Introducerea în stiintele politice

Tema proiectului :

Socialismul
Realizat de studentele la RISE:
Cătană Măriuta
Marcu Elena
 Cuprins :
1.Cuprins.
2.Stabilirea cuvintelor cheie.
3.Definiții.
4.Creionarea unor varietăți ale socialismului.
5.Formularea teoriilor.
6.Temele Socialismului.
7.Socialism VS Naționalism
8.Poster.
9.Bibliografie.
 Cuvinte Cheie :
Socialism
Reformism
Politica bazată pe clase
Congresul de la Marsilia
Naționalism
Socialismul de stat
Cooperare

Proprietate comună
 Principalele definitii ale proiectului
:
Socialism - Sistem economic și politic bazat pe dominația proprietății statului în economie și
pe conducerea centralizată în toate domeniile de activitate, exercitată de partidul unic.

Reformism - Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor.

Congres - Reuniune națională sau internațională în care delegații sau invitații dezbat probleme
majore de ordin politic, economic, organizatoric, științific, cultural.

Nationalism -  Ideologie și politică reacționară care susține interesele burgheziei

exploatatoare, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a
clasei muncitoare, instigînd la ură națională, la asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale.
 Socialismul este un
concept, o ideologie sau un grup de ideologii,
un ansamblu de mișcări politice care au evoluat
și s-au ramificat de-a lungul timpului.
La început, s-a bazat pe proletariatul organizat
cu scopul de a clădi o societate lipsită de clase
sociale. Dar, până la urmă, se concentrează, din
ce în ce mai mult, pe reforme sociale în cadrul
democrațiilor moderne.
 Cuvântul socialism își are originea la începutul
secolului al XIX-lea. A fost folosit pentru prima oar ă,
autodefinitoriu, în engleză, în 1827, pentru a-i
descrie pe discipolii lui Robert Owen. De și exist ă o
mare diversitate de opinii printre grupurile
socialiste, toți sunt de acord că își au rădăcinile
comune în luptele din secolele XIX și XX ale
muncitorilor din industrie și din agricultur ă, lupte
duse conform principiului solidarității și pentru
făurirea unei societăți egalitariste, cu o economie
care ar servi emancipării maselor largi populare, iar
nu doar puținilor bogătași, socialismul alegând astfel
calea „solidarității“ și reformei, ceea ce îl deosebe ște
de „colectivism“ și de „comunism“.
 Mulţi socialişti consideră că originile socialismului sunt cu mult înainte
de secolele XVIII şi XIX, ajungând până în secolul al XVI-lea la Thomas
More Utopia, sau chiar până în antichitate, la Republica lui Platon. O mare
influenţă asupra acestei doctrine a avut-o însă Rousseau. Filosoful iluminist
se preocupă de două teme fundamentale pentru socialişti, inegalitatea şi
decizia colectivă.
 După revoluţia franceză privilegiile
aristocraţiei dispar, dar societatea nu devine
una care să asigure egalitatea în viaţa politică .
Abia în a doua jumă tate a secolului al XIX-lea,
apar primele critici ale socialismului asupra
societă ţii burgheze.
Criticile din această perioadă se ancorează în
realitate, sunt orientate spre problemele
sociale produse de industrializare, condiţiile
de muncă , scă derea salariilor, folosirea în
fabrici a femeilor şi copiilor, migraţia de la
sate spre oraş.
 Teorii ale
socialismului :
Jean-Jacques Rousseau consideră la fel ca şi Thomas
Hobbes că societatea a fost creată în timp de oameni printr-un
contract. Înainte de aceasta, indivizii trăiau în ceea ce atât
Rousseau cât şi Hobbes numesc starea naturală. Spre deosebire de
Hobbes, Rousseau consideră că în starea naturală oamenii erau
liberi dar buni, pentru că omul se naşte bun.
Charles Fourier – filosoful socialist francez,
consideră că societatea viitoare va trebui să
corespundă naturii umane, să permită
satisfacerea pasiunilor inerente ale acesteia.  
Socialismul în Franta are o diversitate foarte mare . În
anii 1880 , socialiștii francezi s-au împărțit în diferite
grupuri – cercuri , secte , uniuni , cooperative.
 Varietatile socialismului :

Reformismul este credința că schimbările graduale

prin și în cadrul instituțiilor existente poate schimba
sistemul economic fundamental și structurile politice
ale unei societăți.
 Socialismul de stat este o clasificare pentru
orice perspectivă socialistă politică și economică,
care pledează pentru proprietatea statului asupra
mijloacelor de producție, fie ca o măsură temporară
în tranziția de la capitalism la socialism, sau ca o
caracteristică a socialismului în sine.
 Socialismul libertarian este un grup de
filozofii politice anti-autoritare din miscarea
socialista care resping ideea de socialism sub
proprietate centralizata de stat, controlul economiei
de catre acesta, cat si existenta statului.
•

Până în anii 1920, social democrații și comuniștii dominau

sfera mișcării socialiste internaționale, socialismul devenind
cea mai influentă filozofie secular politico-
economică.Partidele răman o forță politică cu diverse grade
de putere și influență pe toate continentele, avand
reprezentanți și lideri în multe din guvernele lumii, iar în
ziua de azi, mulți socialiști au adoptat cauzele multor
mișcări sociale, cum ar fi ecologismul, feminismul și
liberalismul.
 Temele Socialismului :
Comunitatea - Socialiştii consideră comunitatea superioară individului. Fără aceasta
omul este o simpla fiinţă biologică. În cadrul comunităţii individul se formează alături
de alte persoane, dezvoltarea personală este aşadar strâns legata de comunitate.
Cooperarea - Cooperarea este strâns legată de comunitate. Reprezintă viziunea
asupra relaţiei din cadrul unei comunităţi socialiste. Este o alternativă la egoism,
agresivitate, concurenţă şi individualism specifice liberalismului.
Egalitatea - Egalitatea este tema ce deosebeşte socialismul de celelalte ideologii.
Egalitatea în ideea socialistă creează echilibru şi dreptate în societate. Aceasta este
pusă în antiteză cu inegalitatea specifică societăţilor burgheze care a creeat
discrepanţe şi conflict.
Politica bazată pe clase - Împărţirea lumii pe clase este o caracteristică a
socialismului marxist. Socialiştii consideră că existenţa claselor este cea mai
importantă lege a istoriei, astfel ei idenfitică existenţa acestora în fiecare eră.
Proprietatea Comună - sociliştii consideră proprietatea individuală cauza conflictelor
sociale. Socialiştii argumentează prin faptul că bogaţia este produsă prin efortul
comun al mai multor indivizi, proletari, dar valoarea adaugată producţiei devine
bogaţia burgheziei. . Astfel ei propun soluţii pentru a transforma proprietatea dintr-un
mecanism al diferenţierii sociale într-un mecanism al egalităţii.
 Marile etape ale socialismului francez își au începutul
fazei sale de organizare înca de la primul Congres al
muncitorilor francezi care se perinda colectivist , adică
de la Congresul de la Marsilia din 1876 .
Ele urmăreau o desprindere totală de ideile
marxiste și ducerea unei politici zisă realistă,
de reforme sociale, în cadrul unor partide
parlamentare de centru-stânga.
 De la victoria socialistă din 1981 și dincolo de această
perioadă , se pot distinge patru perioade majore.
Din anii 1879 pană în 1920 , anii de construcție , caracterizați
în special pană în 1914 de rivalitatea celor doua socialismuri .
Din 1920 pană în 1941 intrarea masivă și oficială a
comunistilor în rezistența era marcată de concurența celor
doua partide socialist și comunist .
Din 1941 pană în 1958 , faza hegemoniei comuniste .
Din 1958 , declinul progresiv al Partidului comunist , refacerea
și înălțarea Partidului socialist.
 Socialismul trebuie privit ca o formă de
organizare socială, în care interesul societății
primează în fața interesului unui individ sau a unui
grup restrâns de indivizi și vine în opoziție
cu liberalismul, care reprezintă sistemul social în
care primează interesul individului, sau al unui grup
restrâns de indivizi, în fața interesului societății.
Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca
atribut democrația, definită ca putere a poporului.
 Socialismul în Franța :
S-a manifestat după Revoluția
Franceză din 1789.
Se orienta spre :
Libertate, Egalitate și Fraternitate vizând o
societate bazată pe acțiunea comună a
tuturor cetățenilor, care au aceleași drepturi și
răspunderi.
Naționalismul în Germania :
S-a manifestat începând cu secolul al
XVII- lea.
Se orienta spre :
Promovarea unui sistem social în care nu există
stat, clase sociale și proprietate privată.
Conducerea exclusivă a unui singur partid, fiind
un regim totalitar, atotputernic chiar.

Reprezentanți :
Reprezentanți :
1.Karl Marx 1.Joseph Haydn
2.Jean Jaures 2.Johann Herder
3.Charles Fourier 3.Emanuel – Joseph Sieyes
 Bibliografie...
1.Collection Civilisation Francaise -
Les Sources Francaises du
Socialiasme Scientifique 1948, Paris.
2.Michel Winock – Le Socialisme en
Europe en France et en Europe 1992,
Editions Du Seuil.
3.Emile Faguet – Le Socialisme en
1907 , Paris 1907 .