UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Departamentul Drept Public

Leanu Tudor

Referat

Tema: Conceptul i tipurile de stat

Autor: Leanu Tudor

student, grupa 3
Conductor tiinific: Chicu Oleg
doctor n drept, confereniar universitar

Chiinu 2017

1
 Cuprins

1. Introducere: Concepia statului.p. 3

2. Capitolul I. Atributele statului..p. 6

3. Capitolul II. Tipurile istorice de statp. 12

4. Concluzie..p. 14

2
 1. Introducere: Concepia statului

Fenomenul stat este foarte strns legat de fenomenul drept. Aceste dou fenomene,
percepute ca fiind sociale i politice, se mpletesc att de mult, nct nu pot fi separate unul de
cellalt. Probabil, aceast situaie l-a determinat pe Mircea Djuvara s afirme c realitatea,
desigur cea mai puternic i cea mai interesant n drept, cea mai pasionat de studiat, este
statul.1 Cuvntul stat provine din latinescul status, ceea ce iniial nu coincidea cu sensul lui
adevrat, dar exprima o anumit poziie, semnificnd ideea de ceva stabil, permanent. Statul este
cuvntul care desemneaz societatea organizat din punct de vedere politic i, respectiv, este un
termen relativ modern, care a aprut mult mai trziu dect realitatea pe care o ilustreaz. Spre
exemplu, grecii foloseau termenii de polis sau politea; romanii pe acela de res publica, civitatis.
Locuiunea status rei publicae i altele asemntoare, cum ar fi, de exemplu, status rei romanae,
deja intrate n uzajul antichitii, au dus n cele din urm la adoptarea termenului de STAT, n
sensul pe care-l folosim aici.2
Cert este c, la nceputul veacului al XVI-lea, Niccolo Machiavelli l folosete n
Principele (1515), chiar n prima fraz a crii, cnd spune: Toate statele, toate stpnirile care
au avut i au putere asupra oamenilor au fost i snt fie republici, fie principate. 3 De asemenea,
acest termen l regsim n german staat, n englez state, n francez ltat, n romn
stat, devenind curent utilizat n secolul al XVIII-lea.4 Shakespeare l pune n gura lui Hamlet:
Exist ceva putred n statul din Danemarca. Regele Soare, Ludovic al XIV-lea, l personifica
identificndu-l cu sine nsui: Statul snt eu (Ltat cest moi).
n limbajul cotidian contemporan cuvntul stat circul, mai ales, cu dou sensuri. ntr-un
prim sens, pe care l-am putea numi istorico-geografic, prin stat nelegem populaia organizat
pe un anumit teritoriu, delimitat prin frontiere recunoscute pe plan internaional, prin relaiile
economice, politice, culturale .a. n acest sens noiunea de stat este sinonim cu cea de ar.
De exemplu, cnd spunem: Republica Moldova este un stat unitar, democratic, locuit n majoritate
de moldoveni, cu un relief variat, aezat n Sud-Estul Europei, termenului stat i atribuim
sensul de ar.
Un al doilea sens al termenului ar fi cel politico-juridic. Acest sens este mai restrns ca sfer,
dar mai profund, mai esenial ca coninut. Astfel, prin stat nelegem numai prima latur din
sensul istorico-geografic, respectiv numai organizaia politic de pe un anumit teritoriu, format
din totalitatea organelor de stat, n ali termeni ceea ce n tiina dreptului se numete putere
1
Mircea Djuvara. Teoria general a dreptului. - Bucureti, 1930 (reeditat n 1999), p.105.
2
Giorgio del Vecchio. Ltat et le droit. - Paris: Dalloz, 1964, p.5; Marcel Prlot. Institutions politiques et droit constitutionnel.
Quatrime Edition. - Paris: Dalloz, 1969, .1.
3
Niccolo Machiavelli. Principele. - Bucureti: Editura tiinific, 1960, .11; Vezi, pe larg: I.Muraru, S.Tanasescu. Drept
constituional i instituii politice. - Bucureti: Lumina Lex, 2001; Ion Deleanu. Instituii i proceduri constituionale. - Bucureti:
Dacia Europa Nova Lugoj, 2000; C.Ionescu. Drept constituional i instituii politice. Vol.I. - Bucureti: Lumina Lex, 2001.
4
Marcel Prlot. Institutions politiques et droit constitutionnel, p.2.
3
public sau autoritate public.
Statul reprezinta principala institutie a sistemului politic, deoarece, prin intermediul sau,
se realizeaza elementele esentiale ale organizarii si conducerii societatii. Datorita acestui fapt,
problematica statului ocupa o importanta pondere in aria de investigatie a fenomenului politic.
Problema definirii statului a constituit o preocupare a politologilor si a altor oameni de
stiinta inca din antichitate si care continua si in prezent. Exista o mare diversitate de pareri
privind definirea statului, avand fiecare, luate in parte, elemente rationale care contribuie la
elaborarea unei definitii cat mai corespunzatoare a conceptului de stat.Notiunea de stat provine
de la Diversitatea de pareri privind conceptul de stat se explica prin nivelul de cunoastere
propriu momentului istoric dat, imprejurarilor istorice in care s-a gandit, diversitatea de criterii
de la care s-a plecat etc. Astfel, in antichitate, statul era considerat o forta de origine divina,
conceptie care se va regasi si in urmatoarele formatiuni sociale. In optica lui Platon, statul
reprezenta o organizare de tip aristocratic bazata pe caste, in care era inclusa intreaga populatie,
cu exceptia sclavilor. Conducatorii erau filosofii, inteleptii, gardienii erau cei care indeplineau
rolul de paznici, iar mestesugarii si agricultorii asigurau baza sociala.
In perioada Renasterii s-a remarcat in aceasta privinta N. Machiavelli, care considera
statul o organizatie politica nationala,sub egida monarhiei absolutiste, inscrisa in limitele unui
anumit teritoriu. In epoca luminilor, Montesquieu prezinta statul ca o institutie centrala bazata pe
legi si structurata pe trei elemente ale puterii: legislativa, executiva si judecatoreasca.
J.J. Rousseau) defineste statul ca o putere contractuala, legitimata printr-un contract social,
adica o organizatie politica separata de societate, careia i se cedeaza o parte din drepturile
comunitatii, pentru a sluji comunitatea. Immanuel Kant intelege statul ca o grupare a oamenilor
supusi regulilor de drept, ceea ce este adevarat dar nu complet, pentru ca nu se explica scopul
gruparii respective de oameni. El avea in vedere, prin urmare, numai latura juridica, dar nu si cea
politica a statului.
Interesanta apare definitia data de Oppenheimer care, intr-o lucrare intitulata 'Statul,
orginile sale si aparitia sa', in 1913, concepe statul ca un organism politic impus de catre un grup
de invingatori, pentru a se apara de revoltele interioare si atacurile din afara, urmarind
exploatarea economica a invinsului de catre invingatori. In conceptia marxista, statul reprezenta
un instrument de dominare a unei clase sociale asupra alteia.
Dintre teoriile care s-au formulat in legatura cu geneza si continutul statului, si care au o
larga circulatie, mentionam urmatoarele: teocratica, in lumina careia statul apare ca o creatie
divina, respectul i supunerea fata de aceasta fiind apreciate ca o indatorire religioasa. Astfel de
teorii intalnim in perioada antica, in feudalism si chiar in conditiile de astazi cand, in unele
constitutii, se formuleaza ideea ca monarhul domneste din mila lui Dumnezeu; patriarhala, care
4
sustine ca statul ar fi luat nastere direct din familie, iar puterea monarhului, din puterea
parinteasca. Elemente ale acestei conceptii se intalnesc, de asemenea, in antichitate, la Aristotel,
dar si in epoca moderna, de exemplu, la politologul Robert Filmer, care (intr-o lucrare intitulata
'Patriarhul', aparuta in 1953) dezvolta aceasta teorie, sustinand ca monarhul detine puterea ca
mostenitor al lui Adam, care a primit prin bunavointa lui Dumnezeu aceasta putere, ca si puterea
parinteasca (conceptie combatuta de John Locke); contractuala, potrivit careia statul a aparut pe
baza unei intelegeri intre putere si cetateni, ca o necesitate naturala, teorie sustinuta din
antichitate, dar dezvoltata in epoca luminilor, in mod deosebit la Ch. Montesquieu si J.J.
Rousseau; violentei, potrivit careia statul a aparut ca rezultat al starilor conflictuale dintre
oameni, in care tribul invingator isi subordona tribul invins. Ca reprezentanti ai acestei teorii pot
fi considerati Eugen Dhring, Oppenheimer etc. In cadrul acestei conceptii poate fi inclusa si
teoria marxista, care sustine ca statul este rezultatul luptei de clasa; organicista, care transpune
mecanic situatia din natura in societate, in care statul ar reprezenta anumite celule specializate
pentru a asigura functionalitatea organismului social; rasista, ca varianta a teoriei violentei, in
care o rasa trebuie sa domine o alta rasa; psihologica, care explica existenta statului prin factori
de ordin psihologic si care se poate rezuma la faptul ca in societate exista doua categorii de
oameni care, din punct de vedere psihic, unii sunt destinati sa conduca, si altii sa fie condusi;
juridica, potrivit careia raporturile dintre oameni nu pot exista decat pe baza unor reglementari
juridice.
Majoritatea acestor teorii contin un anumit adevar, dar sufera prin unilateralitate, data atat
de contextul istoric al elaborarii, cat si de mobilurile ideologice.
Fara a opera o analiza minutioasa a tuturor acestor teorii, vom preciza ca, din punct de
vedere stiintific, statul este considerat de catre mai multi analisti ca forma de organizare politica
a societatii aflate pe diferite trepte de dezvoltare, elementele cadru ce conditioneaza existenta
statului fiind: teritoriul, populatia si caracterul de organizare politica. In viziunea francezului
Armand Cuvillier 'Statul este un ansamblu de organisme politice, administrative si judecatoresti,
care se concretizeaza in societatea ajunsa la un anumit nivel de diferentiere, conducere si putere
de constrangere a societatii).
Dupa M. Duverger, statul este si un mijloc de a asigura o anumita ordine sociala, o
anumita integrare a tuturor in colectiv pentru binele comun).
Noi consideram ca statul poate fi definit ca principala institutie prin care se exercita
puterea politica in societate, in limitele unui anume teritoriu, de catre un grup organizat de
oameni care isi impun vointa membrilor societatii privind modul de organizare si conducere a
acesteia.
Statul, ca principala institutie politica, a aparut pe o anumita treapta a evolutiei istorice,
5
raspunzand nevoilor de dezvoltare si progres ale societatii. In general, aparitia statului este
situata in perioada de trecere de la organizarea gentilica a societatii spre oranduirea sclavagista.
Necesitatea aparitiei statului este legata de nevoia comunitatii umane evoluate de a-si asigura
functionalitatea printr-o organizare politica.

Capitolul I. Atributele statului

Analiza atributelor statului, numite i elemente componente ale acestei categorii logice, care
reprezint suprema putere rnduitoare a tuturor activitilor umane 5, dezvluie mai mult i mai
profund coninutul su complex.
Atributele (elementele) statului. Potrivit teoriei tradiionale, statul este alctuit din trei
elemente: poporul, teritoriul i puterea public exercitat de un guvern independent, care nu pot
fi concepute altfel dect ntr-o ordine juridic. Dei de la un autor la altul exist nuane, mai ales
n ceea ce privete cel de-al treilea element, nici unul dintre ele nu pot lipsi din cadrul analizei i
interpretrii conceptului de stat. n viziunea cea mai general, statului contemporan i snt
caracteristice ase atribute, sau elemente, i anume:
Puterea public
Populaia
Teritoriul
Elaborarea i aplicarea dreptului
Sistemul de impozite
Suveranitatea.
1. Puterea public, element indispensabil, definitoriu al statului, adesea nfiat ca
unitate politic i juridic, coeziune politic (Marcel Prlot), legtur juridic i
suveranitate (Giorgio del Vecchio), este acea putere care i d statului forma i caracterul
propriu. Teritoriul ofer cadrul, populaia furnizeaz substana creia statul i d forma sa.
Potrivit adagiului scolastic, sicut materia appetit formam, aa cum materia tinde spre form,
societatea aspir la stat, care ns nu se nate dect sub influena aciunilor umane deliberate.6
Statul nu este niciodat un dat, cum snt populaia, teritoriul, mediul natural, statul este
ntodeauna creat (Lucien Febvre) sau, dup cum spunea un jurist, discipol al lui Fr.Gny, statul
nu este niciodat dat, el este ntotdeauna construit. Aceast construcie se realizeaz de ctre
putere, prin forele sale de convingere i de constrngere, iar puterea, adugm noi, rmne un
atribut inerent al statului.
Puterea de stat, puterea public se distinge de alte raporturi prin faptul c este reglementat

5
Giorgio del Vecchio. Lecii de filosofie juridic, p.274.
6
Marcel Prlot. Institutions politiques et droit constitutionnel, .12.
6
juridic, adic indivizii care exercit puterea cu titlu de guvern lato sensu al statului snt
abilitai printr-o ordine juridic s exercite puterea prin crearea i aplicarea normelor juridice;
altfel spus i mai concis, puterea de stat are un caracter normativ.7
- Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaz prin posibilitatea de a
comanda, de a da ordine, iar obligaia celui care le primete este de a se supune acestor comenzi.
Aceast autoritate exist nc din cele mai vechi timpuri. La nceput ea a fost personificat n
eful colectivitii umane respective (gint, trib etc.) care i impunea autoritatea prin calitile
sale. Cu timpul autoritatea s-a desprins, instituindu-se ca o realitate distinct de persoana celui care
deinea puterea sau care o exercita. S-a constituit, aadar, un aparat, s-a creat un sistem de
organizare mai complex. n felul acesta, autoritatea s-a organizat ca o instituie de sine stttoare,
devenind ceea ce astzi numim stat.
- Puterea de stat este o putere politic. Asupra conceptului de politic avem multiple
accepiuni, unele controversate. n general, politica este denumit tiina guvernrii statelor, ea
reprezint tot ceea ce se refer la arta de a guverna un stat. Fenomenul politic fundamental care
trebuie studiat n legtur cu statul i puterea politic l reprezint distincia dintre guvernani i
guvernai, dintre cei ce dein puterea, care comand i cei care snt condui, care se supun acestei
conduceri. Pentru a cunoate caracterul puterii este esenial a cunoate cine deine puterea, cum o
dobndete (cucerete) i cum o exercit. Aceasta depinde de structura social-economic a
societii, de condiiile istorice, politice etc. Puterea politic determin conducerea societii n
direcia politicii preconizate de forele politice i sociale care se afl la guvernare, care dein
puterea.
- Puterea de stat este o putere organizat (instituionalizat) n sensul c ea se desprinde de
persoana care o exercit;
- Puterea de stat este o putere de comand, ea instituie norme obligatorii, dispoziii
obligatorii, fie sub forma normelor generale, fie sub forma dispoziiilor concrete;
- Puterea de stat este unic, ea deine monopolul constrngerii: numai ea are posibilitatea s
foloseasc constrngerea, dispunnd n acest sens de un aparat specializat;
- Puterea de stat are vocaia globalizrii, n sensul c ea se aplic n societatea respectiv
asupra tuturor aspectelor, n toate domeniile vieii, ea singur i stabilete limitele. Aadar, statul
este o instituie politic cu o personalitate juridic deosebit, n care puterea politic este
instituionalizat prin stat i n felul acesta statul, exercitndu-i puterea suveran, determin
organizarea societii potrivit unei anumite concepii, conform unei anumite ordini de drept n
societate, asigur aprarea acesteia.8 Aceast putere, ca form a instituiilor publice prin care ea

7
Hans Kelsen. Thorie pure du droit, p.382-383.
8
Ioan Ceterchi, Ion Craiovan. Introducere n teoria general a dreptului, p.112.
7
se realizeaz, devine vizibil i concret: parlament, preedinte sau rege, guvern, justiie, armat,
poliie, nchisori etc. Ea nseamn autoritate i for.
2. Populaia (poporul, cetenia). Fr populaie, puterea statal asupra unei colectiviti
umane (de regul, o naiune) nu poate fi exercitat. ntre stat i fiecare individ al colectivitii
statale se stabilesc anumite relaii specifice, drepturi i obligaii reciproce cuprinse n statutul
ceteanului fiecrui stat. Puterea statului nu se limiteaz numai la cetenii respectivi, ea se
exercit, ntr-un mod specific, i asupra cetenilor strini sau fr cetenie aflai ntr-o anumit
perioad de timp pe teritoriul respectivei ri.
O prim trstur a statului, ca form specific a vieii sociale, este c se prezint, mai nti,
ca o colectivitate uman, care grupeaz brbai i femei, n diverse etape ale vieii lor: copilrie,
adolescen, maturitate, btrnee. Acetia se afl deja reunii n familie, n sate, n trguri, n
orae. De aici se desprinde o prim trstur a statului. El nu este o societate primar, ci, dup o
formul consacrat, el reprezint o unitate de suprapuneri.
A doua trstur a statului, prin care el se difereniaz de alte colectiviti, este aceea de a fi
un fenomen de mas. Din acest punct de vedere, el se deosebete vdit de cetatea antic care era
puin populat. Astfel, Atena, n timpul splendorii sale, nu avea mai mult de jumtate de milion
de locuitori, dintre care numai 40000 de atenieni, restul erau femei, copii, strini i sclavi.9
Este adevrat c unii autori pun pentru existena acestui element populaia anumite
criterii numerice (spre exemplu, existena unui minim necesar de 10000 de indivizi), care snt ns
considerate pur empirice i, din punct de vedere raional, inadmisibile. Este totui necesar,
tiinific vorbind, de un numr de oameni destul de mare pentru a permite mulimii s aib o
organizaie desvrit i o via autonom, independent de puterile externe, deoarece statul are
n mod esenial caracterul de autoritate, adic trebuie s fie suficient sie nsui.
Dou noiuni snt folosite adesea ca sinonime, anume: este vorba de termenii popor i
naiune. i nu o dat se fac trimiteri exagerate, ca s nu zicem demagogice, la popor, precum:
aleii poporului, prin voina poporului, la sfat cu poporul etc. Cei care apr conceptul de
naiune, deosebind-o de popor, consider c ea se ntemeiaz pe dou elemente eseniale. Primul
este un element psihologic, adic unitatea profund i nnscut de gndire i sentimente care
alctuiete contiina naional i implic credina ntr-un destin comun, cimentat de o istorie
proprie. Al doilea element este limba, care constituie exteriorizarea sensibil a celui dinti. Limba
este dovada unei seculare viei comune care unete comuniti umane, nlesnete raporturile
sociale ntre membrii acestei comuniti, fixeaz, pstreaz i transmite ntreaga spiritualitate a
unui popor ca temei al culturii sale.

9
Marcel Prlot. Institutions politiques et droit constitutionnel, p.8; A.Bonnard. Civilizaia greac. Vol.I. - Bucureti: Editura tiinific,
1967, p.137.
8
 Pe scurt, naiunea a fost definit ca o mare comunitate uman, cel mai adesea instalat pe
acelai teritoriu i care posed o unitate istoric, lingvistic, cultural, economic, mai mult sau
mai puin puternic. n concluzie, ceea ce trebuie de reinut, indiferent de denumire: comunitate
uman, populaie, popor, naiune, este faptul c un element necesar i obligatoriu pentru
abordarea conceptului de stat este o colectivitate uman care trebuie s rspund anumitor
cerine ce i confer o anumit unitate intern, fireasc, natural i o imagine proprie, autonom
i distinct de entiti asemntoare.
3. Teritoriul. Al treilea element structural al statului este teritoriul, n sensul de spaiu
delimitat ntr-un mod net. Dar, cum afirm Hans Kelsen, aceasta nu nseamn numai delimitarea
unei suprafee terestre, ci este un spaiu cu trei dimensiuni, din care face parte spaiul subterestru,
spaiul aerian i ntinderea de pmnt delimitat de frontiere. Credem c destul de amnunit am
rspuns la aceast ntrebare n Capitolul Aciunea normei juridice (a actelor normative) n timp,
n spaiu i asupra persoanelor. Practic, cele mai importante acte normative conin reglementri
juridice n acest domeniu. Aa bunoar, noul Cod penal a dedicat un articol aparte teritoriului,
intitulat Aplicarea legii penale n spaiu (art.11).
S-a spus, i pe drept cuvnt, c exigenele teritoriale nu snt numai elemente cantitative. Cu
certitudine, statul este un fenomen esenialmente spaial, cum afirm Hauriou; o form
geografic a vieii sociale, dup C.Vallaux. Dar el, teritoriul, reprezint ceva mai mult, i
anume: o legtur intim, profund, deosebit de puternic dintre om i pmntul pe care el i
regsete mereu identitatea i care se exprim n dragostea nemrginit a fiinei umane fa de
locul pe care s-a nscut, a trit i pe care nu vrea s-l prseasc nici dincolo de nefiin. N-avem
oti, dar iubirea de moie e un zid, care nu se-nfioreaz de-a ta faim, Baiazid! Este un adevr
cruia numai Eminescu putea s-i gseasc o asemenea expresie artistic.
n limitele acestui teritoriu se organizeaz societatea statal, unitile sale componente i se
exercit puterea public, suveranitatea i alte atribute fr de care nu poate fi definit un stat.
4. Elaborarea i aplicarea dreptului. Un alt atribut, rar ntlnit n literatura juridic, este
elaborarea i aplicarea dreptului. Dreptul este instrumentul necesar al existenei i al dezvoltrii
statului, el este inerent oricrei puteri de stat. n societatea prestatal dreptul nu a existat, apariia
lui este indisolubil legat de apariia statului. Viaa statului este strns legat de cea a dreptului.
Statul i dreptul constituie o unitate de contrarii. Dreptul are rolul de corset al forei, de
ncadrare a acestei puteri n limite de ordine, de calmare a tensiunilor ce se ivesc n procesul
exercitrii conducerii sociale prin intermediul activitii de stat. Pe de alt parte, statul garanteaz
realizarea dreptului i rentegreaz ordinea juridic lezat prin activiti ilicite.10
Din definiiile aduse de noi fenomenelor sociale stat i drept rezult c dreptul reprezint
10
Dumitru Baltag. Teoria general a dreptului i statului. - Cimilia: TIPCIM,1996, p.69-70.
9
ansamblul de norme juridice adoptate (edictate) sau sancionate de ctre stat, care, la nevoie, snt
asigurate, snt impuse de ctre stat prin fora lui de constrngere. Totodat, statul deine
monopolul nu numai asupra forei de constrngere, dar i asupra elaborrii i aplicrii dreptului.
Aceasta nseamn c statul, prin intermediul organelor sale oficiale ale puterii de stat, n mod
direct adopt diferite categorii de acte cu caracter normativ, altfel spus compuse din norme
juridice (de exemplu, Parlamentul adopt legi, hotrri i moiuni; Guvernul adopt hotrri i
dispoziii; Preedintele Republicii Moldova adopt decrete etc.), sau sancioneaz alte acte sau
categorii de norme, adoptate de alte organe i instituii nestatale (de exemplu, diferite obiceiuri,
norme elaborate de sindicate, organizaii nonguvernamentale, religioase, profesionale,
comerciale etc.), ntr-un fel le recunoate, le legifereaz existena.
5. Sistemul de impozite. n societatea primitiv, nestatal nu au fost cunoscute impozitele,
taxele i alte contribuii bneti sau n natur impuse populaiei de puterea public. Astfel de
instituii nu erau necesare organelor societii gentilico-tribale, deoarece ea nu dispunea de un
aparat de constrngere. Doar existena aparatului (a mecanismului) de stat presupune suportarea
cheltuielilor legate de ntreinerea lui de ctre populaie asupra creia se exercit aceast putere.
Organizaiile nestatale, cum ar fi diferite partide politice, organizaii cu caracter social,
cultural, sportiv, de asemenea organizaiile religioase ale diferitelor culte, percep de la membrii
lor cotizaii i donaii bneti, dar, spre deosebire de impozite, aceste contribuii bneti snt
suportate nu de ntreaga populaie, ci numai de anumite categorii de persoane. De asemenea, pe
lng faptul c nu au un caracter general, aceste contribuii bneti snt, de regul, benevole, iar
neonorarea lor aduce dup sine alte sanciuni dect cele statale, cum snt, de exemplu: excluderea
din organizaii, excomunicarea din biseric etc.
Acest atribut este obligatoriu oricrui tip de stat, din momentul apariiei i pn la etapa
contemporan, cu toate c n literatura de specialitate el ntr-un anume fel este trecut sub tcere.
n prezent, existena i funcionarea statului nostru fr acest atribut, fr acest element
obligatoriu este de neconceput. Una dintre cele mai importante legi organice pe care o adopt
Parlamentul n fiecare an calendaristic este Legea bugetului pe anul respectiv, care prevede dou
componente de baz: prima de acumulare (veniturile statului acumulate n urma impozitelor,
taxelor i a altor contribuii la buget), iar a doua de mprire (cheltuielile pentru fiecare
structur bugetar, de stat).
6. Suveranitatea. Termenul suveranitate este folosit pentru prima dat cu prilejul analizei
pe care a fcut-o Constituiei franceze din 1791 juristul francez Clermant Tennerre, definind-o
libertatea colectiv a societii. Autoritatea suprem (suprema potestas) cu care este nzestrat
statul se numete suveranitate. Ca putere suprem recunoscut statului, ea implic

10
exclusivitatea competenei sale asupra teritoriului naional i independena n ordinea juridic
internaional unde el nu este limitat dect prin propriile sale angajamente.
Aadar, suveranitatea poate fi privit sub un dublu aspect: extern i intern. Independena n
raport cu alte state, neatrnarea de orice alt putere exterioar este aspectul extern. Din punct de
vedere intern, este imperiul su asupra teritoriului i asupra unei populaii. Cetenia, adic
apartenena prin legtur juridic la stat, nate datoria juridic general de subordonare fa
de stat. i nu numai pentru ceteni exist aceast obligaie juridic, ci i pentru toi cei care se
afl, temporar sau definitiv, n subordonare fa de ordinea juridic a statului respectiv.
Aa cum viaa organismului individual se afirm printr-o aciune continu de adaptare, de
reintegrare, de aprare contra elementelor nocive, tot astfel viaa statului este o perpetu
reafirmare a propriei sale uniti, care tinde s domine i s armonizeze forele convergente i
care acioneaz mpotriva forelor dezagregatoare.11 Dac statul nu ar avea o supremaie real
asupra indivizilor care l compun, el ar nceta s fie stat. Suveranitatea este inclus n propria sa
natur.
n democraie ns suveranitatea, exercitat asupra cetenilor, nu provine din afar, ci din
interior, ea fiind, de regul, un produs al voinei celor care se supun statului. Statul trebuie s fie
sinteza voinelor i a drepturilor individuale, sau, cum spune magistral Giorgio del Vecchio, el
este punctul ideal de convergen al acestor drepturi, ntr-o suprem expresie protestativ.
Aceasta este regula. Regula ideal am aduga. Sorgintea puterii ns, att ca teorie, ct mai
ales ca practic, poate prezenta multiple variante: de la originea divin din Evul mediu, pn la
voina proletar sau la dictatura clasei muncitoare, n sec. al XX-lea. Aceasta la nivel de
teorie. Practic ns, chiar n democraiile declarate, n special n cele tinere, cile de la voina
real a poporului pn la constituirea puterii i la exercitarea ei snt adesea deosebit de sofisticate
i pot merge pn la anularea voinei reale.
Cel mai adesea, dup captarea voinei corpului electoral cu promisiuni demagogice i cu
manipulri motenite de la un regim dictatorial, puterea odat constituit oficial trece la
realizarea scopurilor sale oculte. Dup cum, n marile cotituri istorice, puterea poate s rmn n
mna aceleiai clase politice care stpnete prghiile economice, forele principale n stat
(armata, securitatea, poliia, vechile structuri politice de partid, radioul, televiziunea),
rebotezate adesea, folosindu-se chiar de elementul democratic, de care nu ezit s fac parad.
Aceasta este ns excepia. Cursul natural, ntr-un regim democratic, tinde n permanen ctre
regula: voina poporului se vrea autentic.

11
Giorgio del Vecchio. Ltat et le droit, p.20.
11
 Capitolul II. Tipurile istorice de stat
Odat aprut, statul, ca i dreptul, nu rmne imobil, ci se dezvolt, se modific, sau, cum
menioneaz profesorul A.B. Vengherov, teoria contemporan a statului examineaz dou procese,
indisolubil legate ntre ele, ale organizrii statale a omenirii, i anume: procesul de apariie a
statului i procesul de dezvoltare (statornicire stanovlenie), funcionare i evoluie 12. Ca i n
cazul dreptului, pentru descrierea procesului istoric i a strii de dezvoltare a statului se eviden-
iaz, n ansamblu, dou modaliti principale de abordare a problemei.
Prima modalitate a fost diferenierea formaiunilor social-economice. n aa mod se fixeaz
periodizarea dezvoltrii societii, n ansamblu, i a statului, n particular. Evoluia societii
umane este caracterizat n dependen de caracterul proprietii, al relaiilor de producie, de
structura social, de caracterul exploatrii omului de ctre om. Ca urmare, au fost evideniate
urmtoarele tipuri istorice de stat: statul de tip sclavagist, statul de tip feudal, statul burghez i sta-
tul socialist. Sau, dup cum se exprim Elena Iftime, fiecare formaiune social, avnd proprii
anumite relaii dintre oameni, genereaz un anumit tip de stat. Tipul de stat exprim coninutul
acestuia, definit de fora social, care exercit dominaia n societate. Fiecrei ornduiri i
corespunde un anumit tip de stat: sclavagist, feudal, capitalist, socialist.13
Cea de-a doua modalitate, dup cum se consider n prezent de majoritatea specialitilor n
domeniu (ndeosebi bazndu-se pe literatura occidental), cu o perspectiv mai mare,
difereniaz: statul epocii antice, statul epocii medievale, statul epocii noi (sau moderne) i
statul epocii contemporane. n ultimul timp, n legtur cu prbuirea aa-numitului sistem
mondial al socialismului, ntr-o serie de state, inclusiv n statul nostru, are loc o revizuire a
conceptului marxist-leninist. Tot mai frecvent n publicaiile de specialitate se fac referine la
valorile occidentale de apreciere a dezvoltrii societii i a statului. 14 Important este c nu
trebuie s ne ducem dintr-o extrem n alta, bazndu-ne doar pe emoii.
Elucidarea tipului si formei de stat constituie, de asemenea, o problema de baza a teoriei
statului, ea lamurind, pe de o parte, esenta statului ntr-o anumita perioada, iar pe de alta parte,
forma lui concreta de manifestare. Statul, ca manifestare a vointei tuturor cetatenilor de a se
organiza politic pe baza de lege, a cunoscut doua tipuri; unul de esenta dictatoriala, absolutista,
care a aparut ca expresie a unor comandamente istorice, dar prin nesocotirea vointei cetatenilor
sau printr-o presupusa legitimitate de ordin divin si altul de tip democratic care, indiferent de
forma, constituie o expresie a vointei cetatenilor, materializata prin consimtamntul dat.
Din aceasta perspectiva, este complet eronata conceptia marxista n care se formuleaza
teza ca tipurile de stat sunt legate de natura ornduirii sociale, avnd o esenta de clasa,
12
.. . . - : , 1998, .25-57.
13
Elena Iftime. Teoria general a dreptului. - Iai: Chemarea, 1991, p.15.
14
Vasile Creu, Gheorghe Avornic, Sergiu Bae i al. Bazele statului i dreptului Republicii Moldova. - Chiinu: Cartier, 1997, p.24-25.
12
ignorndu-se prin aceasta faptul ca, pe de o parte, statul apare ca o expresie a vointei generale a
tuturor cetatenilor si slujeste ca atare ntreaga societate, iar pe de alta parte, faptul ca n cadrul
aceleiasi ornduiri sociale pot exista state care se deosebesc prin modul de formare si exercitare a
puterii: stat dictatorial si stat democratic. Realitatea istorica a dovedit ca statele fasciste si cele
comuniste au avut mai multe trasaturi comune, fiind ambele de tip dictatorial.
Pentru a ntelege pe deplin statul ca institutie politica, trebuie studiata si problema
formelor de stat. Esenta statului, adica tipul de stat respectiv, se manifesta prin mai multe forme
n raport cu conditiile concrete ale epocii si tarii respective. Forma de stat are n vedere modul de
organizare a puterii de stat si, n special, structura si functionarea organelor supreme de
conducere. Rezulta ca forma de stat, indiferent de esenta, este data de trei elemente: forma de
guvernamnt, structura statului si regimul politic.
Forma de guvernamnt este un raport ntre organele de stat n procesul de constituire si
exercitare a puterii. Daca ne referim la statele existente astazi n lume, din punctul de vedere al
formei de guvernamnt, exista: monarhii constitutionale, republici parlamentare si republici
prezidentiale. Indiferent de esenta statului, care poate fi democratica sau dictatoriala, forma de
guvernamnt poate sa fie una din cele enuntate mai sus. Aceasta nu nseamna ca ntre esenta
statului (democratica sau dictatoriala) si forma de guvernamnt nu exista legaturi. Dimpotriva,
exista, si nca una foarte strnsa. De pilda, un stat democratic se poate mai bine realiza printr-o
forma de guvernamnt ca republica parlamentara sau prezidentiala, n care toate organele sunt
alese, dect prin monarhie constitutionala, n care seful statului, monarhul, nu este ales. Ramne
totusi ca o realitate dovedita de experienta istorica faptul ca esenta statului, democratica sau
dictatoriala, nu depinde hotartor de forma de guvernamnt, ntruct viata a aratat ca pot exista
dictaturi, n cazul unor republici, dupa cum exista democratii n cadrul unor monarhii.
Structura statului reprezinta un raport ntre organele centrale si locale ale statului. Sub
acest aspect, putem distinge: state national-unitare, state federative si confederatii statale. Statul
federal constituie o comunitate a statelor nesuverane, care presupune un stat central cu
competenta si personalitate distincte de cele ale statelor membre. Organizarea statala de tip
federal este nsarcinata cu rezolvarea problemelor comune. Functiile statale sunt mpartite ntre
statul federal si statele membre. Ca urmare, n statele federale se ntlnesc, paralel, organe ale
puterii si ordinii de drept federale si organe ale puterii si ordinii de drept a statelor membre. n
statul federal, statele membre participa la legiferarea federala, n conditiile existentei unei
delimitari a competentelor n realizarea sarcinilor statale.
n cadrul confederatiilor de state suverane, statale membre si pastreaza suprematia si
independenta n mod integral, competentele statului federal referindu-se la luarea unor decizii n
comun n domeniul relatiilor internationale. Confederatia poate cunoaste si forme mai evoluate,
13
cu organe comune, cum sunt: adunarea reprezentativa, seful de stat, organele diplomatice,
armata, finantele, mentinndu-se fiinta statala distincta care este reprezentata de parlamente si
guverne separate. Istoria a cunoscut mai multe exemple de confederatii care, treptat, au ncetat de
a mai exista ca atare.
Regimul politic reprezinta pentru multi politologi un element al formei de stat, pentru
altii, un element al sistemului politic. Avnd n vedere ca statul reprezinta institutia centrala a
sistemului politic, este nendoios faptul ca regimul politic este legat, n primul rnd, de stat,
constituind un element al formei de stat, si anume elementul hotartor, pentru ca el exprima un
raport ntre organele de stat si cetateni. Daca organele de stat se constituie si actioneaza prin
consultarea cetatenilor, ca expresie a vointei acestora, avem de-a face cu un regim politic
democratic si, invers, daca organele de stat se constituie si actioneaza fara consimtamntul
cetatenilor, ignornd vointa acestora, regimul politic pe care acestea l promoveaza este unul de
factura dictatoriala. De aceea, n analizele politologice, cnd se urmareste elucidarea esentei
statului, se vorbeste despre regimul politic.

Concluzie
Statul este principala instituie politic a societii umane, creia i revine un loc deosebit
de important n societate. Esena statului depinde de mai muli factori obiectivi i subiectivi,
interni i externi, de tipul de stat, de forma lui, de scopul, sarcinile i funciile lui etc.
Fcnd o analiz a concepiilor existente de-a lungul anilor cu privire la esena statului i
reieind din factorii indicai mai sus, putem evidenia dou care, consideram, dein superioritatea,
i anume: prima este reprezentat de filosofii greci din antichitate, pentru care scopul statului
este nelimitat, atotcuprinztor. Conform acestei concepii, nu poate exista o sfer de activitate
care nu ar prezenta vreun interes pentru stat. Prtaii acestei teorii considerau c orice activitate
trebuie s fie disciplinat, dirijat de stat. Ea a predominat mai mult n epoca antic i n cea
medieval.
Cealalt concepie, aprut mult mai trziu, rezerv omului o activitate liber de orice
dominaie din partea statului. Se nainteaz ideea, conform creia statul are ca scop numai
ocrotirea dreptului i garantarea libertii. n aceast ordine de idei, Hegel meniona: ... dac
cetenilor nu le merge bine, dac scopul lor subiectiv nu este satisfcut, dac ei nu gsesc c
mijlocirea acestei satisfaceri conine statul nsui, ca atare, atunci statul st pe picioare slabe.
Rolul statului nu rmne constant, neschimbat. El evolueaz n dependen de valorile
sociale specifice societii. La toate etapele de dezvoltare istoric statul este chemat s apere
ornduirea respectiv, de aceea i esena lui poate fi modificat n dependen de tipul istoric de
stat, de regimul politic respectiv .a. Indiferent de formele diferite de organizare i de exercitare a
14
puterii, toate aceste tipuri de state au o esen comun, i anume: aprarea prin diferite ci i prin
toate mijloacele posibile a intereselor deintorilor puterii politice i de stat, adic a
guvernanilor.
Totodat, noiunea juridic de esen a statului este o categorie foarte important pentru
ntreaga cercetare teoretic a statului, deoarece ea joac un rol decisiv n organizarea i
sistematizarea tuturor categoriilor i noiunilor juridice legate de studierea statului ca fenomen
social.
Esena statului este o trstur fundamental a statului, care are o influen asupra tuturor
celorlalte trsturi, particulariti ale lui. n ea este exprimat statutul unei formaiuni social-
economice concrete sau un tip istoric concret de stat, locul i rolul statului n procesul evoluiei
istorice. n primul rnd, anume dup specificul esenei statului se poate determina dac statul are
un rol progresist sau reacionar, are o perspectiv n dezvoltarea sa sau din start este dispus la
pieire. Aceast noiune este o categorie istoric, cu ajutorul creia putem descoperi procesul de
apariie a statului, evoluia lui, forma de stat, mecanismul de stat, funciile statului etc., n aa fel
jucnd chiar un rol metodologic pentru ntreaga tiin a jurisprudenei.

15
 Bibliografie

1. Mircea Djuvara. Teoria general a dreptului. - Bucureti, 1930 (reeditat n 1999), p.105.
2. Giorgio del Vecchio. Ltat et le droit. - Paris: Dalloz, 1964, p.5; Marcel Prlot.
Institutions politiques et droit constitutionnel. Quatrime Edition. - Paris: Dalloz, 1969, .1.
3. Niccolo Machiavelli. Principele. - Bucureti: Editura tiinific, 1960, .11; Vezi, pe
larg: I.Muraru, S.Tanasescu. Drept constituional i instituii politice. - Bucureti: Lumina Lex,
2001;
4. Ion Deleanu. Instituii i proceduri constituionale. - Bucureti: Dacia Europa 4. Nova
Lugoj, 2000; C.Ionescu. Drept constituional i instituii politice. Vol.I. - Bucureti: Lumina Lex,
2001.
5. Marcel Prlot. Institutions politiques et droit constitutionnel, p.2.
6. Giorgio del Vecchio. Lecii de filosofie juridic, p.274.
7. Marcel Prlot. Institutions politiques et droit constitutionnel, .12.
8. Hans Kelsen. Thorie pure du droit, p.382-383.
9. Ioan Ceterchi, Ion Craiovan. Introducere n teoria general a dreptului, p.112.
10. Dumitru Baltag. Teoria general a dreptului i statului. - Cimilia: TIPCIM,1996, p.69-
70.
11. Elena Iftime. Teoria general a dreptului. - Iai: Chemarea, 1991, p.15.
12. Vasile Creu, Gheorghe Avornic, Sergiu Baeu i al. Bazele statului i dreptului
Republicii Moldova. - Chiinu: Cartier, 1997, p.24-25.
13. .. . . - -: , 1989,
.103-106.
14. .. . . - : , 1998, .25-
57.

16