Totalitarismul

Totaliarismul este un regim politic in care puterea apartine in mod absolut unei
personae sau unui grup de personae. Spre deosebire de simple dictaturi, in regimurile
totalitare, opozitia nu este numai reprimata, ci exterminata fizic.
Acest fenomen se preteaza la numeroase definitii. Raymond Aron sustine, in cartea sa
Democratie si totalitarism (1965), ca, in functie de aspectul pe care il retine observatorul
cele cinci elemente principale sunt urmatoarele:
1. Fenomenul totalitar intervine intr-un regim care acorda unui partid monopolul
activitatii politice.
2. Partidul monopolist este animat sau este inarmat cu o ideologie careai ii confera o
autoritate absoluta si care, prin urmare, devine adevarul oficial al statului.
3. Pentru a raspandi acest adevar oficial statul isi rezerva la randul sau un dublu
monopol, monopolul mijloacelor de constrangere si cel al mijloacelor de
convingere. Ansamblul mijloacelor de comunicare, radio, T.V., presa este condus,
comandat de stat si de cei care il reprezinta.
4. Majoritatea activitatilor economice sunt condamnate de stat si devin, intr-o
oarecare masura, parte integranta a statului. Dat fiind faptul ca statul este
inseparabil de ideologia sa, majoritatea activitatilor economice si profesionale
poarta amprenta adversarului oficial.
5. Dat fiind ca orice activitate va deveni de acum activitate de stat si dat fiind ca orice
activitate va fi supusa ideologiei, o greseala comisa in cadrul unei activitati
economice sau profesionale este simultan o greseala ideologica. De aici rezulta o
transfigurare ideologica a tuturor greselilor posibile ale indivizilor si, in concluzie,
o teroare care este in egala masura politieneasca si ideologica.

Ce a facut posibila instaurarea acestui regimurilor totalitariste?

Aparitia si instaurarea totalitarismului a fost sprijinita de existenta maselor, mase ce

au acceptat benevol organizarea politica. Un regim totalitar nu se poate dezvolta fara a
avea aceasta baza, masele, pe care sa se construiasca. Regimurile totalitare si, implicit,
liderii totalitari „comanda masele si se sprijina pe ele” (Carlton J.H. Hayes).
Venirea lui Hitler la putere s-a bucurat de sprijinul majoritatii populatiei. La fel s-a
intamplat si in cazul lui Stalin. Daca multimile nu i-ar fi sprijinit si nu le-ar fi acordat
incredere, acestia nu ar fi putut niciodata sa isi impune si, in acelsi timp, sa isi mentina
autoritatea in cadrul unor tari cu o populatie asa de mare. Desi s-au vehiculat
numeroase zvonuri, cum ca Hitler ar fi fost „un agent al industriasilor germani si ca
Stalin a iesit victorios in lupta de succesiune dupa moartea lui Lenin doar printr-o
conspiratie sinistra” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului, Hummanitas,
Bucuresti, 2004; pag. 405) acestea au fost contrazise, in primul rand, de imensa
popularitate de care acestia doi o se bucurau.
Nici macar de o campanie mincinoasa si inselatoare nu pot fi acuzati caci ei, ca toti
„aspirantii la posturile de lideri totalitari isi incep carierele laudandu-se cu vechile
crime si detaliind cu grija pe cele viitoare” (Arendt, Hannah – Originile
totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti, 2004; pag. 405). Nazistii considerau ca, in
respectiva perioada, infaptuirea raului exercita asupra tuturor o forta morbida de
atractie.
„Nu abilitatea lui Stalin si a lui Hitler in arta minciunii a exercitat aceasta fascinatie,
ci faptul ca ei erau in stare sa organizeze masele intr-o singura unitate colectiva pentru
a sprijini propriile minciuni.” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului,
Hummanitas, Bucuresti, 2004; pag. 439)
Ceea ce uimeste cel mai mult in cazul totalitarismuli este atitudinea celor care sustin
miscarea. Daca, prin aburd, ar putea fi inteles faptul ca aderentii nazismului sau
comunismului aproba sau chiar se implica in crimele ce se infaptuiesc impotriva celor
care nu sunt de acord si se opun miscarilor respective, de neinteles ramane, in schimb
faptul ca acestia isi pastreaza atitudinea cand aceste atrocitati se indreapta spre ei, spre
insusi sustinatorii miscarii. Hannah Arendt, in cartea sa Originile totalitarismului,
sustine ca acesti oameni sunt constanti chiar si in „cazul in care el insusi devine
victima a persecutiei, nici daca e acuzat sau condamnat pe nedrept, exclus din partid si
trimis la munca fortata sau intr-un lagar de concentrare. Dimpotriva, spre mirarea
intregii lumi civilizate, el se paote arata dispus sa-si ajute acuzatorii si in redactarea
propriei sale condamnari la moarte, daca nu i se atinge statutul sa de membru al
miscarii.”
Un regim totalitar se poate instaura atunci cand mase intregi al populatiei devin
inutile. Sunt alese pentru a constitui un fundal neutru, mut al vietii politice. Ele pot fi
insa folosite numai atunci cand sunt suficient de mari pentru nu a ajunge la urmari
nefaste, precum depopularea. Omul de masa nu se caracterizeaza prin „brutalitatea sau
inapoierea mintala, ci prin izolare si lipsa unor relatii sociale normale. Provenind dintr-
o societate impovarata de fisurile pe care sentimentul nationalist le cimenta , este firesc
ca aceste mase, in dezorientarea lor initiala, sa fi tins catre un nationalism deosebit de
violent, catre care liderii maselor se lasasera impinsi, impotriva propriilor lor instincte
si teluri. Nici nationalismul tribal, nici nihilismul nu sunt caracteristice sau
corespunzatoare din punct de vedere ideologic pentru mase, asa cum fusesera pentru
plebe. Insa liderii cei mai inzestrati ai maselor s-au ridicat totusi mai curand in plebe
decat din mase. La originile sale, partidul lui Hitler a fost compus din neadaptati, ratati
si aventurieri.” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti,
2004; pp. 419-421).

Care au fost principalele arme ale sistemelor totalitare?

Definitorii pentru totalitarism sunt mai multe conditii: fie monopolul partidului, fie
eatizarea vietii economice, fie teroarea ideologica, dupa cum sustine Aron Raymond in
Democratie si totalitarism. Insa fenomenul poate fi considerat perfect cand toate aceste
elemnte sunt reunite si sunt indeplinite in totalitate. Tot el sustine ca aceasta teroare ii
afecta nu numai pe adversarii reali sau potentiali ai regimului, ci si pe oamnenii care ii
erau fideli. „Cand eram convocati de conducatorul nostru suprem, nu stiam niciodata
daca vroia sa ne consulte in priviinta unei decizii importante sau sau sa ne azvarle in
inchisoarea Lubianka.” este un fragment din declaratia lui Nikita Hrusciov.
In tarile cu regimuri totalitare principalele arme sunt reprezentate de propaganda si
teroare. Oriunde se intalnesc aceste tipuri de regimuri este utilizata violenta nu numai
pentru a speria oamenii, lucrul acesta realizandu-se undeva in fazele primare, cand se
mai resimtea inca o urma de opozitie politica, ci pentru a impune doctrinele lor
ideologice si minciunile.
„Propaganda se adreseaza unei sfere externe , fie ca este vorba de paturile
netotalitare din propria tara sau din tarile straine netotalitare. Daca propaganda este,
intr-adevar, o parte din razboiul psihologic, teroarea este ceva mai mult. Teroarea
continua sa fie folosita de grupurile totalitare chiar si cand scopurile lor psihologice au
fost atinse , adevarata ei oroare consta in faptul ca domneste peste o populatie total
subjugata. Acolo unde guvernarea prin teroare a fost dusa pana la perfectiune, cum e
cazul cu lagarele de concentrare, propaganda dispare cu totul. Propaganda este unul, si
poate cel mai important, dintre instrumentele totalitarismului pentru a face fata lumii
netotalitare; teroarea dimpotriva este ea insasi esenta formei sale de guvernare.
Teroarea, ca o contraparte a propagandei, a jucat un rol mai important in nazism decat
in comunism.” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti,
2004; pag. 451)
Specific propagandei totalitare se dovedesc a fi, mai repede decat amenintarile nu
tocmai fatise, adresate indivizilor izolati, rupti de un context social, aluziile ascunse si
amenintarea tuturor celor care nu respectau si nu luau in seama sistemul, aluzii urmate
de asasimate in serie, „Propaganda comunista ameninta oamenii ca scapa trenul
istoriei, ca raman iremediabil in urma timpului lor, ca-si cheltuiesc vietile inutil, asa
cum nazistii ii acuzau ca traiesc inpotriva legilor eterne ale naturii si vietii, ca-si
deterioreaza iremediabil si si misterios sangele. Nazistii nu au mai lovit personalitatile
proeminente , in schimb, au ucigand mici functionari socialisti sau membri influenti ai
partidelor care li se opuneau, ei au incercat sa dovedeasca populatiei primejdia
implicata de simpla calitate de membru de partid. Felul acesta de teroare de masa a
sporit constant, caci nici politia nici tribunalele nu urmareau serios pe delincventii
politici din cadrul asa numitei drepte” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului,
Hummanitas, Bucuresti, 2004; pag. 453).
Inca o data este evidentiat prin aceasta ca totalitarismul s-a construit pe baza
maselor pregatite sa se sacrifice.
Cea mai importanta calitate a unui lider totalitar este imensa sa infailibilitate, el nu
va recunoasete absolut niciodata faptul ca greseste. Principala preocupare a uniu
conducator totalitar este, de acum, sa faca in asa fel ca ceea ce el spune sa se
implineasca.
„Cel mai faimos exemplu este anuntarea de catre Hitler in ianuarie 1939: „Astazi
vreau din nou sa mai fac o profetie: In cazul ca financiarii evrei.... reusesc inca o data
sa arunce popoarele intr-un razboi mondial, rezultatul va fi ... anihilarea rasei evreiesti
din Europa”. Tradus in limbaj netotalitar, aceasta insemna: intentionez sa fac razboi si
intentionez sa-i omor pe evreii din Europa. La fel Stalin, in marele discurs in fata
Comitetului Central al Partidului Comunist, in 1930, in care a pregatit lichidarea fizica
a deviationistilor de dreapta si de stanga din interiorul partidului, ii descria ca
reprezentanti ai „claselor muribunde”. Aceasta anunta, in stilul totalitar, distrugerea
fizica a celor a caror extinctie a fost profetizata”. (Arendt, Hannah – Originile
totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti, 2004; pag. 458).
Politia secreta sovietica – atat de dornica de a convinge victimele de vinovatia lor
pentru crime pa care nu le savarsisera niciodata si, pe care , in multe cazuri, nici nu ar
fi avut posibilitatea sa le savarseasca – izoleaza complet si elimina toti factorii reali,
astfel ca insasi logica, insasi consistenta povestii cuprinsa in marturisile pregatite
dinainte devin coplesitoare. Un asemenea caz al unei nebunii artificil fabricate poate fi
realizat doar intr-o lume totalitara. Toate acestea sunt ceva normal, fac parte
componenta din aparatul de propaganda al regimurilor totalitare, pentru care
confesinunile nu sunt nici macar necesare pentru a face posibile condamnarile.
Ambele, atat propaganda cat si teroarea se pot baza pe fictiune.
„Cea mai eficienta fictiune a propagandei naziste a fost inventia unei conspiratii
mondiale evreiesti. Concentrarea asupra propagandei antisemite constituie un procedeu
comun al demagogilor inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, si o asemenea tema era
larg raspandita in Germania si Austria anilor `20. Cu cat se evita mai consecvent o
discutie publica a chestiunii evreiesti de catre toate partidele si organele opiniei
publice, cu atat mai mult se convingea plebea ca evreii erau adevarati reprezentanti ai
puterii instituite si ca problema evreiasca era simbolul ipocrizieisi neonestitatii
intregului sistem. Nazistii plasau problema evreiasca in centrul propagandei lor, in
sensul ca antisemitismul nu mai era o chestiune de opinii cu privire la cei diferiti de
majoritate, sau o chestiune de politica nationala, ci preocuparea intima a oricarui
individ in existenta lui personala, caci nimeni nu putea fi membru al partidului daca al
sau „arbore genealogic nu era in ordine”, si cu cat rangul era mai inalt in ierarhia
nazista, cu atat mai departe trebuia urmarit acest arbore genealogic. Procedand la fel,
dar ceva mai putin consecvent, bolsevismul si-a organizat aderentii ca „proletari
innascuti” si facand ca alte origini de clasa sa fie ceva rusinos si scandalos.
Propaganda nazista a ajuns pana acolo incat a transformat antisemitismul intr-un
principu de autodefinire, nemaifiind demult doar un curent de opinie.” (Arendt,
Hannah – Originile totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti, 2004)

Pana unde merg asemanarile dintre partidul sovietic si cel national-socialist si de

unde incep deosebirile intre acestea?
Trasaturile comune ale paridelor care au apartinut regimului totalitarist au fost, in
principal, mijloacele extreme folosite pentru a atinge anumite scopuri, atitudinile
radicale ale liderilor, precum si amploarea ambitiilor.
Exista fenomene totalitare ce prezinta caracteristici asemanatoare pentru regimul
sovietic si pentru regimul national-socialist, dar in perioade diferite. „Partid unic,
ideologie oficiala, puterea absoluta a persoanei denumita numarul unu, politie
invadatoatre, ideologie care, din aproape in aproape , pune stapanire pe ansamblul
activitatilor, teroare politieneasca – prezenta tuturor acestora a fost constatata atata in
Germania national-socialista, cat si in Rusia sovietica” (Aron Raymond - Democratie
si totalitarism, All educational, 2004, pag 216).
 La fel, in cele doua regimuri manifestarea teroarii extreme nu s-a instaurat inca de la
preluarea puterii. Astfel in cazul nazistilor, ea s-a instalat in cadrul razboiului. In ceea
ce priveste Uniunea Sovietica, aceasta instaurare nu s-a produs odata cu venirea
bolsevicilor, ci a intervenit 20 de ani dupa aceea.
„Din punct de vedere istoric regimul sovietic a fost rezultatul unei vointe
revolutionare, inspirata de un ideal umanitar. Scopul este acela de a crea regimul cel
mai uman pe care istoria l-a cunoscut vreodata, cel dintai regim in care toti oamenii ar
putea avea acces la umanitate, in care clasele ar disparea, in care omogenitatea
societatii ar permite recunoasterea reciproca a cetatenilor. Dar aceasta miscare
inderptata spre un scop absolut, nu a ezitat sa recurga la orice mijloace pentru ca ,
potrivit doctrinei sale, numai violenta ar putea crea aceasta societate in esenta buna.”
(Aron Raymond - Democratie si totalitarism, All educational, 2004).
Regimul sovietic se pozitioneaza deci ca fiind o combinatie intre un obiectiv sublim
si o tehnica nemiloasa.
In anul 1928 se infaptuieste o revolutie ce vizeaza transformarea fundamentala a
structurilor sociale. La zece ani mai tarziu dupa victoria acesteia, are loc o noua astfel
de revolutie, aceasta presupune insa colectivizarea agriculturii. Toate aceste presupun
intoducerea unor noi metode de teroare, orientate impotriva posesorilor de pamant –
kulaci – care nu erau de acord cu colectivizarea.
Chiar daca si acest obiectiv propus, colectivizarea agriculturii, a fost atins, s-a
recurs totusi la un amplu fenomen de epurare. Se ca acesta a avut drept cauza cultul
personalitatii. „Inceputul cultului personalitatii este marcat de terorismul anilor 1934 –
1938, terorismul reorientat impotriva membrilor de partid, mai intai pentru a curma
viata adversarilor deja invinsi ai lui Stalin, apoi pentru a lovi chiar pe stalinisti. Exista
posibilitatea ca aceste fenomene sa existe plecand de la tehnica de actiune a partidului
comunist. Atunci cand un partid isi recunoaset dreptul de a recurge la violenta,
impotriva dusmanilor sai, intr-o tare in care, initial, el reprezenta majoritatea, el se
autocondamna la o folosire de lunga durata a violentei.” (Aron Raymond - Democratie
si totalitarism, All educational, 2004).
O alta justificare a fenomenului de epurare este reprezentata de faptul ca oamenii
aparteneti acestui regim vor sa-i elimine nu numai pe dusmanii actuali ai partidului, ci
pe cei care ar putea sa devina, in anumite imprejurari imprevizibile, dusmani ai
partidului. Aceasta epurare are in vedere eliminarea preventiva a oricui ar putea trece
„in tabara cealalta”. Aceasta tehnica, intinsa pana la paroxism da nastere unor
fenomene total lipsite de logica. Numarul ofiterilor care au fost ucisi sau aruncati in
inchisori se situeaza intre 20 000 – 30 000.
Motivele aparitiei regimului nazist sunt diferite de cele ce au determinat aparitia
regimului comunist. Acesta a aparut cu scopul de a „reface integritatea morala a
Germaniei si de a mari teritoriul deschis poporului german, adica de a declansa razboi
si de a face cuceriri” (Aron Raymond - Democratie si totalitarism, All educational,
2004).
Tot Aron Raymond in cartea lui, Democratie si totalitarism, precizeza ca dupa
venirea la putere, „hitlerizarea” vietii germane este un proces progresiv, marea teroare
nu se produce decat pe parcursul ultimilor ani. Fenomenul terorist pe care regimul
hitlerist ni-l ofera ca exemplu este exterminarea a sase milioane de evrei, in perioada
1941 – 1944. acest proces de exterminare a fost rezultatul deciziei unei sigure persoane
, sfatuit de una sau doua alte persoane apropiate; actiunea insasi este la fel de irationala
in raport cu obiectivele razboiului cum este amplul proces de epurare in raport cu
obiectivele regimului sovietic. Atunci cand Germania lupta pe doua fronturi,
conducatorii regimului au decis sa aloce mijloace de transport si importante resurse
materiale procesului de ucidere in serie, cu milioanele, a unor fiinte umane. Acest
fenomen terorist este fara precedent in istoria moderna, aproape fara precedent in
istoria omenirii. Aproape niciodata un sef de stat nu a decis cu sange rece sa
organizeze exterminarea industriala a sase milioane din semenii sai. El a sacrificat
astfel resurse ce i-ar fi fost de folos in dirijarea razboiului.
Obiectivul pe care si-l propune partidul national-socialist era acela de a reface harta
rasiala a Europei, de a elimina anumite popoare considerate inferioare, de a asigura
triumful unui anumit popor, considerat superior.
Obiectivul pe care il urmareste teroarea sovietica este acela de a crea o societaet
care sa corespunda, in timp ce , in cazul terorii hitleiste, obiectivul era pur si simplu
exterminarea.
Deosebirea este ideea care anima una sau alta dintre actiuni, intr-un caz este vorba
de dorinta de a construi un regim nou si poate un om nou, pri orice mijloace, in celalalt
caz este vorba de spre o vointa demonica de a distruge o pseudorasa.

.
.

Bibliografie

 Arendt, Hannah – Originile totalitarismului,

Hummanitas, Bucuresti 1994

 Raymond, Aron – Democratie si totalitarism, All

Educational, 2001