Liberalismul 

 Curent politic și ideologic născut în perioada luptei duse de

burghezie împotriva feudalismului și a monarhiei absolute și care revendica
instaurarea unui regim parlamentar constituțional; acest curent devine cu timpul
profund reacționar, trădînd principiile egalitare arborate altădată și luptînd deschis
împotriva proletariatului revoluționar. Proclamă principiul nonintervenției statului
în economie, în relațiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau
națiuni; promovează ideea libertății economice, a liberului schimb, a liberei
concurențe , dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și
acțiune.
Nazismul Doctrină politică a fascismului german fondată de Hitler, profund
antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, al cărei reprezentant „pur” ar
fi poporul german, încerca să justifice violența, rasismul, genocidul, războaiele de
cotropire; național-socialism.

Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate, dar încerca să se

îmbine și cu concepții ideologice economice recunoscute pe plan internațional.

Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:

 eliminarea șomajului
 eliminarea inflației devastatoare
 extinderea producției de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăți
standardul (nivelul) de viață al claselor de mijloc și jos.

Socialism Doctrină economică, politică și socială care preconizează desființarea

proprietății private și a economiei libere de piață și punerea acestora sub controlul
statului . Fundament teoretic al socialismului , bazat pe doctrina lui K. Marx,
modificată și aplicată de V. I. Lenin în Rusia primelor decenii ale secolului nostru
și preluată de regimurile totalitare de stânga din estul Europei și din Asia de după
al doilea război mondial, după care omenirea ar trece în mod necesar de la
capitalism la socialism în drumul ei spre comunism.

Fascism  Sistem politic caracterizat prin naționalism, totalitarism, militarism și, pe

plan economic, prin corporatism și respect al funcționării capitaliste, instaurat în
Italia în 1922 de Mussolini și partizanii săi. Ei susțin crearea unui
stat totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni
și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care reglementează
prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism. Fasciștii
cred că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și
capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea
puternică. Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat.

Conservatorism Ideologie care acceptă cu prudență schimbarea instituțiilor

tradiționale (religie, proprietate, familie) și preferă dezvoltarea treptată în locul
schimbărilor bruște; conservatism. Conservatorii caută să conserve o gamă de
instituții precum monarhia, religia, administrația parlamentară și dreptul la
proprietate, având obiectivul de a evidenția stabilitatea și continuitatea socială[2] în
timp ce elemente mai extreme precum reacționarii se opun modernismului și caută
să se întoarcă la „lucrurile așa cum sunt”. În societățile moderne, conservatorismul
este unul dintre cele trei așa-numite ideologii de
bază: liberalismul, socialismul și conservatorismul.
Comunism Doctrină socială, politică și economică constituită pe principiul abolirii
proprietății private și al instaurării proprietății collective. eoretic, în comunism
toate bunurile aparțin societății ca întreg, și toți membrii acesteia se bucură de
același statut social și economic. 
Nationalism Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a
contribuit în sec. XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea
națiunilor și statelor naționale.
Autoritarismul este o formă de guvernare care implică o autoritate nelegitimă, în
care normele liberale și democratice nu sunt respectate. În regimurile
nedemocratice, guvernanții s-au auto-selectat sau dacă au fost aleși, nu pot fi
înlăturați de la putere de către cetățeni prin alegeri libere și competitive.
În totalitarism, regimurile respective fac uz de o anumită ideologie social-culturală
„infailibilă”, prin care încearcă să mobilizeze masele și care nu
permite pluralismul politic.
Pașoptismul Ideologie a Revoluției de la 1848 din Țările Române, caracterizată
printr-un accentuat caracter militant pus în slujba libertății naționale și sociale, a
luptei pentru unirea Țărilor Române și crearea statului național român modern. În
plan cultural, scriitorii pașoptiști luptau pentru crearea unei literaturi originale,
pentru crearea presei românești și educarea poporului. Platforma ideologică a  a
fost expusă în programul „Daciei literare”. Principiile și-au găsit reflectarea în
activitatea și creația lui: N. Bălcescu, M. Kogălniceanu, Al.G.
Golescu, V. Alecsandri, Alecu Russo, C. Negri, C.A. Rosetti, D. Bolintineanu, A.
Iancu, S. Bărnuțiu, G. Barițiu, T. Cipariu, E. Murgu .