presupunem deci ca ar fi demonstrat:
. 1. Ca parasirea Daciei a fost integrala, cii romanizarea, de altfel
superficiala, a acestei provincii departate a fost cu totul ni micita de
citre navalirile barbare din secolul al III-lea, cii ipoteza continuitatii
romane in Dacia e- cu totul fara temei.
2. Ci numele de Romanus, piistrat de poporul roman ca de numire
etnicii, reprezinta intelesul Romaniei provinciale din secolul al IV-lea,
inteles pe care nu putea sa-l aiba in timpul lui Aurelian
�i care arata deci �i mai limpede formarea unei romanitati bal canice, iar nu
carpatice.
3. Ca teoria continuitatii poporului roman in vechea Dacie Traiana e
opera eruditilor Rena�terii �i cii in Evul Mediu misio narii franciscani
�i dominicani credeau pe Valahi coboriti din

1) N. Drllgaou, L'anciennett! et /'expansion du Peuple Roumain d'apres Ia

toponymie, l'onomastique et Ia langue, Balcania, I, (1938), p, 26 In n.
1) L. Tamas, Archlvum Europae Centro-Orientalls, II, p. 355 'i urm. Despre
lntelesul numelul de Vlah l, v. mal deparre, pp. 62 ,1 urm.
1) V. darea de seaml criticl a d- lui P. Henry, Rev. hlstorlque, t.
CLXXIX, pp. 226-27 ,1 CLXXX (1 9 37), pp, 406 Ji \Ifil reprod11sll in Rf•He
de TransJI/• vunie, IV (1938), pp. 347·,3,
22 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

unele tinuturi departate ale Asiei Centrale (confuzie de altfel destul de

evidentii cu Pecenegii �i Cumanii).
4. ca Romanii balcanici, amestecati cu Slavii, au emigrat pro gresiv,
urmll.ndu-�i turmele nomade, in regiuni ocupate alti'idata de imperiul
roman, dar parasite cu desiivll. �ire dupa secolul al III-lea
�i cii aceastii imigrare a avut Joe eel mai devreme dupa secolul al X-Iea,
spre � lasa Maghiarilor, care treceau Carpatii Ia sflr�itul secolului al
IX-Iea, prilejul de a ocupa in Panonia �i in Transil vania regiuni in totul
pustii �i de a exercita astfel, farii posibili tate de contestare, jus primi
occupantis.
S. ca nu erau in Transilvania, in secolul al XIII-Iea. decllt un numar
neinsemnat de Valahi, colonizati prin generoasa dar im prudenta initiativa a
regilor arpadieni �i ca numai incepll.nd din secolul al XVI-lea �i al XVII-
lea 1) numarul lor a crescut cu iuteala in urma imigrarilor constante deJa est
�i sud, din regiunile duna rene, populate de urma�ii pastorilor balcanici,
care se s�abilisera acolo �i se inmultisera cu o repeziciune uimitoare.
Acestea o data admise, nu ne ramane decllt sa aflam aiurea patria
adevarata a acestor neobositi ciilatori ai Evului Mediu �i sa delimitam
teritoriul pe care s'a format poporul roman, �tiut fiind cii nu trebue sa-i
mai cautAm originile in vechea Dacie Traiana. De unde au venit
Romanii, daca Transilvania le �te inter zisii inainte de secolul al XI-
lea �i al XII-lea? Sunt ei originari, cum i�i inchipuiau Wilhelm de
Rubruck �i Roger Bacon, din Asia sau macar din stepele Rusiei
meridionale? Din acest punct de vedere nu e decllt logic sa cercetam
parerile istoricilor ru�i. Ar tr�bui sa citez aici ciirti mai vechi �i
indeosebi scrierile lui Filip Bruun asupra regi�nilor Marii Negre, daca
intamplarea unei corespon dente nu m'ar fi facut sa iau cuno�tinta de
'planul unei lucrari privind tocmai aceste probleme �i datorita de
altrninteri unui cititor atent al lucrarilor lui Bruun �i al izvoarelor sale.
Spiritul acestui studiu este a�a de asemanator aceluia care inspira pe
filologul ungur, concluziile sale prezinta un paralelism atat de
remarcabil
1) Un rezumat al acestei teorii, In articolele lui E. Szasz, Transylvania, Hun garian
Quarterly,II, 1936-37, pp. 30.5-6 �i L. Ottlik, National peace In Tran
�lvanla, Ibid., Ill (1937), pp. 296 'i urm
 TEORIA IMIGRATJUNII IN CATEVA LUCRARI RECENTE 23

cu cele ale colaboratorilor lui Archivum Europae Centro Orientafis,

cii n'am putut sa rezist ispitei de a apropia pe ace�ti autori, atilt de strlins
uniti prin simpatia lor comunii pentru po porul roman �i istoria acestuia.
Cu prilejul publiciirii unei lucrari recente asupra • Vicinei �i Cetiitii
Albe • 1) am auzit intAia data de d. Jacob Bromberg, erni grat basarabean
locuind in apropiere de New-York, care de atunci s'a facut cunoscut prin
cateva note polemice Ia adresa Romaniei, in ziarele americane. In cele
doua scrisori foarte lungi pe care a crezut necesar si mi le trimitii, cu
privire Ia aceasta carte, scrisori pline de o eruditie cam dezordonata, dar
totu�i abundenta, imi facea cunoscut un proiect, pe care de altfel de
atunci 1-a realizat; Ia data Ia care imi scria, lucrarea era inca in pregatire
�i titlul sau provizoriu era Historical and toponymical notes on
Dobrudja, Moldo- Wallachia and Bessarabia. Judecfmd dupa o
scrisoare de
18 pagini, cu un scris marunt, era locul sa credem ca conciziu nea nu-i
ins�irea caracteristica a acestui erudit �i ca revista care va intreprinde
publicarea studiului sau va trebui sa-i rezerve un spatiu considerabil. De
altfel nu ne-am in�elat: publicarea in doua numere ale revistei Byzantion
a studiului mentionat ne-a indreptiitit in totul prevederile �).
• De c!tiva ani, scria d. Bromberg Ia 3 Septemvrie 1935, stu diez
documentele istorice ale tarilor din c!mpia Dunarii cu inten tiunea
precisa, o marturisesc, de a spulbera pretentiunile istorice ale natiunii
care se nume�te din secolul al XIX-lea « romanii • asupra unui teritoriu
cazu� sub stapanirea sa in 1918, datorita unei inlan tuiri accidentale de
imprejurari, unice in istorie. In prezent pre gatesc publicarea unei
lucrari asupra �eziirii Slavilor catre anul 550 dupa Is. Hr., dupa
Iordanes �i Procopius, cu divagatiuni nume roase despre alte epoci �i
alte izvoare. Voi arata ca tocmai Ba sarabia e leaganul istoric al
Slavonitatii, adica sala�ul ei in epoca in care aceastii rasa a fost numita
pentru intaia oara cu numele

1) Bucurefli, 1935, Universitatea din faii, Studll de lstorle genera/a, I.

1) I. Bromberg, Toponymical and historical Miscellanies on medieval Dobrudia,
Bessarabia and Moldo·Wallachia, By�antlon XII, pp. 151-207 'i XIII, pp. 9-72 .
24 0 ENIGMA �1 UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

de Slavi, care dupa aceea s'a inradacinat. Teza mea nu-i cu totul
noua, f iind atinsa de multi cercetarori, incepind cu P. J.
Safarik... • La 17 Februarie 1936, d. Bromberg precizeazli: �
Principatul
lui Drago� era slav �i chiar rusesc �i deloc rom!nesc (termenul
• La Russie moldave » e intrebuintat de savantul meu prieten,

d. G. V. Vemadsky). E imposibil de dovedit ci �tefan eel

Mare vorbea romane�te. Dar e in afara de orice indoiala ca
vorbea ruse�te • 1).
Cum toate aceste consideratii erau intovara�ite de unele
co mentarii asupra unor chestiuni de istorie �i politica
contempo rana, se va intelege lesne de ce nu am urmat
raporturile mele epistolare cu d. lacob Bromberg. Ma voi
rosti cu alt prilej asupra
valorii izvoarelor �i mai ales asupra interpretarii lor, in lucrarea
d-lui Bromberg. Dar daca trebue sa primim dinainte concluziile
sale, cum am facut-o pentru eminentul sau coleg deJa
Budapesta, nu
catre rasarit trebue cautate originea poporului roman �i
leaganul migratiunilor sale. Daca Transilvania a fost ocupata
de Unguri cu mult inaintea sosirii Valahilor, iar Basarabia �i
chiar Moldova sunt rezervate Slavilor, nu ne ramane decat sa
trecem Dunarea
�i sa ne indreptam cercetarile spre peninsula balcanica. De
altfel nu a fost un imperiu balcanic at Vlahilor �i al Bulgarilor,
cu mult inaintea. intemeierii principatelor dunarene ? Dar pentru
aceasta
trebue sa recurgem Ia istoricii bulgari, �i in primul rand Ia eru
ditia d-lui P. Mutafciev 2).
Se �tie eli istoricul bulgar cu acest nume a intreprins, intr'o
lucrare publicata acum zece ani in limba sa parinteasca, iar mai
t!r ziu intr'o redactare franceza revazuta, indreptata �i. mi se
spune, mult indulcitii, o critica vehementa a lucrarilor d-lui Iorga
asupra istoriei Evului Mediu bizantin �i balcanic. Nu avem
intentia sa-l urmarim in toate detaliile acestei polemici; aceasta
ne-ar duce de asemenea prea departe. Scopul lucrarii este de
altfel absolut

1) Regllsim aceste tendinte, lntr'o formA nu mai pu(in agresivil, In studiul

publi ca! In Bywntlon.Cf. Xll, pp. l84-85 In n., p. 205 �i mai ales finalui,Xlll,pp.
68- 69.
Adaug c! d. G. Vemadsky nu ad mite deloc ll�astii Slllida.rizare, dupil cum
mi-a comunicat Ia timp.
') Bulgares et Roum11/ns. , , Sofia, 1932,
•
 TEORIA IMIGRATIUNII IN CATEVA LUCRARI RECENTE 25

identic cu acela a! studiilor pe care le-arn examinat mai sus; Ro

miinii n'au locuit niciodatil. , Ia inceputul Evului Mediu, regiunile
pe care le ocupil. in prezent, �i mai ales n'au stat niciodatii in
pro vinciile care ar putea sa fie un obiect de litigiu din punct de
vedere bulgar.
• Numele romiinesc al Dunarii este desigur cea mai buna
dovadil. cil. poporul romiin s'a format in tinuturi depil.rtate de
marele fluviu: Romanii n'au apil.rut in vecinatatea sa deciit
atunci cand cele douil. maluri �i chiar regiuni mai departate
in interior erau locuite de Slavi, dela care ei i-au invatat
numele ... Vechea populatie romanizata a Munteniei
occidentale actuale (am vazut
cil. in Muntenia orientalil. n'a existat niciodata), a Transilvaniei,
a Moesiei �i a Scitiei Minore a fost impril.�tiatil. �i nimicitil. in
vre mea migratiunilor. Urmele sale neinsemnate s'au contopit
�i au
dispil.rut in mijlocul barbarilor care le-au urmat in tarile
dunil.rene; acest proces de asimilare �i exterminare a fost
incheiat de Slavi. In epoca slavo-bulgaril. primitiva- se poate
afirma cu certitu
dine- nu ·se afla populatie romanil. in regiunile limitrofe ale
Dunarii � 1).
Nu e vorba, in nici un caz, de Bulgaria Dunareanil. �i in
special de Dobrogea, unde se amintesc cetatile protobulgare,
care au fost regasite panil. Ia malul Dunarii. Dar mai mult
inca, nu sunt Va lahi nici in Bulgaria occidentalil., in aceea a
regatului lui Samuil
�i a fiilor sil.i: «In secolul a! XI-lea grosul Valahilor balcanici
locuia in regiunile unde ii gasim �i in zilele noastre -
Tesalia
�i muntii vecini, cil.tre Epir �i hotarul Macedoniei de Sud-
Vest. In Macedonia chiar, atunci ca �i acum nu se gaseau
deciit sate valahe risipite sau chiar caravane nomade 2). Nu
se afla- sau prea putin- in al doilea Imperiu bulgar, acela a!
Asane�tilor,
unde totu�i cronicarii cruciatei a patra nu cuno�teau deciit pe
li Blac et li Commain. A cil.uta in aceste regiuni urmele istorice
ale Valahilor nu-i deciit o noua nesocotinta a imperialismului
ro miinesc, care, dupil. ce �i-a ispravit cuceririle spre miaza-
noapte,

') Op. cit., pp. 135-36,

1) Ibid., p. 209.
 26 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

pregate�te o noua expansiune, nu mai putin nedreapta catre sud.

D. Mutafciev o afirma cu tot dinadinsul, in chipul eel mai ca
tegoric 1).
A urma o discutie inceputa in acest spirit ar insemna sa
ajun gem Ia violente de limbaj. Nu acesta este scopul nostru,
si daca am citat piirerile d-Iui Mutafciev, am facut-o pentruca
ele repre
zintii, cu siguranta, expresiunea cea mai categorica �i cea
mai vehementii a unui. punct de vedere pe care-! imparta�esc
�i alti istorici bulgari. Desigur ca �i ei inJatura cu aceea �i energie
ipoteza formarii poporului roman in Muntenia �i in Bulgaria, ca
�i Un gurii pe aceea a continuitatii daco-romane in Transilvania
sau unii Ru�i pe aceea a prezentei Romilnilor in Moldova �i in
Basarabia,
in Evul Mediu. Unde se gase�te atunci aceasta regiune
misterioasa a obilr�iei noastre ? De unde s'a ivit acest popor,
devenit pe nea�tep tate a� de numeros, incilt a cotropit locurile
tuturor vecinilor sai, farii sii tina seama de titlurile lor legitime
de proprietate �i de prioritate ? lntrebarea a fost pusii chiar
d-Iui Muftaciev de ditre
d. P. P. Panaitescu 2), intr'un studiu critic aparut acum ciltiva
ani, iar istoricul bulgar i-a raspuns in editia franceza a lucriirii
sale.
• Sunt gata, spune el, sa-i satisfac curiozitatea in cilteva
cuvinte, socotind sa-mi dezvolt parerea pe larg, altiidata �i in
alta parte. Consider ca !eagan primitiv al Romilnilor regiunile
partii de Vest a peninsulei Balcanice, mai exact cele situate
dincolo de hota-
. rele de nord-vest ale Macedoniei, catre Serbia de sud, Herze
govina, o parte din Muntenegru �i Bosnia de sud.
lmpra�tiate in aceasta vasta regiune muntoasii, elementele
romane au supra vietuit epocii incursiunilor barbare �i au
gasit aici un refugiu. De acolo o parte din Romani s'au
raspilndit ciitre sud, unde au ajuns Ia Pind �i in Tesalia, altii
catre nord, de-a-curmezi�ul zonelor muntoase dintre Bulgaria
actuala �i Serbia �i de acolo catre Tran silvania. Pentru acest
motiv, in regiunile mentionate, mai mult decilt in oricare alta
parte a peninsulei, urmele nomenclaturii topo-

1) Ibid., p. 28 1.
 1) Le3 relations bu/garo-roumaines au Moy�n Age, Revista Aromaneasca,
I, 1929, pp. 9 fi urm.
 TEORIA IMIGRATIUNll IN CATEVA LUCRARI RECENTE 27

grafice romane�ti (�i nu romane) au fost pastrate. In aceasta re

giune Valahii erau vecini apropiati ai Albanezilor, ceea ce explica
numeroasele elemente comune ale celor doua limbi • 1).
lata o afirmatie !impede. Daca aruncam o privire pe harta
putem sa constatiim ca regiunea care e harazita ca patrie de ori gine
poporului roman corespunde aproape teritoriului Iugosla viei
actuale, exceptand Croatia �i Slovenia. Nu am avut posibili tatea sii
cunosc in aceastii privintii piirerea istoricilor iugoslavi
�i nu � putea spune dacii aceasta teorie, de altfel interesantii,
a d-lui Mutafciev a fost comentata Ia Belgrad sau Ia Zagreb. Dar
in lipsii de diiri de seamii sau de lucriiri mai recente, i-am · putea
opune aceastii declaratie nu mai putin categoricii, a acelui ma el!
tru al studiilor balcanice, care a fost Constantin Jirecek :
• Tinuturile situate intre muntii st:lnco�i ai Muntenegrului,
regiunile invecinate �i afluentii Moravei sunt patria cea mai
veche �i mai constantii a poporului s:lrb. E o regiune muntoasa,
riicoroasa �i siiracii, Ia vest o regiune carstic:ii, Ia est munti im
piiduriti cu pii�u ni alpestre, proprii pentru cre�terea vitelor, care
nu puteau atrage mult pe cuceritori. Dar ea infati� de cand
lumea toate conditiunile necesare vietii piistore�ti. Pozitiunea tiirii
era prielnicii dezvoltarii unui popor viguros, expansiv �i riizboinic,
care putea sa se apere in contra atacurilor popoarelor striiine,
in muntii siii �i vaile sale intarite de natura, dar care avea de ase
menea obiceiul sa ia ofensiva spre campiile de-a-lungul Adria
ticei �i spre viiile dela sud �i dela est. Conditiunile naturale au
deter minat aici un plus de populatie, pe care aceste regiuni muntoase
puteau sii-1 reverse in tinuturile campiei, despopulate de na viilirile
istorice . . . • '). • Centrul tiirii sarbe�ti, adaogii Stoian
Novakovic, a fost format de valea Limei, unul din principalii
afluenti meridionali ai Drinei. Trebue adaogatii aici valea lba rului
�i cursu! superior al Moravei occidentale. Tarii putin intinsii,

1) Op. cit., pp. 326-27. Aceastll. teorie nu e noui. 0 regisim In oarecare misunl
In Histolre de Ia langue roumaine a lui 0. Densusianu, c:a fi In lucnlrilo unor
slavi�ti, lnci de Ia Miklosich. V. I. Blrbulescu, L'lndividuallte de Ia langue
roumaine et ses elements slaves anciens, Arhiva, XLIV , 1937, pp, 26-27.
1) C. Jire6ek, Geschichte der Serben, I, p. 9.
28 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

formata din poalele �i cele mai inalte podi�uri ale unui masiv,
care e socotit printre cele mai inalte ale peninsulei. Apele
acestei re giuni coboarii catre Sava, Dunare �i Adriaticii . . .
E un tinut hotarit de natura insii�i, spre a deveni locul de
na�tere al unei rase o 1). Dacii se admite, de alta parte, impreuna
cu acela�i Jirecek cii a�ezarea lugoslavilor in aceste regiuni
era cu desaviir�ire in cheiatii catre jumatatea secolului al VII-
lea 2), e �i mai greu de-a impaca aceste doua teze, mai ales
daca Romiinii n'au patruns Ia nordul Dunarii, inaintea secolului
al X-lea sau al XI-lea. Aceea�i regiune n'a putut fi in acela�i
timp leaganul istoric a doua natiuni �i a doua limbi diferite,
una slavii �i alta latina.
In fine, si mai adaogam Ia toate aceste ipoteze privitoare
Ia originile Romfmilor �i a�eziirile lor Ia nordul Duniirii,
teoria recenta a unui invatat grec, · d. Keramopulos, cu speciala
privire Ia Aromllni sau Cutovalahi, cum ii nume�te in titlul
insu�i al co municarii sale � - Spre deosebire insa de
cercetatorii amintiti mai sus, d. Keramopulos nu numai cii nu
admite nici o emigrate a
'
Romiinilo r din Dacia in provinciile balcanice, dar socot �te ca nu
poate fi nici o legaturii de siinge sau de origine etnica intre
Dacii romanizati, de pe teritoriul Romfmiei de astazi, �i
elementele romanizate din sudul peninsulei, rezultat al unui
proces istoric cu totul deosebit. Cu alte cuvinte, n 'ar exista
intre limba romiina
�i dialectuJ aromiin o apropiere mai mare deciit intre limbile
roma nice deosebite ale Europei apusene: franceza, italiana,
spaniola, Romiinii din nordul Dunarii f iind Daci care �i-au
insu�it vorbirea latina, iar Aromanii : Greci care �i-au
pierdut limba, a�a cum
�i-o pierdusera in vremurile moderne unele ramuri ale elenis
mului din Asia Mica. La aceasta se mai adaoga unele
conside ratiuni ciudate asupra numelui de • Vlah •, apropiat
de cuvantul

1) S. Novakovi6, Les problemes serbes, Arch. /. slav. Philo/ogle, XXXIII (1911)

p. 441.
1) Ibid., p. 100; cf. S. Novakovi6, op. ell., p. 440: • La fin du VIll-e et le com
mencement du IX-e siecle peuvent ttre deja consideres comme l'epoque de Ia
cristallisation '·
1) Que sonl les Koutzovalaques ? Un probleme ethnologlque, communication
foil� A I'Ac�<lernie c;I'Atlteqes, � Messager 4'11/lt�n�s, no, 5 !93·5200, Ian. 1939.
 TEORlA tMIGRATIUNll lN CATEVA tUCRARI RECENTE 29

arabo-semit fellah, care inseamna �i astazi in Egipet taran,

mun citor al pamantului, dupa cum denumirea de o Aromani t,
pe care
�i-o dau Vlahii balcanici, n'ar avea un inteles etnic, ci ar
reprezenta doar amintirea cetateniei imperiului roman, din
care au facut parte 1). Pe cand deci istoricii maghiari �i
bulgari ne contesta teritoriul, colegul lor grec ne anexeazii
populatia, lipsind poporul roman de intreaga sa ramura
meridionala, transdunareana.
Nu voi reveni asupra amanuntelor acestei argumentari, care,
precum se vede, nu e prea convingitoare. 0 citatie din
lucrarea mai veche a d-lui lorga nu e o dovada hotaritoare a
deosebirii radicale intre limba Aromanilor �i aceea a
Dacoromanilor, pe care dimpotriva toti speciali�tii filologiei �i
linguisticei le consideri'i ca ramuri apropiate ale aceleia�i
limbi. D. Keramopulos are de
altfel grija de-a recunoa�te !ipsa sa de competenta in aceasta
materie, pe care o vade�te in de-ajuns necunoa�terea termenilor
pastore�ti, i�irati Ia sflir�itul comunicarii. �i cum s'ar putea
socoti admi
:;ibila staruinta, intr'adevar mai mult decat miraculoasa, a
strii jerilor a�ezati de Romani in secolul al 11-lea in. de Hr.,
dupa cu cerirea Macedoniei, din care ar cobori, in acele341i
localitati �i in acelea�i regiuni, Vlahii de astazi ? In peninsula
balcanici'i, stra batutii in decursul veacurilor de nenumarate
mi�cari de popu latii, o asemenea dainuire e de necrezut ").
De altfel, farii a mai aminti de izvoarele bizantine
cunoscute, Kekaumenes sau Kinnamos, care pomenesc din
secolul al XI-lea �i al Xll-lea obar�ia dinspre miazii-noapte a
Vlahilor, rna voi mar gini sa amintesc aci, in ce priv�te pe
Romanii din Balcani, doua texte medievale, din care eel putin
al doilea nu a fost inca folosit de istoricii no�tri. Cel dintai e
cunoscuta descriere a dominica nului francez deJa 1308, care ne
arata • intre Machedonia, Achaia
�i Tesalia • poporul foarte numeros, ri.umit Blazi, care a
parasit pa�unile Romanilor din Ungaria, dupa navalirea
Maghiarilor 3) . AI doilea este Libel/us de Notitia Orbis al altui
dominican, arhie-

1) Idem.
1) �- In aceastil privintl rilspunsul d-lui Th. Capidan, L'origine des Moc;dn
Roumains, Bucarest, 1939, p. 26.
') V. mai jos, p. 46.
30 0 .,NtGMA. $1 tJN MUUCOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

piscopul loan de Sultanyeh, in Persia, trimis in apus de Timur

Lenk, invingatorul lui Baiazid, in 1405. In peninsula balcanica,
in afanl de Sarbi, el nu cunoa�te in Macedonia decat pe
Vu/gari, care insa sunt coboritorii coloni�tilor romani �i i�i
trag numele din •limba vulgara romana. Ei se lauda a fi
Romani �i arata prin limba ce o vorbesc ) a fi ca �i Romanii •
1 . Este evident ca aceasta etimologie e fantezista, dar nu e mai
putin interesant de-a vedea confuzia intre numele Bulgarilor �i
limba Aromanilor, desigur mult mai numero�i �i mai
raspanditi in aceste
) regiuni dedit in zilele noastre 2 .
Facand insa abstractie de aceasta ipotezii a fostului pre �edinte
al Academiei din Atena, care e inca mai greu de admis deciit
de combatut, enigma ramane intreaga, ca �i intrebarea pe
care o ridica in mod firesc : de unde au venit atunci
Romanii ? Sa fie un caz de generatie spontana in zorii timpurilor
modeme ? Enigma riimane intreaga �i concordanta tuturor
acestor pareri autorizate, care ne obliga sa cautam originea
Romanilor din )lf Evul Mediu pre tutindeni, in ara de Romania,
ajunge Ia aceasta concluzie para doxala dar evidentii, ca
acest popor care n 'are istorie, nu are nici origine, nici patrie.
Ar fi intr'adevar de desnadajduit, daca
n 'ar fi mai degraba de ras. Ori trebue sa revenim, dupa un
secol, Ia cele ce spunea in lectia sa de deschidere Ia Academia
din Ia�i, Mihail Kogal niceanu : • Neavand istorie, fiecare
popor du�man ne-ar putea zice : • Originea ta este
necunoscuta, numele tau nu-ti
apaqine, mai putin pamantul pe care locu�ti •· �i intr'adevar
toate aceste cuvinte ni s'au spus de catre striiini, au negat
originea noastra, pamantul ni s'a sfa�iat, drepturile ni s'au
calcat in pi cioare, numai pentruca n'am avut con�tiinta
nationalitatii noastre, numai pentruca n'am avut pe ce sa ne
intemeiem �i sa ne aparam
drepturile. t Aceastii. protestare dramatica din 1843 sa fie oare
indreptii.tita �i in 1939 ?

1) Dr. Anton Kern, Der Llbtllus dt! Norlria Orbis Johannt!s Ill (de Galoni
fonribus ?) 0. P. Erzb/schofs von Sulranyeh, Arch/vum FF. Praed/catorum, VIII
(1938), pp. 102-103.
'l V. G. Mumu, Les i
Roumalns dt! Ia Bulgar e med/lvale, Balcania, I (1938), p. l l .
 'tEORIA IMIGRATitJNII IN CATEVA ltJCRARI REC£NTE 31

In orice caz, trebue constatat cA, dacA se da dreptate tuturor autorilor

eare contesta continuitatea poporului roman pe teri toriul siiu, fara a vadi
vre-o preferinta pentru unul sau altul, se ajunge cu toata buna credinta Ia
cea mai absurda din concluzii. DacA am incercat sa stabilim aceste apropieri
�i concordante, este pentru a arata, o data mai mutt, ca n'am putea adopta
aceste teorii fara un examen critic, cu atilt mai necesar, cu cat sunt
inspirate de sentimente du�manoase natiunli romane, �i eli autorii lor
nu se feresc de a le da pe fa�. Dadi am fi ispititi sa acuzam �oala istorica
romiineasca de interpretari tendentioase, pentru a sluji scopuri patriotice, ar
trebui sa facem eel putin acele�i rezerve pen tru istoricii �i f ilologii
tarilor vecine, care urmaresc studiul acestor chestiuni, intr'un spirit cu totul
altul deciit ace! �tiintific 1). Ei acorda, intr'adevar, cea mai mare
importanta literei unor anu mite documente �i unor anumite relatii, fara sa
vada totu�i - �i cea mai buna dovada e rezultatul final al cercetarilor lor
- cA a ne opune texte, fara a tine seama de conditiile generale ale
vietii �i de dezvoltarea istorica, ne departeaza de realitate, aproape tot
atat, dacA nu mai mult, ca o citire gre�ita sau o interpretare im perfecta. Vom
incerca sa aplicam aici studiului acestei probleme, o metoda diferita.

1) Se va vedea, din pasajele ce le reproducem mai jos, din lucrlrile recente

ale d-lor E. Gamillscheg, C. Patsch $1 W. von Wartburg, cAt de mult se depAr
teazil vederile $1 metodele istoricilor $1 filologilor &ermani de asemenea procedee.
 CAPITOLUL Ill

ORIGINILE POPORULUI ROMAN.

Evacuarea Daciei

Punctul de plecare al marii controverse despre originea

Romli. nilor este, desigur, chestiunea cucerirll romane a Daciei
�i a eva cuiirll sale in 271, din ordinul lui Aurelian. Se �tie ca
dupii raz boiul victorios al lui Traian �i nimicirea regatului dac,
noua pro vincie, care avea de mult timp relatii comerciale destul
de intinse
cu imperiul, deveni o regiune de colonizare ex toto orbe
Romano. A fost desigur, in urma exploatiirii minelor din
Transilvania,
care au adus imperiului un insemnat spor monetar 1), un ade
varat gold rush ciitre noile cetiiti, o emigratie a�a de
numeroasa, inciit Adrian, care se gandea Ia un moment dat sa
evacueze acest post inaintat al stiipanirii romane, pentru
motive strategice, a trebuit sa renunte Ia acest proiect, spre
a nu liisa in voia barba rilor, marele numiir de coloni�ti care
se stabiliserii acolo, din timpul domniei predecesorului siiu
2). Abia cu un veac �i jumii• tate mai tarziu, dupa marea
crizii a secolului al Ill-lea, Aurelian a fost nevoit sa procedeze
Ia aceasta miqorare a frontului ame nintat de ciitre niivalitori
�i sa a�eze Iinia de aparare a imperiului Ia Duniire. Dacii
povestirea lui Vopiscus, biograful • istoriei Auguste •· inspirii
putinii incredere, rezumatul lui Eutropius, care
e probabil izvorul, este categoric �i, dupii d. Lot, • deasupra ori-

1) J. Carcopino, Points de vue sur l'lmpirialsi me romain, Paris, 1934, p. 72.

1) C. Patsch, Beitrdge zur Viilkerkunde ron Siidosteuropa, II, Sitzungsber. d.
Akad. d. Wiss. Wien, XXVII, 192�. pp. 208 �i urm. Pe ntru discutii mai rece nte, cr.
Tamas, op. cit., I, pp. 72 �i urm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : EVACUARBA DACIEI 33

cil.rei banuieli t. Se poate citi acolo : • Iliria � i Moesia fiind pustiite,

(Aurelian) a evacuat provincia Daciei, desnadajduind de a o mai putea
pastra, �i a stabilit in Moesia Mijlocie pe Romanii pe care ii aduse din
ora� �i din sate �i numi aceastii Moesie Mijlocie, Dacia ; ea desparte
astiizi cele douii Moesii & 1). Abductosque Ro manos ex urbibus et
agris Daciae, spune Eutropius ; sublato exer citu et provincialibus,
scrie Vopiscus. Aceste texte sunt desigur categorice. Inscriptiile romane aflate
in Dacia nu tree peste anii 255-258. Dupa 256 e lamurit ca nu s'a mai
biitut aci moneta 2). In adeviir, dupii dezastrul suferit de ciitre armatele
imperiale, in lupta cu Gotii, Ia Abrittus in Moesia, unde
impiiratul Decius
�i-a giisit moartea in 251, Dacia nu mai putea fi piistratii din punct
de vedere militar. Chiar dacil. n'ar fi fost a�a de imperioasii, dupii cum
afirma unii istorici, actiunea imparatului Aurelian n'a fost mai putin
necesarii 8). Cele doua Iegiuni cantonate in Transilvania dupa cucerire, a
XIII-a Gemina �i a V-a Macedonica, riscau in fiecare clipii sii se
giiseascil. parasite in mijlocul barbarilor, care pustiau in lung �i in Iat
peninsula balcanicii. Este desigur mult mai greu sa apreciezi numiirul
exact al locuitorilor provinciei care au urmat plecarea armatelor �i a
functionarilor.
Pentru d. Homo, biograful ata.t de con�tiincios al lui Aure lian, •
expresiunile provinciales (vita Aureliani) spre deosebire de armata,
populi (ibid.) Romani (Eutropius, Rufus Festus), avflee!; "al yvvaixe!;
(Synkellos) se aplicil. intregii populatii urbane �i ru rale t (abducti ex
urbibus et agris populi) '). Dar cum poti sa-i stabil�ti numiirul ?
Parvan socotea in jurul unui milion popu latia D.aciei in momentul
evacuiirii, luand o medie de zece locui tori pe kilometru patrat, �
conchidea cil. deplasarea unei mase

1) Op. cit., p. 281.

1) V. ,i V. Christescu, Istoria mllitartl a Daciei romane, Bucu�ti, 1937,
p. 96 'i urm. E de notat el acest fapt nu a fost fntotdeauna socotit, pentru alte
pro vincii, ca o dovadli absolutli a evacull rii lor de clltre Romani. V. pentru
Britania Ia inceputul secolului al V-lea, R. G. Collingwood, Roman Britain, An
economic survey of ancient Rome, Baltimore, 1937, III, p. 63.
') V. 'i lucrarea d-lui V. Motogna, Ntlvtllirea Gotilor In imperiul roman 11
pllrllslrea Daciel, e"'tras din Anuarul Liceulul • A. Mure1anu t din De}, 1936-37.
') L. Homo, Essal sur le �gne de l'empereur Aurellen, p. 316 in n.
3
34 0 ENlGMA $1 UN MIRACOL IST('!>JC : POPOkUL lWMAN

atilt de considerabile trebue sa fi fost anevoioasa, daca nu impo

sibila 1). Istoricii unguri sunt de piirere ca pustiirile suferite de
Dacia in urma invaziunilor barbare tind sa reduca aceasta cifra
Ia doua sau trei sute de mi 2), ceea ce ar fi mai u�or de inchipuit
intr'o regiune in care migratiunile in aceastii proportie erau destul
de dcse 3_). Trebue sa marturisim ca aceste ipoteze ne par lipsite
deopotriva de orice certitudine.
Multi istorici, printre care �i d. Homo, au fost ispititi sa inter
preteze aceste texte, sau dupa expresia lui Renan, sa le solicite :
« Intreaga .populatie care traia in apropierea taberelor legionare :

familie de soldap, veterani retr�i din serviciu, negustori, etc.,

au urmat armata pe malul drept al Duniirii. Dar au trebuit sa
rama.oa prin sate un insemnat numar de vechi locuitori, care
traiau in buna intelegere cu Gotii �i nu aveau nici un interes sa
paraseasca provincia. De altfel o evacuare completii ar fi fost
desigur imposibila de infaptuit, fara un nou rlizboi ; Gotii nu
s'ar fi impiicat cu plecarea intregii populatii civile. Dacli aceastii
populape se impaca cu noul regim, Aurelian nu avea nici un
motiv
sa se arate mai intransigent decAt ea & ') . Acest argument are va '
loarea sa ; s'a recunoscut mai pe urmii ca aceastli populape nu
avea nici un interes sa treaca Dunlirea, pentru a se �za pe malul
drept, in regiuni nu mai pupn pustiite de trecerea Gotilor �i a
Sarmatilor ca acele pe care trebuia sa le paraseasca �i unde .ar

fi glisit, in afarli de aceste primejdii, pe perceptorul roman,

executor
nemilos al unei fiscalitiiti tot mai aplisatoare 5). Nu ar fi nici pri
mul, nici singurul caz al unei intelegeri intre provincialii romani,
ruinati de cheltuielile militare ale imperiului, �i cuceritorii
barbari

1) lnceputurile vie(ii romane Ia gurile Dun4ril, p. 8.

1) L. Tamas, op. cit., I, p. 81 ,; urm.
1) Ar fi de �teptat sl se gbeascl urme mai numeroase ale populapei ro·
mane din Dacia trecute dincolo de Dunlre. Avem, ce-i drept, originea • trans
dunlreanl • a mamei lmplratului Galeriu (v. mai departe, p. 91), sau o diplomA
mltarl din Dacia aflatl Ia Palatovo, IAngl Dupnica, In Bulgaria (D. Detschew,
Eln neues Milltiudpi lom aus Dacia Poroltssensls, Klio, XXX (1 937), pp. J 8S-99),
dar, eel pupn dcocamdatl, nu e mutt.
•) L. Homo, op. cit., pp, 316-17.
1) Const . C. Giurescu, Istorla Romr'Jnllor, I, ed. a 2-a, p. 166.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 35

fericiti de a exploata mai u �or, in folosul lor, veniturile muncii ·

ba�tin�ilor.
Dintr'o vreme putin mai tarzie, sunt in aceasta privinta doua
marturii categoriee : una din apus, sfatul dat de Avidius lui Clovis,
regele Francilor, sub zidurile o�ului Avignon, pe car�l asedia:
• De ce sa stai cu o armata in fata locului intarit, ocupat de vraj
ma� ? Pusti�ti ogoarele, pa�unile, viile �i � maslinii, dis�rugi
toate roadele pamantului �i totu�i fi faci prea putin rau. Trimite-i
mai degraba solie �i impun�i sa-ti plateasca tribut in fiecare an,
pentru ca astfel tara ta sa fie la adapost �i sa stapan�ti in veci
pe aeei ee-l platesc o 1).
Iar cealalta, dela sfar�itul secolului al VI-lea, din regiunea
balcanica �i dunareana : • Romanii au fost din nou atacati de
popoarele afurisitilor barbari cu parol despletit, ce se numesc
Avari, care s'au pus in mi�are �i au inaintat dinspre rasarit, �i
de poporul apusean al Sclavonilor �i de altii numiti Longobarzi.
Ace�tia erau sub stapanirea Khaganului, regele Avarilor. Ei au
mers sa asedieze doua ora�e ale Romanilor �i alte cetati. Ei au
spus locuitorilor : • I�iti, semanati �i secerati ; nu vom lua dela
voi decat jumatate din bir • � . )
Se cuno�te din viata Sf. Severin, scrisa de EugipP.ius, ordinul
dat in 488 • tuturor Romanilor • de a parasi Noncul (adica Ba varia
din Sudul Dunarii) pentru a
se refugia in Italia ; el n'a im piedicat

tot�i pe aceea�i Romani de a ramanea in No,rdul Alpilor

• pana catre secolul al IX-lea, eel putin • B). �i era vorba acolo,
in plina regiune germanica, de o populatie cu siguranta mai putin
numeroasa, �i fara indoiala la fel de saraca cu aceea a Daciei.
La acest exemplu, pe care 1-a invocat intr'o comunicare Ia Insti
tutul Frantei, d. Iorga a adaogat de curllnd exemplul Britaniei,
unde dupa parerea unui istoric englez, civilizatia a disparut dupa

1) Greg. de Tours, Opera, Mon. Germ. Hist. SS. Rer. Meroving. I, L. ll, S2,
p. 9S,
1) Mich. Syrianul, X, 21. Cf. L. Hauptmann, Les rapports de3 Byz:antlns avec
les Slave3 et les Avares pendant Ia seconde moltlll du VI-e steele, Byz:antion, IV,
p. IS1.
1) F. Lot, op. cit., ibid.
 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

retragerea legiunilor, dar rasa a nlmas 1). Nu e poate inutil de a

reaminti ca nu s'ar putea compara colonizarea romana �i influ enta ei in
aceasta provincie insulara din extremul nord, cu aceea a Daciei, atAt de
infloritoare, dupa Eutropius, inca din vremea lui Adrian.
• Popu/a(ia ruralii pare sa fi fost mai putin atinsa de aceste
evenimente, din mai mult� pricini. La apropierea prim jdiei, ea
avea obiceiul de a fugi, cu vitele sale, etc. in refugii pe care �
�i le crease, adeseori din epoca preromana, prin paduri sau prin mla �tini,
dar mai ales pe varful muntilor . . . cu ajutorul stAipilor sau al unor
ingradituri construite in forrna de metereze, ziduri,
�anturi, garduri, baricade �i obstacole de toate felurile. Populatia rurala,
constituia eel putin pentru noii stapani, Germanii, un important venit �i
intr'adevar ea n'a fost nevoita sa munceasca mai greu pentru ei, decat mai
inainte pentru capeteniile ei romane. Ei nu aveau nici un folos sa se
lipseasca de meseria�i . . . care in targu�oare �i mai ales in ora�e se
pricepeau sa lucreze a�a de bine bronzul, fierul, aurul �i argintul,
argintarii, tumatorii in bronz, caldararii, fierarii �i rotarii . . . • 2).
Oare aceste randuri au fost scrise de vre-un partizan indarjit al
continuitatii daco-romane, care ar refuza sa se piece in fata marturiilor
categorice ale izvoarelor ? Deloc ; ele privesc Alsacia dupa plecarea
legiunilor �i instalarea definitiva a triburilor ger manice pe malul drept al
Rinului, care au cotropit din nou Galia, pentru a nu o mai parasi, in primii
aniai secolului al V-lea. Ceea ce pare a dovedi eli ipoteza unei retrageri a
populatiei rurale in pa durile �i in muntii Daciei, in primii ani ai
ocupatiei barbare, nu ar fi �a de absurda, cu atAt mai mult cu cat ea este
dovedita chiar pentru unii cuceritori ; regele got Atanaric, in 376, s'a
retras cu toti ai sai in Caucaland, locum altitudine silvarum inaccessum
et montium, pe care Sarmatii tocmai il parasisera �i care e identi ficat
azi cu unii munti din Banat. Inca din 367, Gotii se refugiau in Montes
Serrorum, Carpatii, in fata inaintarii amenintatoare a

1) N. Iorga, /storia Romtinllor, I, 2, p. 347.

1) R. Forrer, L'Aisace romaine, Paris, 1936, pp. 200-201.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 37

legiunilor imparatului Valens. Mai inainte inca, in 323, imparatul

Constantin a surprins dincolo de Dunare pe o inaltime impadu rita,
in Muntenia, bandele lui Rausimod care tocmai pustiisera Moesia
superioara �i Tracia �i le-a silit sa inapoieze locuitorii pe care-i
luasera cu sine 1). De alta parte, daca populatia civila ra masa in
Dacia n'a lasat urme epigraf ice ale persistentei sale de a locui
tinuturile cotropite, emigratii instalati dincolo de Dunare,
in noua « Dacie *• creata de Aurelian, dupa cum August stabilise
odinioara Germanii pe malul drept al Rinului 2}, nu au lasat
nici ei mai multe. Ceea ce ar face sa se creada cli numarul lor nu
a fost a� de mare, dupa · cum s'ar presupune in urma parasirii
totale a unei provincii de populatia ei civila �i militara.
In sfa�it, istoricii maghiari ei in �i �i sunt de acord ca • pentru
Banat s'ar putea admite supravietuirea cAtorva fragmente romani
zate, eel mai tarziu pana Ia inceputul secolului al V-lea • 3). Ei
.adopta in aceasta privinta concluziile d-lui Patsch, care,
studiind mi�
ciirile Sarmatilor in secolul al IV-lea de la un mal la altul al Du
narii, a ajuns sa deduca, din examinarea textelor �i a sapaturilor
arheologice, o continuitate de viata economica in aceasta pro
vincie, care nu se poate explica deca t prin prezenta locuitorilor
ei, ram�i credincio�i, nu imperiului, ci proprietatilor lor ; el a
tras concluzia ca � in ·Banat, precum de altfel � i in Dacia, o parte
din locuitorij romani au riimas Ia locurile lor )
»4 .

Dar oricAt de adevarata ar putea sa apara aceasta ipoteza

�i oricAt de izbitoare ar fi analogiile cu alte provincii mai bine .
cunoscute ale imperiului roman, s'ar putea discuta Ia infinit despre
valoarea textelor care menti oneazii evacuarea, despre tacerea epi
grafiei �i saracia comorilor monetare in centrul �i in nordul Da
ciei, ca �i despre condipunil e generale economice �i demografice
·care le contrazic.

1) Patsch, Beitriige z. VIJ/kerkunde v. Siido•teuropa, III, Ibid., 208 (1928), pp.

18,45, 64.
1) E. Albenini, L'empire romain, p. 298.
') L. Tamas, op. cit., I, p. 88.
•) C. Patscb, Beitriige, Sitzung•ber. d. Akad. d. Wi••· Wien, 1925, p. 215. Cf. M,
B�$nier1 His(. r(Jmaine1 (col. Glotz) IV, p. 24,
38 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Aceste argumente nu aduc nimic nou, nici intr'un. sens mc1

in altul. Ce ce trebue sa stabilim aici, nu-i nici gradul de auten
ticitate al lui Eutropius sau al lui Vopiscus 1), nici concordanta
lor cu marturiile epigrafice sau monetare, ci valoarea practica
a actiunii lui Aurelian �i a consecintelor ei pentru viitorul pro
vinciilor dunarene �i al romanitatii orientale. Aceasta
transferare
bruscil de populatii din Dacia in Moesia este un fapt unic, fara
precedent �i fiira unnare ? Parasirea Daciei este intr'adevar
o
• cezura definitiva • in romanizarea acestei provincii, romanizare

care, ni se spune, nu inaintase mult intr'un secol �i jumatate de

colonizare, cu elemente, dintre care foarte putine erau originare
din Italia, iar un mare numar, de ar fi sa credem inscriptiile, veneau
·din regiunile orientale ale imperiului ? Sa fie adevarat ca dupa
retragerea legiunilor �i a colo�tilor care le-au urmat, s'a pus
capat oricilrui contact posibil dela un mal Ia celalalt al Dunarii,
amintirii Romei, a civilizatiei �i a limbii sale ? Ar fi oare prea
indraznet de a pretinde ca a pune astfel problema, inseamna in
buna parte a o �i rezolva ?
Intr'adevar, pentru vremea anterioara nu ar fi greu de giisit
inca inainte de cucerirea romana a Daciei, exemple de migra
tiuni sau de invaziuni in masa, dincoace �i dincolo de Dunare.
E de ajuns de a trimite Ia studiul atat de con�tiincios al d-lui
Patsch : sub domnia lui August, 50.00 Geti sau Daci au trecut
Dunarea �i Strabon regasea pe urm�ii lor in Tracia 2). Sub aceea a lui
Vespasian 100.00 de Transdanubieni au fost stabiliti pe malul
drept al Ouviului, prin grija guvematorului Moesiei, energicul
Tiberius Plautius Silvanus 3). Cuceririle lui Traian trebuiau sa
provoace dimpotriva un reflux catre nord.
In ce priv�te romanizarea, s'au putut na�te indoieli in pri
vinta eficacitatii ei, intr'o regiune atilt de expusa riizboaielor �i
invaziunilor, pe care chiar urm�ul lui Traian s'a putut gandi

· ') V. bibliografia Ia Iorga, Istorla Romani/or, I, 2, pp. 333-35 In n.

1) C. Patsch. ibid., V, Sitzungsber., 214, 1932, p. 113.
1) C. Patsch, ibid., V, p. 165 ; cf. V. Pllrvan, Dacia, ed. romllneascl, Bu cure'ti,
1937, p. 173.
Gh. I. BrAtianu : Poporul Rom6n Pl. II

Soldat roman �i barbari prin�i in rAzboiu, dupll monumentul dela

Adam Klisi
 ORJGINILE POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 39

sa 0 paraseasca. Ea ar fi fost mai desavar�ita intr'o tara mai lini�

titii, sub un regim mai calm dedit acela a� v�nicelor

razboaie
de granitii, impotriva Dacilor independenti �i a Sarmatilor, sau
cu primele valuri ale niiviilirilor germane. Dar tocmai exemplul
altor provincli de hotar ar dovedi mai degrabii contrariul : • Existii
in Fran� un mare numiir de departamente, care prezintii o ima
gine foarte diferitii, un aspect cu mult mai lini�tit, unde rolul
soldatilor �i al cetiitilor intarite dispare aproape in intregime, in
comparatie cu acela al populatiei civile. De aceea aceste regiul).i
au piistrat uneori mult mai bine caracterul lor galle decat Alsacia,
unde pasul legiunilor a griibit �i a intensificat romanizarea. Ca
racalla, in anul 212, a dat acestei romaniziiri consacrarea oficialii,
declariind pe toti cei din cuprinsul hotarelor, fie in Italia, fie in
provincii, ceta(eni romani. In Alsacia, aceastii romanizare se efectua
cu atat mai repede cu cat viata popula{iei civile era stra.ns legata
de viata rnilitarii t 1).
Nu a fost oare asemiiniitor cazul Daciei ? E cu atilt mai
probabil, cu cat romaniza.rea nu este un fapt etnic � e greu de
presupus ca, prin coloni�tii din toate regiunile imperiului,
adeviirat mozaic de rase �i nationalitiiti, sa se fi putut modifica
in sensu! latinitiitii san gele dac al locuitorilor mai vechi ai
provinciei. Ce ce s'a pe
trecut in noile provincii ale imperiului Ia inceputul secolului al 11-
lea e mai ales un fapt linguistic, influenta crescandii a limbii latine,
limba civilizatiei �i a stapfmirii, a carei yiitrundere s'a fiicut mai
repede, datoritii vietii de tabiirii �i activitiitii furniz orilor
�i negustorilor, care erau in relapuni constante cu armata �i adrni
nistratia rnilitara. De altfel, chiar intre oameni de origine diferitii
�i din parti departate ale Imperiului, limba latina era elementul
necesar de legiiturii 2).
Jirecek a incercat odinioara sii delimiteze in peninsula bal
canica zonele influentei latine �i ale influentei grece�ti. Linia sa

1) R. Forrer, L'Alsace romaine, p. 107.

1) L. Hahn, Rom und Romanismus lm griechlsch-r/Jmischen Osten, Leipzig,
1906, p. 216, 'i A. Graur, Romaniz:.area Daciel prln colonlfll strdinl, Rev,
Fufl da{illor Re1Jale, Dl, pp. 669 �� urm,
40 0 ENIGMA $I UN MIRACOL ISTORJC : POPORUL ROMAN

de demarcatie, verificata pe urma de Philippide �i corectata de

Skok, merge deJa Alessio pe Adriatica Ia Prisrend �i Skoplje, pen
tru a urea apoi Ia nord �i Ia nord-est, plina Ia punctul
situat
intre Pirot �i Bela Palanka, �i a ajunge Ia hotarele cetatilor gre
c�ti de pe litoralul pontic. Noi cercetari asupra romanizarii
peninsulei balcanice par a fi dovedit acum ca aceasta Iinie de
impartire e putin cam artificiala, ca Macedonia �i o buna parte
din regiunile meridionale ale peninsulei erau latinizate sau macar
bilingue, latina fiind vorbita �i scrisa aici nu mai putin
declit
greaca 1). Hinterland ul balcanic prezinta deci in al ll-lea �i chiar
al III-lea secol, o bazii mult mai serioasa pentru patrunderea
latinei dincolo de Dunare �i pentru romanizarea linguisticii a
Daciei, declit se putea banui pana acum.
Sa trecem in fine Ia examinarea urmarilor parasirii, ordonate
de Aurelian . Inca sub succesorii sai imediati �i in timpul tetrar- ·
hiei, paza Dunarii a fost cu totul reorganizata de Galerius �i
Diocletian. Sub domnia lui Constantin, or �ul Tropaeum Traiani
a fost ridicat din ruinele sale, cetatile Dunarii restaurate �i puse
in buna stare, capetele de pod rea�ezate pe malul stang 2). Fata
de Transmarisca, actuala Turtucaie, s'a ridicat ConstantiatJa Daph
ne, de cealalta parte a Dunarii.
Influenta romana, intarita prin victor!ile imparatului, a redus pe
Gotii �i pe Sarmatii care ocupau atunci Banatul, Oltenia �i Mun
tenia actuala la un asemenea grad de supunere, incat intemeietorul
Constantinopolului putea sa se mandreasca ca a cucerit a doua
oara
Dacia �i cii a reinnoit ispravile lui Traian 8). Sa credem in mar
turia nepotului sau Julian, care era cu siguranta departe de a-i
fi favorabil. Din punct de vedere geografic, regiunile malului Stang
al Dunarii se numeau in secolul al IV-lea �i chiar in al V-Iea Gotia,
nume care va trece pe urma asupra Crimeii, ultimul refugiu al
Gotilor pontici ; malul drept, acela al apararii romane era in
aceasta

1) Patsch, Beilriige, V, p. 154 ,i urm.

1) C. Diculescu, Die Wanda/en unddle Golen in Ungarn und Rmnanlen,
Leipzig, 1923, pp. 22 �i urm.
1) Pllts<:h, tbfd., m, p, 23,
 ORIGINILB POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 41

epoca o Ripa Gotica. Dar relafiunile cu irnperiul erau dese �i strllnse ;

piitrunderea .cre�tinismului o dovede�te u �or 1) .
Se cunosc martirii noii credinte, incurajati de episcopii stabiliti in
Scitia minora, actuala Dobroge ; moa �tele lor, cum sunt, acele
ale Sf. Sava, omorit in 372 pe malul Buziului, au fost cerute de Vasile eel
Mare, episcopul Cezareii in Capadochia, cele ale Sf. Nicetas au fost aduse Ia
Mopsueste in Cilicia. Douazeci �i �e de Goti cre�tini, au fost ar�i intr'o
biserica, din ordinul unui locotenent al lui Atanaric ; rama�itele lor au fost
culese cu evlavie de ciitre princesa Gaata �i fiica ei, care purta numele
latin de Dulcilla ; ele le-au trimis Ia Cyzicos pe Marea de Marmara 9).
Migratiunile nu au incetat ; in 334, in urma unei revolutii sociale in
tara sarmatli, Argaragantii invin�i. in numlir de 300.00, au trecut
Dunlirea �i au primit din ordinul impliratului Constantin posesiuni in
Macedonia, in Tracia �i in Dobrogea. In 358, impli ratul Constantiu lupta
in Banat in contra Sarmatilor Lirniganti
�i distrugea doua din triburile lor. In amintirea acestei expedifii, cetatea
romana Constantia se ridica incii in secolul al V-lea, pe malul stang, in fata
revlirslirii gurii Moravei 3). A afirma eli dupa 271 orice contact a fost
intrerupt intre Dacia Traianli liisatli in stli panirea Gotilor �i Dacia
Aurelianli din Balcani, e cu totul pro tivnic realitlitii istorice, cu mult
inaintea trecerii in_ masli a Go tilor, fugind in fata noilor navlilitori,
pe teritoriul imperiului. Aceste legaturi transdunarene n'au incetat nici
dupli invazia Hunilor. Ace�ti groaznici cuceritori s'au. umani zat destul de
repede. Este intre descrierea clasica a lui Ammian Marcellin -
calaretii cu nasul cam, imbrlicati in piei de animate �i mancand carne
crudli, tinut(sub �ea - �i aceea a lui Priscus, primit o jumatate de secol
mai tiirziu Ia curtea lui Atila, toatli deosebirea dintre pri mele valuri ale
niivlilirii �i carmuirea unui imperiu, care nu po runcea numai
Barbarilor '). Toate aceste imparatii nomade se

1) Cf. V. Motogna, Un secol din istoria Daciei fn timpu/ nt1vt1/irilor barbare.

Epoca fncre,,tint1ril poporului romanesc, Cluj, 1937.
') Parsch, ibid., III, pp. 51-59.
1) Ibid., U, pp. 182 �i urm., 190-91.
') L. Halphen, �s Barbares, ed, a 2-a, pp. 28 ti urm.
42 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

aseamana. Evolutia celei a Hunilor, in timpul scurtei sale exi

stente. e destul de asemanatoare aceleia a imperiului avar care i-
a
urmat, sau chiar cu soarta marelui imperiu mongol din secolul al
XITI-lea, caruia i-a fost un fel de precursor. Naviilitorii
tiitari
din Ungaria sunt pentru autorul lui Carmen Miserabile, ceea ce
erau Hunii din secolul al IV-lea pentru ofiterul roman, iar primirea
fratelui Wilhelm de Rubruck de catre locotenentii Hanului
amin
tefte dest�:ll de bine relapunea ambasadorului bizantin Ia
curtea regelui hun. Administratorii au urmat repede razboinicilor,
�i ex
ploatarea regulatii a popoarelor invinse, jafurilor dezordonate ale
cuceririi. Totdeauna s'au facut schimburi intre Barbaricum supus
Hunilor �i imperiu ; cllnd Priscus s'a dus cu ambasada sa Ia
r�
dinta lui Atila, i s'a cerut o lunga lista de dezertori refugiati
pe teritoriul roman �i el a regasit de alta parte, Ia Huni, un mare
numar de Romani care de buna voie sau de nevoie, se instalasera
�i �i exercitau acolo meseriile lor. La curtea regelui se vorbea
�i se glumea in mod ob�nuit, in limba huna, in cea gotii �i in
• limba Ausoniei t, care nu este alta ·decllt latina. Desigur,
trebue sa tinem seama de relatiunile comerciale, dar erau inca
Romani in Panonia, care nu incetasera de a vorbi limba lor. Du
narea in secolul al V-lea, nu mai putin decllt in vremurile
anterioare,
nu constituia o bariera �i nu putea sa impiedice influenta civili zatiei
superioare a lumii romane : alli.turi de palatul de lemn al
lui Atila se ridicau termele de marmorli., construite pentru con
silierul siiu Onesigisiu, de. un arhitect roman din Sirmium.
Incepea insa a se face simtita presiunea Slavilor. Nu vom
reface aici istoria naviilirilor lor, care se va gasi, dupii atatea
alte
lucriiri, �i in cartea d-lui Lot, ce constitue punctul de plecare al
acestui studiu 1). In secolul al VI-lea, lordanes ii aratli. impiirtiti in
doua grupe principale : Sclavenii �i An(ii. Primii se intind
dela
civitas Novietunensis �i dela lacul Mursa, pana Ia Nistru �i Ia
Vistula, ceilalti, • cei mai puternici dintre toti •. de-a-lungul Miirii
Negre, intre Nistru �i Nipru. Dacii lacul Mursa inseamna
ml�-
 1) us lnrasions barbar�s. I, pp. 219 '' urm. V. Jordaoes1 Getica, 34, M.G.H,,
A..ant., V.
 ORIGINILE POPORULUI RO MAN: BVACUAREA DACIBI 43

tinile Ia confluenta Savei �i a Dumlrii, ar fi poate mai potrivit

de a identifica Novietunum cu Neviodunum, municipiul roman al
Panoniei superioare, Novu)aovvov Ia Ptolomeu, mai apropiat de
Sava 1) decat departatul Noviodunum, lsaccea, Ia gurile
Dunarii. Textul din Getica ar fi astfel mai �or de inteles �
ordinea d� scrierii sale mai logica. Aceastii veche ipoteza a lui
Fessler, reluatii mai pe urma de Chalupka, e oarecum intaritii
de faptul ca cronica
lui Mihail Sirianul - un izvor mai tArziu, dar nu mai putin
impor tant - vorbe�te de c poporul apusean al Sclavonilor •

)
1 . De altii parte, cercetiiri mai noi, identifica pe Anti, ramura
orientala,
cu An-Tsai ai izvoarelor chineze din secolul a1 ll-lea d. Hr., care
sunt Alanii. Ar fi deci vorba de triburi slave, sub stapil.nirea unei
aristocratii iraniene (alane) B), cum s'a intil.mplat mai tArziu cu
Bulgarii in peninsula balcanica �i cu Varegii in Rusia. E un motiv
mai mult sa dam textului lui lordanes aceastii interpretare.
Oricum, in ultimii ani ai lui Justin I, triburile slave navaliseri
in peninsula balcanica. Clind supuse Avarilor, cand razvratite in
contra noilor stapil.ni ai stepei, ele inaintau in masa compacta.
Sub urm�ii lui Justinian, intreaga regiune Ia est de Carpati pil.na
Ia Dunare devenise o Slavinie, cum fusese odinioara o Gotie.
Toponimia doved�te ca Slavii strabatusera arcul Carpatilor �i
ca ei patrunseseri de asemenea in Transilvania. In curi!.nd avan
gardele lor au asediat Tesalonicul �i au patruns pil.na in Moreea,
care va deveni, timp de cliteva secole, o tara slava . Se pare ca
acest
val, a carui revatsare s'a intins in toata peninsula Balcanilor din
secolul al Vll-lea • cu o putere de nelnvins $'), a �ters totul �� nu
lasa

') P. acest ora�. v. Pllrvan, Dacia, pp. 163, 166 $i B. Soria In Pauly-Wissowa,
R. E., Sv. Nevlodunum. E lntr'adevir mai logic de·a arlita lntlli marginile apusene
ale lumii slave $i de-a trec pe urmi Ia Nistru $i Ia Vistula, declt de a sliri din
Dobrogea Ia Sava $i de-a so lntoarce pe urmil Ia tinuturile risilritene ale Anp!
or. Slavii sunt de altfel cunoscuti Ia hotarele Istrici ciltre sflif$itul secolului al
VI-lea.
') V. mai sus, p. 3S Cf. L. Hauptmann, Byt.antlon, IV, pp. 138-40.
1) Cf. G. Vernadsky, On the origins of the Antat, Journal of the American
Oriental Society, 59, pp. 96 $i urm. ; The Spall of Jordanes and the Spor/ of Pro
coplw, Byt.antlon, XIII (1938), pp. 263-66 ; Goten und Anten In SiJdrussland,
SiJdostdeutsche Forschungtn, III, 2 (1938).
•) Lot, Ibid., p. 221. L. V. Niederle, Manuel de l'Antlqulte slave, I, p. 47.
44 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

sa mai subsiste nici o urma a romanitatii dincoace �i dincolo de

Dunare.
�i totu�i, chiar �i in aceasta vreme, care mai mult decit aceea
a lui Aurelian trebuia sa insemne o • cezura '• elementele romane
sau romanizate nu au incetat sa treaca Dunarea �i sa se
amestece
cu noii navalitori. Clind in 578 hanul Avarilor, aliat cu Romanii
din Constantinopol, a patrons in Muntenia, pentru a ataca pe
Slavi in propriile lor locuinte, el a gasit aici, dupa cum spune Me
nandru, o provincie bogata nu numai in alimente �i prazi de
tot
felul, dar de asemenea in prizonieri romani, ridicati de catre acei�i
Slavi in cursul expeditiilor in Balcani 1). In secolul al VII-lea,
sub domnia lui Heraclius, Actele Sf. Dimitrie din Tesalonic men
tioneaza stabilirea in Panonia a unei intregi populatii, ridicata
de Avari din provinciile balcanice. « Ace�ti captivi, dela aceasta
epoca s'au amestecat cu Bulgarii, Avarii �i alte popoare �i avlind
prunci din alianta lor mutualii, au alcatuit un popor numeros
�i mare. Fiecare copil primi dela tatal sau traditiunile �i istoria rasei
sale, dupa obiceiurile romane . . . (Urma�ii) i�i imparta�au unii
altora amintirea vechii patrii a parintilor lor �i-�i aprindeau
astfel
unii altora in inimi dorinta intoarcerii, caci mai bine de �aizeci ani
se scursesera, de cand parintii lor suferisera pustiirea barbarilor 2) .
Sfl�ir a prin a conving,e pe Cuber sau Cubrat, �ful pe care li-
1
daduse hanul Avarilor, ca unui popor deosebit ; dupa ce s'au
rasculat contra acestuia din urmii, au trecut Dunarea stabilindu-se
in • ora�le parintilor lor *• plina in campia Ceramesica, aproape
de Tesalonic. Orice s'ar putea glindi despre amploarea acestei
indoite migratiuni, nu e mai putin evident cc1 acest du-te-vino al
prin�ilor �i al emigratilor de pe un mal pe celalt al Dunarii n'a
incetat, cu toata navalirea slava, ci chiar fara indoiaHi din pricina
ei. Stabilirea stap1inirii bulgare asupra triburilor slave, balcanice
�i dunarene, nu trebuia nici ea sa o intrerupa ; Ia inceputul
secolului al IX-lea, daca ar fi sa-l credem pe Simian Logotetul,
Krum tre buia sa constitue un fel de • Macedonie • in
Muntenia duna-

1) C. Jire�k. Gesch. der Serben, I, p. 87.

1) 0. Tafrali, · Thessalonlque des origines au XIJI-e s/ecle, Paris, 1919, pp. 127
fi urm, IQIOIII'I;erell lor 11r fi iiVUI loc pe Ia 678, Lot, op. cit., I, p. 270,
 ORIOINlLE POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 45

reanll., cu populatia pe care el o adusese din peninsula balcanicll..

Ace�ti pribegi, trecand prin tot felul de aventuri, trebuiau sa se
intoarca pe teritoriul bizantin catre 837-838, sub domnia lui
Teofil 1). Sa nu uitam in fine ca aceste deplasari masive de po pulatii
constituiau pentru irnperiul bizantin o traditie politica, dar
�i un factor de securitate. Inca dela inceputul secolului al IX-lea
imparatul Nicefor I poruncise sa fie adunati cre�tinii din toate
provinciile imperiului, sa se lichideze in termenul eel mai scurt
po sesiunile lor imobiliare �i sa fie stabiliti in •. Slavinia o, la •
granitele
militare o, pe care voia sa le intemeieze pe frontiera bulgara. Isau
rienii aplicasera pe o scara intinsa aceasta politica de colonizare,
de care Roma daduse odinioara mai multe pilde. In Balcani, mi
gratiunile ne-au infati�at intotdeauna acest dublu aspect : a! ini
tiativei private �i a! actului de autoritate, care s'au completat
ori s'au opus, dupa imprejurari.
Jirecek observase ca pe masura ce peninsula se urnplea cu Slavi,
care inaintau catre Egee �i Adriatica, Dacia se golea de triburile
care o ocupau de prin secolul a! VI-lea, aproape in intregime, �i
ca ele
mentele ramase Ia Nordul Dunarii erau sa fie absorbite de popu latia
romaneasca 2) . Aceasta presupunere e cu atat mai verosimila, cu cat
populatia romana ramasa in Dacia primise aproape fiira intrerupere
ajutoare, constituite fie de prin�ii luati de Slavi �i de Avari, fie prin
emigratia populatiei romane din Balcani, retrasa spre nord, in urma
stabilirii triburilor slave dincolo de Dunare. Istoricul roman Radu Rosetti
a mers pana a explica alcatuirea poporului roman numai prin
amestecul Slavilor, care ocupau regiunile du
narene, cu populatia romanizata rapita, pe care o aduceau cu ei
din peninsula balcanica 3). Aceasta ipoteza a parut, cu drept cuvant,
prea simpla. E vorba in realitate de trei paturi etnice succesive :
1. Coloni�tii romanizati, ram�i in Dacia, dupa retragerea
a! caror numar e fara indoiala cu neputinta de
precizat.
1) N. Adontz, L'tige et l'or/gine de Basile 1-er, Byz;antion, VIII (1933), pp.
478·79. Cf. H. Schiinemann, Die Kenntnis der byz:. Geschichtschre/ber von der
QJ/esten Geschichte der Ungarn, Berlin - Leipzig, 1922, pp. 4, S. V. pentru aceastli
populatie 'i mai departe, Cap. V, p. 77-78.
'l Jireeek, op. cit., I, p. 101.
1) R. Rosetti, PiJmtintul, siJtenii ,; stiJp6nii fn Moldova, I, BucureJii, 1907, p. 21.
46 0 I:.NIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

2. Robii, tariti dincolo de Dunare de ciitre cuceritori : Ger

mani, Huni, Avari ori Slavi.
3. Populatia romanizatii din regiunea balcanicii, mai cu seama
din cele douii Dacii aureliane, care a trebuit sa treaca din nou
Dunarea, pentru a fugi de indoita presiune a Slavilor, care se
�zau pe de o parte in Bulgaria, impingand in Tesalia � in Epir
pe viitorii Vlahi ai Pindului, �i ocupau pe de alta regiunile
lugo
slaviei actuate. Traditia istoricii a Slavilor a pastrat amintirea
acestei invaziuni sau mai bine zis a acestei intoarceri. Cronica
zisa a lui Nestor, scrisa Ia Kiev, ciitre anul 1100, afirma lamurit cii
inaintea invaziunii Ungurilor, in ultimii ani ai secolului a! IX-lea,
Vlahii cuceriserii pe S!avii din Panonia �i din regiunile invecinate 1).
Aceasta nu trebuia sa fie de altfel ultimul schimb de populatii
in aceste regiuni. 0 migratiune in sens invers a trebuit sa se pro
ducii in urma invaziunii ungure�ti in�i. Geograful anonim
care
fiicea Ia inceputul secolului al XIV-lea o descriere a Europei orien
tale, pentru a servi de ciilauzii regilor angevini ai Siciliei �i pro
iectelor de cruciatii ale lui Carol de Valois, mentioneazii in
pe
ninsula balcanicii « intre Macedonia, Achaia �i Tesalonic, marele
popor al Vlahilor, care fuseserii altiidata pastori ai Romanilor
�i pe care Ungurii ii alungaserii din p�unile lor • 2). Nu ar fi in
tr'adevar de mirare ca sosirea Maghiarilor �i navalirile lor, in
prima jumatate a secolului al X-lea, sa fi deterrninat un reflux
al Romanilor din Panonia �i din Dacia, ciitre sud, ceea ce ar
ex
plica numarul atat de considerabil al « Vlahilor • in peninsula
balcanicii in ultimele veacuri ale Evului Mediu. Aceste mari mi�ciiri
de populatie sunt departe de a constitui un fenomen specific
a!
istoriei romao�ti. Studiindu-se evolutia limbii sarbo-croate, s'a
ajuns Ia concluzia cii s'a produs o indoita deplasare, in sens con
trar, a elementelor etnice care reprezinta nuantele dialectale ale
vorbirii iugoslave. Expansiunii balcanice a triburilor �lave
dela

1) Chronlqu� diu d� N�stor, ed. Leger, XIX, p. 19. D. Vernadsky, By

zontlon XIV (1939), p. 182-83, vede lncl in c Valahi • pe Franci, identificare
cu Avarii.
pupn probabilil. Francii in Panonia au luptat
1) 0. G6rka, llnonyml d�scrlptio Europa� Orl�ntalls, Cracovia, 1916, p. 13.
V. ,; mai sus, p. 29.
 OlUGlNlLE. POPoRULUI ROMAN : EVACVAREA nACI£1 47

inceput, i-a unnat, sub presiunea invaziunll turce�ti, un refluK

mereu mai accentuat, incepand cu secolul al XV-lea, dela sud
spre nord �i nord-vest, care a llisat urme evidente in evolutia
lin
guistica. 0 oarecare nestabilitate teritoriala a �carilor • metana
stasice o, ori schimbari de locuinta, au caracterizat intotdeauna
demografia medievala a acestei parp a Europei 1).
Ce 'ar trebui sa retinem din aceste nesflir�ite serii de m.igra
tiuni, care tree Dunarea aproape in fiecare secol, dupa sflir�itul
stiipli:nirii romane dincolo de fluviu, pana Ia restabilirea suvera
nitiitii imperiului bizantin, dupa riizboaiele victorioase ale impa
ratilor din dinastia macedoneanii 'l Ca nu a fost niciodatii o des
piiftire totala, o • cezura definitiva • intre cele doua maluri ale
fluviului. E neindoios, �i aceasta se intelege �i mai bine daca
se
examineazi arguRlentele de ordin filologic �i linguistic, ca poporul
roman nu s'a format numai in Dacia prin singurul fapt al colo
ni�tilor piirasiti de Aurelian �i amestecati cu Slavii. E vadit ca
ei
au trebuit sa primeasca rama�itele elementelor romanizate ale
peninsulei balcanice, care au putut sa se dezvolte aici, mai
inainte, intr'un mediu mai prielnic conservarii latinitiitfi.
Dar e cu totul neexact de a presupune ca teritoriul ocupat
acum de Romani a fost cu totul parasit de catre stramo�ii
lor
�i ca n'a mai fost nici un contact intre provinciile napadite de
Barbari �i cele apiirate de imperiul roman. lstorice�te, acest fapt e
stabilit in mod neindoios : in secolul al IV-lea, al V-lea, al VI-lea.
al VII-lea �i al IX-lea, populatiuni intregi au trecut Dunarea dela
sud Ia nord �i dela nord Ia sud. Din acest contact
permanent,
din acest schimb continuu in care evacuarea lui Aurelian nu e
decat un episod, a i�it unitatea poporului roman �i a limbii sale,
ca �i �ezarea sa geografica actuala. Ne ramane sa examinam
problema linguistica, astfel cum au definit-o lucriirile recente, �i
a lamuri tiicerea izvoarelor care a izbit pe istoricii moderni.
Nadajduesc ca se va gasi in aceste consideratiuni, confirmarea
faptelor istorice, a ciiror marturie am invocat-o.

1) A. Belie, Le caractere de /'evolution du serbo-croate, Le Monde Slave,11

(192.5), pp. 34-35. Cf. I. Cviji6, Des migrations dans les pays yougoslavu, Revue
des Et. Slaves, lll (1923), p, 5 'i urm. fi lA plnlnsule balkan/que, p. 112 'i
urm.
 CAPITOLUL IV

ORIGINILE POPORULUI ROMAN

Unitatea linguistictF)

Argumentele de ordin linguistic vin sii intiireascii teza imi

grapei, adoptatii de d. Lot. Dupii dansul, trecerea unui oarecare
numiir de cuvinte albaneze in limba romanii ar indica in mod
limpede veciniitatea refugiatilor din Dacia Aurelianii cu Dardania
�i Prevalitania, sala� primitiv a! Albanezilor. Dar acest argument
pretue�te �i mai mult pentru latina insii�i. « In Dacia sud-dunii
reanii, Daco-Romanii se giiseau intr'o tara unde limba obi�nuitii
era latina, atunci cand in Moesia inferioarii era greaca . . . Lati
nizarea Daciei s'ar explica �i mai bine, dacii viitorii c Romani
»
coboarii din refugiatii a�ezati la Sudul Duniirii in 271 �i cufun
dati intr'un mediu iliro-roman t '). �tim azi ca linia de demar
catie intre regiunile limbii latine �i ale limbii grece�ti era cu
mult
mai putin precisii in provinciile balcanice, dedit se admitea panel
acum. Dar iatii ca o altii consideratie ne aduce la aceea�i
concluzie : c in
Lingui�tii au remarcat cii limba roml:\nii vorbitii
Transilvania, in Muntenia, in Moldova nu oferii particularitiiti
dialectale, eel putin accentuate. E un indiciu cii ocuparea acestor
tinuturi de ditre oameni vorbind limba • romanii •> nu se rididi la o
indepiir tatii antichitate (al 11-lea-IV-lea seeol, de exemplu).

1) Datoresc cele mai multe referinte ale acestui capitol bun!lvoin!ll d·lui AI.
Rosetti, profesor Ia Universitatea din Bucure$ti. V. de altfel lucrarea sa lstorla
Llmbll Romane, I, Limba latinA, Bucure$1i, 1938 ; II, Lim bile balcanice, Bucu
re$ti, 1939.
•) us Invasions barbares, I, p. 286.
 ORIGINIL E POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 49

Mai mult : intre daco-romana vorbita azi Ia nordul Dunarii

�i macedo-romana vorbita Ia sud, in Macedonia, in Tesalia, in
Epir, in Grecia, de catre • Aromani &, nu exista mare deosebire.
E vorba de doua aspecte ale acelei�i limbi • 1). Un motiv mai mult
pentru a crede intr'o despartire relativ recenta a celor doua gra
iuri �i pentru a presupune ca unitatea linguistica atat de remar
cabila a poporului roman se datore�te unei imigrari a • Daco
IIirienilor *· deJa sudul Ia nordul Dunarii.
Aceste consideratii au desigur valoarea lor �i ne obliga sa
prec.izim o chestiune de metoda. De ar fi sa credem pe unul dintre
principalli lingui�ti romiini actuali, d, Sextil Pu �cariu, • solutiunea
problemei Romiinilor: apartine istoriei. Linguistica poate sa ofere
istoricului un material pretios, dar nu trebue sa pretinda sa rezolve
problema, ea singura . . . istoricul trebue mai intiii sa intreprinda
prin propriile sale mijloace reconstituirea perioadei vechi romii
ne�ti ; linguistul va avea sa controleze, �i dacii e posibil sa o
in
tregeascii cu materialul sau * 2). Dar studiul faptelor istorice,
in sensu! strict al acestui termen, ne da prea putin ; textele, pen
tru motive pe care vom avea ocazia sa le dezvoltam mai jos,
tin seama de cuceritori, mai mult deciit de populatia pe care ace�tia
o supun staplinirii lor. Singura concluzie care se poate trage cu
certitudine e aceasta trecere continua, deJa un mal Ia celalt a!
Dunarii, a convoaielor de prin �i sau de • bejenari * deJa
sfir�itul
secolului a! III-lea Ia inceputul celui de al IX-Iea, schimburi dese,
poate fara mari consecinte politice, dar a caror influenta linguistica
este evidenta. Pentru aceasta trebue sa inversam problema �i sa
consideram ca e dat mai degraba istoricului sa controleze, cu
mijloacele destul de slabe de care dispune, datele pe care cerce
tarile linguisticei i le pot procura. Aceasta nu e, de altfel, una
dintre cele mai neinsemnate greutati ale sarcinii noastre.
Sa reluam deci argumentele linguistice in ordinea in care au
fost expuse ; cercetarile d-lui K. Sandfeld asupra limbilor bal-

1) 1/>id, p. 287.
1) S. Pu�ariu, Etudes de 1/nguislique roumalne, Cluj - Bucure�ti 1937, p. 1 10.
4
 50 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

canice �i a inrudirii lor 1), par sli dea mai multa greutate teoriej
care vrea sa explice prezenta cuvintelor albaneze in romanii,
prin tr'un contact intre cele doua popoare �i imprumuturi
reciproce intre cele douii limbi. Dar tocmai aceasta ultima
conditie lip�te in acest caz: • e bine stabilit acum - ne spune
un linguist, care a fiicut recente cercetari in acest domeniu -
eli imprumuturile
de vocabular presupun un prestigiu social . ori cultural, pentru
poporul care imprumutli celuilalt cuvintele. In ce epocii s'ar putea
crede eli Albanezii au fost atat de superiori Rom§.nilor, pentru
ca ace�tia din urma sa fi imprumutat dela cei dintai termeni de
civilizatie ca • vatrii •, • biitran • etc. l;li chiar admitand aceastii
superioritate a Albanezilor, ace�tia ar fi trebuit sa imprumute la
r§.ndul lor dela Romani, eel putin tateva cuvinte, privind genu
rile de activitate, in care Romanii le erau totu�i superiori. Nu se

poate admite ca Romanii sa fi imprumutat totul dela Albanezi,

iar Albanezii aproape nimic din romana. Este evident eli limbile
balcanice au pastrat un numar de cuvinte apartinand substratului.
Pretutindeni unde faptele sunt adeverite, constatam eli vocabu
larul limbilor a fost influentat de acel al substratului. Nirnic nu
ne impiedica sa credem ca aceasta afirmatie are aceea�i valoare
pentru limbile balcanice. Bine inteles substratul ar putea fi diferit
pentru fiecare din aceste limbi. Dar din moment ce gasim un fond
inexplicabil, prin datele istorice, �i acest fond e aproape comun
limbilor vorbite in Balcani, se poate admite, fara teamii de a ne
in�ela, ca suntem pe urmele elementelor apartinand substratului
comun •
"
).
Care este acest substrat : -eel trac, eel ilirian sau altul ? lata
ceea ce e greu de precizat, in starea actualli a cuno�tintelor noa
stre. Dar e sigur eli elemente nu immai preslave, dar chiar prero
mane, au staruit in vocabularul limbilor balcanice �i chiar in
denumirile de localitati ale peninsulei. In epoca navalirilor slave,

1) Linguist/que balkan/que, problemes et resultats, Paris, 1930 (Coli. linguistique

publ. par Ia Soc. ling. de Paris, XXXI).
1) A. Graur, Coup d'oeil sur Ia linguist/que balkan/que, Bull�tin linguistique
de Ia Fac. des Lettres de Bucarest, IV (1936), pp. 34-39. Cf. AI. Rosetti, /st.
Llmbii Romane, U, pp. 26 ,; urm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 51

la staqitul secolului al VI-lea, ele se mai intiUneau inca in topo nimie,

de ar fi sii .credem miirturia cronicilor bizantine ; iata un exemplu pe
langa altele : IapovUv 68 Mav&Atov d T6nol:' ciw6pao0at
hnxwelcp neo01JYO(!la Ttvl scria Teofylact Simokatta, descriind
mar
�ul unei armate imperiale dela Marcianopolis spre Hemus 1). Chiar
pentru profani e limpede ca numele acestei localitati nu are
nimic
slav, nici latin ; de altfel Sabulus este cunoscut ca un nume
iliric caracteristic, iar Mana/ion ar putea fi apropiat de Man
dylos sau Mandyrion, a carui origine ilirii e de asemenea bine
sta
bilita 2). El face parte astfel din acest substrat care explica,
dupii uni, trasaturile comune ale limbilor balcanice, intr'un mo
ment in care ele nu se mai puteau influenta. lata de asemenea pentru
ce nu e nevoie, spre a lamuri inrudirea limbii albaneze cu roml\na,
de a cauta un contact teritorial, care e atat de greu de stabilit
istorice�te. S'ar putea deci renunta la ipoteza lui Pl\rvan,
care
striimuta pe stramo�ii Albanezilor in Carpap, fad a avea nevoie
de a recurge, in aceastii imprejurare, nici Ia aceea a lui Densu�ianu,
care cobora pe Romanii primitivi pl\na pe tarmurile Adriaticei 8).
In ce prive�te vorbirea romanica, din care ar trebui sa derive
unitatea linguistica ·a limbii romane, datele istorice nu confirmii
deloc ipoteza, care ii restrange alcatuirea la mediul iliro-
roman
�i la regiunile occidentale ale peninsulei balcanice. E adevarat
ca in secolul al VI-1ea, o inscriptie dela Sirmium, care poate fi
datata din jurul anului 580, sapati in limba greaca de catre un
soldat sau un lucrator, cunoscl\nd imperfect aceasta limba, cere
ajutorul lui Dumnezeu, pentru a pazi Romania de naviilirea Ava rilor.
Fad indoialli ca e vorba aici de acea notiune de Ro mania,
opusa teritoriului ocupat de Barbari, notiune ce apare in

1) Ed. Bonn, II, II, p. 89.

1) Cf. H. Krahe, Die /1/yrler In lhreh sprachllchen Beziehungen zu Itallkern
u. Grlechen 2. Die /llyrler In der Balkanhalblnsel, Die Welt als Geschlchte, Ill, 4,
1937, p. 288. Cf. I. I. Russu, Macedonlca, EphemerLr Dacoroman11, Vlll, 1938,
p. 215: IdPvlo, eeooaA6,. Faptul e interesant fi pentru a�zarea seo-
graficl a llirilor.
1) Cf. Sandfeld, op. cit., p. 143 ; Densusianu, Hlst. de Ia langue roumaine, J,
p. 349. V. ,; T. Capidan, La romanlti balkan/que, Balcanla, I, pp. S2-S3.
S2 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORJC : POPORUl. ROMAN

toata lumea romana in secolul al IV-Jea �i care a diiinuit

dupa toata evidenta mai mult in imperiul de rasarit, singurul care
mentinea, dupa prabu�irea Apusului, ideea unui Stat �i a unei
granite. Am aratat in alta parte pentru ce acest terrnen nu
implica in mod necesar e�stenta unei autonomii politice ; ramane
intrebarea daca el cuprinde notiunea etnica a unei romanitati.
In general, interpretarea ce se da in ultimul timp acestui cuvant
e in legiiturii cu stapanirea politicii a Romei, a imperiului. Astfel

Romagna italiana nu ne arata un caracter romanic mai pronuntat

decat alte regiuni ale peninsulei, ci dainuirea mai indelungata
a
posesiunilor imperiale dela Ravena ; iar Turcii au inteles prin
Rum, ba Asia Micii, ba Rumelia, pana �i intreaga intindere a im
periului otoman 1).
Nu se poate totu�i tiigadui, fata de barbari, notiunea de o cul tura
latina » a 'cuvantul�;�i in apus '). Poate ca fara a exagera, cum par
a crede unii cercetatori, putem atribui o nudnta asemanatoare
�i intelesului pe care numele 1-a capatat in acele regil;li ale impe
riului de riisarit, unde se mai vorbea inca, in veacul al VI-lea,
o limba izvorita din cea latina � ferita pana atunci de influenta
slava. Regiunea in care era vorbita s'a dovedit a fi mai intinsa
decat aceea ale carei limite le deterrninase odinioara Jirecek 8).
Jntr'adevar, in 587 cronicarii bizantini amintesc ca trupele gene
ralilor Martin �i Commentiolus, care luptau in contra Avarilor
in trecatorile muntilor Bulgariei orientale, s'au risipit in puterea
noptii, in urrna unei panici provocate de strigatul de retorna sau
torna fratre, scos de un soldat care viizuse alunecand sarcina unui
animal de povara. S'a discutat mult in privinta acestor cuvinte,
in care s'a vazut mult timp un terrnen de comanda latina, intre
buintat inca in armatele bizantine, dar expresiunea /rater sau
fratre este prea famifiara, iar textele mentioneazii in mod expres

1) P. Willek, I.e Sultan de R1lm, Annualre de 1'/nst. de Philologie et d'Hist.

orientales et slaves, VI, Bruxelles 1938, p. I a extrasului.
1) V. darea de seaml a cirtii mele : Privileges et franchises munlcpl aies dans
/'empire byumtin, de W. Ensslin, Byz. Zeitschr., XXXIX, 1939, pp. 206·7.
1) V. in afarl de studiile lui Patsch �i Skok, amintite aiurea, �i N. Drlganu,
L'onciennete et /'expansion du peuple rounrain, Balcania, I, p. 28.
 ORIGlNILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 53

di aceste cuvinte apartineau llmbii tiirii : buxwelcp t:fj yA. dn-

r:n, t:fi :nat:(!WQ rpwvij, ceea ce ar trebui sa nu lase nici o indoiala
asupra acestui subiect 1). Inca in 545, Procopius aminte�te
in�e
\atoria unui oarecare Ant transdunarean, deci a unui Alan sau
Slav din Moldova de astiizi, care putea fi luat drept un general
bizantin, pentruca vorbea in mod curent latina, astfel cum o
putuse invata in aceste tinuturi 2). Ar fi desigur indriiznet de a
deduce din aceste marturii existenta unei Iimbi romfme �ti in aceasta
epoca, dar trebue sa ajungem Ia concluzia ca limba romanicd, deri vata
din latina vulgara, era inca vorbita deJa un capat Ia celalt al
peninsulei balcanice �i chiar dincolo de Dunare.
Nu mai e nevoie sa subliniem azi rolul fundamental al latinei
in formarea limbii romane. S'a putut spune de Anglia, unde
prima cucerire a Romei n'a lasat alte urme in vocabularul bri tanic,
decat termenii care desemneaza imparatul, drumul �i zidul, ca nu
numai se gasesc acolo monumente romane, dar ca ea insa�i este un
monument roman � ; cum poate fi insa calificata o limba, care se
serve�te de termeni Iatini pentru a-�i exprima ideile esen tiale, de o
intrebuintare zilnica �i imprumuta deJa cele straine termenii
speciali, spre a desemna unele ocupatiuni �i anumite profesiuni
sau clase sociale 7
Desigur, termenii care indica o civilizatie superioarii, o viata
nu numai pastorala, ci agricola, notiuni religioase care o apropie
de Biserica imperiului, din ultimele sale veacuri, n'au putut sa
se pastreze �i sa se dezvolte decat in preajma cetatilor de pe malul
drept al Dunarii. Acolo se gaseau in primii secoli ai Evului Mediu,
dupa distrugerea ora�elor Daciei, cetatile episcopale, capitalele
administrative �i militare ale provinciilor, care favorizau schim
burile comerciale �i viata civilizata, unde putea sa se nasca limba
romana prirnitiva, cu evolutia ei atat de repede. Este iara�i
sigur

1) V. Philippide, Origi11ea Ronui11ilor, I, p. 506 �i urm. Cf. H. Zilliacus,

Zum Kampf der Weltsprachen lm Ostromsi chen Reich, Helsingfors, 1935, p.
129 ; v. �i pp. 30-3 1 p. lntinderea vorbirii latine in Balcani.
1) De bello Goth/co, Ill, c. 1 4 ; cf. Jire�ek, Die Romanen In den Stadte11
Dal matiens wahrend des Mittelalters, p. 18.
1) A. Maurois, Histoire d' Ang/eterre, p. 39.
54 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTOIUC: POPORUL ROMAN

ell cele patru dialecte ale acestei limbi, daco-roman, aroman,

megleno-romlln �i istro-rom!ln, sunt atiit de apropiate prin legile
lor fonologice, concordantele lor sunt atiit de izbitoare eli �
nu e posibil de a nu recunoa�te o singurif �i aceea�i limbii . . .
suntem obligati sa admitem ca inaintea diviziunii in patru
dialecte, Ro
manii au avut o locuinta comunli, unde inovatiile linguistice pu teau
sa se rlispandeasca in toate partile prin comunicarea lor directa
dela om la om • 1). Dar e oare necesar sa presupunem
pentru aceastli patrie comunli, aceastii regiune primitivli de
mare comunicatie linguisticli, un !eagan delimitat de considera
tiuni evident arbitrare ? Nu s'ar putea nega eli existli exemple a
unor extensiuni asemanlitoare ; sunt limbi a1 cliror punct de pie
care e un domeniu cu totul restr!lns, mai putin decllt o provincie,
un judet, �i a eliror suprafati\ de dezvoltare intrece limitele unui
continent ; latina insli�i a cunoscut asemenea soartli. Dar acest
destin linguistic e acela al popoarelor cuceritoare, a ciiror
misiune e aceea pe care poporul roman �i-a dat-o : regere imperio
populos. S 'ar putea vorbi la fel de utma�ii slii, ai romanitlitii bal
canice �i dunlirene ? Ar fi in contrazicere cu tot ce ne invatli iz
voarele istorice.
• Istoria ne invatii eli in Orientul european al Imperiului roman,
in primele veacuri ale erei noastre, imensul spatiu care se intinde
intre Adriatica �i Marea Neagra pe cele doua maluri ale
Savei
�i ale Dunlirii, cu zone indreptiindu-se incoace �i incolo foarte deJ?
arte, spre nord �i sud, era locuit de o populatie de limbii ro manicli.
Astiizi - flicand exceptie cu coasta dalmatli - in tot Ori entul
Europei, singuri Romanii mai vorbesc limba romanicli atilt de
rlispllndita odinioarli, �i noi �tim eli ace�ti Romllni nu se intin deau
spre riislirit a�a de mult ca astazi. RomilDa apare deci, con trar
vechii limbi romane din Orient, ca o limbli care a pierdut din
extensiunea ei la sudul Dunlirii ; e de altfel foarte natural dacli ne
gllndim eli a�ti Latini din Orient nu erau un popor cu ceritor, ci
unul cucerit � 2). Nu vom mentiona aici declt spre

1) S. Pu�riu, op, eft,, p, 68, ')

1/)fd, p. 7S,
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA UNGUISTICA 55

amintire elementele romane regasite in Panonia �i in Carpatii de nord

�i de nord-est ; va fi deajuns in aceasta privinta de a tri mite Ia lucrarea d-
lui N. Draganu '), care a provocat, dupa cum era de �teptat, critici
ungur�ti '). Dar trebue sa ne intoarcem mai ales la lucrarile d-lui Sextil
P�cariu, pentru a ne da seama de starea exacta a chestiunii �i a teoriilor
in prezenfi. El a pus pro blema foarte !impede, in ultima parte a
studiului sau asupra recon stituirii limbii romane primitive. « Nu mai
raman deci, spune el, dedit trei posibilitati, care au fost de altminteri
sustinute toate trei : se poate admite eli aceasta dezvoltare comuna a
vechii romline a avut loc : a) numai in Dacia ;. b) ori numai in peninsula
Bal canilor ; c) ori in Dacia �i in peninsula Balcanilor, cii.ci erau co
municatii intre aceste tinuturi. Primul dintre aceste puncte de vedere pare
astazi cu totul pariisit ; nici istoricii, nici lingui�tii nu inclina sa-l mai
sustina. Al doilea punct de vedere, anume ci'i nationalitatea �i limba
romanii s'ar fi niiscut Ia sudul Dunarii
�i cii. Qaco-Romanii actuali ar fi imigrat in tinuturile lor prezente
ciitre sfa�itul Evului Mediu, afla mai multi partizani printre lin
gui�ti decat printre istorici • �-
Dacii e vorba de a coordona datele linguistice cu cele istorice, e
imposibil de a nu ajunge in mod logic Ia al treilea punct de ve dere :
acela al alcii.tuirii limbii romliq.e primitive in intreaga regiune care se
intinde din vechea Dacie Traianli pana dincolo de Dunare, in provinciile
trace �i ilirice ale peninsulei balcanice. Fllrli indoiala au fost douii
perioade distincte in evolutia acestei limbi: prima, care se incbeie cu
invaziunea Slavilor in Balcani, in care centrul de greutate ai
romanitatii orientale in formatie se gas�te desigur Ia sudul Dunarii,
acolo unde imperiul a putut sa-�i pastreze ceta tile, tlirgurile, episcopatele
; celalt, al doilea, care ne arata o limbil. nouii, patrunsii acum de elemente
slave, in dialectele sale dinspre miazll-noapte �i o prima despiirtire a
vorbirilor romanice din aceasta

1) Rom4nll In veacurile a/ IX-XIV-Iea pe baw toponlmiel 11 a onoma.stlcel,

pp. 41, 326 'i urm.
1) L. Tamas, op. cit., �� mai ales I• .Kniesza, Pseudorumitnfll ill l'!lnnPIIIfll
11. In den Nordkarpathen, Ibid., pp. 97 'i urm,
1) S. l'�riu, op. cit., p. lll,
56 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

parte a Europei, impinse in acela�i timp catre sud, est �i nord

de presiunea triburilor slave, inaintand ditre Adriatidi �i Egee.
Dupa slavistul olandez Van Wijk, linia de despartire a limbilor
slave din Balcani pastreaza urmele neindoielnice ale vorbirii
unei populatii romanice, ceea ce intare�te aceasta ipoteza. Dadi
se cerceteaza de altfel diferentele dialectale ale romanei pri mitive,
ne izbe�te constatarea ca adevarata limita intre parti cularitatile
nordului �i ale sudului, hotarul care pare sa inde
parteze posibilitatea unei patrunderi reciproce �i sa . determine
separarea domeniilor linguistice este mai curand Mure�ul
decat
Dunarea 1). lata ce ar confirma net presupunerea pe care am putea-
o deduce �i din exaq�inarea faptelor istorice : ca Dunarea n'a fost
niciodata o bariera �i ca contactul intre populatia de limba
romana, deJa un mal Ia celalt, n'a incetat niciodata. In fine nu
trebue sa nesocotim factorul invaziunii maghiare �i influenta sa
asupra populatiei din Europa dunareana, in prima jumatate a
veacului al X-Iea : unele deosebiri linguistice pot sa-�i gaseasca aici
originea. Astfel se crede astazi ca Aromanii au fost despartiti de
masa principala a poporului roman mai curand decat celelalte
ramificatii ale sale ; • exista intr'adevar concordante megleno daco-
romane �i mai ales istro-daco-romane, care nu mai sunt
cunoscute de Aromani. Vechea urma slava este de asemenea mai
putin accentuata in limba lor, decat in celelalte dialecte * 2).
De ar fi sa reducem totul Ia migratiunile pastore�ti �i Ia rezul
tatele transhumantei, nu e nici un motiv pentru care Romanii astfel
emigrati Ia Nordul Dunarii, sa nu fi dispatut, ca toti pastorii
din !stria, din Galitia sau din Moravia care au sflir�it prin a se
pierde in masa populapei slave inconjuratoare. Suntem nevoiti
sa credem, in !ipsa de orice alt argument, di elementele impinse
de trecerea Slavilor, Ia nordul Dunarii, in regiunile dace pe care
ace�tia tocmai le parasisera, au gasit aici riima�itele unei populatii

1) Ibid., pp. I 15-1 16.

1) Ibid., p. I 19. V. totu�i pentru istro-romiinA pArerea diferitA a lui Densu sianu �i
mai recent AI. Rosetti, A supra r�parti�<'lrll dia/ecta/e a is/rQrQmtinei, Grai II
Suflet, V, pp. I �i urm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 57

romane, care staruise dupa cucerirea barbara 1) �i careta tmtgra

tiunile succesive ale prin�ilor de riizboi, sau ale meseria �ilor adu�i
din peninsula balcanica ii pastrasera traditia latinitatii vulgare.
Altfel termenii esentiali �i primordiali ai vietii de familie, ai vietii
religioase, de economie agricola - �i nu numai pastorala - nu
ar fi avut forma latina pe care au pastrat-o pana in zilele noastre in
Iimba romana. Din acest punct de vedere, rezultatele anchetei
sistematice, intreprinse cu prilejul alcatuirii Atlasului linguistic al
limbii romane, sunt cat se poate de lamuritoare. Ele ne arata
cu o neindoielnica preciziune, pastrarea termenilor de cea mai
veche origine latina, nu in regiunea Dunarii, unde le-ar fi adus
in mod logic migratiunea din peninsula Balcanica, dar tocmai
in partile de vest ale Banatului �i ale Transilvaniei. Ne va fi de
ajuns sa amintim cuvinte ca nea (ziipada), pdcurar (cioban), june
(flacau), curechiu (varzii), moare (zeama), pedestru in intelesul
francezului pietre, in locul termenilor corespunziitori, de alta ori
gine, raspanditi in celelalte tinuturi roman�ti, deJa miazii-zi sau
deJa rasiirit. Dainuirea acestor cuvinte n'are nimic artificial,
limba noastra fiind, din toate limbile romanice, cea mai populara
�i mai putin influentata de latina clasica, pe care n'a mai intal nit-
o nici in biserica, nici in administratie, acestea dezvoltandu-se sub
inraurirea greco-slava a Bizantului. Ea vade�te in acela�i timp
conservatismul roman al acelor parti ale Daciei Traiane, unde
colonizarea Romei a fost mai intensa �i mai indelungata : aci au
fost a�eziirile mai numeroase �i mai infloritoare, aci se mai pa
streazii �i astazi, in afara de Dobrogea, urmele romane cele mai
impunatoare.
In acela�i timp putem constata din nou u�urinta de circulatie
a termenilor de dincolo de Dunare �i aceea a fuziunii ce s'a efec
tuat intre vorbirea dela miazii-zi �i cea deJa miazii-noapte. In orice

1) W. von Wartburg, Die Ausgllederung der romanischen Spracllriiume,

Zeilschr. fir romanische Pllilologie, LVI (1936), p. 17 : • Es kann wohl heute als
crwicsen geltcn, dass zahlreiche Romanen auch nacb 257 in Dazien verblicbcn sind,
dass sie untcr und mit den wechselndcn germanischen, slavischen, mongolischen
Herrenvolkem gclebt und diese iibcrdauert habcn, und dass sic zum Grundstock der
heutigen Rumiinen gewordcn sind •.
58 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

alta limbii. particularitiiti atat de accentuate ca acele ale vestului

romllnesc ar fi dus Ia alcatuirea unui dialect profund deosebit
de al celorlalte tinuturi : cazul lim�ii italiene �i al diviziunilor
ei dialectale e indeajuns de cunoscut. La noi insa a stapanit, cum
s'a observat cu multii dreptate, unitatea organica a graiului
rural 1), lipsit de influenta centrelor or�en�ti care statornicesc
particularismele �i despart dialectele. 0 stare de regresiune
cul
turala a pastrat astfel unitatea limbii. De aceea, dintre toate teo
riile care s'au perindat de un secol asupra acestei chestiuni atat
de controversate, trebue sa retinem, in urma examinarii faptelor
linguistice �i a lucrarilor specia�tilor in materie, concluziile lu
crarii lui Onciul, din punct de vedere istoric, �i ale lui Philippide,
din punct de vedere linguistic, pe care le intrun�te �i le
corecteaza sinteza d-lui Sextil Pu�cariu. E ceea ce incercasem sa
arlit acum
clltiva ani, intr'o schita sumara a originilor �i a alcatuirii isto
rice a poporului roman 2). Formarea poporului roman, spu
neam atunci, este epilogul ·procesului de romanizare, din sud
estul Europei. Patrunderea latina in Balcani �i in valea Dunarii
din secolul a1 III-lea inainte de Hristos, pana in secolul al III-lea
al erei noastre, inseamna mai curand progresul unei limbi �i a
unei civilizatii, decllt o modificare etnica esentiala a regiunilor
trace �i ilirice. Imigratia italiami n'a fost destul de intensa, pentru
a modifica radical paturile adftnci �i sangele rasei, dar geniul
Romei a impus populatiei din aceste tinuturi legile sale �i, mai
ales, a�i adaoga astazi, esentialul vocabularului sau. Hotarele
politice ale lumii romane au suferit in aceastli parte variatiuni
considerabile ; cucerirea lui Traian le-a dus dincolo de regatul

1) V. In aceastli privin!l Scxtil Pu�riu, Les renseigneme11ts de I'Atlas lin

guistique roumain, Revue de Transylvanie, III (1936), pp. 13- 22; Ost- und West.
romanisch im Uchte der Sprache, Die Tatwelt, 13, 1937, pp. 161-68 ; Le rOle de Ia
Transylvanie dans Ia formation et I'evolution de Ia langue rolline, In La
Transy/vanie, Bucure,ti 1938, pp. 37-69.
1) In limba gennanl : Geschichtllche Herkun/t tmd Entwlcklung des Rumli· nischen
Volkes, ViJ ikermagazln, IV (1929); 11 francezl, 11 ziarul L'lndependance Roumalne, din
20 fi 21 Iunio 1929 ; 11 en�l�zl!, 11 Chf�qgo Trfbtme, Rcmma• nlan Supplement,
t>�. 1931, p, 7-8, 17,
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 59

dac al lui Boerebista �i Decebal �i retragerea strategicii a lui

Au relian le-a readus in 271, la linia Dunarii. Dar urma
n�tearsll a Romei in Dacia n'a fost numai opera anexarii �i ea
n'a putut fi inlllturata de evacuarea militarii ; prin ob�nuinta
limbii Iatine, mai mult incll decat prin coloniile veteranilor �i cives
Romani negotiandi causa £n Dacia consistentes, ea a putut sa
supravietu iasca stapanirii politice a imperiului. In secolul al IV-lea,
Romania . orientala depa�ea la nord limitele imperiului de rasiirit,
dar cen trul sau era pe malul drept al Dunarii �i atingea prin valea
Mo ravei, regiunile romanizate de-a-Iungul ciiii transversale din
Bal cani: via Egnatia.
Dupa patrunderea Slavilor in cursu! veacului al VI-lea �i al VII-
lea, in toata peninsula balcanica, situatia a fost profund mo dificata.
Fira indoiala, viitorii Aromani au trebuit sa fie imp�i ciitre Pind
�i Tesalia, stramo�ii Megleno-romanilor sa se ame stece putin cate
putin cu Bulgarii �i centrul romanitatii orientale, din care a ie�it
poporul roman modern, a trebuit sa se giiseasca impins inapoi. catre
nord, in regiunea Daciei Traiane pe care Slavii o parasiserii �i pe
care a trebuit, dupa cum ne arata cronica lui Nestor, sa o cucereasca
dela cele cateva triburi care o mai ocu pau incll. Unitatea
linguistica a poporului roman nu e numai decat un argument
pentru a dovedi data recenta a stabilirii sale in tinuturile pe care
le ocupa acum. Nici unitatea limbii ruse, aproape lipsitii de dialecte
in imensul spatiu pe care-! ocupa in zilele noastie, nici aceea a
limbii romane nu ar putea fi conside rate altfel decat ca o
particularitate caracteristicii 1), cu totul ex plicabila de altfel, din punct
de vedere istoric, prin scbimbul con tinuu de populatii de Ia un mal
Ia celalt al Dunarii �i patrun derea reciprocii a dialectelor lor.
Stiu eli se face mult caz de toponimia slava a vechii Dacii
Traiane, unde nu s'a pastrat nici un nume de ora� din epoca
ro
manll �i cea mai mare parte din cursurile de apa au nume cu
totul slave. Poate ar trebui sa se tina seama, mai mult decat s'a
facut panll acum, de traducerea numirilor de localitati : sunt
astfel in

I) ru�Qrju, op, Cl/,, p, I 12.

60 0 ENIGMA �I UN MIRACOL JSTORIC : POPORUL ROMAN

Dobrogea �i Ia gurile Dunarii diteva exemple cu deosebire izbi

toare. Satul
Petra din epoca romana a devenit Camena, ceea ce
inseamna acela�i lucru in limba slava, iar Lyka5tomo, vechiul
nume grecesc a1 imbucaturii bratului Chilia, ne-a dat numele mo
dern de Valcov, in care se regiise�te slavul vlk, care corespunde
exact lui ):u"o!:', lupul in limba greaca. Se crede acum ca �i
Ozo
/imna, numele medieval al Iacului Razelm, nu e decat tradu
cerea slava a grecului Halmyris, So!r in limba slava reprezintand
radacina greaca aA!:', adica Sare 1). De asemenea vechiul nume
al Bistritei, Repedea, se regas�te intr'un afluent al ei )
2 . E
in
contestabil ca influenta slava a fost foarte puternica in toata
aceasta regiune - nu mai puternica totu�i ca aceea a populatiei
romanice in actuala lugoslavie, a carei toponimie i-a pastrat
deopotrivii amintirea, mai ales in regiunile de pa�unat, dar care nu
a devenit mai putin o regiune slava, prin acela�i proces de
infiltratie �i
de emigrare nesimtita a populatiei primitive 3).
Ceea ce s'ar putea conceda partizanilor teoriei imigratiei e
ca regiunea deJa est de Carpati, Moldova �i Basarabia, a fost
desigur ultima etapa a expansiunii romane in Evul Mediu. Dar
aceasta nu indreptate�te deloc teoriile unor slavi�ti, caci in urma
Slavilor, dupa afirmatiunile lui Iordanes �i Procopius, aceste tinu
turi au fost ocupate succesiv de popoarele stepei, Iranieni, ca
Alanii, sau Turd, ca Pecenegii �i Cumanii. Asupra acestor nomazi,
care au lasat urme nu mai putin evidente ale stapanirii lor, in
toponomia acestor provincii orientale '), mai mult inca dedit
asupra rama�itelor triburilor slave, au cucerit elementele inaintate
ale populatiunii romane tinuturile, care au alcatuit in secolul al XIV-
lea principatul Mold ovei, deslipit de influenta regatului apo stolic al
Ungariei. Dar inca din ultimii ani ai veacului al XIII-lea,

1) P. Dobrogea v. T. Sauciuc-Sllveanu, 0 lnscrip{ie latind . . . din sat11l Petra,

Camena de azi, Analele Dobrogei, XV (1934), p. 3 a extrasu1ui �i urm. �i V.
Bogrea in Revlsta /storied, XII (1926), p. 8 in n. V. �i Gr. Nand ri�. The
earliest con tacts between Slavs and Roumanians, Slavonic Review, XVUI (1939)
p. 144.
1) S. l'�riu, In La Transylvanie, p. 41.
1) P. Balcani v. S. Novakovi6, Les prob/emes serbes, ibid., pp. 256-57. ')
Philippide, op. cit., II, pp. 362 �i urm,
 ORIGJNILE POPORULUI ROMAN : UNJTATEA liNGUIS1'lCA 61

cum o dovedesc actele notarilor genovezi dela Caffa, Romanii

se aflau stabiliti in mediul cosmopolit al targurilor de negot din
Crimeea 1). E �i aceasta o dovadii destul de evidentii a piitrunderii
lor in viiile dela est de Carpap, mai curand decat vor sii o admitii
protagoni�tii imigratiei recente.
Existii totu�i in aceste ipoteze un fapt care riimane neliimurit :
· tiicerea izvoarelor istorice asupra acestei populatii romanice, a
ciirei existentii �i ale ciirei mi�iiri le aratii in acela�i timp
cercetiirile linguistice. E argumentul ex silentio, care a fost atat de des
folosit pentru a contesta Romanilor orice continuitate �i orice
a�zare statornicii pe teritoriul lor. E locul sii examiniim aceastii
chestiune
deosebit �i vom fi nevoiti sii punem problema intelesului exact
al numelor, pe ca�e relatiunile �i diferitele texte ale Evului Mediu
le atribue populatiuoilor tiirilor balcanice �i duniirene: este el
etnic �i trebue sii intelegem cii sub cutare rubricii, se ascunde cutare
popor bine determinat, cu limba �i triisiiturile sale caracteristice,
sau numai geografic �i se confundii in aceea�i regiune, natiu
nile diverse care au parcurs-o �i au locuit-o ? lata ceea ce vom
incerca sa preciziim.

1) Cf. G. [. Briltianu, Aci<'S des no/aires de Nra et de Cqffe, p. 267 ,; Vicine

et Cetat<'a Albd, pp. 1 34-35.
 CAPITOLUL V

ORIGINILE POPORULUI ROMAN :

Etnografie # geografie

Cele dintai mentiuni despre Vlahi sau Valahi, numele care

este atribuit poporului romAn in izvoarele cele mai vechi ale
istoriei sale, ii arata imp�tiati pe tntreaga intindere ocupata
odinioara de catre romanitatea orientala. S'ar putea incepe cu
misterio�ii Blaxoe7Jxivot, care ar fi Vlahii de lllnga rAul
Rihios, din Halchidicii, in veacul al VII-lea 1). Numele lor fiind
inca in
discutie, nu-i vom aminti decllt in treaciit ; dar tn 976, scriitorul
bizantin Kedrenos arata ca fratele regelui bulgar Samuil ar fi
fost
omorit intre Castoria �i Prespa, in Macedonia, de catre Vlahii ca
rau�i (:raed nvcov Blaxwv ocSm:Ov) 2). Clltiva ani mai tarziu, ins�i
Vasile al II-lea Bulgaroctonul, conferii unui oarecare NUi.ovltr:Cii.r;
stapllnirea asupra Vlahilor din tinutul Heladei, adicii al Tesaliei. In
timpul luptelorimpotriva Bulgarilor, in 1014, cea din urma
rezistenta
a armatelor lui Samuil a fost infrllntii, intre Serres �i Melnik, in
trecatoarea Ktp.Paloyyov, al ciirei nume are in mod
netndoios,
un aspect romanesc � aminte�te Cllmpulungul din Muntenia �i
Moldova, primul fiind amintit de o inscriptie latina din 1300.
In secolul al XII-lea, aceste mentiuni devin tot mai numeroase, pllna
a pomeni in 1 166, in armatele lui Manuil Comnen, care
trebuiau

1) Cf. T. Capidan, Aromfinll, p. 26 'i unn. ; S. Pu�riu, Ancl�nn�tt! d�s t!ta

blls�m�nts mact!do-roumalns, Balcania, I, p. 22.
1) Asupra interpretlrii acestui text, v. Bogrea In Bulletin de I'lnstllut p. 11t!tude
de I' Europe Sud-orientale, VII, p. SO.
ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE !?1 GEOGRAFIE 63

sa lupte impotriva Ungurilor, adun!lndu-se in regiunile invecinate

Marii Negre, un mare numar de Vlahi • care se spun a fi coloni�ti
Italieni de odinioara •· Acest text din cronica lui Kinnamos a dat
loc unor vii discujii, �i cu drept cuvlint este greu sa se deosebeasca :
acest mare numar de Vlahi erau ba�tin�i din regiunea
gurilor
Dunarii ori erau pur �i simplu recrutati din provinciile balcanice
ale imperiului 1). Oricum, cu o jumatate de secol mai inainte, in
11 14, Ana Comnena amintea pe Vlahii care calau�u Ia trecerea
Dunarii pe navalitorii Cumani � pe unul dintre conducatorii lor,
cu numele slav de llovotl.o� sau Budila, care alerga sii-i dea
de
�tire imparatului Alexis, in tabara sa din Anchialos. Menpunea din
vestita Chanson de Roland, Bios, priv�te desigur pe Vlahii din
Bal
cani: dupa d. Gregoire, pe acei din Epir sau poate chiar din
Albania 2). Dar se �tie precis ca in 11 64, inainte ca unitatile valahe
ale armatelor bizantine sa se adune in campia Dunarii,
Andronic
Comnen a fost prins de catre pastori valahi Ia hotarele Galitiei.
0 inscripjie runica dela sfli�itul secolului al XI-lea aminte�te
omorirea unui' calator din Scandinavia, Rothfos, de catre Bla
kumen care 1-au intlilnit, in drumul spre Marea Neagra �i Con
stantinopol, deci cu toata siguranta undeva Ia hotarul dintre Mol
dova �i Galitia. Amintim in sfa�it ca un izvor unguresc din
se
colul al XII-lea, vestita cronica a notarului anonim mentioneazi1
ca Ungurii, in timpul cuceririlor arpadiene, au gasit in Panonia
• Vlahi �i pastori romani & care sunt neindoios ramuri ale ace
luia�i popor '), �i ca Cruciatii lui Frideric Barbarosa trebuiau sa
intiilneasca in regiunea Ni�ului, Ia granijele actuale ale Bulgariei
�i ale Serbiei, rezistenta altor Vlahi, care tocmai se riiscula
sera, sub conducerea capeteniilor lor, Petru �i Asan,
impotriva
stapiinirii imperiului grec.
E !impede ca toate aceste indicapuni se refera Ia diferitele ra
muri ale poporului romlln, cu toate ca Ia Ana Comnena, ca �i
in
unele texte siirbe�ti, este o tendinjii de a confunda sub acest nume

1) L. Tamils, op. cit., II, p. S t .

1) H. Grego� et R. De Keyser, La chanson de Roland et Bywnce, By
zantlon, XIV, (1939), p. 290-9 1.
1) Ed. Juhasz, Bibl/otheca Script. Medii Recentisque Aevorum, p. 8.
64 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROM AN

de c Ylahi � pe toti pastorii din Balcani 1) �i ca mai tarziu acest

nume etnic a avut �i un inteles social bine determinat, asupra
caruia vom avea prilejul sa revenim mai amanuntit. Dar acest
nume de « Ylah » este departe de a fi singurul prin care izvoarele
mc;dievale, grece�ti ori latine �ti, ne arata in aceasta vreme po
porul roman, in regiunile diverse locuite de el.
Este de observat mai intai mania arhaizarii Ia scriitorii bi zantini,
ciirora le place sa-�i desfii�oare cu orice prilej erud itia lor
clasica.
A�a se explica de ce pentru Choniates, Vlahii din Hemus sunt
inca Moesieni, dupa vechiul nume al provinciei, dupa cum
pentru
alti cronicari, toti cei ce locuesc Ia nordul Dunarii sau al Marii
Negre sunt denumiti Sci{i, indiferent dacii acest nume se aplica de-
a-lungul vremurilor, Gotilor sau Hunilor din primele veacuri
ale Evului Mediu, Pecenegilor sau Cumanilor, ori chiar Tatarilor
din epoca mai noua 2).
Dar este in acest obicei, pe care am avut prilejul sa-l
semnalam, mai mult decat o chestiune de moda, sau o grije de
eruditie : este intelesul !impede, teritorial, al numelor etnice din
Evul Mediu balcanic �i dunarean.
Trebue adaogatii o nuanta, a carei importanta nu e de neso
cotit pentru interpretarea lor: aceste nume etnice nu au numai
un inteles geografic, care se refera Ia teritoriu mai mult decat
Ia populatie1 ele privesc elementul cuceritor sau clasa stapani
toare care exercita asupra acestui teritoriu o dominatie ori o in
fluenta politica, pe baza unui drept oarecare. Acest fapt repre
zinta o triisaturii caracteristica pentru toata istoria balcanica :
� Poporul de rand nu era tinut in seamii, �i aceastii situatie infe
rioara hotara in acela�i timp �i de soarta limbii sale. Stegarii erau
nobilii, care mergeau sub baniera regelui sau a imparatului lor.
Nu trebue sa uitam nii:iodata starea de pasivitate supusa, in care
se afla in aceasta vreme sentimentul national. Puterea �i organi-

1) S. Novakovic, Les probl�mes serbes, Ibid., p. 457, starea nomadd opusll

genului de vial! al cultivatorilor.
1) V. in aceastl privintl Vasmer, Die /ranier in Siidrussland, p. 8.
ORIGINILE POPOROLUI ROM AN: ETNOGRAFIE �I GEOGRAFIE 65

zarea senioriala erau trasatura caracteristica a Evului Mediu.

Daca cutare suveran ajungea destul de puternic, pentru a cotropi
toata peninsula balcanica � i a stapani intreaga nobilime, ar fi
avut dreptul de a-i da semnele alese de el, atata timp cat puterea
sa ajungea sii-i spirijine nazuintele 1> 1).
lata de ce documentele italiene deJa sfar�itul Evului Mediu
numesc pe Romanii care ajung in aceasta vreme in targurile de
negot din Crimeea, e Unguri ». Este vorba intr'adeviir de Ro
manii din provinciile dunarene, asupra carora regatul Ungariei i�i
afirma drepturi sau pretentiuni de suzeranitate. Nu exista cea mai
mica indoiaHi asupra nationalitatii e Unguroaicei » Marioara din
1290 ; ea este tot atat de unguroaica ca �i • Ungurii • amintiti in
1469 sau 1470, in registrele de socoteli din Cafa �i care se numesc
Stanchus, Demetrius, Radus sau Stoicha. Oteodatii actul men
tioneaza ambele calitati : Velachus sive Ungarus, Valah �u Ungur.
Se spune de asemenea fara deosebire, tot in 14 70 : Teodorus Vela
chus Pol/anus • Teodor Romanul Polon •· Jv!atias Ungarus
Pol
/anus • Matei Ungurul Polon » 2). Ambii termeni sunt deci intre

buintati unul in locul celuilalt, .fiira deosebire.

lntelesul geografic este aci cu totul evident : este vorba de
Valahi, • din partile Ungariei I> din aceasta regiune pe care can
celaria patriarhatului de Constantinopol o denum �te • Ungro
Vlahia » din cauza vecinatatii .cu regatul Sf. �tefan 3), deoarece
suprematia politica a acestuia din urma se intindea pe ambele parti
ale Carpatilor �i cele dintai monete ale principilor Tiirii Ro
mane�ti �i ai Moldovei - ale acestora din urmii pana Ia
sfar�itul veacului al XV-lea - poarta inca scutul fasciat cu
armele
maghiare.
Moldova va fi de asemenea pentru patriarhat Rusovlahia,
Valahia vecina Rusiei, care a suferit Ia un moment dat i nfluenfd
principatului rusesc al Galitiei. Este foarte posibil ca Ongari

1) Novakovi6, ibid., p. 464.

1) V. Vlclna et Cetatea Albd, pp. 132 �i urm.
1) V. BogTea, Ungro- Vlahla, Unlv. din Cluj, Anuarul /nst. de /st. Na{lonald,
ll, pp. 366-68.

s
66 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

infideli din cronica lui Stefano Magno, care se gasesc in primele

rllnduri ale armatei bizantine in noaptea de 24 spre 25 Iulie
1261, in timpul reluarii Constantinopolului de catre Greci, sa
nu fie
aj utoare cumane, de care regele Ungariei s'ar fi putut cu greu
lipsi in timpul riizboiului impotriva lui Otokar de Bohemia §i
a Bulgarilor, ci Romani dela· Dunare, care intalneau fara indoiala
Ia portile capitalei o populatie aromiineasca, pe care o mentio
neaza Pachimere .
Vlahii dunareni aveau de altfel in acea epocii. aceea§i tacticii.
�i acel�i echipament de lupta ca �i Cumanii, care le erau adesea
aliap sau conducatori. Aceasta cucerire a Constantinopolului de
catre aux.iliarii care patrund in or�, printr'un canal
subteran, �i
deschid poarta Selirnbriei armatelor lui Alexis Strategopulos, ar
fi deci eel dintai fapt de arme cunoscut, Ia care ar fi luat parte
trupe
valahe c din partile Ungariei • 1).
Avern toate motivele sa credem cii aceastii regula, de a de
semna poporul prin. teritoriul sau � pe supu�i prin staplinitorii
sau suzeranii lor, a fost observata atilt de izvoarele bizantine cAt
�i de actele italiene.
S'a incercat sa se stabileascli in legatura cu acest fapt unele
precizari, care sunt greu de admis in intregime. Astfel,
Dicu
lescu, .care voia sa atribue Gepizilor o importanta mai mare decllt
aceea pe care au putut-o avea in realitate in alcatuirea poporului
daco-romiin, a descoperit intr'un text al lui Teofanes o distinctie
ciudata, pe care el socotea ca trebue s'o aplice stramo§ilor acestui
popor 2) .
In timpul expeditiei intreprinse de generalul bizantin Priscus
in an1,1l 601 , impotriva Avarilor, dincoace de Dunare, se
vor b�te de un numar oarecare de prizonieri luap de catre
trupele
imperiale, dintre care 300 Avari, 800 Slavi, 3200 Gepizi �i 200
• Barbari • ("al BaQ{M.Qovr; c5'ax,Uovr;).
A�ti' • Barbari • fara alt calificativ, deosebiti de Gepizi, de
Avari �i de Slavi, erau Daco-romiini, pe care un cronicar
bizantin

1) Jllc/na et Ce/a/ea Alb4, pp. 136-37.

1) Diculescu, Die Gepiderr, I, p. 224.
ORIGlNlLE POPQRULUI ROMAN : ETNOGRAFIE $1 GEOGRAFIE 67

nu putea sa-i numeascii • Romani •, deoarece acest nume era

rezervat Romeilor, Pwllaim, adica 'Bizantinilor in�i�i. D�i
•

aceasta
ipotezii a fost contestata 1), ea nu este mai pupn ingenioasa ; ea
poate fi apropiatii de pasajul cu mult mai recent, din cronica lui
Choniates, pentru care Vlahii numiti alta data Moesieni, sunt • bar
barii care locuiesc muntii Hem us • 2), -rov' Ha-ra -r/)p •A illo" -ro Reo'
Baef3deov�. Dar este �i mai probabil ca scriitorii bizantini sa fi
pus populatia de limba romana din aceste regiuni in rlindul
« Hunilor • ori a • Sciplor •, a�a cum numeau ei pe staplinii vre
melnici ai tarilor dunarene.
Se observa cii incepand din secolul al X-lea, numele de c Vlahi
� a ca�tigat tot mai mult teren �i a devenit de o intrebuintare

curenta. Ceea ce este mai curios, este cii textele italiene, care
confunda pe Romllnii dcla Dunare cu Ungurii, deosebesc pe
Aromanii din Bal
cani prin numele lor de Vlahi. Am gasit exemple in Analele
genoveze, ca �i in actele notarilor venetieni II). Acest obicei nu
face decat sa confirme regula pe care ne-am propus si o sta
bilim : in Balcani, Vlahii sunt din punct de vedere politic o na
tionalitate distincta �i un popor independent, chiar inainte de
alcatuirea state lor dunarene ; pentru cronicarii �i geografii arabi,
imperiul Asane�tilor �i Bulgaria sunt inca Ia inceputul
veacului
al XIV-Iea • tar!\ Valahilor & ') .
Vlahii pu au fost confundati cu numele vre-unui alt popor
care i-ar fi supus staptlnirii lui, deoarece ei in�i�i au fost, eel
putin
la inceputul celui de al doilea imperiu bulgar, un element domi nant
�i poate chiar clasa conducatoare a noului Stat.
De aici, pana Ia a presupune ca termef!ul de • Vlah • ori •
Valah • este de asemenea de origine balcanica �i ca Bizantinii 1-
au primit deJa Slavii din peninsula 6), care ei in�i�i 1-au
mo�tenit poate
dela Germani, nu este decat un pas �i incii nu prea greu de facut.
Numai cii aceasta constatare ne poate duce Ia o alta
con-

1) L. Tamas, op. clr., pp. 30 �i urm.

1) Ed. Bonn, p. 482.
1) Cf. Viclna et Cetatea Alba, pp. 137-38.
•) V. p. izvoare, Ibid., pp. 39, 131.
1) Diculcscu, op. eft., p. 225.
•
 68 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

cluzie, mai riscata, care, de ar fi acceptabila, ar confirma existenta

a doua elemente in populatia daco-romana : Romanii autohtoni
�i emigrantii din regiunile balcanice - notarul regelui Bela men
tioneazii pe Blachi ac pastores Romanorum �i geograful anonim
din veacul al XIV-lea pe Blazi care au parasit pascua Romanorum.
Nu este oare in aceasta nuanta o deosebire, care ar preciza o ori
gine teritoriala, opunand cele doua ramuri ale aceluia�i popor,
t piistorii Romanilor t, ba�tina�i ai regiunilor carpatice �i duna

rene, Blahilor, � Vlahii •• de origine balcanica ?

De�i indriizneatii, aceasta ipotezii este totu �i in domeniul posi
bilitatilor. Este adevarat ca cercetatori recenti au admis identi
tatea celor doi termeni : Blachi ac pastores Romanorum,
precum
ne intampina aiurea Sclavi ac Boemi, popoare de acela�i gen,
t gleichartige Volker t, ac avand aci intelesul lui t adica &. Dar

aceasta nu exclude posibilitatea a doua ramuri foarte apropiate

ale aceluia�i popor, vorbind dialecte ale aceleia�i limbi. Ea este
de altfel admisii in parte �i de d. Tamas, care vede insa in
pa
storii � Romanilor * amintiti de Anonim in Panonia, Ia venirea
Maghiarilor, o populatie romanica asemaniitoare Ladinilor din
Retia, care bine inteles n'are nimic comun cu Vlahii �i ar fi dis
parut farii urme dupa cucerire. 0 data ce am admite existenta
celor doua ramuri ale romanitatii orientale : una .a Dacoromanilor
rama�i Ia nordul Dunarii, cealalta a Vlahilor din Balcani, �i am
tine seama de curentul neintrerupt de migratiuni, fie periodice
- transhumanta pastoreasca - fie de transplantare in noi a�e
zliri, este aproape imposibil sa nu ajungem Ia concluzia unei fu ziuni,
din care rezulta de altfel unitatea limbii romane de astazi 1). Exista un
alt fapt care confirma interpretarea, in acela�i timp teritoriala �i
politicii, a numelor etnice ale poporului roman in
izvoarele medievale : este valoarea sociala care se adaoga, foarte
de timpuriu, nurnirii pe care �i-o da singur. Este caracteristic ci
numele cu adevarat national, ruma11, a avut un sens pejorativ
din

1) P. intrcaga bibliografiev. N. Drl!.ganu, op. cit., pp. 14 �i urm. �i L'dnciennett! et

/'expansion du peuple roumain d'apres Ia ropon)'mie, l'onomastique et Ia langue,
Balcania, I, p. 40. L. Tamas, Arch. Eur. Centro- Orienta/is, II, p. 360 �i urm. V.
�i mai sus, Cap. IV, p. 57.
ORIGINILE POPORULUI ROMA N: ETNOGRAFIE $I GEOGRAFIE 69

punct de vedere social ; rumiinii din documentele romane�ti dela

sfar�itul veacului al XVI-lea �i al XVII-lea sunt taranii legati de
robia ogorului, coloni et iobagiones ale actelor latine din Transilva
nia 1). Inainte de aceasta epoca, in documentele redactate in slavo
ne�te, Ia nord de Dunare, in veacul al XV-lea, cuvantul « vlah & tine
locul aceluia de « ruman *· Doua texte sunt mai ales caracteristice :
domnitorul Moldovei, �tefan eel Mare, intr'un fel de proclamatie,
adresandu-se locuitorilor din tinuturile Briiilei, Buzaului �i Ram
nicului Sarat, pentru a le aduce Ia cuno�tinta ca sustine drepturile
Ia tronul Munteniei ale unui pretendent, nume�te deosebit
pe
boieri, pe cneji �i pe « saraci �. Muntenii ii raspund in numele
boierilor, cnejilor �i vlahilor. Este limpede ca cele dintai doua
categorii, ale caror denumiri sunt slave, reprezinta aristocratia �i
pe proprietarii liberi, in timp ce ultima, aceea a � saracilor •> sau a
« Vlahilor �. repri:zinta populatia sateasca nelibera, legata de ogor 2).
S'a putut presupune, cu oarecare aparente de adevar, ca in
aceasta epoca tarzi e, intelesul pejorativ al unui nume etnic repre
zinta amintirea unei stari sociale �i politice anterioare �i in special
a unei stapaniri a Slavilor, Ia nordul Dunarii, peste populatia
de limba romana pe care �i-o facusera tributara �i care era
supusa
darii �i ca�tiului datorat invingatorilor 3).
Nu s'a facut indeajuns legatura intre aceasta ipoteza �i dis
cutia inceputa mai dt; mult, in literatura istorica apuseanii, in
j urul intelesului social al termenilor Francus �i Romanus, in
textele
juridice ale perioadelor merovingiene �i carolingiene. Fustel de
Coulanges deosebise trei intelesuri ale fiecarei denumiri :
Francus
- om de neam franc, in inteles etnic ; locuitor al regiunii Francia ;
om Hber, homo ingenuus. Iar Romanus - om al populatiei indi
gene, in regatele barbare ; locuitor al Romaniei, din riisiirit sau
de miazii-zi (Italia sau Galia meridionala) ; eliberat din
servitutea

1) C. C. Giurescu, /st. Ronuinilor, I, pp. 238 ,; urm.

1) I. Bogdan, Doc. privitoare Ia rela{iile Tt1rii Romiine$11 cu Bra$ovul #
cu Tara ungureasctJ, I, pp. 282 ,; urm.
') Giurescu, op. cit., p. 243 ,; urm. V. ,; R. Rosetti, Despre or/ginea # trans·
formarea clasei stdprinitoare i11 Moldova, An, A. R., seria 11 2-a, XXV (1906)
pp.
147 �i urm,
70 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

personala (sclavie), dar legat de pamant : Iiberti, colliberti, coloni 1).

Jar in concluzie, aceasta constatare : c eel putin un lucru e sigur,
e ca exista in statui merovingian o clasa de oameni denumita,
fiira considera(iuni de origine, homines romani �i care erau
oran
duiti printre eliberatii « tabulari • 2).
Aceastii parere a ilustrului _istoric al • Cetatii Anlice • �i a
« Institutiilor Politice ale vechii Frante * a fost combatuta cu
inver�unare. In cartea sa asupra « Invaziilor germanice t, d. Lot
o considerii cu desavar�ire inlaturata. • Fustel de Coulanges,
ne
spune d-sa, a pus Ia contributie comori de ingeniozitate pentru
a incerca sa demo�streze ci, in aceste legi, cuvantul Romanus
inseamna, nu proprietarul roman tiber, ci eliberatul, a car!Ji con ditie
sociala, Ia Romani ca �i Ia Germani, era mutt inferioara
celei a omului tiber din na�tere, ingenuus. Aceasta tezii subtila
�i fragila a fost inlaturata fara crutare de Julien Havet in Franta,
Theunissen in Belgia, Waitz in Germania. Nimeni nu o mai ac
cepta o 2). De asemenea, cu toata autoritatea invatatilor ce il sus
tin inca, intelesul de « tiber » al cuvantului francus i se pare con
testabil; eel mutt poate fi vorba de oarecare confuzii in jurul unui
radical germanic frech, care a putut fi apropiat pe urma de inte
lesul libertiitii.
Fara a relua aci discutia in amanuntele ei, trebue sa constatam
totu�i ca in ultimul timp ea a inceput din nou. Intr'un articol
recent, d. S. Stein, dupa ce amint�te ca • in una din limbile
ro
manice, cea romana, cuv.!l:ntul roman avea in(elesul de • taran �

(simplificare poate excesivii a rumiiniei), aj unge Ia incheierea ca

ambii termeni, Romanus-Francus • trebuesc intel�i in sens
social
�i de breasla, nu in eel national, deoarece contrastul national
nu e dovedit nicaieri, fiind putin probabil pentru vremea mai
�i cu totul exclus pentru cea carolingiana ) . Iata-ne deci
» '

1) Fustel de Coulanges, Nouvelles recherches sur quelques problemej d'his-

toire, pp. 370 'i urm.
1) Ibid., p. 365.
1) Les invasions germaniques, p. 196.
') S. Stein, Der • RomaniL• • in den /riink/schen Rechtsquellen, Hist. Yiertel
jahrschri/t, XX, 1937, pp. 24, 249-50. Cf. Mitt. des lnst. f. Osterr, Geschlchts
forschung, 1929,
ORIGINILE PoPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE �I GEOGRAFIE 71

intor�i, in carecare miisurii, la teza lui Fustel de Coulanges. Ne

grabim insa sa adaogam cii �i acum aceasta teorie intilmpina hotiirite
impotriviri 1).
Desigur problema e mult mai. complexa in textele legislative
ale Regatului Francilor, deca.t in diplomatica rom!neasci din
secolul a1 XVII-lea. La noi, intelesul social este limpede. In pri
vinta originilor, chestiunea riimfule insii deschisii. S'ar putea pre
supune cii pentru a exploata mai u�or regiunile cucerite, stiipanii
barbari din primele veacuri ale navalirilor au imprumutat dela
imperiul de riisiirit legatura colonatului �i au � fixat • de pam!ntul
pe care n lucrau, in folosul lor, pe • Romanii & bii�tina�i sau
adu�i
de peste Dunare. Poate au pus capat, prin astfel de masuri, nesta
bilitatii periodice a piistoritului. De altfel insii�i legislatiunea im
perialii, in secolul al IV-lea, oprea pe piistori de a ciiliiri 1 . Aceastii
)
dispozitiune a Codului Teodosian va fi fost desigur aplicabilii,
nu numai in ltalia, unde mai de mult pastorii Apuliei tulburau
a�ziirile orii�enilor din tinuturile de miazii-zi ale peninsulei,
dar
�i in acele provincii din Balcani, in care produsul principal era
branza, • �ul Dardanic &, de e sa dam crezare tratatului de geo
grafie economicii a Imperiului, scris pe Ia anul 350 �i cunoscut
sub numele de Expositio totius mundi 3). Fiiri a avea acela�i
in·
teres ca fiscul imperial, constrans sa a�eze de veci pe oricine, in
categoria sa �i Ia locul sau, Barbarii puteau �i ei sii afle un folos
in restrangerea libertatii de mi�care a supu�ilor lor • romani
•.
Ajunge de altfel sii amintim sfatul pe care cronicarul sirian n
atri· bue Avarilor, dupa navalirea lor in peninsula balcanica : •
I�iti, semiinati �i secerati ; nu vom lua decat jumiitate din bir •
' ). Chiar u�ur!nd sarcinile locuitorilor, a�a cum fiiceau �i
regii barbari
din apus, ei inca preferau sa-i �tie statornici pe anumite locuri,
decat urmdndu-�i turmele in vaile necercetate ale muntilor.
Dupli

1) Cf. replica in Rev. Beige de Plrllologle et d'Hist., XVIll (1938).

1) H. Dessau, Gesch. der romlschen Kalserzelt, ll, 1 ,p. 415. Cf. Cod. Theod.,
9, 30, 2, 5.
1) V. A. Vuiliev, Expositio Tot/us Mundi, Seminarium Kondakorlanum, VIII,
1936, pp. 15 ,; 25.
•) V. mai sus, p. 35.
72 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

cum Longobarzii, prin stapiinirea lor in Jtalia, au contribuit Ia

unificarea linguistica a peninsulei, mic �orand contrastul intre
vorbirea dela miaza-noapte �i cea dela miaza-zi 1), s'ar putea
spune
ca Avarii �i urma�ii lor de aceea �i origine, in stapanirea {.inuturilor
dunarene - mai mult decat Slavii, ce le-au fost �i ei supu�i
- au dat un insemnat ajutor procesului de statornicire a
populatiei romanice �i romanizate, impunandu-i sa lucreze
pamantul in folosul lor. In orice caz, chiar daca n'au putut aplica in
intregime institutia, au contribuit sa inradacineze pe malul stang al
Dunarii, notiuni imprumutate vietii provinciale de pe malul drept ;
insa trebue remarcat ca, in Balcani, • vlah * in inteles social
insemna
�i mai tarziu pastorul liber, pe cand la nordul Dunarii, trebue
subliniat un alt inteles al acestei denumiri �i o concluzie care se
desprinde din ea. Este evident eli daca rumdn era inca in vremu rile
moderne, taranul legat de ogor, e pentruca Romanus repre
zinta pentru navalitorii Germani, Slavi sau Avari, din indepar
tatul Evul Mediu, pe colonistul fixat de mo�ie. Acest termen are
a�a dar aci un sens de stabilitate, iar nu de migratiune ; de
subjugare
agricola, iar nu de libertate pastoreasca 2). El constitue pana la
un oarecare punct, un argument in favoarea continuitatii romane
�i a influentei institutiilor imperiului de rasarit la nordul Du
narii, chiar �i dupa sffir�itul stapanirii sale politice �i militare in
aceste tinuturi. El poate fi interpretat �i ca o confirmare a
deosebirii ce am incercat sa o stabilim, intre ramura autohtona
a Romanilor din Dacia �i « Vlahii D imigrati din regiunile bal;
canice. Bine inteles eli in curand aceste notiuni s'au confundat.
Aceasta particularitate confirma �i regula pe care ne-am stra duit sa
o precizlim. Jntr'o epoca in care izvoarele istorice se ocupa de
stapanitorii tarii, de conducatori �i de clasele conduca toare, este
foarte natural ca ele sa fi nesocotit populatia supusa. Ea trebue sa
fi fost mai numeroasa �i fara indoiaHi mai cultivata, eel putin in
unele regiuni, decat nomazii care navaleau �i o ex
ploatau. Ea nu va avea valoare insa in ochii cronicarilor �i in

1) W. von Wartburg, Die Entstehung der romanischen Volker, p. 150.

1) E. Gamillscheg, Romania German/co, II, pp. 241 �i urm.
ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIB �I GEOGRAFIE 73

limbajul cancelariilor, decat in ziua in care ea insa�i va putea sa-

�i inchege un stat, sau sa constitue elementele sale condu
ciitoare. Dar Romanii au inceput sa joace· un rol istoric bine de
finit ca popor liber, in Balcani catre sfir�itul secolului al X-
lea
�i in tarile dunarene in eel de al XIII-lea. Faptul ca ei nu sunt
amintiti in mod liimurit in textele contemporane nu implicii
neexistenta lor 1) : el inseamna doar supunerea lor unor puteri
straine, care le impun, fie numele lor etnic, fie pe acela al teri
toriului pe care �i-1 supusesera stiipanirii lor.
Imi pare ca aceasta este singura interpretare a tiicerii izvoa relor,
care sa nu fie protivnica logicei faptelor �i deosebitelor date ale
linguisticii: Tarile deJa gurile Dunarii au avut aceasta parti cularitate,
ca au fost intotdeauna un drum de trecere, mai mult decat un
centru politic �i miiitar : atunci dind campia Tisei �i a Dunarii de
mijloc, pusta Europei Centrale, era o rezerva naturala de pa�une,
care atriigea pe nomazi �i cavaleria lor, iar Balcanii opreau pe
naviilitori �i constituiau o cetate naturalii, in Jupta lor impotriva
imperiului bizantin, drumul deJa Carpati Ia Dunare
�i Ia Nistru nu era decat o etapa in inaintarea navalitorilor �i
nu retinea multa vreme cetele lor, pe care le alunga presiunea
altor popoare din stepa. lata de ce numele- etnice, care ne arata
pe stapanitorii succesivi ai acestor tinuturi, au variat astfel, indit
Bizantinii gaseau mai u�or de a-i confunda sub o rubricii arti
ficiala, imprumutata deJa autorii clasici.
Au fost astfel « Sciti >> �i $ Sarmati » pana in secolul al XI-lea
�i al XII-lea. Se poate interpreta in acela�i fel numele etnic inca
nelamurit, pe care ni-l redau izvoare musulmane, care au fost
cercetate �i traduse de curiind. Este vorba de geografia univer
sala intitulata • Hudud-al-Alam », t granitele lumii », alciituitii in
982 Ia Gozgan in Afganistanul septentrional, �i de lucrarea
per-

1) V. nota rccenlll a d-lui H. G'regoire, Byzantion, XIV (19J9), p. JOJ : I

C'est un pur hasard qui nous revele !'existence des Valaques balkaniques avant J'annc!e
ll4S. Si nous n'avions pas une Jigne de Cedrenus et Je St,ate gikon, nous n'en saurians
rien ; done pour les Valaques du Nord, le silence des sources n'est pas opposable a
!'evidence historique. •
74 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

sianii a lui Gardizi, « podoaba istorillor », scrisii un secol mai

tarziu in nord-estul Persiei, Ia 1094 1 ).
Ambele texte, descriind popoarele turc�ti, printre care in�irii
pe Maghiari, mentioneaza douii popoare cr�tine care sunt vecine
cu ace�tia din urmii �i care se numesc, dupii • hotarele lumii
o,

V. n. nd. r. �i Mirvat, sau, dupii Gardizi, N. dr. r. �i M. rdat.

lata de altfel, ce spun ele : dupii anonimul afgan, tara Madjgha rilor
atinge Ia est muntii, Ia vest �i la nord tinuturile Rus, Ia sud
tribul cr�tin al V. n. nd. r. care sunt oameni slabi �i siiraci 2),
care posedii putine bogiitii : Mirviit sunt vecini cu muntii apar
tinand V. n. nd. r. �i se intind de acolo panii Ia tara
Pecenegilor
�i Ia Marea Neagrii.
Geograful persan dela sta�itul secolului al XI-lea este mai
explicit. c Tara lor, scrie el vorbind de Madjghari, este invecinata
marii Rumului catre care curg doua mari fluvii �i Madjgharii trii
iesc intre aceste doua fluvii �i cind vine iarna, cei care se depiir
tasera de fluviu revin in apropierea lui �i petrec iarna. Ei sunt
pescari �i se hranesc cu pe�te. (In ceea ce prive�te) fluviul care e
Ia Stanga lor (trebue sa spunem ca) in directiunea Slavilor, este
un trib din Rllm, (ai carui membri) sunt toti cre�tini. Se numesc
N. nd. r. Ei sunt mai numero �i, dar mai slabi ca Madjghari. Din
cele douii fluvii mai sus pomenite, unul se nume�te Atil �
celalalt DubA �i cllnd Madjgharii sunt pe malul fluviului, ei
viid pe
N. nd. rieni. Deasupra (sau dedesubtul) acestora din urmii, pe malul
fluviului, e un munte mare �i o apa tii�ne�te din el �i curge pe
coasta lui. Dupii acest munte se giise�e o natiune de cr�tini care se
numesc M.rdat o 3).
Aceste relatiuni au fost de curiind analizate de savantul orien
talist, d , V. Minorsky, care a �i dat o editie engleza a lui Hudud-

1) Asupra acestor izvoare pupn cuooscutc sau rilu intcrpretatc piinli acum,
v. Minorsky, Hudud al A/am, Gibb Memorial Series, London I937 � Une nou
velle source persane sur les Hongrols au X-e slecle, Nouv. Revue de Hongrle, LVI
(1937), pp. 305 $i urm. ; A. Decei, Asupra unul pasaglu din geograful persan Gardlzl,
Omagiu AI. II I. Lapedatu, Bucure$ti, 1936, pp. 877 $i urm.
1) Sunt denumi� bad-dil (friCO$i), ce ce ar lnsemna mai degrabil cre1tlnl,
v. Minorsky, Nouv. Rev. de Hongrie, LVI, p. 312.
1) Ibid., p. 308.
ORIGINILE POPORULUI RO MAN : ETNOGRAFIE �I GEOGRAFIE 75

al-Alam, in seria Gibb Memorial �i de catre fostul siiu auditor

romlin, d. A. Decei, care s'a ocupat exclusiv de textul lui Gar dizi.
Concluziile lor sunt destul de asemaniitoare, anume cii sunt de
comun acord sii indepiirteze orice identificare caucazianii a
acestor regiuni necunoscute, identificare Ia care Marquart insu�i
a star�it prin a renunta 1). In acest caz, dupii cum credea Barthold,
DuM, unul din fluvii nu-i altul declit Dunii, Duniirea ; Mirvat
sau M.rdlit, despre care se credea ca pot fi identificati cu Croatii,
ar fi mai degrabii locuitorii din Morava (Morvak in
ungure�te)
ai marii Moravii a lui Sviatopluk, cuceritii de Unguri dupa insta
larea lor in Europa Centralii. Riimane atunci acest popor miste rios
al N. nd. r. sau Y. n. nd. r. care se intercaleazli intre Slavi �i
Unguri, de-a-lungul Duniirii ori al principalilor siii afluenti de
pe malul stang.
Aci interpretiirile sunt foarte variate. Istoricii � filologii unguri
au viizut in acest nume misterios o aluzie Ia numele unguresc al
Belgradului, Nandorfejervar, �i in poporul astfel numit, fie o de
formare a numelui Grecilor, fie a aceluia al Bulgarilor � . ) D.
Minorsky, dupii ce a inclinat mai intai sii-1 interpreteze ca o
• oarecare populatie romanea.Scii din Moldova sau chiar din Mun

tenia �. s'a hotarit sii apropie acest nume, care nu aminte �te nimic
precis, de acela al triburilor turce�ti mentionate de MasO.di, V. I.
nd. r. care cotropeau in 934 teritoriul bizantin, sii-1 restituie
ca Vunundur �i sii identifice astfel pe Onoghundur, sau Onoguri,
trib bulgar trecut Ia cre�tinism, a carui stiipanire se intindea in

aceastii vreme asupra populatiei sedentare din aceastii regiune 3).

D. Decei a ajuns Ia randul siiu Ia interpretarea romtlneascii, Ia
care se oprise intai orientalistul l'US; el o justifica totu �i prin argu
mente, a ciiror putere trebue recunoscutii : un popor cr�tin, mai

1) Ibid., p. :110.
1) A. Dccei, op. cit., pp. 896-97.
1) Minorsky, ibid., p. 310. La Masudi (934), Walandar e de ascmcnea un or&:�
bizantin. V. Marquart, Osteuropiiische u. o•tasiatischc Strei{z/Jge, pp. 61, 449
$iurm., unde se face o apropiere lntre acest nume �i acel al Onogurilor, care dispar
tot�i dupl nlvlllirca Bulgarilor; v. H. Schonemann, Die Kenntnls der byt.
Geschlchtsschrelber v. der iiltesten Gesch. tkr Ungarn. p. 9.
76 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

numeros, dar mai slab decat Maghiarii, deci nu un element • sta

panitor &, ci dimpotriva inferior ca putere militara, traind aproape
de Dunare, sub marele munte care nu poate fi decat Iantul
Carpa
tilor ; in fine pentru a ne convinge cu totul, farii a mai tine seama
de factorul religios, originea limpede indicata : un trib az Rum,
din Rum sau din imperiul roman 1). Nu e aici o aluzie evidenta,
daca nu Ia teritoriul imperiului bizantin, dar Ia romanitate, Ia
originea romana, latina a poporului roman, origine care a izbit
pe cronicarii bizantini chiar dela inceput, cand au trebuit sa se
ocupe de el ? 2)
In acest caz, daca se admite ca toate aceste elemente concorda
�i ca ele se potrivesc numai poporului roman, numele de N. nd. r.
care nu seamana cu nimic din ceea ce prive�te acest popor, nici
cu Vlahii, nici cu e Rumanii •>, trebue sa fie dupa obiceiul turc,
numele vre-unei capetenii necunoscute, ce s'a dat natiunii pe care
o comanda ; e cazul Osmanliilor sau acel al Selgiukizilor. Ar fi
singura explicatie care s 'ar potrivi acestei ciudate alaturari de
consoane ").
Jpoteza e fara indoiala din cele mai ingenioase, dar ea pare
�i mai verosimila, daca se aplica aceea�i metoda, nu numai Ia
numele unui stapanitor, care in mod practic e imposibil de recu
noscut in starea actuala a cuno�tintelor noastre, dar Ia acela al
unei clase conducatoare, al unui element dominant, suprapus
poporului roman.
Am incercat intai, in aceasta privinta, o apropiere a numelui
redat de izvoarele arabe de acela inca nelamurit, care apare in
izvoare mai tarzii, din veacul al XII-lea �i al XIII-lea, al Brod
nicilor. Ac�tia, pomeniti in regiuni foarte departate, de cronicele
ruse�ti dincolo de Nistru, de diplomele regilor unguri in Tran silvania
�i in Moldova, fusesera identificati de Onciul, dupa Us�
penski, cu oamenii veniti deJa miaza-noapte, ol be, Boe66v7J(;, in
ajutorul rascoalei Asane�tilor. Cunoscandu-se transcrierea fante-

1) Decei, op. cit., p. 898.

1) V. L. Tamas, op. cit., II, pp. SJ �i urm.
1) Decei, ibid.
ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE l;il GEOGRAFIE 77

zista a numelor slave, trecute prin deformarea pronuntarii grece:;ti,

de ciitre scriitorii �i geografii arabi, imi pusesem intrebarea daca
ace�ti N. nd. r. sau V. n. nd. r. nu ar fi aceea�i ca Vordoni sau
Brodoni ai cronicarilor bizantini, �i daca, sub acest nume, nu
s'ar ascunde un neam de rii.zboinici slavi, sau slavizati, stapani
ai t numerosului popor cre�tin ,, care ar fi Romanii din stanga
Dunii.rii 1).
D. Popa Lisseanu, adunand intr'un volum aJ colectiei sale
de izvoare textele privitoare Ia Brodnici, a mers mai departe �i
a vii.zut in acest popor, adesea confundat cu Vlahii, pe Brutenii
mentionati in alte documente : de unde Pruteni, Romani din valea
Prutului, confundati cu • Moldovenii & dupii. descii.lecare 1). Nu e
locul de-a discuta aci aceastii. ipotezii. ; apropierea pe care o incer casem
nu a fost insii. primitii. de alti cercetii.tori, iar consoanele numelui,
transmis de geografii arabi, au dat loc Ia alte inter pretii.ri, desigur
ingenioase ').
D. Henri Gregoire, care ne-a arii.tat adesea o neintrecutii.
bogii.tie de lii.muriri �i etimologii, a dat chiar in acel�i an, in douii.
reviste, dowl interpretii.ri deosebite ale aceluia�i nume. Intr'o
dare
de seamii. a editiei d-lui Minorsky, intregitii. pe urmii. de alte note,
d-sa vede in V. n. nd. r. pe Bdyxae, Vangari, care n'ar fi altceva,
intr'o limbii. slavii., decat Ovyyeo,, Vngurii. Nu intrii.m in exarni
narea amii.nuntita a acestei identificii.ri, care se pare di n 'a
intam ;
pinat aprobarea inviitatilor maghiari de �i unii slavi�ti i s'au arii.tat
favorabili '). Dar intr'un articol apii.rut in acela�i timp, intr'o
revistii. germanii., asupra numelui �i originii Ungurilor, tot d.
Gregoire ne dii. o ·versiune deosebitii.. Vorbind de
aceta�!
vecini ai Maghiarilor, ne spune : • sunt evident cei 12.00 de cre:;
tini (farii. femei �i copii) pe care Krum i-a luat Ia Adrianopol in
813, i-a a�zat dincolo de Dunii.re �i care au ramas acolo pilnii.
Ia 836. Se �tie doar cii. in acest an, bii.tand pe Bulgari �i pe
Ma-

1) Une t!11igme el un miracle historique, pp. 98- 101.

1) Jzvoarele Jstoriei Roma11ilor, vo1. XII, Brodnicii, Bucure�ti, 1938.
') Cf. H. Gregoire, Byzantion, XIII (1937), p. 689 ; F. Do1gcr, Byz. Zeltschr.,
XXXVIII (1938), p. 258. A. Decei, Revue de Transy/vanie, lV (1938), p. 45 1.
1) Byr.antion, XIII, pp. 645-50, 736-38.
78 0 ENIGMA 1$1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

ghiari, a�ti Macedoneni, Adrianopolitani sau Adrianiti (Nandar,

Nandarin) s'au imbarcat pe flota trimisa Ia gurile Dunarii de
imparatul Teofil. Erau atat de liimurit Adrianiti incat, in lupta
impotriva Maghiarilor, au invocat patronajul Sf. Adrian !
Izvorul lui Gardizi, sau mai de graba aceasta infonnape
privitoare Ia Nandarin este astfel minunat datata � 1).
Nu am intentia sa discut elementele unei explicatii filologice,
de�i chiar pentru profani fonna Nandar-Nandarin pare mult
mai apropiata de N. nd. r., decat Vangari - Ovyyeo,,
Ma voi margini Ia elementul istoric propriu-zis. In textele
analizate, poporul astfel numit nu se confunda cu Maghiarii,
"cum ar trebui sa fie cazul, daca numele sau ar indica triburi
de acee�i origine cu ei. E vorba de cr�tini, mai numero�i �i
mai siiraci decAt cuceritorii, �i care se trag din Rllm, din
imparatia
romana. Am mai avut prilejul sa amintim aceastii colonizare
cu Macedoneni, Ia inceputul veacului al IX-Iea, al malului stang
al Dunarii 2) : originea lor din Adrianopol e foarte plauzibila.
Dar e mai mult decat probabil el nu avem a face decat cu un alt
aspect al acelui�i fenomen, un alt exemplu al acelei�i reguli.
Numele de Nandar, Nandarin, reprezinta in acest caz grupul
activ, con ducator, al imigratilor transdunareni, care se
dovedesc in stare sa poarte armele, sa lupte �i sa invinga ;
poporul numeros nu sunt insa ei, oricate femei !ji oricati copii
am alatura cclor 12.00 de riizboinici, ci populatia romanica, de

acee�i origine ca a lor, pe care o afla stabilitii Ia poalele

muntilor �i in valea Duniirii. Piirasind deci, in favoarea acestei
a doua ipoteze a d-lui Gregoire, incercarea intr'adeviir prea
riscata, de-a regasi pe Brodnici intr'un text arab din veacul al X-
lea, vedem dimpotriva in aceasta iden tificare o noua intarire
a ideii de interpenetrapune a elementelor dunarene lji
balcanice ale romanismului, chiar in vremea ce a urmat
navalirii maghiare, �i in acela�i timp o confinnare a presu
punerii d-lui Decei. Ea este de altfel confonna obiceiului de a
de-

1) Le nom et forlglne des Hongrois, Zellschr. der morgenliind. Gesel/scha[l,

t. 91, 1937, pp, 630-42.
1) V. mai sus, p, 45.
ORIGINILB POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE $1 GEOGRAFIE 79

semna popoarele prin nurnele cuceritorilor sau a! conducatorilor,

chiar dind ace�tia din urmii sunt mai putin numero�i �i sfar �esc
prin a fj cu totul asimilati de ditre supu�ii lor.
Sa nu uitam cii Protobulgarli turci au fost asirnila\i de supu�ii
lor slavi, iar Normanzii orientali, Varegii sau Ru�ii. de triburile
slave din Rusia kievianii. �i acolo cuceritorii au sfa�it prin
a
adopta obiceiurile, credinta �i limba populatiilor cucerite ; ce-i
drept,�i-au liisat numele noli comunitati nationale, nascute
din
acest amestec, �i a rezultat de aci un popor bulgar �i o natiune
ruseascii. Daca un proces asemanator nu s'a dezvoltat in istoria
poporului roman, �i daca numele sau, de o valoare sociala infe
rioarii, a staruit totu�i in amintirea urma�ilor, e poate pentruca
a schimbat prea adesea stapiinitorii siii, ca numele unuia din ei sa
i se alipeasca �i sa-i ramana deapururi. Totu�i numele diferitilor
naviilitori au putut fi folosite pentru a-1 desemna, in cursu! vea
curilor, pastrfmdu-se insa, ca � substrat permanent, notiunea
unui popor numeros �i necajit, legat prin limbii �i prin lege de
amintirea acelei imparatii a Ramului, pe care o vor regiisi, peste
multe veacuri, letopisetele tiirilor romane �ti.
 CAPITOLUL VI

ORIGINILE POPORULUI ROMAN

Datele arheologice

Originile poporului roman �i a�zarile sale primitive

constitue astfel una din principalele enigme, dacii nu cea mai
greu de re zolvat, din istoria Europei in Evul Mediu. Dupii cum
s 'a viizut, sustiniitorii teoriei continuitiitii �i aceia ai imigriirii o
mai discutii incii, interpretand, dupii vederile lor, miirturiile
izvoarelor isto rice. Astfel asupra catorva puncte �i in jurul
unor anumite texte, oarecum clasice - Eutropius ori
Vopiscus, Nestor sau notarul anonim - acele�i argumente
se opun de un secol, in numeroase lucriiri care se striiduesc
de a nu se asemiina prea mull, ceea ce nu le reu�e�te
intotdeauna. Progresele cele mai insemnate au fost siivar�ite, in
ultimii ani, in domeniul filologiei �i al linguisticei ; va fi
deajuns de a trimite, in aceastii privintii, Ia diirile de seamii
cele mai complete care au fost publicate 1). Dar mai sunt o
serie de lucriiri, ale ciiror concluzii au fost utilizate aiurea, cu
rezultate foarte valoroase : este vorba de cercetiirile
arheologice, privind epoca
sflir�itului imperiului �i aceea a invaziilor barbare. Numai dato
ritii arheologiei, s'a intemeiat marea opera de restaurare a
lime sului �i a istoriei hotarefor lumii romane, care erau tot
atat de mult insemnate, prin semne de hotar �i intiirituri, ca
�i • neviizute •> 2).

1 ) Cf. Dr. M. Friedwagner, Ober die Sprache und He/mat der Rumiinen In
ihrer Friih:uit, Zeitschr. f. Rom. Phil., LIV (1934), pp. 641-715.
1) Pentru limes, vezi seria de publicatii ale Jnst. dl Studi Romani; cfr. �i E.
Komemann. Die unsichtbaren Grenzen des riimischen Kaiserreiches, Budapest, 1934.
 OlUGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 81

Numai folosind rezultatele sapaturilor, facute in mormintele

epocii barbare, lucrarile ·unui Dopsch ori ale unui Rostovtzev
au putut lii.muri istoria acestor • veacuri intunecate o.

Aceasta nu inseamna cii nu s'ar fi dezvoltat in Romania, ca

�i in tarile invecinate, o activitate bogata intr'un domeniu ieri
inca neexplorat ; initiative fericite s'au manifestat aproape pretu
tindeni, de cativa ani 1). Se cuvine insa de a integra, mai deplin
dedit s'a fiicut pana acum, datele arheologice in studiul originilor
poporului roman, cu scopul de a desprinde elementele noi pe
care ele le-ar putea aduce solutionarii unei chestiuni, pe cat de
·

vechi, pe atat de controversate.

In stadiul actual al cuno�tintelor noastre, nu trebue desigur
sa ne liisam stapaniti de iluzii : cercetiirile care au avut loc dela
un capat Ia cellalt al pamantului romanesc n'au scos incii Ia
iveala pentru aceasta epoca nici o descoperire senzationala, care
ar putea confirma sau infirma pe deplin marturia celorlaltor izvoare
istorice. Se desprind totu�i. din cercetarea acestor lucrari, unele
tra
saturi care nu pot fi nesocotite, de n'ar fi dedit pentru a dezvalui
o fata noua a problemei.
Punctul de plecare al acestor studii trebue sa fie neaparat ace
la�i ca � i ace! al celorlalte lucrari, istorice ori filologice, care
au
tratat despre originile Romanilor : Dacia romana, sau mai de
graba Romania orientala ; �i in aceasta privinta trebue sa pre
cizam, deJa inceput, o chestiune de metoda. S'a accentuat tot mai
mult - credem, pe buna dreptate - caracterul imperial al
istoriei romane : trebuesc considerate lucrurile, pe cat se poate, cu
aceea�i largime de vedere, �i o marire egala, ac�leia pe care o
intrevedem
in spiritul imparatilor, care s'au succedat deJa Vespasian Ia Con
stantin, ne spune un specialist al ar�eologiei �i istoriei artelor
a
epocii tarzii a imperiului )
1 . Incepand din secolul al III-lea, cen
trul vietii romane nu mai este Ia Roma : el este in provinciile
care guverneazii de acum inainte, Ia randul lor, cu impiiratii
lor

1) Cf. R. Vulpe, L'activilt archt!ologique en Roumanle : historique et biblio

graphie, Bucarest, 1938. Extras din I'Archt!ologle en Roumanfe (Acad. Rou·
maine : Connaissance de Ia Terre et de Ia penst!e roumaine, IX).
') S. Ferri, Arte romana sui Danublo, Milano, 1933, p. 34.
82 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

africani, sirieni, panonieni, iliri, care refac unitatea imperiului pe

baze noi 1).
Dar ar fi cu totul gre�it de a desparti istoria unei provincii
de a celorlalte, de a nu tine seama, in manifestarile diverse ale
vietii locale, pe care administratorii imperiului �tiau sa le respecte,
de aceasta mare unitate imperiala care se intindea deJa marea
Britaniei Ia marginile golful ui Persic. E cazul Daciei romane, ca
�i al celorlalte provincii ale imperiului ; ea nu constitue o exceptie
nici pe taramul politic �i administrativ, propriu-zis, nici din punc tul
de vedere al vietii economice �i sociale, cu atat mai putin in
ceea ce prive�te manifestarile vietii religioase �i artistice 3) ; eel mult,
a�a precum se va vedea mai departe, unele trasaturi ale acesteia
sunt mai accentuate decat aiurea. S'ar putea pune intrebarea,
de ce cred necesar de a starui asupra unor consideratiuni atat
de generale �i care par evidente. 9 fac tocmai pentrucli s'a incercat
de a se sustine teza opusa, �i anume ca destinele acestei provincii
dunarene, care a fost cea din urma anexata imperiului �i a fost
despartita de ef cu mult inaintea vecinelor sale, au fost cu totul
diferite de cele ale altor regiuni ale lumii romane. Aceste
argumente au fost invocate mai ales de catre acei care au cercetat
star�itul stapanirii romane in aceste parti. A�tfel eminentul istoric
al provinciilor romane deJa Duniire, d. AlfOidi, care s'a straduit
si demonstreze dainuirea elementului roman in Panonia panii
Ia o epoca mult mai inaintata �i conlocuirea sa pa�nica cu sta
panitorii barbari din veacul al V-lea �i al VI-lea 3), respinge cu
totul continuitatea lui in Dacia Traiana, dupa invaziile Gotilor
�i parasirea oficiala a Daciei, in a doua jumatate a veacului

1) A. Alro1di, Lo grande crise du monde romain au lll-e siecle, L'antiquitci

das sique, VII (1938), pp. 10-11 .
1) cr. E. Panaitescu, Provincia # Imperial. Omaglu AI. �I I. Lopedatu, Bucu
TC�ti, 1936, �i Le grand istrade romane in Romania. /nsl. di Stuqi Romani,
1938, p, 4. ') Der Untergang der RiJmerherrscha/t In Pannonien, I, p. 19. cr.
de asemenea
Fu11ile aus der Hunnenzeit, Archaeologica Hungarlca, IX, p. 58 : • Die
Verbindung der in Rede stehenden Keramik mit der spatriimischen in Leanyralu
ergibt uns einen erwiinschten Beleg nir das Leben des Romanentums dieser
Gegenden am
A11fang des 5-ten Jrb. Wer die vita sa11cti Severini des Eugippius gelesen hat,
wird diese Verhiiltnisse gut begreiren kiinnen. •
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : OATELE ARHEOLOGICE 83

al III-lea 1). A� precum o afirma unul dintre discipolii sa1

maghiari, • nu trebue, - farii a vroi sa ne leganam in iluzii -
sa confundam conditiunile istorice ale secolului al treilea, contem
porane cu evacuarea Daci�i, cu imprejurarile care, doua veacuri
mai tarziu, au pricinuit ciiderea imperiului occidental. Cea dintai
intalnire a Germanilor barbari ai veacului al III-lea cu valorile
civilizatiei romane, care li se descopere, se dezvolta inca sub sem
nul pustiirii lipsitc de -orice restr1lngere ; navalitorii, ignorand inca
cu totul foloasele unei vieti economice, intemeiate pe un sistem
monetar, au distrus �i incendiat ora �ele �i focarele de civilizatie,
o data cu centrele provinciale ale vietii comerciale • 2). Dacia, pa
rasita de Aurelian, dar pierduta, de fapt, din timpul domniei lui
Gallienus, nu poate fi redusa Ia masura comuna a celorlalte pro
vincii ale imperiului, cazute in mainile Barbarilor de abia Ia sfar
�itul secolului al IY-Iea sau al Y-lea. Ceea ce ne spun Salvianus
�i aJtii despre relatiile dintre provincialii acestei epoci �i noii
lor stapanitori, Germanii, nu poate privi Dacia din timpul celor
dintai navaliri ale secolului al III-lea : Gotii lui Athaulf care s'au
a�ezat in apus, dupa cum ne spune Orosius, ca restauratori ai
Romei pe care nu o putusera inlocui, nu au nimic comun cu
predecesorii lor, al caror scop era jefuirea �i arderea cetatilor
din Dacia, Moesia ori Asia Mica. Sunt a� dar doua teze cate
goric opuse : aceea a unei situatii exceptionale a Daciei, unde
navalirea din secolul al III-lea n'a mai lasat nici o urma a
coloniziirii romane, �i aceea care considera ca ceea ce s'a petre
cut in celelalte provincii ale imperiului in aceea�i vreme, e o bazii
suficienta pentru a formula asupra evenimentelor din Dacia o
judecata asemanatoare. De altfel este greu de a admite pentru Bar
barii din secolul al III-lea, �i cu deosebire pentru aceia din regiunile
pontice, o atare izolare de lumea greco-romana �i o impotrivire
atat de totala, oricarei adaptari Ia viata civilizata. Unii autori in
treziiresc, inca din secolul al II-lea inainte de era noastra, primul

1) A got mozga/om es Dacia feladasa, extr. din £gytemes Phi/alogia Koz/ony,

1929 �i 1930.
1) L. Tamas, Romains, Romans et Roumalns, Arcltlvum Europae Centro-
Or/en· tails, I, pp. 68-70.
84 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

contact intre popoarele iraniene �i germanice, care se vor arunca

mai tarziu asupra Europei, �i lumea mediteraneana, peste putin
timp cuceritii de Roma; armuri de origine sarmata au patruns
astfel in Itaila, inca inainte de imperiu 1). Negustorii romani �i
eleni i�i duceau marfurile �i monezile lor foarte departe spre
nord ; ele nu erau necunoscute natiunilor care erau sa se adune
mai tarziu dealungul Iimesului �i sa atace cetatile care-! aparau.
Dar a discuta aceasta chestiune ar insemna sa ne lasam tariti in
lungi digresiuni ; ne ajunge sa comparam ad situatia generala a
provinciilor imperiului in secolul a! III-lea, cu aceea a Daciei, �i
sa examinam apoi ceea ce datele arheologice pot adaoga cu
noa�terii �i interpretarii celorlalte izvoare. Va fi atunci mai
�or de incheiat.
*
* *

Imperiul a trecut, dela sflir�itul Severilor pana Ia domnia ma

rilor imparati iliri, restitutores Orbis, printr'o crizA grozava de
razboaie externe �i civile, in care a fost aproape gata sa se prii
bu�asca. Intreaga sa structura economica � sociala a fost adanc
zguduita, insa�i conceptia de stat �i de guvernamant a suferit, dupa
atati ani de monarhie, apoi de anarhie militarii, una din cele
mai mari transformari ale istoriei. De ar trebui sa staruim asupra
triisiiturilor esentiale, care fac din acest secol de crizii o adevil.rata
prefigurare a Evului Mediu, sunt doua care se mani
festa cu mai multi!. intensitate, dela un capat Ia celalt a! lumii
romane : orientalismul, care triumfa tot mai mult, nu numai in
sincretismul religios a! vremii �i in formele noi ale vietii artistice,
dar �i in noul regim politic �i economic ; particularismul, care in
tinuturile orientale este o reactiune victorioasil. a vechilor <;ivili
zatii, �i in lumea noua a Occidentului, o rena�tere a traditiunilor
locale. Secolul Antoninilor fusese secolul pacii �i a! prosperitatii :
lumea, inlauntrul Iimesului, era acoperita de cetati bogate �i bar
nice ; civilizatia uniforma greco-romanil. le intiparise, din Gatti panii

1) F. Altheim, Epochen der romischm Geschiclue, Frankfurt a. M., 1935, II,

p. 201 �i urm. F. Altheim �i A. Szabo, Ei11e Vorlau[eri11 der grosse11 Volker·
wanderung, Die Welt a/s Geschlc/Jte, II (1936), p. 31 4 �i urm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 85

in Dacia �i deJa coloanele lui Hercule Ia portile Asiei, caracterul

monoton al urbanismului sau de serie �i al mitologiei sale factice.
Progresele romanizarii, in provinciile europene �i africane, atin·
sesera, ba chiar depa�isera, pe acele ale eleniziirii in Orient,
<:arc incepuse sa dea inapoi in fata vechilor zei ai Nilului �i Orontel
ui. Satele totu�i, mai mult decat or�ele, scapasera in parte de
inrau rirea sa ; administratia �i clasele culte vorbeau latina �i
greaca, dar taranii intrebuintau inca vechiul grai al strabunilor lor :
iberic, celtic sau tracic, arameic sau punic. Locuitorii cetiitilor �i
im podobeau locuintele cu chipurile zeilor �i eroilor din Olimp
�i din Capitol, dar siitenii pastrau inca olaria rustica a timpurilor
preromane. Criza secolului a! Ill-lea a readus deodata Ia supra
rata aceasta viatii ascunsa a satelor, intunecata atata tiJ?P de
stralucirea ora�elor �i a frumoaselor re�dinte senatoriale. Parti
cularismul fiecarei provincii razbate sub patura uniforma a stan
dardizarii imperiale : cu cat acest strat se subtia, cu atat se afirma
mai deplin revan�a neprevazuta a elementelor traditionale �i
locale. Se poate urmari aceasta evolutie, in manifestarile ei
similare,
in toate provinciil� imperiului. Isidor de Sevilla va putea in
curand sa mentioneze, ca o nationalitate distincta, pe Hispani
alaturi de Romani �i de Goti 1).
In Africa, predicile �i epistolele sflintului Augustin, nu mai
putin decat marturiile lui Procopius, lasa sa se intrevadii folosirea
limbii punice. � In ciuda unei oarecare impotriviri a arabizan tilor,
se pare ca trebue sa admitem, impreuna cu Gsell, eli limba
punica �i urmele Cartaginei s'au piistrat sub cenu�, in tot timpul
imperiului roman, a episodului vandal �i a stapanirii bizantine.
Cartagina a ajuns astfel timpurile Islamului, germene nesecat de
orientalism, gata a reinflori » ' ). De foarte departe, paenula
carta gineza preveste�te burnusul arab, indepartii.nd toga ;
amuleta car tagineza, mana lui Fatma a musulmanilor din
Maghreb. Ciisii
toria siriana a lui Septimiu Sever, Africanul, apare ca un simbol

1) E. Patzelt, Die fronksi che f ultur wzd der Islam, p. 38.

1) E. F. Gautier, Le pase d /'Afrique du Nord, p. 146.
86 0 ENIGMA �I UN MI RACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

al acestei indoite revan�e a Cartaginei �i a Orientului 1), al expan

siunii orientale �i a reactiunii spiritului local, invinse amandoua
de Roma, in vremea cuceririi, reinviate amandoua in timpul deca derii
imperiului.
In Siria trecusera vremurile cand Jegionarul sapa cu mandrie
pe stanca muntelui Sinai : cessent Syri ante Latinos Romanos 2),
Sirienii sa se dea in laturi inaintea Latinilor din Roma. Vechiul
fond aramean razbate sub poleiul greco-roman, vechile nume
reapar �i se mentin uneori pana Ia noile cuceriri ale Islamului.
Vechiul Chalab reapare �i inlocue�te elenicul Beroe, vestind
Alepul modem ; Hamathul biblic face sa se uite Epifania greaca
�i reinvie in siriacul Hama 3). Cultele siriene se raspandesc, stra
batand imperiul, negustorii orientali i �i intemeiaza pretutindeni
coloniile lor ; Orientul reca�tiga incetul cu incetul cuceririle lui
Alexandru �i Pompei '). lmperiul vremelnic al Palmyrei, atinge
aproape, in secolul al III-lea, limitele aceluia a! Bizantului.
Tot astfel Occidentul vede rasarind in razboaiele acestei epoci
tulburi, un imperiu al Galiilor care piize�te cursu! Rinului �i tine
piept navalirilor. Este adevarat ca nu era un imperiu galic 5). In
fluenta Romei patrunsese adanc spiritul provincialilor; el nu se
va gandi sa se mai desparta de ea. Totu�i, chiar in Galla, unde
se pregateau sa reinfloreasca marile �coli latine deJa Autun, Bor
deaux �i Toulouse, • aceasta nu impiedica limba galicii sa traiasca,
insinuanta �i indarat�aica . . , Invatand limba stapanitorului,
taranul nu uita niciodata pe aceea a siramo�ilor sai, �i in aceasta
Galle unde viata ogoarelor redevenea stapana, tJiranul, cu toata
starea sa de servitute, i�i pregatea legea de maine . . •

Numeroase cuvinte
sau forme indigene au supravietuit infrangerii aparente, �i biserica
insa�i a trebuit sa adopte termeni celtici • ') . Sunt in toate
aceste
1) Ibid., p. 131 fi urm.
1) F. Cumont, In Cambridge Ancient Hist., XI, p. 625 ; cf. C.I.L., Ill, 86.
1) H. Dessau, Gesch. der romischen Kaiserzeit, II, p. 623.
1) Vezi in aceasti privinlil G. I. Brlltianu, Une nouvelle hlstoire de I'Europe
au Moyen Age : Ia fin du monde antique et le triomphe de /'Orient, Rev.
beige de
Philologie et d'Hist., XVIII (1939), pp. 252-66.
') M. Besnier, Hlst. Romaine 10, 1 (col. Glotz, pp. 207-208.
1) C. Jullian, Hist. de Ia Gaule, Vlll pp. 267·268.
 ORIG1NILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARH EOLOG1CE 87

imprejurari imponderabile care scapa criticei textelor. • Legea pa

mantului, a spus un maestru al acestor studii, presiunea trecutului,
se facea mereu simtita asupra fiintei omene�ti, in ciuda legilor sta
tului roman �i a obsesiunii istoriei imperiale & ' ). Este desigur
greu
de a defini ratiunea acestei dainuiri a fortelor locale �i de a analiza
elementele care le pot d�tepta. lata insa ceva mai precis,
care
ne face sa intrezarim, in Galia, o reactiune in totul asemiinatoare,
de�i mult mai atenuata, a spiritului local, care sc;: manifesta
atat de puternic in alte provincii. S'a accentuat, cu drept cuvant, mo
notonia �i uniformitatea artei antice, povara zdrobitoare a unei prea
indelungate traditii, care, dupa ce a produs capo-d'operele cunos
cute, n'a reu�it sa se desprinda din temele obi�nuite, �i reproducea
Ia infinit c cli�e • de o calitate �i inspiratie inferioarii 2). Inca
din acest timp, se vestise reactiunea, in triumful decoratiunii poli
crome venite din Orient, �i reintoarcerea Ia formele locale, atata
vreme inlaturate de stapanirea formulei clasice. c Se revenea,
pe alocurea, Ia stilul Iiniar, la acele combinatii de cercuri ori spi rale
care produseserii atat de ciudate motive in bijuteriile vechilor Gali . .
. Reamintim in aceasta privinta, adaoga Carni1le Jullian,
noua dezvoltare a simbolismului figurat, fara indoiala sub influ entele
orientale �i cre�tine. Este posibil ca ren�terea svasticei,
foarte sensibila mai ales in Galia de rasarit, sa se datoreze altar
influente, fie germanice, fie mai degraba pregalice . . . & 3). In
ace�ti ani tulburi, care zdruncina puternica armatura a
imperiului �i a
societatii romane, un vechi fond, nu numai preroman, dar chiar
preistoric, apare adesea Ia suprafata �i patrunde brusc in lim
bajul �i in arta timpurilor noi ').
Daca acest fenomen este sensibil chiar in Galia, care fusese
farii indoiala, dintre toate provinciile noi, impreuna cu Spania,
cea mai deplin �i mai adanc romanizata, cu atat mai mult el se

1) Cf. F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen Age, pp. 168-169.
1) Op. cit., p. 366.
1) Hist. de Ia Gau/e, VIII, 2, p. 29 1 ; cf. t. ll, p. 138 �i t. VI, p. 88.
') Cf. A. Grenier, La Gau/e Romaine, An economic survey of ancient Rome,
ed. Tenney Frank, Baltimore, 1937, Ill, p. 635 : • Printr'un fel de intoarcere a
stlirilor anterioare cuceririi romane, aristocratia a devenit mai ales rural! •.
88 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

poate deslu�i intr'o regiune indepartata de marile cai de comu

nicatie �i de curllnd supusa imperiului, cum era Britania. Este
deajuns, pentru a nu lungi prea mult aceasta expunere, de a aminti
descrierea patrunziitoare pe care a facut-o Haverfield, Ia sfa�itul
capitolului pe care il consacra Britaniei romane in timpul
invaziei anglo-saxone, in Cambridge Medieval History : $ Limba romana
clisparuse ; vechea civilizatie materialS. romano-britona, cu
pla nurile locuintelor sale �i mobilele lor, hipocaustele �i
mozaicurile,
pllna �i infati�ea bro�elor �i a olariei ei, au disparut o data cu
ea. Doar aggere-le solide ale drumurilor au riimas in intrebu
intare, dar �i acelea cu numeroase gauri �i locuri goale. Nu mai
ramllneau declt frllnturi razlet ite ale wiei lumi ruinate.
Iar Britonii romanizati, pierzand tara de jos, �i-au pierdut
ora�ele �i tot aparatul lor de viata urbana. Ei se retrag in mijlocul
dealurilor, in tara Galilor �i Ia nord - care se ya nuini mai tllrziu
Strathclyde - �i acolo, intr'o regiune unde formele cele mai
inalte ale civilizatiei romane nu prinsesera niciodata radacini,
au· suferit o schimbare �oara de inteles.
· Elementul celt, niciodata stins in aceasta regiune �i intarit
poate prin imigrari venite din Irlanda, se afirma clio nou. Treptat,
rama�itele civilizatiei romane au disparut Ia randul lor : graiul
celtic a reaparut, �i ca urmare, arta celta a epocii vechi a fost
indea juns de putemicii pentru a-�i transmite mo�tenirea Evului
Mediu o 1). De fapt, cu mult inainte de cucenrea germanicii, apare
rena�
terea elementului local, pe care romanizarea atat de superficiala
n'a putut s'o inabu�e complet : trebue datata chiar din veacul
al 11-lea ren�terea artei celtice preromane, care se refugiaza, in
fata ultimului efort al legiunilor, in partile cele mai indepartate
ale insulei, pentru a se afirma, cu �i mai multi!. putere, in
monumen
tele cre�tine din Scotia 2). Este, cu un caracter mai pronuntat, dato-

1) Cambridge Medieval Hlst., I, p. 381. Cf. R. G. Collingwood, Roman Bri

tain, pp. 145 $1 urm. $1 R. G. Collingwood $1 I. N. L. Myres, Roman Britain and
the English sell/ements, Oxford, 1936, pp. 250 $1 urm .
1) Cf. C. A. Raleigh Radford, Roma e /'arte dei Celli e degli Anglo·Sassonl v.
dal V a/ VIII secolo d. C., Roma, lnst. dl Studi Romani, 1938, p. 4-6. W. A.
Jenny, Keltlsche Metal/arbeiten aus heidnlscher und christlicher Zeit, Berlin,
1935 :
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 89

rita circumstantelor cu totul speciale ale stapiinirii romane Ia limi

tele extremului Occident, acee�i evolutie care se poate observa
in celelalte provincii ale irnperiului.
Contactul cu Barbarii era sa o accentueze � i mai mult. Ceea
ce se obi�nue�te astazi a se numi arta epocii niiviilirilor sau
arta
irano-goticii
1), nu este altceva dedlt o fuziune a preistoriei euro
pene cu orientalismul 1), care s'au intAlnit dincolo de limes, dupa
cum se vor regasi, sub efectul marii crize, inliiuntrul granitelor
sale. In lumea germanicii, care n'a fost supusa stapilnirii romane,
�i n'a suferit dedit de foarte departe superioritatea influentei �i
a civilizatiei sale, Evul Mediu se cufundii de-a-dreptul in
preistorie. Precum in Irlanda ori in Anglia, omamentatia epocii
La Tene celtice reapare in rniniaturile din secolul al VII-lea ori al
VIll-lea, in Danemarca Ia sfilr�itul vea.cului al X-lea o piatrii
cioplita - acea
din Jellinge -·inconjurii chipul rudimentar a! lui Hristos, cu
motive decorative din vilrsta . fierului. In Norvegia, straniile chi
puri ale unui stil animal foarte vechi se inclilcesc in sculpturile
coriibiei deJa Oseberg �i pilnii sub portalul de lemn al
bisericilor din secolul al XI-lea 3). S'ar mai· putea ammti inca
numeroase exemple.
�tiu bine eli datele arheologice trebuesc intrebuintate cu pru
dentii. lncontestabil, ele ascund adesea curse, care sunt greu de
ocolit. « Din morrnintele dezgropate, observii, nu fiira ironie, d.
Ferdinand Lot, se ridicii uneori fumuri viitiimiitoare care turburii
spiritul cercetiitorilor. Totu�i aceste descoperiri cuprind miirturii
pretioase, dacii se cere arheologiei tot ceea ce poate da �i nimic
mai mult » ') . �i Ia noi, Odobescu pomenise clindva de •

fumurile arheologice din lulele preistorice •· Metoda cea mai

bunii este de a aliitura aceste miirturii acelora, pe care le aduc
celelalte iz-

') C. Dawson, Les origines de I'Europe, trad. fr. p. 108.

') P. Paulsen, Der Stand der Forschung iJber die Kultur der Wikingerze/1,
XX/l-ter Bericht der Rom. Germ. Kommission, 1932, p. 193.
1) F. A. von Scheltema, Die Kunst unserer Vorzell, Leipzig, 1936, p. 176 fi
urm. Cf. asemenea H. Shetelig, Prillistoire de Ia Norv�ge, Oslo, 1926, pp. 237-
2SS. ') Bretons ef Anglais au Ve et au VIe siecle. The Sir Jolin Rhys Memorial Lec
ture, Brit. Academy, XVI, 1930, pp. 14-1S.
90 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

voare istorice, �i de a ne sill sa desprindem din ele trasaturile lor

generale. Dacii aceasta metoda se aplica, cu mai multa amploare dedit o
poate ingadui o schita prea scurta, va fi necesar sa observam, ca o
caracteristicii generala a vremii in care Dacia a fost pariisita de cltre
legiuni, particularismul care dainue!ite, in fiecare pro vincie, sub marile
principii de unitate ale ordinii romane. De nu era biserica care va relua
pe seama ei ideea ecumenica, nationa lismul poate ca s'ar fi nascut cu
mult inainte de rasaritul tim purilor moderne ; dar energia de fier a
irnparatilor care, deJa Au relian Ia Constantin, au restabilit puterea
imperiului �i 1-au trans format, a putut sa mai intarzie cu cateva secole
implinirea desti nului siiu. E !impede ca arta �i graiul vremurilor
protoistorice au reaparut Ia suprafata, ridicate de talazul din adancuri al
raz boaielor barbare �i al anarhiei militare, care distruge, impreuna cu
ora�le, eel mai puternic meterez al civilizapei greco-romane ; procesul
acestei transformari este desigur mai deplin realizat, in regiunile in
care opera de romanizare era mai putin veche, �i deci mai putin inaintata.
�i daca secolul al III-lea este in mare parte o razbunare a satelor
impotriva or�elor, razbunare care a degenerat adesea in rascoala,
datorim, desigur, pentru o buna parte, arheologiei, o cunoa�tere mai
deplina �i mai exacta a acestui aspect nou al sfar�itului lumii antice.

*
* *

Ramane sa examinam acum datele ce le aflam in Dacia. 0 chestiune

trebue pusa dela inceput : se poate constata existenta unui particularism dac,
in acel�i timp cu de�teptarea fortelor locale din Africa, Galia sau
Britania ? Un prim raspuns, foarte categoric, ne este dat de un text bine
cunoscut, dar omis in chip destul de ciudat de cea mai mare parte a
istoricilor romani 1) : este vorba de un capitol din Lactantius, De
mortibus persecu torum, 23, in car.e se descriu, cu numeroase amanunte
�i in chip foarte viu, operatiunile censului �i excesele fiscului, in timpul

1) Observapa d-lui Gregoire, Notes �pigraphiques, Byzantion, VIII pp. 54-55.

 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 91

marii persecutii a lui Diocletian �i a colegilor siii imperiali. Este

vorba de Galerius, fiul uqei dace transdunarene, superstipoasa,
« adoratoare a zeitaplor muntelui & 1), care �i-a atatat fiul sa lupte

impotriva cre�tinilor : « Pretutindeni nu-i decat doliu �i jale. Cea

ce stramo�ii no�tri au facut adesea impotriva invin�ilor, a indraznit
sa o sava�easca impotriva Romanilor �i a celor de s upu�enie
romana, pentruca parintii sai au fost sup�i censului, pe
care
Traian invingator 1-a impus ca pedeapsa Dacilor, indaratnici in
rascoala t 2). Tratatul inseamna de asemenea, in sarcina lui Ga
lerius, violentele care au caracterizat expeditia sa nenorocitii in
Italia �i dorinta lui de a �terge amintirea Romei �i de a schimba
numele imperiului roman in imperiu dac. c Este greu de crezut,
spune in aceasta privinta, d. Gregoire, ca aceasta acuzatie a
lui Lactantius sa fie numai o calomnie Ie�irile acestui • .•

armenta rius » i-au oferit eel putin prilejul & 3).

Gasim aci in orice caz indicapa destul de evidentli a unui • na
tionalism » dacic, deosebit de agresiv, care se manifestii in insa�i
epoca in care am constatat rena�terea spiritului local in celelalte
provincii. Este adevarat ca i s'a contestat lui Lactantius pater
nitatea scrierii De mortibus persecutorum ') �i ca originea daca
a lui Galerius n'a parut unora vredn�ca de incredere. Dar sunt
diferite elemente care vin sii confirme aceastii presupunere : chiar
nepotul siiu, Maximin, al caruj. • nume barbar • Daia • spune
atat de mult •· Exista inscrippa contemporana din Frigia, dedi-

1) L. 9. mater eius Transdanu•iana infestantibus Carpis in Daciam no•am tran

siecto amne confugerat.
1) De mort. pers., 23 : Quae •eteres ad•ersus •ictos lure belli fecerant, et il/e
ad•ersus Romanos Romanisque subiectos facere ausus est, quia parentes eius
censui
subiugati fuerant, quem Traianus Dacils ass/due rebel/ant/bus poenae gratia
•fetor imposuit. Cf. ,; F. Lot : L'imp8t fancier et Ia capitation personnel/e sous
le Bas Empire et d Npoque franque. Paris, 1928, p. 22.
1) H. Gregoire, Byzantlon, Vffi, Ibid.
') V. Pauly-Wissowa, R. E. s. v. Cf. de asemenea, J. Zeiller, Histoire de I'Eg/ise
coli. A. Flicbe 'i V. Martin, 2, p. 457 'i unn. 'i A. Piganiol, L'empereur Constantin,
Paris, 1932, p. 54; J. Maurice, La •�racltt! historique de Lactance, C. r. de I'Acad.
des Inscriptions, 1908, p. 146 'i urm. a lntrunit mArturiile care confirmA pe aceca
a lui Lactantius, ca ,; cunQJtinla sa a arhivelor imperiale.
92 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

cata lui Manes Daos, zeu pagan, frigian �i dac. Paganismul din
Asia Mica, Ia strlirntoare, ar cauta spdjin in ace! din Dacia, amin
tire indepartata a unei origini comune trace . Mai e de
altminteri armentarius, pastorul : nu e oare cu adevarat o stare
caracteri stica a acestor populatii pe jumiitate romanizate,
manate de voia razboaielor �i a migratiunilor, din vechea Dacie
Carpatica in noua Dacie Balcanicii ? De ar fi sa-l credem pe
Lactantius, Maximin nepotul nu era cu nimic mai" prejos de
unchiu : �i el de asemenea
• Juat de Ia turma �i din paduri •. arata mai degraba a « pastor,
nu de turme, ci de osta�i • 1).
Mai este insii ceva. Problema originilor cr�tine; in Dacia, nu
se discuta de ieri. S'a i;liscutat multa vreme data la care
misionarii cre�tini �i-au facut cea dintai aparitie a for, la Nordul
Dunarii. Textele sunt vagi : o aluzte a lui Tertulian pare a fi
contrazisa, orice s'ar spune, de Origen 2). S'a recurs atunci Ia
mil.rturia epi grafiei. Trebue insa recunoscut, ca tot ceea ce este
anterior seco lului a! IV-lea este eel putin contestabil. Studiul
recent al d-lui Daicoviciu a pus lucrurile la punct : nu e nimic
cre�tin in piatra
deJa Turda, nici in inelul dela Sarmizegetusa. Cele �apte stele
ale basoreliefului din acest ora� sunt semne planetare, fara
indoiala
mitriace. Inscriptia din Napoca, a cil.rei monogramil. trecea
drept cre�tina, · se reduce Ia formu la : Opto, sit tibi terra
levis,
a traditiei pagiine. Crucile sapate pe lampile de teracota sau
pe vasele descoperite in Oltenia pot fi sau ornamentatii firi vre-o
semnificatie religioasa, sau o marca oarecare a proprietarului.
• Faptul este cii piina acum, 'nu exista nici o indicatie sigura,
cu caracter istoric, arheologic ori epigrafic a existentei cr�tinis
mului in provincia lui Traian, panii Ia Aurelian • �. Se poate pre
supune, cu Piirvan , prezenta catorva cre�tini riizleti, in o�le
dace ; dar nimic nu doved�te, pana Ia sffir�itul secolului a! III-lea

1) Ibid. 19. Da/a vero, sublatw; nuper a pecor/bus et silvis non pecorum
. . •

sed militum pastor.

') V. p. aceasta Canst. C. Giurcscu, /st. Roman/lor, I, pp. 193 �i urm., a clrui
interpretarc a textului lui Origen nu este convingiitoare.
1) Exist4 monumente cre�tint' In Dacia Traian4 din sec. ll·lll ? Anuarul
Inst. de studii claslce, Cluj, n, p. 192 �i urm., p. 203.
 ORIGINILB POPORULUI ROM A N: DATELE ARHEOLOGICE 93

�i Ia piiriisirea provinciei, existenta unor comunitiiti cr�tine, aflate in

mare numar in atatea alte parti ale imperiului, �i mai ales in Orient.
Nu e nimic mai izbitor decat de a releva urme epigrafice indis cutabile
ale cre�tinismului, incepand din veacul al IV-lea, atat in or�ele de pe
malu� stang al Dunarii (Drubeta), cat �i in Tran silvania, unde cippele
pil.gane din secolul al III-lea au fost incorpo rate in aceastii vreme, Ia
sarcofage cre�tine 1). Termenii religio�i, foarte numero�i, de origine
latina care se intalnesc inca �i asti:izi in lirnba romana poarta de asemenea
pecetea secolului al IV-lea, a imperiului de ri:isarit dunarean �i balcanic. Au
trecut fari:i indoialii Dunarea, impreuna cu Constantin, invingatorul Gotilor
�i Sar matilor, �i, de ar fi sa credem pe urma�ii acestuia, sti:ipan din
nou in Dacia, sau in timpul Gotilor 2) mai accesibili propagandei cre�tine,
�i in bunii parte convertiti Ia arianism, pe care n predica Vulfila. A trebuit
ca religia cr�tina sa patrunda in Dacia sub egida imperiului, devenit el
ins�i cre�tin, din vremea in care im paratul prezida conciliile, sau a unei
noi sti:ipaniri barbare, aceea a Gotilor.' Este aici un fapt de o foarte mare
importanta, care confirmii �i explicii in acel�i timp, credem, tiicerea
izvoarelor istorice �i epigrafice ale secolului al II-lea �i al III-lea �i
sentimentele atribuite lui Galerius de ci:itre autorul - oricare ar fi el -
al tra tatului De martibus persecutarum. A fost in Dacia, ca �i in Galia,
Africa ori Britania, o rena�tere a particularismului provincial, a vechiului
spirit dac, local, care a luat forma ciudata a unei invieri a paganismului.
�tiu ca ni se opune poate o alta teorie, al ci:irei protagonist este tot d.
AlfOidi : aceea a disparitiei totale a ele mentului dac autohton, dupii
cucerirea romanii. lnvin�ii ar fi fost nimiciti cu desavar�ire, sau
rama�itele populatiei lor n'ar fi fost asimilate de ci:itre noua culturii latina
a provinciei 3) . Nu este imposibil ca dainuirea elementului dac, dupii
cucerirea �i roma nizarea foarte repede a primei jumatati a sec. al H-lea, sa
fie un

1) Ibid p. 204.
.•

1) V. Motogna, Un s�col din Is/or/a Docie/, Cluj 1937. pp. 14·16.

") Cf. Cambridge Ancient Hlst.. XI. pp. 553·554.
94 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

fapt exclusiv rural. Dar secolul al Ill-lea nu este oare acela al sate
lor �i al ogoarelor, adesea foarte departate de spiritul roman al
ce
tiitii ? �i si nu uitiim nici prezenta Dacilor liberi Ia hotarele pro
vinciei. Desigur, nu s'au gasit miirturii scrise ale unui grai dac
din aceasta vreme, cum s'au gasit aiurea ale acelui celtic sau punic.
Trebue mentionatii totu�i reaparitia nediscutabilii a catorva
nume
de .Iocuri preromane, care inliitura acelea pe care administratia
romanii a voit sa le impuna. Dupii cum in Tracia elenicul Phili
popolis dispare pentru a face loc Pulpudevei, de unde se trage
in linie dreaptii bulgarul Plovdiv 1), iar nume ilirice reapar in
topo
nimia balcanicii a unui autor bizantin din secolul al VII-lea, Arge�ul
romanesc reproduce numele antic, Ordessos �i nu pe
Mariscus
romane, ciitre sfi�itul ei 2). E cu atat mai inte
al stiipanirii
resant de a aminti ipoteza, care pare verosimila, a originii
germanice a acestui nume (marsk, mla�tine). Numele antic ar fi
supravietuit a�a dar, nu numai cuceririi romane, dar chiar �i
in
vaziei Gotilor 3) . Nu este oare ciudat ca numele acestui rau, ca
de altfel acel al Prutului moldovenesc (Pyretos), i�i
adance�te
radacina in vechiul vocabular getic ori scitic, care trebue sa fi
cunos cut macar in parte, in epoca navalirilor, o rena�tere
asemanatoare aceleia a altor vorbiri indigene ?

•
* *

Dar trebue sa consideriim, a�a cum am facut-o aiurea, datele

arheologiei. Nu este vorba de a reface aici catalogul obiectelor
�i inscriptiunilor, care pot dovedi ca o populatie de origine romana
a continuat sa locuiasca, in unele regiuni ale Daciei, multii vreme
dupa pariisirea oranduita de Aurelian, imparatul a carui mama

1) A. H. M. Jones, The cities of the eastern roman pro 1•inces, Oxford, 1937,
p. 556. Cf. P. Skok, Beitruge zur thrakisch-i/lyrischen Ortsnamenforschung,
Zeitschr. f. Ortsnamenforsch. VIII (193 1), p. 43.
1) Fiindci avem Transmarisca pe locul actualei Turtucaia. Cf. N. I. Antonovici,
Codrii �i numele de Prut II A rge/, Bulet. Soc. R. Rom. de Geografie, LVI
(1938). ') P. Skok, Zum Ba/kanlutein, Ill, Zeitscllr. fiir romanische Pllilo/ogie,
L
1930), p. 532.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLC!.GICE 95

era �i ea o emigrata transduniireanii. ' I se verificii prezenta -

ne spune un memoriu recent - in Oltenia (Drubeta, Romula
�i in alte piirti) �i intr'o mica miisurii in Dacia Superioarii, in
Tran silvania (partial, cu caractere cre�tine) in tot timpul
secolului al
IV- lea �i foarte probabil, in al V-lea >> 1). Nu mai insist asupra
enigmei statuii de impiiriiteasii, piistratii Hingii Apulum (Aiba-Iulia),
- d. Ferri o socote�te din a doua jumiitate a secolului al Ill-lea
(in orice caz nu dupii 270 !), - dar a ciirei infiiti�are seamiinii in
chip straniu cu Victoriile de pe arcul lui Constantin dela Roma,
care sunt mai tarzii cu aproape un veac 2). Nu aceasta este
insii problema.
Ceea ce trebue sii afliim, este dacii arheologia Daciei din
timpul niiviilirilor lasii sii se intreziireascii aceea�i intoarcere Ia
formele preromane, care caracterizeaza arta altor regiuni ale im
periului ; dacii particularismul dacic, despre care am giisit urme
evidente in izvoarele istorice propriu zise, a influentat spiritul
local al satelor in manifestiirile primitive ale artei lor ; dacii, intr'un
cuvant, Dacia se lasii integratii din acest punct de vedere, in evo
lutia generaHi a lumii romane, ori dadi ea constitue cu adeviirat
o exceptie care iese din regula comunii. lmpresia unei intoarceri
Ia forme arhaice o ai, parcurgand galerHie de sculpturii din epoca
romanii din regiunea duniireanii. In orice clipii se impun com
paratii, fie cu arta greacii primitivii ori arta etruscii, sau cu iliricul
La Tene, fie chiar cu Evul Mediu oriental, pe care il
veste�te
rigiditatea asiatica a basoreliefurilor deJa Adam-Ciisi �. Dar acestea
nu sunt decat impresii.
Siipiiturile, care nu sunt inca decat la inceputul lor, au dat
la ivealii panii acum un numiir oarecare de obiecte, care ingiidue

1) C. Daicoviciu, La Transylvanie dans I'Antiquite, Bucure�ti, 1938, p. 81.

Pentru Drubeta, vezi AI. B3rcllcilli, Une ville daco-romaine : Drubeta, L'Archt!o
logie en Roumanie, Bucure�ti, 1938, pp. 7 �i urm.
') Arte romana sui Danubio, pp. 303-304.
3) S. Ferri, op. cit., pp. 122, 143, 360, 377 'i urm. Cf. St. Paulovics, Di� ro
mische Ansiedlung von Dunapentele {lntercisa), Arch. Hunga1/ca, II, 9. 97 ; Ed.
Beninger, Ein westgotisches Brandgrab von Maros-Lekincza (Siebenburgen),
Munnus, XX (1938), p. 127 mentioneazli in mod deosebit o • Renaissance des
La Tene • pentru aceastli epocll.
96 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

o indoita clasificare. Sunt acelea care se atribue obi�nuit navali

torilor germanici ai Daciei, din secolul al IV-lea pftna in al VI-lea.
0 hartll a fibulelor a fost alciituita acum cativa ani 1) : ea cu
prinde numele cfttorva localitati ardelene : Alba-Iulia, Oradea,
Arad, Pecica, T�oara, Periam ; Sant-Ana de Mure�, care a
dat
Ia iveala un intreg cimitir germanic local. I se mai pot adaoga,
in Transilvania 2) : $imleul-Silvaniei, al ciirui tezaur co�tine obiecte
de o valoare remarcabila ; Apahida, in judetul Cluj, unde s'a des
coperit o data cu vasele de argint �i bijuterii de aur, o fibula 3) �i
inelul cu inscriptia Omharus ; Turda, unde-�i fac aparitia carac
terele eunice : Valea-lui-Mihai, in sfi�it, �i Apa, in judetul
Sat
mar, fara a uita Lechinta-de-Mur�.
In Moldova, aproape de Roman, fibule de un tip
caracteristic, derivate dela acel d� Keetch, pot fi trecute in
aceea�i categorie ').
Sa nu uitam nici obiectele gasite Ia Conce�ti, la inceputul acestui
secol �i pastrate astazi la Muzeul Ermitajului din Leningrad.
Este acolo un amestec caracteristic de elemente care pastreaza
urme clasice, o rriare amfora de argint cu reliefuri mitologice,
�i de ornamente de o inspiratie barbara necontestabila, cum
este p�tele cu cap de pasare, care aminte�te mult unele
agrafe
ale muzeului din Zurich 5). Amintirn de asemenea, in Muntenia,
descoperirea a doua tezaure de epoca diferita gasite la Co�ovenii
de-Jos, dintre care eel de al doilea doved�te existenta
rama�i-

1) Ed. Beninger, Der westgotisch-alanische Zug nach Mitteleuropa, Leipzig,

1931, p. I I. cr. asemenea articolul amintit mai sus, Mannus, XX, p. 128 �i
hilr lile care lnso1esc articolul lui Torok Gyula, Das germanische Griiberfeld von
Kiszombor und unsere Denkmiiler der Volkerwanderungszeit, Dolgozatok-Tra
vaux, XII, pp. 1936, pp. 145, 151, 177 . Datoresc o mare parte din indicapunile
ce urmeazi, amabilitlltii d·lui I. Nestor, dela Muzeul de Antichitllti din Bu
cure�ti, care a avut de asemenea �i grija plan�elor III �i IV.
0) Am reprodus lista lui Const. C. Giurescu, Mormiintul germanic de/a
Chiojdu, Rev. /st. Rom., V-VI (1935-36), p. 336 �i urm. cllreia trebue sl i se
adauge.
E. Beninger, Ein westgotisches Brandgrab, Mannus, XX, p. 122 �i urm
") Despre caracterul • spiitromisch • al acestui obiect, cr. A. Riegl, Spiill'iJ
mische Kunstindustrie, pp. 274, 286.
') cr. V. Dumitrescu, Une tombe de fipoque des migrations, Rev. /st. Romdna,
IV (1 934), p. 76 �i urm.
1)cr. L. Matzulewitsch, Byzantinische Antike. Berlin-Leipzig, 1929, pp. 123-127.
Gh. I. Brltianu : Poporul Rom/in
Pl. Ill

'

.-.-.,.

1-2: Oglinzi • pontice• aflate in mormintele dela Viirti�coi, jud. Putna.

Muzeul de Antichitllti din la�i.
3.OglindA din Jilava, jud. Jlfov, Col. lstrati-Capsa Turnu-Severin.
4-9 : Vase gAsite Ia Viirti�oi. Muzeul de Antichitliti din la�i.
Sec. 111-JV d. Hr.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : OATELE ARHEOLOGICE 97

telor unui popor germanic - fiira indoiala Gotii - din epoca

tarzie a luptelor lui Mauriciu impotriva Avarilor �i Slavilor Ia
Dunare 1). Adii.ogam in sfli�it maretul tezaur dela Pietroasa
�i mormantul mai modest deJa Chiojdu, din judetul Buzau,
datate catre sfli�itul secolului al IV-lea ') �i fara indoialii
contemporane retragerii Vizigotilor in fata Hunilor. Este
deajuns pentru a dovedi intinderea ocuparii Daciei �i a
regiunilor invecinate de catre Goti, Vandali �i Gepizi, pana Ia
navalirea Avarilor �i a imigrarii masive a triburilor slave. Dar
aci este vorba de obiecte apartinand navalitorilor, de un stil
strain, de origine compozita, venit cu Gotii, Alanii �i popoarele
barbare care le-au urmat, de pe tarmurile Marii Negre �i deJa
hotarele Iranului. Nu e nimic local, specific Daciei : fibule de
acela�i tip se regasesc pretutindeni, in Europa, unde navalitorii le-
au dus cu ei.
Dupa cum a spus-o arheologul austriac Riegl, ' am pastrat
din epoca ce se intinde deJa domnia lui Constantin Ia aceea a
lui Carol eel Mare o foarte bogata mo�tenire deJa Franci, Ala
mani, Burgunzi, Longobarzi, Vizigoti sau alti Germani de Ia nord
�i dimpotriva nu ne-a ramas aproape nimic deJa Romani ori deJa
Romanii din Orient. S'a tras concluzia putin cam pripita, ca Roma nii
occidentali, cu atat mai putin, n'au avut, dupa caderea impe riului,
nici un fel de arta industriala �i ca cuceritorii barbari �i-au insu�it
creatia artisticl in acela�i timp cu stapanirea politicii • 3). De altfel,
cu toate ca e o tendinta de a atribui toate obiectele ace stui stil
cuceritorilor, Alani, Germani, Huni sau Avari, s'ar
putea foarte bine sa fie �i altfel. .
Moda a fost intotdeauna o chestiune de influenta : Ia Con
stantinopol, in timpul lui Justinian, tinerimea elegant! a faqiunii
albastre costumul Hunilor. La fel in Galia, in epoca
') I. Nestor �i C. Nicolaescu-Plop�or, Der viilkerwanderungszeitliche Schatz
Negrescu, German/a, XXII (1938), p. 41. Cf. C. Nicolaescu-Piop�or, Ein Schatz·
Jund der Gruppe Unterslebenbrunn von Co$oveni, Ibid., XVII (1933), p, 272 �i
urm.
1) Const. C. Giurescu, art. cit., p. 346. Trebue desigur amintite lucrlirile
lui C. Diculescu, Die Gep/den, Leipzig, 1922, �i Die Golen und Wanda/en in
Un
garn und Rumanlen, Leipzig, 1923 (Mannus-Bibl., 24) ale cliror concluzii, cate·
odall excesive, au dat loc Ia numeroase discutii.
') Sp4tr/Jmische Kunstindustrie, ed. II, p. 833.

7
 98 0 ENIGMA $1 ON MIR.ACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

merovingiana : « Chiar in timp de pace, Galo-Romanul luase

obiceiul de a purta sabia �i de a se imbraca cu haine stn1nse
pe trup, dupa obiceiul Barbarilor. La moarte, voia sa fie ingi-
opat cu armele sale ca �i luptatorul franc. De aici infati�area
cu totul barbara a mormintelor din acest timp. Pretinsele c
cirnitire france •
sunt in realitate, in cea mai mare parte, cimitire galo-romane •> 1).
Aceste concluzii pot fi aplicate de asemenea, in unele cazuri, Daciei.
lata cu toate aces tea ceva deosebit : • Continuitatea romano
sarmatii in Banat, foarte bine demonstratii de Patsch, adanc cu
nosciitor al stiirii de lucruri din Sud-Estul Europei, nu lipse�te
nici in Transilvania. Cimitirele din Sant-Ana �i din Lechinta cu
obiectele lor de ceramicii gotica, romano-provincia/a, dar de ase
menea autohtond (dakische Stempelkeramik), nu sunt dedit o slabii
dovada, dar totu�i hotiiritoare . . . Cazul s'a produs, remarcii in
aceasta privinta d. Daicoviciu, al unei populatii indigene care
ncepe sa revina Ia formele �i stilurile vechi, influentata puternic
�i de arta stapanilor tarii . . . Aceea�i ceramica autohtond dela
Lechinta se gase�te mai tarziu (secolul al V-lea �i al VI-lea) in cimi
tirul gepid dela Bandul de Cfunpie (v. Kovacs, Dolgozatok-Tra vaux,
IV, pp. 279 �i urm. �i pl. 74) ; in cimitirul din secolul al IV-
lea, al V-lea �i a! VI-lea, de curand descoperit Ia Teiu� {Alba) se
gasesc vase romane provinciale, tarzi • 2).
Cimitirul din Sant-Ana de Mure � a fost de curand obiectul
unei con�tiincioase lucrari, a direi tipiirire ar fi de dorit 8) ;
rna marginesc sa rezum aici concluziile autorului. Sunt douii
argumente principale in favoarea unei populatii autohtone, care

1) F. L01, .
us Invasions germaniques, p. 210.
1) La Transylvanle dan3 I'Antlquill, pp. 81-82. Cf. A. Alfoldi, Funde aus
der Hunnenult und lhre ethnische Sonckrung, Archaeo/ogla Hungarica, IX, 1932,
p, 46 : • Die zweite Oruppe der grauen Henkelkrilge der Hunnenzeit kann ent
wickelungsgeschichtlich bcsser erfasst werden. lbre Wurzel liegen - wenig&tens zum Teil -
in ihrem engeren Verbreituogsgebiete selbst und greifi auf die Tra dition der hiesigen La
Tene Zeit zuriick • ,; • Die Technik der Ollittung wurzelt
ii berall in der niimlichen Epoche •·
1) M. G. Petrescu-DAmbovita, Cimltir'!l de/a Santana de Mure1 din
epoca mlgra (iunllor, tezi prezeotatl to 1937 Ia Facultatea de Litere din Bucu�ti. Da
toritil amabilitl!ii autorului, i-am putut consulla manuscrisul.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 99

�i-a ingropat mortii pe ta,rmurile raului ardelean. Lipsesc armele

ofensive ; nu exista decat o singura spada, care nici nu s'a gasit
in morminte, �i cutite care fac mai degraba impresia cii au fost
destinate unei indeletniciri casnice. Nu este un indiciu al unei comu
nitati de riizboinici �i cu atat mai putin de riizboinici nomazi,
ci al unei populatii stabile �i p�nice. Epoca cea mai
potrivita
unei asemenea stari poate fi prima jumatate a secolului al IV-lea,
dupa pacea incheiatii. de Constantin cu Gotii, la 332.
Dar e mai ales ceramica, care este in mod vadit o supravie tuire
a stilului La Tene, deci a unor obiceiuri locale, a unor traditii
stramo��ti, autohtone, a ciiror apropiere de cele dela
Apahida, ·

care se leagii de asemenea de stilul La Tene, este evidenta. Fi

bulele gasite in mormintele dela Sant-Ana ar reprezenta dimpo triva
influenta Go�lor, care puteau foarte bine trai in acea vreme in
buna vecinatate cu indigenii. Amintim cu privire Ia aceasta
chestiune, ca mai e inca la unii autori, �i nu dintre cei neinsemnati,
o contrazicere pe care nu putem sa n'o relevam. A�a de
pilda
d. Beninger, in lucrarea sa bine cunoscuta asupra expeditiei Vizi
gotilor �i Alanilor in Europa Centrala, dupa ce a afirmat Ia inceput,
indoielile sale cu privire la dainuirea elementelor romane ori
romanizate in Transilvania, in vremea framantata a navalirilor
care au strabatut aceasta provincie 1), sfli��te prin a atribui
Vizigotilor urmele arheologice care arata o populatie ce se
bucura, la un moment dat, de o lini �te relativa. Nu e nici un
motiv care sa ne impiedice de a atribui aceste a�zari unei popu
latii autohtone. Supravietuirile din perioada La Tene nu le intalnim
numai in Transilvania. Ceramica gasita acum doisprezece ani, ·

in sapaturile intreprinse in Moldova-de-Jos �i mai �les la Vll.r

ti�oi, apartine, ca inspiratie �i tehnica aceleia�i epoci, dar
fibulele
�i o morieta permit datarea acestei descoperiri : ea poate fi a�e
zata intre sfar�itul veacului al III-lea �i al IV-lea al erei noastre )
1 .

1) E. Beninger, D�r w�stgotisch-alanische Zug nach Mitt�/�uropa, 1931,

pp, 11-12 ,; 126.
1) G. Anitescu, No/ achizitiunl a/� Muzeu/ul de Ant/chlttf/1 din ]tJil, Arta #
Arheologla, n (1929), pp. 8-9 ale extrasului. Datorllm amabilitlltii d-lui G. Anitescu putinta de
a reproduce aceste fotografii.
 ) ()() 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Se remarca, alaturi de vasele, dupa care am putut da o repro ducere

mai neta, o oglinda de metal, a carei pereche, pe care o publicam aici
pentru intaia oara 1), a fost gasita Ia Jilava, in preajma Bucure�tilor.
Acest fel de ceramica se regiise�te de altfel deJa un capat la
cellalt al pamantului romanesc. D. D. Rosetti, care a intreprins
sapaturi foarte interesante in jurul Bucure�tilor, a gasit exemplare
asemanatoare Ia Jilava. Pe de alta parte, a mai aflat Ia Dama roaia,
aproape de Bucure�ti, o ceramica de influenta romana pro
vinciala, al carei caracter tarziu il arata o moneta a lui Justinian 2).
Se pare ci obiectele din castrul roman deJa Frumoasa, in
aceea�i regiune, datate de catre regretatul V. Christescu,· din
timpul domniei lui Aurelian ") ar fi in realitate tot din secolul al VI-
lea •),
care a vazut din nou ambele tarmuri ale Dunarii, supuse influentei
Romei noi 5).
• In ceea ce prive�te detenninarea istorica �i etnica a obiec-
. telor gasite in aceste sapaturi, spune cu drept cuvant d. D.
Rosetti, suntem de parere ci trebue sa ne ferim de a ajunge prea
repede Ia concluzii prea precise. Se va putea judeca mai bine
atunci cand va fi gasita o cantitate mai mare de obiecte provenite
din sapaturile facute in Romania. Ne-am marginit deci Ia scurte
observatii asupra ceramicei de tipul A �i B.
Ambele categorii sunt raspandite pe tot pamantul Daciei. Cea
mai mare parte a a�eziirilor este lipsitii de fortificatii, chiar natu
rale ; adesea ele ocupa terasa intinsii a unui fluviu. Pietrele de
moara aflate in gropile B dela Damaroaia confirma presupunerea
ci avem a face cu o · populatie indigena, stabila, dela inceputul
Evului Mediu. Cele cateva fibule gasite in aceste sapaturi se poate

1) Mul1umitl amabilitlilii d-lui D. Rosetti ; v. pl. Ill.

1) D. Rosetti, Siedlungen der Kaiserzelt und der Vo/kerwanderungs:eit bei
Bukarest, Germania, XVIII, 1934, pp. 207 �i urm.
1) /1 castro romano dl Frumoasa, Bullet. della Commsi s. archeo/ogica
comu· nale di Roma, LX, 1932 v. Ill apend. p. 43.
4) Comuoicatl de d. I. Nestor.
1) V. In aceastl privinlli Cetatea lui Justinian in Drubeta, AI. Blirclicilli,
op. cit., p. 27.
Gh. I. BrArianu : Poporul Romon
Pl. rv

F
· '
..

!'
•

Fig. 1, 3 -4: Vase din cimitirul dela Jilava, hingl Bucure�ri.

Fig. 2: Vas getic din e poca La Time, gAsit Ia Dftmftroaia liingll Bucure�ti.

Dup! D. Rosetti, German/a XYlll (1934) p. 208 fig. 2 �i Pub/. Muz.

Municipal Bucureili, 2 (1935) fig. 24
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 101

sa fi ajuns in posesiunea aceleia�i populatii autohtone, pe calea

negotului ori a schimbului » 1).
Se cuvine de asemenea de a sublinia raporturile foarte stranse
ce exista intre aceste forme, care continua timpurile
preistorice
�i cultura zisii de Lipita, in sud-estul Poloniei. • Aceasta cultura,
ne spune un studiu recent 2), apare in sud-estul Poloniei catre
apusul epocii La Tene sau mai bine Ia inceputul epocii romane
�i supravietue�te incontestabil in timpu1 perioadei
urmatoare. Adunarea materialelor din sapaturi a permis sa se
constate ca cultura din Lipita prezinta numeroase analogii cu
civilizatiile daco-getice din Romania. Acest lucru ne face sa credem
ca ea se datore�te unei expansiuni getice pe teritoriul Poloniei de
sud-est. Cultura din Lipita formeaza a�a dar grupul eel mai
inaintat spre nord-vest al civilizatiilor daco-getice, al caror centru
se afla in Romania >>. Aceasta era de altfel parerea lui Hadaczek,
care atri buia descoperiri mai vechi unei populatii autohtone, care
nu era nici gotica, nici slava, triiind Ia izvoarele Nistrului intre
secolul
al 11-lea �i al IV-lea dupa Hristos 3). Nu ne putem opri de a nu
ne giindi Ia • Dacii liberi � pribegi in fata cuceririi romane, triHnd
Ia marginilt< limesului �i rama�i credincio�i formelor �i traditiilor
preromane, ale caror urme persista, pe teritoriul imperiului ca
�i in adaposturile primitive ale acestor disidenti.
Problema aceasta a unei populatii autohtone, inainte de
navalirea �i stabilirea Slavilor, se pune deopotriva, de�i intr'o
mai mica proportie, �i pentru Slovacia. Niederle presupune cii in
cimpul de morrninte al· culturii Keszthely, nu sunt deeM nomazi
orientali din epoca avara, �i Slavi, poate de asemenea • riima�ite
ale altor populatii indigene, care se stabilisera inlauntrul Carpa
tilor, inainte de venirea Avarilor »4 ).

1) D. Rosetti, op. cit., p. 213.

1) M. Smiszko, Stations de Ia culture de Lipica, In Materiaux de /'epoque ro maine
au Sud-Est de Ia Po/ogne, Lwow, 1934, p. 32 (Prace Lwowskiego Towar zystwa
Prehistorycznego ).
1) Ku/tura derr.eczo Dniestru w. epoce cesartwa rymskiego, Materialy, Krakow,
XIII, pp. 23-33.
'J Eisner, Slovensko v Praveku, Bratislava, 1933, p. 337.
 102 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Ce ce pare incontestabil, este pe de o parte influenta cera micei

romane provinciale, mai ales din regiunile dunarene, asupra celei a
Barbarilor germanici (Krausengefiisse), din care se gasesc modele
pana in Silezia 1).
Nu este locul sa reluam discutia inceputa asupra acestei pro bleme
intre arheologii germani, pentru a stabili dacii aceasta in fluenta
prive�te numai Transilvania, sau in general provinciile dunarene ale
imperiului 2) ; ambele teze pot gasi argumente. Dar, ne putem intreba
daca moda • dakische Stempelkeramik •, a cerami cei locale purtand
pecetea regiunilor dace, n'a dainuit mult timp dupa epoca primelor
navaliri. Faptul este cii ii regiisim influenta Ia Czeke-Cejkov, in formele
unor vase apartinand epocii vandale 8). De alta parte, este destul de
evident ca tehnica autohtona
La Tene a supravietuit parasirii provinciei '). Dovezile sunt
1) Cf. B. v. Richtofen, Germanische Krausengefiis se des 4. Jh. aus der
Provint Obersch/eslen, Festgabe Kossinna, 1928, p. 73 �i urm.
1) V. darca de seamli a lui Beninger. Der westgo tlsch-alanlsche Zug nach
Mltte/europa, de H. Zeiss, Wiener Priihistorlsche Zeltschr(ft, XX (1933), p. 3 1·
• Die Henkelkriige von Kaschau (Kosice) und Laa a. d. Thaya sind nicht
von den B. angezogenen siebenbiirgischen Stiicken abzuleiten, sondern
gehen auf einen allgemeinen spatromischen Typ zuriick . . . •·
') E. Beninger, Der Wanda/etifund von Czike-Ce)kov, Annalen des natw
hlstorlschen Museums In Wlen, XLV, 1931, pp. 210 'i urm.
') D. F. Altheim publicli In numlirul din Februarie 1939 al revistei
German/en, Monatshefte fOr Germanenkunde... un articol despre lnt4ia a paritie a
Gotlor In regiunea dunlireanli (Das erste Auftreten der Goten lm Donauraum,
pp. 49-56), In care examineazli un fragment de ceramicli glisit Ia Poiana de
R. 'i E. Vulpe
( cf. Dacia, 34, pp. 341 �i urm.), precum �i descoperiri mai noui, glisind
In omamentatii, In formli de litere, caractere runice. Aceastli explicape pare
dealt fel mai verosimilli decAl pentru alte obiecte, gllsite acum cipva ani in
judetul Baia 'i a cliror autenticitate e lndoielnicli.
Flirl a adopta In lntregime concluziile autorului, In ce prive�te data
inscrip pei �i prezenta Gotilor In Moldova, dela lncepulul secolului a\ III-lea,-
ceca ce este
!nell o chestiune discutabilli, - nu e mai putin caracteristic de !l gllsi o inscrip

li� germanicli pe un obiect de facturl cu totul localli, de traditie geticli,

ale clirei urme se aratli at4t de puternice, Ia Poiana 'i aiurea. Dupli cum
spune pe bunli dreptate, d. Altheim, tes darf auch daran erinnert
werden, dass sie (die Goten) gerade in Siebenbiirgen und seiner
Nachbarschaft sich den be stehenden Lokalkulturen zuniichst stark
angepasst habeno. Nu e lipsit de inte res de a sublinia aceastli nouli dovadli a
dllinuirii particularismului geto-dacic In epoca celor dintlli nlivliliri. Cf. �i
Altheim, Die Sohlatenkaiser, 1939, pp. 81, 248.
 ORIGJNILE POPORULUI ROMAN: DATELE ARHEOLOGJCE ) 03

numeroase, �i nu se marginesc de altfel Ia Dacia 1). Ni se pare

imposibil de a i se refuza continuitatea arheologica, care a fost
recunoscutii fara greutate altor regiuni ale imperiului 1).
lntoarcerea Ia formele vechi este singura explicatie a unui
alt fapt, pe care 1-au scos Ia iveala cercetarile recente asupra cera
micei romi\n�ti. Vase de-o forma preistorica se inti\lnesc �i ast
azi
in regiunea Topli(ei �i in Carpatii de est. Sunt ciildarile cu mi\ner
(Toplita) ori tripode (Curtea de Arge�), vasele inalte din Bucovina,
blidele mari din Darman�ti sau Pucheni. Desigur ca formele
primitive de la Cucuteni ori Vidra au fost influentate, in decursul
secolelor, de ciitre olaria romana, din care se gasesc inca nume
roase exemple aproape pretutindeni in Romania, �i mai tarziu de
ciitre ceramica bizantina, care introduce smaltul l). Dar daca
putem invoca persistenta acestor forme preistorice ale ceramicei
taran�ti, ca un argument pentru sustinerea continuitatii romane
in Dacia 4), e imposibil de explicat supravietuirea lor, daca nu se
admite diiinuirea lor oarecum latenta, in timpul ocupatiei romane 5)
�i rena�terea particularismului local, care se manifesta in Dacia,
ca Jii in tot imperiul, in epoca navalirilor .

• ••
Toate acestea au indemnat de curi\nd, pe d. Andrie�escu, o
autoritate recunoscuta in materie de preistorie a Daciei, sa scrie
aceste randuri a caror concluzie este de prisos sa o subliniem :
«E viata celor umili, ba�tina�i sau navalitori, de voie sau de
nevoie, din care posedam o marturie plastica ati\t de bogata in

') cr. Beninger, Der westgotisch-alanlsche Zug, pp. 92-94 : exemple din
Saaz �i Deutsch·Bistritz In Boemia.
') Cf. de ex. R. Gr. Collingwood, Roman Britain, An Economic Survey o
ancient Rome, ed. T. Frank, III, pp. 82 �i urm.
1) cr. materialul roarte bogat ilustrat de B. Sliitineanu, Ceramica romtineascd,
Bucu�ti 1938, pp. 62 �i urm.
') Ibid., p. 29.
') J. Nestor, Der Stand der Jlorgeschlchts/orschung in Rumiinei n, extr. din
XXII. Bericht der Rlimisch·Germ. Kommission, 1933, p. 175 : • Mit der dako-geti·
�cheQ Latenezeit �ommen wjr bis spiit ins I, Jahrb, n, Chr, •
104 0 ENIGMA �I UN MIRACOL !STORie;:: POPORUL ROMAN

monumentul comemorativ dela Adam-Clissi, monumentul eel mai

considerabil al romanismului al intregii Europe centrale, orien tale
�i sud-orientale . . . Sunt lucruri de care inscriptiile vorbesc atat de
rar, iar textele �i mai putin. Domeniul preocupiirilor pre istoriei Ia
noi, ca �i aiurea, nu se opr�te nici Ia epoca greco-romana,
nici Ia cucerirea romana a Daciei . . . �a �i celelalte regiuni ale
Europei de dincolo de limesul roman, ne gasim in situatia ciudata
de a trai intr'o epoca istorica lipsita de izvoare istorice, sau atat
de reduse, ca nu se mai poate deduce nimic din ele, pana Ia inte
meierea Principatelor. Spre a cunoa�te mai bine aceastii
lume,
ce ne mai ramane decat cercetiirile �i sapaturile arheologice ? » 1)
�i tot de aceea, in privirea generala pe care o face in /'Art pre
historique en Roumanie, d. Vladimir Dumitrescu a "PUtut ajunge
la concluzia ca preistoria Daciei a fost intrerupta timp de doua
veacuri, de catre Romani, �i ca Evul Mediu, mai ales Ia incepu
turile sale, era • o noua epoca preistorica • 2). RecunQa�tem ca
nu avem inca, in aceasta privinta, o documentare prea bogata ;
sapaturile cer a fi urmate cu mai multa intensitate �i metoda,
�i un repertoriu al antichitatilor din vremea Romanilor �i aceea
a celor dintai navaliri, ar aduce acel�i folos ca �i eel intocmit,
cu atata grije, de d. I. Nestor pentru preistorie 3). Daca se apropie
totu�i cele cateva indicii, pe -care sapaturile ni Ie-au dat pana aci,
de afirmarea categorica a unui particularism dacic, in textele
istorice deJa slar�itul imperiului, nu se poate conchide decat Ia
o evolutie cu totul asemanatoare, in Dacia, aceleia a celorlalte
provincii ale imperiului roman. S'a insistat mult, ce-i drept, asu pra
caracterului salbatec al navalirilor din secolul al IH-lea, care ar fi
ajuns sa distruga toate urmele unei civilizatii autohtone. Frag mente
din Dion Cassius ni-i arata pe Gotii din aceasta vreme, sub
zidurile Atenei, razand de Romanii inchi �i in ora�ele lor,

1) Arlele tn timpurile preistorice Ia noi, Aria # tehnica gra[ictl, lunie-

Sept. 1938, pp. 49. V. �i Dela Preislorle Ia Evul mediu, p. 87, 88.
1) Bucarest, 1937, pp. 32.
3) Der Stand der Vorgeschichts[orschung in Rumiinien, Autorul a pregUit
de altfel urmarea.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 105

�i slll.biti de o viata sedentariP) ; dovada sigura, se va spune

rara indoiala, a unei barbarii neimpacate.
Dar un secol mai tarziu, Ammian Marcellin, ale ciirui in formatii
sau buna credinta nu pot fi puse la indoiala, mai spune despre
Alamani, impotriva ciirora Julian pornise sa lupte in Galia, ca se
fereau de ora�e ca de ni�te curse 2).
Nu exista deci o atat de mare deosebire intre Gotii secolului
al III-lea, de mult patrun�i de influente orientale �i elenice - alfa
betul runic este el insu�i o dovada - �i navalitorii care vor ocupa
unul sau doua secole mai tarziu, provinciile apusene ale imperiului.
l>i apoi, admitand ca ora�ele au fost distruse ori parasite, ceea ce
pare mai firesc in vremea Avarilor �i a Slavilor, nu trebue sa se
uite ca populatia autohtona a Daciei era pe deantregul rurala �i
ca insa�i colonizarea romana nu s'a oprit Ia ora�e.
S'ar putea obiecta poate di limba romana n'a pastrat nici o
urma a unei rena�teri a celei a vechilor locuitori ai Daciei ; de
sigur pentruca latina ii era incomparabil superioara �i pentruca
desele migratiuni, care aduceau de dincolo de Dunare numeroase
elemente ale romanitiitii balcanice, i-au piistrat superioritatea pe
care i-o daduse de Ia inceput cucerirea Daciei : latina vulgara a
triumfat a�a dar in Dacia asupra spiritului local, �i unitatea lingu
istica a poporului roman ii sta �i astazi dovada. Dar cateva urme
ale fonduhfi preroman, care a j:unoscut, in epoca navalirilor, o
scurta revenire Ia actualitate, au staruit totu�i in viata rurala,
in folklor �i in traditiile milenare ale artei populare 3 ). Daca
datele arheologice sunt inca insuficiente pentru a o dovedi, ele
ne ingadue totu�i sa punem problema. Se cuvine sa nu neso
cotim tot ceea ce poate adlice, ca element nou, studiului obiectiv
ale originilor poporului roman.

1) Excerp/a, p. 170, Boissevain, Ill, p. 745.

1) Ammiao Marcellin, XVI, 2-4.
•j Cf. A. Grenier, La Gaule Roumaine, op. cit., pp. 590-91 : • Ces traditions, eo
reparaissant au jour vers Ia fin du 11-e siecle, semblent indiquer
l•appauvris
sement des �ntres .urbaios. un moindre raffinement du goQt, un progres
general de Ia rusticite, l'affaiblissement de cette civilisation greco-romaioe qui
a tciomp he

dans Ia prosperite des deux premiers siecles •.

 CAP�TOLUL VII
OBSERVATII ASUPRA ISTORIEI ROMANILOR DUPA
SECOLUL AL Xil-LEA

Primul capitol al sectiunii cartii d-lui .Lot, consacrat minu nii

istorice a poporului romAn, se ocupa de problema origi
nilor pAna Ia aparitia statelor romAne organizate, cu ierarhia lor civila
�i bisericeascii. Un scurt paragraf al capitolului • popula tiunile indigene
in peninsula balcanicii •, vorb�te despre Vlahii Balcanilor �i ai
Pindului �i de rolul lor in alcatuirea celui de al doilea imperiu bulgar ;
despre aceasta a mai fost vorba in partea privitoare Ia Slavo-Bulgari 1).
Un al doilea capitol priv�te inte meierea �i dezvoltarea statelor
romAne�ti pAna in zilele noastre, schita foarte scurta, atAt cit s'a
putut face in noua pagini 2). Nu
avem pretentia de a o com leta, dar nu e de prisos de a adaoga Ia aceasta
privire generala .asupra istoriei romAne�ti, cAteva obser · vatii �i unele
rectificiiri de amanunte. Pentru ca acest comentariu sa fie mai l.impede, va
trebui sa., deosebim organizatia bisericeascii a tarilor romAne de formarea
p
principatelor.
Trebue sa revenim mai intAi asupra unui argument din pri mul
capitol, care priv�te istoria bisericii �i in special relatiunile RomAnilor cu
biserica bulgarii. • Romanii, spune d. Lot, spriji n indu-se pe marturia
d-lui Seton Watson, au avut (pAna in secolul al XV-lea) aceea�i metropola ca
Slavii bulgarizati, Ohrida. CAt suntem de departe de Moldova, de
Transilvania �i chiar de Mun-

1) Les invasions barbares, I, pp. 229-30, 27Q-71,

1) lbitl., p . 29Q-98.
 OBSERVATII ASUPRA 1ST. ROMANILOR DUPA SEC. AL Xli-LEA 107

tenia. Cat suntem de aproape, dacii Romanii s'au refugiat in tarile

sud-dunarene . . . cucerite de ciitre Slavi, in secolul al VII-lea • 1).
Dar asupra acestui punct, ca �i asupra altora, voluminoasa
lucrare a d-lui Seton Watson, (a apiirut de curllnd o editie fran
cezi), ciiruia nu i s'ar putea contesta bunele intentii, trece cu
vederea multe lucruri 2). Trece cu vederea intre altele studiul pro
fesorului Lascaris asupra relatiunilor bisericii moldovene�ti cu
patriarhatul din Pee �i arhiepiscopatul de Achris (Ohrida) in
secolul al XV-lea '). Eminentul balcanist demonstreazii in mod cu
totul hotiiritor cii singurii Vlahi aflati sub dependenta acestui
arhie
piscopat erau acei din Balcani, �i cii n'a fost niciodata vorba nici
de dependentii canonicii, nici de relatii culturale strllnse intre bise
rica moldoveneasca �i arhiepiscopatul din Achris. A fost, e ade
varat, o legenda care se alcatuise inca din veacul al XVII-lea,
legenda datoritii confuziunii create de un loc rau inteles, al
tra
ducerii slave a Syntagmei lui Blastares. Un mitropolit moldovean,
vriijm� al unirii cu catolicii, a fost sfintit intre 1449 �i 1455
de
Nicodem, patriarhul sllrb din Pee. Acest episod ne aratii legii
turile bisericii moldoven�ti cu biserica si'trbii din veacul al XV-lea,
care au influentat arhitectura �i artele religioase, dar nu
prive�te
deloc relatiuni anterioare a�ezirii unui stat �i unei ierarhii bise
rice�ti in Moldova. • In ce prive�te Muntenia, adaogii d. Las
caris, e inutil chiar de a discuta, daca ea a depins vreodatii de
arhie piscopatul din Achris 1> pentrucii nimic nu indreptate�te o
aseme nea ipotezii ').
In realitate, incepllnd cu secolul al XIII-lea, Papa se plange de
• pseudo-episcopii I> de rit grec, care hirotonisesc preoti in eparhia

episcopatului Cumanilor, la hotarele Munteniei �i ale Moldovei

actuale. E liimurit, de alta parte, cii vechea slavii intrebuintatii
in liturghia tuturor bisericilor romllne �ti, in Transilvania ca �i

1) Ibid., pp. 284-85.

1) A history of the Rouma nians, pp. IS, 29.
1) Acad. Roumaine, Bullet. de Ia sect. hist., Xil ( 1927), pp. 129 �i urm.
Aceea�i omisiune o face �i d. Tamas. Arch. Eur. Centro-Orienta/is, II, p. 297 .
•) Lascaris, op. cit. ibid., p. 142.
I 08 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

in principate, ne dovede�te paml Ia evidenta influenta unei ierarhii

�i a unei organizatii biserice�ti slave, anterioare cuceririi ungu
re�ti, care ar fi favorizat alte inrauriri 1) ; e foarte probabil di
ace�ti • pseudo-episcopi >l veneau din or�ele bizantine, pe
urma
bulgare deJa Dunare. E �i mai semnificativ faptul ca termenii
es,entiali ai vocabularului religios au ramas Iatini, dar ca tot ceea
ce prive�te organizarea �i liturghia apartine domeniului
slav.
Totu�i, dupa ce statele romane�ti apar in veacul al XIV-lea Ia
nordul Dunarii, ele cauta contactul direct cu patriarhatul grec
din Constantinopol. De acolo, Muntenia in 1359, prim�te pri
mul sau mitropolit ortodox, plecat de pe scaunul cazut al Vicinei
deJa Dunare. Tot de acolo trebuia sa vina, sub Alexandru eel Bun,
dupa cateva incercari neizbutite, invoirea de a ridica Ia rangul
de mitropolit al Moldovei, Ia Suceava, pe episcopul de Cetatea Alba
(Akkerman) deJa limanul Nistrului 2). Aceste legiituri lamu resc
rostul atat de insemnat .al domnilor munteni �i moldoveni, dupa
cucerirea Constantinopolului de catre Turci, ca protectori
luminati ai ortodoxiei orientale, ctitori a caror darnicie ajungea
foarte departe, deJa manastirile de pe Atos, Ia fundatiile pioase
de pe muntele Sinai. E probabil ca statui bulgar, in care Vlahii
au fost stapani, in prima jumatate a veacului a! XIII-lea, sa fi
putut da Romanilor deJa Dunare diferite modele de organizare
civila �i bisericeasca, titlurile cAtorva demnitari deJa curte, for
mule de cancelarie �i, fara indoiala, randuirea �i ritul serviciului
religios. Dar legaturile stranse cu Achris-Ohrida apartin mai de graba
legendei decat istoriei.
Sa ne intoarcem insa Ia probl ema organizarii statelor duna
rene. D. Lot a ornis, pe buna dreptate, sa aminteasca voevo
datele deJa gurile Dunarii deJa sffir�itul secolului al XI-lea, rega
site de cativa istorici � �i nu din cei neinsemnati - in textul
Anei Comnene. Pare bine stabilit astazi ca era vorba de �fi
pecenegi, care �i-au constituit voevodate independente ' in
tinuturile bizan-

1) P. P. Panaitescu, La /literature s/avo-roumaine (XV-e XV/1-e siecle) e t

son importance pour l'histoire des /11/era/ures slaves, Praga, 1931, p. 2.
') Iorga, Jstoria bsi ericii romdne1ti, ed. a 2-a , pp. 32-33, 63-4.
OBSERVATll ASUPRA 1ST. ROMANILOR OUPA SEC. AL XIn-LEA 109

tine de granita, ale Dobrogei 1). S'ar putea da mai multa insem natate
voevodatelor semi-legendare ale lui Menomorut, lui Glad
�i mai ales a lui Gelu, pe care notarul anonim a! Regelui Bela le
pomene�te in vremea cuceririi arpadiene, in Transilvania �i Ia hotarele
Banatului. Aceasta marturie este sprijinita de aceea a cronicei ruse�ti a
lui Nestor ; a�a cum e, are valoarea unei traditii istorice, fara sa se poata
identifica cu preciziune faptele �i persoa nele. E foarte probabil ci au
fost, incepand din secolul al JX-lea, voevodate slavo-romiine, ai caror
�efi se intitulau dupa importanta lor, voevozi sau kneji �i care se
gaseau in raporturi mai mult sau mai putin stranse cu imperiul bulgar.
Acest nume de kneji a ramas ; inainte chiar ca el sa fi reaparut in
nomen clatura oficiala a principatelor romane, Tatarii, care navalisera
in 1241 in Transilvania, numeau pe judecatorii lor canesii 2), fiira
indoialii pentru a ridica impotriva Ungurilor populatia ba�tin�, pe
care ace�tia o supusesera autoritatii lor.
Trebue deci sa consideram ci dupii imperiul Asiin�tilor, i�it
din revolta Vlahilor balcanici, impotriva asupririi bizantine, imperiu
care devine tot mai bulgar ca spirit �i traditiune, in cursu! veacului at
XIII-Iea, primele stapaniri roman�ti Ia nordul Du niirii sunt, pe
malul drept al Oltului, voevodatul lui Litovoi �i
• knezatele • lui loan �i a! lui Farca�, iar pe malul stang a! acestui rl1u, in
Muntenia propriu-zisa, voevodatul lui Seneslau ; ele sunt anume aratate, in
concesiunea facutii ordinului Sflintului loan de lerusalim de ciitre regele
Ungariei Bela a! lV-lea, in 1 247. Nu se mai face mentiune dupa aceasta
datii de Sen'eslau ; dimpotriva, numele lui Litovoi se regiise�te in 1279,
cand a pierit intr'o lupta in contra Ungurilor, ale ciiror drepturi
suzerane refuzase sa le recunoasca. Fratele siiu Barbat a trebuit sa se
rascumpere cu un pret mare.
Dupii aceste evenimente, nu mai gasim decat aluzii destul de vagi,
panii in 1324 cand apare Basarab, fiul lui Tihomir, interne� ietorul
dinastiei care a creat principatul muntean. Numele de

'l Cf. p. bibliografie Vicino et Cetatea Alb4, pp. 24-26.

1) Rogerii Carmen Miserabile, cd. Popa Lisseanu, izv. /st. Romtinilor, V, p. 49,
1 10 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Basarab este fara indoiala de origine cumana ; nu e imposibil ca

veciniitatea Cumanilor in secolul al XI-lea �i al XI-lea sii fi
liisat Munteniei numele primei sale familii domnitoare . In ce
priv�te acelea ale lui Litovoi �i Tihomir, ele sunt evident slave
�i nu e de mirare cii le regiisim in ac�i forma, la inceputul secolul ui
al Xlll-lea, Ia sudul Duniirii, in regiunea macedoneana a Skopliei 1). E o
dovada mai mult a contactului permanent intre populatia slava �i
romllneascii a acestor tinuturi.
Statui lui Basarab, al ciirui centru se giisea fiirii indoialii, Ia
inceputul secolului al XIV-lea, in tinuturile Munteniei de pe malul
stllng al Oltului, trebue sii fi urmat voevodatului lui Seneslau, cu toate cii
ar fi imposibil sii preciziim data �i conditiile politice ori di nastice ale
acestei succesiuni. Nu putem trece insii cu vederea o coin cidentii,
pent(Uca din ea se poate desprinde �i o concluzie . Ciitre sf:ir�itul
veacului al XII-lea, sub ultimii Arpadieni, tendinta, con stitutionalli. a
Regilor Ungariei era de-a constitui in Transilvania comunitiiti nationale
(universitates) , cum s'a �i realizat pentru Sa�i �i Secui. �i
Romlinii din Ardeal piireau a se indruma spre aceastii stare, deopotrivii
cu celelalte neamuri privilegiate. In 1291 mai vedem aparllnd intr'o
diploma universi noifiles, Saxones, Syculi et 0/achi. Pe urma insa
aceastii evolutie a fost intrerupta, iar • Valahii � au riimas exclu�i dela
asemenea privilegii 2).
Nu cumva inchegarea principatului « transalpin o al Tiirii Ro
mllne�ti, care era sii-�i intindii apanagiile �i dincolo de Carpap, va fi
oprit constituirea unei comunitiiti nationale a Romllnilor supu�i
coroanei Sf. �tefan ? Riispunsul Ia aceastii intrebare ar lamuri �i
traditia • desciilecirii * legendarului Negru Voda �i a anului 1 290. Dar
de voim sa ne marginim Ia fapte precise, docu mentele ni-l aratii pe
Basarab, ca eel dintlli domnitor al unui stat romllnesc puternic �i
independent, pe malul stllng al Duniirii.

1) A. Solovicv, Les Serbes et le droit byzanlin d Skopl}e, Glasnik Srpskog

Naucnog Drustva, XV-XVI (1935-36), p, 29 'i urm.
1) H. Schonebaum, Der polil/sche u. kirchliche Aufbau Siebenbilrgens bis z,
Ende des Arpadenreiches, Leipzlger Yierteljahrschr. f. Stidosteuropa, II (1938)
pp. 38-39.

Gb. I. Brltianu : Poporul Romtl11

 Pl. V

Valabii nimicesc o�tirea regelui Carol Robert al Unaariel, dupA o

miniaturA din ChronlcOIJ Plctum
OBSERVA'fl ASut>RA 1ST. ROMANILOR DUPA SEC. AL XI-LEA 111

Domnia intemeietorului se sfi�te in 1352 1} ; deJa el se

poate socoti organizarea principatului �i influenta sa politica in
sistemul aliantei tatiire�ti �i bulgare, insemitat prin prezenta unui
contingent
• valah • Ia batalia deJa Velbuzd, impotriva Sarbilor ; tot el afirma
puterea militarii a noului stat, zdrobind in munti in 13 30, armata
lui �arol Robert de Anjou, Regele Ungariei. Aceasta batalie,
zisa ,dela Posada, este pentru istoria romaneasca echivalentul lup
telor liberatoare, aproape contemporane, deJa Morgarten sau deJa
Sempach, pentru confederatia elvetianii. In timpul acestei domnii,
de aproape o jumatate de secol, s'a efectuat reunirea micilor
vo ievodate , raspandite deJa Carpati Ia Duniire, pana Ia
gurile
fluviului unde se mentinea inca, catre 1350, stapanirea tatareascll.
Principatul Moldovei se desparte putin mai tlirziu de suzera
nitatea ungureasca. Totu�i s'ar putea crede, pela 1325, in
existenta unui voievodat mai mult sau mai putin vasal a! Poloniei �i
e sigur ca in secolul a! XIII-lea Moldova a trebuit sa sufere
influenta sta
panirii mongole din Rusia meridionalii . �i din Crimeea : un
demnitar tiitar se nume�t e in 1286 Ymor filius Molday 2}. In primii
ani ai secolului al XIV-Iea, geografii arabi �i italieni i�i infiiti�au
aceasta tara ca un refugiu al Alanilor, triburi iraniene dislocate de
invazia tatara. Numele ora �ului I �i. ora� A�ilor, sau al
Ala
nilor, este o ultima miirturie a �e�rii lor 1). A fost de asemenea
o influentii a principatului rus a! Galitiei, absorbit in urmii de
catre Polonia, ceea-ce a ingiiduit Moldovei sa se dezvolte. Daca
noul principat intemeiat de Bogdan, a putut sa se intinda atat de
repede pana Ia Nistru � i Ia c Marea cea mare &, e pentruca se
gasea
pe marea· cale comei=ciala, car'e !ega ora�ele Galitiei de Marea
Neagrii : iata deci ca aici drumul a putut sa creeze statui.
lntreagii aceasta perioada, de�i e mai putin obscunl decat
a originilor, este inca plinii de confuziuni �i lacune.

1) G. I. Briitianu, Les fouill{!s de Curtea de Argesh, Rerue Archiologlque, XIII

(1921), p. 1 fj urm.
1) Ylclna et Cetatea Albit, p. 1 19. Aceasta nu lnsea� o nouA etimologie a
numehn Moldovei, cum pare a crede d. Decei, Revue de Tramylranle, IV,
p. 452, ci numati cl acest nume era riisplndit lnainte de data cunoscutl a lnte meierii
principatului.
1) V. Ylcina et Cetatea Albd, p. 43.
112 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Se �tie, de pilda, aproape pftna Ia fiecare manuscris, care era

in Franta catalogul • librariei » lui Carol al V-lea, in timp ce nu
s 'a putut stabili cu o intreaga certitudine, cronologia contempo
rana a domnilor Munteniei �i ai Moldovei. Ceea ce pare aproape
sigur e ca in Tara Romaneasca traditia « coboririi •>, a unei • des
calecari • a Romanilor din Transilvania, care ar fi intemeiat statui
sub domnia unui • Negru Voivod • legendar, dispare tot mai
mult, in fata unei realitati istorice, care ne arata din ce in ce mai
!impede, un principat autohton, cu o dinastie cu nume cuman,
« adunand t micile voievodate din Mica �i Marea Valahie,
aproape dupa cum tarii Moscovei vor • aduna •> mai tarziu
piimantu rile ruse�ti ; Basarabii vor sfar�i prin a-�i intinde, putin
cite putin, stapanirea lor, pana au inlocuit Ia gurile Dunarii �i in
Dobrogea pe aceea a hanilor mongoli din Kipciak �i a vasalilor �i
auxilia rilor lor, stapanitorii turd �i tarii de origine cumana, care
dom neau in Bulgaria Ia sfar�itul secolului al XIII-lea �i Ia
inceputul celui de al XIV-lea. Din contra, Moldova a fost
intr'adevar intemeiata, ca stat unitar, printr'o emigratie a micii
nobilimi romane din
Maramure�, razvriitita impotriva lui Ludovic I al Ungariei ; ace�ti
cuceritori au intiilnit in noul lor domeniu rama �itele stapanirii
tatare, triburile slavo-romane ale tarii Brodnicilor, urma �ii Cu
manilor �i ai Alanilor. Aceasta a dat poate aristocratiei moldo
vene�ti din primele veacuri un caracter mai putin omogen, mai pa
truns de clemente straine, a caror prezenta rezulta de altfel �i din
curentul schimbului, din nevoile negotului ; acestea faceau din capi
tala Suceava �i din portul de Ia Nistru, Cetatea-Alba, etapele unei
cai de tranzit �i de penetratie economica.
Aceasta epoca e caracterizata printr'o politica de echilibru,
menita sa mentina intre pretentiile de suzeranitate ale regilor
Ungariei �i ai Poloniei �i exigentele rivale ale imperiului mongol,
apoi ale imperiului otoman, independenta de fapt, daca nu de
drept a principatelor.
Aliati ai Tatarilor sub Basarab, vasali ai Angevinilor Ungariei
sub fiul sau �i sub Vlaicu, aliati ai Turcilor sub Radu, auxiliari
ai cruciatilor �i ai lui Sigismund Ia Nicopole, sub Mircea, dom
nitorii Tarii Romane�ti au fost nevoiti sa imprime actiunii lor
OBSERVATJl ASUPRA 1ST. ROMANILOR DUPA SEC. AL ){1(1-LEA 113

o tendinta de oportunism sau mai curiind de echilibru ; era singura

politica pe care o puteau face in mod rational, suveranii unui
stat mic, in grija de a-�i pastra hotarele �i o relativa indepen
denta, printre rivalitatile unor puteri atiit de temute. Intre Un guri,
Poloni �i Turci in secolul al XV-lea, situatia tarii moldove
ne�ti a fost in curiind asemanatoare aceleia a surorii sale mai
mari, Tara Romiineasca a Basarabilor. Politica domnitorilor sai e
definita foarte !impede in scrisoarea Regelui Matei Corvin
al Ungariei catre senatorii poloni, din 1468, cu privire Ia �tefan
eel Mare, a carui impotrivire tocmai o incercase in paguba sa,
in timpul expeditiei sale nenorocite in Moldova : « Noi �tim prin
propria sa marturisire ca el e supusul nostru, dar daca vii magu
le�te cu acelea�i cuvinte, o face dupa obiceiul sau, cad tot a�a
se poarta cu Tatarii �i cu Turcii, pentru ca, printre atiiti
stapiini
deosebiti, viclenia sa sa poata ramiinea cat mai mutt timp nepe
depsita � 1). Ciind primejdia turceasca a sporit, domnitorii ro miini
�i-au pus nadejdea in giindul cruciatei �i in iluzia in�e
latoare a unei ligi europene, impotriva necredincio�ilor. Dar soli
daritatea cre�tina nu mai era deciit un cuviint zadarnic, �i pre
siunea valului otoman de neinfriint. Dupa a doua jumatate a se
colului al XV-lea, Muntenia a fost cotropita, cu toate straduintele
lui �tefan eel Mare de a o smulge de sub suprematia turceasca.
Mol dova insa�i a fost in curiind despartita de mare, dupa luarea
Chiliei
�i a Cetatii-Albe, in 1484. Dar nu fara oarecare indreptatire,
d. Lot opre�te Ia anul 1526 aceasta prima perioada a istoriei sta telor
romiine 2) ; dupa dezastrul dela Mohaci, care a supus Ungaria
pa�alelor turce�ti �i a facut din Transilvania un al treilea
prin
cipal vasal al Portii, era independentei s'a incheiat ; epoca atot
puterniciei turce�ti incepe Ea n'a fost totu�i niciodata atiit de
absoluta ca in celelalte tari ale Europei orientale, care au suferit
stapiinirea otomana. Principatele �i-au pastrat intotdeauna auto
nomia �i domnitorii lor cre�tini, a �a ca dezvoltarea
culturii

1) Veress, Fontes Rerum Transsyl•anlcarunr, IV, p. S.

1) Les ln•aslons barbar�s. I, p. 292. RectificAm in treaclit o sclipare din vedere din
vol. II, p. 125: regele Ludovic, care a clizut Ia Mohaci, nu era un Angevin, ci un
laghelon.
 11 4 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

lor, care tinde sa devina nationala dupa secolul al XVI-lea, Ie aduce

mo�tenirea Bizantului. Din timp in timp, o tresarire a vechiului
spirit de cruciata ridica cllteva cipetenii indriiznete impotriva
Turcilor : loan Voda eel Cumplit in Moldova �i mai ales Mihai
Viteazul, a cirui domnie lasa in istoria romaneascii « stralucirea
unui meteor &. Exista totu�i tendinta de a se recuno�te astiizi
in marile fapte ale acestui domnitor, care a putut sa domneasca
cateva luni asupra Munteniei, Transilvaniei �i Moldovei �i sa se
gandeascii sa rascoale Balcanii impotriva Turcilor, actiunea nu a
unui singur om, ci a unei intregi clase de boieri razboinici, de
nobill luptatori care trebuiau sa riimlina credincio �i acestei
politici, multa vreme dupa tragicul slar�it al eroului lor. De
altfel, Ia slar
�itul secolului al XVII-lea, clitiva dornitori trebuiau sa foloseasca
inaintarea lmperialilor �i sa incerce a reveni, intre cre�tini �i
musul mani, Ia vechea politica de echilibru. Dar era inca prea
devreme
�i apasarea politici �i militara a imperiului otoman era inca foarte
puternicii ; aceastii politicii a fost fatala lui Constantin Brlinco
veanu, dupii cum s'a dovedit a fi �i alianta ruseascii pentru dom
nitorul Moldovei Dirnitrie Cantemir.
Poarta institui atunci regirnul principilor fanarioti, recrutati
din famillile grece�ti din Constantinopol, care ajungeau Ia aceasta
insiircinare ca Ia o functiune de arenda�, de incasator general al
impozitelor �i al tributului, datorit visteriei sultanului �i aceleia
nu mai putin pretentioase a vizirilor �i a pa�alelor.
Totu�i nu e de ajuns sa spunem ci ei se interesau de dezvol
tarea evenimentelor din Europa occidentalii 1). Dacii domnia lui
Petru eel Mare a insemnat in Rusia adeviiratele inceputuri ale
epocii moderne, s'ar putea spune aproape acela�i lucru �i
despre
regimul fanariot in principate. Multi dintre ace�ti domnitori , prea
defaimati mai tlirziu, a�a cum rezulta din actele oficiale desco
perite �i publicate in anii din urma, au fost, in intreaga accep
tiune a cuvantului, in acest secol al XVIII-lea deschis tuturor
curiozitiitilor spiritului, reprezentanti autentici ai despotismului

1) Op. cit., p. 294.

OBSERVATI ASUPRA IST. ROMANILOR DUPA SEC. AL Xl-LEA 1 1 5

luminal 1). AI fi fost fiira indoiala �i mai mult, dacii nestabili tatea
politicii �i tirania econdmicii, care le-a fost impusa de ciitre regimul
otoman, nu ar fi zadarnicit straduintele lor, obligllndu-i sa-�i impileze
principatele sub biruri, in acel�i timp pentru a sa tisface cerintele unei
exploatari in regula a provinciilor, in folosul Constantinopolului �i pentru
a-�i garanta propriile lor interese. Intr'un paragraf consacrat slabirii �i
disparitiei pu'terii oto mane, d. Lot a voit sa scoata in evidenta
vicisitudinile rizboaielor ruso-austro-turce din secolul a! XVIII-lea �i
repercusiunile lor asu pra, starii principatelor, care le-au fost in
acel�i timp obiectivul
�i victima. Dacii Oltenia, anexata de catre Austriaci in 1718, a fost
inapoiata principatului Munteniei in 1739, Bucovina a ramas Austriei in
177.7, iar Basarabia, marea provincie orientala dintre Prut �i Nistru, a fost
luata de ciitre Rusia in 1812. AI fi trebuit to tu�i sa se insiste asupra celor
doua evenimente, care pregatesc dezvoltatea nationalitatii romlln�ti �i
realizarea unitatii sale : uni rea unei piirti a bisericii transilvanene cu
Roma, dupa cucerirea acestei provincii de catre Imperiali, deschidea
calea literelor latine
�i traditillor Romei. De alta parte, umanismul care patrunsese, prin Polonia,
iri scrierile cronicarilor moldoveni ai secolului a! XVII-lea contribuise Ia
d�teptarea interesului claselor conduciitoare, pen tru aceasta minunata
genealogie a natiunii lor. Unitatea Jinguis tica atat de remarcabila a
diferitelor provincii, mai accentuata pe masuri ce se scriau �i se tipareau
mai mult, in limba ro mana, carti biseric�ti sau scrieri istorice, dezvaluia
tot deodata amintirile trecutului �i posibilitatile viitorului. Daca se
amint�te de�teptarea sentimentului national in Muntenia �i in
Moldova, nu se poaterolul Aidelenilor, care aflasera 1a Roma con�tiinta
latinitatii lor �i a unitatii poporului roman, de dincoace
�i de dincolo de Carpati.
De alta parte, trebue tinut seama, pentru c na�terea Romll niei t, de
revolutia economicii determinata de tratatul dela Adria nopol, ale ciirei
�t
consecinte au indrumatat noua politica sociala a
a
1) N. 1orga, Le despotisme iclairl dans les pays roumains au XYIII-e siecle,
Bullet. of the Internal. Committee of Hist. Sciences, 34 (1937), pp. 101 � urm.
11 6 0 ENIGMA �I UN MI RACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

secolului al XIX-lea. Exportul, liberat de greutatile cu -care le in greuiase

odinioara regimul monopolului otoman, punea in valoare recoltele �i
proprietatile. 0 data cu cre�terea repede a veniturilor, noile nevoi �i
obiceiuri, introduse de armatele de ocupatie, trans formasera moravurile
patriarhale. Marea proprietate boiereasca, mai atenta Ia productiunea
mo�iilor · sale, tindea sa defineasca mai precis sarcinile vechiului regim
de iobagie �i ridica astfel im potriva ei revendicarile clasei tarane�ti;
regimul capitalist, comertul strain - grec, in porturile muntene, readuse
Ia libertate, evreesc in ora�ele moldovene�ti, care erau pentru
negustorii din Galitia, o piata noua �i rodnica de desfacere - �i
problema agrara se ivesc astfel in acela�i timp in principate, smulse pe
nea�teptate din izolatea economicii �i aruncate in cursu! repede �i
zbuciumat al civilizatiei modeme. Aceasta indoita revolutie, nationala �i
sociala, se manifesta cu oarecare timiditate in reformefe • Regu lamentului
Organic », dar afla o expresiune mai completa in agitatiile politice din 1
848, care ar fi trebuit mentionate, fie numai pentru a infati�a starea de
spirit deosebita a provinciilor care le-au fost teatrul. In Moldova, o
conspiratie aristocratica a fost repede inabu�ita de catre politia
Voivodului Mihai Sturza ; in Muntenia, capii mi�carii revolutionare,
Bratienii, Rosetti, Bal cescu se inspirau din principiile Declaratiunii
drepturilor omului
�i i�i manifestau simpatia pentru Ungurii razvratiti impotriva
Habsburgilor. Dimpotriva, in Transilvania, mi�carea care reven dica
drepturile natiunii romane�ti, nesocotita de catre statele ofi ciale ale
provinciei, era in acela�i timp un apel catre imparatul din Viena, in
traditia rascoalelor populare ale secolului al XVIII-Iea. Toate aceste
imprejurari �i principiul nationalitatilor, care inspira politica lui Napoleon
al III-lea, trebuiau sa duca la Unirea Prin cipatelor, ale carei consecinte ·

indepartate se puteau intrezari, a doua zi dupa razboiul Crimeei. Nimic

nu ar putea contribui mai mult Ia intelegerea istoriei unitatii romane,
decat aceasta fraza de atatea ori citata 1), a ambasadorului Austriei Ia
Constanti nopol, in 1857, cand chestiunea unirii Moldovei cu
Muntenia

1) Thouvenel, Trois anne�s de Ia qu�vlion d'Orienl, Paris, 1897.

..
OBSERVATII ASUPRA 1ST. ROMANILOR DUPA SEC. AL XIII-LEA 11 7

se afla Ia ordinea zilei. • Dupa o astfel de incurajare data pre

tentiilor romane�ti, cum s'ar putea crede, scria acest
diplomat
prevazator, ca ele se vor opri aici ? Dar ar fi impotriva naturii
omene�ti. Romtinii (termenul era nou pentru cancelarii) vor gasi
atunci suzeranitatea Portii o ru�ine �i o nedreptate ; ei i�i vor
gasi tara prea mica ; vor nazui Ia un stat independent, cuprin ziind
Bucovina, partea romaneasca a Transilvaniei, Banatul, avand nevoie
de Balcani ca hotar. o

Era o viziune profetica a evenimentelor ce urmau sa se des

ra�oare, in timpul celor �ase decenii care despart 1 859 de 1 919,
�
unirea M ldovei �i a Munteniei de incheierea unitatii romane�ti.
Aceste evenimente sunt rezumate pe scurt, trimitandu-se pentru
amanunte Ia lucrarea d-lui Seton Watson. Totu �i. o mentiune
a
domniei lui Cuza Voda ar fi trebuit sa nu inregistreze numai gre
�elile acestui domnitor, tratate cam sumar de istoricul scotian,
fara a releva reformele politice �i sociale ale dorniei �i actiunea
sa indrazneatii, pentru a ca�tiga independenta de fapt a noului
stat �i. intemeiat pe principiul nationalitiitilor, a pune inaintea Eu
ropei, chestiunea romaneascii in toatii intinderea sa �i cu toate
consecintele ei 1). Domnia lui Carol I e schitatii in trasaturi mari,
cu mai multa exactitate ; dar trebue rectificata judecata asupra
politicei balcanice a Romaniei, deJa 1 878 Ia 1913. E adevarat cii
ea n'a luat deloc parte direct Ia friimantiirile peninsulei, dar ea
n 'a inteles sa se dezintereseze de Aromanii din Macedonia, Ia
care se de�tepta deopotriva, in secolul al XIX-lea, spiritul
national
�i sentimentul unei solidaritiiti linguistice cu Daco-Romanii. Exi
stenta lor ca minoritate nationala era aproape asigurata sub sta
panirea otomana ; aceasta situatie a fost profund modificata in
paguba . lor, de riizboaiele balcanice, care- inlocuirii autoritatile
turce�ti, destul de nepasatoare in materie de limbii � i religie, cu
nationalismul vehement al Sarbilor, al Grecilor �i al
Bulgarilor.
Ciici nu numai pentru a folosi situatia dispera.ta a Bulgariei in

1) V. studiul mcu Polltlca externa a lui Cuza Voda # dezvoltarea idell de unl·
tate na(lonala, Rev. lstorlca Romiina. II (1 932), p. 63.
 118 0 ENIGMA �I UN MIRACOL JSTORIC : POPORUL ROMAN

Iulie 1913 1), ci pentru a restabili echilibrul politic a1 Balcanilor,

zdruncinat de noul riizboi pe care n provocase Tarul Ferdinand,
au trecut trupele romane Duniirea. Teritoriul care a fost anexat
Ro
mAniei, prin tratatul dela Bucur�ti, . nu reprezenta numai acope
rirea strategica a Dobrogei �i a portului Constanta ; el constituia
intrucatva, echivalentul populatiei aromane, liisata statelor bal
canice �i trebuia sa serveasca de altfel, dupa razboi, ca
regiune
de colonizare pentru elementele emigrate din Grecia �i Bulgaria,
in urma marilor mi�cari de populatie, rezultat a1 apliciirii trata tului
dela Lausanne. Dacii Regele Carol a murit in Septemvrie
19 14, • plin de teamii pentru viitorul poporului siiu », el intrevii zuse
totu�i solutia unitiitii romane�ti �i autorizase pe primul siiu ministru
sa semneze cu Rusia, prima conventiune care definea drepturile
nationale ale RomAnilor, intr'o eventualii impiirpre a Austro-
Ungariei. Aceste imprejuriiri lumineaza de asemenea alciituirea
unitiitii romane �i intelesul politic �i geografic al grani telor sale
actuate. Ceea ce poate piirea, la prima vedere, ezitare
sau pierdere de timp, in actiunea diplomaticii a Romaniei din 1914-
1916, nu era in realitate decat grija de a asigura recunoa� terea
acestor drepturi �i garantarea lor de ciitre toate puterile aliate 2).

1) Lot, op. eft., p. 233.

1) Nu examinilm aci conpnutul vol. II, dar Romania, ale clirei nllzuinte na
bine lntelese de autor, no afll! In cele zece pagini consacrate si­ tuatiei actuale (pp. 172-182) importanta ce s'a dat altor state, ie�

punerea imperiilor. E nedrept de-a mllrgini lntreaga campaoie din 1917 nu­
mai Ia numelo generaluloi Berthelot Ji Ia blltlllia deJa Mllrn�e�ti, atunci c:And se
expun mal amlinunpt campaniile polone ale Mare�aloloi Pilsudski (pp. 191 '
unn.). Nu e oici on cuvant asupra Juptelor Romlnilor lmpotriva bol�evlcllor
onguri In 1919, care au detenninat, lmpotriva Consiliului celor Patru, dstur
narea regimuloi comunist In Europa Centralil, prin ocuparea Budapestei. Sunt
lacune ce trebuesc s emnalate pentru:_o. nouil editte a Jucrnrii.
 INCHE IE RE

Ne deosebim deci, asupra citorva puncte importante, de rezul

tatele studiului atat de interesant al autorului niiviilirilor barbare :
enigma �i miracolul istoric al poporului roman, fara a voi catu�i
de putin sa-i mic�oram valoarea sau sa-i contestam dialectica
stransa �i logica riguroasa a deductiilor sale. Noi socotim totu�i
ca evacuarea Daciei trebue sa fie considerata, nu in virtutea unui
singur text, ci in intregimea faptelor �i a realitatilor istorice. Ea
apare atunci ca un episod intr'o serie de fapte asemiinatoare,
nu ca o c cezura definitivii � in istoria stapanirii romane in Eu ropa
orientala, ci a�a cum s'a spus, pe buna dreptate de curand, ca o •

flotare •, o fluctuatie strategica �i politica, in apararea duna

reana a imperiului 1). Ea a insemnat fara indoiala o retragere a
granitelor romane, dar n'a intrerupt contactul permanent intre cele
doua maluri ale Dunarii �i n'a impiedicat schimburile de popu latie
�i imigratiunile succesive, care au pastrat romanitiitii orien tale o
suprafata de expansiune, ale carei limite depa�au in acela�i timp
�irurile Carpatilor �i ale Balcanilor.
Nii.viilirea slava a avut desigur urmari mai insemnate : ea a
facut sa patrundii in vorbirea populatiunilor romane sau roma nizate
ale Daciei �i ale Moesiei un intreg vocabular profesional
�i administrativ. Ea a modificat profund, dupa nevoile ei, topo
nimia regiunilor ocupate. A dislocat mai ales - �i -aceasta este
esentialul - masa romanii, impingand o parte din elementele ei Ia
sud-vest �i altele Ia nord-estul peninsulei balcanice : infiltratia
tri-

') lorga, lstorla Rom/in/lor, I, 2, p. 350.

1 20 INCHEIERE

burilor slave a impins astfel centrul romanitatii orientale, din

care au ie�it diferitele ramuri ale poporului roman, Ia nordul
Dunarii �i al Carpatilor. Izvoarele istorice nu mentioneazii aceasta
deplasare decat atunci cand se produc - a fost cazul in secolul al
VII-lea ca �i in al IX-lea - migratiuni masive, care nu puteau sa
scape atentiunii contemporanilor; dar totdeauna, cancelariile �i
cronicarii se ocupau de stapanii regiunii, Slavi ori Turci, farii
sa
se intereseze de masa populatiei supuse stapanirii lor. lnsu�i numele
etnic ruman, mo�tenire necontestata deJa Romania imperiului de
Orient, sflir�i prin a avea o valoare sociala pejorativa �i a desemna
plebea taranilor claca�i, supu �i birurilor �i celorlalte angarale,
dupa bunul plac al navalitorilor. Acest obicei de a desemna
pe Romani, prin numele stapanitorilor vremelnici care carmuiau
tara, a staruit pana Ia sflir �itul Evului Mediu ; el ne permite poate
sa identificam poporul misterios, pe care izvoarele musulmane
din secolul al X-lea �i al XI-lea il ascund sub initialele
nelamurite
V. n. nd. r. �i ale carui caracteristice �i topografie sunt acele ale
poporului roman. Numele de Vlahi, care incepand cu secolul al X-lea
se da acestei natiuni, s'a nascut fara indoiala in Balcani : a
inceput
prin a fi dat pastorilor, primii care Teprezentau in masa subju
gata a populatiei romane un element de initiativa �i de libertate.
Poate trebue sa deosebim in un ele texte, pe pastores Romanorum,
'
pastorii Romanilor, ba�tina �i ai regiunilor dunarene, de Blachii
sau Vlachii, imigrati din peninsula balcanica, dar in curand aceste
elemente diverse ale aceluia �i popor s'au contopit intr'o unitate
linguistica cu atat mai remarcabila, cu cat a asimilat repede
cele cateva triburi slave riimase Ia Nordul Dunarii �i ca a rezistat
urmarilor navalirii maghiare �i a suprematiei sale politice in Tran
silvania. Dupa ce se desemneaza conturul unei nationalitati, ideea
de Stat se desprinde, putin elite putin, din pulberea micilor voevo
date, irnpartite intre influenta Bulgarilor, a Bizantului �i a Ungurilor
�i da na�tere imperiului Vlahilor �i al Bulgarilor, in ultimii ani ai
secolului al XII-lea. Dar Ia sudul Dunarii, traditia celui dintai impe
riu bulgar �i a culturii sale slave se impune inca din timpul Asii
ne�tilor. Statui romanesc, dupa cateva incercari neizbutite in
cursu) secolului al XIII-lea, reapare in al XIV-Iea, Ia sud �i Ia
est de
 INCHEIERE 121

Carpati : sunt cele doua principate, acela al lui Basarab in Tara Ro

maneasdi, care se intinde in curand, sub suzeranitatea nominala a
Ungariei Angevine, din Carpati pana Ia posesiunile tatare�ti ale gu
rilor Dunarii �i Ia ora�ele Dobrogei ; acela al domnilor Moldovei,
care i�i intind domeniul in orbita influentei polone, pana Ia
Nistru
�i Ia Marea Neagra. Dela aceasta epoca, istoria poporului roman,
sub stapanirea ungureasca sau imperiala, in Transilvania, sau in
principatele supuse autoritatii otomane dupa sffir�itul secolului
al XV-lea, �i protectoratului rusesc in al XVIII-lea, inceteaza de
a mai fi o enigma ; ea ramane un miracol sau mai degraba o suc
cesiune de miracole, dintre care eel mai recent, realizarea unitatii
nationale, din secolul al XIX-lea �i al XX-lea, Ia aceasta raspantie
a navalirilor �i a imperialismelor vrajma�e care e regiunea Du
narii de Jos, nu e fara indoiala eel mai neinsemnat.
S'ar putea gasi unele dintre ipotezele acestei cerceHiri, riscate
sau contestabile.
Intrucat e vorba de o enigma, ele nu au alta pretentie decat
de a propune o interpretare, care sa tina seama, nu numai de
izvoarele istorice �i linguistice, de atatea ori cercetate, ci de con
ditiile vietii reate care scapa adeseori marturiei lor. A� fi fericit
daca, cu prilejul acestui comentariu al unei lucrari nepartinitoare,
pe care am fi dorit sa o vedem mai direct informata despre
istoria romaneasca �i bibliografia sa recenta, a� fi putut sa aduc
in aceste dezbateri, ceva din spiritul de obiectivitate indispensabil
oricarei cercetari �tiintifice, care i-a Jipsit de atatea ori in anii
din urma. Daca exista o cheie a enigmelor �i o lamurire a mira
colelor, ele nu se pot afla, eel putin in domeniul studiilor isto rice,
in dezlantuirea patimilor �i a vrajma �iilor nationale.
 REZUMAT CRONOLOGIC

27 1-74 Pariisirea Daciei.

315 Restaurarea lui Tropaeum Trajani in Dobrogea .
328 Expeditiile lui Constantin dincolo de Dunlire.
Construirea unui pod peste Dunare, Ia Oescus.
334 Sarmatii Argaragantes tree Dunarea.
358 Expeditia imparatului Constantiu impotriva Sar
matilor Limigantes.
372 Mucenicia Sf. Sava, pe Buzau, in Muntenia, sub
stapa.nirea Gotilor.
448 Ambasada lui Priscus Ia curtea lui Atila .
545 Limba latina cunoscuta de Slavii transdunareni
(Procopius).
550 A�ezarile Slavilor, dupa lordanes : din Carniolia
�i Panonia pana Ia Nistru �i Ia Vistula ; Antii,
deJa Nistru Ia Nipru.
578 Avarii elibereaza in Muntenia pe prizonierii luati
de Slavi, in expeditiile lor diti Balcani.
580 • Romania o intr'o inscriptie greceasca Ia Sirmium.
587 Cuvinte Iatine vulgare in Hemusul bizantin
(feofilact Simokatta, Teofanes).
Ciitre 618 Populatia romanica din peninsula balcanica,
a�e zata de Avari dincolo de Dunare.
Catre 678 Intoarcerea acestei populatii in Macedonia (Ac
tele Sf. Dimitrie).
Catre 81 1-14 Macedoneni �ezati de Krum in Muntenia.
Catre 837-38 Intoarcerea acestei populatii in imperiul bizantin.
895-906 Niivalirea Maghiarilor in Europa Centrala.
976 Intaia mentiune a Vlahilor • cariivanari • intre
Prespa �i Ohrida.
1 24 REZUMAT CRONOLOGIC

982 V. "· nd. r., popor ongmar din imperiul roman,

rnentionat de izvoare musulmane intre Maghiari
�i Moravi, Ia Nordul Duniirii.
1014 Ktp,f3aJ.6yyov (Ompulung) intre Serres �i Melnik.
Sfir�itul sec. XI Blakumen in inscriptia runica dela Sjonhem.
Ciitre 1 1 00 Traditia istoricii a cronicei lui Nestor : Valahii
au cucerit pe Slavii din Carpati inainte de sosirea
Maghiarilor.
Incep. sec. XII Vlahii in Chaflson de Roland.
I l !4 Vla�ii ciiliiuze ale Cumanilor, Ia trecerea Duniirii
(Ana Comnena).
1 164-66 Vlahii, coboritori ai colonilor italici, in armatele
bizantine ale lui Manuil Comnenul, lil.ngii gurile
Duniirii (Kinnamos). Piistori vlahi Ia marginele
Galitiei.
1 1 73-93 Traditia istoricii despre voivodatele Blachilor in
Transilvania, in vremea nliviilirii maghiare din
sec. X in Gesta Hu11garorum ale Notarului ano
nim al Regelui Bela III ( ?).
1 1 86 Riiscoala Vlahilor din Balcani. Asane�tii, inte-
meietori ai imperiului Vlahilor �i Bulgarilor.
1210 Blachi in Ardeal.
1 222 Terra Blacorum in Transilvania.
1 241 Niiviilirea Tiitarilor in Europa Centralii,
1 247 Cnezatele lui Litovoi �i Seneslav pe tarmurile
Oltului.
1279 Riiscoala lui Litovoi impotriva Ungurilor.
1286 Ymor filius Moklay, demnitar tiitar.
Ciitre 1 308 Voivodul Tiirii Roman�ti, in cronica rimatii a
lui Ottokar de Stiria.
Vlahii din Macedonia in descrierea Francisca
nului sau Dominicanului anonim.
1 324 Prima mentiune a lui Basarab, voivodul Tiirii
Roman�ti (+ 1352).
1 325 Prima mentiune a unei tad moldoven �ti.
Ciitre 1360 Descalecarea voivodatului Moldovei.
 INDICE 1)
Abrittus, In Moesia, luptli intre Ro- mani
�i Goti, 33.
Academia din la�i. 30. Achaia,
29, 46.
Achris (Ohrida), arhiepiscopatul, I 07, 108.
Adam Clisi, 95, 104, pl. ll.
Adrian, lmpiirat roman, 32, 36, 38.
Adrianopol, 77, 78 ; tratatul deJa
(1 829), 11 5.
Afganistan, 73.
Africa, 85, 90, 93.
Alamani, 97, 105.
Alani, 43, 60, 97, 99, I ll, 112.
Alba Iutia, 96 ; capitolul din, 20. Albania,
Albanezi, 27, 50, 51,. 63 ;
influenta In limba romlinii, 48. Alep,
86.
Alessio, localit. Ia Adriatica, 40.
Alexandru eel Bun, org. bis. in Mol-
dova, 108.
Alexandru eel Mare, 86. Alexis
Comnen, 63.
• Alexis Strategopulos, 66.
Alf"dldi A., resp. continuitatea elem.
roman In Dacia Traianii, 82-83, 93.
Alpi, muntii, Nordul lor, 35. Alsacia,
36; romanizatii, 39.
Ammian Marcallin, 41, 105.
Ana Comnena, 108, 124; de�pre
Vlahi, 63.
1)Alciituit prin bunlivointa D-lui prof. C. Grecescu, secretarul A�ziimlln tului •
Ion C. Briitianu •-
analele genoveze, 67.
Anchialos, 63.
Andrei Ill, regele Ungariei, hrisovul
(1293) cu privire Ia a�zarea Vla
hilor, 20.
Andri�escu I., I 03. Andronic
Comnen, 63.
Anglia, 53, 89.
Antonini, impllratii, 84.
An-Tsai, 43.
Antii, slavi, a�zarea lor, 42, 43, 123.
Apa, localit. In jud. Sltmar, 96.
Apahida, 96, 99.
Apulia, 71.
Apulum (Alba-Julia), 95.
Arad, 96.
.Archivum Europae Centro..Orientalis, 23.
Ardeal, 20, 110; v. Transilvania.
Ardeleni, 115.
Arge�. rliu, 94.
Aromlini, 49, 56, 59, 67, 1 17 ; limba lor,
15, 54; orig. �i semnif. numelui lor
dupii Keramopulos, 28, 29 ; miirturii
medievale despre ei, 29-30.
Arpadienii, <linastia, 11 0.
arta imno-gotici, 89.
Asan, conduciitor roman in riisc. contra
imp. bizantin, 63.
Asllne�tii, 76, 120, 124; imperiul lor,
25, 67, 109.
126
Asia. 22, 8� ; - Centra/a, 22; -
Mica,
28, 83, 92.
Atanaric, rege got, 36, 41.
Atena, 30, 104.
Athaulf, conducltor got, 83.
Atil, fluviu dupii un geograf persan, 74.
Atila, 41, 42, 123.
Atlas lingvistic a1 L rom!ne, 7, S1.
Atos, ID·rile deJa, 108.
August Octavian, tmpiiratul, 37,
38.
Aurelian, Imp. roman, 21, 33, 34, 37,
38, 40, 44, 47, S9, 83, 90, 92, 94,
I00; miirturile biografului siiu as.
colon. Daciei, 13 ; formeazl douii
Dacii tn Moesia, 14; evacuarea
Daciei, 32.
Ausonia, 42.
Austria, Austriaci, 116; riip. Buco·
vinei, l iS.
Austro-Ungaria, 118 ; dubla monar·
hie a Habsburgilor, 9.
Autun, 86.
Avarii, 3S, 43--46, Sl, S2, 66, 71, 72,
97, 101, lOS, 123; imperiul, 42.
Avidius, 3S.
Avignon, o� 3S.
Bacon Roger, as. orig. Valahilor, 22.
Balcani, muntii, regiunea, Pen. BaJ.
canici 41, 43-4S, SO, S6, S8, S9,
63, 67, 68, 71-73, 11 4, 117-120,
123.
Banatul, IS, 36, 40, 109, 117 ;
istoricii uncwi admit riimlnerea unei
po· pulafi romane acolo pAoli tn
sec.
V, 37; continuitatea romano-sar
mati In, 98; - de Vest, S1,
Bandul de Cimpie, 98.
Barbari, 83, 89, 98; Ia Teofanes
''
Choniates � Daco-rom!ini, 66,
67;
-germanlcl, 102.
Barbaricwn, 42.
Barbat, fratele lui Litov'?i, 109.
Barthold, 7S.
Basarab I, domnul T.·Rom., 1 1 0-1 1 1 ,
INDICE
121, 124; fiul lui Tihomir, 109 ; Ita·
tul lui, II 0 ; aliat cu Titari; orig.
numelul, II0.
Basarabia, Bessarabia , 23, 24, 26, 60;
leagiinul Slavonitilii dupii Brom·
berg, 23-24 ; luatii de Ru$i, liS.
Basarabii, dinastia , tntinde stip. Ia
gurile Duniirii ,; tn Dobrogea, 112.
Biilcescu N., 116.
Beia, reg. Ungarici, notarul lui ano-
nim, 19.
Bela IV, reg. Ungariei, 109.
Bela Palanka, 40.
Belgia, 70.
Belgrad, 27, 7S.
Beninger, 99.
Beroe, 86.
Bistrita, apa, 60.
Bizantinii� 67, 73 ; scriitorii tac asupra
pop. romAn tn Nordul Duniirii, 13.
Bizant, imperiul, S1, 86, 1 14, 120.
Blac v. Valahii, Vlahii.
Blahi = Vlahii, 120; tn Transilva·
nia, 1 24.
Blalrusnen - Vlahi, 63, 124.
Blastares, syntagma lui, 107.
Blazi � Vlahi tn Pen. Balcanicl, 29.
Bios = Vlahi, 63.
Bocmi, 88.
Bocrebista, S9.
Bosdan Vodii I, Ill.
Bordeaux, 86.
Bo&nia, de Sud, 26.
Briiila, judetul, 69.
Briitienii, 116.
Britania, 14, 82, 88, 90, 93; urmele
stip. romane tn, 35-36.
Britonii, 88.
Brodnicii, 76, 78, 1 12; riisp!ndirea
lor, 76, 77.
Bromberg Jacob, emigrat basarabean
to America, note istorice '' toponi·
mice asupra Dobrogei, Moldo-Va
lahiei ,; Basarabiei, 23-24.
Brutenii, 77.
 • JNDICE 127

Bruun Filip, 22.

Bucovina, 103, 115, 117. Chanson deRoland, 63 ; V1ahi In, 124.
Chilia, bralui Dunlri, 60; cetatea,
Bucure�tii, 100; tratatul din 1913, 1 1
luat! de Turci, 113.
8.
Budapesta, 24. Chiojdu, com. In jud. Buz!u, 97.

Budila Cliovdtl.or;,), 63. Choniates, 64, 67.

Christescu V., 100.
Bulgaria, 26, 46, 52, 63, 67, 1 12, 1
Cilicia, 41.
18;
Clovis, reg. Francilor, 35,
- dun4rean4, 14, 25 ; -
Cluj, judetul, 96.
occiden
Codut TeodosiaD, 71.
ta/4, 25.
Commentiolus, general bizantin, 52.
Bulgarii, 24, 43, 44, 59, 62, 66, 75,
Comnen, v. Manuil Alexis, Ana,
-77, 117, 120; Protobulgarii, 79.
Andronic.
Burgunzi, 97.
Buz!u, judefu/, 69 ;- raul, 41 , 123. Commain, 25, v. Cumani.
Con�ti, 96.
Constantia, cetate rom. In fata IIUrii
Moravei, 41.
Cafa, 61.
Constantiana-Daphne, 40.
Camena, sat, 60.
Constantin Briincoveanu, 114.
Cambridge Medieval History, 88.
Constantin eel Mare, Imp. roman.
can�s/1, 109. 41, 81, 90, 93, 97, 99 ; surprinde
Capitoliu, 85. pe Gop In Muntenia, 37; restau
Capadocia, 41. reazl cet!tiJe Ia Dunlre, 40 ; arcul
Caracalla, 39. lni de triumf deJa Roma, 95 ; exped.
Carmen Miserabile, 4�. In N. Dunlrii, 123.
Carniolia, 123. Constantin, tmp!rat roman, 123 ; lupt!
Carol I, al Rominiei, 117, 11 8. In Banat contra SarmatiJor, 41.
Carol V, al Frantei, 112. Constantinopol, 40, 44, 63, 66, 97,
Carol eel Mare, 97. 108, 1 14, li S, 116; patriarhatul din,
Carol de Valois, 46. 65, 108; Roma Noul, 100.
=

Carol Robert de Anjou. regele Un ' Constanta, I 18.

gariei, 11 1. C �ovenii-de-Jos, 96.
Carpa!i, mun!ii, regiunea, 15, 18, 19, Crimeia, 40, 61, 65, Il l, 11 6.
22, 51, 73, 76, 101, 1 1 1 , 1 19, 120, Croapa, Croatii, 15, 27, 75.
124; ambele p!rti ale, 65 ;- de Cruciata IV, cronicarii ei vorbesc de
Valahi ,; Cumani, 25 ; cruciatii lui
Est, regiunea, 43, 60, 61, 103, 121 ;
Fr. Barbarosa, 63.
- de Nord �i N-E, 55, 11 5 ; -
de Cuber, Cubrat, �ful Bulgarilor, 44.
Cucuteni, 103.
Sud, 110, 115, 121.
Cartagina, 85, 86. Cumanii, 21, 22, 60, 63, 66, 110, Jl2;
Castoria, 62. D!v!lirea, 15.
Caucaland, 36. Curtea-de-Argef, 103.
Cuza-Vodl � Alexandru loan J, Jl 7.
Ca.tnpulungul. din Muntenia, 62. Cyzicos, 41.
Ceramesic4, c4mpia, 44. Czeke-Cejkov, 102.
Cetatea-Albl (Akkerman), 23, 108,
112; luat! de Turci, 113.
Ceui'C, 41.
Chalab, 86.
Chalupka, 43.
128 JNDICE

Dacia, Dacia Traianl, Nordul Du nllrii,

13, 14, 19, 22, 28, 36, 37, 38, Dimitrie Cantemir, 1 14.
40, 41, 48, 53, 55, 57, 59, 72, 8 1--5,
Diocletian, imp. roman, 91 ; reorg.
90, 92, 95, 96, 97, 100, 103-105 ;
paza Ia Dunilre, 40.
problema pilrilsirii ei de Romani, II ,
Dion Cassius, 104.
21, 32, 33, 1 19; romanizarea �i con
tinuitatea, 21, 38-39 ; inscriptii ro mane, Dobrogea, 23, 25, 41, 57, 60, 109, 112,
monete in, 33 ; populatia ei in momentul 11 8, 121, 123.
evacui!rii, 33-34; Nordul ei, 37 ; 'i Dominicani, misionatj, as. orig. Va lahilor, 21-
plltrunderea Sla vilor In Balcani, 45 ;
toponimia slavil a ei, 59 ; lnceputurile 22.
cre�ti nismului, 92-93 ; particularismul Dopsch, 81.
dac rena�te. 90-105 ; rezumat cro Drago�-Vodi!, principatul sllu era slav dupil
nologic al �tirilor privitoare Ia ea Bromberg, 24.
(sec. 3-14), 123-124;- Aure/ianil, Drina, rilu, 27.
14, 41, 46, 48 ; - Balcanicil, 92 ; Drubeta, 93, 95.
- Carpatlcil, 92; - Superioaril, 95 Diibli Dunilre, Ia geografi persani,

; 74, 75.
v. Duni!re, dincoace de, Nordul, stllnga. Dulcilla, fiica principesei Gaata, 41.

Dacii, 20, 28, 9 1 ; - liberi, 39, 94, 1 01 . Dumitrescu Vladimir, 104,

Daco-ilirienii, 49 ; calea migratiunii lor in Dunilre, 28, 32, 38, 41-43, 47, 54,
N. Dunilrii, 15.
Daco-romanii, 68 ; nu lasil inscrippi nici 56, 63, 66, 73, 75, 76, 82, 97, 108,
cci din Dacia evacuati, nici cei din I l l , 11 8, 11 9; numele, 25 ; paza Ia
Moesia, 37. reorganizatil, 40 ; linia, 59 ; p0dul
Daco-romanii, 21, 29, 48, 55, 1 1 7 ; limba lui Constantin eel Mare Ia Oescus,
lor, 15, 54, nu se deoseb. mult de
aromdnli, 49, concordante 123 ; valea, regiunea, 23, 57, 58, 63,
cu istro-romlina �i megleno-romilna, 78 ; - de Jos, 121 ; - de mijloc,
56. cimpia, 73 ; gurile, rcgiunca, 60, 63,
Daia, numele barbar al imp. Maxi- min, 91. 73, 78, 121, 124; voevodatele deJa,
Daicoviciu, 92, 98. 108; stllplinire a Basarabilor, 112; sti!
piinire tllti!rasci! plini! ciltre 13�0.
Danemarca, 89. Ill;- dincoace, Nordul,
Dardania, 48. (= Dacia), 18, 19, 28, 38, 40, 44,
Dilmilroaia, 100. 45-47, 49, 53, 56, 59, 64, 66, 68,
Di!rmi!ne,ti, 103. 69, 72, 77, 78, 92, 93, 108, 109,
Decebal, 20, 59.
I I 0, 120, 124; - dincolo de, dreapta,
Decei Aurel, 75, 78. Sudul, peste ( - Moesia, regiunea
Decius, impllrat roman, mort in lupti! cu • balcanicil), 14, 24, 34, 37, 38, 44,
Gotii, 33.
Demetrius, 65. 46-49, 53, 55, 57, 59, 71, 105,
Densu ianu 0., 51.
Egipet, 29.
Diculescu C., 66.
Egnatia, via, 59.
Englezii, 14.
Epifania, localitate, 86.
Epir, 25, 46, 49, 63.
episcopatul Cumanilor, eparhia, 107. Eugippius,
autorul vietii Sf. Severin, 35. Europa, 9, 10,
14, 47, 56, 80, 84, 97,
 INDICE 129

1 17 ; - Centrald, 9, 10, 73, 1S, 99, 46, 70, 72, 83, 97 ; stabiliti pe malul
104, 123, 124; - d� apus, drept al Rinului, 37.
occiden Getica, 43.
tal!, 28, 1 14 ; - de Sud-Est, 98, 1 Getii, 38.
04, sensu! geografic al denumirilor Glad, voevodatul lui, 109.
et· nice In evul mediu aci, II ; - Glotz, colecpa de studii istorice, 10.
dund· reand, S6; - Orle�;�tald, 9,
10, S4, Gotia, regiune, 40, 43.
104, 1 13, 1 19 ; lac inceputul sec. 14, 46. Gotii, 34, 40, 82, 83, 93, 94, 97, 99,
Eutropius, IS, 32, 36, 38, 80 ; asupra 104, lOS, 123; retra�i In Carpati,
pllril.sirii Daciei, 13. 36 ;- pont/c/, 40; In Dacia Tra
ianli, cre�tlnl, 41 ; In Spania, 8S.
Gozgan, localit. In Afganistan, 73.
Fa�. cnezatul lui, 109. Grecia, Grecii, 49, 66, 1S, 117, 118.
Fatma, 8S. Gregoire H., 63, 77, 78, 91.
Ferdinand, tarul Bulgariei, 118. Gsell, 8S.
Ferri S., 9S.
Fessler, 43.
Habsburgii, 116; dubla lor monarhie,
Festus Rufus, 33.
Francia, 69. surparea ei, 9; v. Austro-Ungaria.
Francii, 97. Hadaczek, 10 I.
Ha!chidica, 62.
Franciscanii, m1SJ0nari as. orig. Va-
labilor, 21-22. Halmyris, 60.
Hama, Hamath, 86.
FranGus, sensu! cuvllntului, 69.
Haverfield, 88.
Franta, 39, 70, 112. Ha.et Julien, 60.
Frideric Barbarasa, 63. Hemus, muntii, Sl, 64, 67, 123 ; v.
Frigia, 91. Balcani.
Frumoasa, castrul roman deJa, 100. Heraclius, Imp. bizantin, 44.
Fundapa pentru art! �i literaturll Herzegovina, 26.
Regele Carol U, 8. Hildebrandt, Conrad Jacob, clilltor
Fustel de Coulanges, 69, 70, 71. german (l6S6--16S8), as. numll·
rului Valabilor din pllrJile Oltului
Gaata, principesa, 41. �i Mu�ului, 20.
Galerius, imp. roman, 93 ; reorg. Hispani, 8S.
paza Ia Dunllre, 40 ; fiul unei dace Homo L., istoric al lui Aurelian, 33,
trans danubiene, 91. 34. Hudud-al-Aiam, geografie
Galia, 36, 84, 86, 87, 90, 93, 97, lOS; universal!,
- de rdsdrlt, 81 ;- merldionald, 73-7S.
69. Galilor, Tara, In Aoglia, 88. Hunfalvy P., istoric ungur, 13.
Galipa, S6, 63, 6S, 116, 124; princi·
Hunll, 41, 42, 46, 97.
patul rus al, I ll .
Gallienus, imp. roman,
83. la�i, ora�ul A�ilor sau Alanilor, 111.
Gardizi, istoric persan, 74, 1S, 18. lbar, riiu, valea, 27.
Gelu, voevodatul lui, 109. lliria, 33.
Genovezi, notari Ia Cafa, 61. Iliro·romanii, din Serbia �i Croatia, IS.
aeoaraful anonim din sec. XIV, 46, 68. lmperiul bulgar, a1 Aslln�tilor, 2S ;
Gepizii, 66, 97.
Germania, Germanii, 14, 20, 36, 9
39,
 130 INDICB

- Otoman, 9;- Tar/lor, 10; v.

Khasan, ,eful Avarilor, 35.
Rusia.
Kiev, 46.
Institutul Fran\ei, 35.
loan, cnezatul lui, 109.
K��A-fJaJ.6yov, trecltoare, 62, 124.
loan do Sultanyeh, In Persia, arhie Kinnamos, as. oris. Vlahilor, 29, 63,
piscop (1405) as. Romllnllor din 124.
fPen. Balcanicl, 29-30. Kipciak, 112.
Ioaniti, cavalerii, ordinul Sf. loan de Krum, 44, 77, 123.
Ierusalim, 109.
Ioan-Vodll eel Cumplit, 114. Lactantius, 90-92.
Iordan AI., 7. Ladini, 6a.
Iordanes, 23, 42, 43, 60, 123. Lascaris M., 107.
lorga N., 29, 3S. La Tene, epoca, a9, 9S, 99, 101, 102.
Iran, Iranieni, 60, 97. Latini din Orient - RomAni, 54.
Irlanda, aa, a9. Lausanne, tratatul deJa, Ita.
Isaccea, 43. Lavisso, biblioteca, 7.
Isaurienii, dinastie imp. Ia Bizant, 45. I.hinta de Mure,, 96, 9a.
Isidor de Sevilla, as. legiunea V Macedonicl, 33 ; -
Islam, 85, a6. XDI Gemina, 33.
Istria, 56. Libellus de notitia Orbis, as.
I. stro-rominl, 54. AromA- nilor, 29-30
Italia, Italieni, 35, 3a, 39, 63, 69, 71, Lim, rAn, valea, 27.
72, a4, 91. limes-ul roman, ao, a4, a9, 10 1, !04.
lugoslavia, Iusoslavii, 27, 46, 60; uni· LipiJa, cultura de, (S-E Poloniei), 101.
tatea tor, I0; v. Serbia, SArbii. Litovoi, voevod romAn, 110; voevo-
IuUan, tmplrat roman, 40, lOS. datul lui, 109 ; rllscoala contra Un
gurilor, 124.
Jcllinsc, a9. Lonsobarzi, 35, 72, 97.
Jilava, 100. Lot Ferd.1 prof. Ia Sorbona, 7, 9, 10.
Ji�k C., 2a, S2; asupra patriei 32, 42, 4a, 70, a9, 106, toa, 1 1 3,
SArbilor, 27 ; zonele de inO. romanl II S, 1 19 ; caracterul cirtli sale asu
'i sreacl In Pen. Balcanicl, 39-40; pra nlv. barbare, a; as. oris. pop.
asupra Slavilor In Pen. Balcanicl,
4S, romAn, 13-16.
Jullian Camille, a7. Ludovic I, de Aniou, rcaetc Unsa
Justin I, lmpllrat bizantin, 43. riei, 112.
Justinian, Imp. bizantin, 43, 97, 100. Lykostomo, 60.

Macedonia, Macedoneni, 29, 30, 40,

Kedrenos, scriitor bizantin, 62.
Kekaumenos, as. oris. Vlahilor, 29. 41, 44, 46, 49, 62, 7a, 117, 123 ;
- de N-V. 26;- de S-V, 2S.
Keramopulos, lnvltat srec, as.
oris. Mashiarii, 22, 29, 46, 6a, 76-7a ;
dupl anonimul afsan, 74 ; nlvlli
Romlnilor cu deoseb. privire Ia
rea, 123, 124.
AromAni � numelo vlah, aromlin,
7, 28-29, 30.
Maghreb, as.
Kertch, 96. Manalion, 51.
Keszthely, 101. Mandylos (Mandyrion), Sl.
 INDICE
Manes Daos, uu p3giln frigill
��
dac, 92.
Manuil Comneo, 62, 124.
Maramu�. 112.
Marcianopolis, 51.
Marea Adriaticll, 27, 28, 40, 45, 51,
54, 56 ;- de Marmara, 41 ; -
Ege�.
45, 56 ;- Neagrd, 22, 42, 54, 63,
64, 74, 97, Il l, 121.
Marioara, ( 1290), 65.
Mariscus, nume roman a1 Arg�ului, 94.
Marquart J., 75.
Martin, general bizantin, 52.
Masildi, 75.
Matei Corvin, regele Ungariei, 11
3.
Matias Ungarus Pollanus, 65.
Mauriciu, implrat bizaJllin, 97.
Maximin, imp. roman, 91, 92.
Megleno-romilnii, Jimba lor, 54 ; strii-
mo�ii, 59.
Melnik, Jocalitate, 62, 124.
Menandru, 44.
Menomorut, voevodatul lui, 109.
Mihail Sirianul, cronies lui, 43.
Mihai Sturza, domn a! Moldovei, 116.
Mihai Vitcazul, domn aJ T.-Rom.,
Moldovei ,i Transilvaniei, 114.
Minorsky V., orientalist, 74, 75, 77.
Mircea eel Blltrin, 112.
Mirvll.t, 74.
Moesia, 14, 25, 33, 38, 83, 119 ; Daci
colonizap In, 38 ;- iflferioar4, 48 ;
- mijlocl�. colonizatll cu Romani
din Dacia, 33 ; - superloar4, pu
stiitll de Gop, 37.
Moesieni, Vlahi, 64, 67.
=
Mohaci, 113.
Moldova, fara, 15, 24, 26, 53, 60, 62,
63, 65, 69, 75, 76, 77, 96, 106,
107,
113, 116; limba romlinil n'are
par ticularitllp In, 48; org. bis. sub
Alexandru eel Bun, 108 ; se
des
parte de suzeranit. unaureasci, Ill ;
intcmeierea ei, 112; unirea cu r.
Rom., 116, 117; lntinderea, 121
;
131
descllccarea, 124; - de jos, 99.
M,oldo-Wallachia, 23.
Mopsueste, Jocalit. In Cilicia, 41.
Morava, riu, valea, 27, 41, 59 ;- occi·
denta/4, riu, 27.
Moravi, 124.
Moravia, 56, 75.
Moreea, 43.
Morgarten, Jupta deJa, Ill. Morlahi,
despllrfirea de Romani, IS. Moscova,
112.
Muntenegru, 26, 27.
Muntcnia, Tara Romaneasci, 14, 15,
25, 26, 40, 44, 69, 75, 96, 106--107,
109, 110, 112, 115, 116; Jimba ro
mlinl!. n'are particularitllti dialec
lale, 48 ;. org. bisericeascl, 1 08 ;
cotropitll de Turci, 113.
Mure�, riu, regiunea, 20, 56.
Mursa, lac, 42.
Mutafciev P., istoric bulgar, asupra
problemei continuitlltii ,; locuirii
Romilnilor in dreapta sau in stilnga
Dunl!.rli, 24-27.
Muzeul Ermitajului din Leningrad, 96.
Nandarin, 78.
Nandorfejervar (Belgrad), 75.
Napoca, 92.
Napoleon il, 1 1 6.
Negru-Vodll, 11 0, 112
Nestor, cronicar rus, asupra existentei
Romllnilor In Transilvania, 15, ,46,
59, 80, 109, 124.
Neviodunum, municipiu roman In
Panonia superioarii, 43.
New-York, 23.
Nicefor I, imp. bizantin, 45.
Nicodem, patriarh sArb Ia Pel!, 107.
Nicopole, 11 2.
Niederle L., 101.
Nil, 85.
Nipru, 42, 123.
Nistru, 42, 73, 76, 101, 108, I 11, 112,
115, 121, 123.
132 INDICE

Ni,, regiunea, 63.

populafiei romanice in Dacia dupl
Noricul (Bavaria din Sudul Dunlirii),
3S.
cvacuarea ci, 37.
Normanzii, 79. Parvan Vasile, S I,92; asupra populafiei
Daciei in momentul evaculrii, 33-34.
Norvegia, 89.
Notarul anonim al reaelui Bela, 19, 21, Pecenegii, 21 , 22, 60; tara, 74.
Pet, patriarhul de, I 07.
63, 68, 80, I 09, 124.
Pecica, 96.
Novakovic Stoian, istoric sarb, asupra
Peninsula Balcanicl!, 19, 33, 43, 47,
patriei siirbe, 27-28.
Sl, SS, S7 ;- de Vest, 26.
Novietunurn, cetatea, 42, 43.
Periam, 96.
Noviodunum (Isaccea), 43.
Persia, 30, 74.
Persic, golful, 82.
Occident, 86, 89.
Odobescu AI., 89. Petra, sat, Camena, 60.
Petru, fratele lui Asan, riisc. contra
Oescus, podul lui Constantin eel Mare
Ia, 123.
Bizantului, 63.
Petru eel Mare, tarul Rusiei, 1 14.
Ohrida, patriarhia dela, 14, 106, 123 ;
Philipopolis,94. ,
v. Acbris.
Philippide AI., teoria lui asupra orig.
Olahii, 20 ; v. Rominii, Vlahii.
Romanilor, IS, 16, 40, 58.
Olimp, BS.
Pietroasa, tezaurul deJa, 97.
011, niu, regiunea, 20, 109, 1 10, 1 24.
Pind, muntii, 26, S9.
Oltenja, 40, 92, 9S, li S.
Pirot, 40.
Omharus, inscriptia pe un inel, 96.
Onciul D., SB, 76.
Plovdiv Philipopolis, 94.
Poarta Turcia, 1 1 7.
Onesigisiu, consilierul lui Atila, 42.
Polo nia, Polonii, 10, 101, I l l, 11 2,
Ongari infideli, 66.
113, l iS.
Onoghundur, trib bulgar cre,tinat, 7S.
Pompeius, 86.
Oradea, 96.
Papa Lisseanu G., 77,
Ordessos, nu mele antic al Arge,ului,
Portile de fier, IS.
94. Posada, III.
Orient, 19, BS, 86, 87, 93.
IIov60.or; (Budilli), 63.
Origen, 92.
Oronte, riu, SS.
Prespa, 62, 123.
Prevalitana, 48.
Oros ius,83.
Principatele Romine, I 04; unirea,
Oseberg, 89.
11 6; v. Moldova, Muntenia.
Osmanli� 76.
Priscus, 41, 42, 66 ; ambasada
Otokar al Bohemiei, 66.
Ia
Otocar de Stiria, 124.
Atila, 123,
Ozolimna, 60. Prisrend, 40.

Procopius, 23, S3, 60, BS, 123.

Pachimere, 66.
Protobulgarii, 79.
Palmyra, regatul de,86.
Prutul, 77, l iS; numele, 94.
Panaitescu P. P., 26.
Ptolomeu, geograful, 43.
22, 42, 44, SS, 63, 68, 82,
Panonia,
Pucbeni, 103.
123;- superloartl. 43.
Pulpudeva, nume trac al Pbilipopo
Patscb C., 38, 98; asupra continuitlltii
Iului, 94.
 lNDlCE 133

Pu�riu Sextil, 58 ; problema Romi Rothfos, cllltor scandinav omorit de Vlahi,

nilor in Evul Mediu, 49; teritoriul de 63.
formapune al limbii romilne, SS.
Rubruck, Wilhelm de, 22, 42.
Rufus Festus, 33.
Uadus, 65. ROm = imp. bizantin, 52, 78 ; marea
Radu-Vodl I, 112. Rumul� 74.
Rausimod, $Cf got, pusti�te Moesia rumii.n, sensu!, 7, 68-69, 72 ; etnic, 120.
superloarl � Tracia, 37. Rus, tinutul, 74.
Ravena, 52.
Rusia, 10, 43, 65, 114; conventie cu
Razelm, lacul, 60.
Romlnia, 118 ; - Kie•iano, 79 ;
Rllmnicu-Sirat, judetul, 69.
- Mer/dionald, 22, I l l .
Ramulu� implrltia, 79.
Rusovlahia - Moldova, 65.
Regulamentul Organic, 116.
Ru�ii. 26, 79.
Renan E., 34.
Repa, 68.
Sabulus, S I.
Riegl, arheolog austriac, 97.
�afafik P. I., 24.
Rihios, rilu, 62.
Salvianus, 83.
Rin, 37, 86 ; malul drept ocupat de triburi
Samuil, tar bulgar, 62; Statui lui, 25.
germane, 36.
Sandfeld K., 49.
ripa gotica, 41.
Sarmatii, 34, 36, 37, 39, 40, 93 ;- Ar
Roessler, 13.
garaganteJ, tree Dunlrea, 41, 123;
Roma, 38, 45, 52, 53, 51-59, 81, 83,
- Lim/gantes, 41, 123 ; - Vlahi, 73.
84, 86, 91, 95, liS.
Sarmizegetusa, 92.
Roma Nou! = Constantinopol, 100.
Sa�i, 11 0.
Romagna, 52.
Sava, Ouviu, 28, 43, 54.
Roman, o�. 96.
Sant-Ana de Mu�. 96, 98, 99.
Romania. 69, 123 : numele, sensu(, 7, 51
Scandinavia, 63.
; - provincialtl In sec. IV, 21 ;
Scitia Micl, MinorA, 25, 41.
- orientald, 59, 81, 120.
Scip = Goti, Huni, Pecenegi, Cu mani,
Rom� 29, 44, 46, 70, 85, 91, 104; Titari, 64; - Vlahi, 73.
- balcan/cl amestecap cu Slavi, pl stori Scopa, 88.
imigreazi to N. Dunirii, 22; in luptl
Seclreni, domeniu regal in Transil- vania, 20,
cu Gojii Ia Abrittus, 33 ;
21 ; - Szekes.
in Panonia, Ia Huni, 42 ; din Orient, din
Sec� 110.
Occident, 97.
Selgiukizi, 76.
Romanus, sens. numelui Ia pop. ro- man, 21 ;
in apus, 69, 70. Selimbria, poarta, 66.
Romeii = bizantini, 67. Sempach, lupta deJa, Ill.
Romula, 95. Rosetti Seneslau, voevod romlln, voevodatul lui, 109,
C. A., 116. Rosetti 11 0, 124.
Dinu, 100. Septimius Sever, 85.
Rosetti Radu, as. formlrii pop. ro mlln, Serbia, Silrbii, 15, 30, 63, Ill, 117;
45. - de Sud, 26; patria lor In Pen. '
RostovtzefT, 81. Balcanicl, 27-28.
Serres, 62, 124.
Serrorum montes, = Carpaji 36.
 134
Severii, Jmpiratii, familia, 84.
Sf. Adrian, 78 ; -A ugustin, 8S ;-
Di mitrie, din Tesalonic, 44, 1
23;
- Nlcetas, moa,tele lui In Cilicia,
41 ; - Sava, mucenicia lui pe
malul BuzAului Ia 372, 41, 123 ; -
Severin, vieata lui, scriere, 35 ; -
$tefan, re- satul, Unsaria, 65,
110.
Siberia, 14.
Sicilia, 46.
Sigismund, regele Ungariei, 112.
Silezia, 102.
Silvanus, Tib. Plautius, guvernator a
Moesiei, 38.
Simian Logotetul, 44.
Simokatta Teofilact, 51, 123.
Sinai, muntele, 86 ; ministirile deJa,
108.
Siria, 86.
Sirienii, 86.
Sirmium, 42, 51, 123.
Sjonhem, 124.
Skok, 40.
Skoplje, 40, 11 0.
Slavii, Sclavonii, 23. 24, 25, 35, 43,
46, 47, 56, 66-69, 72, 75, 97, 101,
105,
107; amestecati cu Romanii bal canici
imigreazi in N. Dunlirii, 22; presiunea
lor, 42 ; intinderea lor,
42 ; supu'i Avarilor, 43 ; in Tran
silvania, Ia Tesalonic 'i in Moreea,
43 ; cei din Muntenia atacap de
Avari ,; Bizantini (578), 44 ; du'i
in Panonia, 44 ; in Panonia cucerip
de Viahi, 46 ; pitrunderea lor In
Pen. Balcanici, 55, 59 ; unnirile
nllvilirii lor In DIICia Ji Moesia,
119-120 ; din N. Dunirii, 123.
Slavinia, Ia E. de Carpap pAoli Ia
Dunire, Ia finele sec. VI-VI, 43
; Ia granitele imp. bizantin, 45.
Slavo-Bulsarii, 10, 106.
Slovacia, 101.
Slovenia, 27.
Sor\>ona, 7, II.
IN DICE
Spania, 87.
Stanchus, 65.
Stefano Magno, cronica lui, 66.
Stein S., 70.
Stoicha, 65.
Strabon, 38.
Strathclyde, 88.
Suceava, 108, 112.
Sviatopluk, 75.
Synkellos, 33.
Szekes, v. Secireni.
�imleul Silvaniei, 96.
�tefan eel Mare, 24, 69, 113.
Tamas L., (Treml), vederile �olii
istorice mashiare asupra proble·
mei continuititii Romftnilor In N.
Dunirii, 18-22 ; teza sa, 21-22, 68.
Titari, 109, 1 1 3; imperiul, 42 ; aliati
cu Basarab I, 112.
Tei� (Alba), 98.
Teodorus Velachus sive Pollanus, 65.
Teofanes, 66, 123.
Teofil, Imp. bizantin, 45, 78.
TertuUan, 92.
Tesalia, 25, 26, 29, 46, 49, 59, 62.
Tesalonic, 44, 46.
Theunissen, 70.
Tihomir, tatiil lui Basarab I, 109, 1 1 0.
Timi,oara, 96.
Timur Lenk, loving. lui Baiazid, 30.
Tisa, rau, regiunea, Yalea, 14, 73.
Toplita, 103.
Toulouse, 86.
Tracia, 38, 41, 94 ; pustiiti de Gop, 37.
Traian, lmpiratul, 13, 19, 38, 40, 58,
91, 92; cucerirejl Daciei 'i coloni
zarea, 32.
Transdanubieni (Daci), 38.
Transilvania, 14, IS, 19, 20, 22, 24,
25, 26, 43, 57, 69, 76, 93, 95, 96, 98,
102, 106, 107, 109, llO, 113, 1 1 6,
117, 120, 121 ; plirisirea tolali de
Romani, 1 3 ; repopulaUI de Va-
 JNDJCE 135

labi, 14; exploatarea mine!or In

epoca romanli, 32 ; ret rag. legiunilor Viena, 11 6.
romane din 33 ; limba romllnli din, Vistula, 42, 123.
n'are particulnritliti dialectale, 48.
Vizigotii, 97, 99.
Transmarisca (Iurtucaia), 40.
Tropaeum Traiani, restituit de Con- stantin Vlahii, Valahii, Blac, 24, 27, 76, 77;
eel Mare, 40, 123. vlah, sensu! cuv4ntului, 7, 28-29,
Turcii, 52, 108, 11 2--114, 120. 62-64, 67, 72, 120 ; din Balcani, 10,
Turda, 92, 96. 106, I 09 ; locuintele lor Il sec. XI
dupli Mutafciev, 2S; existen19 lor
Turtucaia, 40. acolo dupl Keramopulos, 28- 29 ;
�rea lor dupl geograful anonim
(sec. 14), 46 ;· sub depen
fata Romtlneascli, 65, 110, 112, 113,
1 24; unirea cu Moldova, 116, 117; denl8 bis. a arhiepiscopului de Ohrida,
lntinderea, 121 ; v. Muntenia. 107; teza ungarl cl au imigrat tlirziu
In Transilvania, 13- 14; transdunlireni
imjgreazl In N. Dunlrii, 14--15; din
Ungaria, 29, 42, 60, 65, 66, 109, 110,
Pind, 46, 106 ; cuceresc pe Slavi din
112, 113, 121 ; brisoave ale regilor Panonia, 46 ; din Helada, 62; din
reg. lnvecinatl
ei pentru Rom�ni. IS.
M. Negre, 63 ; In Panonia, 63 ; Il
Ungurii, 14, 18, 24, 26, 46, 63, 75, 77,
reg. Galitiei, 63 ; In Macedonia, 62,
109, 11 3, 116, 120, 124; - din Cri 124; din Hemus, 64; cele dintli
mentiuni despre Vlahi, 62--79 ; du
me/a = Romani, 6S. Ungrovlahia, nlreni, 66; stlipilni In Statui rom.·
= Muntenia, 65.

unirea, bis. rom. din Transilvania cu bulgar In prima jum. a sec. XII,
Roma, li S. 108 ; clirlvlnari, 123 ; dlluze ale
Cumanilor, 1 24; rllscoala celor din
unitatea linguisticli a prov. rolnline�ti, Balcani. 124. ·
us. Vlaicu Vodli, 11 2.
universitates, Il Transilvania, 110. Vlahoricbini, 62.
Uspenski, 76.
din Dobrogea din sec,
voevodatele
Valahia Mare, - Muntenia, 20, 11 2; xr, to8-to9.
- Mica, = Oltenia, Vopiscus, biograful lui Aurelian, 13,
112. Valea·lui-Mihai, 96.
Valens, Imp. roman, contra Gotilor, 37. 32, 33, 38, 80.
Vandalii, 97. Vordoni sau Bordoni, 76, 77.
Varegii, 43, 79. Vulrila, 93.
Vasile aJ ll·lea Bulgaroctonul, 62. Vasile
eel Mare, episcopul Cezareii din Vulgari Il Macedonia, = Aromllni, 30.
Vunundur, 75.
Capadocia, 41.
V41cov, 60. Waitz, 70.
Viirti�coi, ceramica deJa, 99. Velachus, Watson Seton, 106, 1 07, 117. Wijk
= valah, 65. van, slavist olandez, .56.
Velbuzd, 111. Vemadsky
G. V., 24. Ymor filius Molday, 111 , 124.
Vespasian, Imp. roman, 38, 81.
Vicina, 23, I 08. Zagreb, 27.
Vidra, 103. Zurich, muzeul din, 96.
 TABLA DE MATERII

CuvAnt lnainte , P ag.

lntroducere , • 7
9

CAPITOLUL I
PAREREA D-LlJI LOT ASUPRA ORIGINILOR POPORULUI ROMAN 13

CAPITOLUL U
TEORIA IMIGRARII DUPA UNELB LUCRARI RECENTE
Punctul de vedere unguresc. 0 pllrere ruseascll. Pllrerea Bulgarilor. Con-
cordante �i concluzii . • . . . . . . . . . . . .• • . • , . . 18

CAPITOLUL il
ORIGINILB POPORULUI ROMAN : PARA.SIREA DACIEI
Piirllsire militarll sau totalll ? Analogii cu alte provincii ale limesului.
Mi�ri de populatll de pe un mal Ia -celalt al Dunllrii din secolul al
IV-Iea - al IX-Iea . . • . . . . . . . . . • • • . • . . . • • 32

CAPITOLUL IV
ORIGINILB POPORULUI ROMAN: UNITATBA LINGUISTICA
Substratul balcanic. t Leagllnul• limbii romftne. Despllrtirea dialectelor.
Bxtensiunea romftnel primitive> • • • . . . . . . , . , , • • . , 48

CAPITOLUL V

ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE

::;1 GEOGRAFIE
Vlahi In izvoarelo istorice. lntelesul geografic al denumirilor etnice :
t Ungurii • din textele italiene. Intelesul social al lui t rumftn • ,1
t vlab •. lzvoare musulmane din veacul al X-lea fi al XI-lea . . • 62
138 TABLA DE MATERll

CAPITOLUL VI
ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE
Continuitate sau imigrarc ? Datele arheologice. Problema Dacici In
vrcmca niivlHirilor: DCfteptarca spiritului local in celelaltc provincii
ale imperiului roman. Dllinuirca unui particularism dacic $i dovczile
sale arhcologice . • . . . . .
. . . . . • .
• .
. . . • . • • 80

CAPITOLUL Vl

OBSERVATII ASUPRA ISTORIEI ROMANILOR DUPA

VEACUL AL Xlll·LEA
Romanii �i arhiepiscopia Ohridei. Intiiile injgbebiiri de state duniircne
�i carpatice in sec. al Xlll-lea �i al XIV·lca. Politica de echilibru a
Principatelor. Originile �i alciituirca unitiitii romane 106
lncheicrc 119
Rezumat cronolopc 123
Indice . . . . . 125
'fablll de materii . .
 /

r-- . . oApa. ' ' '\...

/ ....,_.J·····
l

_,.,- :

J ····-·
C

.
N il.PO" · °'·,•. ....
.
r.' /

....

. - ... )<Mo
.'
\
·:...

O fvt_A N lA
EA NAVAtfRILOR DIN
SEC.AL
"'"'---·.......
IV'!!' -vu'!!'
tafi ln C.1ri sautkscoperif oiJierfp
ast.1 vreme.
M O N I T O RU L OFI CIAL l?I
IJ4PRIJ4ERIILE STATULUI
IMPRIJ42RIA NATIONAL.!
B U C U R 2 l? T I. - X9 4 D