Sunteți pe pagina 1din 56

1

Gheorghe RACOVEANU

MIªCAREA LEGIONARÃ ªI BISERICA

FIINÞA ªI EXISTENÞA MIªCÃRII LEGIONARE


MÃRTURII

Cu o prefaþã de Constantin PAPANACE

1
NOTÃ

Reeditãm lucrarea distinsului teolog ºi cãrturar, discipol al lui Nae


Ionescu, intitulatã MIªCAREA LEGIONARÃ ªI BISERICA. FIINÞA ªI
EXISTENÞA MIªCÃRII LEGIONARE. MÃRTURII, cu o introducere ºi
postfaþã de Constantin Papanace.
Prima ediþie a fost publicatã în strãinãtate (exil), în condiþii precare, într-
un numãr restrâns de exemplare, la editura ARMATOLII, Biblioteca Verde,
Freiburg, Germania, fiind epuizatã mai de mult. Solicitãrile de retipãrire au fost
multe ºi insistente, fapt care m-a impulsionat în a înfãptui un anume act de
cutezanþã, dar necesar, de a publica aceastã lucrare din Colecþia Armatolii, prin
forþele proprii, fiind singurul moºtenitor testamentar în viaþã al arhivei fratelui
meu Constantin Papanace.
Factorul determinant, însã, este valoarea intrinsecã a acestei lucrãri, atât
din perspectiva din care este abordatã, dar mai cu seamã prin originalitatea
problematicii ºi a conþinutului, rãspunzând cerinþelor unei generaþii dinamice,
care promova cu perseverenþã ºi statornicie elanul eroic al dãruirii, voind sã
aprindã credinþe nebãnuite, sã transforme ºi sã revoluþioneze sufletul românesc,
stimulând energia ºi forþa moralã a neamului, fãrã de care nu poate exista
niciodatã biruinþã, având ca bazã de plecare Omul, nu programul politic.
„Reforma omului, nu reforma programului politic.“ (C.ª.C.)
Era o miºcare politicã ce se îndrepta cãtre Dumnezeu, structuratã religios,
cu temeliile adânc înfipte în teologia creºtinã, având ca scop „învierea moralã a
neamului românesc.“
Totodatã, publicãm în aceastã ediþie un eseu al autorului de mare valoare,
impresionant prin originalitatea ºi substanþa lui, privind structura psihicã ºi
moralã a românului, în care este prefigurat adevãratul profil moral al românului
autentic, nedeformat de tarele iobãgiei ºi ale stãpânirilor strãine. Ni se prezintã
tipul originar, omul de omenie, românul adevãrat, în eseul intitulat „Omenia ºi
frumuseþea cea dintâi“, cu un cuvânt înainte de nimeni altul decât Mircea
Eliade.
Sperãm ca noua ediþie sã fie de folos ºi sã sensibilizeze conºtiinþele ºi
inimile cititorilor.

Carol Papanace
18.XI.2002, Bucureºti

Lucrarea de faþã este finanþatã integral de Carol Papanace, iar distribuþia


se va face gratuit.
PREFAÞÃ

În acest volum publicãm niºte texte ale mult regretatului cãrturar ºi erudit
teolog care a fost Gheorghe Racoveanu. Unele dintre aceste texte sunt inedite.
În partea I se reproduce o conferinþã intitulatã „Miºcarea Legionarã ºi
Biserica“, pe care G. Racoveanu a þinut-o la 15 martie 1943, la trei ani de la
moartea maestrului sãu Nae Ionescu, în faþa grupului legionar internat în lagãrul
Buchenwald. Dupã cum se va vedea din cele ce urmeazã, autorul, pornind de la
convingerea cã „examinarea unei probleme care – orice s-ar spune – rãmâne
problema centralã a Miºcãrii noastre ºi mândria noastrã cea mare“ – analizeazã,
în lumina doctrinei creºtine ortodoxe, mai toate aspectele acestei importante
probleme. Perspectiva din care discutã faptele este aceea a unui mãrturisitor.
Dupã ce, în prealabil, atrage atenþia asupra hermeneuticei, adicã operaþia care
„cu ajutorul citatelor din Noul Testament se poate susþine orice; se pot susþine ºi
contrariile…“, el contureazã „criteriul adevãrului în ortodoxie“. În aceastã
luminã, Racoveanu discutã cu toatã francheþea ºi cazul acelor camarazi care, în
momente de disperare, au recurs la fapte de extremã violenþã. Cum se exprimã
dintru început, lui „nu-i place sã ocoleascã dificultãþile“. Precizeazã cã
„uciderea cu voie, fãrã voie, în legitimã apãrare ori în atac… rãmâne un pãcat.
Cã uneori Biserica iartã pãcatul, asta nu modificã situaþia. Pãcatul iertat nu
poate fi confundat cu fapta, cu porunca evanghelicã. Referindu-se la fapta
Nicadorilor, "plenipotenþiari ai destinului comunitãþii noastre, care au fost în
situaþia de a pedepsi pe cãlãii sufletului naþiei", þine sã aminteascã cã "Biserica
Ecumenicã nu pedepseºte pe împuterniciþii comunitãþilor de destin ca pe niºte
singuratici. Iarã fapta care se chiamã ucidere, uneori, e numai Necurãþie a
mânilor."“
Dupã ce face mai multe confruntãri între textele hotãrâte în cele ºapte
sinoade ecumenice (325-787), care recunosc cã trãirea Evangheliei, fiind un fapt
istoric este relativ – (aºa cum a precizat ºi Cãpitanul când a recunoscut cã
„suntem pãcãtoºi fiindcã trãim în veac“) – ajunge la concluzia cã „învãþãtura
Cãpitanului nu se deosebeºte de învãþãtura pãrinþilor Bisericii“. Desigur,
problema este prea vastã pentru a putea fi epuizatã în cadrul unei conferinþe.
Totuºi, documentata sintezã fãcutã de Gh. Racoveanu, prima încercare de acest
gen în scrisul legionar, poate constitui o solidã bazã de plecare pentru alte studii
în aceastã direcþie.
Trebuie remarcat faptul cã, cu prilejul acestei conferinþe, a þinut sã facã
unele precizãri semnificative în legãturã cu misticismul legionar al Cãpitanului.
A spus: „Þin sã fac aici o remarcã. ªi sã dau un îndemn: sunt unii camarazi care
înclinã a crede cã în vremea din urmã Cãpitanul ar fi cãzut în misticism. Cã
adicã unul ar fi Cãpitanul din „Pentru Legionari“ ºi altul Cpitanul din
„Însemnãri“. E o eroare gravã. ªi o impietate“. Se referea la unele insinuãri puse
în circulaþie de „oamenii Comandantului“ Sima, cu scopul perfid de a
minimaliza valoarea politicã a Cãpitanului. Faptul cã denunþarea acestei erezii o
fãcea chiar în cadrul unui grup, iscodit, intimidat ºi manevrat de aceºti rãtãciþi,
aratã nu numai luciditate, dar ºi mult curaj moral.

În partea a II-a, se reproduce planul de lucru (schiþa) unei lucrãri de


largã respiraþie, intitulatã: „Fiinþa ºi Existenþa Miºcãrii Legionare a lui

2
Corneliu Codreanu“. Din structura acestui plan de lucru se poate aprecia cât de
cuprinzãtoare era viziunea lui Gheorghe Racoveanu despre Miºcarea Legionarã.
Neaºteptata moarte l-a surprins tocmai când se apucase sã scrie aceastã lucrare.
Din numeroasele capitole cu diviziunile ºi subdiviziunile lor, n-a apucat sã
schiþeze decât câteva. ªi acelea, cum rezultã din manuscrisele rãmase, fragmentar
ºi la primul condeiu. Acest fapt ne face sã ne dãm seama încã o datã cât de mare
a fost pierderea lui pentru scrisul românesc în general ºi cel legionar în mod
special.
Poate pentru Gheorghe Racoveanu care, cum se ºtie, avea cultul unei
documentãri cât mai perfecte, expusã într-un stil impecabil ºi o limbã
româneascã ca „un fagure de miere“, cum au caracterizat-o unii, sã parã
publicarea acestor fragmente ca ceva nedorit. ªi pe drept cuvânt. Ne putem
închipui cu câtã migalã le-ar fi amplificat ºi cizelat el, spre a face din aceste
scrieri adevãrate bijuterii. Totuºi, ne-am dat permisiunea sã le scoatem la luminã,
fie ºi incomplete, cu speranþa cã vor fi fecunde pe ogorul scrisului legionar. Atât
planul de lucru, care reflectã laturile esenþiale ale gândirii Cãpitanului, cât ºi
paginile scrise ce, în forma lor concentratã, par mai mult niºte aforisme, pot
constitui sursã de inspiraþie ºi îndreptar în cercetãri pentru toþi aceia care se
intereseazã de fenomenul legionar. Din aceastã perspectivã, ele pot rodi mai
mult decât ne putem închipui.
De altfel, procedeul de a reproduce texte inedite fragmentare dupã
moartea autorilor nu este un fapt rar în domeniul culturii. Uneori, asemenea texte
au avut o influenþã mai mare chiar decât acele opere publicate în timpul când
trãia autorul respectiv. Este suficient sã ne amintim de influenþa pe care a avut-o
„Wille zur Macht“ a lui Nietzsche care, cum se ºtie, a fost mai mult o colecþie de
reflecþii fragmentare asupra aceluiaºi subiect. Pãstrând proporþiile, s-ar putea
spune acelaºi lucru ºi despre aceastã încercare.
Oricum, pe plan legionar ºi aceste pagini fragmentare ale lui Gheorghe
Racoveanu vor contribui substanþial la combaterea ereziei simiste pe care
anumite elemente dubioase sau derutate au cãutat sã o difuzeze în rândurile
legionarilor, prin falsificarea sublimului crez legionar formulat de Cãpitan,
pentru mãrturisirea cãruia ºi-au dãruit viaþa cei mai buni dintre camarazi.
În partea a III-a, redãm spre completare o serie de 12 articole sau note
apãrute fãrã semnãturã sau cu iniþialele lui Gheorghe Racoveanu, în oficiosul
Miºcãrii, „Orientãri pentru Legionari“. Dupã cum se va putea vedea, cele mai
multe dintre aceste articole au un caracter precumpãnitor creºtin, determinat cu
ocazia sfintelor sãrbãtori. Sunt însã ºi unele ca acelea intitulate: „pe cine au
omorât“ sau „Îndemn la asasinat“, care ar putea fi considerate ca un început al
capitolelor anunþate în programul sãu de lucru, dar nescrise din cauza morþii
sale neaºteptate. Mãrturia fãcutã în articolul „Îndemn la asasinat“, din care
rezultã ºi rãspunderea lui Iorga la asasinarea Cãpitanului, a devenit de o mai
mare actualitate, în urma articolului profesorului Constantin Marinescu, apropiat
colaborator al marelui istoric, publicat în oficiosul partidelor „România“ din
iunie 1971. De aceea, vom zãbovi puþin asupra acestui caz.
Cum se va vedea din acest articol, Racoveanu, dupã ce aminteºte ordinea
ºi liniºtea ce au domnit tot timpul înmormântãrii mucenicilor Moþa ºi Marin,
ordine asiguratã de porunca Cãpitanului, redã urmãtoarele afirmaþii ale lui
Nicolae Iorga, fãcute la Senat, înconjurat fiind de miniºtrii ºi senatorii
guvernamentali, pe care voia sã-i îmbãrbãteze:
„Ei, Domnilor! V’aþi speriat de niºte copii? Eu, Domnilor, l-am întrebat
odatã pe Colonelul Boyle: cum ai putut Dumneata, Domnule, sã salvezi singur

3
colonia româneascã din Odesa, în vremea revoluþiei bolºevice? (n.red.:
Colonelul Boyle, ataºat militar englez). ªi Colonelul Boyle mi-a rãspuns:
Domnule Profesor! Eu sunt canadian ºi vânãtor. ªi la noi, în Canada, vânatul cel
mai al dracului e câinele sãlbatic. Te atacã în haitã. Poþi sã dobori Dumneata
unul, doi, trei, patru; cei ce rãmân, te sfâºie. Ei, dar de eºti vânãtor cu exprienþã,
vei observa Dumneata cã în grãmada care te atacã este unul care conduce. Pe
acesta de-l þinteºti între ochi, toatã liota se împrãºtie.!“
Mã aflam în localul redacþiei „Cuvântului“ când a sosit acolo, revoltat,
Nae Ionescu: „Auzi, mãi, Nebunul! Auzi ce vorbeºte? Asta e îndemn la
asasinat!“ (ªi Nae Ionescu mi-a povestit ce spusese Iorga la Senat. Despre
„povestea cu câini canadieni“ a ºi scris Nae Ionescu nu mult dupã aceea).
Aºa a mãrturisit Profesorul Nae Ionescu acum trei decenii ºu jumãtate.
Recent, Profesorul Constantin Marinescu scrie în ziarul menþionat mai sus, dupã
trei decenii ºi mai bine, urmãtoarea mãrturisire, cu adevãrat senzaþionalã:
„În dimineaþa imediat urmãtoare odioasei executãri (n.n. sublinierea
autorului) a ºefului miºcãrii ºi a camarazilor sãi, verde la faþã ºi tremurând, s-a
înfãþiºat Armand Cãlinescu la casa în care locuia Nicolae Iorga, în ºoseaua
Bonaparte, ºi a cerut sã vorbeascã cu Profesorul. Prin servitoarea care îi
transmitea aceastã dorinþã, acesta, în culmea indignãrii, a trimis urmãtorul
rãspuns tãios: "Nu stau de vorbã cu asasinii! "“ (n.n. sublinierea autorului)
Nu punem la îndoialã mãrturia Profesurului Marinescu, mai ales cã ea
rezultã „din isvor direct ºi dupã un amãnunþit control“. Totuºi, mai multe
întrebãri se nasc spontan: de ce nu a manifestat Profesorul Iorga aceastã atitudine
faþã de odiosul asasin Armand Cãlinescu ºi în mod public, nici imediat ºi nici
mai târziu? Cãci dacã ar fi manifestat-o, desigur, nu s-ar fi produs ireparabila
greºealã cu moartea lui, pe care cu toþii, în frunte cu Tatãl Cãpitanului, am
regretat-o.
Sã-l fi ºantajat Armand Cãlinescu cu vreun alt „îndemn la asasinat“ mai
puþin alegoric, cu care îl avea la mânã? Sau ºantaje de altã naturã? Cam aceeaºi
întrebare se pune ºi pentru Prof. Marinescu: de ce a aºteptat sã treacã trei decenii
ºi mai bine ca sã facã aceastã extrem de importantã mãrturie? Cãci dacã ar fi
destãinuit-o la timp, ar fi atenuat legitima repulsie a unei întregi generaþii de
tineri faþã de memoria unui învãþat excepþional care, peste toate greºelile lui, va
ocupa un loc de frunte în istoria culturalã a Neamului românesc.
În ceea ce priveºte mãrturiile menþionate mai sus, noi le credem pe
ambele adevãrate. Ele reflectã caracterul pasional ºi irascibil al lui Iorga. Gelos
pe oricine putea sã-i rivalizez influenþa, cu deosebire asupra tineretului, el
slobozea sãgeþi veninoase. E cunoscutã pizma ce o manifesta faþã de oameni
superiori ca Vasile Pârvan, Nae Ionescu etc. Faþã de Cãpitan, pizma lui l-a
împins pânã la îndemn la asasinat, ºtiind cã aceasta ar fi pe plac atât
politicienilor care îl adulau, cât ºi sceleratului rege Carol al II-lea, cu Esterele ºi
traficanþii lui aleºi. Poate, când a vãzut cã îndemnul sãu s-a realizat prin
sugrumarea Cãpitanului, a Nicadorilor ºi Decemvirilor, ºi-a dat seama cã a fost
folosit ca paravan. Atunci a rostit înfierarea pe care o redã Prof. Marinescu: „Nu
stau de vorbã cu asasinii“.
Dar aceastã înfierare a fost numai un foc de paie. Cãci, chiar a doua zi
dupã odiosul asasinat, Nicolae Iorga atenueazã, dacã nu chiar anuleazã,
afirmaþia „nu stau de vorbã cu asasinii“, fãcutã în ajun. Dintr-o mãrturie certã
fãcutã de secretarul de ºedinþe al Academiei Române, Ion P. Sachelarie, rezultã
urmãtoarele: „În dimineaþa urmãtoare nopþii în care a fost asasinat Corneliu
Zelea Codreanu, membrii Academiei Române se gãseau întruniþi în sala cea

4
mare a Academiei într-o ºedinþã obiºnuitã. Printre cei din urmã sosiþi a fost
profesorul Gh. Ionescu ªiºeºti. Aducea vestea monstruosului asasinat, relatându-l
cu informaþiile pe care le avea. Toþi membrii tãceau consternaþi. Numai Iorga a
rãspuns: "DA! DAR S-A PROCEDAT FOARTE STÂNGACI!"“
Aºadar, Nicolae Iorga nu regreta odiosul asasinat, ci numai faptul cã a
fost „stângaci“ în camuflarea lui.
Mai târziu, când a redactat ultimul sãu volum din Istoria Românilor, redã
acest cutremurãtor eveniment în urmãtorii termeni anodini:
„Peste puþin, dupã ce se dovedise cã aparatul de stat funcþioneazã, un
comunicat anunþa împuºcarea, în anumite condiþii, a asasinilor lui Duca ºi ai lui
Stelescu, ºi chiar a ºefului miºcãrii, a cãrui eliberare se cerea ºi cu anumite
înteþiri strãine“.
Din toate acestea rezultã cã Nicolae Iorga nu numai cã a continuat sã stea
de vorbã cu asasinii, dar, îmbrãcat în uniforma aºa-zisului „Front al Renaºterii
Naþionale“ a defilat în prima linie, dând onorul ºefului bandei de asasini, care a
fost Regele Carol al II-lea.
Acesta este caracterul marelui nostru savant Nicolae Iorga. Cum am arãtat
mai pe larg cu alt prilej (vezi articolul Comemorarea lui N. Iorga, Orientãri, nr.
99, dec. 1965), acest caracter „aminteºte de un faimos cãrturar bizantin din sec.
Al XI-lea, Mihai Pselos, care era pe cât de erudit, pe atât de versatil“. Din cauza
aceasta a ieºit o mare tragedie naþionalã, prin moartea prematurã a douã
personalitãþi de mare calibru, cum au fost Cãpitanul ºi însuºi Nicolae Iorga. Ei
ar fi adus încã mari servicii Neamului românesc, dacã cel din urmã nu s-ar fi
lãsat derutat de duºmanii acestui neam.

COMEMORAREA LUI NICOLAE IORGA

De la început trebuie sã recunoaºtem cã, oricâte circumstanþe atenuante s-


ar invoca (ºi în diferite note din „Orientãri“ noi am arãtat destule), totuºi,
omorârea lui Iorga a fost – ca sã folosim o cunoscutã expresie a lui Talleyrand –
mai mult decât o crimã, a fost o greºealã . Faptul cã ºi Profesorul Ion Zelea
Codreanu, Tatãl Cãpitanului, care ºi-a vãzut fiul ucis în mare parte datoritã ºi
instigaþiilor lui Nicolae Iorga, a deplâns în termeni aspri omorârea „marelui
învãþat al neamului “, clarificã pe deplin situaþia. De aceea, noi înþelegem
legitimitatea diferitelor comemorãri care se fac de cãtre români sau strãini, cu
ocazia unui sfert de secol de la tragica lui moarte. Cãci toþi recunosc cã Nicolae
Iorga a fost o capacitate culturalã ce rar se întâlneºte. Cum bine îl caracteriza
cineva: „Nicolae Iorga n-a fost istoric, n-a fost poet, n-a fost om politic etc., etc.,
dar a fost Nicolae Iorga !…“ Comemorarea lui, deci, pe toate meridianele
culturale, ar fi pe deplin îndreptãþitã. Aceasta însã nu ne împiedicã sã vedem ºi
latura subiectivã sau partizanã, de multe ori ostentativã, a acestor comemorãri.
Cu toate meritele sale culturale prodigioase ºi incontestabile, marele savant
român n-ar fi fost comemorat, mai ales în strãinãtate, dacã el, „profetul
naþional“, nu ºi-ar fi mâncat – cum a scris sarcastic Octavian Goga – „tablele
legii “. Adicã dacã n-ar fi renunþat la naþionalismul lui genuin manifestat alãturi
de A.C. Cuza, în prima fazã a vieþii sale. De altfel, deºi un geniu precoce,
consacrãri oficiale cu titlul de „Honoris causa“ sau cooptãri ca membru la
diferite academii europene sa de peste ocean, au început sã se producã dupã ce
Iorga ºi-a renegat trecutul, renunþând a mai pune o „anumitã problemã “.
Academia Italianã de Lincei, spre a da un exemplu, care a luat iniþiativa

5
comemorãrii lui Iorga la a XXV-a aniversare a morþii sale, s-a eschivat sã
comenteze – dupã câte ºtim noi – pe Giovanni Gentile, cel mai mare filosof
italian contemporan, asasinat de antifasciºti. Spiritul partizan care animã pe
mulþi dintre „nemuritorii“ sãi, apare evident. Din acest spirit purcede
conspiraþia tãcerii care învãluie pe marele endocrinolog PENDE, unul dintre
fãuritorii acestei discipline medicale, pentru cã în unele situaþii ale sale s-ar
reflecta „concepþii rasiste“!
Cât priveºte complexa personalitate a lui Nicolae Iorga, caracterizatã de o
congenitalã nestatornicie, ar fi greu de explicat într-o notã scurtã ca aceasta. În
esenþã, ea s-ar putea înþelege mai bine dacã s-ar þine seama de ascendenþii
familiei sale. Dupã tatã, Iorga se trage – dupã cum singur mãrturiseºte în „O
viaqþã de om “, 1834, p. 8 – din familia „Iorguleºtilor, oameni din Pind, de la
Adriaticã, care ºi-au trimis pe la 1760 odrasla la Botoºani, ca negustor .“ În
sângele lui aromânesc se gãsea deci ºi acea dimensiune iliricã , caracterizatã prin
combativiiate, emotivitate excesivã ºi mândrie.
Dupã mamã însã – cum tot el mãrturiseºte – provenea din familia
Arghiropolilor, „o familie bizantinã, care a dat mari dragomani ai Porþii…“
Adicã o familie unde tarele omului levantin, în climatul despotic al Sultanilor,
erau adânc imprimate prin înseºi funcþiunile subalterne, ce stimulau linguºelile,
pizma ºi caracterul versatil. Antinomia între aceste douã dimensiuni ancestrale
moºtenite de savantul nostru era organicã. Blajinul sânge moldovenesc care s-a
inserat între timp în vinele sale n-a reuºit sã închege o sintezã durabilã a acestor
douã dimensiuni contrastante. De aceea, discrepanþa lor se va manifesta în toatã
activitatea multilateralã a lui Nicolae Iorga. Dimensiunea iliricã (sau dinaricã ),
caracterizatã prin impulsivitate, îndrãznealã, sensibilitate ascuþitã, spirit
revoluþionar în toate domeniile ce creeazã miºcãri de idei ºi fermenteazã revolte,
îi va da lui Nicolae Iorga acel spirit animator plin de vrajã, care îl va profila ca
un adevãrat profet naþional ; dupã cum dimensiunea bizantinã sau levantinã va
lãsa sã se întrevadã, mai ales în momente grele, „acel iz de slãbiciune în
fenomenele vieþii noastre publice“ – cum scrie Eminescu – „sub forma linsã a
bizantinismului ºi a expedientelor.“
Expresia acestei dimensiuni levantine a fost pizma pe care Nicolae Iorga
o nutrea pentru oamenii superiori contemporani, ca Vasile Pârvan, Nae Ionescu
etc. mai ales când aceºtia începeau sã aibã influenþã asupra noilor generaþii. Din
aceastã pizmã s-a alimentat ºi oarba pornire împotriva Cãpitanului, cu instigaþii
pentru asasinarea lui (vezi nota „Îndemn la asasinat“, Orinetãri, nr. 18, martie,
1959) sau procese la Consiliul de Rãzboi, preludiul nimicitoarei prigoane din
1938-1939.
Imaginea acestei stranii ambivalenþe sufleteºti este redatã de o fotografie
în care Marele Cãrturar, alãturi de alþi politicieni, îmbrãcaþi în uniforma
„Frontului Renaºterii Naþionale“, defila în prima filã, în faþa Regelui derbedeu
Carol al II-lea: pieptul umflat de orgoliu ca un rãzboinic ilir ºi mutra
schimonositã de un surâs ambiguu de curtean levantin, ce se preteazã la orice
spre a fi pe plac stãpânului… Acest tablou aratã, de altfel, cât de mult se
degradase clasa noastrã politicã zisã „democraticã“, ce se târa defilând în faþa
unui tiran paranoic ºi putred pânã în mãduva oaselor. Am þinut sã amintim
aceste trãsãturi contrastante ale personalitãþii lui Nicolae Iorga într-un moment
când se fac panegiricuri de circumstanþã, spre a se avea o imagine mai apropiatã
de adevãr. Numai aºa se va putea înþelege mai bine atât orbitoarele dâre de
luminã lãsate de prodigioasa lui inteligenþã, cât ºi petele negre ca noaptea, ce
mânjesc mizerabilul lui caracter, de o facturã levantinã ce aminteºte de un faimos

6
cãrturar bizantin din secolul al XI-lea, Mihail Pselos. De aceea, regretând
moartea lui Nicolae Iorga, sã reþinem ºi sã venerãm ce a fost mare ºi românesc
în el ºi sã ardem, cum spune Cãpitanul, „în focul cel mai mistuitor“, amintirea
omului levantin , cu toate tarele lui ancestrale, care au provocat tragedia
generaþiei dintre cele douã rãzboaie, drama noastrã naþionalã.
Am fãcut aceastã parantezã pentru a arãta cã ºi partea a III-a a acestui
volum de „Mãrturii creºtine ºi legionare“ prezintã, cum am vãzut, un interes atât
istoric, cât ºi de actualitate.

Legionarismul lui Racoveanu

Ca încheiere a acestor însemnãri, gãsim necesar sã amintim ceva ºi de


poziþia lui G. Racoveanu în cadrul Miºcãrii Legionare. Desigur, dupã cum se
constatã ºi din scrisul sãu, reprodus aici, ca ºi în alte publicaþii, Racoveanu, deºi
manifesta o admiraþie nemãrginitã pentru personalitatea Cãpitanului ºi doctrina
lui, totuºi nu-l numeºte cu apelativul „Cãpitanul“, aºa cum obiºnuiesc legionarii
încadraþi. Acest fapt ar arãta cã el dorea sã se menþinã, fie ºi în aparenþã, pe o
poziþie mai detaºatã de Miºcare, spre a putea contempla ºi discuta fenomenul
legionar ºi în mod formal, cu mai multã obiectivitate. În acest fel, cum îºi
încheia articolul „Îndemn la asasinat“:„vreau sã le dau (legionarilor prigoniþi) o
mânã de ajutor“.
Pentru acest motiv, ºi noi când am scris despre Gh. Racoveanu, i-am
respectat aceastã dorinþã tacitã, prezentându-l numai ca un „mare prieten al
Legiunii din vremuri grele“. Cu ocazia împlinirii a 60 de ani, scriam în
„Orientãri“ (nr. 29, februarie, 1960): „Dupã cum se ºtie, Gheorghe Racoveanu,
ca ºi Maestrul sãu adorat, Nae Ionescu, n-a fost încadrat în Miºcare. A râvnit sã
fie numai „un prieten“. ªi a fost. Dar nu din prietenii de paradã, care dispar ca
potârnichile când vin prigoanele, ci „un prieten din vremuri grele“. S-a declarat
cu mândrie prieten al legionarilor în prigoanele din timpul Cãpitanului, iar de
aproape douã decenii a împãrtãºit alãturi de legionari (la Rostock, Buchenwald
etc.) prigoanele ºi mizeriile exilului. Dacã Dl. Racoveanu s-ar fi îndepãrtat de
Miºcare ºi ar fi denigrat-o – aºa cum au fãcut alþi discipoli de-ai lui Nae Ionescu
– s-ar fi bucurat de multe avantagii. El însã nu numai cã nu s-a îndepãrtat, dar s-
a apropiat ºi mai mult ºi a pus umãrul la greu. Acest lucru, desigur, nu-l uitã
adversarii Miºcãrii. Aºa se explicã de ce a 60-a aniversare a acestui teolog,
publicist de rasã, care a adus contribuþii substanþiale în scrisul românesc, a
rãmas învãluitã în conspiraþia tãcerii. Dl. Racoveanu însã, care þine sã rãmânã
un „om liber“, nu se impresioneazã de aceasta. Marea lui mulþumire sufleteascã
este cã a fost consecvent pe linia Maestrului sãu Nae Ionescu, a cãrui directivã
spiritualã o continuã, ºi loial faþã de Cãpitan, de a cãrui preþuire ºi prietenie s-a
bucurat.
Poate aceste însemnãri sã parã superflue D-lui Racoveanu. Dar noi am
þinut sã le facem ca un omagiu pentru þinuta ºi activitatea sa, marcând prin
contrast, jalnica poziþie a „prietenilor din vremuri bune“. În acelaºi timp, am
vrut sã dãm un exemplu acelor legionari de vremuri bune sau „gradaþi“,
legionari care se degradeazã renegând-i pe Cãpitan ºi crezul pentru care s-au
jertfit martirii noºtri.

În acelaºi sens am scris la moartea sa ºi „Cuvinte pentru Gheorghe


Racoveanu“, pe care le reproducem la sfârºitul acestui volum. Astãzi însã, când

7
se cunosc ºi paginile lui inedite, scrise cu atâta dragoste, despre Cãpitan, a cãrui
Miºcare o considerã drept „cea mai profundã revoluþie spiritualã pe care a
cunoscut-o poporul român de la creºtinarea lui încoace“, revoluþie care, prin
calitãþile ei, „este valabilã pentru naþiunile care vor sã porneascã pe calea
încreºtinãrii efective“, adevãrata lui calitate rezultã de la sine, în mod strãlucitor:
Gheorghe a fost nu numai un convins adept al Cãpitanului, dar ºi un mare
îndrumãtor, care a apãrat cu tãrie dreapta credinþã legionarã pe care au încercat
sã o deruteze ºi altereze anumiþi impostori manevraþi de forþele întunericului.
Prin scrisul lui, impecabil ca formã ºi ca fond, el se aºeazã alãturi de cei mai
autorizaþi exegeþi ai Miºcãrii Legionare.
Sã citim cu luare aminte paginile mult regretatului cãrturar Racoveanu,
scrise în spiritul Cãpitanului. Numai cãlãuziþi de asemenea scrieri vom fi feriþi
de ispitele duºmane care duc la rãtãcire. Numai aºa, pe mãreþul fundament
spiritual trasat de Întemeietorul Miºcãrii Legionare, se va putea construi
armonios, evitând „falsele creºteri“ denunþate de Racoveanu. ªi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, se va dura neîncetat, din generaþie în generaþie, pânã la marea
înviere a neamului românesc, care trebuie sã vie.

Constantin Papanace

8
Partea I-a

MIªCAREA LEGIONARÃ ªI BISERICA


Grija pentru unitatea noastrã în gând mã face sã vã poftesc la examinarea
unei probleme care, orice s-ar spune, rãmâne problema centralã a Miºcãrii
noastre ºi mândria noastrã cea mai mare, iarã, prin noi, mândria neamului care a
putut da lumii un om de proporþiile duhovniceºti ale lui Corneliu Codreanu.
Am þinut sã vorbesc astãzi, 15 martie, fiindcã astãzi s-au împlinit 3 ani de
la moartea în credinþã legionarã a Profesorului Nae Ionescu, cãruia problema
aceasta i-a fost întotdeauna aproape de suflet ºi a cãrui capacitate de formulare a
realitãþii trãite direct a contribuit hotãrâtor la rezolvarea ei.
Titlul conferinþei – indicând mai degrabã o obiºnuinþã de limbaj decât
raportul real dintre doi termeni – nu e lipsit de justificare.
Este adevãrat cã într-o enciclicã a Patriarhilor din 1848, pe numele ei
adevãrat „Scrisoare enciclicã a bisericii, una, sfântã, soborniceascã ºi apostolicã“
(scrisoare semnatã de patru patriarhi ºi 29 episcopi Rãsãriteni ºi conþinând un
rãspuns la scrisoarea Papei Pius IX Littere ad Orientales) stã scris cã „pãstrarea
dogmei ºi curãþia rânduelii n-au fost date în paza unei ierarhii oarecare, ci în
paza întregului cler ºi popor bisericesc, strâns unit în dragoste“ care, fiind însuºi
trupul bisericii, sub cãlãuzirea Duhului Sfânt, nu poate greºi.
Potrivit acestei definiþii – care este cea justã – Legiunea ar fi o parte a
trupului Bisericii.
Când, însã, o parte a totului se organizeazã singurã în vederea unui scop,
partea aceasta suferã, uneori, transformãri – fiecare ins din noua grupare nu mai
este fiecare, ci este aºa cum îl hotãrãºte structura comunitãþii de destin, gruparea
din care face de-acum parte. ªi când noua comunitate cultivã o concepþie despre
lume opusã creºtinismului ºi activeazã în sensul ei, conflictul este deschis. O
examinare, deci, a noilor poziþii, devine necesarã. Iatã de ce titlul conferinþei nu
este, deocamdatã, lipsit de îndreptãþire.
Fãrã îndoialã cã în chestiunea aceasta fiecare dintre dumneavoastrã are o
pãrere formatã. ªi e bine cã o are. Rãu ar fi dacã nu ar avea-o. Problema
raporturilor dintre Miºcarea Legionarã ºi Bisericã poartã asupra vieþii însãºi a
miºcãrii noastre. Iatã de ce spun eu cã e bine cã, aici, fiecare dintre
dumneavoastrã aþi ajuns la o soluþie.
Cã ar fi justã ori falsã? Evident cã o soluþie falsã e un rãu. Ca orice lucru
fals. Dar mai bine o soluþie falsã, decât lipsa preocupãrii. Cãci o soluþie falsã
este alunecare; dar alunecare înlãuntrul unui domeniu. Pe câtã vreme lipsa
preocupãrii însemneazã situarea ta în afara graniþelor acelui domeniu.
Spre slujirea adevãrului ºi spre uºurarea sarcinei mele þin sã afirm, din
capul locului, cã pãrerea fiecãruia dintre dumneavoastrã, ca ºi pãrerea mea în
aceastã chestiune, nu intereseazã. Aici intereseazã numai douã pãreri:
a. pãrerea Bisericii;
b. pãrerea Miºcãrii Legionare.
Iatã cã rostul meu aici, astã searã, este unul singur: acela de mãrturisitor.
Nu voiu veni, deci, cu adevãrul meu. Ci voiu mãrturisi, pur ºi simplu, adevãrul
care este.
Dacã, însã, asupra pãrerii Miºcãrii Legionare ne vom înþelege repede, nu
tot aºa se vor petrece lucrurile cu privire la pãrerea Bisericii.
Domeniul pe care va trebui sã-l parcurgem împreunã este foarte dificil:
mãrãciniºuri dese ºi prãpastii la tot pasul. Voiu fi, dar, nevoit sã procedez, în
prealabil, la unele defriºãri; voiu cãuta sã întind unele punþi de trecere peste
genuni.
Desigur cã o conferinþã despre criteriul adevãrului în Ortodoxie ar fi fost
bine sã o preceadã pe cea de astã searã. Þin sã vã amintesc, cu acest prilej, numai
atât: cã adevãrurile religiei creºtine ortodoxe nu sunt adevãruri individuale.
Viaþa lor se desfãºoarã într-o comunitate, ºi anume în comunitatea de iubire care
este Biserica. Iarã formularea lor – înscrierea la conºtient – se face de cãtre
sinoade, (sub cãlãuzirea Duhului Sfânt), plecându-se de la principiul, absolut
just, cã adevãrul creºtin – chiar atunci când e vorba de înþelegerea
cuvântului lui Hristos – e de naturã soborniceascã (conciliarã, sinodalã) ºi nu
raþionalã, raþiunea individualã neavând nimic de spus într-o asemenea
problemã.
Iarã garanþia desvoltãrii ºi formulãrii juste a unui adevãr al Bisericii stã
în organicitatea lui – în concordanþa lui cu tradiþia; el trebuie sã stea, adecã,
structural, într-un raport organic cu toate celelalte adevãruri; trebuie sã se
integreze în unitatea organicã a învãþãturii. Nu e în concordanþã cu cele
formulate pânã la el, se respinge. Stã în concordanþã cu ele – rãmâne.
În învãþãtura noastrã ortodoxã, ºi om, ºi episcop, ºi sinod sunt supuºi
erorii. „Nu e om care sã fie viu ºi sã nu greºeascã“ spune doctrina. Numai trupul
Bisericii întreg, unit în dragoste, nu greºeºte. ªi istoria confirmã acest adevãr: au
fost episcopi ºi patriarhi cari au greºit; au fost sinoade care au greºit. ªi ce s-a
rupt de trup, s-a uscat ºi a murit; iarã trupul a rãmas ºi va rãmâne, de vreme ce
Duhul Sfânt stã cu el, cãlãuzindu-l. Aºa stând lucrurile, în Biserica Ortodoxã
vom întâlni o ierarhie a autoritãþii în materie de cunoaºtere a adevãrului.
Hotãrârii unui Sinod Ecumenic nu i se poate opune, de pildã, hotãrârea unui
Sinod al bisericii naþionale din vremea noastrã. Dacã hotãrârea unui Sinod din
vremea noastrã contrazice hotãrârea unui Sinod Ecumenic, avem în aceasta
dovada cã Sinodul din vremea noastrã a greºit. Tot astfel nu putem opune pãrerii
unui Sfânt Pãrinte al Bisericii pãrerea unui episcop oarecare, fie el om oricât de
luminat. ªi nici arãtãrile imnografiei bisericeºti nu le putem rãsturna cu ajutorul
vreunei alcãtuiri a cine ºtie cãrui Doctor, profesor de teologie din vremurile de
azi. Într-o disputã teologicã în care eu aduceam mãrturia unui Pãrinte bisericesc,
cineva m-a combãtut, sprijinindu-se pe o pãrere a lui… Châteaubriand.
Discutând în chipul acesta, nu numai cã ne pierdem vremea zadarnic, dar
producem confuzii; încâlcim drumul înþelegerii. Nãdãjduiesc cã atenþia
dumneavoastrã binevoitoare ºi osteneala mea – ºi una ºi alta în condiþii în care
sunt departe de a fi optime – ne vor duce, totuºi, la înþelegerea lucrurilor. Din
expunerea faptelor se vor desprinde, pe încetul, definiþiile; va fi mai bine aºa.
Pentru soluþionarea raporturilor dintre Miºcarea Legionarã ºi Bisericã nu
voiu recurge la citate din Noul Testament, pentru foarte puternicul motiv cã
metoda aceasta nu duce la nimic. Sau duce la orice. Ceea ce e tot una! Cu
ajutorul citatelor din Noul Testament eu pot susþine orice; pot susþine
contrariile. Cine are cunoºtinþe elementare de ermineuticã biblicã înþelege ce
spun eu aici.
În Noul Testament aflãm lucruri privite sub aspecte diferite; aflãm figuri
de stil; aflãm alegorii; aflãm paronomasii (jocuri de cuvinte). În Noul Testament
sunt înfãþiºate faptele lui Dumnezeu ºi cuvinte ale lui Dumnezeu pentru noi;
adecã porunci date nouã.
Interpretând ad litteram o figurã de stil, putem ajunge – precum s-a ºi
ajuns – la concluzia cã, prin bunavestirea pãcii, Hristos ne îndeamnã sã ne
cumpãrãm sãbii.

6
Uitând condiþia noastrã omeneascã, uitând cã noi nu suntem Dumnezei,
vom fi gata a imita gesturi ale Dumnezeirii. Dumneavoastrã ºtiþi cã în Noul
Testament se aflã porunca neîmpotrivirii: „nu staþi împotrivã celui rãu“. ªi
precizarea: de te sileºte cineva sã mergi cu el cale de o milã, tu mergi cu el douã;
de vrea cineva sã se judece cu tine ca sã-þi ia haina, tu dã-i ºi cãmaºa; de te
loveºte peste o parte a obrazului, tu întoarce ºi partea cealaltã. Aceastã poruncã a
neîmpotrivirii la rãu – din care Tolstoi face cheia de boltã a sistemului sãu ºi pe
care Gandi, mare admirator al lui Tolstoi, o impune ca armã politicã unei
comunitãþi de 400.000.000 de persoane – a fost datã peste cap, cu ce credeþi?
Tot cu un citat – numai cu un citat – din Noul Testament. ªi anume, cu o faptã a
lui Dumnezeu: cu biciuirea de la Templu. (Uitând interpretatorii acestei fapte cã,
pe lângã aceasta, Dumnezeu mai fãcuse vreo dou-trei fapte: soarele, cerul ºi
pãmântul, de pildã!)
Omul nu are dreptul sã se aºeze, cu obrãznicie, lângã Dumnezeu pe Tron.
El nu are dreptul sã judece din punctul de vedere al Providenþei, sã judece sub
specie æternitatis. Pentru cã atunci îºi poate permite orice. κi poate permite, de
pildã, sã ierte orice, fãrã sã aibã calitatea de a ierta. (Poate sã ierte fapta lui
Iuda; sau pãcatul comis împotriva comunitãþii de destin din care el face parte; el
n-are decât dreptul ºi datoria de a ierta ce i s-a fãcut persoanei lui).
Nemul nostru – neam de bun simþ – a ºtiut sã evite, în trecut, primejdia:
neamul nostru n’a cetit Noul Testament. Exemplarele Noului Testament ajunse
pânã la noi – cele din veacurile XVII, precum ºi cele din veacurile XIX – sunt
noi-nouþe; n-au fost cercetate. Deºi s-au tipãrit la lungi intervale de timp – între
prima Biblie (1688) ºi a doua (1795), stau peste 100 de ani. Asta nu însemneazã
însã cã neamul nostru a rãmas ne-evanghelizat. Nu. În tot acest interval de timp
s-au tipãrit mulþime de prãvilioare ºi de ciasloave. În ele era destul din Noul
Testament, cu dreaptã tâlcuire. Toate aceste cãrticele sunt tocite de rãsfoiri
neîntrerupte ºi pline de picuri de cearã de lumânare. ªi mai este ceva: înaintaºii
noºtri se duceau la bisericã , unde cântãrile de la stranã aveau dreapta înþelegere
a Evangheliei ºi a Apostolului.
Mai îndreptãþitã ar fi o discuþie a problemei pe baza Evangheliei. Cãci
între Noul Testament, pe care îl purtãm noi în buzunar, ºi Evanghelie, e
deosebire. Din Noul Testament eu citesc ºi judec cu judecata mea. Judecãtorul
suprem al adevãrului e RAÞIUNEA MEA.
Evanghelia stã în bisericã, în altar, pe sfânta masã. Credincioºii o sãrutã.
(O sãrutã ºi preotul, dupã cetire.) Evanghelia conþine cuvântul lui Dumnezeu
învestit cu putere; cuvântul într-un singur înþeles; în adevãratul lui înþeles.
(Înþelesul acesta al Evangheliei se aflã în cântãrile ºi în cetirile ce se fac pe
cãrþile de la stranã sau din altar.)
Dar ce este, în esenþa ei, Evanghelia? Evanghelia este legea desãvârºirii
datã omului ce se abate sub povara pãcatului ºi a nedesãvârºirii. Adevãrul
Evangheliei este adevãrul absolut, lãsat spre a fi trãit de oameni în istorie; deci,
sub semnul relativului. Învãþãtura Evangheliei culmineazã cu porunca: fiþi
desãvârºiþi precum ºi Tatãl nostru din ceruri desãvârºit este!
Învãþãtura lui Hristos cuprinsã în Evanghelie n-a fost datã ca lumea sã se
uite la ea, prin sticlã, ori chiar sã i se închine – spune Nae Ionescu. Învãþãtura
Evanghelicã a fost lãsatã de Dumnezeu spre a fi trãitã de oameni. Trãirea
aceasta a ei fiind un fapt istoric, nu poate fi decât relativã. Consideratã în
totalitatea ei în timp ºi spaþiu, trãirea aceasta constituie însãºi viaþa învãþãturii.
La învãþãtura evanghelicã se adaogã astfel trãirea ei de cãtre noi. Ea nu mai este
Evanghelie pur ºi simplu, ci Evanghelie care a rodit în noi – Evanghelie roditã.

7
Sã nu se confunde, aºadar, cuvântul lui Dumnezeu (Evanghelia), care este
absolut, cu trãirea lui de cãtre oameni care, fiind un fapt istoric, nu poate fi
decât relativã. Învãþãtura lui Hrisots se dovedeºte, aºadar, a fi un fapt cu o
istorie a lui, cu diverse momente ce se înscriu pe o curbã. Curba aceasta este
însãºi legea de desfãºurare a posibilitãþilor cuprinse în Evanghelie. Creºterea
normalã a Evangheliei în comunitatea de dragoste a Bisericii se cheamã
CREªTINISM.
Am spus: creºtere normalã. Cãci s-ar putea sã vedem ºi creºteri
anormale. Dar împotriva acestor creºteri nefireºti – anorganice, cum am spus, ca
ºi împotriva formulãrii false a unei creºteri normale, Biserica are garanþii. Toate
creºterile, toate rodirile Evangheliei în sânul comunitãþii omeneºti ºi toate
formulãrile acestor creºteri sunt – în Ortodoxie – examinate în lumina unui
îndreptar sigur: ÎNVÃÞÃTURA ECUMENICÃ A BISERICII; adecã învãþãtura
recunoscutã valabilã de întreg trupul Bisercii din primele opt veacuri pânã la
anul 787 d. Hr., datã la care s-a þinut ultimul sinod ecumenic. Cãci pânã în
veacul al VIII-lea, Biserica lui Hristos nu se rupsese de fapt. Ceea ce întreg
trupul Bisericii din vremea celor 8 veacuri, povãþuit de Duhul Sfânt, socotise
fãrã greº, s-a chemat învãþãturã ecumenicã.
Învãþãtura aceasta a fost fixatã în ºapte sinoade generale, þinute între anii
325-787, ºi denumite, prin Glasul Bisericii, SINOADE ECUMENICE.
Pentru vremurile de azi, ecumenicitatea unei învãþãturi nu este altceva
decât constatarea IDENTITÃÞII acestei învãþãturi cu învãþãtura fixatã în
Sinoadele Ecumenice; deci, cu învãþãtura fãrã de greº a Bisericii de totdeauna.
Deosebirea dintre Evanghelie ºi Creºtinism nu este, deci, alta decât
deosebirea dintre o sãmânþã ºi floarea crescutã în condiþii normale din acea
sãmânþã. Floarea aceasta – deºi virtual este cuprinsã în sãmânþã, este totuºi
altceva decât sãmânþa.
Trebuie sã adaog, pentru lãmurirea unora dintre dumneavoastrã, cã
Evanghelia existã prin glasul Bisericii. Ea a fost formulatã în Bisericã, sub
purtarea de grijã a Duhului Sfânt. Cea dintâi Evanghelie – cea de la Matei – a
fost scrisã cãtre anul 60, adecã la 30 de ani dupã învierea Domnului; iarã cea din
urmã – cea dupã Ioan – cãtre anul 90, adecã la 60 de ani dupã învierea
Mântuitorului. ªi garanþia transmiterii ei, nealterate, în literã ºi spirit, este
Biserica.
Biserica în care se aflã prezent Dumnezeu – Duhul Sfânt.
Din cele expuse pân’aici, aþi putut desprinde raportul dintre Evanghelie ºi
Creºtinism.
Un om de geniu – care n-a înþeles creºtinismul (cel puþin creºtinismul
nostru, al rãsãritului nu l-a înþeles) – l-a caracterizat drept moralã a sclavilor. E
fals. În primul rând, deoarece creºtinismul este mai mult decât un sistem de
moralã. CREªTINISMUL ESTE O ÎNÞELEGERE PROFUND REALISTÃ A
EXISTENÞEI. În metafizica creºtinã, existenþa este îmbrãþiºatã cu durerea. Dar
nu numai atât: recunoscând existenþa de fapt a durerii, creºtinismul recunoaºte,
totodatã, ºi drepturile la viaþã ale durerii (cãci durerea nu a venit în lume fãrã
pricinã). Recunoaºterea dreptului la existenþã a durerii nu duce, în creºtinism, la
resemnare. Pãcatul originar, de la care derivã în TIMP rãul, nu prezintã o
demonstrare a necesitãþii rãului. Creºtinismul nu luptã, cu orice preþ, împotriva
durerii. El are altceva mai bun de fãcut. Creºtinismul primeºte durerea, în care
lumea se zvârcoleºte ca o râmã pe jãratec, ca pe o realitate; pe care el o
valorificã. Dacã, adecã, durerea îndeplineºte un rost, dacã îºi capãtã un sens în

8
ancorarea noastrã înspre mântuire, durerea poate deveni izvor de nesfârºitã
bucurie. Acesta este esenþialul.
În metafizica creºtinã – metafizicã lipsitã de dialecticã – deosebirea dintre
Evanghelie ºi Creºtinsim nu e o floare dialecticã. Ci o realitate vie. Deosebirea
aceasta nu o fac eu. Ci chiar sinoadele ecumenice – sinoadele cari ne-au dat
Evanghelia. Sinoadele acestea ale Bisericii ecumenice recunosc cã trãirea
Evangheliei, fiind un fapt istoric, este relativã. Dar sã venim cu fapte.
Dvs. cunoaºteþi doctrina Evangheliei cu privire la ucidere. Atâþia oameni
de bunã credinþã, dar de perspectivã îngustã, ºi-au devastat mintea ºi ºi-au
împovãrat sufletul de pãcat cãutând sã justifice uciderea de om cu Evanghelia;
cu citate, adecã, din Evanghelie. Cãci adevãrul rãmâne neclintit: Evanghelia,
porunca desãvârºirii, nu conþine – nu poate conþine – motive, prime de
încurajare, pentru uciderea vieþii semenului nostru. Uciderea aceasta, cu voie,
fãrã voie, în legitimã apãrare ori în atac, rãmâne – nu numai pentru sãmânþa
absolutului care e Evanghelia, ci pentru Biserica în care rodeºte Evanghelia – un
pãcat. (Cã uneori Biserica iartã pãcatul, asta nu modificã situaþia – PÃCATUL
IERTAT nu poate fi confundat cu fapta, cu PORUNCA EVANGHELICÃ. Sã vã
feriþi de aceastã mare confuzie.) Biserica ecumenicã, paznicã a poruncilor din
Evanghelie, dar ºi singura deþinãtoare a "adevãrului lucrurilor" nu priveºte în
acelaºi chip pãcatul uciderii; ci felurit. Cãci, iatã, dacã un ins singuratec a ucis,
fãrã voie ori în legitima lui apãrare, Biserica îl opreºte de la împãrtãºanie vreme
de 10 zile, ca UCIGAª. Pe cei care ucid însã – cu bunã ºtiinþã – pentru salvarea
comunitãþii de destin, pentru salvarea naþiei lor, aceeaºi Bisericã ecumenicã îi
opreºte de la împãrtãºanie vreme de 3 ani, ca pe niºte NECURAÞI CU
MÂINILE. ªi cu aceasta punctul nevralgic al problemei noastre este atins.
Pentru Biserica lui Hristos, pentru Biserica creºtinã ecumenicã,
comunitatea de destin – naþiunea – din care facem parte este un fapt firesc. (Cã
naþiunea, ca realitate istoricã, e o consecinþã a pãcatului originar, prin care s-a
început istoria, prin care noi am cãzut în istorie, asta e altã chestiune!)
Comunitatea de destin – naþiunea – nu e numai categoria logicã, ci ºi
colectivitatea realã, care ne defineºte pe fiecare dintre noi; locul, cadrul ºi
principiul întregii noastre acþiuni ºi existenþe în veac. Iarã naþionalismul nu
este altceva decât atitudinea care trage toate consecinþele îngãduite din faptul
firesc cã fiecare dintre noi aparþinem – fãrã putinþã de sustragere – unei naþiuni.
Comunitatea de destin, neaflându-se principal în conflict cu Biserica, ci,
dimpotrivã, poate totuºi în fapt intra în conflict cu Biserica, ºi anume când ea –
comunitatea – propagã o concepþie despre viaþã ºi o eticã potrivnicã (sau nu în
totul conformã) doctrinei Bisericii. Când, adecã, sãmânþa Evangheliei a rodit
nefiresc în aceastã comunitate. Sub acest unghiu vom examina, dar, creºterea
Evangheliei în grãdina Legiunii, spre a putea înþelege apoi raportul real dintre
Miºcarea Legionarã ºi Bisericã.
În Miºcarea Legionarã nimeni dintre noi nu face doctrinã. Doctrina a
fãcut-o cel ce a creat Miºcarea – CÃPITANUL – ºi, în împlinirea testamentului
lui, doctrina creeazã fapta Legiunii. Sã vedem, aºadar, care e doctrina ºi cari
înfãptuirile Miºcãrii Legionare. Sarcina mea e aici uºoarã – faptele vã sunt
cunoscute. Împreunã vom arunca o privire asupra doctrinei Cãpitanului ºi asupra
acþiunii Miºcãrii lui, spre a vedea dacã nu cumva ne aflãm în faþa unei
concepþii despre viaþã ºi au unei etici potrivnice creºtinismului.
Miºcarea Legionarã – Miºcare de mântuire, cum a definit-o Nae Ionescu –
a pornit de la Altar ºi de la Icoanã. "De la icoanã ºi de la altar am pornit –
mãrturiseºte Moþa – apoi am rãtãcit o bucatã de vreme, purtaþi de valurile

9
omeneºti ºi n-am ajuns la nici un mal, cu toatã curiþia impulsurilor noastre.
Acum, cu sufletul greu, rãsleþiþi, sfârtecaþi, ne strângem la adãpost, la singura
cãldurã ºi alinare, tãrie ºi reconfortare a noastrã, readucãtoare de puteri, la
picioarele lui Iisus, în pragul orbitoarei strãluciri a cerului: la Icoanã." (La
Icoanã)
Despre vremurile începutului scrie Cãpitanul: "Toþi credeam în
Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi." (Pentru Legionari)
ªi iarãºi: "Ne-am strâns ºi mai mult în jurul icoanei. ªi cu cât greutãþile ne
vor asalta ºi loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atât vom sta mai
mult sub scutul Sfântului Arhanghel Mihail ºi la umbra sãbiei lui." (Pentru
Legionari) Arhanghelul Legiunii nu e vreun arhanghel al vreunui cult oarecare,
ci e Arhanghelul Bisericii Creºtine a Rãsãritului, aºa cum îl aratã dogma ºi
rânduiala acestei Biserici:
"El nu era pentru noi o fotografie pe o icoanã; ci îl simþeam viu. Acolo,
la icoanã , fãceam de gardã cu schimbul, zi ºi noapte, cu candela aprinsã."
(Pentru Legionari)
Despre alcãtuirea lãuntricã a legionarului ºi despre rolul rostul Bisericii în
viaþa neamului nostru stã scris în Cãrticica ªefului de Cuib: "Legionarul crede în
Dumnezeu ºi se roagã pentru biruinþa Legiunii. Sã nu se uite cã noi, poporul
român, stãm aici pe acest pãmânt prin voia lui Dumnezeu ºi prin binecuvântarea
Bisericii creºtine." prin urmare, legionarul crede în Dumnezeu. Nu va crede în
Dumnezeu. Întru atâta întrucât este legionar, el crede în Dumnezeu. Pentru
CÃPITAN, legionarul care nu crede în Dumnezeu este un infirm.
În circulara din 23.II.1936, odatã cu prilejul consumãrii unei miºelii, el
spune, despre unul care izbutise sã se înalþe pânã la treapta de Comandant
legionar: "L-am sfãtuit atunci sã se retragã cavalereºte din rândurile legionare,
neputându-se acomoda acestui spirit ºi credinþei necesare unui legionar, pentru a
nu crea mai târziu dificultãþi organizaþiei din cauza construcþiei lui sufleteºti
aparte, cãreia eu îi gãsisem o infirmitate: imposibilitatea de a crede în
Dumnezeu." (Pe care timp de un an încercasem s’o tratez; însã cu rezultatul care
se vede.)
Deschid aici o parantezã: situaþia eventualilor „infirmi“ din casa noastrã e
limpede:
a) Infirmul care nu se mândreºte cu infirmitatea lui rãmâne, în nãdejde, în
lazaretele dragostei noastre.
b) Infimul care ºi-ar afiºa ostentativ infirmitatea, ca pe o normalitate ºi
superioritate faþã de camarazii lui, s-ar dovedi a fi un inconºtient.
c) Anticristul – legionarul luptãtor împotriva lui Hristos – de va încerca
sã dea pietrii unghiulare a casei noastre lovituri – cu atât mai pieziºe cu cât
uneltele minþii lui sunt mai ascuþite – va trebui þintit, fãrã milã, sub sticlã, drept
pildã miºeliei, pentru generaþiile viitoare. Trecerea cu vederea, îngãduinþa, ar fi,
în cazul acesta, mare pãcat împotriva datoriei de a þine porunca ºi a împlini
testamentul lãsat de CÃPITAN.
În circulara din 25.X.1936 citim:
"Se vor lua cele mai severe mãsuri cu privire la recrutarea noilor
elemente, în aºa fel încât sã nu pãtrundã decât acelea capabile de credinþã în
Dumnezeu ºi în viitorul acestui neam."
ªi spre a nu mai lãsa loc de interpretãri, iatã ce scrie CÃPITANUL despre
Hrisots, Dumnezeul legionarilor: "Vom învia din morþi în numele lui Hristos;
adecã în afarã de credinþa lui Hristos, nimeni nu va fi mântuit." (Însemnãri)
Sau:

10
"A înviat Hristos, sãdind nãdejdea Învierii din morþi; cã viaþa nu se
terminã aici, la aºa de trecãtori 60-70 de ani; cã se prelungeºte dincolo; cã ne
vom întâlni iar… ºi nu ne vom mai despãrþi niciodatã." (Însemnãri)
La Jilava, în noaptea de Paºti a anului 1938, Cãpitanul aºtepta cu
înfrigurare ceasul învierii. Dupã multe osteneli izbuteºte sã îºi procure o
lumânare. Scrie el în Însemnãri: "O fi trecut de 12 (noaptea). Poate ºi de 1. N’am
mai auzit clopotele sunând Învierea. Aprind lumânarea ºi zic: Hristos a înviat!"
socotesc inutil a mai continua. Învãþãtura Cãpitanului despre Hristos ºi
despre rânduiala Bisericii creºtine se aflã la tot pasul, aceeaºi, neschimbatã. Ea
nu se deosebeºte de învãþãtura Pãrinþilor Bisericii.
Þiu sã fac aici o remarcã. ªi sã dau un îndemn. Sunt unii camarazi care
înclinã a crede cã în vremea din urmã Cãpitanul… ar fi cãzut la misticism. (Vom
vedea imediat ce e ºi cu misticismul.) cã, adecã, unul ar fi Cãpitanul din "Pentru
Legionari" ºi altul Cãpitanul din "Însemnãri". E o eroare gravã. ªi o impietate.
Cãpitanul este un bloc. Existenþa lui pãmânteascã ni-l aratã ca pe un mare
credincios. A crezut, totdeauna, în Dumnezeu. A crezut în Hristos cel înviat din
morþi. A fost totdeauna adânc respectuos faþã de rânduielile Bisericii. Cã în
Însemnãri a formulat mai mult? Este evident: prilejul de sta mai mult de vorbã
cu sufletul sãu asupra celor netrecãtoare l-a fãcut sã formuleze mai mult. Dar
oare în Pentru Legionari ºi în Circulãrile nãscute pe câmpul de bãtaie, n-a spus
el exact acelaºi lucru? Paºii lui au fost paºii Legiunii lui. Cãci aºa a fãcut el
Legiunea: pe mãsura adâncimii ºi a bogãþiei lui. Nici un pas al ei n-a fost fãcut
fãrã asistenþa Bisericii pãrinteºti. Amintiþi-vã de recrudescenþa credinþei
creºtine din anii de blestem – recrudescenþã al cãrei punct culminant l-a
însemnat primãvara anului 1938 – ºi veþi înþelege ce au însemnat pentru
Biserica rumâneascã fapta ºi cuvântul Miºcãrii Legionare. Se mira lumea cã
Bisericile au devenit neîncãpãtoare. La citirea Evangheliei – la care doar femeile
mai în vârstã mai îngenuncheau – îngenuncheau acum, cu evlavie, legiuni de
tineri. Ei se spovedeau ºi se împãrtãºeau, ca moºnegii.
Drept nevroit omagiu s-a aruncat, deci, Legiunii lui Codreanu acuzaþia
de… misticism. Atunci mintea cea mai luminatã, inteligenþa cea mai rodnicã a
timpului nostru – Nae Ionescu – a avut prilejul sã punã lucrurile la punct. Din
expunerea sa dau aici numai un fragment: "Sunt oameni, culturi ºi civilizaþii
care cred cã realitatea aceasta sensibilã în care trãim noi ºi care constituie
experienþa noastrã imediatã, nu epuizeazã existenþa; cã, mai mult, existã
oarecum douã lumi, dintre cari una tangibilã – de aici – ºi alta intangibilã,
invizibilã – de dincolo – principiu oarecum ºi raþiune de a fi a celei de aici.
Putinþa omului de aici de a pãtrunde dincolo, în chiar aceastã viaþã, constituie
experienþa misticã a fiecãruia dintre noi. Pãtrunderea vieþii de dincolo în viaþa
de aici, prezenþa ei în fiecare moment al istoriei, constituie înþelegerea misticã a
existenþei. Misticismul deci poate fi contestat – dar cu o condiþie: ca anume cei
cari o fac sã-ºi dea seama cã contestã însãºi existenþa religiei; sau, dacã vreþi, a
oricãrei religii…"
Înainte de a trage o concluzie, aº vrea sã spun douã vorbe ºi un cuvânt
despre Moþa, cu care Cãpitanul în credinþa în Hristos ºi în Bisericã a trecut
pragul veºniciei îmbrãþiºat. Moþa a fost creºtin adevãrat. Împreunã cu Cãpitanul
el a fost ctitor al Miºcãrii Legionare. Încã din tinereþe el scrie despre rostul ºi
puterea Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos; despre "nesfârºitul ºir al
Apostolilor, al Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii ºi al celorlalþi Sfinþi ºi Martiri, cari
rãspândirã ºi întãrirã Biserica." În "Pãmântul Strãmoºesc" el scrie: "Nu suntem

11
fãuritori ai mântuirii dorite; ci vrem sã fim simple unelte ale mântuirii, pe care
n’a cãutãm în altã parte decât la singurul loc unde se aflã: la Dumnezeu."
Despre legãtura dintre creºtinãtate ºi neamul nostru, el scrie din Spania:
"Neamul nostru nu poate trãi fãrã credinþa noastrã creºtinã. Apãrând
creºtinãtatea, chiar pe pãmânt strein, noi apãrãm o putere care este izvor al
puterii neamului nostru, iar ascultând de îndemnul dragostei de cruce, noi ne
supunem, aici în Spania, dragostei pentru neamul nostru românesc." (Prezent)
Moþa a trãit precum a învãþat. ªi a murit precum a trãit: a murit pentru
Hristos ºi Legiune. (Nu pentru Legiune.)
Mã opresc aici ºi fac constatarea cã nu numai în þara româneascã, ci
nicãiri pe tot pãmântul strãjuit de umbra crucii, sãmânþa Evangheliei n-a rodit
atât de drept, atât de curat ºi de falnic, precum în casa la a cãrei temelie s-a
îngropat însuºi Cãpitanul, creatorul ei. Între Miºcarea lui Corneliu Codreanu ºi
Biserica lui Hristos nu existã cale deschisã conflictelor. Dimpotrivã. Precizând
poziþiile, Cãpitanul scrie, ca un Dascãl al Bisericii: "Linia istoricã este una:
aceea pe care o trãim sub condamnare ºi sub piatra de moarã a pãcatelor noastre,
ale lumii ºi ale moºi-strãmoºilor noºtri. Recunoaºtem cã suntem pãcãtoºi; aceasta
este atitudinea legionarã faþã de Bisericã." (Pentru Legionari) Prin urmare:
recunoaºtem cã suntem pãcãtoºi; cã purtãm, de-a lungul existenþei noastre,
pãcatele noastre ºi ale lumii. ªi în starea în care ne aflãm, noi ne zbatem, ne
jertfim viaþa, sub aripa ocrotitoare a Bisericii strãbune, pentru apãrarea crucii; ºi
pentru aducerea neamului nostru la Hristos.
Nu-mi place sã ocolesc dificultãþile. Fãrã îndoialã cã în sufletele dvs.
stãruie o întrebare: "Camarazi de-ai noºtri – plenipotenþiari ai destinului
comunitãþii noastre – au fost aduºi în situaþia de a pedepsi pe cãlãii sufletului
naþiei; cum stau ei, cu fapta lor, faþã de învãþãtura lui Hristos?" Rãspunsul la
aceastã întrebare îl dã Cãpitanul: suntem în starea de oameni pãcãtoºi. La rândul
ei, Biserica ecumenicã nu pedepseºte pe împuterniciþii comunitãþilor de destin
ca pe niºte inºi singurateci. Iarã fapta care se cheamã ucidere, uneori e numai
NECURÃÞENIE A MÂINILOR. Doctrina Bisericii spune cã la Judecata cea de
pe urmã – unde trebuie sã se þinã seama de toþi ºi de toate – vor învia ºi
trupurile, ca unii cari au fost tovarãºi ale sufletelor în timpul vieþii ºi deci solidar
rãspunzãtoare. Ei bine, judecata aceasta – judecata desãvârºirii – nu va trece cu
vederea vremile, stãrile ºi motivele care au determinat hotãrâri ºi gesturi. Cãci
dacã Nicadorii noºtri n-ar fi trãit adânc toatã tragedia neamului lor; dacã ar fi
fost niºte "cetãþeni ai lumii" (adecã acea pãlãmidã þigãneascã pe care vântul o
mânã pe faþa nisipului ºi unde se aflã umezealã, prinde rãdãcinã, iarã când
umezeala s-a dus, îºi ia ºi ea drumul spre alte locuri) n-ar fi pedepsit, niciodatã,
pe Duca.
Hotãrârile Sinoadelor Ecumenice – adecã ale supremei autoritãþi formale
în Bisericã – nu se pot discuta. Dar cum nu e bine ca în inimile dvs. sã rãmâie
vreo urmã de îndoialã cu privire la adevãrul Evangheliei, vreau sã vã previn cã
Evanghelia nu este o utopie. Vreau sã spun cã, adecã, a vrut Dumnezeu ca ea sã
fie trãitã ºi în absolut, chiar în viaþa aceasta. Cãci scrie în cãrþile de slujbã ale
Bisericii: "unde vroeºte Dumnezeu, acolo se biruieºte rânduiala firii". Biserica
noastrã cântã biruinþa cuvioasei Parascheva, care s-a desprins ºi de patrie ºi de
rudenie. Troparul slujbei sfintei începe chiar cu aceste cuvinte: "Patria ºi
rudenia ai lãsat…" (Aceastã trãire în absolut a Evangheliei o cântã Biserica ºi
Sinoadele ei. Adecã aceleaºi Sinoade care ne învaþã cum sã înþelegem
Evanghelia.) Pânã acum însã, aceste biruinþi, aceste scoateri din istorie, s-au
operat numai individual, colectivitãþile rãmânând, cu legile lor, în istorie.

12
(Aceasta n-a înþeles-o Ghandhi când a propus unei colectivitãþi de 400.000.000
trãirea poruncii neîmpotrivirii, poruncã cu care se biruie hotãrât; însã dincolo de
istorie.) Funcþiunea Evangheliei este aceea de a chema spre înãlþimi; de a þine
în noi treazã nostalgia absolutului ºi a desãvârºirii. Ne înãlþãm pe cât ne ajutã
neputinþa noastrã. Nu avem dreptul sã spunem cã de cãdem de pe "scara lui
Iacov" nu avem vinã. Vinã avem. Cã nu suntem singuri în aceastã lume. De
aceea ne vom ruga neîncetat pentru pãcatele noastre. Am vãzut cum a rodit
Evanghelia în casa noastrã; în Miºcarea noastrã Legionarã. Am înþeles cã
doctrina ºi fapta Legiunii închid poarta oricãrui conflict între Miºcarea Legionarã
ºi Biserica ecumenicã. Biserica lui Hristos cel înviat din morþi aflã în aceastã
Miºcare un instrument prin care neamul nostru este abãtut pe calea mântuirii.
Biserica ecumenicã nu poate sã nu se bucure vãzând cum floarea unui tineret se
rupe de bucuriile sortite muritorilor ºi se jertfeºte de bunã voie pentru zidirea
unei þãri frumoase ºi curate ca soarele ºi puternice ºi ascultãtoare de Hristos.
Dacã însã Biserica ecumenicã nu poate sã nu se bucure vãzând florile
crescute din sãmânþa Evangheliei semãnate în grãdina Legiunii, bucuria aceasta
s-ar fi cuvenit ca, în primul rând, sã fie a Bisericii lui Hristos din þara
rumâneascã. Ei bine, cum a fost primitã apariþia Legiunii de cãtre Biserica
"oficialã", de cãtre clerul nostru bisericesc?
Cum ne-au primit Pãrinþii Episcopi cari sunt chip Tatãlui o aratã în chip
plastic însuºi Cãpitanul, în Însemnãrile sale din 1938: "Un copil care nu ºi-a
vãzut de mult pe tatãl sãu se repede sã-l îmbrãþiºeze. Când copilul se apropie,
tatãl îl primeºte cu rãcealã ºi-l loveºte cu palma peste gurã, scoþându-i doi
dinþi…" ªi mai departe: "Biserica pãrinteascã", "biserica strãbunã", ne loveºte.
Patriarhul e ºi prim-ministru, în numele cãruia se fac toate; de la care ne vin în
fiecare zi atâtea chinuri! În palatul Patriarhiei, în ziua de Paºti a anului 1938,
Patriarhul acesta rosteºte, în faþa a 60 de preoþi veniþi sã-i ureze viaþã cu pace
ºi iertare tuturor, potrivit cântãrii Bisericii "Sã iertãm toate. Pentru Înviere",
sentinþa: "mai bine sã moarã unul pentru popor". (Patriarhul Miron se dovedea a
fi un om umblat prin Scripturã.) Cel ce batjocorea Evanghelia prin chiar faptul
îndeletnicirii lui cu "ocârmuirile publice" – aducea, aºadar, citat din Evanghelie!
El adãoga, pentru a întãri cuvântul, cã în vinele Cãpitanului "nu curge un strop
de sânge românesc". Sfatul lui a fost urmat chiar în cursul acelui an: Cãpitanul a
þinut naþiunei cel mai mare discurs al sãu. ªi cel din urmã.
Urmaºul în cinste al patriarhului Miron, Patriarhul Nicodim, avea sã
procure guvernului, în toamna anului 1939, tot din scripturã, o motivare a
îngrozitoarelor asasinate comise în acea toamnã. ªi toate acestea nu pentru vreun
temeiu doctrinar. Cã aceasta nu era mãcar cu putinþã. Ci pentru cã aºa cereau cei
ce-i fãcuserã episcopi ºi patriarhi; aºa cerea guvernul. Au ieºit atunci din rânduri
cãlugãrii ºi preoþii de mir cei sãraci. Cãlcând disciplina cãlugãreascã ºi
ascultarea preoþeascã, pãrãsind pe pãstorii cei nãimiþi, ei au îmbrãcat cãmaºa
verde, au înfruntat primejdia, au plãtit cu viaþa credinþa lor. ªi au spãlat, astfel,
ruºinea de pe obrazul clerului Bisericii româneºti din al 4-lea deceniu al veacului
XX.
Pãrinþii episcopi n-au întrebat niciodatã stãpânirea de ce au fost aceºti
clerici împuºcaþi; nici mãcar asupra numãrului celor împuºcaþi n-au cerut
lãmuriri. Au primit decoraþii ºi portofolii ministeriale. ªi au tãcut.
Este adevãrat cã aceastã atitudine a lor, constantã, faþã de Miºcarea
Legionarã, a fost pãrãsitã o singurã datã: în primãvara anului 1937. Dupã
înmormântarea lui Moþa ºi Marin, guvernul a cerut, ca de obiceiu, Sinodului sã
ia unele mãsuri împotriva clerului care a participat la înmormântarea celor doi

13
luptãtori ai Crucii. Spre surprinderea generalã, Sinodul a dat un rãspuns care a
smuls Cãpitanului cuvinte de admiraþie. A scris el atunci:
"Pentru mine, atitudinea de acum, istoricã, a Bisericii Ortodoxe, este un
început de mãrire, un început de atitudine de Împãrat." (Circulara 64, 1937) Iarã
Nae Ionescu scrie despre aceeaºi atitudine:
"Rãspunsul Sfântului Sinod al bisericii noastre privitor la amestecul
preoþilor în politicã este – de la 1919 ºi pânã acum, adecã de când urmãresc eu
linia pe care se miºcã acþiunea Bisericii oficiale – cel dintâi act izvorât din
rãspunderea faþã de aºezarea, rosturile ºi destinul Ortodoxiei." (Predania, Nr. 4,
1937)
Atitudinea aceasta din 1937 a Sinodului a rãmas fãrã a doua zi. Cãci
acelaºi Sinod a rãmas mut, fãrã glas, la ororile comise de demenþa stãpânitoare.
Mai mult: fiecare episcop în parte ºi toþi laolaltã au felicitat, încurajând crima.
Cum se explicã atunci gestul din 1937? Simplu: dupã înmormântarea celor doi
martiri legionari, þara întreagã nu se mai îndoia de biruinþa Miºcãrii Legionare.
Guvernul însuºi a mãrturisit-o mai târziu: "am avut noroc cã n-au îndrãznit mai
mult."
Pãrinþii episcopi, deci, cãutaserã ºi ei sã se punã bine cu stãpânirea ce se
zãrea, falnicã, la orizont. (Dupã vechea rânduialã…) în România Legionarã; într-
o Românie în care apele vor intra în matca lor fireascã, nimeni nu se va mai
încurca în câmpul de activitate al altuia. Starea de dezechilibru în care se afla
comunitatea încetând, va înceta ºi rãzvrãtirea împotriva vechii rânduieli. Cãci
ceea ce pân’aici era lucru firesc, de-acum nu va mai fi firesc. Clerul bisericesc
va trebui sã rãmânã la rosturile lui fireºti: povãþuitor cu putere spre calea
mântuirii; sfinþitor al fãptuirii, prin oficierea ierurgiilor al cãror sâmbure sunt
Sfintele Taine.
O Românie legionarã – care va crea condiþiile necesare unei dezvoltãri
fireºti a lucrãrii preoþeºti – va fi în drepturile ei sã pretindã clerului exact ce
pretinde legionarului: seriozitate, muncã, credinþã, spirit de jertfã. Pe plan
duhovnicesc.
Deci, darã:
1) Pãrinþii episcopi ai României legionare îºi vor aduce aminte cã
Pãrinþii Apostolici ºi Sfinþii Pãrinþi i-au numit "Chipuri ale Tatãlui ceresc".
2) preoþii de mir nu vor avea nicicând prea mult timp spre a se îngriji de
sufletele încredinþate lor spre mântuire.
3) În România Legionarã cel mai legionar dintre cãlugãri va fi acela care-
ºi va þine mai cu strãºnicie fãgãduinþele lui cãlugãreºti; cele trei fãgãduinþi:
sãrãcia desãvârºitã, omorârea voinþei proprii, castitatea. (În România
Legionarã, cãlugãrul ori preotul de mir în uniformã legionarã ºi cu pistol la
centurã ar fi o sinistrã arãtare.) În mãnãstiri nu va mai seca untul-de-lemn al
rugãciunii. Atât de fundamental lucru este rugãciunea Bisericii pentru mântuirea
neamului omenesc, încât Sfinþii Pãrinþi nu se opresc a spune cã "Mai bine sã
înceteze soarele din cãlãtoria sa decât sã înceteze cetirea Psaltirii. "
Iarã Cãpitanul nostru scrie:
"În momentul în care mãnãstirile ºi bisericile nu se vor mai ruga, þara
aceasta se va prãbuºi." În rânduiala Bisericii creºtine a Rãsãritului, sãvârºirea
Liturghiei are o atât de mare însemnãtate, încât stã scris cã de se va întâmpla sã
ia foc Biserica în vremea Liturghiei – dupã ce se va fi trecut de un anumit
moment al ei – preotul nu va mai putea pãrãsi altarul: el va arde acolo împreunã
cu Sfintele Taine. Iarã dupã cucerirea Constantinopolului ºi transformarea Sfintei
Sofii în moschee, evlavia creºtinã a nãscut o legendã de adâncã semnificaþie.

14
Spune legenda aceasta cã se oficia Liturghia în biserica lui Iustinian I, când
necredincioºii nãvãlirã înlãuntrul strãlucitului locaº, spurcând ºi pângãrind.
Atunci s-a întâmplat minunea: preotul liturghisitor a dispãrut cu Sfintele Taine,
dupã un zid tainic. De atunci el tot aºteaptã ca Sfânta Sofie sã fie redatã slujbei
creºtine; ca sã-ºi continue Liturghia întreruptã. ªi aceasta se va întâmpla, cu
certitudine absolutã, de vreme ce Liturghia nu poate rãmâne întreruptã.
În România Legionarã, Biserica lui Hristos va trebui sã cunoascã viaþa ºi
calea împãrãteascã. Dar aceasta prin vrednicia ei. Închei aceastã mãrturisire de
credinþã cu cuvintele Cãpitanului, aflate în Circulara nr. 64, 1937.
"Cred cã e bine ca Ortodoxia noastrã sã ºtie cã cineva nu-i Împãrat
pentru cã împãrãþia de alãturi s-a dãrâmat; ci întrucât are inimã de Împãrat ºi
ia hotãrâri ºi atitudini de Împãrat. Am credinþa cã în marea lume a Ortodoxiei,
Biserica României va juca cândva cel mai mare rol."

Gh. RACOVEANU

(Conferinþã þinutã în faþa grupului legionar Weimar-Buchenwald, în seara zilei de 15 martie,


1943)

15
Partea a II-a

DESPRE FIINÞA ªI EXISTENÞA


MIªCÃRII LEGIONARE
A LUI CORNELIU CODREANU

Freising
1965
I. MÃRTURISIRE

II. DESPRE FIINÞA ªI EXISTENÞA MIªCÃRII LEGIONARE

III. CONFESIUNE

IV. INTRODUCERE
(Treizeci de ani de denigrare, de urã ºi prigoanã. Explicaþia.)

V. REALITATEA LEGIUNE (Capital de gând ºi faptã, constituind un


instrument de salvare naþionalã):
VI. Legiunea fiinþã (sâmbure substanþial a ceea ce este).
VII. Legiunea existenþã (înfãþiºarea externã a ceea ce este).

VI. FIINÞA (Componente esenþiale):


VII. Credinþa în Dumnezeu
VIII. Iubirea de Patrie
IX. Dragostea de trecutul de mândrie româneascã
X. Dragoste de muncã
XI. Lupta împotriva rãului din suflet
XII. Sentimentul onoarei
XIII. Omenia româneascã

VII. EXISTENÞA
A) Legiunea, ºcoalã spiritualã:
B) ªedinþa de Cuib
C) Disciplina acceptatã
D) Tabãra de muncã
E) Marºurile
F) Cântecul
G) Rugãciunea
H) Eroul
I) Legiunea, organism politic:
J) Partidul
K) Programele
L) Antisemitismul
M) Violenþa materialã
N) Haiducismul

VIII. LEGIONARISM ªI CREªTINISM:


IX. Omul sfânt
X. Omul erou
XI. Patrie ºi rudenie

IX. DESPRE "ÎNVIEREA NEAMURILOR"

X. "ECUMENICITATE NAÞIONALÃ"

XI. COLABORATOR PE PLAN NAÞIONAL (NU INDIVIDUAL) AL


BISERICEI CREªTINE
XII. STIL LEGIONAR (definiþie):
XIII. Expresie a rezultatului unui proces de cunoaºtere (fie imediatã, fie
nemediatã).
Condiþionat de:
1. Structurã spiritualã:
2. Naturã logicã
3. Naturã misticã
4. Naturã mixtã
5. Grad de culturã
6. Natura lucrãrii (Circulãri, însemnãri etc.)
7. Talente speciale
(Semne distinctive)
B) Expresia rezultatului unui proces de educaþie (þinuta legionarã)

XIII. OMUL MODEL = EDUCATORUL

XIV. CÃPITANUL!

XV. DESPRE CREªTEREA REALITÃÞII:


XVI. Creºtere fireascã (normalã)
XVII. Creºtere nefireascã (anormalã)
XVIII. Operaþia de confruntare = organicitatea creºterii

Motto:
"Ca un arhitect priceput, eu am pus temeliile. Altul a zidit pe ele. Însã fiecare sã
ia bine seama cum zideºte; cã altã temelie, în afarã de cea pusã, nimeni nu mai
poate pune…"
(I Cor., III, 10-11)

XVI. CRITERIUL ADEVÃRULUI LEGIONAR: adevãr-realitate


Definiþie = Concordanþa (unei afirmaþii, atitudini, acþiuni) cu esenþialul
legionar.
(Esenþial – accesoriu)

XVII. CONSIDERAÞII FINALE ("ªeaua pe destin")

XVIII. CONCLUZIE:
XIX. Cea mai profundã revoluþie spiritualã pe care a cunoscut-o poporul român
de la încreºtinarea lui încoace.
XX. Prin adâncimea, capacitatea de mulare pe realitãþi ºi peremtatea ei,
revoluþia lui C.C. este valabilã pentru toate naþiunile care vor sã porneascã pe
calea încreºtinãrii efective.

I.

DESPRE FIINÞA (1) ªI EXISTENÞA (2) MIªCÃRII LEGIONARE


Legiunea lui Corneliu Codreanu n-avea sã fie, dintru început, un tot
organic. Între 24 iunie 1927 – data înfiinþãrii "Legiunii Arhanghelului Mihail" –
ºi 17 aprilie 1938 – data arestãrii întemeietorului ei – Legiunea, în pofida
condiþiilor cu totul nefavorabile ei, a crescut neîncetat. În profunzime, ca ºi în
suprafaþã. De la cele 4 dreptare iniþiale – credinþa în Dumnezeu, încrederea în
misiunea lor, dragostea reciprocã ºi cântecul – care cãlãuzeau paºii legionarilor,
pânã la cucerirea sufletului poporului (cucerire pe care o dovediserã alegerile
parlamentare din 1937), legiunea parcursese un drum lung. Din 1927 ºi pânã în
aprilie 1938, data arestãrii, ea crescuse mereu, sub controlul sever al lui Corneliu
Codreanu. Temeliile fuseserã puse. Dar construcþia nu era încheiatã încã. Pe
temeliile puse, se clãdea neîncetat. ªi ne putem închipui cât s-ar fi construit ºi
cum s-ar fi construit dacã arhitectul priceput ar fi supravieþuit celui de-al doilea
rãzboi mondial… Cãci însuºi întemeietorul se afla în continuã creºtere, devenire
spiritualã. Formal, el îºi începuse opera la vârsta de 28 de ani. Când l-au ucis,
împlinise 39. ªi faþa lumii avea sã se schimbe.
Arhitectul a pus temeliile ºi a început zidirea. Dupã el, altul a continuat
construirea. În continuarea aceasta, s-a þinut, oare, seama de sfatul sfântului
Pavel, aflat în scrisoarea I cãtre Corinteni (III, 10-11). S-a construit adecã pe
temeliile puse? S-a respectat planul construcþiei? Ori s-a continuat zidirea pe
alte temelii? Cu alte cuvinte, creºterea Legiunii dupã dispariþia Întemeietorului
a fost creºtere fireascã (normalã)? Ori a fost creºtere nefireascã (anormalã)? Mai
precis: în ce mãsurã creºterea aceasta a fost fireascã ºi în ce mãsurã nefireascã?
Viaþa, creºterea Legiunii, se înscriu pe o curbã. În cazul creºterii normale
(fireºti), fiecare moment al acestei curbe stã, structural, într-un raport organic cu
toate celelalte momente; fiecare moment se integreazã în unitatea organicã a
curbei. Dacã momentul nu se integreazã, însemneazã cã el introduce o
anormalitate în curbã, un dezechilibru în situaþie, ºi trebuie respins. (Un
exemplu: când practica infamiei, a miºeliei în luptã în locul legii legionare, care
spune cã e mai bine sã cazi pe drumul onoarei decât sã învingi printr-o miºelie,
practica aceasta trebuie respinsã ca anormalã, ca una care introduce un
dezechilibru în situaþie.)

II.

CRITERIUL ADEVÃRULUI ÎN LEGIUNE

O afirmaþie este adevãratã în mãsura în care ea este conformã realitãþii.


O judecatã este adevãratã sau falsã în mãsura în care ea se reazemã sau nu pe
starea de lucruri la care se referã; când concordã sau nu concordã cu starea de
lucruri la care se referã. Necunoaºterea exactã a stãrii lucrurilor face imposibilã
judecata adevãratã, la judecata dreaptã. Confundarea esenþialului cu
neesenþialul, a permanentului cu accidentalul, a necesarului cu superfluul, duce
fatal la judecata strâmbã, la judecata falsã.
Am trãit ºi trãim vremi în care dreptarul adevãrului era Führerul ori
Partidul. Pe Corneliu Codreanu eu l-am auzit odatã declarând cã "se va da afarã
din Legiune" dacã el, Cãpitanul, va cãlca o anumitã lege moralã impusã de el
Legiunii lui. Iarã altãdatã dãdea dispoziþii unuia dintre bunii lui comandanþi
legionari pentru cazul în care acesta va trebui sã ia hotãrâri urgente ºi nu va
avea posibilitatea de a cere instrucþiuni de la centru. Într-o astfel de situaþie –
spunea el – înainte de a pune în aplicare hotãrârea luatã, trebuie sã te întrebi:
I. Dacã prin aceastã hotãrâre a ta nu mânii pe Dumnezeu;
II. dacã hotãrârea ta este spre folosul Patriei;
III. Dacã ea nu nesocoteºte legile fundamentale ale Legiunii.
Evident cã aceste norme sunt valabile în cazul în care cel ce hotãrãºte
este, spiritual ºi moraliceºte, într-o stare de elevaþie. Dar ce intereseazã aici este
altceva: este ierarhia valorilor. Dumnezeu, Patria, Legiunea. Nu pe dos.
Evident cã pentru tot ce se lucrase pânã în vremea despãrþirii lui de
Legiune, el, cel ce-i pusese temeliile, putea spune dacã lucrul este sau nu
legionar. Dar el, întemeietorul, nu s-a socotit niciodatã îndreptãþit sã schimbe
temeliile odatã puse. Într-un fel el era prizonierul operei pe care o înfãptuise;
mai exact: prizonierul legilor fundamentale ale acestei opere. Când el spune
aceste cuvinte de testament legionarilor sãi: "Iubiþi camarazi, de acum ºi cât va
fi viaþã legionarã, sã ºtiþi cã unde veþi vedea apãrând, fie în sufletul vreunui
luptãtor, fie în propriul vostru suflet, rânjetul interesului personal, acolo a
încetat de a mai exista Legiunea." (Pentru Legionari) El intuise prin aceasta
criteriul adevãrului în Legiune. Dreptarul adevãrului în Legiunea lui Corneliu
Codreanu este concordanþa (unei acþiuni, unei atitudini, unei afirmaþii) cu
esenþialul legionar.

III.

LEGIONARISM ªI CREªTINISM

Faptul cã legionarii lui Codreanu erau în covârºitoarea lor majoritate


creºtini practicanþi – oameni care se mãrturiseau ºi se împãrtãºeau – faptul cã
nici o lucrare de seamã a Legiunii nu se începea fãrã binecuvântarea preoþilor,
faptul cã la mesele comune ale legionarilor se spunea rugãciunea ºi-acolo unde
era, preotul da binecuvântarea, a nãscut confuzii chiar în unele cercuri clericale.
Miºcarea lui Codreanu însã nu a cãutat sã se substituie bisericii româneºti
creºtine. Asupra acestuia adevãr Corneliu Codreanu a þinut sã spulbere, dintru
început, orice echivoc. El vorbeºte în termeni limpezi despre "linia" bisericii ºi
"linia" Miºcãrii Legionare. "Linia istoricã – scrie Cãpitanul – este una: aceea pe
care o trãim noi. Cãci noi trãim în veac. Linia Bisericii este cu mult deasupra
noastrã. Cãtre ea tindem, dar nu realizãm decât puþin. Pentru cã trãim sub
condamnare ºi sub piatra de moarã a pãcatelor noastre, a lumii ºi a moºi-
strãmoºilor noºtri. Recunoaºtem cã suntem pãcãtoºi: aceasta este atitudinea
legionarã faþã de Bisericã." Din scrisoarea – rãspuns unui preot-profesor.
(Circulãri, pag. 109)
Într-adevãr, între viaþa lui Hristos ºi viaþa legionarã nu poate exista
confuzie. Este vorba aici de planuri de miºcare deosebite. Omul care poate spune
despre sine: mihi enim vivere Christus et mori lucruim (Filipeni, I, 21); se miºcã
pe alt plan decât omul legionar. Idealul omului creºtin e sfinþenia. Pe omul nou
al Evangheliei nu-l mai poate clinti din mersul sãu nici nedreptatea, nici ofensa,
nici ameninþarea, nici exilul, nici moartea. Arhiereul Vasile al Cesareei
Capadiciei (+ 379), ameninþat de Modestus, prefectul împãratului arian Valens,
cu confiscarea, cu exilul, chinuirea ºi moartea, l-a întrebat, senin, pe
atotputernicul Modestus: "Asta este tot ce-mi puteþi face? Altceva mai rãu nu ai?
Confiscarea averii? Dar în afarã de aceste haine vechi de pe mine ºi de câteva
cãrþi nu posed nimic. Exilul? Dar care e patria mea? Eu mã simt bine oriunde pe
acest pãmânt, care nu e al meu, precum nici al tãu. Chinurile? Vrei sã spui
„prima lovire“, cãci trupul acesta slãbit nu o va putea suporta pe a doua. Iarã
despre partea morþii, ea va însemna tocmai împlinirea dorului meu de a fi
împreunã cu Domnul, Dumnezeul ºi Mântuitorul meu Iisus Hristos…"
Omul nou al Evangheliei nu mai cunoaºte dificultãþi din afarã. Viaþa în
Hristos depãºeºte proporþiile naturii noastre; nesocoteºte drepturile ºi înfruntã
energiile ei. Silit de un oricine sã meargã cu el cale de o milã, omul Evangheliei
va merge cu el douã mile. De va vrea careva sã se judece cu el spre a-i lua haina,
el îi lasã nu numai haina, ci ºi mantaua, numai sã fie pace. Îl loveºte cineva
peste obrazul drept, el îi oferã spre lovire ºi obrazul stâng. Ucis fiind cu pietre,
se roagã ca Dumnezeu sã-i ierte pe ucigaºi. Acesta este omul Evangheliei. Între
omul acesta ºi omul legionar e deosebire.
Înfiinþând Legiunea lui, Corneliu Codreanu nu s-a gândit sã punã bazele
vreunui ordin nou cãlugãresc. Nici mântuirea individualã a legionarilor nu era
mobilul lui. Nici nu avea pentru aceasta mijloacele sfinþitoare. Pe acestea le are
numai biserica. Setea adâncã a sufletului, singurã Biserica o putea potoli. Asupra
acestui lucru, doctrina ºi practica legionarã nu lasã loc îndoielii. Când Corneliu
Codreanu spune cã "linia Bisericii" stã la uriaºã înãlþime faþã de "linia
Legiunii", la aceastã putere supranaturalã a ei se gândea. Corneliu Codreanu nu
avea intenþia sã facã din legionarii lui sfinþi. El voia altceva: voia sã pregãteascã
din suflete tari ºi din braþe vânjoase o Românie sãnãtoasã, puternicã ºi
temãtoare de Dumnezeu. Cu românii din vremea lui, el nu era mulþumit. El
deschidea o ºcoalã spiritualã, un organ de educaþie cetãþeneascã. Elevii lui erau,
în marea lor majoritate, creºtini practicanþi. Se spovedeau ºi se împãrtãºeau.
Aflându-se în serviciul naþiei, punând preþ pe omeneasca onoare, ca virtute de
sine stãtãtoare, fiind oricând gata sã moarã în slujba patriei, legionarul nu era în
situaþia de a da tiranilor rãspunsul pe care Sfântul Vasile cel Mare îl dãduse
prefectului arian Modestus. Þelul ºcolii lui Codreanu nu era sfinþenia. Ci omenia
româneascã. Omenia nu e sfinþenie. Omul de omenie nu se lasã pãlmuit.
Legionarului nu-i era indiferentã nedreptatea omeneascã. El nu poate sta cu
braþele încruciºate când vede jefuindu-se averea þãrii. Organizarea de rezistenþe
active, necesare ºi îndreptãþite nu e lucrul Bisericii. Ci al conducãtorilor – legali
sau ilegali – mulþimilor. Conºtient de abaterile de la poruncile Evangheliei,
Codreanu a spus, rãspicat: recunoaºtem cã suntem pãcãtoºi. Iar în închisoare
fiind, scrie aceste cuvinte de sfârºit: "Adu-i aminte, Doamne, de toþi ai mei. Ia-i
sub scutul tãu. Iartã-i ºi odihneºte-i în pace. Celor vii dã-le tãrie ºi biruinþã
asupra potrivnicilor, ca România legionarã sã înfloreascã ºi sã se apropie de tine,
Doamne al neamului nostru românesc, în speranþa învierii lui. Amin!"
(Însemnãri)
Activitatea ºcolii lui Codreanu, însemnând o însãnãtoºire a sufletului
tineretului, era totodatã un ajutor imens dat Bisericii. Omenia ºi eroismul nu erau
sfinþenie, dar constituiau climatul cel mai prielnic pentru pasul ultim, pentru
marele pas al desprinderii de patrie ºi rudenie. Faptul cã bisericile erau pline de
tinereþe legionarã este grãitor. E de mirare neînþelegerea întâlnitã la înalta
ierarhie a Bisericii Ortodoxe. Dar preoþii de mir ºi cãlugãrii au simþit de unde le
vine ajutorul. ªi au îmbrãþiºat, cu riscuri, strãduinþa lui Corneliu Codreanu.

IV.

DESPRE ÎNVIEREA NEAMURILOR


Am arãtat mai sus cum Corneliu Codreanu se ruga lui Dumnezeu pentru
neamul românesc, în speranþa "învierii lui". În altã parte, revine, cu preciziuni,
asupra acestei credinþe, atât de mult ironizate de adversarii lui politici. Redau
aici un întreg pasagiu:
"Þelul final, sensul ultim al neamului este învierea. Învierea în numele
Mântuitorului Iisus Hristos. Creaþia, cultura, sunt doar mijloacele pentru
aceasta, nu scop în sine. Sunt mijloace pentru aceastã înviere. Dar cultura este
rodul capacitãþilor ºi dispoziþiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru.
Pentru aceasta purtãm toatã rãspunderea. Va veni o vreme în care neamurile
pãmântului se vor întrece pentru aceastã ultimã înviere; toate neamurile, cu toþi
regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecãrui popor locul hotãrât lui înaintea
Tronului lui Dumnezeu. Aceastã clipã covârºitoare, aceastã înviere din morþi,
este cel mai înalt ºi mai strãlucit þel spre care se poate pregãti o naþiune."
(Pentru Legionari)
Nu e de prisos sã adaug cã aceastã învãþãturã a Educatorului neamului
românesc, Codreanu, este scoasã din Noul Testament.

V.

ECUMENICITATE NAÞIONALÃ

Corneliu Codreanu obiºnuia sã vorbeascã de "ecumenicitate naþionalã"…


expresie care, desprinsã de context, ar putea sã parã unora nelalocul ei. De aceea
socotesc aici necesare unele lãmuriri.
Cuvântul grecesc oikos = a locui: oikoumeni (ghi) = pãmântul locuit, apoi
lume. În Evanghelia dupã Luca, citim: „Ieºit-a poruncã de la Cezar August sã se
înscrie toatã lumea (pasan oikuménin = universus orbis).“
Prin "ecumenicitate naþionalã" Codreanu înþelege totalitatea neamului
românesc: Românii prezenþi, Românii care au rãposat ºi Românii care se vor
naºte în viitor pe acest pãmânt. Conºtiinþa permanenþei neamului românesc era
la el totdeauna vie. Odatã, la o orã de teorie fãcutã lucrãtorilor unei tabere de
muncã, vorbea de frumosul obiceiu strãmoºesc de a sãdi nuci. Cei de azi, spunea
el, nu mai sãdesc nuci; ci caiºi. De ce? Fiindcã nucul creºte încet; de multe ori,
n-ajungi sã mãnânci din roada lui. Pe câtã vreme caisul creºte repede ºi te poþi
bucura de rodul lui. Dar oare pe vremea moºilor ºi pãrinþilor noºtri creºteau nucii
mai repede ca azi? Nu. Creºteau la fel. Dar înaintaºii noºtri ºtiau cã de nu vor
mânca ei din rodul nucilor, vor mânca copiii ºi nepoþii lor. ªi va fi tot una; ba va
fi mai bine; cãci aceºtia le vor binecuvânta amintirea.

VI.
STIL LEGIONAR

S-a vorbit adesea de un "stil" legionar. Nu de un stil de viaþã, nu de o


þinutã legionarã, rezultat al unui proces de educaþie. (Aceasta reiese limpede
din întreaga expunere asupra fiinþei ºi existenþei Legiunii.) S-a vorbit despre
stilul scrisului legionar. ªi anume, cu un regret pentru lipsa de uniformitate a
acestui stil.
Stilul este expresia rezultatului unui proces de cunoaºtere. El este
condiþionat de:
a. Natura individului: logicã, misticã, mixtã;
b. Gradul de culturã;
c. Daruri speciale;
d. Natura operei.

Într-un fel scrie Corneliu Codreanu, în altul Ion Moþa, în altul Puiu
Gârniceanu, în altul Vasile Marin. ªi iarãºi la acelaºi autor: într-un fel sunt scrise
Circulãrile lui Codreanu pentru legionari, în alt fel Însemnãrile lui de la Jilava.
Diversitatea stilului e semnul bogãþiei ºi al firescului.
ªi totuºi, nu se pot tãgãdui anumite note ale scrisului legionar: sobrietatea,
gravitatea, sinceritatea. De altfel, Legionarii lui Codreanu vorbeau ºi scriau
puþin. Pentru ei aveau sã vorbeascã faptele. Îndemnul înþelepciunii populare.
Ori taci, ori spune ceva mai bun decât tãcerea, era la ei în cinste.

Consideraþiile acestea sunt valabile pentru toatã perioada de timp 1927-


1938; pentru timpul în care Corneliu Codreanu, întemeietorul Legiunii, ºi-a putut
continua opera ºi a putut supraveghea lucrãrile colaboratorilor sãi. Din anul
1938, înainte chiar de sugrumarea lui în închisoare (29-30 noiembrie 1938),
Legiunea ºi-a urmat drumul fãrã controlul sãu; a stat sub alte directive, sub alt
control, uneori fãrã nici un control. De aceea, tot ce s-a clãdit de la 1938 încoace
– acþiuni, atitudini, teorii – trebuie supus unei operaþii de verificare, spre a se
vedea dacã ce s-a clãdit dupã dispariþia întemeietorului s-a clãdit conform
planului hotãrât de el, în stilul voit de el.
Tot ce s-a fãcut dupã 1938 – toate acþiunile, toate dispoziþiile, toate
teoriile – trebuie, aºadar, supuse unei operaþii de verificare. Dreptarul adevãrului
în Legiune fiind concordanþa cu esenþialul, cu permanentul legionar, operaþia
de confruntare este posibilã. Când legea legionarã "Luptã ºi nu fi niciodatã
miºel… Decât sã învingi printr-o infamie, mai bine sã cazi, luptând, pe drumul
onoarei" (Cãrticica ªefului de Cuib) ar fi înlocuitã cu deviza "învinge prin orice
mijloc, oricât de abominabil", atunci ne-am afla în faþa unui caz de denaturare.
ªi aceastã denaturare trebuie respinsã hotãrât. Când întemeietorul cere ca
legionarul sã fie un om de cuvânt (Idem); sau când se spune cã legionarul nu
cunoaºte tragerea pe sfoarã a altui om (Idem), acestea sunt norme care nu pot fi
infirmate de urmaºii la conducerea Legiunii. Când C. Codreanu afirmã cã ideea
fundamentalã de la care porneºte Legiunea este omul, nu programul politic
(Pentru Legionari); când el spune cã Legiunea va birui numai cu desãvârºirea
unui proces de conºtiinþã la poporul român; numai când acest proces de
conºtiinþã va cuprinde majoritatea poporului ºi va da roade. (Circulãri) A voi sã
ajungi la conducerea þãrii cu orice preþ – chiar cu preþul loviturii de stat – ca
apoi sã impui procesul de conºtiinþã de care este vorba, însemneazã a aºeza carul
înaintea boilor. Iarã a practica convingerea cã "misticismul" legionar, credinþa în
învierea lui Hristos ºi credinþa în "învierea neamurilor" sunt "plumb în aripile
Legiunii", însemneazã a dovedi cã n-ai înþeles nimic din rodnicia unei credinþe
care constituie actul de nobleþã al poporului român creºtin.
Catalogul semnelor creºterilor false în sânul Legiunii ºi catalogul falselor
formulãri ale creºterilor normale poate fi continuat. Aici am indicat doar calea de
urmat în întocmirea lui.
CONCLUZIE

Miºcarea Legionarã a lui Corneliu Codreanu este cea mai profundã


revoluþie spiritualã pe care a cunoscut-o poporul român de la creºtinarea lui
încoace. Prin adâncimea, capacitatea de mulare pe realitãþi ºi perenitatea ei,
revoluþia lui C.C. este valabilã pentru toate naþiunile care vor sã porneascã pe
calea încreºtinãrii efective.
NOTE

1. FIINÞA (opoz. EXISTENÞÃ)


(Wesenheit) (Dasein)
Fiinþã – spre deosebire de existenþã – este sâmburele substanþial a ceea ce este; este
fiinþialitatea lãuntricã a lucrurilor, spre deosebire de înfãþiºarea lor (exterioarã). Spre
deosebire de existenþã (Dasein), fiinþialitatea (Wesenheit) este esenþã. Faþã de plinãtatea
fiinþialitãþii, existenþialitatea cuprinde doar un sector al posibilitãþilor fiinþialitãþii.
Fiinþialitatea este potenþã subiectivã; existenþã, act. Pe când înfãþiºarea vizibilã (existenþa)
este supusã schimbãrii, sâmburele substanþial (fiinþa) e permanent durabilã. Fiinþa este ceea
ce e esenþial, în opoziþie cu ceea ce este neesenþail. În altã accepþiune: fiinþele singuratice
ale lumii vizibile; fiinþele singuratice de acelaºi fel.

2. EXISTENÞA (Dassein)
Existenþa este momentul fundamental care, împreunã cu esenþa (Wesenheit)
constituie tot ce existã. Pe când fiinþialitate spune ce este un lucru, existenþa exprimã cã ceva
existã, cã nu doar e gândit ori reprezentat de fantezie, ci existã în sine însuºi, realmente. Ne
lovim de prezenþa lui, de el aºa cum este; nu cum am vrea noi sã fie. Metafiziceºte existã douã
feluri de existenþe, fundamental deosebite:

a. Existenþa noastrã ºi a tuturor existenþelor lumii sunt limitate în timp ºi spaþiu; sunt
un da-sein (un sein limitat). Aceastã mãrginire vine de la finalitatea noastrã mãrginitã.
Fiinþialitatea mãrginitã nu atinge plinãtatea fiinþei: se deosebeºte de ea prin finire. De aceea,
existenþa are caracter contingent (ne-necesar); poate fi sau nu; existând realmente sau fiind
doar posibilã.

b. Fiinþãrii limitate în timp îi stã în faþã existenþa infinitã, a cãrei fiinþare se


confundã cu a fi (esse), desãvârºire care se acoperã cu existenþa sensibilã. Sein (a fi)
însemneazã a exista realmente. A fi, ideal, conþine doar structurile fiinþiale ale diverselor
existenþe.
Partea a III-a

MÃRTURII LEGIONARE ªI CREªTINE


(Publicate în Orientãri pentru Legionari)
1) LA NAªTEREA LUI HRISTOS

Cei ce slujeau stelelor, de la stea au învãþat


sã se închine Þie, soarelui dreptãþii.

Acum aproape douã milenii, învãþaþii de la Rãsãrit, cei ce se


îndeletniceau cu mersul stelelor, alergaserã sã se închine, umili, Pruncului din
Galileea, recunoscând în el adevãrul. Irod, tiranul, încercase sã-ºi facã din cei
trei magi aliaþi în tentativa lui de ucidere a adevãrului. Dar "Pruncii Haldeilor"
nu s-au pus în slujba tiranului: îngerul le arãtase calea de urmat. ªi Irod n-a
izbutit decât sã ucidã prunci nevinovaþi…
Tiranii de azi – irozii de la Rãsãrit – vor ºi ei sã ucidã adevãrul. Cãci
adevãrul acesta bareazã drumul lor smintit. ªi ca tentativa sã nu fie lipsitã de
analogii, ºi tiranii de azi vor sã-ºi facã aliaþi din învãþaþii care stau în slujba
stelelor. ªi în beþia primelor zile de irelevantã izbândã ne-a fost dat sã auzim
chiote de victorie: cerul fusese, pasã-mi-te, golit de taine; nerozia umilise pe
Dumnezeu… ªi chiotul de victorie al tiranilor din Rãsãrit impresionase multã
lume blajinã din Apus. Uitaserã oamenii cã ºi mintea tot de la Dumnezeu este,
spre folosul omului; dar cã ºi ei i se pusese hotar, pe care nu-l poate trece…
Noi, legionarii lui Corneliu Codreanu, porniþi la drum sub ocrotirea
sfântului Mihai, arhistrategul oºtilor cereºti, nu cunoaºtem spãrietura; noi avem
"cetate tare", stãm pe stânca adevãrului creºtin. Drumul nostru e drumul luminii
care va risipi puterile întunericului. Naºterea lui Hristos este sãrbãtoarea
Cunoaºterii. Împotriva lumii care, speriatã, ar fi gata sã facã pace cu diavolul,
noi trebuie sã afirmãm cu tãrie poziþia noastrã faþã de lumea ce ne înconjoarã ºi
faþã de eternitate. Pentru noi nu pot exista surprize care sã infirme adevãrul adus
lumii de Hristos-Dumnezeu. Noi frãþie cu adversarii "Soarelui dreptãþii" nu
putem încheia. Noi credem cã uneltirile ucigaºilor, ale pângãritorilor ºi ale
palavragiilor vor fi stricate.
Chiar dacã în slujba acestora s-au pus ºi unii oameni care trebuiau sã
rãmânã numai în slujba stelelor. În aceastã credinþã stând, noi strigãm, cu sutele
de milioane: Hristos se naºte: cântaþi-L! Hristos din ceruri: întâmpinaþi-L!

2) PE CINE AU OMORÂT
"expedit, unum hominem mori pro populo"
Caiafa arhiereul

În ziua de Paºti a anului 1938, în prezenþa a ºaizeci de preoþi veniþi sã-i


spunã "Hristos a înviat!", marele arhiereu al Bisericii Ortodoxe româneºti din
acea vreme a rostit sentinþa: "mai bine sã moarã unul pentru popor, decât sã se
prãpãdeascã poporul din cauza unuia". Cine era de data aceasta cel pe care
marele preot îl socotea vrednic de moarte "pentru popor"? Era vreun duºman al
aºezãrilor creºtine ale poporului român? Era vreun predicator de învãþãturã
potrivnicã adevãrului adus lumii de Hristos? Nu. Era un om tânãr, plin de râvna
ºi puterea de a face din þara româneascã o þarã "temãtoare de Dumnezeu", ºi din
neamul românesc un neam încrezãtor în învierea fãgãduitã de Hristos neamurilor
care se vor fi dovedit vrednice de ea. Numele lui – Corneliu Codreanu. Acesta
era "unum hominem" pe care "arhiereul anului aceluia" îl osândea la moarte.
Dar poporul? Cine era poporul pentru care viaþa acestui om constituia o
primejdie de moarte? Era, oare, poporul român care, în cântecele speranþei lui, îl
îmbrãcase pe tânãrul "cãpitan" în "suman de viorea"? Erau, oare, þãranii români
care, în februarie 1937, îmbrãcaþi în haine de Paºti ºi în mâini purtând fãclii,
alergaserã sã îngenuncheze în faþa sicrielor cu trupurile lui Ion Moþa ºi Vasile
Marin, cãzuþi luptând pentru Hrisots ºi Legiune? Era, oare, poporul care –
trecând peste toate ademenirile, peste toate ameninþãrile, peste toatã teroarea
jandarmilor ºi peste toate abuzurile judecãtorilor nedrepþi – ridicase pe scut pe
acest tânãr lipsit de averi? Sau, poate, poporul de care vorbea marele preot era
tineretul universitãþilor; ori elevii ºcolilor de pe cuprinsul þãrii româneºti? Ori
erau cãlugãrii mãnãstirilor? Ori preoþii bisericilor? Nu. "Poporul" care se simþea
ameninþat ºi în numele cãruia vorbea, în ziua de Paºti a anului 1938, marele
preot al Bisericii Ortodoxe româneºti, era altul. "Poporul" pentru salvarea cãruia
trebuia sã moarã "unul" putea fi aflat în tagma arhiereilor necredincioºi,
arghirofili, trândavi, pãcãtoºi, cu dosare compromiþãtoare în "cassa de fier" a
partidelor politice; putea fi aflat în lumea pãpuºarilor politici care ruinaserã þara
întregitã; putea fi aflat în lumea profitorilor de toate nuanþele; "poporul"
arhiereului din acel an de blestem putea fi identificat în venitura galiþianã ºi
greco-armeneascã. Patronul acestui "popor" se întâmpla sã fie însuºi regele þãrii
– rege imoral, deºuchiat, prãdãtor al avutului public, apãrãtor al intereselor
evreieºti în þara de la gurile Dunãrii. Acesta era "poporul" pentru care trebuia sã
moarã Corneliu Codreanu.
Un an de zile înainte de rostirea sentinþei de cãtre arhiereu, cãrturarul
Nicolae Iorga arãtase ºi chipul în care trebuia sãvârºit omorul. În februarie 1937,
într-una din secþiunile Senatului, înconjurat fiind de miniºtri ºi de senatori
guvernamentali, cãrturarul recomandase metoda aflatã de el de la un vânãtor
canadian, colonelul Boyle, salvatorul coloniei româneºti din Odessa revoluþiei
bolºevice. Sfatul nevinovatului om de carte era aºa: sã þinteºti între ochi pe cel
care conduce. ªi totul ia sfârºit…
Miºelia cu orgoliul s-au întâmpinat. Ura cu demenþa s-au sãrutat. Au
uneltit sfat ºi au hotãrât. L-au închis. L-au osândit hoþeºte. Apoi l-au omorât.
Noaptea, tâlhãreºte. Relatarea oficialã vorbea de… încercarea ucenicilor de a-l
fura…
Vestea omorârii "omului" i-a înmãrmurit pe români. Poporul de plugar l-a
plâns, în cuviinþã ºi tãcere, pe Corneliu Codreanul, nãdejdea lui. În localuri de
petrecere, lãutarii ºi-au atârnat viorile în cuiu ºi au plecat. Universitãþile, în care
el readusese pe Hristos, s-au îmbrãcat în doliu. Monstruozitatea era atât de mare,
încât multã lume nu i-a dat crezare – se legãnau pe aripa speranþei cã e vorba
numai de o "minciunã de stat".
Dar mai era o "lume" care ºtia bine cã "omul" era mort. "Poporul"
arhiereului Miron Cristea era mulþumit – înþelepciunea lui Caiafa îl ferise de
rãu. Poporul acesta – numai el – a sãrbãtorit, cu ritualul cuvenit, moartea
dreptului. Marele preot a dat a doua zi dispoziþii sã se facã rugãciuni polihronice
pentru regele asasin. Cãrturarul a tipãrit, drept adevãr, într-unul din volumele
lui, relatarea ucigaºilor (povestea cu fuga de sub escortã). Pentru istorie. Cãci o
mânã mânjeºte pe alta ºi amândouã faþa…
Au trecut 20 de ani de la executarea nebunei porunci. În aceºti 20 de ani
am putu auzi ºi am putut vedea ce spun despre Corneliu Codreanu ºi despre opera
lui ucigaºii, hoþii, neînþelegãtorii ºi ucenicii lui. Ticãloºia celor care, într-un fel
sau altul, au fost pãrtaºi la crimã, a fost datã în vileag prin uluitoarele mãrturisiri
fãcute în 1940 de cei ce au executat porunca. Exagerãrile ucenicilor – câte vor fi
fiind – îºi aflã explicaþia în marea lor evlavie faþã de dreptul omorât hoþeºte.
Neînþelegãtorii de pretutindeni n-au putut vedea în opera lui Corneliu Codreanu
altceva decât încercarea de a transplanta la noi revoluþia lui Adolf Hitler ori a
lui Benito Mussolini… La 20 de ani de la consumarea abominabilei crime,
ajutaþi de sfatul pe care ni la-u dat bogatele întâmplãri ale acestui interval de
timp, putem judeca drept ºi mãrturisi fãrã teamã de pãcat ce s-a pierdut prin
retezarea vieþii acestui bãrbat care nu împlinise încã vârsta de 40 de ani.
În încercarea de apreciere a oamenilor se comite de obicei o greºealã
fundamentalã: se cautã la ei tocmai ce nu le este esenþial. Se preþuiesc arhierei
pentru abilitatea lor politicã; diplomaþi, pentru elocinþa lor; comandanþi de
armate, pentru credinþa lor în Dumnezeu; regi, pentru inteligenþa lor sclipitoare;
cãlugãri, pentru frumuseþea glasului; oameni politici, pentru vasta lor culturã.
Se-nþelege cã în asemenea cazuri, unitatea de mãsurã nefiind proprie, judecãþile
sunt false. Cãci arhiereul se distinge prin tãria credinþei în Hristos; diplomatul,
prin tact ºi abilitate; comandantul, prin capacitatea lui de strateg; regele, prin
înþelepciune; cãlugãrul, prin adâncimea evlaviei; bãrbatul de stat, prin simþul lui
pentru real.
Prin ce se distingea Corneliu Codreanu, întemeietor de ºcoalã spiritualã ºi
de miºcare politicã, totodatã?
Am auzit pe mulþi vorbind cu admiraþie despre noutatea ideii ce stã la
baza miºcãrii lui – rãul, mizeria, ruina, ne vin de la suflet (nu de la lipsa de
programe). Este adevãrat, ideea aceasta el a adus-o în plan politic. Dar pentru
cine cunoaºte doctrina creºtinã, nu existã aici nici o noutate. Nu în domeniul
ideilor stau mãreþia ºi podoaba acestui om neobiºnuit. Ci altundeva.
Dupã secole de despãrþire ºi de luptã între fraþi, o generaþie de patrioþi
izbutise, în 1859, sã facã unirea Moldovei cu Muntenia. La 60 de ani dupã acest
însemnat pas, sfârºitul primului rãzboi mondial adusese împlinirea visului atâtor
generaþii de români patrioþi – poeþi, scriitori, ziariºti, cãrturari, oameni politici,
soldaþi. Transilvania, Basarabia, Bucovina fãceau cu Regatul vechi un singur
trup. Þara se mãrise, bogãþiile se adãugaserã, puterile spirituale sporiserã. Dar în
þarã sporitã lucrurile mergeau prost. Corupþia, jaful, înstrãinarea îºi dãduserã
aici mâna. Pentru poporul român perspectivele deveneau tot mai sumbre. De ce
nu mergeau lucrurile bine? Era lipsa de oameni cu pregãtire? Nu. Naþia românã
dãduse avocaþi strãluciþi, medici celebri, cãrturari, gânditori, oameni de ºtiinþã,
tehnicieni, poeþi, scriitori, mari gazetari. Existau în þarã partide politice cu
programe seducãtoare ºi pãpuºari politic abili. Nu de astfel de lipsuri suferea
naþia. Naþia suferea de lipsã de cinste. Ce-i trebuia ei nu erau frumoasele
programe politice (aplicate de suflet de tâlhar), ci altceva: naþia avea nevoie de
un mare EDUCATOR. ªi pe acest educator ea îl dãduse. La timp suprem. Acesta
se chema Corneliu Codreanu.
Corneliu Codreanu nu era un predicator; nu era profesor de educaþie
creºtinã; nu era dascãl de pedagogie. Ci era ÎNVÃÞÃTORUL,
ORGANIZATORUL, CÃLÃUZITORUL. El învãþa, organiza, conducea. Marele
nostru Eminescu n-a avut numai intuiþii geniale, ci ºi darul de a formula
pregnant adevãruri din care ne hrãnim noi astãzi. Corneliu Codreanu n-a avut
numai darul de a intui ºi de a formula. Ci a avut ºi puterea de a organiza; a avut
capacitatea de a prelucra materialul uman existent. Îl distingea, fãrã îndoialã,
marele lui simþ pentru real. Dar peste aceasta, era în el o putere care topea zgura
ticãloºiei omeneºti, gonea boarea leneviei, pregãtea sufletele spre fapta eroicã,
spre totala jertfire de sine. În aceastã putere, în acest dar excepþional stã
valoarea lui. Aici, extraordinarul lui prestigiu. Corneliu Codreanu n-a izbutit
numai sã punã pe picioare – în pofida tuturor adversitãþilor inimaginabile – o
miºcare de mari proporþii. Corneliu Codreanu a transformat oameni: le-a
îmbrãcat sufletul în hainã de nuntã. Într-o þarã ºi într-o vreme în care lipsa de
onoare, jaful de sus ºi desfrâul erau la ele acasã, Corneliu Codreanu a aºezat pe
soclu onoarea ca virtute de sine stãtãtoare, a fãcut din corectitudine ºi din cinste
sufleteascã condiþia primordialã a vieþuirii împreunã, iar din austeritatea
moravurilor blazonul luptãtorilor lui. Iarã cununa acestor virtuþi era credinþa în
Iisus Hristos. Aceste virtuþi el nu le-a predicat. Le-a dat trup. Iatã de ce neamul
românilor vedea în el cãlãuza, capul, cãpetenia, cãpitanul sãu. Decapitându-l,
sceleraþii de la 1938 au decapitat Naþiunea.
Fãcând aceastã afirmaþie, nu mã gândesc la rolul pe care Corneliu
Codreanu l-ar fi avut în stãvilirea puhoiului de la Rãsãrit ori în schimbarea
profilului politicii europene. Ocupaþia ruseascã se va curma odatã cu înfrângerea
Rusiei sovietice, înfrângere în care credem cu tãrie. Dar cu alungarea ruºilor,
procesul de vindecare a Naþiei nu s-a sfârºit. Pentru vremea de dupã liberare,
Naþia va avea nevoie tocmai de educatorul, de omul extraordinar pe care ea îl
dãduse ºi pe care nu-l mai poate da decât la intervale de secole: de Corneliu
Codreanu, cel ucis "pro populo".
ªtim cã Nae Ionescu, care a înþeles toatã adâncimea operei lui Corneliu
Codreanu ºi care a simþit chemarea lui, a spus – pe când Codreanu trãia încã – cã
minunea înfãptuitã de acesta e atât de mare, cã de acum îl depãºeºte ºi pe el. Iarã
dupã omorâre, tot Nae Ionescu ne-a învãþat cã cea mai rodnicã rãzbunare a lui
Corneliu Codreanu este înfãptuirea vrerii lui.
Ucenicii ºi prietenii lui Corneliu Codreanu au datoria de onoare sã nu
trãdeze opera lui. Dar Codreanu nu mai este. ªi Codreanu nu mai poate fi înlocuit
de nimeni. Iatã de ce, prin decapitarea de la 1938, Naþia româneascã a rãmas
sãracã.
Dar Dumnezeul îndurãrilor va face cu ea semn spre bine. Cãci pãcatul nu
l-a sãvârºit Naþiunea. Ci duºmanii ei de moarte.

3) ªI PE PÃMÂNT PACE…

"Nolite arbitrari quia pacem vererim mittere interram – non veni pacem mittere,
sed gladium." (Mat. X-34)
De ziua întrupãrii lui Dumnezeu-Cuvântul, de ziua în care se pune început
mântuirii neamului omenesc, se obiºnuieºte a se preamãri PACEA. Nu pacea
izvorâtã din actul împãcãrii omului cu Dumnezeu – pace cântatã de îngerii
Betleemului – pacea din suflete; ci pacea încheiatã între douã sau mai multe
împãrãþii care au ceva de împãrþit. Se întâmplã cã predicatorii "pãcii pe pãmânt"
sunt tocmai cei care au tâlhãrit ceva ºi vor sã þinã ce au luat. Cei mai neobosiþi
propagandiºti ai "pãcii între popoare" sunt conducãtorii împãrãþiilor zidite pe
nedreptate, furt ºi pe crimã. Despre împãrãþiile zidite pe nedreptate, pe furt ºi pe
crimã, Biserica lui Hristos – Domnul Pãcii – spune prin gura sfântului Augustin
cã nu sunt altceva decât "mari tâlhãrii" (magna latrocinia). Marile tâlhãrii, care
þin în robie popoare creºtine, care ucid libertatea ºi vor sã alunge pe Hristos din
suflete, trâmbiþeazã, uneori chiar prin arhiereii creºtini prea-plecaþi lor, mesajul
PÃCII lui Hristos: pace pe pãmânt! Arhiereii lui Hrisots, aflaþi în slujba "pãcii"
dorite de ucigaºii libertãþii omeneºti, uitã cã pacea Evangheliei e pacea
sufletului. Nu pace între tâlhari ºi tâlhãriþi; nu pace între mai mulþi tâlhari care
au de stãpânit popoare. Ci pace în sufletele oamenilor pãmântului încreºtinat.
Deosebirea dintre oameni nu þine nici de rang, nici de instrucþie, nici de limbã,
nici de sânge. Deosebirea þine de credinþã.
Când Iisus spune – sã nu socotiþi cã am venit sã aduc pe pãmânt pace –
n-am venit sã aduc pace, ci sabie, – de deosebirea aceasta, de deosebirea de
credinþã, vorbeºte; de cei ce cred în Hristos-Dumnezeu ºi de cei ce stau
împotriva lui Hristos-Dumnezeu. În creºtinism, pacea încheiatã între împãrãþiile
pãmântului nu e scop în sine. Scopul e mântuirea sufletului. Condiþia mântuirii e
însã LIBERTATEA. ªi cine sugrumã libertatea omului stã de-a curmeziºul în
calea mântuirii lui. Iatã de ce uneori mântuirea sufletului se poate cuceri tocmai
prin jertfirea trupului; adicã prin sabie.
Împotriva oºtilor necreºtine ºi anticreºtine – împotriva barbarilor –
Biserica lui Hristos are, din vechi, o cântare care vorbeºte de biruinþa
binecredincioºilor creºtini asupra potrivnicilor lor. De ziua întrupãrii Cuvântului,
de ziua naºterii lui Hrisots, noi, moºtenirea Sa, preamãrindu-I gloria, sã intonãm
cu glas sporit:
Dã, Doamne, biruinþã binecredincioºilor creºtini asupra duºmanilor
rodirii Evangheliei Tale în lume!

4) SPRE UN SINOD ECUMENIC?

Un comunicat al Serviciului de Presã al Vaticanului spune cã în


alocuþiunea þinutã înaintea cardinalilor, în biserica Sfântul Paul din Roma, cu
prilejul sãrbãtoririi sfântului Apostol, Papa Ioan al XXIII-lea a anunþat þinerea
unui sinod ecumenic, la care vor fi invitaþi ºi conducãtorii "comunitãþilor
despãrþite", spre a se ajunge la unirea spre care tind toate marginile pãmântului
creºtin. Comentând ºtirea, postul de radio al Vaticanului precizeazã cã sunt
indicii cã la acest sinod – care nu se va þine înainte de 1961 – vor fi invitaþi, în
afarã de Episcopii Ortodocºi, Episcopii Anglicani, Episcopii Chinezi hirotoniþi
fãrã aprobarea Papei ºi conducãtorii comunitãþilor evanghelice.
Astfel prezentatã, evident cã ºtirea nu se putea sã nu producã nedumerire
în cercurile teologice. Sinoadele ecumenice sunt impunãtoare adunãri de
episcopi (numai de episcopi) ºi se þin la vreme de primejdie grea. În aproape
2000 de ani, Biserica Ortodoxã Rãsãriteanã n-a cunoscut decât ºapte sinoade
ecumenice: Nicea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451),
Constantinopol (553), Constantinopol (681), Nicea (787). Biserica Ortodoxã
Apuseanã, mai norocoasã, a mai þinut treisprezece: Constantinopol (869),
Lateran (1123), Lateran (1139), Lateran (1215), Lyon (1245), Lyon (1274),
Vienne (1311), Konstanz (1414/1418), Basel (1431), continuat în Ferrara (1438)
ºi Florenþa (1439), Lateran (1512-1517), Trient (1545-1563), Vatican (1869-
1870) prorogat. În total 20. Bisericile Rãsãritene nu numãrã printre ecumenice
aceste 13 sinoade þinute dupã anul 789.

Dificultãþi în calea þinerii unui sinod ecumenic astãzi.

I. Din partea Bisericii Apusene, dificultãþile s-ar rezuma într-o frazã a


revistei "Vers l’Unité Chrétienne", buletinul catolic de informaþie al centrului de
studii "Istina": "Le mot „oecuménique“ a été entendu comme s’éntendent à
toutes les confessions chrétiennes, d’où l’on a conclu que toutes celles-ci
seraient invitées à y participer. C’était ne pas tenir compte que, dans la
législation cannonique actuelle, l’Eglise catholique est considéré comme
„oecuménique“ un concile convoqué par le Souverain Pontife et assemblant les
l’évêques résidentiels de tout l’univers catholique romain, c’est-à dire
actuellement en communion avec l’évêque de Rome." (Le prochain Concile et
l’Unité Chrétienne, numéro spécial, Janvier-Février, 1959)
II. Din partea Bisericii Rãsãritene, dificultãþile sunt tot aºa de mari. Mai
întâi trebuie recunoscute de Rãsãriteni drept ecumenice cele 13 sinoade þinute de
Apuseni dupã anul 787, lucru aproape imposibil, mai ales în situaþia de acum a
Bisericilor autocefale aflate sub stãpânire comunistã.
III. Alte dificultãþi. La sinoadele ecumenice au participat numai episcopi
adevãraþi ( cu succesiune apostolicã, cu credinþa în cele 7 taine; cu cultul
Pururea-Fecioarei etc.). Care ar fi situaþia întâistãtãtorilor protestanþi – ºi chiar
a episcopilor anglicani – într-o adunare care se mãrturiseºte solidarã cu deciziile
dogmatice ºi morale ale celor ºapte sinoade ecumenice ale vremei neîmpãrþirei?
Aceasta ar fi numai schiþarea unora dintre dificultãþile care stau în calea
þinerii unui sinod ecumenic astãzi.
Porunca vremei. Dacã un sinod, anunþat aºa cum a fost anunþat, nu va
putea duce la nimic, o astfel de iniþiativã ar putea, credem, sã ducã la înfãptuirea
mult doritei unitãþi de acþiune în faþa primejdiei care paºte ordinea creºtinã a
lumii. Realizarea unui bloc al lumii care mãrturiseºte pe Hristos împotriva
dracilor ce-l tãgãduiesc pe Hristos. Împotriva dracilor din Rãsãrit, mai întâi; apoi
împotriva dracilor din Apus, din Miazãzi ºi din Miazãnoapte, de vor fi. Ar fi,
aceasta, porunca instinctului de conservare. Ar fi treabã de bun simþ. (O, fericite
oseminte ale tinerilor români, care au vãzut limpede, care au vãzut din capul
locului rãul crescut la sânul miopiei politice a marilor Puteri ºi ajutat de
drãcescul calcul confesional "creºtin"!) Sã se realizeze, dar, un bloc de acþiune
creºtinã în faþa Anticristului, lãsând pentru vremi mai bune grelele dispute
teologice. Cãci bãtãlia, iatã, se dã între douã lumi.
În faþa acestui imperativ al vremii, însemnãm aici, cu bucurie, atitudinea
a douã foi româneºti reprezentative: una a românilor uniþi cu Roma, alta a
românilor ortodocºi. UNIREA (foaia Asociaþiei Românilor Catolici din
America) salutã vestea cã "înaltul Pontif de la Roma are de gând sã convoace,
într-un viitor apropiat, un Consiliu Ecumenci al Bisericii, cu scopul principal de
a rezolva problema dezbinãrii bisericeºti ºi a uni astfel forþele creºtine într-un
bloc compact, care sã poatã rezista ºi înfrânge atacurile violente ale
comunsimului ateu." (Vol. 10, No. 2, februarie, 1959)
SOLIA (foaie publicatã de Episcopia Ortodoxã Românã din America),
referindu-se la aceeaºi ºtire, scrie: "Ateismul comunist ameninþã astãzi nu numai
fiecare Bisericã sau Confesiune în parte, ci Biserica lui Hristos, în totalitatea ei.
Deci, pentru un duºman comun, se cere un front comun." (15 februarie 1959)
(Oare nu poate "Solia" sã renunþe, acum ºi aici, la atacurile fãrã rost împotriva
"intoleranþei catolice?")
Cele douã publicaþii româneºti "au pus degetul pe ranã". Cãci de aceasta
este nevoie: de realizarea unui front comun împotriva duºmanului comun.
Iniþiativa revine Romei. Pentru atâtea ºi atâtea motive. Sã nu i se spunã "sinod
ecumenic". Cã, iatã, se ivesc dificultãþi; precum am vãzut, întâi din partea
romano-catolicilor. Despre ceilalþi sã nu mai vorbim. Sã i se spunã altfel!
Oricum. Dar sã fie într-o adunare a tuturor conducãtorilor liberi ai Bisericilor ºi
comunitãþilor ce se numesc creºtine. Roma trebuie sã-i sileascã pe unii sã iasã
din echivoc. (Cãci nu poþi fi ºi cu Hristos ºi cu Anticrist). ªi apoi sã se
întocmeascã un plan de acþiune unitar.
Unirea Bisericilor? Sã fie lãsatã în grija Duhului Sfânt, prin care cele
slabe se întãresc ºi cele neputincioase se vindecã. Deocamdatã sã se înfãptuiascã
Fraternitatea în lupta dintre "cele douã lumi".
ªi, cine ºtie? Poate cã prin aceastã frãþie, dupã risipirea primejdiei, sã se
ajungã acolo unde, odatã ºi odatã, trebuie sã se ajungã.

5. ÎNDEMN LA ASASINAT

Dupã ceremonia îngropãrii trupurilor lui Ion Moþa ºi Vasile Marin, un


Subsecretar de Stat (venetic) dãduse, de pe banca ministerialã, expresie stãrii de
spirit a stãpânirii româneºti din zilele acele: "Domnilor , am avut noroc cã n-au
îndrãznit mai mult!" Cei ce "nu îndrãzniserã mai mult" erau legionarii. Ce
"îndrãzniserã?" Îndrãzniserã sã dovedeascã o ordine ºi o disciplinã
nemaipomenite în viaþa publicã româneascã. În toatã vremea ceremoniei nici o
palmã grea nu cãzuse pe gura vreunui insultãtor al jertfei, care înnobilase iar
chipul omului român; nici un cuvânt greu la adresa îndobitocirii omeneºti. Însã
miile de þãrani în haine de Paºti, fãcliile aprinse, îngenuncherea în faþa sicrielor,
sutele de preoþo în odãjdii, ºirul nesfârºit al sutelor de flãcãi români – studenþi
ori plugari – tãcerea ºi seriozitatea lor cuceriserã respectul ºi iubirea nu numai
ale poporului, ci în bunã mãsurã ºi ale aparatului de Stat. De aceea veneticul de
pe banca ministerialã avea dreptate sã vorbeascã de norocul stãpânilor. Norocul
acesta era însã asigurat, din capul locului. Cãci Corneliu Codreanu nu se gândea
la lovituri de Stat!…
În vremea aceasta în care stãpânitorii þãrii rãsuflau uºuraþi cã "primejdia"
trecuse, la Senat, înconjurat de miniºtri ºi senatori guvernamentali, marele
cãrturar Nicolae Iorga aflase de bine sã aducã oareºcare cuvânt de îmbãrbãtare:
"Ei, domnilor, v-aþi speriat? V-aþi speriat de niºte copii? Eu, domnilor, l-
am întrebat odatã pe Colonelul Boyle: cum ai putut dumneata, domnule, sã
salvezi, singur, colonia româneascã din Odessa, în vremea revoluþiei bolºevice?
(N. red. Colonelul Boyle, ataºat militer englez). ªi Colonelul Boyle mi-a rãspuns:
domnule Profesor! Eu sunt canadian ºi vânãtor. ªi la noi, în Canada, vânatul cel
mai al dracului e câinele sãlbatic. Te atacã în haitã. Poþi sã dobori dumneata
unul, doi, patru; cei ce rãmân, te sfâºie. Ei, dar de eºti vânãtor cu experienþã, vei
observa dumneata cã în grãmada care atacã este unul care conduce. Pe acela de-l
þinteºti între ochi, toatã liota se împrãºtie!"
Mã aflam în localul redacþiei "Cuvântului" când a sosit acolo, revoltat,
Nae Ionescu: "Auzi, mãi, nebunul! Auzi ce vorbeºte! Ãsta e îndemn la asasinat!"
(ªi Nae Ionescu mi-a povestit ce spusese Iorga la Senat. Despre "poveºtile cu
câini canadieni" a scris ºi Nae Ionescu, nu mult dupã aceea.)
Public aceste însemnãri nu pentru ca sã justific o faptã pe care eu n-am
aprobat-o ºi n-o voi putea aproba niciodatã. Dar constat cã anumiþi români din
exil încearcã sã scrie – ºi anume, pe dos – istoria celei mai zbuciumate generaþii
româneºti: generaþia de la 1922. Vreau sã le dau o mânã de ajutor. N-am
terminat.

6) UNELTELE TRÃDÃRII

"De somn diavolesc fiind cuprins, Iuda a dormit întru moarte"


(În sfânta ºi marea Joi seara)

Acum 22 de ani, în sãptãmâna sfintelor patimi, un scriitor român,


membru al Academiei, vrând sã facã educaþie creºtinã poporului român, publica,
într-un organ de mare rãspândire, aceste meditaþii:
"Nu-mi trebuie sã fac nici un efort pentru a-mi închipui cã, pe când aici,
pe pãmântul nostru, oamenii împãrþiþi în filosemiþi ºi antisemiþi se urãsc ºi se
învrãjmãºesc, undeva, departe, într-o grãdinã frumoasã, stau pe o bancã Crist ºi
Iuda, ca doi buni prieteni, de mult ºi definitiv împãcaþi. Pot auzi desluºit pe Crist
zicând prietenului sãu: Ce rãu îmi pare cã numele tãu a ajuns atât de odios
oamenilor!" (I. Al. Brãtescu-Voineºti)
Cã pentru împãcarea lui Dumnezeu cu omul de el zidit trebuia sã
pãtimeascã Dumnezeu-Omul; cã trebuia sã fie spânzurat pe lemn cel ce
spânzurase pãmântul pe ape; cã împãratul îngerilor trebuia sã fie îmbrãcat cu
"profirã mincinoasã" ºi încununat cu cununã de spini; cã toate acestea trebuiau sã
se întâmple "ca sã se împlineascã scripturile", o ºtim. A spus-o însuºi Hristos cel
înviat din morþi, pe când cãlãtorea, cu Luca ºi Cleopa, spre Emmaus. Dar cã
Iuda, Vânzãtorul, ºi-ar fi jucat bine "rolul", asta n-a spus-o nici Hristos, n-au
spus-o nici Ucenicii lui ºi nici Biserica n-o spune. Dimpotrivã. De aproape 2000
de ani, Biserica lui Hristos blestemã pe Iuda, "fiul viperelor care mâncau mana,
în pustie, ºi cârteau împotriva Hrãnitorului" (Slujba din sfânta ºi marea Joi, la
Vecernie); pe "Iuda prieten ºi diavol" (Joi, la Laude); pe trãdãtorul care "a
adormit întru moarte" (Joi seara). Biserica lui Hristos nu are înþelegere pentru
miºelia omeneascã; nici nu preþuieºte leºinãtura literarã a omului care vrea sã
depãºeascã graniþele Patri ºi Rudeniei altfel decât prin sfinþenie: prin aptitudini
de "pãlãmidã þigãneascã".
Sensul pãtimirii ºi al jertfirii insului singuratic ori al comunitãþii de
destin – naþia – nu poate fi scrutat de om; cã omul nu are dreptul de a judeca
sub specie æternitatis. S-ar putea ca nesfârºita Sãptãmâna a Patimilor a
poporului român sã fie spre folosul lui. S-ar putea ca suferinþa ºi jertfa atâtor
vieþi tinere ale generaþiei dintre cele douã mari rãzboaie sã fi fost spre folosul
neamului nostru, rãmas în urmã cu plata pãcatelor. (Cãci rãscumpãrarea nu se
poate face decât cu jertfã curatã; pocitura moralã neputând constitui, în nici un
fel, o jertfã.) S-ar putea. Dar uneltele prin care vin pãtimirea ºi moartea rãmân,
totdeauna, subt piatra de moarã a blestemului: binele izvorât din jertfã
nevinovatã nu poate vorbi în favoarea miºeliei. Sã ne ferim de confuzii. Cã nu
putem noi arãta mai multã "înþelegere" pentru fapte decât poate arãta Biserica
lui Hristos cel trãdat de Iuda. Trãdarea rãmâne trãdare. Iudele rãmân, pânã la
sfârºitul veacurilor, Iude.

7) DESPRE ÎNVIEREA NEAMURILOR

"Celor vii dã-le putere ºi biruinþã asupra potrivnicilor, spre înflorirea României
creºtine, legionare ºi spre apropierea de Tine, Doamne al neamului nostru
românesc, întru nãdejdea învierii lui.

Amin!"
Corneliu Z. Codreanu
Realismul bunei-vestiri creºtine se dovedeºte ºi în atitudinea ei faþã de
comunitatea de destin care e naþiunea. Evanghelia nu face abstracþie de aceastã
realitate în sânul cãreia ne ivim, trãim ºi trecem pragul veºniciei. Biserica lui
Hrisots, înglobând în unitatea ei feluritele popoare ale pãmântului, nu o face
reducându-le pe acestea la un numitor comun; sãrãcindu-le de ce au ele mai de
preþ: specificul, unicul lor. Fãrã îndoialã, Biserica lui Iisus Hristos nu este nici
greceascã, nici latineascã, nici slavoneascã, nici rumâneascã. Dar "ne-grecia" ori
"ne-slavonia" ei nu se opereazã prin de-naturalizare, ci prin supra-naturalizare.
Cãci Sfntul Pavel spune cã "omul nou" nu mai nici "grec", nici "scyt", spune
altceva decât cã acest om ºi-a valorificat în Hristos "grecia" ori "scytia".
Una dintre cãrþile Noului Testament ne pune înainte viziunea defilãrii
popoarelor în cetatea Ierusalimului ceresc, dupã ce marea ºi înfricoºata Judecatã
s-a fãcut: "Popoarele vor umbla în lumina ei (în lumina cetãþii) ºi regii
pãmântului vor aduce într-însa gloria ºi onoarea lor." (Apoc. XXI-24) "ªi vor fi
aduse aici gloria ºi onoarea naþiunilor." (vers. 26) Dar nu toþi câþi au aparþinut
naþiunii vor intra în cetate, cãci: "Nimic din ce este întinare, ori grozãvie, ori
necinste nu va intra în ea" (vers. 27) Cei ce n-au sãvârºit fapte vrednice a fi
trecute în cartea vieþii vor avea parte de "moartea a doua" (XX-14), care e
moartea veºnicã.
Viaþa veºnicã (ori moartea veºnicã) este plata faptelor. Dar faptele omului
stau subt semnul lui hic et nunc. Ele se sãvârºesc într-un anumit loc, într-un
anumit timp, într-o anumitã împrejurare. Patria ºi Rudenia (de Dumnezeu lãsate)
au avut aici cuvânt greu de spus. Adevãrul creºtin se trãieºte "cu inimã romanã,
cu inimã germanã, cu inimã românã." Dar atât. Miºelia, neomenia nu pot fi
scuzate. Aberaþia nu poate afla iertare. În cetatea vieþii, în faþa Tronului
dumnezeiesc, va defila numai neamul aflat vrednic de înviere; celãlalt "neam",
care prin nemernicie ºi-a agonisit moartea a doua, va fi lipsã la numãr; cãci
"nimic din ce este întinare, ori grozãvie, ori necinste" nu va intra împreunã cu
drepþii neamului. Prin lipsa miºeilor, neamul nu va apãrea nici împuþinat, nici
sãrãcit înaintea Împãratului Hristos. Dimpotrivã!
Aceasta este ceea ce s-a zis poporului român prin Corneliu Codreanu:
"Va veni o vreme când toate neamurile pãmântului vor învia, cu toþi regii
ºi împãraþii lor; având fiecare neam locul sãu înaintea Tronului lui Dumnezeu.
Acest moment final – învierea din morþi – este þelul cel mai înalt ºi mai sublim
cãtre care se poate înãlþa un neam."
Pe acest vestitor al învierii neamului românesc miºeii l-au omorât.
"Pentru popor"…

8) SÃ CINSTIM ZIUA

În ziua de 13 septembrie a anului 1899 s-a nãscut Corneliu Codreanu,


pricinuitorul celei mai adânci revoluþii morale pe care o cunoscuse poporul
român de la creºtinarea lui încoace. Naþiunea – aproape toatã la un loc – avea
nevoie de un mare EDUCATOR. ªi ºi-l dãduse, la vreme. Pe acesta duºmanii ei l-
au ucis. Prea târziu, cãci el indicase calea de urmat ºi opera lui începuse sã dea
roade.
Crescut în credinþa lui Crist cel înviat din morþi ºi în disciplina celui mai
bun liceu militar al þãrii, patriotismul lui afla frâna în universalismul învãþãturii
creºtine. Puternicul lui simþ pentru real îi precizase limitele acþiunilor izvorâte
din datoria faþã de cele douã grele moºteniri: Patria ºi Rudenia. "Cerul ºi
pãmântul românesc", pe de o parte, "strãmoºii din noi", pe de alta, nu-l
împiedicaserã sã vadã, limpede, rostul adânc al existenþei colectivitãþii
româneºti: pregãtirea pentru înviere. "þelul final, sensul ultim – spunea el – nu
este viaþa! Sensul final al neamului este învierea: învierea în numele
Mântuitorului Iisus Hristos." ªi rugându-se pentru noi: "Dã-le (Doamne) putere
celor vii ºi biruinþã asupra potrivnicilor, spre înflorirea României creºtine,
legionare ºi apropierea de Tine, Doamne al neamului nostru, în nãdejdea învierii
lui. Amin."
În istoria spiritului românesc, Corneliu Codreanu va rãmâne apostolul
învierii neamului românesc. Cinstind ziua în care acest mare "pedagog spre
Hrsitos" s-a nãscut, cinstim Naþia care l-a dat.
ªi stigmatizãm stârpiturile morale care au vrut sã-i pecetluiascã Naþiei
mormântul.
R

(No. 24, sept. 1959)

9) GOLGOTA LEGIONARÃ

"A înviat Hristos. Aºa va învia ºi dreptatea neamului românesc. Dar


pentru aceasta se cere ca fii de ai lui sã batã drumul pe care a mers Iisus; sã li se
punã pe cap coroanã de spini, sã urce Golgota în genunchi, cu crucea în spate, ºi
sã se lasã rãstigniþi!… legionari, fiþi voi copiii aceºtia."

CÃPITANUL (Pãmântul strãmoºesc, 15.IV.1928)

… ªI AU CÃZUT DRACII

În anul 30 al erei creºtine (783 de la zidirea Romei), la 16 Nisan, dupã


miezul nopþii, înainte de vãrsatul zorilor, a înviat Hristos, precum fãgãduise.
Piatra de pe intrarea mormântului rãmânea neclintitã, sigiliile neatinse, iar
ostaºii, nesimþind nimic din mãreþia Tainei, continuau a pãzi mormântul gol,
mormântul care "luase trup ºi se lovise de Dumnezeu, luase pãmânt ºi se
întâmpinase cu cerul – luase ce vãzuse ºi cãzuse peste ce nu vãzuse". Dupã ce
stãpânul firii ºi Domnul atomilor a înviat, a venit îngerul ºi a prãvãlit piatra, ca
lumea sã vadã cã un mormânt nu poate sã încapã pe "cel neîncãput". Atunci s-au
înspãimântat ostaºii. Îngerul – arhanghelul Gabriel – a fost, cu fapta ºi cu vorba,
cel dintâi vestitor al Învierii.
Fondatã pe credinþa în învierea din morþi a lui Hristos – pentru Elini
"nebunie", pentru Jidovi "smintealã" – comunitatea creºtinã îºi are privirile
aþintite spre þãrmul tainic al învierii celei de obºte. Viaþa creºtinã este viaþa
transfiguratã de faptul învierii. Cimitirul creºtin este o grãdinã în aºteptarea
învierii. Teologia creºtinã este o teologie a învierii. Cãci fãrã învierea din morþi
a Domnului, nici întruparea, nici rãstignirea Lui n-ar fi avut sens. "Dacã n-a
înviat Hristos – scrie sfântul Pavel – zadarnicã este predica noastrã; zadarnicã ºi
credinþa voastrã.!" Din scrisul sfântului Pavel desprinde Corneliu Codreanu
"dovezi hotãrâtoare" despre înviere. Actul de nobleþe al spiritualitãþii legionare
poartã acest sigiliu al credinþei în înviere. Rãsãritã pe pãmântul care se reazemã
astãzi ºi pe oasele tinere ale miilor de legionari ºi hrãnitã din tradiþia creºtinã
româneascã, Legiunea va intra în istorie cu acest sigiliu al harului. Acesta este
temeiul mândriei ºi acesta tâlcul liniºtei soldaþilor lui Corneliu Codreanu.
Solidari cu fraþii noºtri cei adormiþi în credinþa învierii, noi ne vom mãrturisi
împotriva "Elinilor" ºi a "Jidovilor" din þara robitã ºi din diaspora, credinþa în
puterea "Celui care – prin moarte, moartea cãlcând – a dãruit lumii viaþa."
Pãtrunºi de adâncimea tainei, în aceastã zi a "banchetului credinþei" ºi a
îndrãznirii fãrã margini, noi ne rugãm biruitorului morþii sã schimbe în bine
soarta neamului nostru creºtin.
Cã, iatã, dupã omoruri, dupã schingiuiri drãceºti ºi dupã spurcãri de
cinstite datini, slugile iadului se muncesc sã ºteargã orice urmã a rodirii
Evangheliei în pãmântul românesc.
Curmã, Doamne, zilele robiei! Ca adunându-ne toþi cei ce credem în
Tine, sã putem împreunã cânta:
Veniþi toþi credincioºii sã ne închinãm sfintei Învierii lui Hristos; cã
iatã, a venit, prin Cruce, bucurie în toatã lumea!
R.
No. 31, aprilie 1960

10) DUPÃ CONGRESUL EUHARISTIC

Congresul euharistic mondial, þinut la München în prima sãptãmânã a


lunii lui august, a fost o magnificã demonstraþie de forþã a Bisericii romano-
catolice. 25 de cardinali, 450 de arhiepiscopi ºi episcopi, multe mii de preoþi de
mir ºi cãlugãri ºi peste un milion de credincioºi din toate pãrþile pãmântului lui
Dumnezeu au luat parte la solemnitãþi. Peste impecabila organizare trecem:
numai în lumea occidentalã se poate întâlni atâta geniu organizatoric. Momente
covârºitoare au fost multe în aceastã sãptãmânã închinatã "vieþii lumii".
Liturghiile, corurile, trompetele, clopotele, cuvântãrile – toate – au impresionat
pânã ºi pe falnicii, pe "obiectivii" reporteri ai posturilor de radio-difuziune.
Poate cã cel mai rãscolitor a fost momentul în care 1200 de preoþi în odãjdii,
purtând în mâini sfintele Potire, au început, din înãlþimea uriaºului altar ridicat
pe "Theresienwiese", sã "se reverse" în mulþimea de 1.300.000 de credincioºi,
pentru sfânta cuminecare.
Mesajul Sfântului Pãrinte citi aici vorbea de "întunecaþii nori ai
primejdiilor", de "ameninþarea pãcii popoarelor" ºi de "demnitatea omului".
Congresul euharistic a toatã lumea a fost o impunãtoare afirmare a
dorinþei de a trãi în respectul demnitãþii omului ºi în libertatea de a te închina
Dumnezeului pe care numai tu singur þi l-ai ales. Aceasta este semnificaþia
uriaºei manifestãri din capitala Bavariei.
Congresul euharisitc nu putea fi nicicum o manifestaþie cu implicaþii
politice. Manifestarea dorinþei de a trãi în respectul demnitãþii omului ºi în pace
– care este "fiica iubirii ºi opera dreptãþii" rãmâne însã nevinovatã manifestare
platonicã dacã nu se pãºeºte la acþiune – la campania menitã sã creeze acea stare
de spirit care sã-i constrângã pe incapabili ºi pe pãpuºari sã-ºi vinã în fire.
Pentru aceastã acþiune de luminare nu este suficientã o predicã domoalã
la interval de o lunã de zile. Astãzi avem nevoie de oameni de curaj. De oameni
care sã îndrãzneascã a vorbi deschis. Predicatorii de talia pãrintelui iezuit
LEPPICH sunt rari. Dar dacã fiecare preot romano-catolic ar atrage atenþia
îmbuibaþilor asupra primejdiei care îi paºte, s-ar realiza mult. Cã primejdie ca
cea de acum n-a mai cunoscut istoria de douã milenarã a Creºtinismului.
R.
(No. 35, august 1960)

11) CHIP AL GLORIEI DUMNEZEIEªTI…

omul, în cinste fiind, n-a cunoscut ºi s-a asemãnat dobitoacelor…

Sãrbãtoarea Întrupãrii Domnului este sãrbãtoarea înnoirii chipului


duhovnicesc al omului. Creat dupã chipul lui Dumnezeu, i se dãduse omului
posibilitatea de a ajunge, prin fapte, la asemãnarea cu Dumnezeu. Dar el "în
cinste fiind, nu cunoscuse ºi se asemãnase dobitoacelor". Pentru repunerea lui "în
frumuseþea cea dintâi", Fiul lui Dumnezeu se fãcuse prunc al omului, ca astfel
noi, pruncii oamenilor, sã putem deveni fiii lui Dumnezeu. De aceea Crãciunul e
sãrbãtoarea cunoaºterii demnitãþii omului. Crãciunul e sãrbãtoarea OMENIEI.
Nu sãrbãtoarea "umanitãþii". Omenia nu creºte ºi nu rodeºte într-o atmosferã din
care Dumnezeu a fost alungat. Cãci omenia e tocmai expresia chipului
dumnezeiesc în om.
Înnoirea chipului spiritual al omului este act al Harului; act al iubirii
dumnezeieºti. Actul acesta însã nu siluieºte vrerea omului. Omul e liber sã
aleagã între îmbrãcarea chipului dumnezeiesc ori coborârea la chipul cel
dobitocesc. Putinþa de ridicare i s-a dat. Dar libertatea voii nu i-a fost luatã.
Într-o foaie româneascã de departe erau prezentate pregãtirile febrile
pentru Crãciun: purceii, curcanii, bãuturile, darurile bogate. Nimic din ce-i
trebuie trupului nu era uitat. Despre împodobirea – despre adãparea – "chipului
lãuntric" al omului botezat, nimic; nici despre þinerea cuvântului dat, nici
despre iubirea de sãraci, nici despre cei care îndurã lipsuri pentru dârzenia lor
de a rãmâne oameni adevãraþi, nimic despre datoria de "a face binele ºi a-l da pe
apã" (nu despre binele fãcut în faþa fotografilor, în mijlocul adunãrilor, publicat
la ziare). Într-un cuvânt: nici un semn al prezenþei omeniei româneºti…
Dar aceasta însemneazã cã sãrbãtoarea lui Dumnezeu – Cuvântul ºi-a
pierdut semnificaþia. Coborârea ei la rostul de pretext pentru îmbuibare, pentru
risipã, pentru îndobitocire e act de prihanã grea. Creºtinii care întâmpinã astfel
faptul "pogorârii cerurilor" sunt mai vinovaþi decât cei care au cel puþin curajul
sã proclame sãrbãtoarea "tainei din veac ascunsã ºi de îngeri neºtiutã" simplã
"sãrbãtoare de iarnã".
R.
No. 39, Decembrie, 1960
Partea a IV-a

OMENIA ªI FRUMUSEÞEA CEA DINTÂI

– cu un cuvânt înainte de

MIRCEA ELIADE –
CUVÂNT ÎNAINTE

Paginile acestea de exegezã le-am ascultat pentru întâia oarã citite de


Gheorghe Racoveanu. Era într-o dupã-amiazã din septembrie 1961, la Cà
Foscari, unde aveau loc ºedinþele Congresului Internaþional al Societãþii
Academice Române. Cunoscând de mai bine de treizeci de ani proza fãrã greº,
densã ºi clarã a lui G. Racoveanu, ºtiam cã o seamã de observaþii, precizãri ºi
nuanþe îmi vor scãpa la o primã lecturã. Cu ce bucurie am recitit acest text
somptuos ºi totuºi concis, aproape laconic! Nu mã îndoiesc cã exegeza lui
Racoveanu va figura într-o zi alãturi de late interpretãri clasice ale realitãþilor
româneºti, semnate de nume ilustre, de la Mihai Eminescu ºi Haºdeu la Lucian
Blaga ºi Mircea Vulcãnescu.
Cândva se va scrie istoria culturii româneºti altfel decât a putut fi ea
scrisã pânã acum. Adicã o istorie integralã a creativitãþii geniului românesc, iar
nu exclusiv a creaþiilor culte, livreºti. Nu cã acestea din urmã n-ar fi importante
sau reprezentative; e destul sã ne amintim de un Eminescu sau Blaga pentru a ne
da seama de valoarea ºi semnificaþia lor. Dar asemenea creaþii culte sunt, la noi,
de datã recentã. Noi de-abia am început sã scriem bine româneºte. Pânã la
Eminescu, majoritatea „intelectualilor“ nu ºtiau sã scrie româneºte, deºi,
probabil, vorbeau destul de bine; cel puþin la ei acasã, în satul sau în târgul lor,
ºtiau sã vorbeascã. Dar aproape nimeni, pânã la Eminescu, nu îndrãznea sã scrie
limba vorbitã, þãrãneascã. Limba noastrã scrisã urma modéle streine: fie
calapodul vechilor traduceri din slavoneºte, fie structura limbilor din care se
tradusese în ultimele douã secole, adicã neo-greaca, italiana ºi franceza.
Problema e prea complexã pentru a o putea dezbate aici. Destul sã spunem cã
autorii români au reuºitã sã scrie bine româneºte de-abia de la Eminescu încoace,
adicã de mai puþin de o sutã de ani. Or, e limpede cã o culturã – înþelegând prin
acest termen exclusiv creaþiile autentice – nu se poate judeca numai dupã
producþii atât de recente.
Se va scrie, deci, într-o zi, istoria culturii române integrale: adicã a
instituþiilor ºi credinþelor, a creaþiilor lingvistice ºi folclorice. Redusã doar la
documentul scris, cultura româneascã – ºi nu numai ea – pare sãracã, timidã,
provincialã. De fapt, în orizontul culturii moderne suntem provinciali. Ca ºi alte
culturi din Europa rãsãriteanã, am împrumutat modélele de la „centru“, din
Occident. Cam tot ce s-a scris în româneºte de la ªcoala latinistã încoace depinde,
direct sau indirect, de ce s-a scris în Occident. Aceasta nu înseamnã numaidecât
lipsã de „originalitate“. Cultura europeanã, aproape în totalitatea ei, este
rezultatul imitaþiei creaþiilor efectuate în câteva „centre“ din Occident. Autorii
ruºi au învãþat meºteºugul prozei literare de la englezi ºi francezi, dar un
Dostoievski sau un Cehov au influenþat la rândul lor întreaga literaturã
europeanã. Probabil cã un fenomen analog ar fi avut loc ºi cu anumiþi prozatori,
eseieºti ºi gânditori români, dacã n-ar fi intervenit ocupaþia sovieticã. Nu trebuie
sã uitãm cã în România s-a putut crea liber, adicã fãrã a urmãri un obiectiv
politic, numai dupã împlinirea idealului naþional ºi pânã în preajma celui de-al
doilea rãzboi mondial. Cu totul ºi cu totul, cam vreo douãzeci de ani. Iar
scriitorii români au început sã aibã la dispoziþie un instrument de expresie
adevãrat numai de pe la 1890…
Dacã în orizontul culturii europene am rãmas „provinciali“, nu e numai
vina noastrã. „Istoria“ – care în cazul nostru mai înseamnã ºi inconºtienþa
politicã a occidentalilor – ne-a zãvorât din nou în ãntunerec, mai rãu decât am
fost zãvorâþi în Evul Mediu, prin nãvãlirile barbarilor.
Dar o culturã nu se reduce numai la expresiile ei moderne, adicã, în cele
din urmã, la creaþiile personale. Dimpotrivã, atenþia cercetãtorilor se îndreaptã
tot mai mult astãzi spre creaþiile trans-personale: mituri, simboluri, stiluri de
existenþã, tradiþii, folclor religios, arte populare etc. Toate acestea alcãtuiesc în
felul lor tot atâtea limbaje prin care se exprimã geniul unui neam. Asemenea
limbaje sunt universale, în sensul cã ele releveazã moduri de a fi în lume,
comportamente, nostalgii, universuri imaginare care nu sunt exclusive unui
anumit popor sau unui anumit moment istoric. Ele au un caracter trans-istoric ºi
arhaic. Datoritã acestor „limbaje“, culturile sunt „deschise“ ºi pot comunica între
ele. Prin însãºi structura lor, un simbol, un mit, un mod de a fi în lume nu pot fi
„provinciale“, pentru cã ele nu depind de un „centru cultural“, nu imitã un
model. De aici, perenitatea acestor „limbaje“: ele nu stau sub semnul timpului
istoric (care „demodeazã“, într-o generaþie-douã, 90% dintre creaþiile
individuale moderne), ci, am spune, sub semnul unui timp trans-istoric, timpul
fermecat al miturilor ºi basmelor, timpul marilor cicluri cosmice, dar ºi „clipa“
în care trãiesc sfinþii, contemplativii, poeþii, logodnicii.
Dintr-un asemenea „limbaj“ face parte, alãturi de atâtea noþiuni, nostalgii
ºi moduri de a fi, ºi conceptul românesc de „omenie“. Nu voiu încerca sã rezum
aici iscusita hermeneuticã a lui G. Racoveanu. Nu voiu ºtirbi bucutria cititorului
de a o descoperi singur. Prin asemenea contribuþii se pregãteºte ziua când se va
putea scrie adevãrata istorie a neamului ºi culturii româneºti. ªi de-abia atunci
vom putea interesa, în mod sincer ºi profund, Occidentul, a cãrui atenþia o
jinduim atât.
Pânã acum am încercat sã trezim interesul Occidentului mai ales prin
meritele ºi sacrificiile noastre istorice (rezistenþa contra turcilor) ºi prin
producþiile culturii româneºti moderne. Trebuie sã recunoaºtem cã, nenorocul
urmãrindu-ne ºi de data aceasta, am eºuat în ambele cazuri. Neizbutind sã ne
traducem poeþii, literatura româneascã n-a interesat. În ceea ce priveºte misiunea
pe care ºi-au asumat-o Domnii români de a þine piept iureºului otoman, în
speranþa cã occidentalii vor înþelege, pânã la urmã, cã împlinesc rolul propriei
lor avantgarde, dezamãgirea e ºi mai mare. Ne-am fi aºteptat cã, dacã n-am fost
înþeleºi de ºefii politici ºi militari de acum câteva veacuri, vom fi înþeleºi mãcar
de istoricii de astãzi. Dar, din nefericire, conºtiinþa istoriograficã occidentalã n-a
reþinut rolul pozitiv al românilor în istoria Europei.
S-ar putea ca într-o zi, nu prea îndepãrtatã, lucrurile sã se schimbe.
Occidentul începe sã se intereseze tot mai mult de alte moduri de a fi în lume
decât ale lui, de structuri antropologice tradiþionale, de alte valori culturale
decât cele care-i sunt familiare. S-ar putea ca într-o bunã zi, descoperind
adevãrata noastrã istorie ºi culturã, Occidentalii sã se laude cu noi (cãci, în fond,
ºi noi tot din Europa facem parte) mai mult decât s-ar fi lãudat dacã am fi dat un
Shakespeare sau un Dante…

Chicago University MIRCEA ELIADE


15 Aprilie 1962

OMENIA ªI „FRUMUSEÞEA CEA DINTÂI“ *

*
Comunicare fãcutã în ºedinþa din 12 septembrie 1961 a Congresului Internaþional de Studii
al Societãþii Academice Române (Veneþia, 6-12 septembrie 1961)
Omenia, expresie verbalã a unei noþiuni colective, a dat întotdeauna de
lucru lexicografilor când au încercat sã traducã, convenabil, cuvântul. Fiindcã a
traduce cuvântul omenie prin ospitalitate, prin onestitate, prin onorabilitate, prin
cuviiinþã, prin bunãtate ori, pur ºi simplu, prin umanitate, însemneazã a-l
traduce numai în parte. Ca realitate, ca document de viaþã, omenia este un tot
unitar, constând din numeroase componente esenþiale. Omenia nu este o anumitã
virtute, ci o adevãratã antologie, un buchet de flori ale sufletului. Iubire de
strãini, þinerea cuvântului dat, sentimentul onoarei, dispoziþie de jertfã, spiritul
de dreptãþii, mãrinimie, modestie, credinþã în Dumnezeu – toate acestea sunt
podoabele omeniei.

I.

a. Dintre virtuþile omeniei româneºti, cel mai des numitã este IUBIREA
DE OASPEÞI. Este adevãrat cã „a omeni“ pe cineva însemneazã a-l primi cu
inimã deschisã, a-l ospãta ºi a-i da cinstea cuvenitã omului. Cu aceasta însã nu s-
a spus prea mult despre omenie. Iubirea de oaspeþi nu este o virtute exclusiv
româneascã: toate popoarele pãmântului se dovedesc, mai mult sau mai puþin,
ospitaliere. Ceea ce caracterizeazã ospitalitatea româneascã este iubirea de
strãini. În casa românului, strãinul, nu ai casei, primeºte ce e mai bun. Iubirea
de strãini – spune poporul – dar dumnezeesc. Strãinul cãlãtor, care vine la tine
flãmând ºi ostenit, trebuie primit cu dragoste de pãrinte: Când vine la tine
strãinul, întâmpinã-l ca un pãrinte. Sau: Pe strãin nu-l îndepãrta de la casa ta
‘nainte de a-l îndestula. Pentru român este strãin nu numai omul de alt neam, ci
ºi omul necunoscut lui. Strãin poate fi italianul, germanul, bulgarul, ca ºi
„frãtutele“ din Banat (pluralul: frãtuþi) ori „ungureanul“ (român din
Transilvania).

Cineva s-ar putea întreba dacã nu cumva în aceastã revãrsare de dragoste


a românului faþã de omul necunoscut nu se pot identifica urmele unei explicabile
vanitãþi omeneºti. Cine a cunoscut însã bucuria care inunda sufletul gazdei când
vedea pe strãin mulþumit, nu poate avea pentru faptã decât un rãspuns: setea
omului lui Dumnezeu de a se devota tocmai celui fãrã cunoscuþi, fãrã aºezare,
fãrã cãmin, e pricina bucuriei, care nu e aici decât semnul neîndoielnic al
harului.

b. Un semn sigur al omeniei este ÞINEREA CUVÂNTULUI DAT. Fii


totdeauna om pe cuvântul cãruia poþi zidi – spun legile omeniei. Din ele s-a
inspirat cântecul poporan: Furnica, de e furnicã; lighioana micuticã, la trup
mare, la cap micã, se târãºte pe pãmânt, ºi se þine de cuvânt. Dar noi, oamenii
bitezaþi de cuvânt c’am fost lãsaþi! La omul de omenie, þinerea de cuvânt
îmbracã hainã religioasã: Pe unde iese vorba, ºi sufletul! De aceea pune el mare
preþ pe cumpãnirea oricãrui cuvânt, fiindcã: Vorba când a ieºit din gurã, n’o
mai poþi ajunge nici cu armãsarul, nici cu ogarul. În consecinþã, sfatul: þine-þi
limba’n gurã ca’n temniþã. Zãbava la vorbire ar fi indicatã omului de Dumnezeu
chiar de la Creaþiune: Dumnezeu a dat omului douã urechi ºi numai o limbã; ca
mai mult sã audã, decât sã spunã. Pentru vorbire existã, de altfel, numai o
justificare: Ori taci, ori spune ceva mai bun decât tãcerea.
c. FACEREA DE BINE. Binele fãcut de ochii lumii – binele cu zurgãlãi –
nu-ºi meritã numele. Facerea de bine numai atunci ãºi meritã numele când nu e
cu socotealã ascunsã; când nu e fãcutã cu scop de câºtig. Poporul spune: Fã
binele ºi dã-l pe apã. Nu-þi poþi face griji cu soarta lui: undeva va trage el la
mal ºi va da roade. Omul de omenie face binele ºi uitã cã l-a fãcut: Când
dãruiºti, uitã; când þi se dãruieºte, nu uita, în veac. Mila nu cunoaºte deosebire
între buni ºi rãi: Milostiv cu cel rãu de eºti, omenia cinsteºti.

d. MÃRINIMIA. Cel care nu e în stare sã uite rãul pe care i l-a fãcut altul
ºi abia aºteaptã sã-ºi vadã adversarul la greu, ca sã-i rãsplãteascã rãul cu rãu, e
un om mic, om pãmântesc. Un astfel de om nu se poate socoti în rândul
oamenilor de omenie. Oamul de omenie are inimã mare: Când îþi cade’n
mânã potrivnicul tãu – spune el – nu gândi la pedepsirea lui, ci la
îndestularea lui ºi la îndreptarea lui. ªi iarãºi: Braþul ce nu dã moarte când
poate, multe poate. Inima omului de omenie e logoditã cu iertarea: Iertarea
poartã-o’n sân, ca s’o ai la îndemânã, spune omenia. Capacitatea de a ierta îl
înnobileazã pe om: Cel puternic, când iartã, atunci puternic s’aratã.

e. SPIRTUL DREPTÃÞII. Omul de omeie este încredinþat cã: Slujitor al


dreptãþii de vei rãmânea, nici înaintea lui Dumnezeu fricã vei avea; cã
Dumnezeu dreptatea este. Om drept, cu adevãrat, nu este întotdeauna cel care
nu lucreazã nedreptatea; cã unii n-au fost în situaþia de a face nedreptate: Nu
oricine, nelucrând nedreptatea, e drept; ci acela care poate face nedreptatea,
dar n’o face, acela drept se socoteºte. Omul de omenie nu se supune legii
numai „fiindcã e lege“ (Pascal). Dreptatea legalã poate, în anumite
împrejurãri, sã devinã fãrã noimã ºi pãgubitoare. Aºadar: nu legalitate, ci
„dreptatea nedreaptã“. Criteriul? Iatã-l: Þine-te de legea care te sfãtuieºte
spre calea omeniei.

f. DISPOZIÞIA DE JERTFÃ. Nu e vorba numai de jertfã de timp, de


muncã, de bani; ci chiar de gãtirea de a-þi pune capul pentru altul: Binele pe
care þi l-a fãcut chezaºul tãu – spune omenia – nu-l uita nicicând; cã el
pentru tine capul ºi-a pus.

g. ÎNFRÂNAREA. Desfrânarea fiind duºmanul de moarte al omeniei,


înfrânarea nu poate lipsi din panoplia virtuþilor acesteia. Experienþa
poporului ºtie cã: Frâul când slãbeºte, în prãpastie te trânteºte. Ca sã poate fi
de folos, însã, înfrânarea trebuie practicatã de timpuriu, fiindcã: Înfrânarea la
bãîtrâneþe, nici o laudã; cã nu omul se înfrâneazã, ci neputinþa lui îl aratã a
fi înfrânat. Despre pofta de mâncare aþãþatã de bãuturã: Omul de va bea, ca
porcul va mânca. Despre înfrânarea pasiunilor: Acela e stãpân mare, care-ºi
stãpâneºte patimile sale rele.
h. MODESTIA. Orice faptã vrednicã de laudã vei sãvârºi – spune
înþelepciunea poporului – nu arãta a o fo sãvârºit tu: lasã sã vorbeasãc fapta
pentru tine. Despre îmbrãcãmintea menitã sã te arate om de seamã: Nu haina
sã te cinsteascã, ci tu sã cinsteºti haina.

i. ONOAREA. Onoarea este temelia încrederii între oameni. Omul de


omenie nu-ºi pãteazã onoarea, chiar dacã în joc e viaþa lui: Luptã ºi nu fi
niciodatã miºel; e mai bine sã cazi luptând pe drumul onoarei, decât sã
învingi printr-o miºelie. Duºmanul onoarei este ruºinea: Omul de omenie nu se
teme de alta, fãrã numai de ruºine.

j. UMILINÞA. Umilinþa înfrâneazã, însã nu stã-n calea iubirii de onoare.


Din respect faþã de chipul lui Dumnezeu în el, omul vrea sã evite
exagerate exigenþe de onoare. Umilinþa cu orgoliul nu pot locui
împreunã: Cel umil cu cel mândru nu se pot vedea unul pe altul; cã
unul se uitã la pãmânt, altul la cer – spune poporul.

Despre orgoliul de a fi de neam mare: Nu cel de neammare e de cinstire


vrednic, ci cel ce se dovedeºte a fi vrednic de neam mare, acela e de cinstire
vrednic.

l. CREDINÞA ÎN DUMNEZEU. Cununa tuturor virtuþilor omeniei este


credinþa în Dumnezeu. Om de omenie fãrã credinþã-n Dumnezeu nu s-a dovedit
nicicând.
Omul de omenie ºtie cã: Unde voieºte Dumnezeu se biruieºte rânduiala
firii. Dar aceasta nu dupã socoteala noastrã, ci dupã purtarea de grijã a lui
Dumnezeu: Pronia dumnezeiascã întrece socoteala muritoreascã. Omul de
omenie e încredinþat cã: Spre pedepsirea noastrã, Dumnezeu ne dã uneori
stãpâni cumpliþi. Pentru aceea se cuvine sã: Mulþumim lui Dumnezeu ºi de bine
ºi de rãu. Ce ne dãruieºte Dumnezeu, nu ne poate lua omul. Dar în aºteptarea
darurilor de sus, omul trebuie sã activeze, spre a fi vrednic de dar: Dumnezeu îþi
dã, dar în traistã nu-þi bagã.

ªi, ca sã încheiem cu câteva zicale chiar despre omenie: Omul lipsit de


omeie, pe oricine întâlneºte, prihãneºte. Locul omeniei în domeniul harurilor:
Îmbrãþiºarea, semn al dragostei; dragostea, semn al milei; mila, semn al
omeniei; iarã omenia, dovedirea credinþei.

II

Omenia îºi are rãdãcinile în învãþãtura Evangheliei; de aici îºi trage seva.
În iubirea de strãini a omului de omenie se oglindeºte îndemnul Apostolului:
Fraþilor! Nu uitaþi, iubirea de strãini, prin care unii, fãrã sã ºtie, au ospãtat
îngeri. (Evrei, XIII, 2) Împotriva cãlcãrii cuvântului dat: Fraþilor! În numele
Domnului nostru Iisus Cristos, vã îndemn: fiþi una în ce spuneþi! (I Corint., I,
10) Sau: Pentru aceea: lepãdaþi minciuna ºi fiecare din voi sã grãiascã
adevãrul cãtre aproapele sãu. (Efes. IV, 25) Despre celelalte virtuþi: Drept
aceea, fraþilor: câte sunt adevãrate, câte sunt cinstite, câte sunt drepte, câte
sunt curate, câte demne de iubit, câte de bun auz, orice virtute, orice este
vrednic de laudã, la acestea sã vã fie gândul. (Filip. IV, 8) În sfârºit, îndemnul:
Cugetaþi la cele de sus, nu la cele de pe pãmânt. (Colos. III, 2)

III

Omenia însã nu se acoperã, fãrã rest, cu viaþa lui Cristos. Omul de


omenie nu se identificã cu omul nou al Evangheliei. Omul care poate spune
despre sine: Mihi enim vivere Christus est, est mori lucrum (Filipeni, I, 21):
omul care într-adevãr „s-a îmbrãcat în Hristos“ se miºcã pe alt plan spiritual
decât omul de omeie. Pe omul nou al Evangheliei nu-l mai abate din drum nici
nedreptatea, nici ofensa, nici ameninþarea, nici lovirea. Oamul care la toate
ameninþãrile poate rãspunde tiranului: Mã ameninþi cu exilul… dar care e patria
mea? Eu mã simt tot aºa de bine oriune pe acest pãmânt, care nu e al meu, dupã
cum nici al tãu; de confiscat, nu-mi poþi confisca altceva afarã de cele câteva
cãrþi pe care le posed; cât despre moarte, ea nu poate decât sã grãbeascp unirea
mea cu Domnul ºi Mântuitorul meu, dupã care suspin, – omul acesta a biruit
toate dificultãþile. Omul care a izbutit sã se supunã poruncii de a nu sta
împotrivã celui rãu (non resistere malo) pluteºte pe late înãlþimi. Împotriva
violenþei el nu-ºi mai îngãduie altã ripostã fãrã numai cea datã de Cristos: De am
grãit rãu, aratã cã e rãu; iarã de am grãit bine, de ce mã loveºti? (Ioan, XVIII,
23)
Viaþa în Cristos, viaþã care depãºeºte proporþiile naturii noastre; care
nesocoteºte drepturile ºi înfruntã energiile ei ºi care nu e reclamatã de nevoile ei,
a cunoscut-o omenirea de-atâtea ori de-a lungul veacurilor. E lung ºirul aºa-
ziselor „scoateri din istorie“. Toate sunt însã cazuri individuale. Popoare întregi
n-au atins niciodatã aceastã culme.

IV

OMENIE ªI VIOLENÞÃ. Cu porunca de a nu sta împotrivã celui rãu


(Matei, V. 39) am ajuns la sâmburele temei noastre generale: omenie ºi violenþã.
Porunca Evangheliei împotriva violenþei fizice este clarã; iar contextul nu lasã
nici o posibilitate de escamotare. Te sileºte un nebun sã-l întovãrãºeºti o milã de
cale? Mergi cu el douã, chiar dacã n-ai timp pentru asta. Vrea cineva sã se judece
cu tine spre a-þi lua haina ta? Lasã-i lui ºi mantaua. Te loveºte careva peste
obrazul drept? Întoarce-i pentru lovire ºi pe cel stâng. (Matei, V, 39-41)
Un singur fapt relatat de Evanghelie ar putea sã parã celui neprevenit cã
dezice nu numai porunca limpede a non-violenþei, ci întreg spiritul învãþãturii
evanghelice: biciuirea de la Templu. „ªi Iisus intrã în Templul lui Dumnezeu ºi
alungã pe toþi cei ce vindeau ºi cumpãrau în Templu, ºi rãsturnã mesele
schimbãtorilor de baji ºi scaunele celor ce vindeau porumbei ºi le zise lor: Scris
este: „Casa mea casã de rugãciune se va chema; iarã voi aþi fãcut din ea peºterã
de tâlhari.“ (Mat. XXXI, 12-13) Pe acest fapt petrecut la Templu îºi construiesc
unii creºtini justificarea violenþei fizice. Atunci când nu interese personale sunt
în joc – spun ei – ci interese de ordin general, interesele comunitãþii (de
dragoste ori de destin), biciul ori sabia din mâna ta sunt sfinþite prin însuºi zelul
tãu dezinteresat. Toþi aceºtia trec cu vederea un fapt esenþial, anume cã cel care
a biciuit pângãritorii Templului era Dumnezeu: Dumnezeu adevãrat, din
Dumnezeu adevãrat… de o fiinþã cu Tatãl… prin El toate s-au fãcut. Uitã aºadar
cã între El ºi noi, oamenii, e deosebire. Uitã cã înainte de a fi pedepsit pe
pãcãtoºii de l aTemplu „toate le zidise“, iarã dupã fapta de la Templu, El,
stãpânul materiei, înviase din mormânt cu trupul, fãrã sã strice sigiliile
mormântului. 1

Partizanii violenþei fizice în slujba cauzelor mari uitã cã omul nu are


dreptul sã judece sub specie aeternitatis; fiindcã atunci îºi poate îngãdui orice.
Uitã cã omul nu are alt drept decât acela de a împlini poruncile date lui spre
urmare. ªi pentru creºtini porunca este: non resistere malo!

1
„Pãstrând peceþile întregi, Cristoase, ai înviat din mormânt… N-au simþit când ai înviat
ostaºii cei ce Te-au strãjuit.“ (Cântãrile Penticostarului)
Bogate sunt interpretãrile poruncii non-violenþei. Peste toatã ascuþimea ºi
strãlucirea lor rãmâne, limpede, adevãrul cã împlinirea acestor porunci este
privilegiul câtorva aleºi; privilegiul acelora despre care imnele bisericii creºtine a
Rãsãritului spun cã „patria ºi rudenia au lãsat“; privilegiul celor care s-au
liberat din cãtuºele onoarei ºi a tot ce este pãmântesc în noi.

Douã sunt posibilitãþile de a te desprinde din legãturile patriei ºi


rudeniei: supranaturalizarea (prin câºtigarea harului) sau denaturalizarea (prin
agonisirea blestemului). Prima e sfinþenia. Ea cinsteºte neamul omenesc. A doua
– denaturalizarea – este degradarea chipului de om. Fãpturile care þin de aceastã
categorie se simt bine oriunde cerinþele lor trupeºti le sunt satisfãcute. Pentru
aceasta sunt gata, oricând, sã lepede: credinþã, onoare, omenie. Pe aceste
vieþuitoare poporul românesc le-a numit „pãlãmidã þigãneascã“. 2
Omul de omenie nu s-a eliberat de subt legile onoarei omeneºti. Când el
spune cã nu se teme de altceva, fãrã numai de ruºine, este aci vorba nu numai de
fapta de ruºine pe care ar sãvârºi-o el însuºi; ci ºi de ruºinarea lui venitã prin
altul. Cãci omul de omenie nu se lasã pãlmuit. Iubirea de patrie nu s-a stins în
pieptul lui. Iubirea de patrie – spune el – patimã cinstitã. ªi iarãºi: Cine pentru
patria lui grãeºte, oricât ar grãi, puþin se socoteºte. Nici de rudenia de sânge ºi
de cea spiritualã nu s-a putut lepãda. Cã deºi el ºtie cã: Noi oamenii toþi o
rudenie suntem, cã toþi dintr-un neam ne tragem, nu poate sã nu recunoascã
faptul firesc cã: Mai aproape e cãmaºa decât haina…

„RÃNILE PÃCATELOR“ ªI „FRUMUSEÞEA CEA DINTÂI“. Omenia


nu este expresia unei condiþii umane a cãrei cea mai înaltã traptã ar indica-o
cunoscutul vers al lui Terntius: homo sum: humani nihil a me alienum puto, iarã
cea mai joasã ar arãta-o spusa: gurã de om, gurã de câne: cere pâne. Omenia nu
e logoditã cu acel homo humanissimus3 al lui Cicero. Ea nu tinde neapãrat spre
acea demnitate pe care Pascal o subscrie omului: Toatã demnitatea omului
constã în gândire. (Pensées) Cãci toate aceste înãlþãri pot fi rezultate fireºti ale
condiþiei umane date. Omenia însã trãdeazaã setea dupã altã condiþie umanã.
Cu toate cã supus locului ºi timpului, omul de omenie înseteazã dupã o stare de
splendoare, dupã o mãreþie iniþialã, dupã „frumuseþea cea dintâi“ cu care fusese
el împodobit. Conºtient de faptul cã poartã „ranele pãcatelor“, el ºtie cã este,
totuºi, „chipul gloriei lui Dumnezeu, cea negrãitã.“4
Setea dupã aceastã „frumuseþe“ iniþialã îl mânã pe om pe anumite cãi.
Care sunt acestea? Sunt cele indicate de învãþãtura evanghelicã. Adevãrul
Evangheliei este însã absolut. Trãirea lui de cãtre oameni fiind fapt istoric,
poartã urmele condiþionãrii. Sãmânþa învãþãturii a cãzut pe terenuri felurite.
Limbã, culturã, tradiþie, temperament, mentalitate ºi-au lãsat, totdeauna, urmele
2
Buruianã uscatã ºi de forma ariciului închis. Când vântul suflã tare, ea se lasã purtatã de vânt
pe faþa pãmântului. Aflã undeva puþinã apã, prinde rãdãcinã; bate iarãºi vântul cu putere, se
desprinde din loc ºi-ºi continuã rostogolirea.
3
„homme très humain parce qu’homme très cultivé“, N.I. Herescu, L’Humanisme latin comme
forme de liberté, în ACTA PHILOLOGICA (Societas Academica Dacoromana), tomus II,
Romae, 1959, p. 13
4
Evhologhion, Binecuvântãrile Înmormântãrii
lor în trãirea adevãrului evanghelic absolut. Întâmpinarea sufletului omenesc cu
învãþãtura evanghelicã – aºa cum o predã Bisericã – a nãscut omenia.
OMENIA ESTE REZULTATUL TRÃIRII ROMÂNEªTI A
ADEVÃRULUI EVANGHELIEI.

VI

OMENIE ªI SFINÞENIE. Omenia nu este sfinþenie. Omenia constituie


însã climatul cel mai prielnic pentru înlesnirea pasului spre suprema treaptã la
care cheamã învãþãtura lui Cristos: Fiþi desãvârºit precum ºi Tatãl vostru cel
ceresc desãvârºit este! (Mat. V, 48)

Poporul român are despre sfinþenie o idee atât de înaltã, cã niciodatã nu a


îndrãznit sã treacã pe vreunul din ai sãi în catalogul sfinþilor, adecã în rândul
acelora care prin desãvârºirea vieþii lor s-au unit cu Dumnezeu. Pânã la anul
1855 – dupã obþinerea autocefaliei – Românii n-au îndrãznit sã facã un astfel de
pas.5
Lipsa canonizãrilor nu însemneazã lipsa sfinþeniei pe pãmântul românesc.
(Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, de pildã, în vremea în care tânãrul Platon
Velicicovski – marele Stareþ Paisie de mai târziu – se afla în schitul Trãisteni
din Þara Munteneascã, trãia acolo un sfânt cãlugãr valah, Gheorghe cu numele,
„prietenul vrãbiilor“. Vrãbiile îl aºteptau totdeauna la uºa chiliei ºi, aºezându-se
pe umerii ºi pe braþele lui, îl însoþeau pânã la uºa bisericii. Aici aºteptau
sfârºitul slujbei, ca apoi, la fel, sã-l petreacã pânã la chilie. ªi sãvârºindu-se
sfântul cãlugãr ºi fiind purtat la groapã, s-au aruncat vrãbiile în mormânt,
tãvãlindu-se de durere. ªi nu putea arunca pãmântul în groapã din pricina
vrãbiilor surori.) Dumnezeu singur ºtie câþi sfinþi bãrbaþi ºi câte sfinte femei au
binecuvântat cu viaþa lor pãmântul românesc, – pãmânt care a cunoscut adevãrul
creºtin înaintea tuturor vecinilor lui de astãzi. Cãci poporul românesc a fost
încreºtinat înaintea ruºilor, a bulgarilor, a sârbilor, a ungurilor, a cehilor, a
polonezilor.

Apocalipsa sfântului Ioan ne înfãþiºeazã defilarea neamurilor pãmântului


în cereascã cetate luminatã de gloria lui Dumnezeu: ªi se va duce în ea gloria ºi
cinstirea neamurilor. (XXI, 26) prin „gloria ºi cinstea“ neamurilor se înþelege
aici specificul ºi unicul popoarelor. 6

Fi-va, acum, neamul nostru românesc ruºinat, înaintea tronului Mielului,


în ziua supremului examen?
La aceastã întrebare, nimeni dintre muritori nu e îndreptãþit a da un
rãspuns.

Freising

55
A trebuit sã vinã vremea stãpânirii ruseºti – comuniste – asupra României, ca actualii
conducãtori ai bisericii ortodoxe româneºti – rupând-o cu cinstitia tradiþie – sã pãºeascã la
canonizarea unui însemnat numãr de episcopi, cãlugãri, preoþi de mir ºi laici.
6
„ce que les peuples ont de plus spcifique et de plus unique“ M.-J. CONGAR, OP, Chrétiens
désunis, Paris, 1937, p.139
POSTFAÞÃ

Aproape întreaga presã românã din exil a scris despre moartea lui
Gheorghe Racoveanu, regretând moartea lui prematurã, pe care o considera ca o
mare pierdere pentru scrisul românesc. E greu a reproduce aici tot ce s-a scris în
aceastã privinþã. Ne vom mãrgini sã reproducem mai jos numai douã articole.

CUVINTE PENTRU GHEORGHE RACOVEANU

În dimineaþa zilei de 1 mai a.c. s-a stins din viaþã Gheorghe


RACOVEANU. Discipol apreciat al lui Nae Ionescu, Gheorghe Racoveanu s-a
apropiat de Miºcare odatã cu Maestrul sãu. Ca ºi acesta, ºi-a pãstrat o poziþie
independentã, fãrã a se încadra oficial, mult timp. Aceastã independenþã nu
însemna rezervã faþã de Miºcare. Mai degrabã ea pornea din dorinþa de a o servi
pe acest plan, cu acelaºi devotament de legionar, dar cu mai multã eficacitate. Pe
aceastã linie, Gheorghe Racoveanu a adus mari servicii Miºcãrii Legionare: în
mod indirect, prin difuzarea unei spiritualitãþi creºtine, care servea de suport
pentru doctrina legionarã; ºi în mod direct, prin studii scrise pentru prezentarea
acestei doctrine. În ultimul timp, el lucra la un studiu menit sã evidenþieze
elementul teologic în doctrina legionarã. Moartea lui neaºteptatã a întrerupt
desãvârºirea unei lucrãri pe care numai el ar fi putut s-o scrie cu toatã
competenþa necesarã.
Dar Gheorghe Racoveanu n-a fost numai un intelectual distins, el a fost
un curajos luptãtor. Când a vãzut cã elemente dubioase, promovate de forþe
obscure, tindeau sã deruteze Miºcarea Cãpitanului prin nesocotirea legilor
morale ce-i stau la bazã, Gheorghe Racoveanu a trecut în primele rânduri, spre a
o apãra. Astfel, el a fost ºeful presei legionare ºi în aceastã calitate a redactat
oficiosul Miºcãrii Legionare, "LEGEA". De asemenea, a colaborat la buletinul
nostru "Orientãri pentru legionari". Mai mult: Gheorghe Racoveanu a participat
la toate adunãrile legionare din exil ºi totdeauna a susþinut cu ardoare linia
Miºcãrii fixatã de Cãpitan, singura care poate duce Neamul Românesc spre
adevãrata lui mântuire.
Nãpraznica moarte vine deci sã sece un izvor de înaltã spiritualitate
româneascã, de inepuizabilã energie animatoare, de spirit combativ, de dragoste
pentru treabã româneascã ºi creºtinã, de robust optimism pentru viaþã. Prezenþa
lui era mereu tonifiantã. Oriunde se ducea, rãspândea voie bunã ºi dor de viaþã.
De aceea, lipsa lui se va simþi adânc în acest exil plin de amaruri. Mulþimea de
camarazi ºi prieteni, români ºi strãini, care au venit sã-i aducã ultimul salut, a
arãtat, prin prezenþa ei, cât de dureroasã a fost despãrþirea de Gheorghe
RACOVEANU. A fost înmormântat în cimitirul Waldfriedhof, pe un deal
frumos, împodobit cu brazi ºi mesteceni, care strãjuieºte oraºul Freising, unde ºi-
a petrecut un sfert de veac din amarul exil.

"KLUG, HEITER, LIEBENSWERT"

Sub acest titlu, ziarul "Münchener Merkur – Freisinger Zeitung" din 6-7
mai 1967 publicã urmãtorul necrolog pentru Gheorghe Racoveanu, pe care-l
redãm, în traducere româneascã:
"La 1 mai s-a stins din viaþã, la Freising, în urma unui atac de inimã,
scriitorul ºi jurnalistul român Gheorghe Racoveanu. S-a nãscut la 10 februarie
1900 în Crãgueºti (România). A fãcut studiile teologice la Universitatea din
Bucureºti, specializându-se apoi în problemele Bisericii Orientale (Ortodoxe). A
fost unul dintre discipolii cei mai apropiaþi ºi apreciaþi ai profesorului ºi
gânditorului român Nae Ionescu, cunoscut în strãinãtate, în cercurile de
specialitate, care a jucat un rol însemnat în viaþa culturalã româneascã dintre
cele douã rãzboaie. Împreunã cu el a fondat ºi redactat revista teologicã
"Predania" ºi a colaborat regulat la ziarul acestuia (Cuvântul)".
Frãmântãrile vieþii politice româneºti începând din 1940 l-au constrâns sã
ia spinoasa cale a exilului.

Constantin Papanace
CUPRINS

Prefaþã ……………………………………………

Partea I – Miºcarea Legionarã ºi Biserica …………………….

Partea a II-a – Despre fiinþa ºi existenþa


Miºcãrii Legionare a lui Corneliu Codreanu ………………

Partea a III-a – Mãrturii legionare ºi creºtine ……………………….


(publicate în Orientãri pentru Legionari)

Partea a IV-a – Omenia ºi „frumuseþea cea dintâi“ …………………


– cu un cuvânt înainte de Mircea Eliade –

Postfaþã .....................................................