Texte Alese de Doctrina Legionara Corneliu Codreanu Horia Sima Ion Mota Si Altii

TEXTE ALESE DE DOCTRINA LEGIOANARA
Sã vinã în aceste rânduri

cel ce crede nelimitat.
Sã rãmânã în afarã
cel ce are îndoieli.
Prin glasul generatiei noastre, natiunea si-a spus de la o vreme rãspicat cuvântul. Ea cere
un stat al ei si este dornicã sã se afirme printr-o culturã de care sã se mândreascã. Cu
jurãmânt pe margini deschise de mormânt, pãtati de sângele rãnilor noastre, din pragul
negrelor închisori, ne-am legat sã-i împlinim comanda. Din flacãra aprinsã din 1922 de
generatia Cãpitanului, ne-am aprins fiecare în suflet o luminitã care nu se va stinge pânã
nu-i vom clãdi natiunii un stat firesc si pânã nu vom înlesni sã strãluceascã printre
celelalte popoare, prin cultura sa. Si aceasta se va întâmpla neîndoios, în cadrul national-
crestin- român, legionar, de mâine.
(Vasile Marin)
MOTTO
Atâta timp cât va exista pe lume un singur legionar constient de misiunea lui,
Miscarea Legionarã va fi vie, activã si de neînvins.
LÃMURIRE
Odatã cu ocuparea tãrii de cãtre hoardele comuniste si instaurarea unui guvern de aceeasi
tendintã, s-a început o nemiloasã distrugere a trecutului. De la istorie la literaturã, de la
traditii strãbune la sentiment religios, de la stiintã la politicã, totul a fost trecut prin ciurul
dialecticii marxiste în scopul de a i se imprima o nouã opticã, falsã din temelii. Era
consecinta urii nestrãmutate a acestui sistem anti-uman fatã de tot ce-ar fi putut reaminti
sau rãsãdi în suflete imaginea adevãratului spirit românesc. Mai ales, generatiile noi
trebuiau lipsite de posibilitatea de a cunoaste acest spirit, ce le-ar fi împiedicat sã cadã
pradã ideilor materialiste.
Astfel, ... neamul românesc trãieste în minciunã, îndopat cu idei false si reconditionat în
raport cu trecutul. Natural, pãtura socialã care a suferit mai mult în urma acestei actiuni
constante a fost tineretul. Rari au fost cei ce au avut fericirea sã gãseascã prin vreun fund
de pod o carte pusã la index de oficialitatea comunistã si scãpatã astfel, ca prin minune,
de la hecacomba rugului rosu...
Ura aceasta dementialã a izbit în toate directiile si pe toate tãrâmurile. Dar nimic nu a
depãsit în rãutate, în minciunã, în miselie, în perseverentã ura îndreptatã împotriva
Miscãrii Legionare, împotriva GÃRZII DE FIER. Tot ce s-a putut scrie si spune mai urât
si mai infam, pentru a distruge onoarea legionarã, a fost scris si spus.
Tineretul trebuie împiedicat de a cunoaste si aprecia aceastã organizatie spiritualistã si
nationalistã, unicã în felul ei în lumea întreagã. Zeci de cãrti, mii de articole, ne-au
reprezentat ca pe niste asasini, banditi, teroristi, oameni fãrã cãpãtâi, derbedei, vânzãtori
de patrie, etc., pentru a se crea o imagine falsã despre noi si a se naste o dusmãnie
permanentã fatã de Legiune.
Iatã de ce noi, legionarii liberi, ne strãduim sã salvãm acest patrimoniu spiritual al
neamului si sã-l trecem mai departe noilor generatii. Noi nu uitãm cã în lupta ce ducem
pentru dezrobirea României de sub jugul comunist, tierele generatii vor avea un cuvânt de
spus, precum si întreaga rãspundere a viitorului. De aceea, vrem sã se cunoascã adevãrul
pentru a sti unde se aflã speranta neamului. Vrem sã stergem din mintea compatriotilor
nostri mai tineri falsa imagine ce le-a fost impusã asupra Miscãrii Legionare.
Faust Brãdescu
CÃPITANUL
Personalitatea acestui om e reprezentativ româneascã prin aceea cã e singurul om politic

care crede în Dumnezeu. Nu numai cã el crede, dar crede cã politica e si ea supusã lui
Dumnezeu. Prin aceasta e pe linia româneascã a lui Stefan cel Mare.
Personalitatea acestui om e unicã prin bogãtia fãrã sfârsit a tuturor însusirillor lui. Pus în
fata oricãrei situatii de viatã, omul acesta a putut întotdeauna si va putea sã facã fatã
pentru cã are la îndemânã toate însusirile sufletului omenesc.
Omul acesta este un cerebral si un sentimental în acelasi timp, e rational si mistic, e bun
si aspru blând si neiertãtor, voluntar si domol, mândru si modest, tenace fãrã sã fie rigid,
idealist fãrã sã fie utopic, vizionar al marilor talente omenesti cu o înaltã energie
spiritualã, pe cât de rezistentã energie fizicã, pedagog si comandant, rãbdãtor si chibzuit,
desi tumultos în structura temperamentului sãu, viteaz si mai cu seamã moral în cel mai
greu înteles al cuvântului, adicã dezlegat de imperative personale, ori predestinat înaltelor
dominãri colective.
Ceea ce e singular, dupã cum se vede, în constructia sufleteascã a acestui om, e cã în el
sãlãsluiesc valabil nu numai cele mai numeroase calitãti sufletesti, ci cele mai depãrtate.
Inalta lui putere de proiectie a spiritului si în acelasi timp exceptionala lui putere de
organizare materialã, surprinzãtorul lui bun simt, formeazã un contrast de o fertilitate
nemaiîntâlnitã. Oamenii care se bucurã de înãltime spiritualã sunt de obicei complet
dezorientati în viata concretã. Iar "organizatorii" nu sunt niciodatã obsedati de imperative
spirituale.
Si iatã, omul acesta e valabil pentru toate planurile vietii. Omul acesta are cea mai
armonioasã îmbinare a intelectului cu vointa si sentimentul, fiind prin aceasta omul cel
mai întreg si mai sãnãtos al contemporaneitãtii, expresia cea mai plenarã a omeniei
noastre românesti. Cerebralismu sãu este un cerebralism care merge pânã la lucidiate, la
iluminare, vointa este o vointã de otel si afectivitatea sa este uriasã, o afectivitate care
proiecteazã asupra tuturor fiintelor din jur marea sa radiatie interioarã.
E ceva unic, ca pasiunea Sfântului Francisc din Assisi, în uriasa putere de iubire a acestui
om pentru ceilalti oameni, pentru celelalte fãpturi ale lui Dumnezeu, pentru animalele si
gâzele colorate ale câmpurillor si pentru flori si pentru pãsãrile colorate ale lui Dumnezeu
... si pentru copii ... o uriasã putere de iubire, o nesfârsitã bunãtate...
Aici, desigur, e însusirea esentialã care îl face un predestinat. Nimic nu s-a fãcut vreodatã
în lume fãrã iubire. Nu putem iubi, nu putem crea. E un adevãr care depãseste biologia.
Porneste din divinitate, de la Iisus. Cine poate închina o mare, nesfârsitã iubire acestui
neam românesc, acela îl va fecunda.
Cãci numai cine poate astfel iubi neamul - neamul acesta asa cum este el, socotit pãcãtos,
ros de grele mosteniri istorice si pãcate atavice - numai cine îl poate iubi total si poate
total sã i se jertfeascã, numai acela poate dezmorti latentele vietii etnice, aducând la
suprafatã un cu totul alt suflet românesc decât ne-am obisnuit sã vedem. E aici un tainic
proces de fecundare, un complicat joc de dezlãntuiri lãuntrice pe care numai afectivitatea
îl realizeazã în ascunsul suflet omenesc.
Fenomenul politic (pãstrãm cuvântul "politic" pentru a nu izbi prea tare mentalitatea
actualã si pentru a desemna oarecum aspectul realizãrilor materiale ce vor însoti viitorul
fenomen românesc, care însã nu se va mai putea numi fenomen politic ...) românesc,
adicã o mare înflorire a nãzuintei, va fi posibil numai atunci când neamul acesta obijduit
va simti, în sfârsit asupra lui tradusã pânã în faptele mici, concrete, o mare iubire care
planeazã desupra-i, care îi va da în sfârsit sentimentul cã are pentru ce trãi, cã nu-i mai
sunt zadarnice sfortãrile, cã e înteles, ajutat, ridicat.
Creatia politicã româneascã va fi posibilã abia atunci când în locul monstruoasei
abstractii a Statului român actual, se va realiza de la Cãpitan pânã la ultimul român,
sentimentul marii comuniuni românesti.
Si atunci se va deschide marea epocã româneascã ...
Un astfel de om cum e Cãpitanul, prin complexitatea însusirilor de care dispune, poate
pãtrunde toatã diversitatea vietii si se aseazã în inima lucrurillor. De acolo este un punct
de observatie si o perspectivã asupra vietii, care îti îngãduie sã o vezi simultan în
totalitatea ei. Rezolvãrile de viatã care pornesc din acel punct de observatie centralã
asupra ei, sunt rezolvãri definitive. Omul care stã în inima lucrurilor nu greseste
niciodatã. Faptele lui pot sã parã greseli imense, monstruoase bietilor oameni de duzinã,
care rezolvã viata la suprafatã, cu perspectivele lor mediocre si momentane. E de ajuns
însã, sã se deschidã perspectiva, pe care oamenilor obisnuiti le-o deschide timpul, pentru
ca toti sã-i recunoascã dreptatea.
Verificarea obiectivã a celor spuse pânã aici, a marilor lui însusiri, a puterii lui creatoare,
a organicitãtii faptelor sale, stã în observatia izbitoare cã de vreo sase ani încoace, desi
omul acesta nu are nici o calitate oficialã în tarã, politica oficialã a tãrii românesti a
început sã se învârtã cu toate evenimentele ei importante ca simple reflexe în jurul
faptelor sale.
Pentru cã numai faptele sale sunt organice colectivitãtii românesti.
Numai faptele sale sunt esentiale destinului românesc.
V.P. GÂRCINEANU, "Din Lumea Leginarã"
CE ESTE MISCAREA LEGIONARÃ?
Miscarea Legionarã, înainte de a fi o miscare politicã, teoreticã, financiarã, economicã,

etc., de formule, este o SCOALÃ SPIRITUALÃ, în care dacã va intra un om, la celãlalt
capãt va trebui sã iasã un EROU.
Miscarea noastrã legionarã are mai mult caracterul unei scoli spirituale. Ea tinde sã
aprindã credinti nebãnuite, ea tinde sã transforme, sã revolutioneze sufletul românesc.
La capãtul acestei scoli stã o Românie nouã si învierea mult asteptatã a acestui neam
românesc, scopul tuturor sfortãrilor si jertfelor pe care le facem.
Legiunea vrea sã trezeascã la luptã toate energiile creatoare ale Neamului.
Legiunea vrea sã clãdeascã din suflete tari si brate vânjoase o tarã puternicã, o Românie
Nouã.
Miscarea Legionarã nu se întemeiazã exclusiv nici pe principiul autoritãtii si nici pe acela
al libertãtii. Ea îsi are temeliile înfipte în principiul dragostei. In el îsi au rãdãcinile atât
autoritatea cât si libertatea.
Piatra unghiularã de la care porneste Legiunea este OMUL nu programul politic.
Legiunea nu este numai un sistem logic, o înlãntuire de argumente, ci o TRÃIRE.
Legiunea va stimula energia si forta moralã a neamului, fãrã de care nu poate exista
niciodatã biruinta.
Legiunea afirmã cã mai presus de interesele personale stã Patria cu toate nevoile ei.
-In sllujba acestei Patrii încãlcate de strãini, toti copiii pãmântului românesc trebuie sã
alerge cu sufletul si cu bratul lor.
-Legiunea se îndreaptã cãtre tot cel ce se simte soldat, chemându-l sub drapelul ei întru
apãrarea pãmântului strãmosesc ..."
Legiunea este o organizatie întemeiatã pe ordine si disciplinã.
Legiunea este cãluzitã de un nationalism curat, izvorât din nemãrginita dragoste de
NEAM si TARÃ.
Legiunea este contra acelora care se zbat, se frãmântã, sã obtinã victorii fãrã riscuri si
fãrã jertfã pentru cã acestia sunt oamenii mici, iar victoriile eventuale sunt trecãtoare ca
spuma mãrii: unde nu-i risc, nu-i glorie.
Legiunea este contra acelora care dupã victorii, cautã sã se urce tot mai sus pe riscurile si
pe jertfele altora.
Legiunea este si contra acelora care, desi luptã, sunt mânati de un mobil sufletesc
inferior: pofta de câstig, posibilitatea unui beneficiu, crearea unei situatii.
CE SUNT LEGIONARII ?
...legionarii sunt oamenii unei mari credinte pentru care oricând stau gata sã se
jertfeascã.1)
Stãm gata de jertfã, stãm gata de moarte cu totii. Acestia suntem noi, legionarii.1)
Noi suntem si însemnãm o rennuntare din dragoste pentru cel sãrac si pentru Tarã. 3)
Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: "Pentru mine nu vreau nimic." Ci s-a întrebat:
"Ce pot da, ce jertfã pot face eu pentru tara mea?"...
...în fata ei (a tãrii), legionarul se prezintã nu cu drepturi cetãtenesti, ci cu sacre datorii.1)
Un legionar nu cere.
El spune: "Nu ne trebuie bani sau servicii. Dati-ne legi drepte în tarã, cãci cu legi drepte
ne vom câstiga banii si traiul prin munca noastrã."1)
...legionarii sunt chemati de Dumnezeu, ca dupã veacuri de întuneric si asuprire, sã sune
trâmbita învierii neamului românesc.1)
Legionarul este împotriva comunismului si va lupta din toate puterile lui, pentru ca
oriunde se va afla încuibat acest comunism sã fie demascat si rãpus.1)
...noi trebuie sã ne dãm seama, dacã omul, fie el corect, cu bunãvointã, etc., se poate
încadra perfect în spiritualitatea legionarã. Numai în acest caz va fi trecut în rândurile
legionarilor.3)
Plin de avânt si încãrcat de o nebiruitã credintã, pretutindeni el s-a supus de bunã voie la
greutãti, pe care le-a învins, la adversitãti pe care le-a înfrânt, la suferinte fiizice si
morale, pe care le-a suportat cu bucurie.
In aceste lupte, legionarul a fãcut dovada unor mari devotamente sfidând orice primejdie
si sfidând moartea, devotamente care îi dau dreptul la alte victorii.
Toate aceste însusiri morale ale legionarilor, care fac adevãrata tãrie a unei organizatii si
care pot fi mândria unui neam, n-au fost egalate de nimeni.3)
Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptãtii, cu puterile lui Dumnezeu
înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe cãile mãrii lui.2)
...o scoalã legionarã poate sã dea tãrii acesteia un mare tip de român, poate sã iasã din ea
ceva mare, cum n-a mai fost, care sã frângã în douã întreaga noastrã istorie si sã punã
temeliile începutului unei alte istorii românesti, la care acest popor are dreptul, datoritã
suferintelor si rãbdãrii lui milenare, precum si curãteniiei si nobletii sale sufletesti, cãci
este, poate, singurul popor din lume, care, în toatã istoria sa n-a cunosccut pãcatul robirii,
încãlcãrii si nedreptãtii altor popoare.2)
Din adâncuri se înaltã biruitor legionarul! Cu sufletul sãu de stâncã. Cei ce cred cã-l pot
învinge, ca si cei ce cred cã-l pot cumpãra se vor convinge în curând, dar prea târziu, cã
s-au înselat.3)
- Legionarul nu intrã în polemicã cu nimeni.
- Legionarul dispretuieste lumea politicã si nu stã de vorbã cu ea.
Legioanrul seamãnã sãmântã bunã în sufletele curate ale poporului.
Legioanrul se întreabã în fiecare clipã:"Ce am fãcut bun pentru România Legionarã ..."1)
...sã se poarte în asa fel (legionarul) încât toatã lumea sã poatã spune:"Intr-un legionar te
poti încrede, cãci un lucru luat de un legionar pe seama lui, îl duce la bun sfârsit."1)
Legionarul va fi modest îmbrãcat, ... legionarul va cântãri pe om dupã ceea ce va avea
sub hainele lui, adicã sufletul lui.1)
Are o tinutã mândrã si ostãseascã, vorbeste scurt. Se uitã drept în ochi. Ochii nu mint,
fata lui este plinã de sperantã si lumineazã ca un soare. Asa voios si plin de încredere se
prezintã legionarul.1)
...Drepti, nemiscati, neînvinsi si nemuritori, privesc pururea biruitori la toate zvârcolirile
urii neputincioase.2)
...Cine n-a cunoscut si n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bãrbãtiei si nici
examenul credintei ... nu poate fi legionar.1)
1) C.Z.Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"

2) C.Z.Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z.Codreanu "Circulãri si Manifeste"
Cele 10 porunci pe care trebuie sã le tinã legionarul
1.Nu crede în nici un fel de informatii, de vesti, de pãreri despre Miscarea Legionarã...
Legionarul nu crede decât în ordinul si cuvântul sefului sãu ...
2. Dã-ti bine seama pe cine ai în fatã. Si cântãreste-l cum trebuie si când este inamic care
vrea sã te însele si când este prieten prost pe care l-a înselat înainte un inamic.
3. Pãzeste-te ca de o mare nenorocire de omul strãin, care te îndeamnã sã faci ceva. El are
un interes si voieste sã-si facã interesul prin tine, sau sã te compromitã în fata celorlalti
legionari.
Legionarul actioneazã numai la ordin, sau din initiativa sa proprie.
4. Dacã vrea cineva sã te ademeneascã sau sã te cumpere: scuipã-l în ochi. Legionarii nu
sunt nici prosti, nici de vânzare.
5. Fugi de cei ce voiesc sã-ti facã daruri. Nu primi nimic.
6. Indepãrteazã-te de cei ce te lingusesc si te laudã.
7. Unde sunteti numai trei legionari, trãiti ca fratii între voi: UNIRE, UNIRE si iar
UNIRE.
Sacrificã tot, calcã-te pe tine în picioare cu toate poftele si cu tot egoismul din tine, pentru
aceastã unire. Ea, unitatea, ne va da biruinta.
Cine este contra unitãtii, este contra biruintei legionare.
8. Nu-ti vorbi de rãu camarazii. Nu-i pârî. Nu sopti la ureche si nu primi sã ti se
sopteascã.
9. Nu te speria dacã nu primesti ordine, vesti, rãspunsuri la scrisori, sau dacã ti se pare cã
lupta stagneazã ...
10. In singurãtatea ta, roagã-te lui Dumnezeu, în numele mortilor nostri, pentru ca sã ne
ajute sã suferim toate loviturile pânã la capãtul suferintelor si pânã la marea înviere si
biruintã legionarã.3)
3) C.Z.Codreanu "Circulãri si manifeste"
...va trebui sã organizãm întreaga noastrã generatie, s-o crestem si s-o educãm într-un
spirit eroic.2)
- Erou în sens rãzboinic - pentru ca sã poatã prin luptã sã-si impunã pãrerea.
- Erou în sens social - incapabil dupã victorie de a exploata munca altuia.
- Erou al muncii - uriasul creator prin muncã al tãrii sale...
Pe acest om îl asteptãm, pe acest erou, pe acet urias...1)
Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptãtii, cu puterile lui Dumnezeu
înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe cãile mãririi lui.2)
SEFUL LEGIONAR
Cea dintâi calitate care se cere unui sef este aceea de a asigura armonia...
Un sef de Miscare si un sef de partid legionar trebuiesc apãrati de toti legionarii si de
toatã lumea din jur , pentru a rãmâne numai cu marile procupãri ale Miscãrii, luptei si
tãrii si pentru a-i feri de orice obligatii de orice naturã ar fi ele, fatã de oricine. Ei
reprezintã ideea de neatârnare a legionarismului care treebuie pãzitã ca pe cel mai scump
tezaur.3)
Un sef trebuie sã fie întelept, trebuie sã se gándeascã bine când ia o hotãrâre, pentru ca
ea sã fie bunã.
Trebuie sã fie blând si sã-si iubeascã oamenii de sub comanda lui.
Trebuie sã fie voios ...
Trebuie sã fie drept, cu legionarii si cu toatã lumea.
Trebuie sã împartã bucuriile si durerile cu toti camarazii lui...
Trebuie sã fie dibaci ...
Trebuie sã comande clar.
Sã nu vorbeascã rãu pe camarazii lui.
Sã fie foarte cuviincios cu toatã lumea.
Trebuie sã fie cumpãtat la toate.
Sã fie om de cuvânt.
Sã fie de o cinste care sã-i atragã stima tuturor oamenilor din jur.
Seful legionarilor este un om nãzdrãvan.1)
Orice sef când îsi cheamã oamenii în subordine pentru a le da dirctive, sau a le face
scoalã legionarã, nu-i cheamã în vizitã si nu le serveste câte un pahar de vin ca în lumea
democratiei.
Asemãnãtor unui comandant de regiment care îsi cheamã ofiterii subalterni, înainte de
luptã pentru ca sã le dea ordine, asa se prezintã seful legionar.
Va sta în picioare în pozitie de drepti, va fi încins: simbolul puterii. Ceilalti, în semicerc
în pozitie corectã, atenti, seriosi, constienti cã în clipa aceea fac o slujbã neamului lor, ca
aceea pe care o face preotul în altar ...1)
Un conducãtor trebuie sã facã necontenit scoalã în sensul vederilor lui cu toti luptãtorii
din jur pentru ca sã asigure unitatea de gândire a blocului respectiv. Sã elaboreze un plan
de luptã. Sã dea directive în materie de actiune. Sã fie un permanent slujitor al unitãtii
miscãrii, încercând cu dragostea lui, cu chemãrile lui, cu observatiile lui, cu pedepsele, sã
netezeascã neîntelegerile si nepotrivirile inerente oricãrei organizatii.
Sã fie un neîncetat îndemn cãtre toti la îndeplinirea datoriei lor. Sã procedeze cu dreptate,
respectând normele de conducere pe care si le-a impus si în baza cãrora si-a adunat
oamenii.2)
1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"

2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si manifeste"
TRÃIREA LEGIONARÃ
Intreg sistemul de organizare legionar se bazeazã pe ideea de "CUIB". Adicã un grup

variind între 3-13 oameni, sub comanda unui sef. La noi nu existã "membri", indivizi
separati. Existã numai cuib. Individul este încadrat în cuib ...2)
Acum stiti cu totii ce este un cuib: "Un grup de oameni sub comanda unui singur om.
Cuibul nu are comitet. El are numai un sef care comandã, un corespondent care poartã
corespondenta, un casier care strângee cotizatiile, si un curier, care face legãtura cu alte
cuiburi sau cu seful judetului. Toti acestia, ca niste frati adevãrati, ascultã de camaradul
lor, care îndeplineste functiunea de sef de cuib.1)
Cuibul cu seful lui. Nu-l numeam eu sef de cuib, puterile lui îl numeau. Il ridicau. Nu
devenea sef dacã voiam eu, ci dacã el putea aduna convingere si conduce un grup. Cu
timpul, am ajuns, spre deosebire de toate celelalte organizatii ... sã am un sir de mici
comandanti, nu "fãcuti", ci "nãscuti" ...
Reteaua aceasta de sefi de cuib formeazã scheletul întregii Miscãri Legionare. Stâlpul
organizatiei legionare este seful de cuib. Când se înmultesc, aceste cuiburi se grupeazã
sub comandã: pe comune, plãsi, judete, provincii.2)
Cuibul este cea mai micã înjghebare de comunitate legionarã, prin cercul ei restrâns, dar
cea mai importantã prin efectele adânci pe care le are asupra membrilor sãi.
In cuib se pun bazele educatiei legionare.8)
...Efectele vietii în ciub sunt hotãrâtoare. Constrâns în mod statornic la o activitate de
încadrare, admirabilã prin continuitatea ei si prin influenta ei asupra amãnuntelor de
viatã, fiecare membru al cuibului, care are cât de putinã râvnã si cât de putinã mândrie,
terminã prin a deveni un adevãrat legionar. Inrâurirea vietii de cuib se aratã în douã
directii hotãrâtoare:
1. In modificarea componentei morale interioare,
2. In reeducarea spiritului social creativ (spiritului de initiativã).
Ccu aceste douã obiective, educatia si transformarea sufleteascã a fiecãrui membru al sãu,
înãuntru, si îndeplinirea initiativellor de ordin obstesc, în afarã, activitatea cuiburilor
legionare a izbutit sã schimbe viata româneascã pretutindeni unde ele au prins si s-au
închegat. Din românii pe care îi stim, obositi, democrati, decolorati, tândavi, comozi, pusi
pe plãceri, fãrã idealuri, strâmbi si neputinciosi, într-un cuvânt din niste oameni fãrã axã,
fãrã vlagã, educatia legionarã a izbutit sã realizeze în câtiva ani, minunea: oameni de
credintã, oameni de faptã.8)
Patru linii brãzdeazã mica noastrã viatã initialã:
1. Credinta în Dumnezeu.
2. Increderea în misiunea noastrã.
3. Dragostea dintre noi.
4. Cântecul.
1) C.Z. Codreanu "Cãrticica sefului de cuib"

2) C.Z. Codrenu "Pentru Legionari"
8) V.P. Gârcineannu "Din Lumea Legionarã"
"Tot ce-si poate imagina mintea noastrã mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa
noastrã mai mândru, mai înalt, mai drept mai întelept, mai puternic, mai curat, mai
muncitor si mai viteaz, iatã ce trebuie sã dea scoala legionarã! Un om nou, în care sã fie
dezvoltatã pânã la maximum toate posibilitãtile de mãrire omeneascã ce se aflã sãdite de
Dumnezeu în sângele neamului nostru." 2)
Sã arãtãm tãrii acesteia cã s-au nãscut în sfârsit o mânã de tineri pe acest pãmânt
românesc, crescuti în credintã legionarã, care ne încumetãm sã ne mãsurãm în vrednicie
cu oricine...3)
In asa fel sã se poarte legionarii încât sã aparã o formulã publicã: "este corect ca un
legionar." 3)
Ea, Legiunea tinde sã aprindã credinti nebãnuite, ea tinde sã transforme, sã revoluioneze
sufletul românesc... Sufletul este punctul cardinal asupra cãruia trebuie sã se lucreze în
momentul de fatã. Sufletul individului si sufletul multimii.1)
Vom creea un mediu sufletesc, un mediu moral, în care sã se nascã si din care sã se
hrãneascã si sã creascã omul erou. Mediul acesta trebuie izolat de restul lumii prin
întãrituri sufletesti cât mai înallte. Trebuie apãrat de toate vânturile primejdioase ale
lasitãtii, coruptiei, desfrâului si tuturoro patimilor, care înmormânteazã natiunile si ucid
indivzii.
Dupã ce legionarul va fi dezvoltat, într-un astfel de mediu, în cuib, în tabãra de muncã, în
însãsi organizatia si familia legionarã, va fi trimis în mijlocul lumii: sã trãiascã pentru a
învvãta sã fie corect; sã lupte pentru a se învãta viteaz si tare; sã munceascã pentru a se
învãta muncitor, iubitor de toti cei ce muncesc; sã sufere pentru a se oteli; sã sse
jertfeascã pentru a se deprinde cu depãsirea propriei lui persoane , slujindu-si neamul
Oriunde se va duce, va creea un mediu nou de aceeasi naturã, va fi un exemplu. Va face
alti legionari. Si lumea, în cãutarea unei zile mai bune, îl va urma.
Cei noi veniti vor trebui sã trãiascã în respectul acelorasi norme de viatã legionarã.
Toti la un loc, în aceeasi oaste, vor fi o fortã care va lupta si va birui.
Aceasta va fi "LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL"
Telul nostru este de a ne construi o Patrie înfloritã si puternicã. Pentru ea vom munci si
vom construi. Pentru ea vom face din fiecare român un erou, gata de luptã, gata de jertfã,
gata de moarte.1)

VIATA LEGIONARÃ
Viata legionarã este frumoasã. Dar nu este frumoasã prin bogãtie, prin viatã dee
petreceri, prin lux, ci este frumoasã prin multimea primejdiilor, pe care le oferã
legionarului, frumoasã prin nobila camaraderie care leagã pe toti legionarii din întrega
tarã într-o sfântã frãtie de luptã; înãltãtor de frumoasã prin neaplecata, prin bãrbãteasca
atitudine în fata suferintei ...1)
Chemati sufletul neamului la o viatã nouã. Nu cãutati succesele electorale dacã ele nu
însemneazã în acelasi timp biruinta fortelor organizatee ale sufletului înnoit...1)
...viiata multora dintre noi începe sã-si gãseascã un rost unic pe deasupra tuturor
intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit în existenta sa.2)
Acolo unde nu este dragoste, nu este viatã legionarã.

Priviti un moment aceastã viatã legionarã si întelegeti ce ne leagã pe noi, pe toti unul de
altul, pe cei mari si pe cei mici, pe cei sãraci si pe cei bogati, pe cei bãtrâni si pe cei
tineri.2)
Intima noastrã stare sufleteascã din care s-a nãscut Legiunea, a fost aceasta:nu ne
intereseazã dacã vom birui, dacã vom cãdea frânti sau dacã vom muri. Scopul nostru era
altul: de a merge uniti. Mergând împreunã, uniti, cu Dumnezeu înainte si cu dreptatea
neamului românesc, orice soartã ne-ar fi dãruit, înfrângerea sau moartea, ea va fi
binecuvântatã si va da roade pentru neamul nostru.2)
Niciodatã sã nu faci o faptã de care sã-ti fie rusine a doua zi, iar când ai fãcut ceva,
asumã-ti rãspunderea întreagã.1)
Voiesc prin aceasta sã fac tuturor legionarilor educatia în sensul de a sti, atunci când
gresesc sau se abat de la linia legionarã sã-si recunoascã greselile, sã plãteascã prin
pedeapsã. Legionarul va trebui sã spunã: "am gresit, dar am plãtit. Nu sunt dator nimãnui
cu nimic."
In al doillea rând, voiesc sã iasã din mintea legionarilor, cã a-si plãti prin pedeapsã un
rãu pe care l-au fãcut, este ceva rusinos. NU. Este ceva sfânt, pentru cã restabilesti: o
dreptate pe care tu ai rupt-o, un echilibru pe care l-ai desfiintat.

Nu e nimeni pierdut când primeste o pedeapsã: suntem cu totii pierduti atunci când
închidem ochii la greselile legionarilor pentru cã ne sfãrmãm linia de viatã legionarã,
legile noastre, în virtutea cãrora trãim ca legionari în lume.
Pentru ca sã se facã aceastã educaatie, n-am trimis în judecatã dintre cei mici si slabi, ci
am preferat sã trimit pe cei mai buni care prin atitudinea lor în fata legionarilor sã fie
adevãrati educatori.
Ei nu se vor tângui, nu se vor revolta, nu se vor plânge, ci vor spune:"Camarazi, am
gresit în cutare sau cutare chestiune, cãci iatã care este linia, dogma legionarã si iatã cum
aam procedat eu. Acum îmi fac pedeapsa cu fruntea sus, cu multumire. Plãtesc ce am
gresit." 3)
De altfel, în lumea legionarã pedeapsa nu poate da nastere la supãrare. Pentru cã toti
suntem supusi greselii. Pedeapsa înseamnã în conceptia noastrã, o obligatie pe care o are
omul de onoare de a repara gresala sa. Odatã aceasta ispãsitã, omul este liber de povara ei
ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Aceastã pedeapsã în cele mai multe este o muncã. Nu pentru c munca ar avea un caracter
de osândã, cci pentru cã dã o posibilitate de a repara, printr-un bine, rãul pe care l-ai
fãcut.
De aceea, totdeauna, legionarul va primi si va executa cu seninãtate o pedeapsã.
Prin aplicare de pedepse, voi cãuta sã dezvolt în sfârsit, simtul responsabilitãtii. Curajul
de a-si asuma fiecare rãspunderea faptelor sale. Pentru cã nimic nu e mai dezgustãtor
decât omul care minte si fuge de rãspundere.2)
Nu urmãrim o rãzbunare, ci simtim necesitatea de a creea un sentiment de rãspundere în
mijlocul acestei natii românesti.
Fiecare va trebui sã stie cã pentru atitudinea sa va rãspunde. Nu poate trãi pe lume o natie
dispusã la toate pãrerile, la toate atitudinile, la toate schimbãrile ssi la toate
compromisurile.1)
Vom scoate însã, noi legionarii, un alt om, pe care îl vom opune ommmului las, omului
vechi si care va zice: "RÃSPUND".3)
In locul omului slab si învins, care se apleacã mereu la toate bãtãile de vânt, om care
covârseste ca numãr, în pliticã ca si în celelalte ocupatii, trebuie sã creem neamului acesta
un INVINGÃTOR. Neaplecat si neînduplecat.2)
Intr-o omenire înãltatã, omul nu numai cã poate, dar trebuie sã fie propriul sãu judecãtor.
Omul judecãtor în propria sa cauzã, drept si sever cu sine însusi.3)

...Sã realizãm ...armonia socialã legionarã.

...Profesorul universitar nu se vuita cu dispret sau chiorâs, ci cu ochi de frate la fratele
sãu muncitor.
...Doresc sã facem o adevãratã scoalã de bunã purtare, elegantã si caldã camaraderie
legionarã, cu înfrãtire între toti fii neamului ...3)
Nu uita cã orice functiune vei îndeplini, mãturãtor, picolo, chelner, bucãtar, la tejghea, la
pivnitã, etc., te bucuri de aceeasi dragoste si de aceeasi onoare. Nici o functie bine
îndeplinitã nu este inferioarã alteia ...3)
Nu se admite separatia între legionarii sãraci si cei bogati. Separatia se face cine face mai
multã jertfã pentru Legiune ...3)
...Tabãra legionarã are caracterul de scoalã. Fiecare venind în tabãrã îsi capãtã pecetea de
legionar. 3)
...taberele au rostuleducativ de a crea sau începe creerea omului corect ...
Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în raport cu lumea din afarã (tinutã
atitudine, bunã credintã, respect, etc.) în raport cu organizatia, în raport cu camarazii, în
raport cu sefii sãi, în raport cu tara sa, în raport cu Dumnezeu.
Existã în lume: om siret, om pezvenghi, om secãturã, om smecher, om canalie.
Ardeti în focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni. Un legionar nu poate fi asa. El
trebuie sã poarte pecetea: OM CORECT.
...In sufletul tineretului nostru tebuiesc cultivate si întretinute sentimentele crestine de

dreptate si echitate socialã si setea de muncã creatoare.1)
...Asi dori ca în mijlocul natiei românesti sã se formeze familii - cetãti legionare.

Pentru aceasta voiesc sã încurajez cãsãtoriile legionarilor cu legionare, având la baza
însotirii nu singura apreciere a frumusetilor fizice ci mai ales ci mai ales pe aceea a
strãlucitoarelor însusiri sufletesti legionare.
Familiile - cetãti legionare:
1. Vor fi adevãrate centre de rezistentã în mijlocul natiunii.
2. Din ele se vor naste eroi pentru neam. 3)
Aceste familii legionare vor fi în mijlocul celorlalti un permanent exemplu de viatã
legionarã, de renuntaree, de dragoste si camaraderie, de vrednicie si muncã, de vitejie, de
bunã cuviintã.3)
In lupta aceasta de mai bine si pentru reînnoirea sufletului românesc, un puternic, un
frumos si mare rol, îl are femeia.
Ea dã pecetea epocii.
Epoca în care femeia îsi uitã menirea ei si stã toatã ziua în fata oglinzii pentru
caraghioase împopotonãri, sau îsi petrece timpul în dancinguri cu exibitii pline de
ademeniri, este o epocã neagrã, fãrã viatã, lipsitã de spiritualitate si ticãloasã. Pe de altã
parte, ne este cunoscut, cã toate perioadele eroice au avut ca bazã de pornire suflete mari
de femei. Fortele misterioase ale cerului care intervin si diriguiesc viata noastrã
pãmânteanã, nu-si gãsesc o punte de trecere mai plãcutã decât sufletul sensibil, delicat si
vibrant al femeii.
Femeia este creatoare de viatã. Ea transmite celor urmãtori, prin sânul ei, prin fiinta ei
întreagã, toate dorurile, gândurile si nãzuintele care i-au zbuciumat sufletul.
Un popor al cãrui femei pricep apelul patriei si rãspund chemãrii ei, nu poate avea decât
copii viteji, gata oricând sã-i înalte faima si sã-i ridice demnitatea. Aceasta este mama.
Astãzi ne gãsim într-o perioadã de prefacere, de luptã. Din aceastã bãtãlie de onoare,
femeia timpurilor noastre nu poate lipsi. Vrem pe femeia vârstei noastre luptãtoare: o
vrem camaradã. O cere timpul.
Nu manechin fardat, nu zbãtându-se steril pentru drepturi, nu cu costumul Evei, lãcuind
ceasuri întregi kilometrice si mâncând lãmâie pentru siluetã; ssi nu piatrã de moarã pe
sufletul luptãtorilor, ci ea însãsi rãzboinicã, înfruntând piedici de tot felul, propovãduind
credinta cea nouã, suferind pentru idealul zilelor de azi, contribuind la strãlucirea lui.2)
Legionarul este omul care îsi trãieste viata cãtre înlãuntrul sãu, în opozitie cu "civilizatii"
predicatori ai materialismului istoric, care trãiesc cãtre afarã.4)
In sensul conceptului spenglerian, se poate vorbi de un finalism legionar. In ochii

legionarului totul se miscã spre un scop. El nu trãieste decât cu aceastã conditie. Pentru
el, a trãi este a lupta, a învinge, a impune, vointa sa puternicã are tendintã verticalã.
Directia activitãtii sale este spre îndepãrtat si viitor.
A ggãsi sufletul care sttã închis în materie pentru a-l elibera, dându-i aceastã formã de
viatã nepieritoare, aceasta este morala legionarã.
Nu o negare a intelectualitãtii, ci o potentare a ei, în sensul virilitãtii sale. O integrare a
intelectualismului în lumea româneascã, este vointa legionarului. Scoaterea
intelectualului din situatia pe care si-a creat-o, de a se contempla într-o continuã auto-
admiratie, si asezarea lui printre valorile permanente si creatoare ale natiei. Nu problema
"în sine", ci problemele date de structuralul românesc sã-l preocupe pe acest mandarin
stipendiat de oficialitate, steril si surd pânã acum la chemarea natiei sale.4)
4) Vasile Marin "Crez de generatie"

GARDA DE FIER
Apel la unire cãtre "TINERIMEA ROMÂNÃ"
...Noi copiii acestei tãri, care mâine vom cãdea cei dintâi pe câmpurile de bãtaie si ccaare
ne vom înfrãti cu drag la umbra aceleiasi cruci albe, lângã hotarul atacat de dusmani,
acum, când glasul Patriei ne cheamã, sã ne întindem mâinile frãteste unul cãtre altul si în
fata începutului de subminare a tãrii, sã proclamãm într-un singur suflet: UNIREA
întregii tinerimi române.
Ne revine sarcina de a paraliza aactiunea aventurierilor plãtiti ai bolsevismului. De a-i
soma sã se opreascã si sã se retragã. Poporul român gellos de libertatea lui, nu mai poate
tolera actiunea criminalã de dezagregare socialã si dãrâmare a Patriei.
Tu, tinerime a României Mari, înaltã-te în ceasul acesta si toarnã zin de neînvins în jurul
Regelui, în jurul Bisericii tale crestine, în jurul Armatei si Mosiei strãbune.
Sus inimile si înainte!11)
Corneliu Zelea Codreanu
Bolsevismul se aflã în rãzboi permanent cu adevãrul si întregul lui sistem e construit ca

sã-l prigoneascã si sã-l extermmine. El nu se luptã propriu-zis cu entitatea politico-socialã
a oamenilor, ci cu adevãrul care sãlãsluieste în sufletul lor. De aceea, statul bolsevic nu se
multumeste sã constate din parte supusillor lui un impecabil conformism cetãtenesc: el
vrea sã controleze si sã punã sttãpânire pe forul lor interior. Cetãtenii model ai statului
sovietic sunt indivizi disociati de lumea lor lãuntricã, incapabili sã mai gândeascã cu
mijloacele llor proprii sau sã-si afirme aspiratiile lor persoanale, oameni cu functiile
sufletesti standardizate si perfect controlate din afarã.12)
Nationalismul:
Nu admitem nimãnui sã caute sã ridice pe pãmântul românesc alt steg decât al istoriei
noastre nationale...2)
Individul în cadrul si în slujba neamului sãu.
Neamul în în cadrul si în slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirii.
Cine va întelege aceste lucruri, va învinge, chiar de va fi si singur. Cine nu va întelege, va
cãdea învins.2)
Vom lupta împreunã pentru neamul nostru întreg din Pind si pânã dincolo de Nistru...
Numai o natie româneascã puternicã si stãpânã va putea rezolva toate problemele
românesti de pretutindeni. Atunci, acesti români rãzleti în llumea largã, vor fi adusi în
tarã. Cãcci este nevoie de sângele lor, al tuturor aici, unde românimea se luptã cu
moartea.2)

11) Ion Banea "Cãpitanul"
12) Horia Sima "Menirea Nationalismului"
Nationalismul românilor nu este simplu produs, mai mult sau mai putin durabil, al unei
activitãti filosofice a gânditorilor,al unei propagande abile a publicistilor, sau al unei
dirijãri ideologice infiltrate în mase de cãtre conducãtorii politici. El este, în rândul întâi,
o supremã întelepciune câstigatã prin experienta de veacuri a vietii noastre românesti,
scump plãtitã cu suferintele noastre proprii, veac de veac, întelepciune coborâtã pânã în
subconstient, infiltratã pânã în instinct. El Izvorãste din experientã, din cunoasterea
inductivã prin care am verificat an de an, secole de-a rândul, existenta acestei realitãti
ireductibile a frângerii omenirii în natiuni etnice concurente si rivale, gata de a abuza
oricând de un vecin, care e slab, fie prin însusirile rasei, fie prin situatiunile grele, în care
a fost pus de împrejurãrile istorice. Nationalismul nostru este o datinã, o atitudine
sufleteascã traditionalã (mai veche chiar decât existenta termenului "nationalism"). El e
ceva care este al nostru asa cum ale noastre sunt cojocul si opinca, fluierul si iia înfloritã,
doina si privirea blândã, dar vesnic prudentã a plugarului si ciobanului.5)
Nationalismul românesc se dovedeste astfel a fi o atitudine înrãdãcinatã adânc în tot
trecutul nostru istoric, chiagul vietii noastre care strãbate pânã în cele mai tainice tresãriri
ale procesului nostru vital. Nationalismul nostru este un urias înfipt cu tãlpi late si de
neclintit în pãmântul nostru românesc, piept de granit, ochi de otel, care impun
neândurata vointã de dãinuire si de apãrare oricât de furioase ar fi valurile adversitãtilor
de orice fel.5)
Nationalismul nostru are un continut social. Nu împarte pe profitori în români si
neromâni. Nu-i tolereazã pe cei dintâi ca si pe cei de-al doilea. Uneori este chiar mai de
temut adversar al celor dintâi, care subjugati intereselor lor si deservind interesele Patriei,
comit un act de înaltã trãdare.
Armata nationalã este ca un ordin religios. Nationalismul nostru va desfiinta politica
interesului personal. Termenul de "a ajunge", va dispãrea. Nimeni nu ajunge, ci toti se
jertfesc. Jertfã când comanzi, jertfã când te supui. Dezvoltarea virtutilor cardinale în om,
acesta e rostul si fiinta nationalismului nostru.4)
Revenirea la virtutile noastre strãmosesti care au fost înãbusite, au fost date la o parte de
cãtre o anumitã formã de viatã, care nu ne era proprie. Atunci nationalismul capãtã un
aspect de spiritualitate purã care îl ridicã dincolo de lutul care îl poartã pe el. Noi nu
plecãm de la postulatul marxist: pâine si pâine si pâine, acest mod de a bãga în mintea
unui om ceva care sã-l asmutã, sã-i atâte ura. Noi îl ridicãm, fãrã sã ignorãm pâinea, îl
ridicãm la înãltimea unde un om trebuie sã fie situat.4)
5) Ionel Mota "Cranii de Lemn"

4) Vasile Marin "Crez de Generatie"
Cu "nationalismul" începe perioada de interiorizare a neamurilor, de structure a lor în

adâncime. "Nationalul exprimã faza de circumscriere geograficã a natiunilor, de fixare a
suveranitãtii lor pe o bucatã de pãmânt. Sensul lui de manifestare este extensiv.
Posibilitãtile lui de dezvoltare se întind pe orizontalã. "Nationalismul transfigureazã
"nationalul", îi descoperã virtualitãtile creatoare si îi întoarce axa de trãire pe
verticalã."Nationalul " reprezintã mobilizarea teritorialã a unui popor; "nationalismul"
pleacã de la aceastã achizitie pentru a întreprinde mobilizarea lui spiritualã.
Nationalismul este o revolutie spiritualã. El exprimã momentul în care începe procesul

cunoasterii de sine al neamului. Neamul nu e preocupat atât de mult de probleme
materiale, cât mai ales sã-si valorifice potentialul de cretie. Cu alte cuvinte, energia lui
ofensivã îsi strãmutã câmpul principal de activitate de pe planul istoriei pe planul culturii.
Pionierii acestei viziuni luminoase a nationalismului nu pot fi produsul unei educatii
uniforme. Pentru realizarea ei trebuie sã se facã apel la spiritul de finete, la varietatea de
mijloace si la resursele inepuizabile ale persoanei umane. Numai indivizii obisnuiti sã se
orienteze cu usurintã în peisajul lor sufletesc, vor fi capabili sã descopere si vasta
panoramã a neamului. Nationalismul reclamã o natiune de personalitãti, o organizare în
adâncime a maselor populare. Nu tipul de luptãtor unificat poate sã asigure viitorul unui
neam, ci individul emancipat sufleteste, acela care, punând la contributie si experienta
altora, îsi urmeazã drumul sãu propriu în explorarea adevãrului.12)
Nationalismul este însusirea prin care un popor determinat se angajeazã printr-o anumitã
fire, printr-o anumitã expresiune în raport cu celelalte. Este un element de identificare.
Modul de reprezentare al unei natiuni este propriu acelei natiuni.
De aceea, nationalismul nu este planetar, nu este universal. Da, când spunem dragostea
de natiune, este ceva general întregii alcãtuiri care înseamnã la un moment dat omenirea.
Nationalismul înseamnã a iubi pãmântul, a trãi în formele pe care le dã existentei tale
firea ta. Aceste date sunt elemente care pot defini orice fel de nationalism. Dar
nationalismul ca atare nu poate sã se manifeste decât în cadrul unei natiuni si aici
intervine specificul unei natiuni. Nationalismul este o armã de luptã, de înlãturare,
aceastã armã nu se întrebuinteazã împotriva altor popoare cu scop de acaparare, de
cucerire; este o armã de luptã fireascã, care leagã pãmântul cu cerul, a unei singure
natiuni.. Intre natiuni nu existã aceste bariere pe care le ridicã fondul national cu
expresiunea lui purã, care apartine numai unei natiuni.
Acesta este nationalismul.4)
12) Horia Sima "Menirea Nationalismului"

LUPTA
Cine vrea sã lupte pentru dreptate si pentru cinste în tarã, cine vrea sã munceascã pentru
patria lui, cine vrea sã facã jertfã alãturi de noi, sã vinã cu noi.
In aceastã luptã purtati-vã cu omenie, cu întelepciune. Ocoliti orice conflict.3)
Arta si lupta se exclud? Viata omeneascã sã fie oare sortitã a se manifsta pe felii, pe
compartimente ermetice fãrã nici un contact organic între ele? Si mai ales atunci când o
luptã nu se reduce la o mare si finalã ciocnire de arme, cu toate fazele ei pregãtitoare, ci
are un câmp de actiune mult mai vast; când ea e în rândul întâi o luptã spiritualã pentru
crearea unui nou suflet românesc pentru pentru a forma sufletele dupã un alt tipar decât
cel de astãzi, înviind eroismul, avântul spre jertfã, dragostea de luptã pentru binele
tuturor, oare chiar si atunci îi rãmâne interzisã artei participarea la aceastã operã de
creatiune a unor noi valori sufletesti?
...De vor intra trupele rusesti pe la noi si vor iesi învingãtoare în numele diavolului, cine
poate sã creadã unde mintea care sã sustinã cã ele vor pleca de la noi, înainte de a ne
sataniza, adicã bolseviza?
Consecintele? Inutil de a le discuta.3)
Tara întregã trebuie sã se cutremure, sã se înalte si sã înfrunte pe cei ce îi pregãtesc

moartea.
Toti cei ce se gãsesc astãzi pe linia destinului si a istoriei nationale, au datoria sã cearã si
sã impunã scoaterea politicii românesti inerne si externe de sub influenta si comanda
masoneriei, comunismului si iudaismului.
Este singura mãsurã salvatoare, pentru viitorul neamului acesta.3)
Avem cu totii la dispozitie cea mai formidabilã dinamitã, cel mai rezistibil instrument de
luptã, mai puternic decât tancurile si mitralierele: este propria noastrã cenusã!...
Coborâti în adâncul vostru sufletesc si întrebati-vã dacã vã multtumeste sau nu o simplã
recitare de idealuri menite a fi vesnic în frunte. Iar dacã veti simti cã demnitatea voastrã
de om si de Român nu mai îngãduie rusinea tuturor resemnarilor, atunci împãcati-vã (pe
încetul si definitiv, iar nu numai în clipa unui entuziasm trecãtor) cu gândul cã viata
voastrã personalã cade cu totul pe al doilea plan si treceti dincoace, pe marele drum
dureros al jertfei pentru binele altora, pentru binele neamului, pentru slujirea lui
Dumnezeu...5)

5) I. Mota "Cranii de Lemn"
Istoria care a fost sorocitã neamului nostru este încãrcatã de atâtea vremuri viforoase, iar
sufletul românesc este brãzdat de atâtea rãni si zbârcit de atâtea încercãri, încât s-a
obisnuit sã primeascã în adâncul lui orice nouã amãrãciune cu o atavicã resemnare.
Din vremuri de demult, sub puhoiul strãin, sub împilãrile unei stãpâniri venetice, românul
a încovoiat spinarea si si-a înghitit durerea.13)
Românul de azi are o fobiie, o repulsiune bolnãvicioasã fatã de orice opunere sau ciocnire
mai violentã cu adversitãtile vietii.
Aceastã teamã de izbire, aceastã alunecare spre facilitate, împing traiul românesc de
acum pe cãile de minimã rezistentã, pe cãile piezise si întortocheate care ocolesc
obstacole, cãile linguselilor, ale miseliilor din umbrã, ale tranzactiei, ale compromisurilor
sufletesti, ale târguielilor de constiintã si ne târãste spre atitudinile de "sãrut mâna" si de
lichelism.13)
In piepturile românesti tãciunele revoltei mocneste sub straturi groase de cenusã si zgurã.
Rareori se mai aprinde câte o flacãrã si aceea, luati seama, este o flacãrã de urã.13)
Trebuie sã sfârsim odatã cu traditia asiaticã care cere rãbdare de vite si spinãri încovoiate
sub biciul stãpânirii.
Vrem sã înlãturãm din amintirea sufletului românesc imaginile care îl micsoreazã,
imaginile debiliante si deprimante de încãlcare, de strivire, de împilãri ale norodului
românesc, imaginile ispravnicilor neomenosi, imaginile gloatelor pustiitoare turcesti si
cãzãcesti.
Sã sfârsim odatã cu resemnarea învinsului.
De vrem sã fim învingãtori, sã ne învingem întâi firea noastrã de astãzi atât de greu
apãsatã de seculare amintiri de robie si de servilism.
Prima noastrã iznândã va fi sã desteptãm din amortealã natia româneascã.
Prin exercitii spirituale severe si flagelând toropeala sufletului românesc, facem o operã
de grãdinãrire, de plivire, de curãtire a înrâuririlor care opresc o crestere optimã a fãpturii
de om românesc.13)
Avem deci sã ne desprindem de moravurile si de influentele turcesti, rusesti, grecesti,
unguresti, frantuzesti, de obiceiurile de gândire si de simtire ale strãinilor.
Sã ne cioplim un eu al nostru românesc dupã visul unui legionar si dupã modelurile ce le
gãsim dincolo de istoria ultimilor trei sute de ani ai Neamului românesc.13)
Sã nu credeti însã cã firea românului este molatecã si flescãitã, prin predestinatie.
Plãiesii voinici si încruntati ai lui Stefan cel Mare, cred cã ar privi cu dispret pe urmasii
lor de astãzi, abrutizati de alcool, de înselãciuni, de boli trupesti si sufletesti.13)
Legionari, vindecati prin vointa voastrã debilitatea, toropeala si somnul sufletesc;
vindecati bolnãviciosul complex de flexibilitãti ale naturii românesti; rezistati furtunii,
înfigeti în voi o barã de otel care sã înfrângã orice vointã de a o îndoi.
Fiti fericiti si împãcati chiar dacã trupurile voastre vor fi sfârtecate în bucãti. Vor rãmâne
sãpate în glia tãrii pãtimirea voastrã si revoltãtoarea rãstignire a atâtor vieti însetate de vis
legionar.
13) A. Cantacuzino "Opere Complete"
BISERICA
Am fost întrebat dacã activitatea noastrã de pânã acum se aflã pe linia Bisercii Crestine.
Rãspund: facem o mare deosebire între linia pe care mergem noi si linia Bisericii
Crestine.
Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra noastrã. Ea atinge perfectia si sublimul. Nu
putem coborâ aceastã linie pentru a explica faptele noastre. Noi, prin actiunea noastrã,
prin toate faptele si gândurile noastre, tindem cãtre aceastã linie, ne ridicãm spre ea, atât
cât ne permite greutatea pãcatelor cãrnii si condamnarea la care am fost sortiti prin
pãcatul originar.Rãmâne de vãzut cât am putut prin sfortãrile noastre pãmântesti, a ne
înãlta cãtre aceastã linie.2)
Oamenii au o singurã posibilitate de contact cu Dumnezeu: RUGÃCIUNEA ...

...Neamul nostru, plin de pãcate, trãieste în baza rugãciunilor necurmate ale maicilor
retrase de lume si ale ccãlugãrilor din toate mânãstirile si schiturile tãrii.
...Rugati-vã necontenit, pentru cã în momentul în care mânãstirile si bisericile nu se vor
mai ruga, tara aceasta se va prãbusi. Rugati-vã si pentru noi care suntem plini de pãcate si
pentru biruinta armatei noastre legionare-crestine.3)-1)
Legiunea apãrã altarele Bisericii pe care dusmanii vor sã ni le dãrâme.1)
Sã nu se uite cã noi, poporul român, stãm aici, pe acest pãmânt prin voia lui Dumnezeu si
binecuvântarea Bisericii Crestine. In jurul altarelor bisericilor s-a aflat adunatã de mii de
ani în vremuri de bejenie si restriste, întrega suflare româneascã de pe acest pãmânt, cu
femei, copii si bãtrâni, cu constiinta perfectã a ultimului refugiu posibil. Si astãzi stãm
gata sã ne adunãm - poporul român - în jurul altarelor ca-n vremuri de mari primejdii,
pentru ca îngenunchiati sã cãpãtãm binecuvântarea lui Dumnezeu.1)
Ortodoxismul, care a luat sub aripa lui de closcã si puiul orfan al natiunii române, prin
esenta lui însãsi legat si întemeiat pe o anumitã idee de universalitatea spiritualã, era
impropriu creãrii unui stat. Dar era în mãsurã, precum a si dovedit-o, sã pãstreze fiinta
unei natiuni si a pãstrat-o temeinic, dupã cum se poate verifica istoric, elementele
nationala si ortodoxa împletindu-se în mod egal întru crearea fenomenului românesc.4)
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si Manifeste"
RUGÃCIUNEA
Rugãciunea, ca armã de educatie si luptã, în câmpul politic, a fost cu totul necunoscutã în

vremea noastrã. Avem stiri precise cã strãmosii nostri daci credeau infinit în Zamolxe si
iubeau moartea; o doreu ca pe o înaltã eliberare din cãtusele pãmântului. Si mai stim
precis cã toatã viata lor era si se împlinea ca fapt de credintã, afirmându-se prin luptã,
practicând tãcerea si adorând moartea prin luptã, practicând tãcerea si adorând moartea
prin luptã, apãrând neamul si tara.
Tot asa, ne-a rãmas ca mare pildã de credintã în Hristos, domnia si formidabilele lupte ale
lui Stefan cel Mare, domn al Moldovei si sfântã icoanã a neamului românesc întreg, de
totdeauna.Ne-au atestat cronicarii cã Domnul Stefan poruncea întreg natului moldovean
sã tinã post si rugãciuni, cu luni de zile înaintea marilor bãtãlii cu turcii, iar dupã rãzboaie
îi multumea lui Dumnezeu prin ridicãri si ctioria de mânãstiri si biserici.
...Credinta strãmosului nostru Stefan cel Mare a fost pentru Corneliu Codreanu izvor si
icoanã de permanentã inspiratie si rugãciune.
Trezit de tânãr copil la puterea miraculoasã a interiorizãrii si rugãciunii, pretuind clar
superioritatea numericã, de echipament si educatie a dusmanilllor si asupritorilor
neamului românesc, împotriva cãruia se ridica, hotãrât sã lupte pe viatã si pe moarte.
Cãpitanul a fãcut apel la rugãciune, la trãirea crestinã prin ascezã si meditatie, la
scoborârea adevãrului cristic în viata de toate zilele. In munca oamenilor, în politicã.
Practicând mereu tãcerea si singurãtatea, exercitând renuntarea la bucuriile pãmântesti si
moartea de lume, el a ajuns la gândirea cu inima si la rugãciunea perpetuã....
Cãpitanul a stiut de puterea misterioasã a rugãciunii. A stiut sã se roage. A practicat cu

smerenie, cu ardoare, cu severã disciplinã, rugãciunea. Se scula dimineata, înainte de
rãsãritul soarelui si se retrrãgeea pentru meditatie si cititul rugãciunilor. Se ruga.
Indelung, intens. Se ruga nu numai pentru sine ca ssuflet de om, ci si pentru miscare,
pentru neam. In vederile sale, individul nu are dreptul de a actiona dacã ceea ce face si
plãnuieste el, nu este bun si pentru societate, pentru neam. Si mai mult, actiunile acestea
trebuie sã placã lui Dumnezeu.
Pentru a întelege nevoile si chemãrile neamului, ca si pentru a cunoaste si descifra voia
lui Dumnezeu, avem nevoie de rugãciune....
Cãpitanul se ruga. Si ne-a învãtat si pe noi sã ne rugãm. Sã devenim oameni noi prin
interiorizarea, prin practicarea tãcerii, prin rugãciune. In felul lui, de a lega tot ce credea
si fãptuia, de voia lui Ddumnezeu, politica, grija de cetatea româneascã, a devenit ca-n
vremea lui Stefan cel Mare, o comuniune a neamului cu cerul, cu mortii, cu ierarhiile si
tronurile lumii de dincolo.
Fãrã aceastã temelie de rugãciune în miscarea lui, profundele minuni de schimbare a
oamenilor, de mobilizare a celor mai buni, de desfundare a virtutilor noastre strãmosesti,
nu ar fi fost posibile.
Marile biruinte pe care le-a reputat, pot fi explicate numai ca fruct al rugãciunii curate,
asidue, plinã de ardoare. Fãrã rugãciune, Legiunea Arhanghelul Mihail n-ar fi devenit
scoalã spiritualã...
Cãpitanul a fost conducãtor spiritual. Si arma lui de afirmare si luptã a fost rugãciunea.
Se ruga deseori intens. Din rugãciune îsi trãgea inspiratia si forta. Spre sfârsitul vietii cred
cã stia de rugãciunea perpetuã, fãrã încetare. Tot ce gândea si fãptuia era rugãciune,
dialog cu Dumnezeu. Stia de marea putere a postului negru, a abstinentei. Era ascet. Se
ruga cu inima....
Vasile Posteucã "Desgroparea Cãpitanului"
Iatã ce ne spune mai departe poetul V. Posteucã: Stiam de rugãciune, de nevoia de a vorbi
cu Dumnezeu, de a plânge în fata lui si a-i cere ajutor, încã de mic copil. Dar, în vremea
studentiei, în vremea când l-am vãzut pentru prima oarã pe Cãpitan, nu m-as fi gândit la
aplicarea rugãciunii în întreprinderile de pe planul social si politic...
...personal mi-a fost dat sã-l cunosc pe Cãpitan, în 1933, Aprilie, în casa lui Vasile
Iasinschi...
Venisem cu o camionetã, un grup de studenti de la Cernãuti, între care Filon Lauric si
George Macrin. Inainte de adunare, am fost oaspeti în casa mare ca un palat a domnului
Iasinschi. Asteptând sã se coboare Cãpitanul, din camera lui de sus, nu stiu pentru ce
motiv, am urcat scãrile si prin usa întredeschisã l-am vãzut în genunchi, rugându-se. Nu
m-a observat, nu m-a auzit. Era adânc în rugãciune. Faptul acesta m-a socat. A trecut prin
mintea si inima mea ca un fulger, despicând cerul în douã. Noi, jos, cântam râdeam,
povesteam nãzdrãvãnii din viata studenteascã de la Cernãuti. Ne lãudam. Cãutaam sã ne
impunem, cu toatã puterea elanului nostru tineresc. Mãsuram încã lumea si viata cu
prãjina pasiunilor, cu cotul intereselor imediate. El se ruga. Stãtea într-o bãtãlie. Angaja
destinul unui neam întreg. Avea nevoie de ajutorul direct al lui Dumnezeu...
Faptul m-a cutremurat. M-a întors pe dos. M-am coborât la parter, între ceilalti camarazi,
dar nu am vorbit. S-a lãsat peste sufletul meu o grea si mult grãitoare tãcere. Cãpitanul
aducea un element nou în luptã. Nu numai curajul si fermitatea convingerilor, nu numai
oratoria iscusitã si suportul tineretii noastre nevinovate. Ci o armã nouã. O formidabilã
dinamitã: RUGÃCIUNEA.
...El a aplicat postul si rugãciunea în viata noastrã politicã si spiritualã, pentru a opri rãul
si coruptia si a creste o generatie de oameni noi, capabili de muncã si credintã, de eroism
si martiriu.
MISTICA SI ECUMENICITATEA NATIONALÃ

Rãzboaiele se câstigã de aceia care stiu sã atragã din vãzduh, din ceruri, fortele
misterioase ale lumii nevãzute si sã-si asigure concursul acestor forte. Fortele acestea
misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele strãmosilor nostri, care au fost si ei odatã
legati de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru apãrarea acestui pãmânt si care
sunt si azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici si prin noi, copiii, nepotii si
strãnepotii lor. Dar mai presus de sufletele mortilor stã Dumnezeu...
Cum se poate asigura concursul acestor forte?
1. Prin dreptatea si moralitatea actiunii tale
2. Prin apelul fervent, insistent la ele.1)
Multimile au câteodatã contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Multimile

vãd neamul, cu mortii, cu tot trecutul lui. Ii simt toate clipele de mãrire, ca si acelea ale
înfrângerii. Simt cum clocoteste viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg e plin de
înfrigurare, de cutremur. Atunci multimile plâng.
Aceasta va fi fiind mistica nationalã, pe care unii o criticã, pentru cã nu stiu ce este si pe
care altii nu o pot defini pentru cã nu o pot trãi.
Dacã mistica crestinã cu finalul ei extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un
"salt din natura umanã în natura divinã" (Crainic), mistica nationalã nu este altceva decât
contactul omului sau al multimilor cu sufletul neamului lor, printr-un salt pe care acestea
îl fac, din lumea preocupãrilor personale, în lumea eternã a neamului. Nu cu mintea, cãci
aceasta o face orice istoric, ci trãind cu sufletul lor.2)
Miscarea nationalã ... este o formã nouã de conducere a statelor. Nemaiîntâlnitã pânã
acum ..., ea are la bazã acea stare de înaltã constiintã nationalã, care mai devreme sau mai
târziu, se întinde pânã la periferiile organismului national.
Este o stare de luminã interioarã. Aceea ce odinioarã era zãcãmânt instinctiv al neamului,
în aceste momente se reflecteazã în constiinte creând o stare de unanimã iluminatie,
întâlnitã numai în marile experiente religioase. Aceastã stare de drept s-ar putea numi: o
stare de ecumenicitate nationalã.
Un popor în întregimea lui ajunge la constiinta de sine, la constiinta rostului sãu si a
destinului sãu în lume. In istorie n'am întâlnit la popoare decât sclipiri de o secundã. Din
acest punct de vedere, azi ne gãsim în fata unor fenomene nationale permanente.2)
1) C.Z. Codrenu "Cãrticica Sefului de Cuib"

Prin mistica nationalã se creeazã un om desfãcut de abjectul materialism al epocii, se

desghioceazã omul de aderentele epocii actuale, si se face scoala permanentelor eroice. El
formeazã omul virtutilor cardinale: erou, preot ascet, corectitudine ostas. Nationalismul
concepe societatea ca pe o mare armatã, cu o ierarhie spiritualã si o conducere adecvatã.
Nationalismul este un ostas în slujba unei credinte. Actiunile lui sunt subordonate
interesului patriei. El se comportã ca si cum ar face-o într-un rãzboi pe care îl poartã
natiunea lui. Esentialul este spiritul de jertfã.4)
In sate, când cântam sau vorbeam oamenilor, simteam cã pãtrund în acele adâncuri
sufletteesti nedefinite, acolo unde politicienii cu programele lor de împrumut nu putuserã
sã pogoare. Aici, în aceste rânduri, am înfipt rãdãcinile Miscãrii Legionare. Ele nu vor
mai putea fi scoase de nimeni.2)
Ingemãnati cu eternitatea, mortii nostri din lumea de dincolo, ne ocrotesc si ne îndreptã

pasii. Ei au realizat acolo, în câmpiile Domnului, o altã Legiune, si ca si pe vremuri, când
erau fiinte muritoare, sunt camarazi. Camarazi de luptã, camarazi în viatã, camarazi în
moarte. Stau cot la cot, umãr la umãr studeenttul Sterie Ciumetti, muncitorul Nitã
Constantin, tãranul Bãlãianu Nicolae.
Mormintele lor sunt pretutindeni; ele alcãtuiesc punctele punctele cardinale pentru
geografia spiritualitãtii românesti. La cãpãtâiul lor, sub umbra crucii strãmosesti, vin
zilnic pelerinii legionari ca sã reînoiascã legãmântul de jertfã si sã se împrospãteze cu
forte noi de viatã.4)
Convietuirea aceasta intimã cu moartea, aceastã plãcere a dãruirii în moarte, sorbitã cu

nesat, sculpteazã, în chip de o domnitoare luciditate, toatã figura moralã a generatiei
noastre legionare.
Cu aceatã atitudine rezolvãm totodatã si cauza libertãtii si cauza demnitãtii omului.
O elitã cârmuitoare, chiar dacã s'ar sminti si s'ar îndiavoli peste noapte, încã nu poate
înjosi si robi o natie alcãtiutã din oameni cu un asemenea stil de trãire.
Nu veti întâlni tineret mai liber ca acesta, mai demn si mai aspru, care în sârguinta
misiunii sale nu poate fi încãtusat nici de prosperitatea materialã si nici mãcar de fericire.
Aceastã simtire de zei este o creatie legionarã.
Nationalismul legionar a creat deci virtuti universale care vor încãlzi inima si hotãrî
faptele mai multor generatii de oameni.
Insemnãtatea prozeliticã a credintei legionare va înfige pe orizonturile lumii renumele
României.
Iatã încã o fortã a ecumenicitãtii la român.13)

13) A. Cantacuzino "Opere complete"
Pentru noi legionarii, iubirea aproapelui, dragostea de natie, înfrumusetarea si

maximalizarea sufletului, însãnãtosirea si întãrirea fizicã, o bunã selectionare sufleteascã
si trupeascã, sunt cerinte imperative.
Vrem un om românesc bine diferentiat, fãcut din sevã si din cenusã, sau pulbere
româneascã, un om crescut sub îngãduinta cerului nostru, în lumina si în cãldura soarelui
românesc, un om cu fãptura si simturile nãscute si hrãnite în cântarea naturii si
pãmântului strãmosesc.
Vom creste si ne vom dezvolta în limmitele si potrivit acestei imagini dinadins zãmislitã
de Dumnezeu pentru noi, vom purta flori si vom da fructe românesti si rãu va fi de ne
vom încumeta sã fim altceva decât înfãptuirile vii ale unui gând Dumnezeesc.
Bine-înteles cã aceastã crestere poate fi strâmbatã, deviatã, aceastã înmugurire poate fi
viciatã pe pãmânt, roadele pot fi chircite si otrãvite prin fapta noastrã.
Dar aceasta nu înseamnã, cã nu existã în viziunea celui de Sus modelul divin al neamului
român crescând, înverzind, si purtând minunate roade românesti.
Indeletnicirea si grija superioarã a crestinului legionar este de a-si servi neamul; de a
mângâia si vindeca rãnile si durerile românilor, de a împãrti frãteste împreunã munca
datoratã de toti, de a pãstra pentru fiecare român, dupã merit, binefacerile si comorile
românesti, de a duce împreunã, fãrã iertare, fãrã bunãtate si fãrã blândete, bãtãlia
împotriva tuturor acelora care dusmãnesc românismul, destinul nostru, sãnãtatea,
desteptarea siaptitudinile la glorie ale Natiei noastre.
Astfel, laolaltã, sã pedepsim rãul si sã-l împutinãm, sã închinãm silintele noastre unite
spre înãltarea natiei în luminisul de glorie ce îi este hãrãzit; tot împreunã sã iesim din
pãcat si din nedreptate îndreptându-ne spre mântuire.
Elementul moral crestin, spiritualitatea interioarã eroicã si asceticã sunt operele
fundamentale ale operei legionare.
'Cultivãm deci aceastã sãmântã crestinã sãditã pe brazda sufleteascã legionarã, iar prin
educatie si deprindere, înlesnim cresterea acestui minunat spic crestin si veghem asupra
roadelor spiritului creestin produse din seva legionarã.
Noi credem în superioritatea legii morale.
Suntem convinsi cã, mai puternicã ca orice tiranie, este cenusa omeneascã strigând
rãzbunare pentru o moarte nedreaptã.
Noi credem cã morala unui stat si a unei natiuni trebuie sã se supunã, sã fie subordonatã
constrângerilor onoarei si sã accepte marginile determinate de respectul ce se datoreazã
demnitãtii celorlalte natiuni.
Credem cã e o singurã fortã care, cu timpul, e mai puternicã ca toate, este forta tãcutã a
lacrimilor ce au curs pe nedrept. Este forta oamenilor care stiu sã sufere cu noblete si este
forta cutremurãtoare a blestemului lor.13)
13) A.Cantacuzino "Opere Complete"
TINERETUL
...Tinerimea românã, prin tot ce are mai nobil si mai viteaz, stã de veghe în jurul tronului,
al Bisericii, mosiei si familiei...
Dar mai este o tinerime:
O tinerime care se uitã la cer. Care stie sã punã mâna sãnãtos si pe carte si pe plug si pe
armã si la tejghea.
Care stie sã respecte ce este sfânt în tara aceasta si sã-si punã pieptul zid pentru apãrarea
ei.
Care stie sã întindã o mânã loialã prietenului, si sã loveascã pe dusman si sã scuipe în
ochi pe imbecili si pe perversi.
Aceasta este scoala Legiunii si a Gãrzii de Fier.
(Din manifestul adresat absolventilor de liceu cu prilejul organizãrii marsului din
Basarabia în iulie 1930)
Dumnezeu vrea sã punã tineretului celui nou în fatã, toate durerile posibile spre a se
învrednici de mântuirea natiei românesti. Dupã cum le-a pus pe umeri însusi Fiului Sãu,
spre mântuirea lumii...
...Pãsiti cu inima strânsã de durere pe sub furcile umilintei pe care, spre a vã dezonora, vi
le-au întins acesti dusmani, nu printi ai vostri.3)
Aceastã nebãnuitã de nimeni manifestare colectivã a tineretii românesti, a fost o izbucnire
vulcanicã pornitã din adâncurile natiei...
...Pentru a o mia oarã, rasa aceasta, a pãmântului, amenintã de atâtea ori în decursul
veacurilor, îsi aruncã tineretul în fata primejdiei, spre a-si salva fiinta...2)
Misiunea acestei lupte este încredintatã tineretului român, care dacã vrea sã rãspundã
acestei misiuni istorice, dacãvrea sã mai trãiascã, dacã vrea sã mai aibã tarã, trebuie sã se
pregãteascã si sã-si adune toate puterile pentru a duce lupta si a birui ...2)
Sunt chemãri, sunt îndemnuri, sunt porunci mute pe care numai tineretul le aude si le
întelege, pentru cã numai lui i se adreseazã. Fiecare generatie cu misiunea ei în lume.2)
Un tânãr, mai mult ca oricine, are privilegiul de a-si putea fixa o atitudine politicã eroicã
si nobilã, deoarece la el învelissurile acelea de suprafatã - orgoliul, egoismul,
scepticismul, lipsa de ideal- sunt adesea absente sau apoi foarte volatile si permeabile,
astfel încât nu izbutesc sã închidã ermetic profunzimile sufletesti de eroism, de abnegatie,
de dragoste si ideal. La cel mai în vârstã, învelissurile acestea de suprafatã adesea se
tãbãcesc, cresc în adâncime si nu numai cã izoleazã cu totul sâmburele sufletesc al
puritãtii de simtire, al eroicului, al spiritualului, dar îl pietrificã, îl usucã, transformând pe
omul sufleteste viu într-o iascã vestedã si uscatã pânã în inimã. De aceea, nãdejdea
înoirilor si înãltãrilor se îndreptã în rândul întâi spre tineret, spre energiile proaspete si
capabile de transformare eroicã.5)

3) C.Z. Codrennu "Circulãri si Manifeste"
Nu sã ajungi puternic te pregãteste, ci drept. Nu pentru binele tãu sã lupti si sã muncesti,

ci pentru binele si salvarea neamului tãu. Nu singuratic, închis în turnul egoismului tãu, ci
înmãnunchiat cu cei de-o seamã cu tine în slujba neamului soldat viteaz în serviciul
comandat al cauzei nationale.
Se dã astãzi o luptã pe viatã si pe moarte între lumea veche si legiunile tinere ale luminii.
De o parte cei care si-au uitat originile, si-au renegat credintele, si-au trãdat încrederea
pusã în ei, beneficiarii vietii materiale, de cealaltã parte oastea fãrã nume a tineretului,
legiunile verzi ale încrederii în virtutile neamului, vitejii care pregãtesc o viatã nouã în
tarã nouã, cu pretul libertãtii si de multe ori al vietii lor.
Pãseste hotãrât si goneste de la tine toatã ispita si toate puterile rãului. Sfarmã cu pumn
viguros plasa minciunii, alungã pofta de viatã ieftinã, ocoleste mirajul si artificialitatea
vietii de stradã. Munceste si crede. Aminteste-ti cã esti venit aici sã te îndrepti nu sã te
pierzi. In tine si în camarazii tãi se aflã sãmânta zilei de mâine. Fãceti-o sã rodeascã prin
munca aprigã, prin jertfa si prin lepãdarea de sine. Neîncetat, îndârjit, cu puteri reînoite,
în slujba aceleiasi idei: NEAMUL.4)
Onoare studentimii, care pentru credinta ei, înfruntând atâtea lovituri, a dat exemplu de
vointã colectivã nemaiîntâlnit în istoria universitãtilor din lumea întreagã. In nici o tarã
nu s-a vãzut ca studentimea, unitã într-un singur suflet, asumându-si toate
responsabilitãtile si toate riscurile, sã poatã mentine grava generalã timp de un an de zile,
pentru a-si impune credintele, urmãrind prin demonstratia ei, trezirea la constiintã a natiei
întregi, fatã de cea mai grea problemã a existentei sale.
Este o paginã frumoasã, o paginã eroicã scrisã cu suferinta acestei tinerimi în cartea
neamului românesc.2)
Stând pe linia crestinã, spiritualã, noi, tineretul legionar, suntem preocupati în primul
rând sã cucerim marile însusiri nationale sufletesti si trupesti, calitãtile alese ale omului
românesc, cerute de mãrirea si de slava destinului sãu.13)

4) Vasile Marin "Crez de generatie"
2) C. Z. Codreanu "Pentru Legionari"
13) A. Cantacuzino "Opere Complete"
MINORITÃTILE
Tara româneascã nu poate fi niciodatã o Românie Ungaro-Germanie, în care fiecare

popor al tãrii si-ar avea frântura lui de patrie, care s-ar putea separa, la nevoie de soarta
intereselor celorlalte frânturi de stat. Stat national românesc unitar, indivizibil în
conceptie si în fapt. România e tara românilor, iar minoritarii conlocuitori cu noi nu
trebuie sã aibã decât o singurã grijã: sã fie loiali si sã nu atingã cu nimic interesele
statului si ale natiunii românesti, pentru a putea trãi în tihnã si pace alãturi de noi,
bucurându-se de ospitalitatea si probitatea româneascã totdeauna respectuoasã fatã de
drepturile altuia.5)
"Sã nu vadã nimeni în noi niste asupritori ai altor neamuri, sau niste mâncãtori de jidani
din urã religioasã.Criteriul în urma cãruia un stat poate lua mãsuri restrictive în contra
unei minoritãti, nu poate fi nici aversiunea de rasã, nici ura religioasã. Principiul
cãlãuzitor trebuie sã fie: pericolul pe care o minoritate îl pote prezenta pentru viata si
libera dezvoltare a natiunii dominante" (C.Z.C.)
Pentru noi sunt douã categorii de minoritãti: jidani si crestini. Cei dintâi reprezintã un
mare pericol pentru existenta si cultura neamului românesc.10)
Pentru ca poporul român sã-si frângã orice putere de rezistentã, jidanii vor aplica un plan
unic si într-adevãr diabolic.
1. Vor cãuta sã rupã legãturile sufletesti ale neamului cu cerul si cu pãmântul... prin
împrãstiere, pe scarã întinsã, a teoriilor ateiste, spre a face din poporul român, sau mãcar
numai din conducãtorii lui, un popor despãrtit de Dumnezeu si de mortii lui, pentru a-l
omorâ, nnu cu sabia ci tãindu-i rãdãcinile de viatã spiritualã.
Pentru ruperea legãturilor cu pãmântul, izvorul material de existentã al unui neam, vor
ataca nationalismul ca idee învechitã si tot ce se leagã de ideea de Patrie, de Pãmânt
pentru ca sã rupã firul iubirii care uneste poporul român de brazda lui.
2. Pentru ca aceasta sã reuseascã, vor cãuta sã punã mâna pe presã.
3. Vor întrebuinta orice prilej, pentru ca în tabãra poporului român sã fie dezbinare,
neîntelegeri, ceartã si dacã e posibil îl vor împãrti în mai multe tabere, care sã se lupte
între ele.
4. Vor cãuta sã acapareze cât mai mult mijloacele de existentã ale românilor.
5. Ii vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia si puterea moralã.

10) Ion Banea "Rânduri cãtre Generatia noastrã"
6. Ii vor otrãvi ssi ameti cu tot felul de bãuturi si otrãvuri...

...Aceste planuri sunt însã ca si gazele de rãzboi. Sã le întrebuintezi pentru adversar, dar
sã nu te atingã pe tine. Propovãduiesc ateismul pentru români, dar ei nu sunt atei, ci tin cu
habotnicie la respectarea celor mai mici percepte religioase.
Vor sã dezlege pe români de dragostea pãmântului lor, dar ei acapareazã pãmânturi. Se
ridicã împotriva ideii nationale, dar ei rãmân nationalisti sovini.2)
Este pentru prima datã în istoria noastrã si de aceea ne simtim dezarmati si ccãdem
învinsi, când românii se întâlnesc cu un neam, care nu-l atacã cu sabia, ci cu armele
proprii rasei iudaice cu care izbesc si paralizeazã mai întâi instinctul moral al neamurilor,
împrãstiind în mod sistematic toate bolile morale si distrugând astfel orice posibilitate de
actiune.2)
...vedem perfidia presei jidãnesti, vedem reaua credintã în toate împrejurãrile, vedem
atâtãrile ei în tot ceea ce era antiromânesc, vedem opera de lingusire si de ridicare a
oamenilor politici, a functionarilor, a autoritãtilor, a scriitorilor, a preotilor crestini, care
se pretau a face jocul intereselor jidãnesti; vedem batjocura de care se învrednniceau toti
cei ce aveau o atitudine româneascã corectã, demnã, sau care îndrãzneau sã demaste
primejdia jidãneascã; vedem necuviinta cu care eram tratati noi, în propria noastrã casã,
ca si cum ei ar fi fost aici stãpâni de mii de ani; vedem cu indignare amestecul îndrãznet
al acestor musafiri nepoftiti, în cele mai intime probleme de viatã româneascã, religie,
culturã, artã, politicã; cãutând ei a trasa liniile pe care sã se miste destinul neamului
nostru.2)
Manifestatia contra presei jidãnesti, înseamnã: declararea ei de dusmanã a intereselor

nationale si prin aceasta atragerea luãrii aminte a românilor de a nu se lãsa indusi în
eroare, orbiti sau condusi de presa scrisã de jidani sau români jidãniti.
Presa aceasta atacã ideea rligioasã la români, slãbindu-le astfel rezistenta moralã si
rupându-le contactul cu Dumnezeu.
Presa aceasta împrãstie teorii antinationale, slãbindu-le credinta în natiune si rupându-i de
pãmântul tãrii, de dragostea pentru el, pãmânt care în toate timpurile a fost îndemn la
luptã si sacrificiu.
Presa aceasta prezintã fals interesele noastre românesti, dezorientând si îndreptând pe
români pe linii opuse intereselor nationale...
Presa aceasta înaltã mediocritãtile si oamenii capabili de coruptie pentru ca strãinul sã-si
poatã satisface interesele lui si coboarã valorile morale care nu se vor preta a face servicii
iudaismului si interselor acestuia.
Presa aceasta otrãveste sufletul neamului, dând zilnic si sistematic publicitate crimelor
senzationale, legãturilor imorale, avorturilor, aventurilor.
Presa aceata omoarã adevãrul si slujeste minciuna cu perseverentã diabolicã,
întrebuinteazã calomnia ca armã de distrugere a luptãtorilor români.2)
...Numãrul jidanilor din România nu se cunoaste exact. Pentru cã statisticile încercate au

fost fãcute cu cea mai mare lipsã de interes de cãtre politicienii români, pentru a-si
ascunde opera de trãdare nationalã si pentru cã jidanii de pretutindeni fug de adevãrul
statisticii...
Si au dreptate din punctul lor de vedere, pentru cã românii pusi în fata numãrului
exact al populatiei jidãnesti si-ar da seama cã se aflã în fata unei adevãrate primejdii
nationale si s-ar ridica pentru a-si apãra patria. Deci, în fata adevãrului statistic, puterea
iudaicã se stinge, moare. Ea nu poate trãi decât din ascunderea adevãrului, din falsificarea
lui, din minciunã.2)
...Eu nu întrebuintez cuvântul de jidan, pentru ca sã insult pe cineva. Eu le spun jidani

pentru cã asa cred eu cã se numesc ei si de altfel, mi se pare curioos, este singura natie
care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are... 1)
In privinta minoritãtilor crestine, generatia tânãrã înseamnã principiile mari de conduitã.

1. Simpatia naturalã fatã de natiunea de bastinã nu poate fi socotitã, nici lipsa de loialitate
si nici ca un pericol pentru statul român.
2. Minoritãtile conlocuitoare în România, urmeazã sã se bucure de toate drepturile, în
mãsura loialitãtii de care vor da dovadã în fata statului român. Cel sau cei ce se vor opune
sau unelti aici în casã la noi, în contra viitorului românesc, vor fi striviti. De altfel ca si
românii care se vor opune sau vor unelti 10)
Suntem un neam de oameni nobili.

Fiindcã suntem singurul neam care pãstrãm aici, în aceastã parte a Europei, traditiile
pãmântului si ale cerului de deasupra noastrã.
Fiindcã suntem singurii stãpâni din vremuri imemoriale pe pãmânturile acestea peste care
toate neamurile, dar absolut toate neamurile care ne înconjoarã, au venit mult mai târziu.
Oaspeti pe pãmânturile acestea sunt si ungurii si bulgarii si sârbii si rusii si polonii si
slovacii 8)
8) V.P. Gârniceanu "Din Lumea Legionarã"

10) Ion Banea "Rânduri cãtre Generatia Noastrã"
TRÃDAREA SI MISELIA
Pãziti-vã pe voi si pe copiii vostri de azi si de mâine ai neamului românesc si ai oricãrui
neam din lume, de aceastã racilã îngrozitoare: miselia.
Toatã inteligenta, toatã învãtãtura, toate talentele, toatã educatia nu vor servi la nimic,
dacã vom fi misei.
Invãtati pe copiii vostri sã nu întrebuinteze miselia nici în contra pritenului si nici în
contra celui mai mare dusman al lor. Cãci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinsi,
vor fi striviti, Nici în contra miselului si a armelor lui miselesti sã nu întrebuinteze
miselia. Pentru cã de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Miselia va
rãmâne neschimbatã. Miselia învinsului va fi înlocuitã de miselia învingãtorului. In
esentã, aceeasi miselie va stãpâni peste lume.
Intunericul miseliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin lumina
pe care o aduce sufletul viteazului, plin de caracter si de onoare.2)
Este o mare gresealã ca un sef legionar, din invidie sã înceapã a vorbi de rãu, în fata
oamenilor din cuib sau din sat, pe un camarad al sãu. Aceasta duce la dezbinarea în douã
a legionarilor, la llupta dintrre dânsii, la victoria inamicului.
Este asa de grav acest lucru, încât Legiunea considerã asemenea fapte aproape ca o
trãdare...1)
Dacã însã printre legionari va fi prins unul care se va vinde pentru bani si va deveni
trãdãtor al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, peste un an sau peste doi.1)
...Trãdarea ne-a mãcinat puterile neamului.
Noi, românii, nu ne-am asezat niciodatã cu arma în mânã în fata ei; de aceea a prins
rãdãcini, de aceea trãdãtorii s-au înmultit pe toate cãrãrile, de aceea viata noastrã de stat
nu e decât o trãdare permanentã de neam. Dacã nu rezolvãm problema trãdãrii, opera
noastrã va fi compromisã.2)
Jidanii ne sunt dusmani si în aceastã calitate ne urãsc, ne otrãvesc, ne exterminã.

Conducãtorii români, care se aseazã pe aceeasi linie cu ei, sunt mai mult decât dusmani,
sunt trãdãtori.
Pedeapsa cea dintâi si cea mai cruntã se cuvine în primul rând trãdãtorului si în al doilea
rând dusmanului.
Dacã as avea un singur glonte, iar în fata mea un dusman si un trãdãtor, glontul l-as
trimite în trãdãtor.2)

POLITICIANISMUL
Lumea politicienilor trãieste în lux si în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai

dezgustãtoare, pe spinarea unei tãri din ce în ce mai demoralizatã. Cine sã se mai ocupe
de nevoile ei?
Politicienii acestia, cu familiile lor si cu agentii lor, au nevoie de bani. Bani pentru
petrecere, bani pentru a-si întretine clientela politicã, bani pentru voturi, bani pentru
cumpãrarea de constiinte omenesti. Rând pe rând cetele lor se vor nãpusti si vor spolia
tara. Aceasta va însemna, în ultimã anallizã, guvernarea lor, opera lor de guvernare. Vor
secãtui bugetele statului, ale primãriilor, ale prefecturilor.
Se vor înfige ca niste cãpuse în consiliile de administratie ale tuturor întreprinderilor, de
unde vor încasa tantieme de zeci de milioane, fãrã nici o muncã, din sudoarea si din
sângele muncitorului istovit.
Vor fi încadrati în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte
milioane si zeci de milioane, ca pret al vânzãrilor de neam.
Vor da nastere la afaceri scandaloase, care vor îngrozi lumea. Coruptia se va întinde în
viata publicã a tãrii ca o plagã, de la cel mai umil slujbas si pânã la ministri. Se vor vinde
oricui. Oricine va avea bani, va putea sã-i cumpere pe acesti monstri si prin ei tara
întregã.
De aceea, când tara stoarsã nu va mai putea sã le mai dea bani, vor ceda consortilor de
bancheri strãini, rând pe rând, bogãtiile pãmântului si cu ele independenta noastrã
nationalã.2)
Teoria care ne îndeamnã sã intrãm cu totii în partide, pentru a le face bune, dacã zicem cã
sunt rele, e falsã si perfidã. Dupã cum, de la începutul lumii curge, zi si noapte,
necontenit prin mii de râuri, prin fluvii, numai apã dulce la Marea Neagrã si nu reuseste
sã-i îndulceascã apa, ci din contrã, se face sãratã si cea dulce, tot asa si noi în cloaca
partidelor politice, nu numai cã nu le vom îndrepta, dar ne vom strica si pe noi.2)
...Cea mai mare primejdie nationalã stã în aceea de a ne fi deformat, de a ne fi desfigurat

structura noastrã rasialã daco-romanã, dând nastere acestui tip de om, creind aceastã
cãzãturã, aceastã stârpiturã moralã: politicianul care nu mai are nimic din nobletea rasei
noastre, care ne dezonoreazã si ne omoarã.
Dacã acest tip de om va continua sã mai conducã aceastã tarã, Neamul Românesc va
închide ochii pentru totdeauna si România se va prãbusi, cu toate strãlucitele programe cu
care "smecheria" degeneratului va sti sã ungã ochii multimilor nenorocite. Dintre toate
relele pe care ni le-a adus invazia jidãneascã, aceasta este cel mai îngrozitor!2)
IDEOLOGIA FAPTEI
Se rãstoarnã guverne incapabile si se aseazã în locul lor altele si mai incapabile. Nimeni
nu mai stie de unde vine si nimeni nu mai pricepe unde are sã ajungã. E o îvãlmãsealã din
care nu se alege nimic pentru mai binele multimii. Pentru ce toate acestea?
Pleava politicianistã, odatã ajunsã la putere, se aseazã pe jaf. Si pentru aceasta nu crutã
nimic: corupe justitia, terfeleste ostirea, ticãloseste administratia, înjoseste biserica,
degradeazã scoala. Nimeni si nimic nu rãmâne atins de noroiul politicianist.
Impotriva tuturor partidelor care au mãcinat la moara lor de atâta amar de vreme rodul
muncii nationale, împotriva tuturor acelora care s-au alãturat operei de jaf organizatã de
partide, împotriva duhului rãu care bântuie în aceastã tarã, se ridicã astãzi ca un singur
val, tineretea curatã si nepãtatã, tineretea muncii si a cinstei, tineretea dreptãtii si a faptei.
Se ridicã tineretea care si-a jurat cã în afarã de binele tãrii, ea nu mai cunoaste alt interes.;
tineretea care s-a legat sã nu odihneascã pânã nu va face curãtenie deplinã în vatra tãrii;
tineretea care va înfrunta si moartea pentru împlinirea celor ce si-a promis sã împlineascã.
Dusmãnitã de corbii partidelor politice, organizatia "Gãrzii de Fier", compusã numai din
oameni tineri, pregãtiti si curajosi, vine înaintea întregii tãri si spune:
Frati de pretutindeni! Vreme îndelungatã, partidele politice si complicii lor v-au înselat
credinta, v-au irosit munca voastrã asprã si v-au cotropit viata. Ani de zile, oamenii
partidelor au jucat hora desfrâului si-a necinstei pe spinarea voastrã. Toti acei care au lins
pragurile caselor voastre, cersindu-vã în alegeri voturile, v-au scuipat în fatã când ati
cerut dreptate; toti cei pe care i-ati trimis prin votul vostru lliber ori siluit la cârma tãrii,
v-au prãdat si batjocorit.
Nãdejdea mântuirii voastre si a natiei întregi, nu se mai poate îndrepta într-acolo. Dacã va
mai rãmas glas de strigat dreptate; ddacã v-a mai rãmas un pic de vlagã în bãrbãtia
bratului vostru; si dacã mai pâlpâie încã în candela sufletului vostru o cât de slabã
luminitã de credintã, veniti cu noi.
Natiune nu mai poate tolera sã fie geratã la infinit de coteriile partidelor politice
existente, vase diverse cu acelasi continut si comanda statului trebuie luatã din mâini
debile articulate cu trupuri astmatice.
Asa dupã cum soarele primãverii sparge si goneste norii cei negrii ai iernii, desteleneste
pãmântul si învie rodul, tot astfel tineretea organizatã de noi, va purta facla învierii
neamului pe tot cuprinsul tãrii, va preface în scrum putrrgaiul politicienist si va trage
brazdã nouã în ogorul strãmosesc, aruncând sãmânta cea bunã care sã dea rod însutit.
Veniti alãturi de aceia care au înscris cu sângele credintei, pe drapelul lor, "Fapta".4)
POLITICA
...Activitatea politicã a Legiunii nu e altceva decât expresia unei sfortãri continue

de a realiza idealurile ei, de a da întruchiparea conceptiei vii în sufletul legionarilor.
Numai cine stãpâneste perspectiva integralã a Miscãrii, poate sã urmãreascã si linia ei
politicã, sã evite concluziile false si sã ajungã astfel la o judecatã realistã asupra
trecutului ei.6)
Am înãltat un steag.
In contra lor, în contra celor care au ruinat tara, în contra cetelor de strãini, de înstrãinati
care ne-au supt si mãduva din oase, am înãltat un steag...
...Noi, slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreunã ca sã furãm tara, nu ne-am legat
împreunã sã ne cãpãtãm partizani si sã le dãm ca sã roadã oase din oasele tãrii.
Noi ne-am legat împreunã sã rãmânem sãraci pânã la mormânt, vom sãrãci si acei ce
suntem bogati, dar ne-am legat sã biruim. Sã învingem si sã rãzbunãm...
...Zadarnic si gresit ne-au confundat unii sãteni si orãseni crezând cã noi luptãm sã-i
cãpãtuim pe dânsii si sã le facem poftele, sã le dãm tara ca s-o mãnânce; ei bine, NU!1)
...Nici un deputat legionar nu va avea voie sã se ocupe cu satisfacerea intereselor, sau
afacerilor diverselor rude, cumetri, partizani.
Celor care urmãresc satisfacerea unor atari interese, le veti comunica hotãrât cã nu au a
vota cu Miscarea Legionarã...3)
Niciodatã, Miscarea Legionarã, pentru a birui, nu va recurge la "ideea de complot" sau
"loviturã de stat".
...Miscarea Legionarã nu poate birui decât odatã cu desãvârsirea unui proces interior de
constiintã a natiunii române.
Când acest proces va cuprinde pe majoritatea românilor si se va desãvârsi, biruinta va
veni atunci automat...3)
Loviturã de stat nu voim sã dãm.

...prin esenta însãsi a conceptiei noastre, noi suntem contra acestui sistem (loviturã de
stat). Insemneazã o atitudine de bruscare, de naturã exterioarã, pe când noi asteptãm
biruinta noastrã de la desãvârsirea în sufletul natiunii a unui proces de perfectiune
omeneascã...3)
Noi nu urmãrim decât sã ne apãrãm patria amenintatã de viscolul furtunii. Patria

pãrintilor nostri si cuibul cald al acelora care vin dupã noi...
Fixez aceste puncte în: DUMNEZEU, PATRIE, REGE, FAMILIE, PROPRIETATE si
ARMATÃ., care sã garanteze existenta statului român.1)
6) Horia Sima "Omul Nou"

LEGALITATEA
... Veti lupta cu tãrie de neînvins, dar numai în cadrul legalitãtii. In modul acesta veti
dezarma pe toti vrãjmasii nostri care au uneltit în contra noastrã si care încearcã si astãzi
sã unelteascã.3)
Vom birui pe cãile legilor, oricât de tare ni le vor strâmtora autorii lor pentru a ne
împiedica biruinta sau pentru a ne forta sã pãsim alãturi de ele.3)
Noi ne-am încadrat însã în cea mai perfectã ordine si legalitate. Pentru ca sã nu ni se
poatã spune nimic. Dar aceasta nu va avea nici o valoare. Lozinca guvernelor va fi: "Nu
vã putem distruge pentru cã ati cãlcat legile? Nu-i nimic, le cãlcãm noi si vã distrugem!
Nu vreti sã fiti "ilegali", suntem noi "ilegali". Incât în modul acesta, am intrat întrr-un
sistem cu adevãrat talmudic: pe de o parte acuzati prin presã si prin toate oficinile
politice, de "ilegalitate", iar pe de altã parte, stând în cadrul perfect al legii, suntem
mãcinati prin cele mai odioase si ilegale sisteme, de cãtre toti reprezentantii guvernelor si
ai statului, aflati în cea mai flagrantã ilegalitate.2)
Deci suntem aruncati din raportul de Drept în raportul de fortã.

Pe acesta însã noi nu-l primim. Noi am înteles sã actionãm în cadrul legii, manifestându-
ne credintele noastre ...
...dacã orice manifestatie de credintã ne este interzisã, ratiunea de existentã a partidului
nostru a încetat.
Nu voim sã întrebuintãm forta.
Nu voim sã întrebuintãm violenta.3)

CELE SASE LEGI FUNDAMENATLE ALE CUIBULUI
1. Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, cãci numai asa vei învinge. Urmeazã-ti seful si la
bine si la greu.
2. Legea muncii: munceste. Munceste în fiecare zi. Munceste cu drag. Rãsplata muncii sã-ti fie
nu câstigul, ci multumirea cã ai pus o cãrãmidã la înãltarea Legiunii si la înflorirea României.
3. Legea tãcerii: vorbeste putin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste când trebuie. Oratoria ta este
oratoria faptei. Tu fãptuieste, lasã pe altii sã vorbeascã.
4. Legea educatiei: trebuie ssã devii altul. Un erou. In cuib fã-ti toatã scoala. Cunoaste bine
Legiunea.
5. Legea ajutorului reciproc: ajutã-ti fratele cãzut în nenorocire. Nu-l lãsa.
6. Legea onoarei: mergi numai pe cãile indicate de onoare. Luptã si nu fii niciodatã misel. Lasã
pentru altii cãile infamiei, mai bine sã cazi luptând pe drumul onoarei.1)
Disciplina este o îngrãdire a noastrã, fie pentru a ne conforma unor norme de viatã, fie
pentru a ne conforma vointei unui sef.
In cazul întâi o practicãm pentru a ne urca pe înãltimile vietii, în cazul al doilea, pentru a
obtine succesul în luptã: cu natura sau dusmanii.
Pot fi o sutã de oameni care se iubesc între ei ca fratii. Dar în fata unei actiuni e posibil ca
fiecare sã aibã câte o pãrere. O sutã de pãreri nu vor birui niciodatã. Dragostea singurã
nu-i va putea face biruitori. Este nevoie de disciplinã. Pentru a birui trebuie sã-si
însuseascã o singurã pãrere, aceea a celui mai experimentat dintre ei, a sefului.
Disciplina este chezãsia biruintei pentru cã ea asigurã unitatea efortului. Sunt greutãti pe
care numai un neam unit, ascultând de o singurã comandã, le poate birui. Cine este
imbecilul, care într-un asemenea caz sã refuze de a se grupa cu toti ai lui la un loc,
ascultând de aceeasi comandã, pentru motivul cã disciplina i-ar stirbi din personalitate?
In asemenea cazuri, când neamul îti este amenintat si când firea lucrurilor te îndeamnã
sã-ti schilodesti trupul, sã-ti pierzi viata, sã-ti sfarmi familia, sã-tti periclitezi viitorul
copiilor, sã renunti la tot ce ai pe acest pãmânt, pentru a ti-l salva, este cel putin ridicol sã
vorbesti despre "stirbirea personalitãtii".
Disciplina nu înjoseste pentru cã te face biruitor. Si dacã biruintele nu se pot câstiga decât
cu jertfã, disciplina este cea mai micã dintre toate jertfele pe care un om poate sã le facã
pentru victoria neamului sãu.
Dacã disciplina este o renuntare, o jertfã, ea nu înjoseste pe nimeni. Pentru cã orice jertfã
înaltã, nu coboarã.
Neamul acesta al nostru având în calea sa uriase greutãti de trecut, fiecare român, trebuie
sã primeascã educatia disciplinei cu dragã inimã si cu constiinta cã astfel contribui la
biruinta de mâine.
Nu existã biruintã fãrã unitate. Si nu existã unitate fãrã disciplinã. De aceea, neamul
nostru va trebui sã condamne si sã considere ca o actiune vrãjmasã orice abatere de la
scoala disciplinei ca pe ceva care-i pericliteazã biruintele si viata.2)
Munca fiecãrui cuib este de o mare importantã. Nu se poate ca un cuib sã se constituiascã
si apoi sã nu mai lucreze nimic, adicã sã nu mai dea nici un semn de viatã.1)
...O singurã bucurie în viatã: sã vedem cum înfloreste România din munca noastrã pe care
o prestãm cu drag, cu devotament, fiecare la locul nostru, adicã la locul în care putem sã
dãm maximum.3)
Legionarul începe orice muncã cu gândul la Dumnezeu si-I multumeste la ajungerea
scopului urmãrit.1)
...în linii generale, în cuib nu se va da loc la discutii înfocate, violente, contradictorii. Cât
mai putinã vorbã, cât mai multã meditatie, nimic sã nu tulbure majestatea tãcerii si a
bunei întelegeri.
Se vor face exercitii de tãcere completã.1)
Legionarul va trebui sã stie cã: Legiunea va învinge pânã la sfârsit, toate partidele, oricâte
piedici i se vor pune în cale.
...Cã legionarii, sunt chemati de Dumnezeu ca dupã veacuri de întuneric si asuprire, sã
sune trâmbita învierii neamului românesc.
Seful de cuib va cãuta sã sãdeascã adânc în sufletul fiecãruia dintre membrii cuibului
credinta în Dumnezeu, în Patrie si în misiunea neamuluui nostru.1)
...Cuibul nostru era cald. Raporturile dintre noi erau absolut familiare. Cineva nu intra
aici ca într-o cazarmã rece, ci ca în casa lui, ca în familia lui. Aici nu venea numai pentru
a primi ordine. Aici gãsea o razã de dragoste, un ceas de liniste sufleteascã, un cuvânt de
încurajare, o mângâiere, un ajutor la nenorocire sau la nevoie.2)
Când un legionar sau un cuib primeste un ordin, este o chestiune de onoare, de a-l
executa trecând prin foc si prin apã, dacã este nevoie.1)
CÂNTECUL
Probabil, nepornind pe drumul ratiunii, cu alcãtuire de programe, discutii contradictorii,

argumentãri filozofice, conferinte, singura posibilitate de manifestare a stãrii noastre
lãuntrice, era cântecul. Cântam acele cântece în care simtãmintele noastre îsi gãseau
multumire.
"Pe o stâncã neagrã", cântecul lui Stefan cel Mare, a cãrui melodie, se spune, s-a pãstrat
din timpul lui, din generatie în generatie. Se spune cã în sunetul acestei melodii intra
Stefan triumfãtor în cetatea sa de la Suceava, acum 500 de ani. Când îl cântam, simteam
trãind acele vremuri de mãrire si glorie româneascã, ne afundãm în 500 de ani de istorie
si trãim câteva clipe acolo în contact cu vechiii soldati si arcasi ai lui Stefan si însusi cu
el.2)
Pentru a putea sã cânti, îti trebuie o anumitã stare sufleteascã. O armonie în sufletul tãu.
Cel ce merge sã fure pe cineva, nu poate cânta. Nici cel ce merge sã facã o nedreptate.
Nici cel al cãrui suflet este ros de patimi si de vrãjmãsie fatã de camaradul sãu. Si nici
acela al cãrui suflet e sterp de credintã.
De nu veti putea cânta, sã stiti cã este o boalã care vã roade în adâncul fiintei voastre
sufletesti sau cã vremea v-a turnat pãcate peste sufletul curat; iar dacã nu le puteti
vindeca, sã vã dati de o parte si sã lãsati locul vostru, celor ce vor putea cânta.2)
Legiunea fiind o miscare spiritualã mare si rãscolitoare, cu actiune directã asupra
sufletului, era firesc ca cea dintâi manifestare care exterioriza aceastã credintã sã-si
gãseascã glas prin cântec. Cântecul este doar vorba sufletului. Prin mijlocirea lui sufletele
se îmbrãtiseazã. Adresându-se, sentimentului si pornind din sentiment, cântecul înaltã, dã
avânt si creeazã anumite predispozitiuni. El este firul nevãzut pe care se ridicã omul de la
pãmânt spre zãrile înalte ale seninului, ale vietii sufletesti, spre Dumnezeu.
Mãrturisirile de credintã, oricare a fost esenta originii lor, mai mult decât prin orice alt
mijloc s-au rãspândit si au trãit prin cântec. Actiunile mari omenesti totdeuna si-au gãsit
eternizarea prin cântec. Eroii si faptele lor tot prin ajutorul cântecelor trãiesc. Bucuriile si
durerile tot prin ele le trãim cu totii.
Credinta legionarã a dat nastere cântecelor legionare Lumea nouã pe care o pregãtea
Cãpitanul s-a arãtat mai întâi sub haina cântecului.
"In adevãr, din primul minut, în iunie 1927, pe când eram numai câtiva tineri dispretuiti
de toatã llumea, am cântat: "Sculati români la luptã, bate ora ..."7)

7) I.Banea "Opere Complete"
IN SLUJBA NEAMULUI
Vremurile noastre sunt vremuri de rãscruce, viata colectivvã nu se manifestã normal,

continuu si tenace, ci este zguduitã si plinã de frãmântãri în cãutarea echilibrului, în
gãsirea fãgasului potrivit tendintelor si plenitudinelor pe care timpul de azi le pretinde
acestei vieti.
Acest dezechilibru, pe care-l simtim si-l trãim cu totii, îsi are originea în îndepãrtarea
omului de la misiunea lui.7)
Tot felul de crize au zguduit organismul nostru social, mergând din dezastru în dezastru,
începând cu pustiitoarea crizã sufleteascã, generatoare a tuturor celorlalte prãbusiri
cunoscute si trãite.
Din frãmântãrile acestei prãbusiri si dezagregãri nationale, se ridicã însã de o vreme
încoace, o frãtie pe care nu a cunoscut-o încã pãmântul românesc.
Este hora frãtiei legionare; este credinta cea nouã care încãlzeste generatia tânãrã,
asteptând binecuvântarea cerului.
Miscarea Legionarã este o învolburare a întregului neam românesc si ea urmãreste sã
formeze un alt suflet pentru acest neam. Cãci ceea ce trebuie schimbat în primul rând la
noi, este sufletul. Când vom fi un neam cu sufletul sãnãtos si curat, atunci vom putea fi
tari. Prin puterea noastrã vom putea fi stãpâni în tara noastrã.
Miscarea Legionarã s-a pornit în primul rând împotriva rãului din noi si dintre noi. Sã
îndrepteze pãcatele care ne ucid sufletele si dupã aceea împotriva dusmanilor care se
gãsesc aici, între noi, în statul nostru si pe pãmântul tãrii noastre, cu gândul dusmãnos de
a se face ei stãpâni.7)
Foarte greu lucru este de fãcut. Cãci nimic nu este mai greu de îndeplinit decât sã întorci
pe un om de pe drumul cel gresit si sã-l faci sã se schimbe, sã aibã alte purtãri, altã viatã.
Sã fie cinstit, harnic, cu frica lui Dumnezeu, iubindu-si neamul si jertfindu-se pentru el.
Este greu cu un om, d-apoi cu un neam! Dar totusi se poate. Incetul cu încetul, cu rãbdare
multã si cu dragoste multã se va întâmpla de bunãseamã si aceasta. Sunt semne foarte
grãitoare cã nu este departe ziua, când acest neam va vedea în Miscarea Legionarã
singura cale de a se mântui.7)
Pentru legionar, orice problemã este un examen de seriozitate. Nimic nu i se pare "usor",
nimic nu i se pare superficial. Tragismul este vibratia sufleteascã în care se desfãsoarã
vointa legionarului. Legionarii repudiazã o lume în care creeru domneste, pentru cã
sufletul a demisionat, cum spune asa de frumos Spengler.4)
SÃ VINÃ IN ACESTE RÂNDURI CEL CE CREDE NELIMITAT.

SÃ RÃMÂNÃ IN AFARÃ CEL CE ARE INDOIELI.
(C.Z. Codreanu)
7) Ion Banea "Opere Complete"

CREDINTE LEGIONARE
Vom învia, vom birui.

A înviat Hristos, sãdind nãdejdea învierii din morti; cã viata noastrã nu se terminã aici la
acesti asa de trecãtori 60-70 ani; cã se prelungeste dincolo; cã ne vom întâlni iar cu cei
dragi ai nostri si nu ne vom mai despãrti niciodatã.
Cã vom învia din morti în numele lui Hristos si numai prin Hristos, adicã în afara
credintei în Hristos nimeni nu va învia si nu va fi mântuit.9)
Toti credeam în Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi. Cu cât eram mai încercuiti si
mai singuri, cu atât preocupãrile noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu si spre
contactul cu mortii nostri si ai neamului...2)
Se vor lua cele mai severe mãsuri cu privire la recrutarea noilor elemente în asa fel încât
sã nu pãtrundã decât acelea capabile de credintã în Dumnezeu..."
Seful de cuib va cãuta sã sãdeascã adânc în ssufletul fiecãruia dintre membrii cuibului,
credinta în Dumnezeu...1)
...Legiunea nu numai cã a modelat un tip de român credincios: legionarul, dar temelia
însãsi pe care s-a ridicat Legiunea în marile ei perspective, esenta însãsi a Miscãrii
Legionare e Religia. Spiritul legionar a realizat acest fenomen unic în lume: singura
miscare politicã structuratã religios.8)
In locul necredintei si ateismului masonic, care tinde sã înstãpâneascã domnia

iudaismului, negând pe Dumnezeu, si religia Lui, ridicând la locul de slavã natura si drept
manifestare a credintei dumnezeesti, oribila topãialã din hrubele masonice, generatia
legionarã vine cu credinta în Dumnezeu, ca cea dintâi si cea mai puternicã idee de
bazã.10)
Noi asteptãm biruinta noastrã de la desãvârsirea în sufletul natiunii, a unui proces de

perfectiune omeneascã.3)
Acolo, în cuib... se va vorbi despre cei morti: martiri, eroi cãzuti pentru Legiune si
camarazii morti în credinta legionarã, prieteni, pãrinti, bunici si strãmosi, rechemându-se
duhurile lor.1)
Mâine, pe deasupra tuturor suferintelor, a loviturilor, a amenintãrilor si chiar a mortii,

vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos si al neamului
românesc.3)
9) C.Z. Codreanu "Insemnãri de la Jilava"

10) Ion Banea "Rânduri cãtre Generatia Noastrã"
8) V.P. Gârniceanu "Din Lumea Legionarã"
...Cãci omul care circulã azi, omul reprezentativ al veacului actual, nu e un om adevãrat.
E un sinistru degenerat, e o fiintã amputatã - în aceeasi mãsurã în care e un hipertrofiat al
propriei lui trufii omenesti - e un zburãtor cu mari aripi frânte, e un olog megaloman.
Aceasta este imaginea fãcutã din contraste lipite, a chinuitului om care e omul acestui
veac rationalist si ateu.
Douã sunt axele mari ale conditiei noastre omenesti:
1. Orizontal, integrarea noastrã între ceilalti oameni.
2. Vertical, supunerea noastrã lui Dumnezeu.
Omul modern a iesit dintre aceste axe; fapta lui nu se mai sprijinã nici pe sufletul
celorlalti oameni si nici nu se supune ultimei legi ierarhice, adicã lui Dumnezeu. De aici
tot tragicul vietii moderne. Viata omului modern e ca o pãpãdie între vânturi: rãmasã fãrã
axe, marele regizor este întâmplarea si fatalul sãu blestem - rãtãcirea.
Omul adevãrat e omul capabil sã-si depãseascã propria lui singurãtate, omul care se
supune lui Dumnezeu si îi recunoaste pe ceilalti oameni.
Omul adevãrat nu este tipul acesta intelectualist, chinuit si sterp, de care e plinã cultura si
istoria modernã a apusului (si a cãrui imitatie strãlucitã s-a realizat în toatã pãtura
superioarã de la noi) si nici prin contrast, omul voluntar si orb, animallic, pe care l-a
realizat, prin reactiune, revolutia ruseascã. Ci omul adevãrat este omul întreg, cu toate
compartimentele sufletului valabile, omul pe care tratatul de psihologie îl numeste omul
pasional. In omul acesta nu predominã intelectul sterp, nici vointa oarbã si animalicã, ci
toate cele trei mari puteri ale sufletului sunt în armonie: intelectul, afectul, vointa. Si toate
stau sub radiatia celei mai înalte dintre toate: afectul-puterea de iubire.
Aceastã înaltã si nesfârsitã putere omeneascã - iubirea - îi face pe oameni adevãrati.
Legionarii sunt invitati sã se iubeascã si sã trãiascã afectiv.
Iubirea e drumul - singurul - care duce cãtre ceilalti oameni si calea - singura - care ne
duce în sus, spre Dumnezeu.
Când lumea veche sãrea asupra legionarilor, bãtându-i si rãnindu-i, Cãpitanul dãdea
aceastã ripostã: un cãmin pentru cei rãniti. El a mers atunci si ami departe si a spus: dacã
ne veti omorâ, vom crea un cimitir legionar. El nu fugea de jertfã. Afirma convingerea cã,
numai punând jertfa la temelie, se va putea clãdi ceva temeinic.11)
11) Ion Banea "Cãpitanul"
ATROCITÃTILE COMISE IMPOTRIVA LEGIONARILOR DE GUVERNELE

ASA ZISE DEMOCRATE, IN FRUNTE CU REGELE CAROL AL II-LEA
ASASINATI LA 29-30 NOIEMBRIE 1938
Au fost starngulati de jandarmi urmãtorii legionari:
Corneliu Zelea Codreanu

Constantinescu Nicolae
Caranica Ion
Belimace Doru
Caratãnase Ion
Bozântan Iosif
Curcã Stefan
Pele Ion
State Gr. Ion
Atanasiu Ion
Bogdan Gavrilã
Vlad Radu
Georgescu Stefan
Trandafir Ioan
ASASINATI LÂNGÃ SOMESENI LA 2-3 DEC. 1938
Scosi din închisoarea Cluj, dusi la marginea orasului si împuscati de o brigadã condusã
de ofiterul Vulpescu.
Fãgã??? Nicolae (avocat)
Petru Ion (muncitor)
Bicã Ananie (mecanic)
ASASINATI LÂNGÃ HUEDIN-CLUJ în noaptea de 13-14 febr. 1938
Feleschin Petre (student)

Hodrea Aurel (profesor)
Stãnescu Petre (student)
Popa Ion (muncitor)
Borzea Dumitru (ofiter)
Borzea Zenovie (ofiter)
Gruitã Victor (elev)
ASASINATI la 17-18 FEBR. 1939 (Cadavrele au fost aruncate în crematoriu)
Nadoleanu Enache (medic)

Popovici Dragos (student)
Bãlu Octavian (student)
ASASINATI LA BUCURESTI
Nicolescu Nicoleta, sefa legionarelor pe tarã. Schingiuitã în beciurile politiei si aruncatã

de vie în crematoriu la 10 Iulie 1939
Dragomirescu Victor, Comandant legionar, Decorat cu "Crucea Albã". A fost ridicat de la

Spitalul închisorii Vãcãresti, schingiuit si aruncat de viu în crematoriu la 22 Septembrie
1939
Cristescu Vasile, profesor universitar, asasinat de politie la 26 Ianuarie 1939
MASACRATI IN PIATA Sf. ELEFTERIE DIN BUCURESTI, LA 21 Sept. 1939
Dumitrescu Miti (avocat)

Ionescu Ion (student)
Isaia Ovidiu (fotograf)
Moldoveanu Ion (student)
Paraschivescu Gheorghe (student)
Popescu Cezar (student)
Stãnciulescu Marin (mecanic)
Popescu Traian (student)
Vasiliu Ion (desenator)
ASASINATI LA INCHISOAREA RÂMNICUL SÃRAT în noaptea de 21-22 Sept.

1939
Sunt târâti pe rând în curtea închisorii si asasinti:
Clime Gheorghe (inginer)
Cantacuzino Alecu (avocat)
Iotu Nicolae (avocat)
Tell Alexandru (avocat)
Furdui Gheorghe (doctor în teologie)
Dobre Bãnicã (licentiat)
Polihroniade Mihail (avocat)
Craja Paul (medic)
Simulescu Sima (profesor)
Apostolescu Gheorghe (comerciant)
Istrate Gheorghe (licentiat)
Banea Ion (avocat, medic)
Serafim Aurel (inginer)
ASASINATI IN SPITALUL MILITAR DIN BRASOV
Cotigã Traian (avocat)

Ionicã Eugen (inginer)
Siancu Emil (ofiter)
Pihu Grigore (licentiat)
Susman Iuliu (functionar)
Herghelegiu Ion (avocat)
Proca Gheorghe (functionar)
ASASINATI îN LAGÃRUL DE CONCENTRARE DE LA MIERCUREA

CIUCULUI
In acea noapte sângeroasã, 44 de legionari au fost treziti din somn si strigati de pe o listã
de cãtre un ofiter. L-i s-a cerut sã se sregãteascã repede cã trebuie sã plece în alt lagãr.
In fata portii de sârmã ghimpatã s-a format coloana. La lumina lãmpaselor au fost legati
unul de altul de mâini cu funii. De jur împrejur, încercuiti de agenti-cãlãi, pornesc spre
drumul jertfei lor supreme.
Inaintea de iesirea din lagãr, Iordache Nicoarã, cel mai uibit de toti pentru necuprinsa
dragoste si bunãtate ce revãrsa în jurul lui, spune "Tatãl Nostru".
Intre tufãriile din apropierea lagãrului îi astepta mitraliera. Aici începu sã se spunã o altã
rugãciune. Mitraliera însã n-a lãsat-o sã se sfârseascã. Cei 44 de flãcãi - legionari -
români se prãbusesc, unul peste altul, cu rugãciune pe buze. Unul dintre ei mai putu striga
într-o ultimã suflare: "Trãiascã Legiunea si Cãpitanul!"
Benec Constantin (functionar)
Biris Ovidiu (avocat)
Borzea Titus (student)
Buhai Vasile (functionar)
Cioflec Marius (student)
Comjic Stefan (student)
Coman Cozmin (student)
Gheorghe Constantin (student)
Constantinescu Dumitru (medic)
Corbeanu Vasile (student)
Dobrin Liviu (medic)
Dorca Afilon (teolog)
Docaru Dumitru (subinginer)
Enescu Ion (functionar)
Felecan Vasile (muncitor)
Filipov Vasile (student)
Gârniceanu Florin (ofiter)
Grama Iosif (student)
Iordache Nicoarã (asist. univ.)
Macoveschi Ion (student)
Micu Augustin (inginer)
Mincã Ilie (ofiter)
Miter Ion (student)
Noaghea Virgil (student)
Nitiu Aurel (student)
Pavelescu Alexandru (avocat)
Popa Tiberiu (student)
Popescu Marin (student)
Popescu B. Anton (functionar)
Prodea Nicolae (muncitor)
Rãdulescu Virgil (ziarist)
Raicu Constantin (licentiat)
Stamate Eugen (student)
Stegãrescu Const. (licentiat)
Strugaru Nicolae (avocat)
Susai Vasile (licentiat)
Teodorescu Gheorghe (sculptor)
Tiponut Gheorghe (elev)
Todan Coriolan (student)
Ungureanu Corneliu (licentiat)
Ursu Ion (student)
Vasiliu I. Gh. Galus (ofiter)
Vilmus Adam (muncitor)
Zache Petre (functionar)
ASASINATI IN LAGÃRUL DE CONCENTRARE VASLUI
Antoniu Ion Pâsu (avocat)

Belgea Ion (avocat)
Boboc Constantin (student)
Borzea Virgil (ofiter)
Bujgoli Spiru (licentiat)
Busuioc Ion (student)
Calpãr Mihai (teolog)
Cârdu Valeriu (poet)
Clime Traian (functionar)
Comãnescu Nicolae (ofiter)
Danielescu Iosim (student)
Dobre Ion Radu (muncitor)
Gârniceanu Victor Puiu (avocat)
Goga Mircea (student)
Maricari Nicolae (ofiter)
Moraru Alex Bubi (student)
Motoc Mircea (student)
Nicolicescu Gheorghe (inginer)
Popescu Spiru (student)
Popescu Vasile (student)
Rãcman Gogu (student)
Riosanu Petre (inginer)
Spânu Iordache (student)
Stahu Teodor (avocat)
Sola Stavre (student)
Supila Polisperhon (student)
Teohari Mircea (student)
Tucan Boris (student)
Tudose Teodor (avocat)
Volocaru Gheorghe (functionar)
Zus Radu (student)
Vreme de douã zile, trupurile lor sunt lãsate în vãzul lumii. Dascãlii primeau ordin sã
aducã pe rând scolile de copii ca sã priveascã pe acesti feciori transformati într-un
morman de cadavre.
...Astfel voiau cãlãii sã imprime teroarea în inima tânãrã a elevilor.
ASASINATELE DE PE TOT CUPRINSUL TÃRII LA 21-22 Sept. 1939
Politia si unitãtile de jandarmerie din toate judetele au primit, în aceeasi noapte, ordinul
sã aresteze si sã execute imediat, în locuri publice, câte trei legionari.
JUDETUL
Arad:
Mãdutã Ioan (avocat)
Bulboacã Ioan
Julan Ilie (agricultor)
Arges
Pielmus Ioan (ofiter)
Olteanu Vasile
Amzãr Traian
Bacãu
Condopol Mircea
Mandache Alexandru
Antonovici Constantin (student)
Bãlti
Condratiuc Alexe
Ursache Victor
Gherman Ioan
Bihor
Cozma Lazãr
Jude Dumitru
Botosani
Iftimutã Vasile
Grigoriu Mihail
Mancos Gheorghe
Brãila
Bobota Teodor
Udrea Ion
Brasov
Faur Ioan (profesor)
Bordeianu I. Lehaciu
Nicolici Nicolae
Popacioc Radu
Buzãu
Voinea Constantin
Caliacra
Cranica Petre (student)
Popescu Hristu (tãran)
Cavachi Dumitru (student)
Câmpulung
Irimiciuc Valerian (cojocar)
Tãranu Traian
Cozan Luchian
Caras
Borzac Lazãr (muncitor)
Bãleanu Ion (functionar)
Cerbu Iancu
Cernãuti
Pisarciuc Silvestru
Regwald Francisc
Molotiuc Ioan
Cetatea Albã
Vlãdãu Ioan
Pãucã V. Dumitru (revizor scolar)
Curoglu Damian
Ciuc
Duma Iosif (profesor)
Caranica Ioan
Mirea Ilie
Cluj
Cuibus Petre
Eremia Niccolae
Constanta
Chivu Ion (preot)
Chiriazi Constantin (functionar)
Mocanu Staicu (preot)
Secãrescu Ion (preot)
Covurlui
Popa Costãchel
Croitoru Tudor
Potolea Gheorghe (ofiter invalid de rãzboi)
Dâmbovita
Nitescu Petre
Lungu Ion (învãtãtor)
Gâlmeanu Ion (student)
Dolj
Horculescu Nicolae
Poenaru Ilie
Stefãnache Ioan
Dorohoi
Surugiu Gheorghe
Barbu Gheorghe
Honceru Ion
Durostor
Nastu Nicolae (tãran)
Manganita Constantin (tãran)
Memu Dionisie (tãran)
Fãlciu
Codreanu Ion (inginer)
Nicolae Emil
Croitoru Vasile
Gorj
Serban Constantin
Munteanu Gheorghe (cãpitan)
Motomancea Grigore (preot)
Hotin
Dubuleac Vasile
Dubovinschi Teodor
Soroceanu Dumitru Iacob
Hunedoara
Popa Petre (muncitor)
Cornea Gheorghe
Sârbu Nicolae
Ialomita
Manolescu Grigore
Constantinescu Constantin
Badea Traian
Iasi
Dãnilã Nicolae (licentiat)
Leontin Miron (preot)
Bagdad Elena
Lãpusna
Diaconescu Vasile (colonel)
Florescu Sergiu (ziarist)
Palamarciuc Ion
Maramures
Butnaru Ion
Chirculitã Dumitru
Belidean Mircea (student)
Mehedinti
Gheorghiu Victor
Geacu Hristu Petre
Gheorghievici N.
Mures
Rusu Iacob
Paletas Francisc
Pãdureanu Nicolae
Muscel
Nerasan Ion (avocat)
Stancu
Nãsãud
Tonea Simion
Girigan Cornel
Tolan Alexandru
Neamt
Malinici Nicolae
Avãdanei Vasile
Puiu Vasile
Olt
Gãman Florea (elev)
Mânzu Dumitru (student)
Preda Gheorghe
Orhei
Zalupcescu Grigore
Mocanu Andrei
Rãileanu Naum
Prahova
Cojocaru Alexandru
Filip Dumitru
Putna
State Vasile
Voinea Nicolae
Marin Petre
Roman
Creangã Vasile
Romanati
Niculescu Gheorghe
Oprovici Horia
Sãlaj
Burcas Augustin
Satu Mare
Bozântan Victor (avocat)
Jitaru Spiridon
Severin-Lugoj
Galescu Pavel (curelar)
Ghindã Gheorghe (muncitor)
Sârbu Damaschin (tãran)
Soroca
Levizchi Stefan (elev)
Stiucã Boris
Criclivai Azare
Suceava
Rãut Ion
Gemeniuc Ion
Jitaru Spiridon (student)
Târnava Micã
Bârzã Gheorghe
Pris Ion
Codrea Nicolae
Tecuci
Cãsãneanu Gheorghe
Teodorescu Spirache
Baciu Vasile (student)
Teleorman
Abagiu Dumitru (comerciant)
Cristea Aristotel
Toader Dumitru (comerciant)
Tighina
Heidenrich Vladimir
Cãldare Constantin
Caragancev Ion
Timis-Torontal
Udrea Teodor (croitor)
Dragomir Gheorghe (sofer)
Cocora Alexandru
Trei Scaune
Lascãr Gheorghe (inginer)
Vrânceanu Gheorghe
Caranica Enache (licentiat)
Turda
Cucerzan Constantin (student)
Nichita Augustin (mãcelar)
Tonceanu Gheorghe (student)
Vâlcea
Nicolaescu Aurel (preot)
Diaconescu Dumitru (preot)
Vasilescu Nicolae (tâmplar)
Cadavrele celor asasinati au fost lãsate timp de trei zile expuse în pietele publice. Elevii
din toate scolile au fost adusi sã le vadã si nici copiii celor ucisi nu au fost crutati de la
acest spectacol.
APELUL LEGIONARILOR MORTI CITIT LA SEDINTELE DE CUIB DUPÃ

JURÃMÂNTUL DE DESCHIDERE A SEDINTEI
Cãzuti în lupte:
Ion Mota, comandant legionar al Bunei Vestiri, mort la 13 Ian. 1937, pe front la
Majadahonda.
Vasile Marin, comandant legionar, mort la 13 Ian. 1937, pe front la Majadahonda.
Sterie Ciumetti, abs. Acad. Comercialã, împuscat în spate de comisarii Panova si

Mateescu, la 29 Dec. 1933.
General Gh. Cantacuzino Grãnicerul, mort la 9 Oct. 1937
Virgil Teodorescu, student, împuscat pe la spate la 22 Nov. 1933 în Constanta, în timp ce

lipea afise legionare.
Nitã Constantin, sofer, împuscat la Iasi de un ofiter de jandarmi pentru cã arunca pâine
camarazilor asediati, în ziua de 28 Nov. 1933.
Toader Toma, croitor, împuscat la 30 Dec. 1933 de cãtre primarul Tache Luca, în comuna
Borcea, Tecuci
Nicolae Bãlãianu, plugar, mort, schingiuit de jandarmul Nitã Marin la 9 Dec. 1993, în
comuna Daia, Vlasca.
Gheorghe Negrea, mort la 12 Ian. 1934, în urma schingiuirilor suferite de la plutonierul

Nitu, în Fãrdea-Fãget.
Gheorghe Gligor, student, asasinat de comunisti la Cernãuti în August 1936.
Cristache Solomon, mort în 1935 la Focsani în urma suferintelor din închisori.
Mihail Turcan
MORTI IN CREDINTÃ LEGIONARÃ:
Prof. Corneliu Sumuleanu

Melicescu Constantin, student, Bucuresti
Bergheian Nicolae, din Sibiu
Gheorghe Crãciunescu, din Putna
Diaconu Nicolae, din Putna
Doroiu Sandu, din Putna
Dutchievici, din Putna
Ion Ignãtescu, student, din Dolj
Mardare Constantin, croitor, din Tanacu Vaslui
Geicu Constantin, frate de cruce din Craiova
Popescu Constantin, Fac. De lit. - Brosteni, Arges
Rãu Nicolae, din Sibiu
Vlad Vasile, meserias din Sibiu
Ahile Culetu, din Durostor
Nicolae Constantin, Hârsova Constanta
Gheorghe Solomon, din Rãscani, Covurlui
Bazgan, muncitor din Husi
Gheorghe Pârvulescu, din Craiova
Dima Gheorghe, elev clasa a 6-a din Galati
Vasiliu Constantin
Dumitrescu Gheorghe, student din Dâmbovita
Nicolae Pralea, Galati
Nicolae Rãvescu, Domnesti, Muscel
Nicolae Brodier, avocat, Bucuresti
Tudose Popescu, avocat
General Tarnovschi I., Iasi
General Macridescu, Focsani
Mateescu Aurel, director de bancã, Bucuresti
Constantin Eremia, meserias, Câmpulung Muscel
Dimitrie Moise, student, Buzãu
Olimpia Zeana, studentã
Elvira Gârneatã, dr., Iasi
Gheorghe Popescu,cismar, Galati
Sates Pantelimon, student
Dumitru Bulacu, prof., Arges
Cristea Pavel, student
Dumitru Balcu, prof., Arges
Cristea Pavel, student
Eleonora Predescu, func, Giurgiu
Dumitru Strãchinaru, Pres. Centr. Student. Cernãuti
Victor Slãvescu, inginer, Sibiu
Crisan Suteicã, student teolog, Fãgãras
Popescu N. Nicolae, Câineni.
"Cei ce-au cãzut ucisi de gloantele dusmane

Pãsesc în rând cu cei ce au rãmas".
CÂNTECUL LEGIONARILOR CÃZUTI

de Simion Lefter
Plânge printre ramuri luna

Noptile-s pustii, bis
Cãci te-ai dus pe totdeauna
Si n-ai sã mai vii. bis
Pe cãrãrile umblate
De noi te-am cãtat.
Te-au uitat pân-astãzi toate, bis
Si-ai tãi te-au uitat.
Numai vântul mai suspinã

Dulcele tãu cânt
Peste floorile ce-alinã bis
Tristul tãu mormânt
Ca o lacrimã de sânge
A cãzut o stea,
Drum de foc si biruintã bis
Pentru Garda ta
Bate vântul peste ape,

Trece timpul greu. . .
Noi mereu te plângem frate, bis
Iar tu dormi mereu. . .
Tehnoredactare de CRISTINA RÃDULESCU, Bucuresti ,
Familia de cuiburi legionare "Fapta".

Texte Alese de Doctrina Legionara Corneliu Codreanu Horia Sima Ion Mota Si Altii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Texte Alese de Doctrina Legionara Corneliu Codreanu Horia Sima Ion Mota Si Altii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEXTE ALESE DE DOCTRINA LEGIOANARA

Sã vinã în aceste rânduri

Personalitatea acestui om e reprezentativ româneascã prin aceea cã e singurul om politic

V.P. GÂRCINEANU, "Din Lumea Leginarã"

CE ESTE MISCAREA LEGIONARÃ?

Miscarea Legionarã, înainte de a fi o miscare politicã, teoreticã, financiarã, economicã,

1) C.Z.Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"

Cele 10 porunci pe care trebuie sã le tinã legionarul

3) C.Z.Codreanu "Circulãri si manifeste"

1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"

Intreg sistemul de organizare legionar se bazeazã pe ideea de "CUIB". Adicã un grup

1) C.Z. Codreanu "Cãrticica sefului de cuib"

1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"

Acolo unde nu este dragoste, nu este viatã legionarã.

1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"

1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"

...Sã realizãm ...armonia socialã legionarã.

...In sufletul tineretului nostru tebuiesc cultivate si întretinute sentimentele crestine de

...Asi dori ca în mijlocul natiei românesti sã se formeze familii - cetãti legionare.

In sensul conceptului spenglerian, se poate vorbi de un finalism legionar. In ochii

4) Vasile Marin "Crez de generatie"

Apel la unire cãtre "TINERIMEA ROMÂNÃ"

Bolsevismul se aflã în rãzboi permanent cu adevãrul si întregul lui sistem e construit ca

2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

5) Ionel Mota "Cranii de Lemn"

Cu "nationalismul" începe perioada de interiorizare a neamurilor, de structure a lor în

Nationalismul este o revolutie spiritualã. El exprimã momentul în care începe procesul

12) Horia Sima "Menirea Nationalismului"

Tara întregã trebuie sã se cutremure, sã se înalte si sã înfrunte pe cei ce îi pregãtesc

3) C.Z. Codreanu "Circulãri si manifeste"

13) A. Cantacuzino "Opere Complete"

Oamenii au o singurã posibilitate de contact cu Dumnezeu: RUGÃCIUNEA ...

Legiunea apãrã altarele Bisericii pe care dusmanii vor sã ni le dãrâme.1)

Rugãciunea, ca armã de educatie si luptã, în câmpul politic, a fost cu totul necunoscutã în

Cãpitanul a stiut de puterea misterioasã a rugãciunii. A stiut sã se roage. A practicat cu

MISTICA SI ECUMENICITATEA NATIONALÃ

Multimile au câteodatã contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Multimile

1) C.Z. Codrenu "Cãrticica Sefului de Cuib"

Prin mistica nationalã se creeazã un om desfãcut de abjectul materialism al epocii, se

Ingemãnati cu eternitatea, mortii nostri din lumea de dincolo, ne ocrotesc si ne îndreptã

Convietuirea aceasta intimã cu moartea, aceastã plãcere a dãruirii în moarte, sorbitã cu

2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

Pentru noi legionarii, iubirea aproapelui, dragostea de natie, înfrumusetarea si

13) A.Cantacuzino "Opere Complete"

2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

Nu sã ajungi puternic te pregãteste, ci drept. Nu pentru binele tãu sã lupti si sã muncesti,

5) Ionel Mota "Cranii de Lemn"

Tara româneascã nu poate fi niciodatã o Românie Ungaro-Germanie, în care fiecare

5) Ionel Mota "Cranii de Lemn"

6. Ii vor otrãvi ssi ameti cu tot felul de bãuturi si otrãvuri...

Manifestatia contra presei jidãnesti, înseamnã: declararea ei de dusmanã a intereselor

...Numãrul jidanilor din România nu se cunoaste exact. Pentru cã statisticile încercate au

...Eu nu întrebuintez cuvântul de jidan, pentru ca sã insult pe cineva. Eu le spun jidani

In privinta minoritãtilor crestine, generatia tânãrã înseamnã principiile mari de conduitã.

Suntem un neam de oameni nobili.

8) V.P. Gârniceanu "Din Lumea Legionarã"

Jidanii ne sunt dusmani si în aceastã calitate ne urãsc, ne otrãvesc, ne exterminã.

1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"

Lumea politicienilor trãieste în lux si în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai

...Cea mai mare primejdie nationalã stã în aceea de a ne fi deformat, de a ne fi desfigurat

2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"

4) Vasile Marin "Crez de Generatie"

...Activitatea politicã a Legiunii nu e altceva decât expresia unei sfortãri continue

Loviturã de stat nu voim sã dãm.