Sisteme economice în perioda contemporană

În societatea de astăzi există două modele economice majore: economia capitalistă, cea mai reprezentativă
economie liberă şi economia comunistă, reprezentativă pentru economiile dirijate de către stat.
Economia capitalistă – economie liberă
Economia capitalistă este un sistem economic în care preţul şi produsele depind de legea cererii şi a ofertei.
Caracteristicile economiei capitaliste:
 se bazează pe proprietatea privată a mijloacelor de producţie (adică utilaje, terenuri, clădiri, capital);
 deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme;
 agenţii economici urmăresc să obţină profitul maxim;
 preţurile se fixează pe baza cererii şi ofertei;
 statul are rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei; el nu trebuie să intervină în problema
preţurilor, a cererii şi a ofertei.

Modelele economiei capitaliste:

În timp s-au conturat şi în cadrul economiei capitaliste două modele, în încercarea de a face faţă cât mai bine
crizelor economice inevitabile: capitalismul clasic sau liberalismul şi modelul keynesian sau neoliberalismul.
 Capitalismul clasic (liberalismul) presupune o intervenţie minimă a statului în economie.
Acest model şi-a dovedit ineficienţa în timpul marii crize economice din 1929-1933, care a pornit din S.U.A. dar
a cuprins întreaga lume capitalistă. Această criză a început prin căderea bursei din New-York în ziua de 24
octombrie 1929 (supranumită joia neagră), apoi a continuat prin falimentul celor mai multe bănci americane, care
creditau întreaga industrie mondială şi prin falimentul multor întreprinderi din întreaga lume. Drept urmare
şomajul a ajuns la cote alarmante. În acelaşi timp s-a înregistrat o criză de supraproducţie în agricultură: datorită
producţiei mari şi a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei, au scăzut foarte mult preţurile la produsele
agricole, ceea ce a dus la ruinarea fermierilor.
Criza a fost depăşită în SUA datorită politicii de intervenţie a statului în economie, promovată de preşedintele
Franklin Roosevelt, politică numită NEW DEAL (Noul Curs). Statul a stabilit preţuri minime la produsele de
bază, a finanţat câteva bănci private pentru a-şi putea relua activitatea, a început o serie de lucrări de
infrastructură (construcţii de autostrăzi, poduri, defrişări etc.) datorită cărora a angajat mulţi dintre şomeri.
- Modelul keynesian (neoliberalismul), teoretizat de economistul englez Maynard Keynes, propune intervenţia
statului în economie pentru a reducerea şomajului şi inflaţiei. Scopul intervenţiei statului trebuie să fie susţinerea
creşterii economice şi bunăstării.

Moduri de producţie în economia capitalistă

 Fordismul (de la uzinele Ford): presupune producţia în serie, costuri de producţie mai mici şi creşterea
salariilor muncitorilor datorită creşterii vânzărilor.
 Toyotismul (de la uzinele Toyota): pune accent pe realizarea unor produse de calitate superioară,
producţia se face la comandă, se cere părerea muncitorilor în conducerea întreprinderii.

Economia comunistă – economie dirijată de stat

Economia comunistă este un sistem economic în care statul fixează preţul produselor şi producţia.
Caracteristicile economiei comuniste:
 aproape toate mijloacele de producţie (adică utilaje, terenuri, clădiri, capital) sunt în proprietatea statului;
( 1948- legea nationalizarii mijloacelor de productie -R.P.R)
 bunurile nu sunt produse în raport cu cererea, ci pe baza unor planuri economice întocmite de birocraţi
funcţionari de stat), planuri cincinale ( fixau producţia pentru fiecare ramură industrială pe o perioadă de
5 ani);
 industrializarea forţată, cu accent pe dezvoltarea industriei grele- ex . investitii uriase pentru
dezvoltarea industrei grele ( ind.siderurgica, petroliera, chimica, constructoare de masini), pentru
investitii Romania s-a imprumutat la F.M.I.Deoarece nu se tinea cont de raportul dintre cerere si oferta,
dintre costurile de productie si profit – investitiile nu au fost recuperate. In anii 80 R.S.R se afla in
incapacitatea de plata a datoriei externe.Astfel s-a introdus rationalizarea bunurilor de consum,
declansand criza economica. In 1989, s-au achitat toate datoriile externe al R.S.R, dar s-au mentinut
masurile restrictive.
 colectivizarea în agricultură. ( 1958-1962 – colectivizarea fortata, in R.P.R -90% din suprafata agricola a
Romaniei a devenit proprietate de stat, s-au organizat C.A.P.-uri, I.A.S – uri.Uneltele si animalele
 taranilor sunt folosite in comun la C.A.P, lucratorii agricoli erau angajati la stat si primeau o cota parte
din produse )
Consecinţele economiei de tip comunist:
 produsele realizate sunt de slabă calitate şi de multe ori nu există piaţă de desfacere pentru ele pentru că
planurile economice ţin cont de nişte obiective politice, nu de cererea reală;
 nu există şomaj, dar acest lucru pozitiv se dovedeşte a crea dezechilibre grave pe termen lung;
 accentul pus pe dezvoltarea industriei grele are drept consecinţe neglijarea producţiei alimentare.
Pentru a face faţă eventualelor probleme legate de piaţa de desfacere, statele comuniste europene ( URSS, R.D.G,
Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Romania) si Mongolia, Vietnamul si Cuba au creat, în 1949, o
organizaţie economică numită Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) , care s-a autodizolvat după
căderea comunismului. În cadrul acestei organizaţii aveau loc schimburi de produse între statele membre.

Globalizarea economiei lumii

Globalizarea este un proces început în anii ’80, care constă în deschiderea frontierelor şi generalizarea
schimburilor de oameni, idei capitaluri şi bunuri la scară mondială. Globalizarea este economică, politică şi
culturală. Cel mai reprezentativ proces al globalizării economice este crearea companiilor multinaţionale: o
întreprindere îşi deschide sediu în străinătate. Un simbol al globalizării este compania Coca-cola, ale cărei
produse au ajuns în toate colţurile lumii.
Primul pas înspre globalizarea economică a fost făcut prin crearea, în 1945, a unei organizaţii economice
mondiale numită Acordul General pentru Tarife vamale şi Comerţ (GATT). Statele membre îşi oferă între ele
clauza naţiunii celei mai favorizate, prin care micşorează taxele vamale la produsele comercializate. Astăzi
această organizaţie se numeşte OMC sau WTO şi cuprinde 123 de state.
Consecinţele globalizării:
 facilitează schimburile şi creşterea productivităţii
 propagă rapid crizele economice.