1.

În concepția grecilor clasici, caracterului social al omului se dobândește prin

educație deoarece lumea greacă a fost preocupată de educaţia membrilor
comunităţii ei. Această educaţie era, înainte de toate, una practică, ce privea
individul şi cetatea.
Faimoasa formulă,,Omul este un animal politic" înseamnă că doar în cadrul
cetăţii - organizare ce nu se bazează pe forţa brută, pe interesele trecătoare sau pe
prescripţiile zeilor - omul îşi poate realiza calităţile incluse în esenţa sa . Trebuie să
subliniem că analizele lui Aristotel reprezintă aspectul principal al concepţiei
clasice greceşti.
Aristotel defineşte omul-cetăţean ca o „fiinţă politică”. De aceea, sarcina de
căpetenie a cetăţii este educaţia cetăţenilor ei . Cetatea orientează această educaţie
către interesele sale. În viziunea lui Platon şi Aristotel, aspiraţia acestei educaţii
trebuie să fie formarea unor cetăţeni liberi şi cinstiţi.

2. Lumea și ideologia sunt doi termeni care se referă la credințele și idealurile

noastre. Lumea este modul în care cineva vede și interpretează lumea. Ideologia
este un set de credințe și idealuri, în special acelea care formează baza teoriei și
politicii economice sau politice.
Principala diferență dintre viziunea asupra lumii și ideologia este că ideologia
este adesea folosită în contexte politice și economice, în timp ce viziunea asupra
lumii este folosită pentru a se referi la perspectiva generală a lumii asupra unui
individ
3. Gândirea reprezintă forma cea mai înaltă a cunoaşterii, ce reflectă realitatea
trecută şi prezentă şi proiectează acţiunile viitoare. Realizează reflectarea lumii
înconjurătoare sub formă de idei. Gândirea greacă acceptă ca model
temporalitatea, ciclicitatea cosmosului, Augustin defineste timpul ca pe o istorie
liniara care are un inceput - creatia - si un sfirsit - reinvierea celor drepti - ea fund
insasi istoria omenirii, conceputa, dupa formularea lui Pascal, „ca o istorie a unui
singur om",
Definirea puterii bune este legata in mod exclusiv de ratiune. Puterea trebuie sa
inlesneasca fiecaruia realizarea virtutilor naturale.
Legatura dintre cele doua este că Dumnezeu doreste ca oamenii sa traiască in
societate, înseamna că puterea, care are ca obiectiv asigurarea unitatii unei
multiplicitafi, multiplicitafi, este o problem umană ce se încadrează ăn planul
general al Providentei și nu o indicarie specială a lui Dumnezeu sau a unui
reprezentant al sau. De atunci, definiția puterii bune este legată in mod exclusiv de
ratiune.

4. Gândirea permite oamenilor să înțeleagă, să interpreteze, să reprezinte sau să

modeleze lumea pe care o întâlnesc și să facă predicții despre lumea aceasta. Este,
prin urmare, util pentru un organism cu nevoi, obiective și dorințe pe măsură ce
face planuri sau încercări în alt mod de a realiza aceste obiective.
Printre caracteristicile persoanei umane trebuie amintită, după subzistenţă,
raţionalitatea cu care persoana este înzestrată. Această raţionalitate trebuie
înţeleasă drept capacitate a omului de a se lumina pe sine; iluminându-se, omul îşi
cunoaşte fiinţa şi cunoaşte celelalte fiinţe cu care este în relaţie.

5. Societatea este un produs al acțiunii umane, al impulsului uman de a îndepărta,

atât cât este posibil, neplăcerea. Pe cale de consecință, societatea trebuie văzută ca
un sistem format din interacțiuni. De asemenea, societatea mai are la bază și
nevoile și dorințele indivizilor care o compun, fără de care nu ar putea exista lumea
umană, colectivitate sau cultură.

6. Trei deosebiri :
 Polisul este este acea formă politică originală, în care predomină
marile familii care îşi exercită autoritatea politică, religioasă, juridică
şi economică asupra unui mic popor de agricultori, de meşteşugari şi
de pescari, spre deosebire de repblica care actionează și
instituie ordinea militară și administrația stabilită în fapt de Popor si
Senat.

 Polis înseamnă cetate( oraș-stat), iar republica înseamnă lucrul public

 Polisul era condus de conducator militar ,iar republica de clasa
preotilor conducatori, senatorii, magistrații
O asemanare: Republica în antichitate nu reprezenta altceva decât interesul pentru
comunitate, pentru polis, pentru oraș.
7. :” Domnia bărbatului asupra femeii” în care face Augustin referire în Cetatea lui
Dumnezeu are un caracter „plenitudo potestatis” ,adică toată puterea , deoarece
supunerea omului de catre om a fost introdusă în pedepsirea păcatului ,și în urma
păcatului s-a dat poruncă femeii : “ Vei fi în puterea băarbatului” , precum stă în
Geneză.

8. Trei deosebiri între conceptul teologic al „stării de inocență” și conceptul

politic contractualist al „stării naturale” :
 Deosebirea esenţială, între starea naturală şi cea politică, socială este
introdusă de factorul libertăţii.
 În starea naturală toți oamenii sunt egali între ei, iar în starea de inocență
oamenii devin inegali intre ei
 Starea de inocență este un concept teologic,iar starea natural este un concept
politic contractualist
Trei asemanari :
 Dumnezeu a voit ca omul să domnească numai asupra celor fără rațiune și
nu să domnească om aspupra omului
 Omul este în mod natural ,o ființă social oamenii au viețuit in chip social în
stare de inocență
 Dumnezeu l-a înființat pe om

9. Sclavia ca practică socială și economică s-a dezvoltat în antichitatea greco-

romană. Grecia și Roma antice erau ambele societăți sclavagiste.
Omul poate ,să-și protejeze libertatea și să se ferească astfel de căderea în starea
de sclavie prin cunoștere și justiție .Supunerea se opune libertății: libertatea fiind
bunul cel mai de seamă