MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL RЕРUBLICII MOLDOVA

UNIVЕRSITАTЕА LIBЕRĂ INTЕRNАŢIОNАLĂ DIN MОLDОVА

FАСULTАTЕА RЕLАŢII INTЕRNАŢIОNАLЕ, ȘTIINȚЕ РОLITIСЕ ȘI JURNАLISM
САTЕDRА RЕLАŢII INTЕRNАŢIОNАLЕ, ȘTIINȚЕ РОLITIСЕ ȘI JURNАLISM

REFERAT
“Regimul Autoritar din Belarus”

Autor
Guran Anna
Student anului III
Specialitatea:
Relații Internaționale

A verificat:
Coadă Ludmila

Chișinău
2020

1
 Cuprins

Introducere.............................................................................................3

Baza socială...........................................................................................3

Caracterul regimului de conducere........................................................5

Ideologia lui Lukashenko.......................................................................6

Asiatic economic................................................................................... 7

După dictatură.........................................................................................8

Bibliografie.............................................................................................9

2
 Introducere

Sistemul politic modern din Belarus (acesta este un regim autoritar care a suferit o
evoluție rapidă de la un sistem de guvernare oligarh la o dictatură prezidențială deschisă, cu
oportunități de reformă extrem de limitate. O astfel de caracteristică a devenit astăzi obișnuirea
unei conștiințe elitiste și democratice de masă. Cu toate acestea, ideile despre natura regimului
politic instituit1 și perspectivele transformării acestuia sunt mai vagi și mai ambigue. Care este
natura acestui regim? Este el capabil să asigure stabilitatea socială? Are o bază socială stabilă?
Care este marja de siguranță?
Va ține la putere destul de mult timp? Care este direcția generală a evoluției regimului de
conducere în viitorul previzibil? Există alternative reale pentru transformarea politică?

1. Baza socială
Natura oricărui regim politic este determinată de baza socială pe care încearcă să se
bazeze. Care sunt fundamentele sociale ale autoritarismului modern din Belarus?
Rădăcinile sociale ale regimului Lukașenko se întorc în rândurile țăranilor din fermele colective
și ale fermelor colective, la masele muncitorilor din oraș și ale lucrătorilor de birouri (imigranți
recente din același sat care au moștenit multe atribute ale conștiinței patriarhale-tradiționaliste.
Acestea sunt (conservatorism arhaic și gândire mitologică, nivel subestimat de
solicitări, invidie pentru bogăția altcuiva, teama de libertate și concurență, psihologia unei „cetăți
asediate”, angajamentul față de valori paternaliste, dorința de unitate de comandă, lipsa de
înțelegere a rolului instituțiilor reprezentative, tendința de a se concentra pe un conducător
carismatic autoritar, loialitate față de orice centru de putere reală, un grad ridicat de adaptabilitate
individuală la putere, inconștiență politică, pasivitate și smerenie.
Caracteristicile enumerate ale conștiinței de masă a unei părți semnificative a populației din
Belarus se datorează dominației îndelungate a modului de viață țărănesc, pierderii enorme a
bazinului de gene datorită războaielor interminabile care au avut loc pe teritoriul Belarusului,
distanței permanente a cetățenilor de pârghiile reale ale puterii, lipsei structurilor societății civile,
mecanismelor de auto-organizare și autoguvernării cetățenilor. Mai mult, în secolul XX,
totalitarismul sovietic, respingerea regulatorilor de piață ai societății, represiunea în masă și
introducerea forțată a ideologiei comuniste au avut cea mai puternică influență asupra naturii
conștiinței de masă.

3
Bazele sociale ale regimului Lukashenko se află și în faptul că societatea post-totalitară din
Belarus, în sensul clasei sociale, este încă o entitate nestructurată și amorfă. Clasele reale și
grupurile sociale cu interesele lor materiale speciale abia încep să prindă contur. Clasa
muncitoare tradițională, țărănimea colectivă și angajații constituie, de fapt, o masă atomizată de
muncitori pentru stat (monopolul proprietar a nouăzeci la sută din mijloacele de producție din
Belarus.
Drept urmare, cea mai mare parte a populației este încă luminată, adică. Depinde foarte
mult de stat, fără de care nu este capabil să obțină mijloacele de trai necesare. Șomajul, o scădere
accentuată a nivelului și a calității vieții pe fondul îmbogățirii câtorva creează, de asemenea, o
„nouă lumină”, necesitând statului să consolideze garanțiile sociale, represalii împotriva
„vinovaților” sărăciei lor și nostalgici pentru o ordine sovietică stabilă.
Recesiunea fostelor relații stabile a dus la faptul că oamenii s-au dovedit a fi „cartofi într-un
sac”, smulși dintr-un mediu sociocultural și nu s-au dezvoltat încă în niciun altul. Această „nouă
marginalizare” nu a făcut decât să le sporească incapacitatea de a-și reprezenta în mod
independent propriile interese. Era o nevoie urgentă ca ceilalți să-i reprezinte. De aici (reînvierea
și stimularea viziunii asupra lumii tradiționaliste, un apel către un salvator care va interveni
pentru popor, va pune capăt mafiei și corupției, va restabili URSS. Apelul lui Lukashenko constă
în faptul că își exprimă cu îndemânare aceste gânduri și aspirații ale milioane de lucrători
sovietici și pensionari sovietici.
În sfârșit, cea mai importantă bază socială a regimului Lukashenko este nomenclatorul
conservator sovietic, de stânga, care constituie elementul principal, coloana vertebrală a acestui
regim. La fel ca în timpul domniei lui Kebich, birocrația folosește cu atenție iluziile stat-
paternaliste ale populației pentru a-și consolida poziția și influența în societate. În timp ce în
perioada Dolukashenko, pozițiile dominante au trecut treptat spre burghezia comercial-financiară
și industrială, care a fost formată din grupuri de nomenclatură și nomenclatură apropiată, dar
acum stratul superior al capitalei și al aparatului regional de stat se află pe primul loc. Această
categorie reprezintă acea parte a nomenclaturii care nu este complet interesată de reformele
economice la scară largă. Ei au nevoie de relații de piață doar în măsura în care contribuie la
îmbogățirea personală. Prin urmare, continuă procesul de formare a unei burghezii preponderent
ascunse.
Așadar, baza socială a regimului Lukashenko este un conglomerat de două reforme
diferite, dar nu la fel de interesate de reformele de piață liberale ale forțelor sociale
(nomenclatură conservatoare și secțiuni marginal lumenizate ale populației. Această „vinagretă”

4
socială a avut un efect decisiv asupra schimbării naturii regimului post-totalitar și a bazei sale)
principii ale exercitării puterii.

2. Caracterul regimului de conducere

Analiștii au observat de mult specificul autoritarismului Lukashenko în ceea ce privește

fundamentele sale sociale. Cu toate acestea, la întrebarea care este natura politică și ideologică a
acestui regim, se dau răspunsuri diverse și chiar diametral opuse. Regimul lui Lukashenko "este
ideologic de stânga, puternic implicat în populism ... Se concentrează nu pe reformă, ci pe
păstrarea vechiului sistem. 4. Acesta („regim de ocupație”. 5 Acesta (dictatura, „bazat pe
nostalgie pentru trecutul sovietic și naționalismul slav)” 6. Acesta (nu cel mai autoritar pe
teritoriul fostei URSS, dar poate cel mai ideologic regim anti-piață 7. Acesta este (un regim
iminent „Dictatură totalitară și fascistă” 8. Acesta este (conservatorismul spontan al sensului
feudal-socialist, care a exprimat o schimbare în sentimentele publice către consolidarea
securității sociale și a coeziunii. 9 Există chiar o definiție a președintelui ca „anti-sovietic
agresiv”, p deținut de publicistul K. Skuratovici 10.
Majoritatea acestor caracteristici conțin oarecare adevăr, deși unele sunt emoționale și
exagerate. Dar nici unul dintre ei nu surprinde „calitatea sistemică” a autoritarismului
prezidențial, care, după toate probabilitățile, va determina logica comportamentului elitei
conducătoare în raport cu societatea în viitorul previzibil. Esența întrebării este dacă regimul
puterii personale este o forță capabilă să asigure stabilitatea socială și, prin urmare, propria sa
stabilitate în condițiile unei politici socio-economice extrem de ineficiente. Opiniile ideologice și
teoretice ale lui Lukashenko și ale anturajului său (acesta este un ansamblu neregulat de
elemente individuale ale socialismului democratic și comunismului egalitar, keynesianismului și
marxismului, pan-slavem și fascism, ateism și ortodoxie, socialism feudal și monetarism (de
aceea există o gamă largă de opinii cu privire la natura regimului).
Cu toate acestea, calitatea politică și ideologică integrală a regimului Lukashenko este,
după părerea mea, conservatorismul sovietic reacționar, militant, care exprimă nu doar dorința
conștiinței tradiționaliste pentru formele sale de viață anterioare, ci și spiritul său de luptă,
dorința de a opri dezvoltarea proceselor globale de democratizare în Belarus cu orice preț și de
restabilire (în formă modificată) acele elemente cheie ale ordinii sovietice care au făcut ca lumea
din jurul nostru să fie „înțeleasă” și semnificativă (de exemplu, Uniunea Sovietică sau
managementul partidului-sovietic vertical) .

5
Aceasta (nu este o reacție conservatoare normală de stânga la calea de dezvoltare capitalistă, ci o
expresie extremă a conservatorismului sovietic de origine natală (opoziție activă la progres).
Caracterul reacționar al regimului conducător constă în primul rând în faptul că
întreaga sa politică are ca scop îndepărtarea obiectivelor universale și a criteriilor de dezvoltare
stabilite imperativ de istorie, la respingerea activă a valorilor democratice liberale ca o economie
liberă de piață, suveranitate personală, statul de drept, parlamentarism, separare autorități,
opoziție etc.
Spre deosebire de tradiționalismul sovietic, care respinge valorile liberale la nivel
vegetativ, conservatorismul sovietic reacționar este realizarea necesității de a se opune activ
lumii „extraterestre” și dezvoltării unei anumite ideologii și politici de contracarare. Într-un
anumit sens, conservatorismul sovietic reacționar (aceasta este degenerarea conservatoare de
stânga a nomenclaturii sovietice pe baza condițiilor istorice concrete din Belarus.

3. Ideologia lui Lukashenko

Regimurile reacționare își argumentează de obicei dorința de a împiedica dezvoltarea

progresivă pe care o urmărește partea de avangardă a lumii, cu necesitatea de a alege „propriile”,
căi de dezvoltare. De asemenea, Belarusul revendică în mod deschis un „mod special” de
transformare.
Conservatorismul sovietic în general și în special reacționar (acesta este
conservatorismul decomunizat. Regimul reacționar din Belarus este transformat în trecutul
sovietic, dar nu acceptă ideologia comunistă. Elemente din trecut, conservarea (sau restaurarea)
este obiectivul politicii regimului, de trei feluri:

1. așa-numitele „câștiguri sociale ale oamenilor muncii”, care au fost mult timp
proprietatea întregii lumi civilizate (sănătate publică, educație, mecanisme de securitate
socială);
2. instituțiile economice și socio-politice care alcătuiesc sistemul de patronaj al statului și
asigură dominarea nomenclaturii conservatoare (proprietatea de stat asupra
întreprinderilor și a terenurilor, fermele colective, relațiile paternalist-client de stat între
administrație și forța de muncă, precum și „verticalul prezidențial” ierarhic);
3. simboluri obișnuite, semne care fac posibilă sesizarea realității, navigarea și
supraviețuirea în ea (URSS, stema sovietică, steagul, sărbătorile sovietice, „tovarășul” de
apel, imagini ale inamicului extern și intern etc.).

6
 Astfel, apar elementele de bază, cheie ale ordinii neo-sovietice, pe care le asociem de
obicei cu „justiția socială” și „încrederea în viitor” . acest lucru se aplică, de asemenea,
președinției și „verticalului prezidențial”, deoarece, în esență, astfel de instituții din versiunea
belarusă nu sunt atât de departe de rolul pe care l-au jucat primul secretar al Comitetului central
al PCB și secretarii comisiilor de partid de la nivelul teritorial corespunzător. Mecanismul
„vertical prezidențial” este bine recunoscut și apropiat de belarusii sovietici, pentru că este doar o
modificare a fostei conexiuni a „partidului (sovieticilor). Nu atât de mult președinția belarusă (cu
puteri dictatoriale) este compatibilă cu sistemul sovietic real, precum parlamentarismul, care
sugerează cu adevărat o alternativă la sistemul sovietic.
Conservatorismul reacționar pe această problemă s-a manifestat prin faptul că în
noiembrie 1996 parlamentul a fost dispersat și a fost înființată o republică super-prezidențială.
Prin urmare, ar fi greșit să presupunem că președintele a lichidat puterea sovietică (a pus-o pur și
simplu în locul pe care l-a ocupat cu adevărat în timpul dictaturii comuniste.

4. „Asiatic” în economie

În domeniul socio-economic, regimul se concentrează pe modernizarea (în esență,

conservarea) statului, modul de producție „asiatic”, în care piața ocupă o poziție subordonată.
Statul a lansat un atac frontal asupra sectorului privat. Astăzi a devenit practic controlat de
autorități. Orice entitate comercială poate fi închisă sau naționalizată. Președintele poate elimina
șefii de întreprinderi de orice formă de proprietate. Instanțele comerciale au fost instruite să
acționeze exclusiv în „interesele statului”, și nu în conformitate cu legea. Ca urmare a mai multor
înregistrări, numărul entităților comerciale a scăzut de mai multe ori și jumătate.
Președintele și consilierii săi economici, conduși de cercetările ideologice, au încercat
să dezvolte un model economic special, pe care l-au numit „socialism de piață”. Cu toate acestea,
se pare că autorii nu sunt pe deplin conștienți de ceea ce apare o ordine socio-economică reală ca
urmare a unei viraje la stânga.
Economiștii politici rezidenți încearcă să combine rolul de lider al sectorului public hipertrofiat
cu lipsa unei planificări centralizate a politicilor, limitând prețurile la nivelul maxim de
rentabilitate (cu independența comercială a directorilor.
Drept urmare, un astfel de model seamănă foarte vag cu o economie de piață normală și, în
același timp, are prea puține în comun cu ideea de socialism. Conform observației corecte a lui
L. Zlotnikov, „acesta este un fel de dispozitiv din Egiptul antic, unde mijloacele de producție

7
erau de stat, nomarcii controlau producția, iar faraonul și-a evaluat munca în funcție de
rezultatele muncii regiunilor guvernate (fie le-a dat moșii, fie le-a scos de la muncă)".
Prezența chiar și a unor segmente individuale de relații de piață duce inevitabil la
valorificarea proprietății statului. Statul devine același capitalist ca un angajator privat.
Directorul unei întreprinderi de stat va deveni inevitabil același capitalist, pentru că independența
comercială îl determină, în mod irezistibil, să-și înceapă propria afacere în detrimentul resurselor
de stat. Prin urmare, refuzul privatizării pe scară largă declarat de președinte nu înseamnă
păstrarea proprietăților reale ale statului. Privatizarea nomenclaturii continuă, dar cu singura
diferență că acum este (exclusiv latentă, privatizare ascunsă, ceea ce duce la formarea unei
burghezii birocratice corupte, care parazitează „sectorul public” din partea sa și a oamenilor (la o
scădere suplimentară a nivelului de trai).
Sistemul contractual de numiri de director introdus de președinte și transformarea lor în
„bici băieți” nu face decât să conducă la o schimbare de fețe, nu la esența lucrurilor. Simbioza
urâtă rezultată a unui imens sector public ineficient și fragmente ale unei economii de piață duce
la faptul că modul de producție de stat, a cărui varietate industrială era socialismul sovietic, nu
este eliminat, ci doar valorificat. Unitatea de putere și proprietatea caracteristică modului de
producție „asiatic” este încă păstrată, dar acum pe o căptușeală capitalistă de stat primitivă,
colorată generos de frazeologia populistă. În locul relațiilor de concurență pe piața liberă, se pun
bazele unei piețe super-monopolizate și, în același timp, sălbatice și parazite, care împiedică
dezvoltarea economică și împiedică țara să se întârzie pe termen lung.

5. După dictatură

În prima etapă critică a transformărilor post-dictatoriale, una dintre principalele sarcini

ale noii elite conducătoare va fi păstrarea verticală prezidențială într-o formă transformată și
utilizarea ei pentru reforme rapide și eficiente.
Dacă dictatura nu este eliminată ca urmare a alegerilor prezidențiale, ci doar prin protestele de
masă, atunci toată puterea ar trebui să meargă la Consiliul Suprem al celei de-a 13-a convocări,
singurul organism legitim al puterii reprezentative. Soarele restabilește Constituția din 1994 cu
modificările necesare perioadei de tranziție. Drept urmare:
 Numărul forțelor armate se reduce la 51 de deputați (deputați care nu au cooperat cu
regimul Lukașenko, plus cei aleși în noiembrie 1996).
 Puterea executivă este transferată Guvernului provizoriu, format de forțele armate
împreună cu reprezentanți ai opoziției unite. Șeful guvernului primește puteri

8
 prezidențiale pentru o anumită perioadă de timp, ceea ce îi permite să efectueze rapid
transformări politice urgente și stabilizarea inițială a economiei.
 „Ministrul președinte” are dreptul de a emite, în limitele competenței sale, decrete
temporare cu forța legii și parlament (dreptul de a le respinge prin votul majorității
speciale).
 În domeniu este înființat un sistem de gestionare a situațiilor de urgență pentru a asigura
reformele necesare.

În același timp, Consiliul Suprem inițiază alegeri etapizate pentru Adunarea

Constituantă, ale cărei sarcini vor fi finalizarea textului Constituției, adoptarea unei noi legislații
privind alegerile, organizarea locală și apoi alegerile parlamentare și prezidențiale. Totuși, astfel
de transformări par posibile numai după stabilizarea economică inițială și formarea unei coaliții
mai mult sau mai puțin stabile de forțe democratice care vizează schimbarea. În prima etapă,
întregul organ executiv și o parte a puterii legislative ar trebui să rămână în mâinile Guvernului
provizoriu, condus de un lider puternic.

Bibliografie
1) https://www.dw.com/ro/aleksandr-luka%C5%9Fenko-la-putere-de-un-sfert-de-veac/a-

49531550 accesat 20.05.20

2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Belarus accesat 20.05.20

3) https://de.glosbe.com/ro/de/regim%20autoritar accesat 20.05.20

4) http://www.data.minsk.by/opensociety/106/2.html accesat 20.05.20

5) http://golob.narod.ru/belvedennia.html accesat 20.05.20