Sunteți pe pagina 1din 14

Platon

-a atribuit politicii doua definitii: 1. Reprezinta cunoasterea speculativa destinata educatiei comune oamenilor 2. Politica este arta guvernarii prin persuasiune. Va fi baza constructiei cetatii ideale. -modalitati politice de guvernare a oamenilor 1. Persuasiune da nastere mai multor forme sau regimuri politice:imperfecte(democratia), sau regimuri perfecte(politeea) regim politic perfect, cetatea ideala pentru Platon 2. Constrangerea da nastere tiraniei. Platon astefel ajunge la cea de-a doua definitie: Arta de a guverna oamenii prin consimtamant, cetatea ideala nu poate fi condusa decat de regele filozof -constiturea cetatii ideale are sens evolutiv In Republica: -asocierea indivizilor in scopul obtinerii singurantei , a adapostului so comuniunea de bunuri -societatea razboinicilor pentru mentinerea ordinii si echilibrului trebuie construita o casta, casta razboinicilor . Se constata ca nu oricine este capabil sa mentina echilibrul, ci trebuie elaborate un program care sa ajute la conturarea unei caste profesioniste. Asa apare: - cetatea ideala se constituie in jurul unui program pedagogic, ce are ca scop formarea caracterelor, moravurilor si a constiintei rolurilor intr-o societate -Arta politica este a doua perspective pe care Platon ne-o ofera. Urmareste constituirea dreapta a corpului constitutional. Legile: - in Creta are loc o discutie intre un atenian, un Spartan si un cretan. Discutia se poarta pe marginea caracterului razboinic al celor doua regimuri. Critica atenianului este aceiasi ca razboiul nu permite cresterea unei cetati decat in limitele virtutii care ii este caracteristica. Curajul excluzand alte virturi mai importante pentru cetate:prudenta, intelepciunea, dreptatea. De aceea concluzia este ca Sparta si Creta nu pot fi luate ca model de cetate buna.

- pasii pentru constituirea unei cetati bune: 1. Selectia calitativa a cetatenilor 2. Distribuirea pamanturilor 3. Controlul mostenirilor 4. Controlul nasterilor 5. Controlul monezii 6. Corelarea propietatii cu drepturile cetatenesti Cetatea lui Platon de tip insular

Machiavelli 1469
-Inca de la inceputul secolului exista o politica de promovare in administratie a umanistilor -Educatia lui Machiavelli se desfasoara pe baza miscarii de valorizare a competentelor filosofice si politice ale oamenilor de litere -Primul post in administratie il primeste in 1498 o data cu prabusirea regimului politic impus de bavonarola(epoca de regres a gestiunii statului in epoca florentina) -Machiavelli devinde curand seful celei de-a doua cancelarii -Debuteaza in cariera diplomatica prin interventia lui in negocierile sale cu Ludovic al XII-lea -in 1512, in Florenta avea loc o noua schimbare de regine: Fam. Medici. Machiavelli se autoexileaza si incepe sa scrie primele dintre cele 2 lucrari ale sale: ,,Discursul asupra primei decade- Titus Livius: studio asupra istoriei romane bazat in jurul marii intrebari care-l framanta pe Machiavelli, si anume:,, cum te mentii ca om de stat in fruntea unui imperiu si cum preintampini decaderea ta si a statului pe care il conduci? -in 1515 incepe un proiect important:,,Principele. Acesta are dubla valenta: Teoretica, filosofica: raspunde acelorasi seturi de intrebari ca si in cazul discursurilor Programatica: expunere sistematica a conceptiilor de guvernare tinand seama de marea rupture filosofica cu antichitatea

-Raportul dintre corpul cetatenilor si principe este dominat de 2 sentimente:

Cea a poporului: poporul este dominat de dorinta de a fi stapanit Principele este dominat de dorinta de a domina

-Pentru Machiavelli un bun principe este acela care respecta sentimentele naturale ale poporului pentru libertate -Principele trebuie sa posede o calitate care este sintetizata in conceptul de ,,virtu( complex de insusiri ale oamenilor de stat, ale sefilor de armata, si ale oamenilor ilustri care concentreaza intelepciune, temperanta, abilitate, dorinta de glorie si putere) -Oricata ,,virtu ar avea principele el are nevoie si de un ajutor exterior ,, Fortuna. Este vorba de o relatie cu ceea ce el numeste realitatea efectiva a lucrurilor.

Gandirea Scolastica
Def: tip de gandirea ce reinterpreteaza , redescopera in maniera crestina gandirea lui Aristotel.

Sf. Toma din Aquino


-Primul mare interpret al operei lui Aristotel -Prima ide pe care Sf. Toma a preluat-o de la Aristotel este different dintre: stiinta speculativa si stiinta practica: etica, economie, politica -Toma propune doua instrumente distincte de cunoastere: credinta(revelatie), ratiunea(folosita de filosofi) -Filosofia decurge din ratiune -Familia reprezinta primul spatiu de consemnare a aplicarii caracterului sociabil al omului -Forma cea mai potrivita pentru ,,sociabilitate in toate formele ei este cetatea; forma perfecta de incarnare a ratiunii practice -Numai in cazul societatii civile oamenii pot sa-si urmareasca scopul primordial:viata buna -O alta definire a cetatii: ,, O cetate fara un regim politic este ca un corp fara suflet

-forma de dispunere si de organizare in cetate a autoritatii politice, care este naturala la fel ca si cetatea -O cetate buna va define binele comun ca ceva superior intereselor private, scopul comun este ordinea si pacea -Cel mai bun regim nu poate fi republica pentru ca prin definitie(guvernarea celor multi) puterea politica se imparte -Cel mai bun regim este acela de unitate al puterii politice, al conformitatii legilor cu regimul politic, respectul libertatii naturale, exercitiul drept al puterii politice -Legile trebuie elaborate dupa un principiu: ,,CEGIBUS SOLUTUS-Sentinta de legicalitatea legislatorului de a fi deasupra legilor

Marsillo de Padova
-impotriva acestui principiu -Principalele puncte din,,Defensor Paci-Aparatorul pacii sunt: Chestiunea libertatii politice :cel mai bun regim care poate sa o consfiinteasca Monismul statal: unitatea puterii cazuta ca o supunere in fata legilor, de aceea nu este de accord cu principiul enuntat de Toma

-Bunastarea si viata buna principiile dreptatii

Sf. Augustin
-Reflexia Sf. Augstin priveste cateva teme mari ale doctrine crestine: Raportarea la filosofia politica antica prin filtrul crestin(stabilirea scopului vietii in cetate care este fericirea) Reflexia legata de regimul politic si de criteriile dupa care se constituie un regim politic conform virtutii crestine si perceptelor fundamentale

-Revelatia deschide calea spre adevarata credinta, deci un om credincios este cel care isi asuma revelatia, dar este liber sa decida ce cale alege: a pacatului sau a virtutii

-Revelatia constituie o cale de acces catre viata buna, iar judecata decide ce parte alege -Liber arbitru: una din principalele doctrine ale augustivismului politic -Pentru Sf. Augustin exista doua tipuri de cetati:

Cetatea lui Dumnezeu este un spatiu de intalnire al celor alesi care si-au gestionat existenta in spiritul vietuirii crestine Cetatea oamenilor este locul de intalnire al oamenilor in societatea civila in care actioneaza aceleasi principii ale vietii bune sub un principiu fundamental-dreptatea

-Dreptatea este conformitatea legilor cu ratiunea -Biserica in cadrul societatii civile face legatura intre puterea spirituala sic ea temporal -Republica crestina(cetatea oamnenilor) reprezinta respectful atat al legii externe cat si al legii terestre
1. Legea externa: criteriul dupa care se coordoneaza intreaga existenta

a oamenilor in viata de aici si de dincolo


2. Legea terestra: se realizeaza in raport cu oragnizarea regimului

politic existent

Martin Luther/Calvin

Mare rege al textelor biblice, care provoaca o rasturnare de interpretare in viziunea asupra relatiei dintre puterea civila si autoritatea religioasa. Se naste intr-o familie modesta, insa isi face studiile teologice in sec. al XVI-lea la Airfurt. Traducerea bibliei in germana : primul act nominativ prin care se introduce o legatura intre expresia lingvistiga traditionala si identitatea distincta a unei autoritati.

Luther incearca sa reformeze biserica catolica rupand-o de autoritatea directa a Papei si mutand accentual corpului religios in relatia cu principii locali. Pentru Luther principalul motiv care declanseaza lupta fata de autoritatea bisericii catolice este vanzarea de indulgente: o practica in relatia curenta intre confessor si credincios propunand ca masura ruperea bisericii de la Roma. Pentru aceasta masura radicala, Luther scrie in 1520 un apel catre multimea germana in care-I expune in mod unitar conceptul despre locul puterii civile. Incepe prin a poleniza cu teoria: sunt parte a aceiasi unitati crestine si nu trebuie despartita in doua puteri distincte si cu privilegii atasate mai mult uneia decat alteia si trebuie sa funstioneze ca un stat crestin. Pentru Luther diferenta dintre eclesiasti si cler pe de alta parte, nu are obiect in aceasta viziune unitara a statului crestin. Clerul care se bucura nemeritat de privilegii trebuie sa invete sa renunte la ele sis a inteleaga ca misiunea sa este de a trai ca si toata lumea. De aceea viziunea lui Luther asupra semnificatiei puterii seculare nu este neaparat in favoarea distinctiei dintre cele 2 puteri de autoritati, desi prin apelul sau pare sa acorde un rol predominant principiilor si nu capilor bisericesti. Vizeaza mai degraba o democratizare in contextul respectiv al actului religios care se va petrece in doua etape: simbolic si de limbaj: de traducere in germane si apoi introducerea progresiva a serviciului divin in germane. Autoritatea rligioasa este diferita de autoritatea politica coborarea autoritatii divine intr-un spatiu architectural de dimensiuni si proportii mai apropiate de popor.

Luther propune masuri de rupere a monopolului bisericii catolice: I. Proclamarea preminentei a puterii spirituale integrate insa in puterea temporal. Fiind diferenta fundametala in raport cu doctrina augustiniana sau a lui Toma din Aquino. Desfiintarea monopolului bisericii in interpretarea textelor sfinte. Masura revolutioneaza pentru ca singurele comentarii primate pe marginea bibliei erau cele provenite din sfera teologilor si a papei. Propunerea lui Luther echivaleaza cu extragerea bibliei din cercul teologal exclusive si livrarea ei catre comentatorii laici cu studii de teologie. Urmasii lui Luther au mers si mai departe spunand ca biblia a fost lasata tuturor credinciosilor si ca oricine

II.

are competenta de a comenta este liber sa o faca. Opinia lui Luther in privinta comentarii bibliei a fost considerate o erezie. III. Cel de a contesta dreptul unic al Papei de a convoca concilii(adunari episcopale care luau decizii importante, comentau dogma);. Se dezvolta o miscare de reforma similara. Are la origini conceptiile si actiunilor unui ganditor francez Jean Calvin care confrunta cu realitati similare celor care provoaca reforma Lutherana elaboraza o doctrina prin care doreste sa reformeze religia si rolul acesteia in functia puterii temporal. Lucrarea fundamental care aduna aceste principii -1536 Institutiile religiei crestine (lucrarea este scrisa in latina si tradusa cinci ani mai tarziu). Calvin propune o reforma a religiei care sa mentina pe alte baze dualismul puterii spirituale si temporal . Pentru Calvin ca si pentru Luther puterea temporala trebuie sa faca font comun cu preceptele religioase. Calvin denunta acele doctrine care dispiritualizeaza politica si societatea politica spunand ca o viata in societate lipsita de aportul constant al religiei si al comportamentelor care decurg din ea, este lipsita de sens. Societatea politica nu trebuie subordonata autoritatii religioase ei ci trebuie integrate ei pentru ca exercitarea unei forte civile reprezinta inainte de toate o misiune spirituala la fel de importanta ca a preotului care slujeste in biserica. Magistratii sunt datori sa transpuna in organizarea societatii oamenilor, aceiasi ordine si acelasi respect al regulilor pe care un pastor le cere enoriasilor . Binele public devine in acest context masurat prin capacitatea conducatorilor de a imprima o conduita exemplara cetatenilor respectivi. Ideea se traduce in logica Calvinista printr-o intalnire fericita intre a fi un crestin si a fi un bun cetatean. Cele doua calitati nefiind intr-o relatie de subordonare, ci intr-o relatie de conditionare. Libertatea politica se justifica tocmai prin aceasta coexistent a celor doua calitati, de bun cetatean si bun crestin; este presupusa si subinteleasa de ordinea politica. Conditiile de pastrare a libertatii sunt in directa legatura cu exercitarea in buna forma a misiunii pe care o au magistratii(conduc). Atata vreme cat se presupune ca magistratii exercita o misiune similara cu cea a pastorului, dreptul de rezistenta al cetatenilor in raport cu autoritatea politica nu se justifica. El devine permis numai in cazul in care magistratii tradeaza aceasta misiune.

Cicero

Care traieste si ctiveaza politic in sec. I, i.H. este un personaj exemplar pentru principalele puncte in care-si articuleaza conceptia despre cel mai bun regim si despre sensurile cetateniei. Cicero isi propune de la bun inceput sa urmeze in mod explicit invataturile filosofice ale lui Platon. Primele doua opera din Republica. Republica este structurata in 6 carti dintre care cea mai cunoscuta si studiata a fost cartea a-6-a, celelalte s-au pierdut, regasindu-se in 1820 in arhivele Vaticanului. Trateaza o chestiune privitoare la cautarea celui mai bun regim, la sensul politicii, la distinctia dintre viata publica sic ea private, la sensurile virtutii si la calitatile pe care trebuie sa le aibe un conducator. Intrebari fundamentale in reflexia lui Cicero inspirate de Platon de la care imprumuta si tehnica literara a dialogului, pentru ca,,Republica, se organizeaza intr-o dezbatere intre 4 prieteni(Scipio), care interogheaza rand pe rand chestiunile evocate. Intrebari:
I.

,, care e relatia si locul preocuparii pentru sanatatea sufletului fiecaruia dintre noi cu grija pt binele sufletesc al intregii comunitati politice?,, ,, priveste legatura dintre virtute si noblete, spune Cicero, mai ales in momentul de sacrificiu cetatesc si fericirea care este in mod indubitabil scopul existentei omenesti ,,care este relatia dintre prietenie si dorinta de sacrificiu in virtutea prieteniei pe de alta parte, cautarea fericirii personale? ,,daca constiinta de sine rationala este nucleul existentei omenesti si daca aceasta constiiinta de sine rationala este indispensabila virtutii omenesti , care este raportul pe care aceasta constiinta de sine il are cu rasponsabilitatea cetateneasca.?

II.

III.

IV.

V.

,,daca virtutea este inradacinata in constiinta rationala si cunoasterii, acest lucru inseamna in mod obligatoriu ca raul se inradacineaza cu ignorant? Ignoranta determina viciul

Regimuri rele: 1. Tirania 2. Oligarhia


3. Ohlocratie- dominatia gloatei (forma de regim politic ce se produce

printr-o competent la nivelul deciziei politice , care nu mai e conforma cu idea de dreptate, care se face intr-o continua ignorare, si care are drept consecinta instalarea anarhiei, o cetate fara centru de putere.) Scipio: Dreptatea este legea naturii . exista o lege adevarata care dreapta, ratiune conforma naturii, universal, eterna si care indeamna la implinirea datoriei si care interzice raul. Fie ca interzice, fie ca oblige, cuvintele ei sunt importante pentru cei buni si puternici, pentru cei rai aceasta lege nu poate fi contrazisa de alta. Nu poate fi injumatatita si nici abrogate in intregul ei. Nu are nevoie nici de noi interpretari si nici de noi forme de aplicare. Ea nu va fi una la Roma si alta la Atena ci in toat natiunile si in toate timpurile aceiasi lege va domni mereu, va fi una eterna. Virtuti exceptionale: inelepciunea, cunoasterea trebuie statului ce sunt accesibile numai oamenilor exceptionali si ilustratisi cu capacitatea extraordinara de intelegere. La acest tip de virtute nu se poate ajunge decat prin practicarea artelor si a stiintelor(filosofia). Obiectul stiintei supreme care este deci cunoasterea si relevarea treburilor publice pentru ca comunitatea politica ca forma de asociere este naturala. Omul e un animal politic, dar intrebarea care urmeaza e care forma de guvernamant ii este mai adaptata? -3 tipuri bune necorupte de guvernare 1. Regalitatea 2. Aristocratia:conducere limitata la numar

3. Democratia:colectiva prin colectarea unui numar cat mai mare de aceiasi competenta cu rezerva ca dintre toate regimurile acesta este cel mai expus deviatiilor de diferite feluri

Cel mai bun regim- atributii -Virtutea -Implicarea si exercitarea treburilor publice de catre cetateni competent si instruiti, care pot practica arta politica sin prspectiva virtutiilor inalte. -Accesibil atat cetatenilor de rand fara a necesita in prealabil accesul la o forma superioara de cunoastere. Stam la dispozitia fiecaruia prin purul ratiunii(legea naturala fundamental) -Stiintele care au ca efect sa nu faca utili republicii, caci aici gasim cel mai glorios beneficiu al intelepciunii sic ea mai mare martrisire a virtutii ca si a datoriei care decurge din aceasta. Dialogul debuteaza cu o reflective aupra importantei vietii active asupra operei contemporane. Cartea I popune o discutie despre treburile publice, despre care ar fi forma politica cea mai adaptata pentru cetatea buna. Spre deosebire de Platon, Cicero porneste nu de la idea de cetate buna, ci mai degraba in linia metodologica propusa de Aristotel, care porneste de la cazuri particulare, de la exemple istorice si politice determinate. In acest scop Cicero face un mic expus istoric pntru a formula mai apoi concluzii in Cartea aII-a despre principalele forme de guvernare indentificate si pentru a pune apoi in Cartea a III-a intrebarea; Ce sunt legile?. In Cartea a VI gasim o concluzie asupra tuturor temelor convocate in spirit platoniciamn legand considerabil binele public de imortalitatea sufletului.

Aristotel
Date biografice: -384 i.H.322 i.H -a fost elevul lui platon, ceea ce exprima atitudinea operei lui politice -s-a nascut la Stagira -profesor al lui Alexandru Macedon Stiintele teoretice; matematica, fizica, teologia au character permanent Stiintele practice care include stiintele politicii si care studiaza nu doar caracterul permanent ci schimba actiunea Platon are o viziune generala-particular Aristotel are o viziune particular-general

Stiinta politica are trei ramuri 1. Etica(se ocupa cu studiul caracterelor) 2. Stiintele economice(stiinta administratiei0
3. Stiinta politica propiu-zisa(arta de a guverna bine cetatea, comunitatea

politica) Def: ,, orice arta si orice ancheta si de asemenea orice actiune deliberate sunt indreptate(trebuie) pentru urmarirea unui scop bun(Aristotel) Def: El incearca sa releve caracteristicile propii fericirii in comunitatea politica. Fericirea este pentru Aristotel conformitatea actiunii interioare cu totalitatea comunitatii politice. Plaseaza fericirea intre fericirea personala si a celorlalti subiecti cu vieti politice. Indivizii nu pot trai si nu se pot dezvolta complet decat in cadrul unei comunitati politice. Omul are cateva instincte primordiale:

Curajul: natural, politic in cadrul comunitatii; comunitatea politica uilizeaza pe langa bravura inascuta si o capacitate de evaluare a conscintelor ale actului curajos. 1. Prima consecinta a curajului: distinctia dintre razboinic si omul politic

2. A doua consecinta; cunoasterea rolurilor e nefasta atat pentu soarta unui razboinic cat si pentru soarta unei cetati.

Prudenta: o virtute cultivate de orice cetatean chemat sa detcida in treburile cetatii; este de tip arhiteconic sau legislativ si de tip deliberativ sau practic 1. De tip architectonic este acea calitate a cetatenilor de a elabora impreuna cu ceilalti cetateni din Adunare regulile si legile 2. De tip deliberativ permite aplicarea dreapta, justa a legilor elaborate anterior

Dreptatea(justitia) : justitia distributive(proportional), justitia corectiva(se aplica la nivel orizontal intre parteneri egali)-guverneaza contractile dintre cetateni pe principiul egalitatii, justitia de reciprocitate(componentele cutumiare ate sistemului de justitie) Aristotel vede comunitatea politica ca pe un fapt natural ce are la origini structure de tip familiar. Indivizii care traiesc in acest spatiu constata ca functioneaza din ce in ce mai greu pentru ca se bazeaza pe un singur tip de justitie.

+Cutume: reguli nescrise care guverneaza pe bazele unor obiceiuri

Ele servesc sa adune sis a creeze un corpus cooernt, un set de legi in interiorul caruia se pot mai apoi regal in mod specific litigiile si diferentele dintre cetateni. Pe masura ce acest set de legi se constituie apare in interiorul comunitatii o anume obisnuinta a supunerii fata de legi care nu e alcatuita fata de o lege ci o cultura politica care permite constituirea politeiului.

Politeca defineste in primul rand respectul fata de legi: ca o cetate buna nu poate fi rezultatul unui proiect dinainte conceput ci este in mod necesar rezultatul unei experinte si a unei acumulari. Un bun regim politic ca si un bun cetatean nu se pot obtine numai printr-o schema, un proiect prestabilit ci printr-o practica cumulative.

Aristotel il critica pe Platon pentru ca a crezut intr-o schema prestabilita a cetatii ideale. Cetatea este conceputa ca o asociere a oamenilor liberi si egali care decid sa se guverneze prin legi sis a-si defineasca in mod explicit rolurile care le sunt atribuite. Regimurile sunt forme diferite de guvernare a cetatii care se disting unele de celelate prin 2 tipuri de criteria: -criterii cantitativ(nr celor care conduc):1, mai multi pe toti -criterii calitativ(modul in care sunt conduse cetatile)in interes personal sau comun(rspectarea legilor la Aristotel)

Aristotel: - 3 tipuri d regimuri bune: monarhia, aristocratia,politeia -3 tipuri de regimuri corupte: tirania, oligarhia, democratia

Tirania: este regimul politic in care cetatea e guvernata de o singura persoana in interes personal fara respectul legilor si de cele mai multe ori fara conultarea adunarii cetatenilor. Aceasta forma de guvernare supravietuieste de obicei prin forta constrangerii si prin teama si este adesea sustinuta de garzi ale mercenarilor si nu ale soldatilor propii. Aceasta forma nu supravietuieste pe termen lung, iar pozitia tiranului e din ce in ce mai fragile pe masura ce se inconjoara de dusmani. Tiranul atunci poate sa continue aceasta lupta solitara impotriva propiului popor sau decide sa coopteze cativa dintre cetatenii de baza, bogati si cu influenta intr-o forma de guvernare de tip colegial. Politiranie: forma a regimurilor politice guvernate in continuare de interesul personal al unui grup constrains de cetateni selectati prin 2 criterii: al nasterii si al averii; ele vor da nastere Oligarhiilor

Oligarhiile: asigura guvernarea unei cetati pe criteria cenzitare dar cu abolirea sistemului ereditar su cu introducerea unui system de cooptare:tragere la sorti, alegere. Isi face loc un spatiu in care functioneaza criteriul meritocratic si anume alegerea magistratilor.