Constituirea capitalismului monopolist

Elaborat de: Garbuz Dorin

Profesor Istoria Românilor și Universală LT „OLIMP” Costești
dorin.garbuz.1996@gmail.com
  Capital – totalitatea bunurilor economice deținute de o persoană sau de un grup de
persoane care sunt utilizare în scopul producerii de bunuri și servicii destinate vânzării
și obținerii de profit;
 Monopol – drept exclusiv de a dispune de ceva, de a efectua ceva, dominație într-una
sau mai multe ramuri economice;
 Capitalism monopolist – sistem politico-economic bazat pe întreprindere sau uniune
de întreprinderi, acestea căpătând inclusiv proprietatea privată, scopul acestora fiind
realizarea producției și obținerea de profit
 Imperialism – politică a unui stat de a domina alt stat în forme diferite (culturale,

Definirea
economice, militare);
 Cartel – uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de
termenilor cheie producție încheie o convenție, stabilind prețurile, condițiile de vânzare și de
aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare
și își împart piețele de desfacere, în vederea limitării sau lichidării concurenței;
 Sindicat – asociație profesională a diferitor categorii de salarizați, al căror scop este
apărarea intereselor economice și sociale a acestora;
 Trust – formă de fuziune a intereselor unei companii prin integrarea orizontală sau
verticală a producției, prin împărțirea pieței, prin practicarea unor descriminări
comerciale față de parteneri;
 Concern – organizație complexă care reunește întreprinderi economice legate între ele
prin activitatea lor, întreprinderile rămânând independente între ele.
  Capitalismul liberal este caracterizat prin concurența liberă, iar
ramurile principale, dominante erau industria ușoară,
predominând în acest sens întreprinderile mici și mijlocii;

Trecerea la  Marile uniuni economice apar în urma necesității de creare a

acestora, datorită faptului că se trece la industria grea, inclusiv
capitalismul contructoare de mașini, liberul schimb devine neglijat din ce în

monopolist ce mai des;

 Concurența impusă de marile întreprinderi este prea mare
pentru a rezista întreprinderile mici, celea mari absorbindu-le
pe cele mici.
  La începutul lui XIX, în Germania, 2/3 din producția industriei
electrotehnice aparțineau Siemens-Halke și AEG, în SUA
trustul lui Morgan deținea 60% din extracția fierului și
producerii oțelului, iar Rockefeller deținea 90% din industria
petrolieră;
 Concentrarea dată avea efecte atât pozitive cât și negative:
Constituirea permitea realizarea proiectelor ambițioase, fixarea anumitor
prețuri pentru obținerea de venituri și ulterior alte investire
monopolurilor adăugătoare; dominarea acestora însă fără concurență duce la
supraprofituri și la lipsa de stimulente în scopul perfecționării
producției;
 Datorită acestor concentrări, apare legislația antimonopol,
scopul care era reglementarea raporturilor dintre uniunile
monopoliste cu statul și consumatorul.
 Forma de proprietate cea mai răspândită devine pe acțiuni
(proprietarul deține un anumit procent, restul revenindu-le
managerilor competenți, proprietarul participă la deciziile
vitale);
 Rolul de mediator, regulator în acest proces îi revine Burselor;
 Procesul dat se răspândește și asupra finanțelor, prin luarea de
credite și infiltrarea propriilor reprezentanți în domeniu;
 Prin surplusul de capital de la începutul sec. XX, acesta se
extinde în extern fie prin investiții directe, fie prin acreditarea
agenților economici și a guvernelor.
 La sfârșitul lui XIX, acesta primește numele de Imperialism,
însuși prin lupta monopolurilor de reîmpărțire a lumii;
 Atât guvernele cât și monopolurile erau interesate pentru
acapararea noilor colonii, în sensul obținerii de materie primă și
a extinderii pieții de desfacere;
 Către sf. sec. XIX, majoritatea teritoriilor erau colonii,
semicolonii sau erau dependente financiar de capitalul străin;
 Este pusă problema reîmpărții colonială în baza ascensiunii
puterilor coloniale Italia, Germania și Japonia;
 Procesul dat împarte Europa în două blocuri militaro-politice,
generează crize internaționale care ulterior se transformă în
conflagrație mondială (WWI).