Sunteți pe pagina 1din 36

FAUST BRADESCU

I. INTRU INTELEGEREA MISCARII LEGIONARE II. MISCAREA LEGIONARA SI SPIRITUL RELIGIOS III. LEGEA JERFEI N TRIREA LEGIONAR

Faust Bradescu INTRU INTELEGEREA MISCARII LEGIONARE Editura "Carpatii", MADRID, 1977

LAMURIRE Odata cu ocuparea tarii de catre hoardele comuniste si inscaunarea unui guvern de aceeasi tendinta, s-a inceput o nemiloasa distrugere a trecutului. De la istorie la literatura, de la traditii strabune la sentiment religios, de la stiinta la politica, totul a fost trecut prin ciurul dialecticii marxiste in scopul de a i se imprima o noua optica, falsa din temelii. Era consecinta urii nestramutate a acestui sistem anti-uman fata de tot ce-ar fi putut reaminti sau rasadi in suflete imaginea adevaratului spirit romanesc. Mai ales, generatiile noi trebuiau lipsite de posibilitatea de a cunoaste acest spirit, ce le-ar fi impiedicat sa cada prada ideilor materialiste. Astfel, de mai bine de un sfert de veac, neamul romanesc traieste in minciuna, indopat cu idei false si reconditionat in raport cu trecutul. Natural, patura sociala care a suferit mai mult in urma acestei actiuni constante a fost tineretul. Rari au fost cei ce-au avut fericirea sa gaseasca prin vreun fund de pod o carte pusa la index de oficialitatea comunista si scapata astfel, ca prin minune, de la hecatomba rugului rosu. Ura aceasta dementiala a izbit in toate directiile si pe toate taramurile. Dar nimic n-a depasit in rautate, in minciuna, in miselie, in perseverenta, ura indreptata impotriva Miscarii Legionare, impotriva GARZII DE FIER. Tot ce s-a putut spune si scrie mai urat si mai infam, pentru a distruge onoarea legionara, a fost spus si scris. Tineretul trebuia impiedicat de a cunoaste si aprecia aceasta organizatie spiritualista si nationalista, unica in felul ei in lumea intreaga. Zeci de carti, mii de articole ne-au prezentat ca pe niste asasini, banditi, teroristi, oameni fara capatai, derbedei, vanzatori de patrie, etc, pentru a se crea o imagine falsa despre noi si a se naste o dusmanie permanenta fata de Legiune. Iata de ce noi, legionarii liberi, ne straduim sa salvam acest patrimoniu spiritual al neamului si sa-l trecem mai departe noilor generatii. Noi nu uitam ca in lupta ce ducem pentru dezrobirea Romaniei de sub jugul comunist, tinerele generatii vor avea un cuvant de spus, precum si intreaga raspundere a viitorului. De aceea, vrem sa cunoasca adevarul pentru a sti unde se afla speranta neamului. Vrem sa stergem din mintea compatriotilor nostri mai tineri falsa imagine ce le-a fost impusa asupra Miscarii Legionare. MISIUNEA MISCARII LEGIONARE Miscarea Legionara n-a luat nastere dintr-o intamplare sau din capriciul unui om. Ea s-a cristalizat, prin personalitatea lui Corneliu Codreanu, ca o necesitate organica a vietii politico-sociale din secolul 20. Aceasta viata se clatina. Se simtea nevoia unei restructurari a temeliilor politice, economice si spirituale care manau societatea si individul spre un materialism feroce si o descompunere morala nu mai putin primejdioasa. Gandirea Capitanului nu a fost o simpla reactiune, ci o NOUA DIRECTIE de simtire si realizare. In locul argumentelor pur electorale, de care orice partid poate face uz, Miscarea Legionara aducea in circuitul gandirii politice o gama de idei noi, pline de seva si de perspective. Ceea ce urmareste Legiunea din primul moment, nu-i rasturnarea imediata a unui guvern si impunerea altuia, de nuanta legionara, ci insasi modificarea conceptului de politica, de economie, de morala, ce nu mai corespundea intru nimic organizarii armonioase a societatii si a inaltarii omului.
2

Deci, Miscarea Legionara nu-si fixeaza un scop, ci o MISIUNE. Si daca un scop politic poate fi parasit cu usurinta, deoarece e legat de momentul istoric (economic sau social), o misiune, ce intrevede transformarea esentelor, are cu totul alta intindere. Atata timp cat va dainui o organizatie legionara, activitatea ei de baza va fi o misiune, iar nu un simplu scop. Date fiind imprejurarile, aceasta misiune este aportul esential si constant al Miscarii noastre, deoarece are in vedere: - MODIFICAREA OMULUI, pentru a-l transforma intr-o personalitate libera, demna si constienta de misiunea ce-i revine. - MODIFICAREA NATIUNII, pentru a o transforma intr-o comunitate de simtire si ideal cu totul innoita si echilibrata. - MODIFICAREA STRUCTURILOR sociale, economice si politice, pentru a le transforma in elemente armonioase ale unei noi viziuni a societatii. Prin acest aport, prin originalitatea solutiilor si prin siguranta mijloacelor, Miscarea Legionara se diferentiaza de toate celelalte partide si organizatii reformatoare sau revolutionare. Misiunea ei depaseste victoria banala pe plan electoral sau captarea numerica de adepti pentru constituirea unui partid numeros. Miscarea urmareste crearea unui sistem nou de organizare politica, economica, sociala; care sa smulga omul din rutina, egoismul si preconceptele ce-l mineaza. Prin misiunea ce i-a fost impusa de Corneliu Codreanu, Miscarea Legionara depaseste de altfel frontierele neamului romanesc, atingand universalul. In aceasta a doua jumatate a secolului 20, degradarea societatii si descompunerea spirituala a omului continua, accentuandu-se. In Occident se manifesta aceeasi indiferenta si acelasi egoism lucrativ ca intotdeauna, iar pericolul marxist e tot atat de amenintator, agravat pentru noi de faptul ca Romania se gaseste deja sub calcaiul direct al comunismului. Cauzele fiind aceleasi, misiunea Miscarii Legionare nu si-a pierdut nici o iota din valoarea ei originara. Din contra, tot ce se intampla in lume vine sa-i intareasca pozitia. CE ESTE MISCAREA LEGIONARA Definirea Miscarii Legionare nu este usoara si greutatile decurg din faptul c a e vorba de o gandire politica noua, originala, sprijinita pe temelii neobisnuite. Astfel, Miscarea Legionara nu neaga materia, dar o aseaza la locul ei, subordonand-o spiritului; urmareste cu tarie principiul justitiei, dar nu merge pana acolo incat in numele lui sa se poata inscauna toate abuzurile si privilegiile daunatoare neamului ; considera omul element esential al societatii, dar nu-i ingaduie o libertate anarhica; propovaduieste intelegerea intre clase, dar nu crede in disparitia claselor; nu respinge importanta si forta multimilor, dar onoreaza si respecta calitatea omului si a elitelor. Si multe alte norme ce o deosebesc de numeroasele forme democratice, socialiste sau marxiste ce impanzesc viata politica in aceasta epoca. Astfel, Miscarea Legionara se plaseaza peste si in afara promiscuitatilor ideologice ce invenineaza societatea actuala. Nu este o interpretare capitalista a societatii , desi admite proprietatea particulara, castigul cu mijloace corecte, beneficiul indispensabil prosperitatii si concurenta. Pe de alta parte, nu este nici o interpretare colectivista , desi prevede nationalizarea anumitor intreprinderi de interes general, planul economic si impiedicarea castigului fraudulos. Miscarea Legionara este inainte de toate o conceptie antimaterialista a societatii si a modului de gandire, de unde decurg toate celelalte atribute ce-o singularizeaza.

Atat democratia capitalista cat si comunismul anti-capitalist sunt conceptii pur economice, adica materialiste. Ceea ce le lipseste amandurora, este SPIRITUALUL, singurul element capabil sa puna capat degradarii ce ameninta individul, si prin el, societatea. Miscarea Legionara aduce acest corectiv in circuitul sociopolitic al natiunii, inaltand mai intai elementul "OM" printr-o educatie perseverenta; apoi ca o consecinta, umanizand raporturile dintre oameni si grupuri. Intr-un cuvant, Legiunea invata pe individ cum sa se desprinda de conceptiile materialiste si cum sa stapaneasca materia, fara a-i deveni sclav. Sub influenta doctrinelor materialiste individul a pierdut contactul cu fortele superioare ale spiritului, deviind mersul normal al lucrurilor si negandu-si propria esenta. Miscarea noastra cauta sa restabileasca adevarul, punand fiecare element la locul lui. E un fel de rasturnare ierarhica in care "spiritul" e ridicat deasupra "materiei". Miscarea Legionara este o organizatie politico-revolutionara ce inglobeaza viata si dezvoltarea natiunii din toate punctele de vedere, fara a atinge insa libertatea si demnitatea insului. Prin introducerea elementului spiritual in circuitul gandirii politice, Legiunea devine expresia unei reinnoiri profunde a individului si imaginea aspiratiilor cele mai curate ale natiunii. Astfel, putem preciza in linii generale orientarea ei de azi, asa cum se desluseste din conceptia lasata de Capitan: - din punct de vedere ideologic, Miscarea Legionara e bazata pe un nationalism pur, dezbarat de egoismele si sovinismele ce-au caracterizat alte organizatii de acelasi gen. Elementul motor al nationalismului legionar e convingerea ca o natiune constienta de valoarea si misiunea ei nu poate decat sa respecte valoarea si misiunea celorlalte natiuni. Dar, pentru a se ajunge la aceasta conceptie de intelegere si respect reciproc, nationalismul trebuie structurat etico-spiritual , adica sa-si intemeieze continutul pe valori spirituale si morale. De aceea se poate spune ca Miscarea Legionara este o interpretare spiritualista a societatii si a omului. - din punct de vedere politic, Miscarea Legionara se plaseaza la distanta egala de liberalismul anarhic si de dictatura colectivista a comunismului, respingand erorile si abuzurile ce caracterizeaza aceste doua sisteme. Anti-oligarhica, dar si anti-cosmopolita, Legiunea intelege sa introduca un sistem politic bazat pe respectul real al vointei nationale, pe demnitate umana, pe munca constienta, pe dragoste fata de bunul public, pe cinste si pe raspundere in fata natiunii. - din punct de vedere economic, Miscarea Legionara nu reneaga libertatea actiunii individuale in economie, pastreaza toate prerogativele legate de proprietate, concurenta, castig si transmisiune succesorala. Aceasta libertate este insa supravegheata, in sensul impunerii anumitor limite capabile sa impiedice constituirea unor situatii daunatoare dezvoltarii armonioase a natiunii. Spre exemplu: nationalizarea, in cazul anumitor industrii sau companii de interes general, devine o regula indispensabila. De asemenea, stabilirea unui plafon in sistemul de acumulare al averilor personale, participarea la beneficii a lucratorilor (in anumite conditii de vechime, capacitate, satabilitate, etc)... In vederea atingerii unei armonii economice, Legiunea prevede deci instaurarea unui dirijism limitat, aplicabil numai la treapta cea mai inalta a marilor sectoare economice. Rolul acestui dirijism nu-i dominarea sau acapararea economiei nationale (adica trecerea ei sub controlul Statului, cum se intampla in comunism), ci numai stabilirea unei supravegheri continue a intregului economic, in calitate de arbitru si de reprezentant al interesului national. Nu e vorba de constituirea unui capitalism de stat, prin acumularea intregului proces economico-financiar in mainile guvernului, ci de asigurarea bunului randament al tuturor sectoarelor productive. Miscarea Legionara este deci un nationalism ce implica justitia sociala, limpezit de incovenientele ce intineaza toate socialismele de stanga si mai ales de rudenia ideologica ce au cu marxismul internationalist si cu comunismul totalitar. In afara de toate aceste criterii ce o diferentiaza de celelalte organizatii politice, Miscarea Legionara poseda o caracteristica, unica in felul ei: REVOLUTIA INTERIOARA! Revolutia legionara se inscrie,
4

inainte de toate, pe taramul spiritual, iar nu pe cel material, in sensul ca "razboirea" in perspectiva nu e rasturnarea imediata si prin orice mijloace a regimului existent, ci lupta omului cu sine insusi, pentru modificarea lui launtrica. Convinsa ca numai omul calitativ, omul ales, poate aduce un aport binefacator in evolutia si fericirea societatilor, Legiunea se considera in primul rand o scoala de transformare a omului . Calitatea acestuia nu depinde de clasa sociala, cultura sau meserie, ci de atributele spirituale si civice pe care cineva le are si le poate dezvolta. Capitanul a spus-o de la inceput: " Miscarea Legionara este o scoala de caractere ..." Efortul pe care il face Legiunea este cu totul aparte si in afara obiceiurilor politice cunoscute. Ea urmareste, printr-o educatie in adancime, crearea unei forte politice noi, pusa in slujba natiunii intregi, iar nu a unui partid, a unei clase sau a unor grupuri oculte si oligarhice. CE VREA MISCAREA LEGIONARA Intru realizarea dezideratelor sale politico-revolutionare, Miscarea Legionara pleaca de la constatarea unei stari de fapt in contradictie cu cele mai elementare notiuni de organizare logica a economiei, de intelegere sociala, de traire individuala. Nemultumirea, ura, violenta stapanesc lumea in toate sectoarele, deoarece premisele sistemelor existente sunt false la baza. In economie sunt intrebuintate metodele cele mai daunatoare atat necesitatilor individuale, cat si intereselor comunitare sau rezervelor naturale. In sectorul social sunt atatate divergentele si animozitatile, ca si cum fericirea oamenilor ar putea iesi dintr-o invrajbire continua a claselor sociale. Cat pentru trairea omului in sine, decadenta morala si spirituala atinge limitele prabusirii. In aceste conditii, strigatul ce rasuna peste tot este " schimbarea urgenta a starii de fapt ", fiecare sistem intelegand prin aceasta schimbare, satisfacerea exclusiva si imediata a intereselor sustinute de el. De aceea, Miscarea Legionara considera premisele acestor sisteme false la baza. Se sustine particularul, eliminandu-se viziunea intregului . Se pune in evidenta "clasa sociala", "partidul", "grupul de interese", etc, ca si cum celelalte parti ce alcatuiesc comunitatea nationala n-ar fi vrednice de a lua parte la modificarea prevazuta. O astfel de mentalitate nu poate aduce linistea si armonia in societate! Miscarea Legionara pleaca de la aceeasi constatare, dar modifica total viziunea globala a problemelor , precum si importanta omului, in procesul de reconstruire a societatii. Astfel, vrerile Legiunii invaluiesc interesele tuturor claselor si tin socoteala in acelasi timp de interesele generale ale natiunii. In plus, nu calca in picioare nici interesele marunte, dar esentiale, ale individului luat aparte. Ceea ce urmareste Legiunea e realizarea unei armonii comunitare, in care fiecare ins, grup, clasa, ramura de activitate, etc, sa-si gaseasca locul si-n mijlocul careia sa-si poata implini in mod natural drepturile si datoriile ce le revin. Pentru atingerea acestui scop general, Miscarea si-a stabilit o serie intreaga de principii, teluri si metode, al caror cuprins constituie doctrina si programul ei. Multe din aceste idei si feluri de actionare pot fi gasite si in alte sisteme politice, dar fara atmosfera specifica Legiunii, care singura le garanteaza forta de patrundere si de realizare. Ceea ce vrea Miscarea Legionara se inscrie pe doua linii convergente: A) o linie politico-revolutionara de principii B) o linie socio-economica de programare practica Aceste doua linii sunt campul de actiune prin care Miscarea Legionara isi impune ideile si formele specifice; idei si forme care-i determina originalitatea conceptuala. Puritatea si aplicarea integrala a celor expuse sunt garantate de inalta linie morala si spiritualitatea ce stau la baza doctrinei. Iata cateva din aceste probleme:

A) LINIA POLITICO-REVOLUTIONARA 1) Miscarea Legionara vrea sa stabileasca si sa impuna o noua forma de gandire politica si de traire sociala, bazata pe noi coordonate psiho-educative. Gandirea politica trebuie scoasa de sub influenta acelui "scopul scuza mijloacele", iar traiectoria trairii sociale trebuie smulsa din ghearele egoismului si indiferentei. 2) Miscarea Legionara vrea sa rastoarne ciclul de predominare al conceptiei materialiste ce si-a atins apogeul cu individualismul anarhic al sistemului democratic si a devenit o racila mondiala cu teoria materialismului istoric a sistemului comunist. Atata timp cat societatea va fi prinsa in chinga ideilor mentalitatii materialiste, orice incercare de apropiere, intelegere si armonie intre oameni, grupuri si State va fi iluzorie. 3) Miscarea Legionara vrea sa repuna valorile morale si spirituale pe piatra de unde au fost doborate . Nu exista adevarata civilizatie, cultura, inaltare, fara prezenta activa a acestor valori. Societatea care le neaga sau le combate a intrat pe fagasul decaderii, oricat progres material i-ar garanta circumstantele istorice. 4) Miscarea Legionara vrea sa stabileasca o corelatie armonica intre clase sub semnul dragostei de aproapele. Nici o problema politica de interes national nu poate fi rezolvata total atata timp cat vor exista neintelegeri intre clase. Apropierea acestora e arma cea mai sigura intru combaterea comunismului. 5) Miscarea Legionara vrea sa realizeze o intelegere fructuoasa intre om si societate printr-o reciclare a drepturilor si datoriilor fiecaruia. Exista un conflict permanent intre aceste doua entitati. Fiecare se considera superioara celeilalte, cand in realitate e vorba de doua notiuni complementare. Societatea nu exista fara om; omul nu se dezvolta si nu prospera fara societate. Restabilirea drepturilor si datoriilor ce au in intregul ce se numeste comunitate nationala e o necesitate urgenta pentru ca raporturile incordate ce le domina sa poata inceta. 6) Miscarea Legionara vrea sa modifice mentalitatea curenta a individului, si in special ceea ce se numeste "mentalitatea proletara a omului sarac", insuflandu-i valoarea demnitatii umane si importanta politico-sociala a muncii respective. 7) Miscarea Legionara vrea sa dea tineretului un nou ideal , bazat pe munca, cinste si demnitate, idealul OMULUI NOU, iesit din plamada modificarilor interioare si din aluatul sacrificiului constient. B) LINIA SOCIO-ECONOMICA Prin ea se vor analiza si rezolva elementele esentiale ale vietii economice si profesionale intru eliminarea punctelor de nemultumire: 1) Miscarea Legionara vrea sa indeparteze total spectrul somajului, izvor nesecat de nemultumiri si revolte. 2) Miscarea Legionara vrea sa reglementeze definitiv problema salariului vital, individual si familial. 3) Miscarea Legionara vrea sa introduca un nou sistem de asistenta sociala si de securitate sociala, care sa puna la adapost intreaga natiune, de la nastere pana la batranete. 4) Miscarea Legionara vrea sa perfectioneze formarea cadrelor tehnice, la toate nivelurile, prin ajutorul unei selectii naturale, ce nu va face deosebire de clasa sociala, dar va tine socoteala in mod strict de inteligenta, aptitudine si talente. 5) Miscarea Legionara vrea sa dea femeii locul de onoare pe care-l merita in sanul familiei si societatii, in afara de toate egalitatile juridice si sociale ce-i revin de drept. 6) Miscarea Legionara vrea sa ridice nivelul cultural si moral al maselor prin aplicarea progresiva a anumitor reforme educative.
6

7) Miscarea Legionara vrea sa introduca notiunea de raspundere personala in spiritul individului, pentru tot ce gandeste, intreprinde sau realizeaza. 8) Miscarea Legionara vrea sa evite exploatarea omului de catre om, impiedicand, prin masuri speciale, aparitia unei clase de paraziti. Din enuntarea acestor cateva puncte reiese clar axa pe care isi stabileste Miscarea Legionara coordonatele de activitate: In primul rand, e preocuparea de a desfiinta mizeria sub toate formele: fizica, economica si morala. In conceptia legionara nu-i permis ca o fiinta umana sa duca lipsa de minimul indispensabil vietii. Dupa aceea, e vointa de a impune noi structuri politice, economice si sociale, a caror punere in aplicare sa modifice in adancime realitatea nationala, in mijlocul careia insul sa se simta liber, stimat, protejat, respectat. Intr-un cuvant, Miscarea Legionara vrea sa dea nastere la o lume noua in care fericirea omului sa fie legata de un trai omenesc (salariu just - functie stabila - asistenta permanenta) dar si de o intelegere spirituala intre clase si categorii sociale. Unele din aceste deziderate ies cu totul din comun. Acestea pun in relief originalitatea Legiunii, care aduce totdeauna elemente noi in efortul de reorganizare al societatii. Altele sunt asemanatoare cu ale altor sisteme sau partide. In acest caz, diferenta e de ordin moral. Multe organizatii politice au inscris in programele lor astfel de precepte sau linii de program, fara nici o intentie de a le aplica. Pentru ele nu era vorba decat de un mijloc usor de a castiga cateva voturi in plus. Pentru Miscarea Legionara e vorba de o atitudine de onoare! Legiunea nu permite si nu afirma decat ceea ce poate duce la indeplinire. Programul legionar e strict si bine gandit, prezentand astfel o garantie in plus de cinste si siguranta in aplicare. METODA LEGIONARA Pentru atingerea misiunii ce-i revine, Miscarea Legionara intrevede bineinteles inscaunarea unui regim adecvat, care sa impuna modificarile de structura prevazute in programul de guvernare. Dar realizarea acestui scop politic n-ar rezolva intru nimic misiunea reformatoare daca masele romanesti n-ar fi patrunse de principiile, metodele si finalitatea Legiunii. Dupa noi, legionarii, omul de rand cat si omul de conducere trebuie sa aiba aceeasi viziune politica, aceleasi aspiratii umane, aceeasi incredere nationala si acelasi entuziasm pentru ca masurile ce vor fi luate sa nu poata intra in conflict cu psihologia, sperantele si modul de interpretare al fiecaruia. Adica, in diversitatea infinita a temperamentelor, aspiratiilor si intereselor particulare, trebuie sa existe un numitor comun, care sa apropie pe indivizi si sa-i mane in mod constient spre acelasi tel. Conform doctrinei legionare, inainte de toate, Miscarea trebuie sa castige OMUL, iar nu GUVERNUL. Ajungerea la guvern este un mijloc iar nu un scop, mijloc legal de aplicare a metodelor prevazute si a programului prescris. De aceea, metodele si misiunea legionara sunt greu intelese de politicienii obisnuiti cu metodele clasice, fie ele burgheze sau revolutionare. Democratii nu pot pricepe un partid politic care sa nu urmareasca in mod exclusiv si imediat ajungerea la putere; socialistii revolutionari nu pot intelege existenta unei organizatii revolutionare care sa nu urmareasca rasturnarea unui guvern printr-o actiune de forta. Alta discordanta semnificativa. Si unii si altii au in vedere elementul om, dar vad in el cu totul altceva decat Legiunea. Acolo, unde aceasta vede un element nobil al societatii, ceilalti nu vad decat o masa de manevra. Expresia "omul trebuie castigat" insemneaza pentru organizatiile burgheze sau revolutionare de stanga, "a-l convinge sa voteze pentru o anumita lista " (versiunea burgheza), sau "sa iasa pe
7

baricade pentru scopurile proletariatului international " (versiunea socio-comunista). Pe cand, in Miscarea Legionara "a-l castiga" inseamna A-L MODIFICA INTERIOR. Astfel, mijloacele, metodele legionare difera profund de ale celorlalte grupari. In primul rand Miscarea poseda un numitor comun: TRAIREA LEGIONARA, care apropie pe indivizi, elimina asperitatile si creaza cugetul comun. Deci, ceea ce se urmareste cu precadere in revolutia legionara este adaptarea fiecarui individ acestei " trairi", care modifica omul atat moral cat si spiritual. Odata adaptat, integrat, individul vede lucrurile sub alt aspect si intrevede viitorul printr-o alta prisma. Nu mai e vorba pentru el de "clasa dominatoare", de "capatuiri economice", de "interese obscure", de "conflicte sociale", de "uri" mai mult sau mai putin deghizate, de "dictatura proletara" si de-atatea altele... Sub influenta trairii legionare toate aceste tendinte se estompeaza; in locul lor apar noi conceptii, bazate pe incredera reciproca, pe respectul mutual, pe efort comun, pe viziune globala a problemelor nationale si-a omului, pe dragoste si morala. Trairea legionara modifica omul in adancime, dandu-i noi dimensiuni, politice, sociale, umane. Important si semnificativ e ca aceste dimensiuni NU-I SUNT IMPUSE. Omul le descopera cu incetul si le accepta de buna voie, pe masura ce-si insuseste preceptele legionare si se integreaza trairii comune. Iar modificarea societatii are loc, in mod normal, natural, in clipa in care majoritatea natiunii s-a patruns de importanta acestui fenomen interior si-l pune in aplicare fara nici o constrangere. Dar care sunt metodele si mijloacele care garanteaza raspandirea trairii legionare in masele populare? Pentru Miscarea Legionara masele populare nu sunt "materialul" prin care sa poata ajunge la putere. Aceste mase nu sunt privite ca o hoarda informa, buna sa urmeze directivele unui slogan sau sa accepte fara murmur impunerile unei dictaturi. In conceptia legionara masele au un rol multiplu - biologic, economic, social, politic. Deci nu pot fi tratate cu indiferenta, cu mila sau cu salbaticie. Ele trebuiesc privite cu dragoste si bunavointa; ele trebuiesc lamurite si aduse pe linia de traire comuna. Exista doua metode, de natura diferita, dar a caror actiune e paralela si consecutiva. 1) Incadrarea in cuiburi. Este, am putea spune, latura organica a Miscarii, cadrul in care trairea isi gaseste posibilitatea de a se forma si manifesta. NU EXISTA LEGIONAR NEINCADRAT INTR-UN CUIB! Numai acolo, in acest micro-cosmos politico-social, supus legilor si misiunii lui specifice, individul poate asimila preceptele legionare, poate perfectiona propria personalitate si intelege misiunea innoitoare a Legiunii. Masele populare, incadrate in cuiburi legionare, urmand cu convingere normele prescrise, capata o personalitate noua care se revarsa asupra fiecarui individ. Supus unei discipline si unor obligatii similare, instruit in permanenta asupra viziunii politice si sociale a Miscarii, indemnat apoi sa judece prin el insusi, omul capata sensul trairii legionare. 2) Educatia permanenta. Este cimentul care intareste si in acelasi timp apara trairea legionara de atacurile adversarilor. Transformarea omului, asa cum o cere doctrina legionara, nu poate avea loc de la o zi la alta. Ea cere timp, rabdare, efort... Pentru ca omul sa ajunga sa inteleaga ceea ce i se cere cu adevarat si mai ales sa priceapa ca e spre binele lui, trebuie luat pe incetul. Modificarea psihologiei lui, transformarea mentalitatii, se fac picatura cu picatura, zi de zi, clipa de clipa. Baza acestei intrari intr-un nou univers de simtire si actiune, nu se poate face decat printr-o educatie lenta si intensa a individului pe toate planurile de existenta, in conformitate cu preceptele, normele si finalitatile organizatiei legionare. Educatia de care este vorba in cuibul legionar e cu totul altceva decat "incercarile de culturalizare" a maselor proletare prevazute demagogic de catre organizatiile partidelor totalitare de stanga. Cu atat mai putin, nu-i vorba de invatarea pe de rost a unor texte kilometrice pentru a face dovada "indoctrinarii". Problema educatiei omului, vazuta prin prisma legionara, e cu mult mai complexa si mai adanca. Ea nu urmareste formarea unui simplu membru sau unui partizan, ci CREAREA UNUI OM NOU.
8

Educatia legionara cauta sa modifice, sa precizeze o noua platforma psihica, stabilita pe coordonate ce au un curs extrem de redus astazi. E ceea ce o diferentiaza de lumea politica din epoca noastra si o plaseaza la antipodul marxism-comunismului, care nu urmareste decat formarea unui agent combativ sau un robot de munca. In sinteza noilor structuri propovaduite de Miscarea Legionara accentul cade continuu pe elementele care deschid mintea si sufletul omului spre o intelegere totala a fenomenului pe care fiecare nou venit e chemat sa-l traiasca. Conceptia de viata legionara frange istoria in doua, deoarece directivele educative impuse nu mai au nimic de-a face cu formele inchistate ale altor sisteme. A educa politic, in sens legionar, insemneaza a pune individul in fata unor realitati care-l depasesc si a-l ajuta sa gaseasca firul conducator, fara capcanele obisnuite ale demagogiei sau interesului de partid. A educa social, in sens legionar, insemneaza a crea o optica noua atat in sanul claselor proletare cat si in sanul celorlalte clase; dar mai ales a le impune un respect reciproc si a le infiltra un ideal comun. A educa moral, in sens legionar, insemneaza a pune omul in fata propriei lui posibilitati de prabusire si a-i insufla dorinta de a se indrepta. In sfarsit, a educa spiritual, in sens legionar, insemneaza a pune omul in fata problemelor eterne ale vietii si a-l indemna sa se angajeze constient pe drumul depasirii . Toate aceste mijloace sunt aplicate in grup sau individual. Nu se cere decat o conditie: sinceritatea. Nimic nu se poate realiza, nici o schimbare nu poate avea loc daca la baza oricarei actiuni nu sta acest fragil atribut ce caracterizeaza curatenia sufleteasca, increderea in sistemul legionar si vointa de a reusi. CUM ESTE ORGANIZATA MISCAREA LEGIONARA Miscarea Legionara este organizata in forma piramidala, bazata pe principiul ierarhiei si al disciplinei. Toata constructia se sprijina pe cuiburi (unitate de baza), consituite, conform preceptelor legionare, in toate straturile sociale ale natiunii. La conducerea suprema a organizatiei se afla Seful Legiunii, a carui autoritate cimenteaza legaturile ierarhice care exista intre diferitele unitati si corpuri intermediare. In Tara, aceasta organizare se intindea pe tot cuprinsul Romaniei, conform tabloului urmator: CENTRU- Seful Miscarii Legionare (cu cele patru subdiviziuni esentiale) I. SECRETARIATUL GENERAL (reprezinta si conduce organizatia politica sau de baza)=doua subdiviziuni A. Organizatia Nationala a Miscarii Regiunile (13) Organizatiile judetene (singurele care au un Stat Major) : Seful de Judet, Ajutorul Sefului de Judet, Sefii de plasa, Seful F.d.C. judetean, Seful Grupului Muncitoresc, Seful colportajului, Casierul judetean Plasa Garnizoana Cuiburile B. Organizatia Capitalei a) Cele 4 Sectoare - Cuiburile b) Grupul "Rasleti" - Cuiburile II. COMANDAMENTELE (Sefii organizatiilor paralele, numite "Corpuri")=patru subdiviziuni A. Comandamentul Fratiilor de Cruce Corpurile judetene F.d.C. Fratiile de creuce (pe scoli si licee) B. Comandamentul Cetatuilor (organizatia femeilor si fetelor legionare) Corpurile Cetatuilor judetene Cetatuile (pe scoli, licee, industrii sau ateliere) C. Comandamentul Muncitorilor Legionari Corpurile Muncitoresti judetene
9

Grupuri Muncitoresti (pe industrii, uzine, fabrici) Cuiburile D. Comandamentul Studentilor Legionari Centre Studentesti Legionare (pe orase universitare) Grupuri Studentesti Legionare (pe Facultati sau Scoli superioare) Cuiburile III. GRUPURILE SPECIALE Corpul "Mota-Marin" (organizat pe tara) Asociatia "Prietenii Miscarii Legionare" (organizata pe tara) Comisiile de STUDII (organizate numai la Centru) Batalionul "Comertul Legionar" (Centru) Controlul Legionar (Centru) IV. SENATUL LEGIONAR (institutie unica, constituind instanta suprema a Miscarii Legionare) ---OBSERVATII Aceste patru subdiviziuni sunt subordonate direct Sefului Miscarii Legionare. Exista o corelatie stransa intre activitatile lor, dar nu exista subordonare ierarhica. Fiecare subdiviziune are campul ei de actiune si responsabilitate. Elementele facand parte din "Grupurile Speciale" sau din "Senatul Legionar", desi putand apartine anumitor cuiburi, nu se gasesc incadrate in cuiburi in calitatea lor de membri ale diverselor grupuri mentionate. In exil, organizatia Miscarii Legionare a suferit anumite restrictii, din cauza circumstantelor istorice si a raspandirii legionarilor in numeroase tari. Aceasta raspandire n-a schimbat insa nimic din felul de a gandi si a crede al celor patrunsi de doctrina "omului nou". Trairea legionara si-a continuat opera de perfectionare a insului, iar grupurile de exilati legionari s-au constituit in unitati de activitate legionara. Unitatile raspandite in lume au urmat calea si principiile deja experimentate, formand "cuiburi" de viata legionara, acolo unde a fost posibil. Aceste cuiburi, puse sub conducerea unui grad legionar, au constituit diferitele "Garnizoane", fiecare Garnizoana corespunzand totalitatii cuiburilor dintr-o localitate. Toate Garnizoanele dintr-o tara formeaza "Grupul Legionar" al acelei tari. Toti legionarii izolati prin tari indepartate sau netrebuind sa se manifeste deschis (desi locuind intr-o localitate cu Garnizoana), fac parte dintr-un "Grup de Rasleti", pus sub conducerea unui comandant legionar. E vorba de o legatura obligatorie pe care orice legionar trebuie s-o aiba cu Organizatia Centrala. Fara aceasta legatura nimeni nu poate fi considerat legionar. Deasupra acestor unitati exista "Seful Miscarii Legionare", al carui Centru de conducere numara mai multe Secretariate: administrativ, politic, studii, etc. Seful Miscarii Legionare este pastratorul principiilor legionare si continuatorul destinului istoric al Miscarii. El reprezinta oficial organizatia, ii stabileste linia de activitate politica si poate lua toate masurile ce i se par indreptatite pentru a salva unitatea si continuitatea Miscarii. In partea opusa a piramidei, Cuibul este de asemenea un element important. Spre deosebire de alte sisteme de organizare, cuibul este o unitate perfecta si de sine statatoare. Cuibul activ este, in acelasi timp, o unitate de lupta si de initiere. In cuib fiecare legionar primeste educatia multilaterala specifica Miscarii, se instruieste si se amelioreaza ca om, lupta ca legionar. Un cuib bine organizat, bine condus, poate rezista la infinit presiunilor exterioare. Indiferent in ce tara se gaseste, indiferent de conditiile in care traieste, indiferent de lipsa de legatura cu o unitate superior
10

ierarhica sau cu centrul, un astfel de cuib isi continua viata lui. Trairea legionara, constiinta misiunii, increderea in lupta dusa, stabilesc un spirit de nezdruncinata tarie sufleteasca, pe care nimic nu-l poate distruge. Datorita acestui spirit, Miscarea Legionara a putut infrunta urgia vremurilor si continua o existenta activa pe toate taramurile de la razboi incoace. De aceea exista viata legionara din Australia pana in Canada si din Suedia pana in Patagonia. Intre aceste doua extreme (Cuiburi si Sef Suprem) exista de asemenea o patura intermediara, de o importanta covarsitoare. E vorba de patura "Gradelor". Gradele legionare constituie elementele de elita ale Miscarii. Prin acordarea acestei distinctii li se recunosc anumite calitati si caracteristici, dar, in acelasi timp, li se impun anumite restrictii si obligatii. Gradul mareste atat campul de activitate al celui onorat, cat si legatura morala ce-l uneste cu Miscarea. Prin forta lucrurilor "gradatii" devin elementele de raspundere si de sacrificiu ale luptei legionare. Mai ales in epocile de prigoana si acum in exil, cand pericolul e mai mare si stabilirea unei coeziuni deficienta. Rolul lor e primordial in pastrarea spiritului legionar, al organizarii si al fortei de sacrificiu. Datorita acestor unitati de sine statatoare (cuiburile), a unei pleiade de grade ce si-au inteles pe deplin menirea si a unui sef total daruit misiunii legionare, Miscarea a putut infrunta peste un sfert de secol de exil. In ciuda catorva deficiente, inerente circumstantelor vitrege prin care s-a trecut, Legiunea si-a pastrat linia ei de credinta si de prezenta in actual. Activitatea pe care o desfasoara, si in primul rand faptul supravietuirii ca entitate politica independenta, se datoresc inainte de toate, armoniei si disciplinei ce domnesc in sanul organizatiei. MISIUNEA MISCARII LEGIONARE IN EXIL Exilul romanesc este o realitate. Zeci de mii de romani au reusit sa se salveze din ghearele tiraniei comuniste, stabilindu-se in tarile libere. Si valul de refugiati continua, noii veniti ingrosand randurile celor mai vechi in lupta pentru dezrobirea tarii. In mijlocul acestor grupuri compacte de refugiati, Miscarea Legionara constituie un pol de rezistenta si de atractie permanent. Organizata, activa, intransigenta, Legiunea joaca un rol de frunte in tot ce se poate numi activitate nationala si patriotica peste hotare. Obisnuita de totdeauna cu prigoanele, Miscarea Legionara nu s-a resimtit decat foarte putin in fata crizei ce a zdruncinat cumplit alte organizatii politice. De aceea, in ciuda raspandirii pe integ globul si a atacurilor permanente lansate contra ei de catre guvernul comunist din tara, Legiunea isi indeplineste misiunea ce-i revine cu onoare, entuziasm si curaj. Neputand analiza pe indelete aceasta misiune, in cadrul lucrarii de fata, ne vom limita la enumerarea punctelor principale: 1. Miscarea Legionara continua traditia nationalista si spiritualista a neamului romanesc , in opozitie cu unda internationalista si atee ce caracterizeaza tendinta guvernului comunist roman. Legiunea sustine cu tarie ca NUMAI PRINTR-UN NATIONALISM LUMINAT si o contopire sincera in duh cu fortele nevazute ale spiritualitatii crestine, vom crea plamada necesara victoriei asupra marxismului, pe care o dorim. 2. Miscarea Legionara pastreaza si imbogateste, in acest exil, tezaurul doctrinei legionare . Conditiile in care se gasesc camarazii nostri in tara comunizata, interzic acestora orice manifestatie deschisa. E de datoria noastra, in calitate de oameni liberi, sa continuam framantarea gandirii legionare, s-o imbogatim cu experienta traita dupa ultimul razboi mondial si s-o impunem in circuitul marilor doctrine sociopolitice ale secolului. Doctrina legionara constituie contributia romaneasca cea mai originala si mai plina de perspective in efortul secolului 20 pentru a se da o solutie haosului politic in care traim. 3. Miscarea Legionara face legatura istorica a generatiei capitanesti cu generatia ce va continua lupta legionara in tara, dupa prabusirea comunismului . Legionarii din exil nu sunt decat o veriga in lantul nesfarsit al trairii si prezentei legionare in neamul romanesc. Dar datoria lor e sa stea cu fruntea sus si-n
11

continua activitate pana la eliberarea neamului, cand supravietuitorii epopeii vor merge sa dea raportul credintei lor celor ce-au suferit si s-au jertfit in Tara pentru aceeasi credinta. 4. Miscarea Legionara indoctrineaza si initiaza in trairea legionara pe noii refugiati ce vor sa se contopeasca cu spiritul revolutiei legionare . Legiunea nu trage pe nimeni de maneca. Fiecare e liber sasi aleaga culoarea politica. Dar cei ce vor voi sa cunoasca indeaproape doctrina si principiile legionare, vor gasi totdeauna poarta deschisa si bunavointa frateasca. Legiunea nu-i definitiv inchisa decat ateilor, comunistilor declarati, celor ce-au frant osul si-au chinuit creierul Romanilor prin inchisori si campuri de concentrare, si celor ce s-au vandut tiraniei comuniste pentru un blid de linte. 5. Miscarea Legionara e gata oricand sa incerce unirea fortelor romanesti din exil intru constituirea unui Front National Anti-comunist unic . Legiunea nu-si aroga exclusivitatea luptei romanesti peste hotare. De aceea e gata - cum a mai facut-o si in alte dati - sa intinda mana tuturor, oricand va fi solicitata pentru a intari si duce la victorie lupta comuna. 6. Miscarea Legionara prin memorii, scrisori deschise, articole, lucrari tiparite, etc, contribuie la lamurirea opiniei publice internationale asupra soartei neamului romanesc si asupra tiraniei comuniste din Romania. Prin presa legionara, prin intermediul membrilor sai ce colaboreaza in presa straina, prin contributia directa a personalitatilor legionare, Miscarea e prezenta in lupta sa de convingere a unei opinii prea putin inclinata sa inteleaga suferinta si calvarul altora. 7. Miscarea Legionara constituie cea mai tenace opozitie contra incercarilor de destramare a exilului si a institutiilor romanesti de catre guvernul comunist roman . Prezenta grupurilor legionare in centrele cele mai importante ale lumii, acolo unde presiunile de stanga sunt mai aprige si mai persistente, constituie o garantie de rezistenta victorioasa. Prin numarul si curajul lor, legionarii sunt uneori ultima linie de aparare a exilului peste care presiunea comunista nu poate trece. Gata oricand de sacrificiu, legionarii n-au teama de amenintarile si santajele politrucilor comunisti. 8. Miscarea Legionara lupta pentru rasturnarea dominatiei comuniste ce stapaneste Romania . Primul punct inscris in programul de activitate legionara in exil este ELIBERAREA TARII. Toate energiile legionare sunt indreptate in acest scop. Date fiind circumstantele politice, efortul principal urmareste stabilirea unei atmosfere de simpatie pentru cauza neamului romanesc in randurile opiniei internationale. Pe de alta parte, cauta sa neutralizeze toate actiunile intreprinse de catre guvernul de la Bucuresti, aratandu-l in adevarata lui lumina de impostor si tiran. 9. Miscarea Legionara sta gata de sacrificiu pentru salvarea Romaniei, atunci cand va suna ceasul . Conform principiilor legionare, nimic nu se realizeaza pe linia trairii nationale fara interventia sacrificiului constient. In numele acestui principiu si al dragostei de neam, legionarii vechi si noi, raspanditi in lume, asteapta cu infrigurare clipa in care vor fi chemati sa contribuie cu propria lor viata la dezrobirea Romaniei. INCHEIERE Astfel se defineste prezenta Miscarii Legionare in acest exil ce a pus la grea incercare sufletele multor romani. Datorita spiritului ce-o insufleteste, Garda de Fier s-a identificat permanent cu aspiratiile cele mai curate ale neamului. Depasind cu mult patriotismul clasic si deschizand orizonturi noi in simtirea si-n conceptia de traire a omului, Miscarea Legionara se inscrie in istorie ca un NATIONALISM SPIRITUALIST, SOCIAL SI REVOLUTIONAR. Dintru inceput, nationalism de desteptare nationala, Garda de Fier s-a ridicat necrutatoare impotriva demo-plutocratiei atotputernica, in care banul, interesele si viclesugul fac legea si conduc Statul. Dar conditiile politice s-au agravat. Lupta nationalista cere azi noi forme de exprimare. De aceea, in acest moment, Legiunea prezinta un aspect ofensiv, un nationalism de eliberare.
12

Sub acest aspect, Miscarea nu se straduieste sa-si mentina numai o faima cunoscuta in randurile celor ce combat marxismul. Lupta ei are un scop bine determinat de a invinge, de a elibera Tara si a pune in aplicare principiile ce-i stau la temelie. De aceea, actiunea ei politica urmareste cu perseverenta descoperirea mijloacelor cele mai sigure care sa-i garanteze aceasta victorie. Miscarea Legionara este deci o ruptura radicala cu trecutul burghez al fostei democratii romanesti, precum si o stavila de neinfrant contra comunismului dictatorial . Legiunea lupta pentru a elibera neamul romanesc de doua racile tot atat de primejdioase una ca si alta: - de marxism-comunismul care ii domina in acest moment destinul si-i secatuieste substanta biologica; - de mentalitatea meschina, egoista si nepatriotica a celor care l-au adus in situatia de azi. Emanciparea natiunii romane nu poate avea loc atata timp cat va domina conceptia marxista sau conceptia acelei democratii balcanice care a tinut poporul sub calcai, pregatind constient sau inconstient dezastrul unui armistitiu fara conditii si o capitulare rusinoasa.
DE ACEEA SUNTEM REVOLUTIONARI IN SENS NATIONALIST!

Numai un Stat nationalist si revolutionar e in stare sa respecte demnitatea omului, sa-i asigure o dezvoltare in conformitate cu aspiratiile ce-l framanta, sa-i insufle spiritul de jertfa pentru gloria si salvarea comunitatii nationale. Numai un stat nationalist si revolutionar poate ridica prestigiul unui popor si realiza unirea in cuget a tuturora. Nationalista si revolutionara, Miscarea Legionara urmareste cu perseverenta si incredere inscaunarea unei ordini noi in viata publica, sociala si morala a neamului romanesc. Pe aceasta linie a destinului national, Miscarea Legionara trebuie sa ramana un pol de atractie pentru toti romanii ce vor sa schimbe situatia actuala a Romaniei si sa impiedice revenirea in fruntea Tarii a grupurilor politice care ne-au adus in situatia de azi. Acum, ca intotdeauna in trecut, legionarii se gasesc pe pozitiile inaintate ale luptei anticomuniste si ale patriotismului luminat. Sprijin neprecupetit pentru cei din Tara si mijloc de afirmare pentru noii refugiati, Miscarea Legionara reprezinta stanca nezdruncinata a natiunii romane in furtuna ce-i ameninta fiinta.

13

Faust Bradescu MISCAREA LEGIONARA SI SPIRITUL RELIGIOS Editura "Carpatii", MADRID, 1974 (Biblioteca de documentare DACIA, Nr.3)

INCEPUT
Randurile care urmeaza nu sunt o explicatie teologica a fenomenului legionar, nici o incercare de analiza filosofica a raporturilor ce exista intre doctrina spiritualista a Miscarii si spiritul religios ce o anima. Scopul urmarit e infinit mai modest. S-a cautat pur si simplu stabilirea unui criteriu de intelegere umana a unui fapt pe care multi din generatia tanara de refugiati nu-l pot prinde cu usurinta. Educati in spiritul anti-religios al sistemului marxist, sensibilitatea lor religioasa a devenit un epifenomen, care-i impiedica de a intui importanta unui continut de esenta dincolo de materie. Adesea, le este greu sa chiar sa priceapa posibilitatea unei apropieri intre o organizatie politico-revolutionara ca Miscarea Legionara si ideea de religie, pe care s-au deprins sa o califice de "obscurantism". Multi merg pana a se declara "atei", aducand in balanta argumentele clasice marxiste de care au fost profund impregnati. Intentia noastra nu-i de a le da lectii de dogma religioasa, ci de a le explica importanta spiritualitatii crestine in framantarea omenirii actuale, precum si necesitatea aplicarii spiritului religios in gandirea si actiunea umana, de la politic la social, de la economie la cultura, de la om la societate. Astfel, vor intelege ca raul ce s-a abatut asupra societatii moderne, prin raspandirea absolutismului si tiraniei comuniste, se datoreste in cea mai mare parte slabirii spiritul religios in om. De asemenea, vor intelege de ce Miscarea Legionara pastreaza ca prima conditie a revolutiei sale reinvierea acestui spirit, fara care societatea luneca in mod fatal pe fagasul egoismului, materialismului si tiraniei. Deci, explicatia ce urmeaza este un fel de introducere pentru intelegerea diverselor aspecte morale si spirituale ale Miscarii, ce vor fi expuse in alte brosuri ale acestei Colectii.

PRELIMINARII
Revolutia Franceza, de esenta francmasonica, a deschis acum 180 de ani calea libertatilor anarhice. Pe fagasul acestora s-au inscris in gandirea politica noi linii de evolutie, bazate pe indiferenta fata de normele crestine si dezlegate de orice constrangere morala. Sub auspiciile acestor tendinte au inflorit primele expresii ale socialismului utopic si si-a croit corsetul ideologic mentalitatea burgheza. Patrunderea acestor caracteristici in masele populare n-a avut loc dintr-o data. Omul nu a devenit, prin faptul revolutiei, un individ fara morala sau un dusman neimpacat al Bisericii. Metamorfoza s-a indeplinit incetul cu incetul, pe masura ce noile linii de gandire s-au inscaunat, impingand individul la actiuni ce nu mai tineau socoteala nici de spiritul religios, nici de comportamentul moral in viata politica, economica si sociala. Natural ca astfel de "libertati" au aparut individului ca o adevarata descatusare. Au profitat insa de noua stare, cu multa dibacie, industriasii, politicienii si ganditorii politici. Masele populare au fost prinse in mrejele acestei decaderi spirituale ceva mai tarziu, cand formulele ideologice au devenit slogane, iar ridicarea nivelului cultural le-a deschis perspectiva unei pseudo-definiri.
14

Cand ideologia marxista, de esenta iudaica si de tendinta materialista, si-a facut aparitia, spiritele erau deja pregatite pentru a accepta orice atac la adresa Bisericii sau orice afront adus moralei. Deja, o astfel de atitudine anti-spiritualista sau desprinsa de morala nu mai era privita ca o anomalie. Individul se complacea in aceasta atmosfera de razvratire intima, dublata de placerea de a se simti solicitat si punct de convergenta al noilor idei la moda. De aceea, a doua jumatate a secolului XIX a fost o adevarata epoca de institutionalizare a principiilor materialiste anti-spiritualiste, a principiilor anti-clericale si a normelor de comportament lipsite de morala. Marturisite sau nu, aceste tendinte au dominat indivizi si partide, deschizand drumul decaderii spirituale si morale pentru generatiile viitoare. Rezultatele ce au urmat au dovedit ca atat omul cat si organizatia care nu se conduce dupa reguli stabile, adica dupa norme etice si morale, si care in acelasi timp nu marturisesc incadrarea lor intr-o ordine superioara depasind ordinea sociala comuna prin aportul sau spiritual, nu pot avea respect de nimic in aceasta lume. Nici de oameni ca membri ai unei societati, nici de alte organizatii sau State. Mentalitatea lor devine o mentalitate pragmatica, materialista, bazata pe egoism, utilitarism, antispiritualism si indiferenta morala. Influenta acestor atribute sparge cadrul de dezvoltare naturala al societatii si-i imprima o activitate anarhica. Omul crede ca totul ii e permis. Astfel, cel ce domina se cramponeaza in privilegii si se depaseste in abuzuri, iar cel ce se crede dominat explodeaza in revendicari si comite alt gen de abuzuri. Partidele, la randul lor, incurajeaza cand pe unii, cand pe altii, in speranta de a-i domina si a-si atinge scopurile. Ca rezultat de ordin general, moravurile slabesc, lipsa de respect reciproc apare, familia se destrama, tineretul se corupe, persoana umana se ofileste, societatea intreaga se framanta nelinistita si tulbure. Disciplina, ierarhie, virtuti, iau forme monstruoase, prevestind o intoarcere spre epocile primitive. Dezlantuirea instinctelor primare, in toate paturile sociale, si mai ales printre tineri, provoaca o stare de spirit de decadenta si disperare. Ceea ce lipseste unei societati atinse de acesti virusi sunt tocmai r econfortul regulilor de morala si aportul efectiv al spiritului religios . Din lipsa lor, din neintelegerea importantei lor intru dezvoltarea si sanatatea societatilor, s-a putut ajunge la anarhia structurala si la decadenta spirituala pe care le cunoastem cu totii. Un partid sau o organizatie revolutionara care nu plaseaza viziunea societatii preconizate dincolo de orizontul material al catorva satisfactii imediate, care nu incadreaza conceptia omului intre limitele unei morale si a unei discipline spirituale, se gaseste in imposibilitate de a crea o noua civilizatie. Va putea domina, prin forta, prin teroare, prin minciuna, o perioada de timp. La prima delasare, se va prabusi. In ciuda tuturor ideilor agnostice si atee ce bantuiesc lumea, spiritul religios ramane una din marile constante ale omului. In el insul isi gaseste echilibrul iar societatea armonia.

MISCAREA LEGIONARA SI SPIRITUL RELIGIOS


Atunci cand Miscarea Legionara s-a structurat ca organizatie revolutionara, raul adus comunitatilor politice de catre sistemele si ideologiile existente, atinsese deja profund mentalitatea curenta. Decadenta morala nu devenise inca prabusire, anticlericalismul nu se transformase inca in ateism deschis, dar societatea se zvarcolea deja neputincioasa sub influenta libertina a vechilor idei iudeo-masonice si socio-marxiste. Societatea intrase deja in descompunere lenta, dar vizibila la toate treptele sociale. Ceea ce se putea face pentru a opri aceasta descompunere si a reda o noua directie societatilor politice, era o respingere radicala a liniilor de conduita impuse timp de un secol si mai bine de spiritul masonic si de marxism. Adica, o revenire la legile spirituale, la disciplina, la ierarhie, la etica, la morala, la tot ce fusese indepartat incetul cu incetul din viata oamenilor sub pretextul "desavarsitei libertati individuale".
15

Intr-un cuvant, o revenire la spiritul religios care inchide in el toate aceste atribute atat de necesare omului. Sa nu se uite ca Marx s-a ridicat fara induplecare impotriva religiei, declarata de el ca "opium al poporului", stiind prea bine ca in misterul acestei institutii ce depaseste insul, se gaseau toate elementele ce-i puteau indigui intentiile. Distrus spiritul religios al unei natiuni, aceasta devine prada usoara tuturor devierilor morale sau intelectuale, priveste cu indiferenta propria existenta si luneca repede pe fagasul compromisurilor. Corneliu Codreanu a inteles ca pentru a reface o societate trebuie sa-i reafirmi, sa-i reimpui norme de conduita care sa precumpaneasca tendintele distrugatoare ce o rod. Nimic n-o poate salva decat aceasta revenire pe drumul retrairii in duh religios. De ce neaparat "religios" si nu pur si simplu in sensul unei reforme politice, culturale, civice sau sociale? Deoarece cuprinsul spiritului religios e infinit mai vast, mai profund, mai trainic in timp si spatiu. Revenirea "la icoana" cum spunea Mota, este o reintoarcere la izvorul mantuirii si o reinnoire a potentelor interioare, singurele ce ne pot da siguranta regasirii de sine. Omul epocii noastre complet tulburat, e tras in toate partile de tendinte centrifuge, ademenit de promisiuni si slogane, zvarlit in indoiala de propaganda marxista si de indiferenta complice a burgheziei. Ce remediu i se poate da pentru a neutraliza in el toata aceasta anarhie de idei si simtiri? Ce forta s-ar putea impune libertatilor anarhice ce au pus stapanire pe mentalitatea lui? Cum sa-l convingi de importanta eticii si moralei cand asa-zisul "realism pragmatic", personal sau colectiv, atat de ridicat in slavi, este atins tocmai prin negarea acestora? Peste unsecol de conditionare anti-religioasa, antispirituala, anti-educatie morala, a determinat si usurat inscaunarea mentalitatii materialiste de azi. Miscarea Legionara prevazand pericolul si declarandu-se impotriva acestei mentalitati s-a plasat dintru inceput la antipodul tendintelor materialiste. Definirea spiritualista si religioasa concomitenta n-a fost decat un corolar logic. Sa nu se faca insa confuzie. Miscarea Legionara este o organizatie politicorevolutionara structurata religios, iar nu o miscare religioasa, o secta (cum multi din dusmanii nostri incearca s-o zugraveasca). Diferenta e substantiala. O miscare religioasa e supusa unor coordonate mult mai stricte si scopul sau final nu-i deloc politic, ci transcendental. Pe cand, Miscarea Legionara are numai o structura religioasa, ceea ce ii da posibilitatea de a sustine o anumita viziune a vietii si a impune membrilor sai o anumita comportare foarte apropiata de esenta religiei, fara a pierde pentru aceasta caracterul de organizatie politica revolutionara. Scopurile Miscarii Legionare sunt politice, sociale, educative, economice, tehnice, etc, dar, datorita faptului ca temeliile conceptiei sale de traire rup cu utilitarismul si materialismul dominant, intreaga perspectiva a sistemului legionar devine o contragreutate a raului ce se intinde. Corneliu Codreanu nu face decat sa transpuna in viata socio-politica a omului si a societatii, notiunile fundamentale ale spiritului religios. Traind prin ele si rostind prin ele, omul-legionar se desprinde incet incet de oranduiala fauritoare de descompunere si-si croieste o noua armura spirituala, un nou fond de virtuti. Conceptia legionara a fost din prima clipa categorica: numai o revenire pe drumul spiritualitatii crestine va putea rasturna situatia de decadere morala a omului si de prabusire sociala a natiunilor. Deoarece, numai in structura spiritului religios notiunile de "justitie" si "morala" sunt pure, "sacrificiul" este o constanta, iar "credinta" o temelie. Indepartarea fortata a omului de aceste criterii si impunerea celor contrarii ca linii de conduita, a provocat starea de haos in care se afla omenirea. Salvarea ei consista in revenirea constienta la izvorul marilor virtuti si-n acceptarea valorilor eterne ascunse in Cuvantul de dincolo de vremi. Religia nu este un opium. Este o constanta a intelegerii rostului nostru in lume. Prin ea ne intregim, ne inaltam, rupem bariere neintelese, construim o lume mai buna si mai intelegatoare. Religia este un balsam si un indemn. Religia nu adoarme ci, din contra, desteapta constiintele. Le desteapta la adevarurile care innobileaza fiinta si o plaseaza in ritmul armonic al vietii.

16

Spiritul religios legionar se inscrie pe linia marei intelegeri a spiritului crestin in viata omului si-n dezvoltarea societatilor. Nu-i misticism, ci pura incredere in valoarea umana, politica si sociala a normelor transcendente. E adevarat ca una din problemele cele mai greu de asimilat pentru majoritatea celor care intra in contact cu Miscarea Legionara sau cauta sa-i inteleaga doctrina, este stransa legatura ce exista intre aceasta organizatie politico-revolutionara si sentimentul religios ce-o anima. In mijlocul unei societati politice anti-clericale si a unor forte revolutionare declarate atee, apropierea Miscarii Legionare de religie apare ca o anomalie de concept, ca o lipsa de oportunitate politica, ca o atitudine ilogica. A nu se declara deschis si zgomotos contra acestui "opium", insemneaza, in mintea multora, a inchide definitiv orice posibilitate de cucerire a proletariatului. Dupa acestia, proletariatul e sinonim cu "necredinta", ceea ce demonstreaza cat de profunda e devierea lor mentala. Dupa ei, marea revolutie a secolului XX nu poate avea loc decat in numele razvratirii anti-spirituale. Si nu e de mirare, dat fiind atitudinea burgheziei care, din interese particulare, a deschis poarta necredintei si a despiritualizarii omului. Moravurile democratiei nu puteau urma nestavilite caile dominatiei politico-economice atata timp cat si-ar fi manifestat prezenta strictele precepte ale moralei religioase. In plus, presiunile constante ale diverselor forte oculte, a caror prosperitate depindea direct de slabiciunea moravurilor, au dus la stabilirea unei atmosfere de indiferenta sociala si libertinaj politic. Printr-o propaganda subtila si neobosita, s-a ajuns la o adevarata rasturnare de valori. Cu timpul, s-au impus preceptele cele mai vulgare, mai egoiste si mai lipsite de morala, deoarece aduceau suflul usurintei inactiune si al parvenirii prin lipsa de scrupule. "Morala n-are ce cauta in politica ", "Scopul scuza mijloacele", "Politica nu se face cu matanii" si multe alte expresii de aceste gen, au ilustrat si ilustreaza gandirea multor politicieni si, prin rasfrangere, felul de a judeca al omului. Rezultatul nu putea fi decat saracirea fondului spiritual al individului si lunecarea acestuia pe panta compromisurilor si a descompunerii morale. Pe de alta parte, marxismul ideologic si comunismul aplicat aduceau in circuitul politic notiuni de-a dreptul anti-religioase. Nu mai era vorba de instalarea unei atmosfere, ci de impunerea voluntara a unor principii contrare a tot ce societatea umana si civilizatia occidentala acumulasera in decursul istoriei, sub semnul moralei crestine. Individul, profund influentat de perspectivele unei libertati anarhice, in care aplecarile egoiste se puteau dezvolta la infinit, devenea o prada usoara in fata doctrinelor marxiste, care-i curatau si bruma de respect sau teama ce mai putea purta unei institutii spirituale. Coexistenta acestor doua tendinte, in epoca noastra, nu putea avea ca rezultat decat prabusirea interioara a individului. Amandoua bazate pe un materialism agresiv, pe un dispret total al celor mai elementare reguli de morala civica si pe respingerea oricarui respect fata de entitatea spirituala a vietii, democratia si comunismul conlucrau intru desavarsirea aceleiasi schimbari fundamentale: despiritualizarea omului. Or, nimic nu poate fi mai vatamator pentru viata individului si a societatii in care traieste, decat pierderea acestui contact cu unica forta ce, depasindu-ne, ne aduce armonia interioara, intelegerea sociala si inaltarea individuala. Materialismul, de orice natura ar fi, stinge in om tot ce poate fi in el mai nobil si mai curat. Toate epocile de decadenta s-au evidentiat prin aparitia sau dezvoltarea ideilor materialiste si combaterea sau respingerea conceptului religios. De ce oare? Pentru ca fondul religios, prin preceptele lui etice si morale, prin ridicarea omului catre o spiritualizare crescanda, prin infiltrarea in suflet a unei credinte si a unui respect fata de creatura umana, contribuie la ameliorarea interioara a omului. Ca urmare si atitudinea sociala sau politica a acestuia va pastra influenta binefacatoare a preceptelor respectate. De aceea putem spune ca omul social al unei epoci sau al unei comunitati nu-i decat reflexul preceptelor care domina intregul. O comunitate intrata pe fagasul denegarii normelor morale nu poate da nastere decat la o societate pervertita si imorala. Tot asa, o societate supusa conceptiilor materialiste si atee nu poate realiza decat o civilizatie hibrida, supusa unor norme statice si retrograde, fara suflul depasirii personale si-al implinirii spirituale. Civilizatiile se destrama si dispar in clipa in care temeliile spirituale si morale incep sa se clatine. Cand omul, purtat de iluziile tendintelor bazate pe imediat si materie, se infunda in egoism si-n desacralizarea
17

propriei existente, putem fi siguri ca nu suntem departe de prabusirea unei lumi, chiar daca aparent, progresele tehnice impun o viziune contrara. Miscarea Legionara pleaca de la viziunea omului integral, adica a insului care, in afara de toate considerentele existentiale, tine seama si de constanta spiritualista a inaltarii. Inaltarea este incercarea continua si constienta de integrare in lumea de dincolo de simturi. E vorba de o intelegere de rosturi in existenta, care merg de la necesitatea materiei pana la primatul spiritului. Trairea exclusiva in materialitate degradeaza omul, il reduce la simplicitatea functiilor vitale. Inteligenta ce se dezvolta numai pe coordonatele materialiste spulbera din viata omului perspectiva depasirii, fara sa-i aduca in schimb macar satisfactia imbuibarii. Trairea legionara, cuprinsa in normele acceptarii si aplicarii spiritului religios, da omului posibilitatea intelegerii vietii si-a misiunii lui , sai-i aduce in acelasi timp satisfactia implinirii interioare. Aceste doua perspective (intelegerea vietii si implinirea interioara) usureaza si realizarea plenitudinii materiale.

MISCAREA LEGIONARA SI ATEISMUL


(de ce un ateu nu poate deveni legionar) Dupa cum s-a vazut, spre deosebire de indiferenta religioasa a democratiei si de ateismul declarat al comunismului, Miscarea Legionara este o conceptie politico-sociala structurata religios. Acest termen nu vrea sa arate ca Garda de Fier este o noua religie sau o anexa a Bisericii. Ar fi absurd sa se faca o astfel de confuzie. Miscarea Legionara este o organizatie revolutionara, nationalista si spiritualista, al carei punct culminant ramane modificarea interioara a omului. In conceptia legionara, daca insul nu se transforma in adancime, inutile sunt toate modificarile structurale vizibile. Ce folos pentru masele nevoiase, dornice de un mai bine, schimbarea sistemului politic, daca cei ce vor conduce dupa aceasta schimbare vor pastra defectele sufletesti ce i-au caracterizat totdeauna? Schimbarile materiale sunt totdeauna superficiale, chiar daca dau impresia c-au rupt cu un trecut. Cazul comunismului este tipic, mai ales in Romania. Transformarile materiale au fost profunde si radicale: nici o structura sociala sau politica din trecut n-a reusit sa se mentina. Ce constatam insa? MIZERIA (sub toate formele) e de o suta de ori mai crunta ca inainte. PRIVILEGIILE sunt de o suta de ori mai accentuate, mai vizibile si mai apasatoare ca inainte. OAMENII MUNCII de o suta de ori mai saraci si mai asupriti ca inainte, s.a.m.d. Aceasta situatie dezastruoasa, pentru un regim ce se lauda c-ar fi pentru masele populare, e o consecinta a ideologiei ateiste ce-i sta la baza. Ateismul rupe insul din conceptia binelui, a respectului fata de om, a ajutorului reciproc, zvarlindu-l intr-o lume de egoism si satisfactii pur materiale. Ateul nu-i legat de nimic superior. El nu crede nici in fortele nevazute, nici in valorificarea lui personala pe un plan spiritual. Cu atat mai putin poate crede in semenul sau. El n-are nici un ideal depasind orizontul lui imediat, nici respect pentru persoana umana pe care o considera, prin optica lui deviata, ca un concurent sau dusman. Ateul traieste ca un izolat in propria lui societate, deoarece nici un fir nevazut nu-l leaga de sufletele celorlalti si nici de necunoscutul ce-l asteapta dincolo de viata. Traieste intr-un prezent nelinistit, in care devine prada usoara tuturor celor ce stiu sa manuiasca itele din umbra. Ateul modern este o victima a marxismului, care are nevoie, pentru a-si impune ideologia materialista, de indivizi fara credinta, fara ideal, rosi de invidie si izolati in viata. Cu aceasta imagine a ateului in fata ochilor, ne este mai usor sa explicam de ce doctrina Garzii de Fier impune legionarilor credinta in Dumnezeu si le imprima credinta intr-un ideal. Sa nu se uite ca Miscarea Legionara vrea sa modifice intreaga conceptie de viata sociala si politica ce domina astazi. De aceea, ea aduce nu numai forme si structuri noi, dar mai ales metode noi si un spirit cu totul aparte. Acest spirit legionar e unic in lume, printre diferitele gandiri politice, deoarece el nu e bazat pe interese si privilegii ca in burghezie si nici pe ura si distrugere ca in marxism-comunism. El are ca temelie si
18

indemn permanent DRAGOSTEA: dragostea de frumos, de bine, de justitie, de libertate, de aproapele, de munca, de sacrificiu pentru neam si tara, s.a.m.d. Or, nimic nu este mai dumnezeiesc, mai dincolo de moravurile perverse ale acestei lumi, decat dragostea. Ea este piatra de crestet a Bisericii. In ea sta ascuns tot misterul lumii noastre. Prin dragoste ne apropiem de dumnezeire si tot prin ea ne modificam in adancime. Raul ce ne framanta si ne roade e lipsa de dragoste. Incapacitatea de a intelege suferinta altuia, e lipsa de dragoste. Egoismul, invidia, dispretul fata de cei mai mici, mai saraci sau mai putin inzestrati de natura decat noi e tot lipsa de dragoste. Iar cine are lipsa de dragoste in el, nu poate fi nu numai un bun crestin, dar nici macar un bun coleg sau camarad. Nu uitam ca scopul insului in viata are doua aspecte: -intai, stabilirea unei situatii materiale, pentru asigurarea existentei - al doilea, inaltarea spirituala Multi se limiteaza la primul aspect, devenind acele pasari de prada ce aduc numai nenorociri societatilor. Dar cei mai multi, au sentimentul propriei inaltari spirituale, chiar daca nu stiu cum s-o realizeze. In ei exista acest sentiment ca un indemn puternic si permanent. Sunt sufletele care n-asteapta decat aparitia unei cai de afirmare. Or, atat dragostea cat si spiritualitatea sunt cele doua fete prin care se manifesta dumnezeirea pe pamant: -prima, ca un fond de regenerare sufleteasca -a doua, ca o tendinta a ridicarii omului din animalitate. Religia nu face decat sa ne puna in contact cu invizibilul picurandu-ne in suflet sentimentul dragostei si indemnandu-ne spre inaltare. Astfel, Miscarea Legionara fiind revolutionara si in sensul de "modificatoare in adancime" a unui intreg proces de existenta politica si sociala, nu-si poate atinge telul in afara preceptelor de baza ale religiei. Omul legionar pentru a putea fi un adevarat OM NOU in societatea viitoare intrevazuta de Legiune, trebuie sa fie, inainte de toate, un bun crestin. Crestin, nu in sensul unui formalism copilaresc si fals, ci in sensul unei profunde intelegeri a misiunii lui si a modificarii lui interioare, adica IN FAPTA. Credinta in Dumnezeu a legionarului este efortul lui de intelegere a unei realitati care-l depaseste si de inaltare continua pe treptele unei spiritualitati ce se dezvaluie mereu mai mare si mai sus. Aceasta credinta a legionarilor, atat de luata in ras de ateii marxisti sau nemarxisti, a facut minuni pe care nimeni nu le poate nega. Din randurile acestor legionari "obscurantisti" s-au ridicat mii de martiri si de eroi. Din cauza acestei credinte in Dumnezeu, inimile tuturor legionarilor din lume sunt pline de sperante, de entuziasm si de curaj. Datorita acestei credinte ei sunt siguri de victoria legionara, deoarece stiu ca victoria binelui se va adeveri asupra raului. Ce aduc ei, ateii, in balanta framantarilor actuale, cand soarta lumii tremura pe covorasul verde al unei conferinte intre cei mari? NIMIC, numai negatie si defetism! Ateul este o victima a educatiei comuniste, ce-l smulge din plenitudinea unui viitor, pentru a-l zvarli in inconsistenta disperarii materialiste si imediate. Pe cand religiozitatea legionara este o punere in armonie a omului cu propria-i structura spirituala . Prin acceptarea credintei religioase legionarul se defineste si se implineste. Nu mai este individul inform ce-si cauta un rost, ci omul care stie unde calca si unde merge. Vicisitudinile politice nu-l abat si nu-l deprimeaza. El crede in justitie deoarece sufletul ii e plin de sperante; stie sa infrunte prigoana fortelor comuniste deoarece nu-i e teama de consecinte; e gata de sacrificiu deoarece e convins ca inaltarea lui si-a neamului depind de acesta renuntare. In haosul ce ne inconjoara, legionarul nu-si pierde cumpatul si firea. Neclintit asteapta sa-i vina timpul pentru a-si indeplini misiunea.
19

Or, toate aceste consecinte sunt datorite faptului ca legionarul este religios, ca-si dirijeaza actiunile prin prisma eticii religioase, ca-si valorifica existenta prin metafizica crestina. Una e perspectiva sociospirituala a celor ce se cramponeaza in notiuni abstracte (progres, egalitate, lupta de clasa, etc) sau materiale (numar, cantitate, procente, etc) pentru a-si hrani dorul de infinit si necesitatea de realizare umana; alta e perspectiva, din acelasi punct de vedere, a celor ce cred in notiunile specifice spiritualitatii, legate de imponderabil si absolut. Primii traiesc in nelinistea normelor de atins si-n incapacitatea implinirii lor launtrice. Ceilalti traiesc in certitudinea armonizarii de interese si posibilitati sub semnul intelegerii crestine. Iata, prin urmare, de ce anumite notiuni ce exista in conceptia comunista ca si in cea legionara, au un sens cu totul deosebit in realitate. Sa luam, spre exemplu, cuvantul "SOLIDARITATE": In comunism, "solidaritatea" nu poate avea un sens decat in relatie cu scopul final al ideologiei - lupta de clasa si revolutia violenta. Se face apel la aceasta notiune pentru a strange randurile intr-o actiune revolutionara, pentru a intari o miscare grevista, pentru a dezavua o atitudine a adversarului. Solidaritatea comunista nu poate fi conceputa in afara de politica. Ea nu ascunde nici un suflu de intelegere si bunavointa. E vorba de ceva rece, impersonal, nascut dintr-un scop bine determinat. Aceasta notiune e o simpla arma, sau daca vrem, un slogan, ca toate celelalte notiuni abstracte de care se face asa de mult caz. Solidaritatea legionara naste dintr-un alt sentiment si se adapa de la alte izvoare. Este exact contrariul notiunii comuniste. Ea se naste din sentimentul dragostei crestine fata de un semen si se adapa de la izvoarele morale ale religiei care ne e calauza. Nu se adreseaza omului politic, plin de resentimente si invidii, ci omului ce cauta sa se depaseasca, incercand sa inteleaga suferinta altuia. In legionarism solidaritatea nu-i o tactica de lupta, ci un mijloc de inaltare si de umanizare a individului. Astfel, pentru legionarul religios, solidaritatea este o atitudine indispensabila, ce face parte din insusi criteriul de definire al spiritualitatii ce-l caracterizeaza. Pentru comunistul ateu, solidaritatea devine simpla solidarizare tactica, comandata sau retrasa din circuit de catre Comitetul Central, dupa cum ii convine. Nu mai vorbim de ateul comunist, care constituie forma cea mai trista a epocii noastre. Nefiind indemnat nici de o chemare spirituala, nici de o adeziune ideologica, el se sprijina pe subterfugii personale ce-l plaseaza intr-o neintelegere desperata a propriului destin uman si-o neputinta totala de a fi folositor societatii in care se misca. Un intelept a spus ca daca religia n-ar fi existat, ar fi trebuit inventata. Si nu-i un simplu joc de cuvinte. Asa este. Omul, pentru a se simti om, pentru a pricepe propriul lui destin, are nevoie sa creada in ceva. Dar acest CEVA trebuie sa fie o forta care-l depaseste, atotcuprinzatoare, binevoitoare si justa. Omul nu se depaseste si nu-si creaza o armonie interioara decat prin credinta. A crede deci, nu este o proba de "obscurantism" sau de prostie, ci necesitate ontologica. Cel ce nu poate sau nu vrea sa creada e un INFIRM. Aplicarea pozitivismului stiintific in aceasta problema nu corespunde la nimic, dat fiind ca e vorba de doua fatete diferite ale existentei. A sustine absurditatea religiei si-a credintei prin faptul ca nu pot fi explicate "stiintific" e ca si cum s-ar spune unui poet: "Poemul tau n-are nici o valoare, deoarece analiza lui chimica nu corespunde cu formula apei distilate pentru a putea fi considerat limpede si pur". Credinta nu poate fi pusa sub microscop pentru a-i vedea structura moleculara. Ea face parte dintr-o alta ordine de valori, dincolo de materie. Pentru a intelege acel ceva ce ne depaseste, si pe care-l numim religie, credinta, metafizica, imponderabil, Dumnezeu, ne trebuiesc alte antene decat cele cinci simturi sau nenumaratele aparate ce ne ajuta sa cunoastem volumul, greutatea, consistenta, densitatea unui obiect. Ne trebuie o sensibilitate interioara, o dorinta de cunoastere si depasire, o neliniste existentiala, intr-un cuvant: convingerea ca nu suntem un accident al naturii, supusi unui determinism orb si mecanic. Religiozitatea legionara nu-i "habotnicism", ci o restabilire ierarhica a ordinii naturale in viata sociala a comunitatilor politice. Cine nu crede si nu are respect fata de forta supranturala ce ne depaseste, nu
20

poate crede si nu poate avea respect de nimic in lumea in care traim. Familie, societate, morala, natiune, negot, onoare, nu mai au nici o valoare in ochii lui, putand fi interpretate dupa bunul plac, batjocorite sau negate. Tot ce se poate numi "bune sentimente", "constiinta", "demnitate", "morala", "etica", etc, sunt rezultatul unei evolutii milenare, multi-milenare. Si individul nu si le-a insusit decat in urma unei purificari spirituale. Or, purificarea spirituala este o inaltare pe scara nesfarsita a progresului sufletesc. Nu suntem mai buni, mai intelegatori, mai milosi, mai morali ca o consecinta a unui "progres material". S-ar putea spune din contra. Aceste atribute sunt rezultatul unui efort de apropiere si integrare in sanul singurei entitati ce depaseste si domina materia. Bruta, din toate epocile, s-a lepadat de tot ce-ar fi putut sa o smulga din incatusarea materiei spre a o innobila in spirit si fapta. Iar cei ce au voit sa stapaneasca individul, l-au indemnat din contra sa nege Inaltul si sa se supuna legilor legate de egoism, de imediat, de forta si de materie. Acestea fiind tendintele societatii in care traim, Miscarea Legionara a cautat calea ce putea smulge omul din prapastia ce-l ameninta. Si aceasta cale nu putea duce decat spre normele religioase si morala crestina, singurele ce innobileaza spiritul si scoate insul din atmosfera de materialism ce-l inconjoara sil domina, impiedicandu-l sa se realizeze pe un plan mai ridicat. Pentru legionar religia nu e un "opium", ci un fir conducator, o poarta ce-i deschide perspectiva intelegerii si a perfectiunii. Dumnezeirea ce-i este revelata devine o apoteoza a intregului supra-uman spre care trebuie sa tinda cu trup si suflet. A se realiza, insemneaza a intra pe fagasul acestei inaltari in spirit. A deveni om nou, insemneaza a-si insusi morala superioara ascunsa in preceptele religiei. Numai astfel un om devine legionar si un legionar se transforma intr-un om nou. Ateul nu poate intelege aceste posibilitati launtrice, deoarece el nu crede in nimic ce-ar putea depasi materia si experienta stiintifica. Lumea ateului e lumea junglei. Iar daca lumea noastra a devenit din ce in ce mai "jungla", asta insemneaza ca elanul spre spiritualizare a scazut pe cand tendintele spre ateism s-au accentuat. Rezultatul acestei schimonosiri a firii il constatam in toate domeniile vietii sociale, politice, economice, etc. Nici un suflu de intelegere, de bunavointa, de dragoste, nu anima relatiile dintre oameni sau natiuni. De aceea, Corneliu Codreanu a impus legionarilor singura regula capabila de a modifica aceasta traiectorie de sinucidere morala: legionarul trebuie sa creada in salvarea si inaltarea lui spirituala prin acceptarea preceptelor religioase. Aceste precepte il smulg din indiferenta si egoism, punandu-l in contact cu elementele premergatoare inaltarii: raspunderea, demnitatea, onoarea, dragostea, sacrificiul... Intre ateul marxist si cel nemarxist nu-i decat o diferenta de nuanta. Intre ateul de orice nuanta si legionar diferenta e de fond, deoarece legionarul bazeaza intreaga lui viziune existentiala si politicosociala pe niste precepte pe care ateul le neaga. Cand cineva vrea sa devina legionar, primul lucru pe care trebuie sa-l faca e sa-si verifice legaturile spirituale. Ateul n-are ce cauta in randurile noastre . Chiar daca intra, se va izbi mereu de acest fond religios contrar propriei lui constitutii interioare. Mai bine sa nu intre. Sa ramana in afara Legiunii, sa-i analizeze posibilitatile, doctrina si spiritul care o anima si sa i se apropie atunci cand in sufletul si mintea lui a mijit scanteia intelegerii.

INCHEIERE
Pentru multi dintre cei ce si-au facut ucenicia politica si initierea in viata sub inraurirea monodimensionala a apratului de stat comunist, orice aluzie la importanta spiritului religios poate aparea ca o negare a spiritului stiintific si o pozitie retrograda in contextul evolutiv al societatii. Dupa noi, acestia au cazut in plasa intinsa de conceptia materialista a marxismului ateu si si-au ingropat destinul in haul neimplinirilor. Ii vedem adesea printre noi, purtati de zbuciumul launtric. Indiferenti si insensibili la tot ce are legatura cu substratul religios, ei poarta tarele unui regim politic care i-a
21

"despiritualizat". Sunt epavele unei lumi ce-a pierdut contactul cu supranaturalul, adica cu esenta vietii. Corneliu Codreanu, in marea lui forta de patrundere a evenimentelor, simtise instinctiv evolutia despiritualizanta a oricarei lumi cazute sub influenta marxista. Si-aceasta influenta - pecingine molipsitoare in tot locul - putea atinge intr-o zi si natiunea romana. Salvarea nu putea veni decat printro intarire a temeliilor transcendentale si o reimpunere a spiritului religios. De aceea, Miscarea Legionara a fost structurata astfel. Era singura cale pentru a ridica un zid impotriva razvratirilor ideologice, a decadentei morale si a negarii religiei propovaduite de idealul comunist. Datorita acestui spirit religios, pastrat ca un fundament in structura Miscarii Legionare, s-a impiedicat patrunderea comunismului in masele romanesti intre cele doua razboaie. Omul-legionar avea o credinta si o convingere politica sanatoasa care-l puneau la adpostul tentatiilor egoiste, materialiste, amorale si anti-naturale propovaduite pe alte melaguri de ideologia marxista. Conform doctrinei legionare modificarea societatii si a sistemului politic invechit, contra caruia se ridicau atatea nemultumiri, nu putea avea loc decat bazandu-ne pe ESENTE, iar nu pe APARENTE, oricat de apasatoare ar fi fost ele. Istoria insasi a dat dreptate acestei conceptii anti-materialiste a Miscarii Legionare. Rezultatele obtinute de catre regimurile comuniste (oriunde s-au manifestat si au triumfat in lume) au fost dezastruoase, atat pentru societate cat si pentru om. Bazandu-se numai pe aparentele materiale si palpabile, ridicate la rang de legi stiintifice, dar neglijand TOTAL esenta spirituala si intima ce anima totul in lume, nu puteau sa ajunga decat la haosul ce le caracterizeaza. Societatea comunista a devenit o lume concentrationara in care domneste groaza, suspiciunea, ura si minciuna. Iar omul-comunist, un robot conditionat, obligat sa accepte totul fara murmur, pentru a-si salva existenta. Ruperea acestui contact intre fiinta umana si entitatea nevazuta si neinteleasa, sar cu atat mai stranie si mai necesara armoniei interioare a fiecaruia, a provocat intr-adevar destramarea societatii existente; dar a marcat in acelasi timp si slabiciunea cea mai profunda a marxism-comunismului: inadaptabilitatea lui la constructia intima a omului. S-a ridicat contra singurei forte de neinfrant: spiritul religios. Desi victorios dincolo de Cortina, comunismul se resimte profund din cauza acestei erori fundamentale. Cauta mistica sistemului ce-i este propriu, dar rezultatele sunt de plans. Tot ce-a reusit e sa se ridiculizeze si din acest punct de vedere, deoarece: nu poti aplica unui sistem materialist normele si trairea unui spirit ce depaseste materia. Miscarea Legionara s-a sprijinit in lupta ei si pe realitatile vizibile ale revendicarilor sociale, si pe modificarile indispensabile ale unui sistem politic depasit, si pe combaterea unei mentalitati levantine, si pe modificarile de structura, etc., dar a invaluit totul in mantia protectoare a spiritului religios, singurul care putea reapropia oamenii, proteja pe cel slab, stapani pe cel tare, provoca entuziasmul si crea armonia. Miscarea Legionara vrea sa modifice societatea in adancime, adica in esenta ei. Or, esentele unei structuri sociale sau politice nu sunt materiale, nici macar de ordin material, cu toate incercarile marxiste de a impamanteni aceasta idee. Ele sunt de ordin spiritual. Schimbarile pe care le urmareste o miscare renovatoare, revolutionara, trebuie sa fie schimbari calitative, pentru a realiza o restructurare de fond iar nu una de aparente. De aceea, cand Miscarea face apel la spiritul religios si-l plaseaza la temelia educatiei si activitatii legionare, nu devine o "monstruoasa organizatie obscurantista", ci deschide singura poarta ce duce la o restructurare de fond a societatii in care traim. *** Nu vrem sa convertim pe nimeni. Fiecare e liber sa gandeasca si sa procedeze cum vrea el. Dar suntem obligati sa aducem la cunostinta tuturor extraordinarele valori morale si sociale, umane si politice, ascunse in conceptia legionara, datorite acestui spirit religios ce-i imprima doctrina, preceptele, conceptia de viata si activitatea. In clipa in care temeliile lumii se clatina, hartuite de hoardele imbacsite de materialism, Miscarea Legionara continua neclintita pe calea ce si-a croit sub semnul credintei. De
22

aceea n-a fost zdrobita si nu va putea fi niciodata. Victoriile asupra materialismului ateu nu pot fi realizate decat in numele spiritului religios si-al spiritualitatii crestine.

23

Faust Brdescu LEGEA JERFEI N TRIREA LEGIONAR

INTRODUCERE
NIMIC nu poate nlta mai mult omul dect ntelegerea rostului su n viat, ntelegere dus pn la jertfa de sine. ntreaga istorie a lumii, n tot ce are ea mai frumos si mai sublim, se sprijin pe temeliile acestei ntelepciuni. Rul, ura si teroarea domin mersul istoriei att timp ct omul rmne n afara propriei triri, nstrinat sufleteste de propria-i misiune. De aceea sfortrile tuturor ideologiilor negativiste sau ale organizatiilor dezagregatoare urmresc desprinderea omului din sfera doctrinelor spiritualiste si a moralei religioase, concretizate ntr-o trire interioar. De ce oare? Pentru c aceste tendinte deschid calea unei viziuni metafizice a vietii , purtnd individul spre cunoasterea altor aspecte ale existentei. Prin trirea interioar omul se ntregeste, se armonizeaz, si recapt fateta sa divin. Mai mult chiar, realizeaz vigoarea si eficacitatea unei misiuni ce-i revine ca om si membru al natiunii sale. Rul vine de la suflet! a precizat Corneliu Codreanu, cci n suflet stau nscrise premisele structurii luntrice a omului. Dar tot n el slsluiesc si tendintele nlttoare, ca o prezent vie a dumnezeirii care ne ncearc. Prin cuget si voint omul se determin, si alege calea vietii, ridicndu-se din zgur sau prbusindu-se n bezn. Exist multiple mijloace de determinare interioar care definesc omul n realitatea lui existential, social sau politic. Dar nu toate duc la depsire si la stabilirea unui raport de intim ntelegere ntre OM, NATIUNE si CREATOR. Ori, toat armonia de care are nevoie orice societate, rezid n aceast ptrundere a rosturilor ce ne nconjoar, ne frmnt sau ne depsesc. Fiecare conceptie de viat se sprijin pe anumiti parametri psiho-spirituali care conditioneaz atmosfera n care se va forma si va evolua individul. Comportamentul uman nu este n definitiv, dect adaptarea omului la constantele dominante ale epocii. Adic, al culturii, sistemului socio-educativ, moralei sau dezmtului insidios care domin. Orice schimbare a strii de fapt n bine sau n ru- depinde de doi factori a cror actiune trebuie s se manifeste simultan si convergent: 1. Factorul imaginativ, omul de conceptie, prin mijlocirea cruia iau form concret noile linii de gndire si comportare. Linii ce vor cuta s impun schimbri de fond n om si societate. 2. Factorul receptiv, omul de rnd, a crui sensibilitate, personalitate si voint vor fi puse la grea ncercare, pentru c asupra lui vor fi ndreptate toate eforturile exterioare si n el se va contura noua realitate de trire. n aceste conditii, totul revine la o constiint a rspunderii fat de trinomul fundamental om-natiunedivinitate si o ntelegere a efortului permanent n realizarea destinului personal. Ori, aici apare instabilitatea si slbiciunea uman: inconsecvent fat de cei doi factori (rspundere si efort) indispensabili propriei impliniri. Omul modern fuge de rspundere, pe care o consider o povar. Prefer anonimatul si opiniile predigerate, lozinca stupid si haosul multimilor iresponsabile. A gndi prin sine nsusi, a lua o hotrre si a o sustine cu trie i se pare o solutie absurd. Majorittile l fascineaz si l domin n spirit. A FI,
24

pentru el, nseamn A FI CONFORM CU STAREA DE FAPT, chiar dac aceast stare o defineste o tiranie crud, umilitoare, inuman Fuga de rspundere ntruchipeaz, pentru el, linia de conduit ideal si ntelepciunea care i evit neplcerile inerente oricrui angajament ftis. E o form de filozofie existential care a existat totdeauna n istoria lumii. Dar care, n epoca noastr, si sub influienta ideologiilor mistificante a luat proportii catastrofale, distrugnd n individ vointa de realizare DINCOLO de vegetativ, pstrndu-l n satisfacerea formelor elementare ale vietii. Ca un corolar al acestei dezertri morale s-a mpmntenit si deprecierea efortului permanent, cauz a tuturor nltrilor spirituale si sufletesti, izvor de sntate fizic si de intense bucurii interioare. Omul modern trieste n legea efortului minim care duce la lenevie, indiferent, egoism, deschizndu-i calea nselciunii si a abuzurilor njositoare. Sub imboldul acestor dou forme negative n existenta individului, perspectivele viitorului devin sumbre, purttoare de incoerente reflexe si de compromisuri culpabile. E drumul necotit ce duce la decderea societtilor.

CAUZELE REACTIUNII LEGIONARE


n Romnia de dup primul rzboi mondial, aplecarea spre nerspundere si delsarea efortului permanent ntru mplinirea rostuirilor omenesti, deveniser o adevrat plag national. Societatea luneca vertiginos pe panta usurintelor si a nestatorniciei, imagini premergtoare prbusirii iremediabile. Reactiunea legionar la aceast stare de lucruri pornea dintr-o neliniste legitim. Curtenia sufleteasc a Cpitanului si dragostea ce nutrea fat de soarta neamului romnesc nu-i puteau permite s accepte o asemenea evolutie. Cu att mai putin cu ct tendintele primejdioase amenintau s devin linie de conduit pentru tineret. Iar dac generatiile deja trecute prin mcintorul de suflete al pornirilor duntoare nu mai puteau fi smulse de sub influienta tendintei dominante, pasta moale a celor tineri mai putea fi cluzit spre calea regsirilor definitorii. Tineretul acesta nentinat trebuia smuls din primejdia indiferentei si a facilittii n existent. Usor de zis, greu de fcut! Pe baza crui criteriu, n numele crui principiu, s poti frnge inertia suav a efortului minim sau garantia tihnei n trirea n ne-rspundere ? E adevrat, individul fuge de responsabilitate si strdanie att timp ct nu le-a nteles sensul si importanta n desvrsirea propriei existente si-n salvarea spiritual a neamului nostru. Totul era deci, nainte de toate, o problem de educatie, capabil s modifice tendintele atrofiate ale mentalittii negative. O educatie tridimensional: civic, intelectual si sufleteasc, pentru a se atinge nu numai comportamentul social si politic al individului, dar si dimensiunile imponderabile, profunde, ale fiintei umane. Doar pornindu-se de la transformarea substratului interior se poate concepe nlocuirea anumitor tendinte nocive prin altele, benefice. Ori, att efortul constient, ct si rspunderea autentic cer interventia unei desprinderi din atmosfera existent, o renuntare la beneficiul facilittii. Facilitate care, numai n aparent se prezint ca forma superlativ a bucuriei. n realitate este o lunecare spre nepsare, spre anularea propriilor caracteristici umane. Deci, o pierdere de substant spiritual. Iar slbirea acestei substante imponderabile dar cu att mai important n viata individului- duce la sfrmarea procesului de nltare, de ndumnezeire a creaturii umane. Omul se deslneaz, devine o fiint fr caracter, schimbtoare, egoist, usor de mnuit de cei care stiu s-i flateze suficienta sau s-i scormoneasc slbiciunile. O stare att de deplorabil nu putea fi modificat dect printr-o msur radical, capabil s-i micsoreze sau s-i pun n sah influenta nefericit, prin contrast definitoriu si mretie ideal. n Miscarea Legionar aceast msur radical s-a cristalizat n SPIRITUL DE SACRIFICIU, adic a modificrii interioare prin mijlocirea renuntrii, a actului de renuntare. Pentru c, orice renuntare
25

voluntar la o bucurie sau un beneficiu constituie un sacrificiu. De unde corolarul deductiv: renuntarea e singura cale a depsirii, iar depsirea e crarea nltrii, deci a mntuirii.

PROBLEMA N GNDIREA LEGIONAR


Deschiderea n clasificarea sarificiilor este extrem de ntins. Totul, chiar si cel mai nensemnat pas voit spre renuntare poate fi considerat un sacrificiu, deci mijloc de educatie si transformare. Din nefericire, renuntarea la ceva, acceptarea unui sacrificiu, n-o poate face oricine. Si cu att mai putin n epoca noastr att de izbit de aplecrile materialiste, supus egoismului si frmntat moraliceste. Numai un om ptruns de importanta rspunderii n viata personal, social, politic si profesional, si poate ndrepta spiritul si cugetul spre depsirea vremelniciilor n care trim. Aceasta a fost acceptia solar a gndirii cpitnesti n transformarea omului: de la notiunea de rspundere, ca termen de baz si ideea de renuntare, ca gest specific al omului constient, s-a ajuns la ACTUL DE SACRIFICIU, ca fundament doctrinar al tririi. n conceptia legionar, acesti trei termeni sunt strns uniti, ntregindu-se reciproc. Sacrificiul legionar este o ntelegere total, direct si permanent a rspunderii ce-o are individul ca fiint uman n procesul lui de definire personal precum si-n contextul socio-isoric al neamului cruia apartine. ntelegerea intelectual a rspunderii deja un nceput de sacrificiu, pentru c e rezultatul unui act de voint si reflectie care cere decizie personal- nu depseste faza enuntrii DAC nu se cristalizeaz ntr-un act de renuntare. O asemenea trecere evolutiv de la nerspundere si indiferent la integrarea constient a actului de sacrificiu, nu-i posibil fr prezenta vie a unei convingeri interioare. Pentru a modifica o esent este nevoie s crezi n ceva, s crezi n ceea ce faci. Aici intervine educatia sustinut, exemplificat. Spiritul de jertf e linie de culme n Miscarea Legionar deoarece doctrina ei, acceptarea ei, este nainte de toate ACT DE CREDINT. A crede n importanta actului de sacrificiu, a-i fi fidel pn la druirea de sine, nseamn a depsi linia conformismului dominant, nseamn a se depsi pe sine nsusi. Cine nu crede n mretia acestei forme de trecere dincolo de pragul conventional si mpmntenit, nu va fi capabil s nteleag sensul uman si national al transformrii n adncime ce i se cere. Nu-i vorb-n vnt zicala credinta rstoarn muntii!. Credinta n adevrurile ascunse ale doctrinei legionare duce la acest spirit de jertf capabil s rstoarne muntii de defecte si slbiciuni ce zac n noi, s frng temeri, nencrederi si lasitti, ce apas greu n balanta existentei umane. Cine a nteles finalitatea spiritului de jertf n educatia si nltarea omului a nteles geniul Miscrii Legionare. Geniu are trece dincolo de simpla nvttur moral sau civic, pentru a stinge substratul spiritual.

SENSUL SPIRITULUI DE JERTF


n Legiune, individul nu este mpins cu de-a sila s sacrifice sau s se sacrifice. N-ar avea niciun sens o asemenea tendint. Restrngerea sau sufocarea liberttii interioare de ntelegere si decizie ar duce la dezintegrarea ntregului concept. E adevrat, cnd se vorbeste n termeni comuni de sacrificiu, oricine e tentat s cread c este vorba de sacrificiul vietii. EROARE FUNDAMENTAL n ceea ce priveste continutul conceptiei legionare! Sacrificiul suprem nu este dect o posibilitate de mplinire, pe care legionarul o accept ca o consecint a propriei mpliniri. Acceptarea acestui act este o nrurire a ntregii sale credinte n
26

conceptia legionar. Deci, sacrificiul suprem nu-i dect ultima form si cea mai nlttoare- aceea care ncoroneaz un ntreg proces interior de formatie spiritual. Exist foarte multi indivizi curajosi,gata oricnd s-si expun viata ntr-o ncierare n care forta brut, fizic, are ntietate. E o chestiune de natur si de temperament. Dar nu-i nicidecum vorba de o fort da sacrificiu constient, n care s apar un sens al rspunderii sau, cel putin, umbra unei finalitti de ordin superior. Nu-i vorba dect de un instinct si-o revrsare excesiv de energie. Dac individul piere n aceast ncierare nu poate fi vorba de un sacrificiu al vietii, ci numai de pierderea unei vieti. Forta de sacrificiu este gndit si simtit n adncul fiintei ca o necesitate de ordin superior. nalt omul, dndu-i o dimensiune unic, rnduit pe verticala vietii. Este o simtire si o manifestare continu, rezultat al unei ncercri de depsire, al unei sfortri de integrare ntr-un alt mod de a interpreta existenta. Individul o poate resimti si spontan, n anumite momente, ca o izbucnire din adncuri care-l mpinge spre actul de depsire de sine aproape fr voie. E cazul unui eroism, al unei luri de atitudine, de renuntare sau de opinie. ntr-un cuvnt, act de dominare a tendintelor care nlntuie omul n egoism si lasitate. Dar aceste cazuri nu sunt linia obisnuit a comportamentului uman. n genere, individul are slbiciuni cumplite, aplecri nedemne si lipsuri interioare ce-l mn spre egocentrism, indiferent si lips de curaj. Sacrificiul, sub orice form, i apare ca o impunere sau ca o nclcare a liberttii. Pentru acest tip de om, jertfa ca notiune ideal- nseamn ceea ce altii pot face pentru el. Victim a unei evolutii civice si morale cu totul deformat, individul si trieste viata n afara propriei misiuni si nltri. Lipsa unei educatii potrivite, imensitatea golului moral ce-l nconjoar si infinitatea de exemple rele ce-i stau la dispozitie, l mpiedic s-si nteleag rostul n lume si felul de a fi om ntreg. Ori, numai prin educatia ce-si impune zi de zi, clip de clip, omul se ridic pe scara unor virtuti si valori nentelese nainte. Prin acest efort nensemnat, dar permanent, omul se smulge din carapacea deprinderilor dominante, furindu-si o nou linie de conduit. Fiecare mic sacrificiu ce-si impune n obligatiile zilnice provoac n el stratificarea progresiv a unor norme sau principii ce-l diferentiaz de altii. Greutatea de a urma aceast cale pare imens, deoarece gestul calificatoriu nu este impunere venit din afar, ci auto-impunere, n care judecarea faptului, acceptarea si executarea lui sunt de natur pur personal. ncetul cu ncetul, aceste actiuni neconformiste sau diferite de ale celorlalti, devin obicei ntr-o prim faz. Apoi, prin repetare si reflectie asupra importantei lor n viat, devin form constient de comportament, atitudine permanent n luarea si ndeplinirea deciziilor. Sacrificiul, ca termen fundamental de desvrsire si nltare, a cptat n epoca ce trim, o nuant peiorativ. A evoca ideea de jertf drept o necesitate transcedental n structura individului, apare ca o utopie. Sau, cel putin, ca o deviere de la linia materialist si egocentric a comportamentului modern. Trim o period de stagnare moral si spiritual, dus la paroxism de ideologiile socio-marxiste. ndemnul ctre depsirea interioar a devenit o raritate. Orice efort n acest sens e luat n derdere si considerat ca o infirmitate. n conceptia socio-moral a epocii, efortul trebuie purtat spre neserios si de prisos. Pare de necrezut, dar aceasta-i panta vremii Individul este mpins spre acceptarea formelor cele mai josnice si antiumane. Se poate afirma c-i sunt permanent sugerate lasitatea, conformismul, ireponsabilitatea, trdarea, aroganta, delsarea efortului creator toate tendinte care nu pot stabili olinie de conduit armonic si cu att mai putin capabile de a nlta. Toate duc la o nivelare n indiferent si-n comportament miselesc, stare premergtoare prbusirii interioare. Egalitarismul si conformismul sunt forme de denegare a fortei de sacrificiu si deci, a ridicrii omului din promiscuitatea turmei. n asa zisa egalitate termen absurd n existenta social si profesionalindividul neevoluat si incapabil, si gseste scuza cea mare pentru a azvrli la gunoi reflectia, efortul si rspunderea. Adic, exact valorile necontestate ale nltrii n spirit.
27

Iar att reusita ct si nltarea nu se pot realiza dect sub form de sacrificiu necurmat, acesta este considerat nociv si anti-social. Realitatea apare limpede: domneste linia usurintei, linia actului banal si tern, care mentine individul pe pozitia unei uniformitti fr viitor. Scoaterea individului din sfera depsirii deci, a sacrificiului- l condamn la sterilitate necreatoare, egoism social si decdere interioar. Omul pierde gustul lucrului fcut cum trebuie, mndria desvrsirii si sentimentul progresului spre un mai bine. Incapabil de a se defini, deoarece continuu sub apsarea tendintelor egalitariste, individul se zbate s-si gseasc rostul ntr-o lume de cosmar, insnesibil fat de legea natural a diferentelor caracteriale, a capacittii intelectuale, a talentelor. Ori, nu exist fenomen de depsire (cum este cazul sacrificiului) fr corolarul statornic si semnificativ al notiunii de sacrificiu. Relatia este evident, dar n lumea de azi, a nega evidenta nu mai pare de neconceput.

JERTFA N GNDIREA LEGIONAR


n conceptia Miscrii Legionare, sacrificiul este forma superioar a constiintei de sine. Este ntelegerea plenar a strii de membru a unei comunitti ce tinde spre o realizare att istoric ct si spiritual. Prin forta de jertf omul se defineste fat de neamul su si fat de sine nsusi. Capt o nou dimensiune care-l ridic dincolo de comun. Insul ajuns la acest stadiu priveste prezentul si viitorul printr-o prism care-l ndeprteaz de egoism si indiferent. Pentru el, totul n viat are un rost, dup cum si prezenta sa ca fiint are un scop. De aceea actul su de sacrificiu nu-i mai apare ca o pedeaps, ci ca o mplinire. E adevrat, n realitatea vietii nu oricine poate accepta cu usurint ideea de sacrificiu. Fie acest sacrificiu actul cel mai simplu si indispensabil propriilor sale obligatii profesionale. Multi indivizi nu nteleg s-si execute functia constiincios si corect. Ori, un asfel de sacrificiu face parte din obligatiile primare ale oricrui individ. Ce s mai vorbim de alte feluri de sacrificii care cer cu adevrat o decizie major si-o luare de pozitie net! Ceea ce nu nseamn c omul nu se poate modifica n esent! Chiar cel mai egoist si fricos, cel mai indiferent sau refractar, si poate corecta deficientele, aptitudinile si atitudinile printr-un efort sustinut. n gndirea legionar forta de sacrificiu este, nainte de toate, o ntelegere. Faptul nu este suficient. Ideea de sacrificiu nu poate rmne o simpl apoteoz conceptual. Ea trebuie tradus n act si transformat n constant de trire. Ceea ce impune o rstlmcire a valorilor negative dominante printr-o interventie constant a cugetului. Ori, cugetul este nu numai gndire, ci si simtire, intuitie, constiint. Adic acele virtuti care pun pe om n contact cu sine nsusi. Pentru aceasta, sacrificiul n conceptia legionar nu este o simpl tem ideologic, supus discutiilor si interpretrilor. Nu este vorba de o posibilitate, ci de o ndatorire. Legionarul tinde n mod permanent spre aceast trire profund care-l ridic deasupra mediocrittii nconjurtoare. E punctul care-l defineste si-n acelasi timp l diferentiaz n mijlocul celorlalti. Recunoastem, sacrificiul ca form de mplinire si depsire este greu de acceptat si de sustinut ntr-o lume ntemeiat pe principii contrare. Dar tocmai de aceea fenomenul legionar constituie o renastere unic n felul ei. Plasndu-se n pozitie antipodic tendintelor dominante, respingnd lasitatea si compromisul acomodator, ridicnd la nivel de virtute salvatoare forta druirii de sine, doctrina legionar a deschis un orizont nou n problematica socio-politic a epocii. n aceast restructurare intim a individului nu poate fi vorba de subterfugii sau eschive. Incapacitatea sau insuficienta de adaptare apar, n mod inevitabil, din primul moment. Atingerea scopului, adic intrarea pe fgasul sacrificiului este rezultatul unui proces intim de regsire. Pentru desvrsirea acestui proces se cere voint, dragoste, demnitate; si, uneori, un timp ndelungat.
28

Voint pentru ca individul s se nfrng pe sine nsusi, respingnd odat pentru totdeauna egoismul, teama si mimetismul politic, atitudini care-l njosesc si-l smulg din atmosfera propriei sale meniri. Dragostea pentru a ntelege mretia si finalitatea jertfei ca gest iesit din comun ce-l mn spre desvrsirea unui scop de valoare si nemntate ultra-individual. Demnitatea pentru a nu cdea n excesul trufiei si a se considera fie deasupra tuturor, fie invulnerabil. Aceste trei puncte sunt de nenlocuit pentru transformarea individului ntr-un om deosebit, ntr-un legionar. Numai astfel se poate ntelege importanta jertfei de sine n Miscarea Legionar si raportul care s-a cristalizat ntre acest act constient si structura omului legionar.

LINIILE TEMEINICE ALE JERTFEI


n Miscarea Legionar sacrificiul nu este privit ca o sarcin pe care individul trebuie s-o suporte pentru a se mentine la nivelul cerut. n viata sa public si social, precum si n trirea sa intim, jertfa este pentru legionar o necesitate de existent si de perfectionare . Fr ntelegerea profund a acestei obligatii permanente, legionarul nu se poate mplini; si nici mcar realiza ca membru al organizatiei. Totul este o chestiune de concept filozofic si de viziune socio-politic. n Legiune nu se recruteaz membrii votanti sau clientel electoral legat ombilical de interese particulare sau alte matrapazlcuri. Miscarea Legionar caut oameni de credint, gata s renunte la egoisme si dorinte perverse, oameni capabili s serveasc o cauz. O cauz care ne depseste pe toti, dar prin realizarea creia se urmreste transformarea societtii si binele natiunii. n acest scop, Legiunea cere curtenie sufleteasc, fort de munc, ncredere n doctrina expus, efort de adaptare la norme grele de conduit, disciplin. Numai asfel se poate spera ntr-o modificare substantial a societtii, printr-o modificare profund a omului. Scop ambitios, fr ndoial, dar perfect realizabil DAC se va putea impune individului o nou ntelegere a existentei si un nou comportament n viata social. ntelegerea priveste scopul final al individului ca membru al societtii comportamentul priveste calea de acces a fiecruia. Amndou notiunile ntrevd o schimbare adnc a mentalittii actuale, adic a felului de a judeca libertatea, relatiile umane, morala, etica, aproapele, viitorul national si omul n sine. n acest scop, ntelegerea ca atitudine cere sacrificarea rutinei curente, a nepsrii, a compromisurilor, a usurintei, a conformismului, a urei iar comportamentul ca gest cere adaptarea individului la niste norme care-l depsesc si-i par, la prima vedere, inutile si apstoare. n acest caz asistm la nfruntarea a dou tendinte: Judecata individului ca om- poate prea logic, n conformitate cu ceea ce i-a fost dat s stie, s vad, s aprecieze. Iesirea din acest mediu si adoptarea gndirii legionare, l poate face s cread c, n raport cu ceilalti, va aprea ca un neadaptat, un incapabil, un om inferior fat de cei multi. Judecata lui ca legionar- i dechide calea adevrului si-a mndriei de altfel. n realitate, pozitia lui devine de nenfrnt, un exemplu plin de posibilitti, care impune respect. Odat intrat n snul Legiunii, individul stie c lupta lui ncepe. C nu se va realiza atta timp ct nu-si va lua rspunderea personal a actelor sale. n aceast rstlmcire interioar se afl toat problema omului; dar mai ales a omului modern, deja intrat pe panta dezagregrii morale si spirituale. Acceptarea rspunderii constituie deja o atitudine jetfelnic, cu att mai grea cu ct individul va ncerca s se realizeze mai adnc, mai integral. Sacrificiul ca element al vietii poate fi gest spontan, aproape nevoit. Un moment exceptional, o cicumstant ncrcat de emotivitate si omul trece pragul gestului unic. Natural c e vorba totdeauna de druire n favoarea cuiva sau a societtii, printr-un gest iesit din comun. Aceste tipuri de sacrificiu sunt destul de numeroase n viata societtii. Totusi, nu sunt nici decisive si nici edificatoare n determinarea sensului pe care-l ntrevede Miscarea Legionar. Tot ce dovedesc e c
29

OMUL, ca fiint cugettoare si de sensibilitate moral, ce poart n el valorile specifice nltrii si transformrii esentiale. E proba inconfundabil a unui fond spiritual, acoperit de zgura unei educatii desprins de miezul tririi n adevr. Miscarea Legionar vede cu totul altfel acest fenomen al jertfei. n doctrina sa actul depseste propria-i materialitate. Devine gest metafizic! Trecut prin prisma legionar, jertfa este si trebuie s rmn o continuitate de concept, de voint si de executie. Spontaneitatea ntlnit n diversele forme de sacrificiu este numai un act reflex: n acest caz, circumstantele provoac actul de jertfire spontan. Pe cnd, continuitatea, ca element definitoriu, nsemneaz trirea nentrerupt n gndul jertfei. De altfel nu este vorba de o aplecare morbid, ci de o simpl pregtire interioar pentru cazul cnd. Omul legionar trebuie s cunoasc si s-si triasc misiunea. Prezenta lui n existent este actiune si spontaneitate. Dar spiritul, este ntelegere si druire. n aceasta consist fondul marilor rupturi, care-l poart dincolo de vegetativ, egoism si lasitate. Aceast pregtire continu, aceast permanent vigilent asupra strii lui interioare, acest elan dezinteresat, dau nastere la o structur psihic afar din comun . E o stare de inefabil ntelegere a unui sens uman de mult czut n uitare n civilizatiile dezlipite de scopul divin al omului. Noua structur ntrevzut si pus n practic de doctrina legionar tine individul ntr-o stare de permanent luciditate fat de rolul si felul su de a se manifesta n societate. Transformarea are loc cu ncetul, printr-o educatie dus n acest sens. Dus fr ntrerupere n atmosfera ntelegtoare a Cuibului si-n cadrul larg al educatiei generale. Totusi, nici una din aceste dou ci nu poate nlocui total pe cealalt. Fiecare aduce contributia sa specific n strunguirea sufletului uman. Educatia general sprijinit pe preceptele legionare, pregteste cetteanul, scotndu-l din uzantele multiseculare. Educatia n cuib pregteste elita viitorului, modificnd n adncime elementele cele mai valabile si promittoare. Rezultatele acestui efort exterior, de natur pur scolar, ar putea fi ns minime, dac n-ar interveni n paralel, trei elemente temeinice: 1. n primul rnd, continua explicare teoretic a fenomenului legionar , cu toate implicatiile si exceptionalele rezultate ce-i sunt proprii. n Miscarea Legionar nu este niciodat vorba de vreo impunere autoritar sau violent, ci numai de persuasiune si de ntelegere introspectiv a unui adevr. Individul trebuie s stie de ce se ncearc o astfel de nrurire asupra sa, de ce i se impun eforturi si sacrificii, de ce rezultatele sunt anevoioase si cer timp. 2. n al doilea rnd, exemplul permanent al educatorilor si al celor trecuti deja prin scoala legionar. Masele sunt oricnd gata s urmeze preceptele unei doctrine dac cei ce-o propovduiesc dau dovada credintei si exemplul faptei. De aceea, n viata legionar, gradul, functia si vechimea impun rspunderi din ce n ce mai mari. Iar pilda lor permanent devine nvttur si model de trire. Nici un nou legionar nu se poate sustrage acestei nruriri necurmate, ce-i deschide orizonturi nebnuite. 3. n al treilea rnd este vorba de auto-educatia intim a fiecruia. De altfel, aceast auto-educatie permanent constituie ESENTA METAMORFOZEI UMANE si-a procesului revolutionar legionar. Nici o modificare durabil nu poate avea loc att timp ct OMUL nu ia parte la experienta fenomenului legionar n intentia de a ntelege, a asimila si a-si impune PRIN EL NSUSI noua linie de conduit. Cel ce vrea s devin legionar si bun romn nu asimileaz calittile necesare fr permanenta vointei de realizare si de ducere la bun sfrsit a normelor legionare. E sarcina cea mai delicat pe care-o ntmpin omul n sfortarea sa pe drumul nltrii si-al schimbrii de mentalitate. Dar e si cea mai nlttoare fiindc rspunderea e o lupt cu sine nsusi, iar decizia este o ncoronare a liniei ce si-a impus.

30

CONSECINTE
Ca atare, realizarea fortei de sacrificiu, adic a unei stri permanente de veghe n care jertfa nu este o problem zguduitoare, ci o normalitate de comportament- atrage dup sine o serie ntreag de atitudini binefctoare individului si societtii. a) O disciplin natural, consimtit. Fluctuatiile circumstantiale, micile tulburri caracteristice ciclurilor economice, nencetatele amenintri politice sau de rzboi, nu mai au nici o influent nefast asupra celui ptruns de forta sacrificiului. n orice circumstant el este disciplinat, ordonat, prevztor, plin de ncredere. b) O corectitudine nezdruncinat n actiuni. Ptruns de respect fat de ceea ce reprezint el, ca individ initiat, legionarul se comport corect n tot ceea ce ntreprinde si fat de oricine. c) Un echilibru psihic permanent l pune ntr-o pozitie de liniste sufleteasc extrem de favorabil pentru echilibrul ntregii societti. n sufletul lui de legionar nu mai exist nedumeriri sau dezbateri furtunoase pentru a-si motiva interesele personale, pretentiile, potentialittile latente. d) O capacitate netgduit de rspundere, care-l ridic n ochii ntregii comunitti nationale. Legionarul ajuns la stadiul dominrii fortei de sacrificiu, capt o virtute care-l diferentiaz total de imensa majoritate a celorlalti. Aceast capacitate de rspundere n viat i asigur viziunea corect a lucrurilor, a posibilittilor si a drepturilor n calitate de cettean al Statului si de membru al comunittii nationale. n Miscarea Legionar ideea fortei de sacrificiu a luat un loc de frunte ca element educativ al maselor, dar si ca element de realizare inividual. Ca atare a devenit form indispensabil ntru aparitia omului nou. Nu exist om nou legionar fr prezenta, n structura lui psihic, a acestei trsturi specifice. Neputinta de a asimila aceast virtute sau subtila ei ndeprtare din comportamentul unui legionar, provoac o discordant, o lips de identitate ntre individ si doctrin. Paradoxul nu poate dinui la infinit. Cu timpul individul, neputndu-se conforma normelor, se desprinde si dispare n masa celor neputinciosi si fr viitor. OMUL NOU, asa cum e vzut si idealizat n doctrina legionar, e, poate, o imposibilitate ontologic. Ceea ce nu mpiedic s fie o necesitate ntru modifiarea omului actual. Stabilirea unui tip de om, spre care s tind aspiratiile celor de azi, nu poate fi dect binefctoare pentru omul de mine. Efortul de apropiere de forma ideal ajut substantial aparitia unor forme intermendiare exceptionale, perfectionate, mai autentice si mai ridicate pe scara valorilor. De aceea, indivizii incapabili s asimileze normele esentiale de transformare interioar si s se ptrund de mretia acestei asimilri, nu pot rezista n snul Miscrii. Mai curnd sau mai trziu se simt atrasi de formele banale ale vietii, pierd gustul de lupt pentru modificarea defectelor personale si renunt la orice form de sacrificiu. Revin progresiv pe fgasul compromisurilor, nfundndu-se n nevoia de a-si explica comportamentul cu toate armele dialectice ale neputintei de sine. Din aceast cauz, lupta ce se duce ntre ntelegerea si acceptarea total a sacrificiului este, n doctrina legionar, o lupt decisiv si primordial. Capacitatea de sacrificiu este emblema personalittii legionare. Prin ea ne diferentiem si ne ridicm deasupra celorlalti, oricare ar fi ei, deoarece n cugetul nostru nu e vorba de o simpl perspectiv, ci de o permanent. Prin ea ne ridicm n spirit si n fapt, n orice circumstant istoric, politic sau uman ne-am gsi. Capacitatea de jertf ne calific, dar ne si rsplteste. Ea ne d putere de rezistent atunci cnd musc din noi prigoanele sau calomniile. Ea ne d de asemenea mndria misiunii atunci cnd, n ciuda soartei, continum s luptm, s suferim, s sperm. Sub semnul sacrificiului statornic, Miscarea Legionar se mentine vie, combativ, nenfricat si de nenfrnt, ntr-o epoc plin de toate relele pmntului si-n care coalitia dusmanilor izbeste n noi necontenit si fr mil.
31

N CE CONSIST NTR-ADEVR JERTFA?


Definirea ei este cu att mai necesar cu ct multi confund jertfa cu moartea, ajungnd s priveasc apropierea de Miscare ca o intrare pe fgasul mortii. Ceea ce este neadevrat si absurd. Nu trebuie trecut cu vederea c varietatea formelor de a se jertfi pentru neam si binele comunittii nationale este infinit. Deja faptul acceptrii doctrinei legionare si intrarea n rndurile organizatiei militante sunt o form de sacrificiu. Prin acest act se renunt la o viat tihnit, fr necazuri, pentru a se accepta o existent vesnic rscolit de amenintri si suferinte, probleme de constiint, de atitudini curajoase, de decizii dincolo de obisnuit. Insul devenit legionar trebuie s stie c s-a marcat cu fierul rosu pentru totdeauna n ochii unui numr respectabil de categorii politice, profesionale si sociale. Din aceast clip va reprezenta pentru acestia omul care-i depseste, care le arat o cale nou, care nu mai permite minciuna, nseltoria, compromisurile, indisciplina, trdarea Prin intrarea n rndurile legionare, individul a rupt cu trecutul si cu tot ce reprezint mentalitatea veche sub toate formele. Aceast rupere constiue prima mare jertf a aceluia ce mbrtiseaz crezul legionar. Numai c ura si calomnia l vor urmri mereu, oriunde se va gsi si oriunde se va manifesta. Alegerea fcut i dschide, n schimb, perspectiva bucuriei de a lupta pentru o cauz just, plasat la antipodul uzantelor mpmntenite si nocive. Din aceast alegere decurge mndria de a ncerca propria-i schimbare interioar, de a deveni un element ales si activ al natiunii sale, n slujba creia se va afla angajat pentru totdeauna. Faptul l smulge din atmosfera lumii vechi, din mentalitatea lipsit de scrupule a diferitelor oculte care-l pndesc pentru a-l atrage de partea lor, totdeauna contrar aspiratiilor comunittii nationale. Intrarea n Legiune, ntr-un cuvnt, smulge individul din ghiarele decderii morale care-l paste la tot pasul. Din cauza acestei schimbri radicale n viata omului, intrarea n Legiune este primul si NU cel mai nensemnat sacrificiu. E just, n virtutea entuziasmului initial, nici un nou venit n-a simtit apsarea acestei alegeri. Consecintele vin mai trziu, cnd dusmanii vor gsi momentul prielnic s loveasc n cel ce nu s-a lsat prins de promisiunile si perspectivele unei colaborri cu ei. Atunci, de-abia, noul venit va trece poate unul din marile examene ale fortei sale de jertf. ntre timp ns, noul venit a prins chiag si-a nceput s experimenteze marea bucurie a transformrii interioare. Ucenicia lui n acceptarea jertfei e plin de acte de voint: disciplin n gndire, atitudine si comportament -cotizatii si contributii diverse fr de care Legiunea nu poate actiona- modificri n limbaj, mbrcminte si obiceiuri activitate continu pe trm romnesc si legionar, etc. Toate aceste acte si obligatii (care constituie gestul de ncadrare al noului venit n mijlocul nostru) nu sunt altceva dect JERTFE CONSIMTITE. Prin ele legionarul si ncepe Scoala Legiunii si Scoala fortei de sacrificiu, care-i vor fi de-a pururi linie de conduit. Prin Scoala legionar omul se pregteste social si uman. Prin Scoala sacrificiului se pregteste sufleteste pentru a fi apt n momentele grele ce-l vor ntmpina cndva, s rspund cu demnitate si curaj. FR CONVERGENTA PERMANENT A CELOR DOU EXPERIENTE, NIMENI NU POATE DEVENI UN LEGIONAR PERFECT . Cine nu s-a ptruns de importanta lor si nu le aplic ntocmai nu este dect o spoial de lupttor.

SCOPUL SACRIFICIULUI
n Miscarea Legionar sentimentul sacrificiului ca gest calificator, manifestat sub o form oarecare mai mult sau mai putin vizibil, este permanent. Omul legionar nu face niciodat caz, nu se fleste cu el; n
32

schimb, l aplic cu convingere. Garda de Fier nu trieste dect din sacrificiile necurmate ale membrilor si, constienti de conduita ce-au adoptat odat pentru totdeauna. Rsplata sau gndul profitului n-au fost niciodat o atractie sau o promisiune n Legiune. Au fost, bine-nteles, si legionari rspltiti. Dar aceast rsplat le-a fost acordat pentru fapte mrete, avnd la temelie jertfa si fr ca vreunul s-o fi cerut sau sperat. n lumea legionar nu se cere, ci se d. Se d din plin din tot ce avem: efort, timp, contributii materiale, viatdeoarece misiunea noastr depseste efemerul si prezentul. Legionarii triesc si jertfesc pentru un viitor ce priveste ntreaga natiune. Aceast finalitate umbreste total scopurile personale, interesele particulare, trecnd pe primul plan permanenta existential si trirea spiritual a neamului. Privit din aceast perspectiv, misiunea legionar devine nltare, iar sacrificiul ce i se cere fiecruia o sublimare a propriului su destin de lupttor. Binenteles, cel mai mare sacrificiu pentru fiinta uman este druirea vietii. Omul comun, care n-a aprofundat niciodat importanta gestului suprem pentru mplinirea lui ca frm din divinul ce zace n noi, fuge cu disperare din fata acestui terminus, care-l nspimnt. Legionarul, din contr, trieste fenomenul druirii, pentru c ntreaga lui existent n Miscare este o permanent druire. Prin educatie si auto-impunere, legionarul ajunge s nteleag sau cel putin s intuiasc- mretia acestui gest. Dac-l accept fr murmur e pentru c idealul ce serveste prin mijlocirea Miscrii Legionare, i apare mai nalt dect orice i-ar putea promite viata si egoismul uman. Dar pn la acceptarea acestei extreme, el are de ntmpinat o seam ntreag de atitudini si renuntri, pe care nu oricine le poate accepta cu senintate. De aceea, sacrificiul vietii dac faptul ajunge s se ntmple- nu este dect o ncoronare a tririi legionare n spiritul de jertf. Pe aceast linie a sacrificiului permanent, legionarul trebuie s fie mai bun, mai ntelegtor, mai darnic ca altii. El trebuie s-si nfrng orgoliul si aplecrile. Trebuie s stie s ierte renuntnd la o mie si unu de lucruri pe care moravurile deformate ale epocii le pun la dispozitia individului pentru a-l vicia si domina cu mai mult usurint. ntr-un cuvnt el trebuie s fie, n orice mprejurare si oriunde, EXACT CONTRARIUL TIPULUI DE OM CE DOMIN SCENA POLITIC SI SOCIAL A EPOCII . Ideea de sacrificiu permanent nu este o formul n vnt sau o stupizenie asa cum o consider majoritatea indivizilor de azi. Sacrificiul n sine urmreste ceva, deoarece poart n el suflul marilor ntelegeri; are un scop mret, deoarece este gestul omului care se vede dincolo de realizarea zilnic. Prin el omul realizeaz c propria-i viat capt o alt dimensiune si o alt finalitate. Idealizarea gestului l poart spre idealizarea propriei atitudini n raport cu mediul nconjurtor. Jertfa i pare o nltare, deoarece numai fapta total dezinteresat duce spre depsire. De ce oare Miscarea Legionar a ridicat acest gest la rang de principiu de nenlocuit n doctrina omului nou? Ceea ce urmreste Legiunea prin ridicarea capacittii de lupt la rang de concept determinant n conceptia nou a tririi este ncercarea de a restructura interiorul spiritual al individului. n special, vrerea de a modifica tendinta generalizat a nepsrii si a egoismului, cele dou laturi negative ce macin individ si societate. Nepsare n fata suferintelor altora si-a abuzurilor celor ce detin puterea egoism n fata posibilittii de dominare si acaparare de privilegii. Pentru aceasta sarificiul apare n noua viat ce-si impune legionarul, sub un aspect bipolar: 1. Educativ, prin cstigarea unei btlii asupra lui nsusi. 2. Realizator, prin cstigarea unei btlii asupra situatiilor. S ne explicm: Cel ce se ptrunde de mretia fortei de sacrificiu, se nvinge pe sine nsusi. Devine mai lucid, mai tare, mai uman. Impunndu-si aceast form de gndire (care-l ridic deasupra mentalittii curente, rapace si lase) individul rupe lanturile unei sclavii interioare. Repetnd zi de zi acte ce-l smulg din rutina compromisurilor, se statornicesc n constiinta lui parametrii unei noi educatii, care-l poart spre
33

limanul unei schimbri radicale de comportament. n acest sens, aspectul educativ al sacrificiului consimtit, constitue cadrul moral si etic al fenomenului legionar. De asemenea, prin aplicarea permanent a jertfei, n toate cirumstantele si problemele epocii, actul legionar devine nfptuire realizatoare, modificatoare de moravuri si aplecri condamnabile. Jertfa continu orict de nensemnat ar fi ea- devine exemplu si nvttur pentru cei din jur. Reticentele initiale se estompeaz si cu timpul numrul adeptilor sinceri si entuziasti, creste. Iar pe msur ce ntelegerea transformrii interioare prinde rdcini profunde, aspectul de descompunere moral al societtii se modific, se limpezeste. Comunitatea uman n sine si raportul echivoc al situatiilor anterioare pierd nftisarea ndoielnic si nesigur ce le caracterizeaz. ncepe s domneasc un fel de ncredere si de respect reciproc ntre oameni. Generalizarea fortei de sacrificiu, adic ptrunderea spiritului nou n adncul maselor, aduce o nivelare a indivizilor la o treapt ridicat, cu mult superioar celei sustinut de ideologia comunist . Capacitatea de jertf d posibilitatea celui mai nevoias individ, ca si celui mai bogat sau inteligent, s se arate n lumina unui prestigiu moral, care tine seama numai de calittile spirituale si sufletesti ale omului. n care caz, de foarte multe ori, oamenii nevoiasi (lipsiti de cultur superioar sau de situatii materiale) apar drept fiinte deosebite, remarcabile ca personalitti umane si oameni de caracter. Din nefericire, majoritatea zdrobitoare a omenirii nu cunoaste dect cile ntortocheate ale perversiunii, coruptiei si ruttii. Notiunile de onoare si demnitate le sunt total necunoscute sau le consider drept ci lipsite de perspective. De aceea, formarea omului, adic structura unei noi mentalitti capabil s accepte grandoarea sacrificiului ca o binefacere personal, ca un mijloc de nltare si de reusit social, CERE timp, perseverent, voint, disciplin Toate sunt elemente accesibile individului. Ceea ce ns a lipsit ntotdeauna, au fost imboldul de realizare, forta capabil s conving, organismul care s ncadreze experienta ntre principii riguroase si imperative. Miscarea Legionar a avut viziunea mretiei ntreprinderii de rennoire a fiintei umane prin valorificarea fortei de sacrificiu. Corneliu Codreanu, prin doctrina sa, a pus n evident valoarea netrmurit a jertfei ca permanent revolutionar a tririi. Valoarea acestui act pe care nu-l poate face sau accepta cu usurint, oricine- este dubl: uman si social. Prin substratul etnico-moral pe care-l strecoar n circuitul existential, fenomenul nou al jertfei consimtite, modific coordonatele conformiste ale vietii. Om si societate iau cunostint de posibilitatea altor ci de mplinire. Legionaul, alegnd ca fundament al comportamentului su linia jertfei, rstoarn o ntreag traditie de conduit minor, n care s-a mpotmolit societatea. Umanul din el capt o dinamic covrsitoare si o dimensiune nebnuit, altoit pe normele unei gndiri metafizice. Acceptnd voluntar aceast modificare intim, precum si finalitatea etico-moral a educatiei n sens crestin, legionarul intr pe fgasul unei conceptii verticale de trire. Aceast verticalitate este n acelasi timp calea depsirii si a nltrii! Omul, prsind crarea orizontal a vietii de toate zilele, si ridic privirile spre cer. Depsindu-se, depseste vulgul. Cucerind senintatea fortei de sacrificiu, cucereste cerul Asa se ntelege forta de nenvins a Miscrii Legionare! Corneliu Codreanu a intuit punctul de sprijin, punctul culminant al depsirii de sine. Cci, numai ntrecndu-se, individul capt o alt dimensiune, capabil s-l proiecteze dincolo de existenta banal si monoton, dincolo de egoism si ur. Greutatea imponderabil a sacrificiului ridic gndirea legionar. De aceea se poate afirma c, att timp ct individul intrat n Miscare nu a ajuns s nteleag si s aplice n viata de toate zilele LEGEA JERTFEI, nu poate fi considerat un legionar perfect. Depunerea legmntului nu constitue o evident de legionarism, ci numai confirmarea unei posibilitti de a
34

deveni un bun legionar. Cci nu legmntul transform individul n legionar, cu adevrat, ci comportamentul ulterior n mijlocul greuttilor ce are de nfruntat si nvins.

NCHEIERE
Legea sacrificiului permanent este una din esentele gndirii legionare. O temelie nezdruncinat, alturi de dragoste si credint, ceea ce am putea numi de-altfel, TRIPTICUL NLTRII. Dar pentru a sintetiza nsemntatea spiritului de jertf n dltuirea omuluio legionar, putem preciza ca ncheiere: 1. Jertfa de sine este un fenomen unic n felul su. Ea cere ntelegere profund si efort personal, pentru a se realiza n toat plintatea. nfptuirea ei este pur personal, dar cu radieri colective. Si cu ct sacrificiul acceptat este mai important, cu att rsfrngerea n mase este mai mare, mai ncrcat cu virtualitti binefctoare. Omul legionar se mplineste pe el, se modific, se nalt. Dar, n acelasi timp, actul sau comportamentul su devine pild si motiv de admiratie, izvor de ntelepciune si inspiratie pentru cei multi. Aceast radiere n colectiv devine motor permanent de prefacere interioar n mase. 2. Spiritul de sacrificiu provoacdeci o renastere sufleteasc pornit spre ntelegere, mil si druire, virtuti aproape inexistente n lumea ce ne nconjoar. Numai o trire ntoars spre renuntare este capabil s ntrevad n acelasi timp o sumedenie de perspective sociale. Jertfa, pentru a fi aport de mplinire, trebuie s se rsfrng social. A gndi socialul n doctrina legionar- nseamn a pune umrul ntru realizarea justitiei si ridicarea maselor. n aceast perspectiv, justitia social cere rsturnarea anumitor privilegii, stergerea unei anumite mentalitti, adoptarea unor noi norme de conduit. Ct priveste ridicarea maselor, realizarea acestui deziderat cere o ncadrare permanent si neconditionat pe linia restructurrii vietii profesionale, economice si spirituale. Deci, perspectivele sociale sunt legate de capacitatea de sacrificiu a omului, adic de forta lui de ntelegere si de renuntare pentru binele comun. 3. n fine, spiritul de sacrificiu este o realizare uman cu profunde reflexe politice. Omul trecut prin scoala legionar priveste actul politic printr-o alt prism si-i acord cu totul o alt finalitate. Pentru el nu mai e vorba de un mijloc de realizare a unor perspective personale, ci de modalitatea de a fi mplinit o misiune. Sub influenta spiritului de jertf, politica pierde din atractia halucinant pe care o are de totdeauna asupra individului. n doctrina legionar capt alte dimensiuni. Iese de sub dominatia ambitiilor, a dorintei de putere, a intereselor particulare. Devine o menire colectiv, un act de onoare, aproape un sacerdotiu. *** Putem deci afirma c principiul spiritului de sacrificiu fundamental n doctrina legionar constitue un exemplu unic n gndirea politic, deoarece pune omul n cumpna realittilor definitorii ale vietii. Purttor de virtualitti incomparabile, spiritul de sacrificiu pune omul n dilema crucial a propriei existente. Norm substantial n valorificarea individului, principiul jertfei nu are margini: nici socialenici politicenici rasiale sau de educatie. Omul, oriunde ar fi, sub orice influent ideologic sau moral s-ar gsi, poart n el posibilitatea nltrii. Rezonanta spiritului de sacrificiu depseste contingentele vietii de toate zilele, mentalitatea curent, mediul social sau politic, educatia deficient sau pildele njositoare. Capacitatea de jertf radiaz n timp si spatiu, atunci cnd a ntlnit teren fertil. Cnd omul si-a nteles menirea, iar nu cnd si-a nteles interesele, spiritul de sacrificiu apare ca o apoteoz a mplinirii de sine. E singura cale care-l pune fat de sine nsusi n pozitie de judecat si
35

rspundere. E clipa n care omul se defineste, se modific si se nalt. Aceast alegere a JERTFEI ca element definitoriu al legionarului, pune Miscarea Legionar n pozitie de culme n mijlocul organizatiilor socio-politice ce caut o schimbare salvatoare pentru societate. Si e de nteles. Spiritul de sacrificiu nu poate fi impus nimnui. Pentru a da roade el trebuie s treac prin filtrul constiintei, al analizei personale si-al acceptrii fiecruia. Numai dup aceea devine ntelegere si act. Ori, acest proces de transformare interioar, singur Miscarea Legionar l-a pus n practic.

36