ECONOMIA NATURALA SAU AUTARHICA.

ECONOMIA DE SCHIMB Economia naturala sau autarhica La inceputurile existentei sale, activitatea economica a luat forma economiei naturale. S-a mai numit si economie autarhica, economie casnica inchisa sau noneconomie.

Economia naturala (autarhica) reprezinta acea forma de organizare si functionare a economiei in care nevoile individuale sau colective se satisfac prin autoconsum, fara a fi nevoie de schimb. Principalii factori de productie disponibili in etapa respectiva si la nivelul acelei comunitati, si anume, resursele naturale, bunurile de capital, precum si resursele umane, erau alocati la nivelul acestui sistem inchis, urmarindu-se doar satisfacerea nevoilor in limita propriei productii obtinute. Ea a fost preponderenta pana la prima revolutie industrial Economia naturala se caracterizeaza prin cateva trasaturi specifice: - diversificarea activitatii economice, in sensul ca producatorul nespecializat isi realizeaza prin munca proprie bunurilor necesare; - importanta acordata pamantului, considerat a fi principalul factor de productie; - predominanta nevoilor biologice; - izolarea producatorului din punct de vedere economic; - descentralizarea economiei redusa; - diviziunea simpla, naturala a muncii. Economie de schimb Am putea defini economia de schimb acel mod de organizare a activitii economice care se ntemeiaz pe mecanisme obiective ce pun n valoare forele pieei n care raportul dintre cerere i ofert determin principiile de prioritate n alocarea i utilizarea resurselor materiale, umane i financiare disponibile. Economia de schimb se caracterizeaza prin: Specializarea agentilor economici pe anumite domenii de activitate Autonomia si independenta agentilor economici Activitatea economica se desfasoara in jurul pietei Monetarizarea economiei, banii alaturi de capital si specializare Tranzactii bilaterale intre agentii economici Bunurile economice imbraca forma de marfa

In gandirea economica s-au conturat doua sisteme ale economiei de schimb, sintetizate sub urmatoarea forma:

a) Sistemul economiei de comanda; b) Sistemul economiei de piata; c) economia mixta (in practica). Economia de comand Este ntlnit n ri precum Cuba, China, Coreea de Nord i prezint cteva caracteristici: este o economie etatizat deoarece proprietatea public este dominant, aproape toate mijloacele de producie se afl n proprietatea statului, resursele fiind alocate prin plan; este o economie birocratizat deoarece dispune de un mare aparat de stat caracterizat printr-un stil de munc formalist; este o economie ineficient deoarece bunurile nu sunt produse n raport cu cererea existent, productorii realiznd bunuri decise de planificatori. Economia de pia este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privat asupra mijloacelor de producie. Este un sistem cooperativ n care fiecare individ se integreaz din i n vederea propriului interes. Statul nu intervine n aciunile ce fac obiectul pieei. n viziunea lui Mises, virtuile economiei de pia sunt: 1. se sprijin pe proprietatea privat , 2. suveranitatea consumatorului (esena capitalismului este dat de punerea produciei economice la dispoziia consumatorului), 3. capitalismul, prin sistemul concurenei sociale i asigur proprii stimului (concurena catalactic), 4. aeaz libertatea la baza edificiului economic i social (individul este n msur s aleag felul n care dorete s se integreze n ansamblul societaii, libertatea economic include i libertatea de a grei), 5. face din profit i urmrirea acestuia de intreprinztor o fora motric perpetu, 6. i asigur dinamica i vitalitatea printr-un permanent proces de selecie economia mixta Economia mixt contemporan constituie o mbinare organic a sectorului privat cu sectorul de stat,a mecanismelor pieei cu reglementarea proceselor economice de ctre stat,a micilor

ntreprinderi cu marile corporaii,caracterizate prin tendine monopoliste i oligopoliste, o mbinare a mecanismelor de difereniere social cu garaniile sociale.

Modele si tipuri ale economiei de piata Se stabilesc in functie de mecanismul de stabilire a echilibrului economic, existe astfel 2 tipuri:

MODELUL NEOCLASIC; Modelul neoclasic al lui Solow reprezint reperul fundamental n analiza procesului de cretere economic. n studiul su, Solow pleac de la urmtoarele ipoteze: _ economia este perfect concurenial; _ mobilitatea perfect a factorilor de producie; _ ocuparea deplin n ceea ce privete utilizarea resurselor; _ factorul de producie capital este supus randamentelor descresctoare; _ randamentele de scar sunt constante.

MODELUL KEYNESIAN. Presupune ca: sistemul economic nu poate fi in echilibru la nivel de ocupare deplina, ci poate exista un punct de echilibru la o anumita rata a somajululi; statul trebuie sa aiba rol activ in administrarea achilibrului astfel incat intre somaj si inflatie sa existe un raport optim in diferite momente; variabila de comanda a sistemului economic este cererea agregata, acest model considerand ca este gresit sa se extrapoleze functionarea nivelului microeconomiei la nivel macroeconomic care trebuie modelat conform propriilor legitati.

Michel Albert considera ca in sistemul capitalist s-au diferentiat doua mari modele: MODELUL NEOAMERICAN si MODELUL RENAN Capitalismul are drept principiu de baz concurena, piaa. Sistemul capitalist nu este lipsit de probleme si este departe de a fi omogen; el s-a difereniat n dou mari modele ce se nfrunt: capitalism contra capitalism. Imigraia este o problem important a secolului XX; mna de lucru imigrat este

aproximativ ntotdeauna mai ieftin, astfel nct rile capitaliste au devenit mai deschise la imigrare. O alt problem a capitalismului o constituie srcia. n S.U.A. si Japonia nu exista sistem de protecie social sracul fiind vzut drept vinovat, pe cnd n Europa (vezi Frana) sracul este privit ca victima. Capitalistii japonezi consider c securitatea social nu intr n atribuia statului ci n a ntreprinderii, cu condiia ca aceasta s fie suficient de bogat, pe cnd capitalistii europeni (Germania, Frana, Marea Britanie, Olanda, Danemarca) garanteaz un venit minim. Pretutindeni n clipa de fa, logica proprie capitalismului intr n conflict, ntr-un fel sau altul, cu logica proteciei sociale. Modelul anglo-saxon (unde fiscalitatea ncurajeaz contractarea datoriilor) se opune modelului germano-nipon (fiscalitatea ncurajeaz economisirea). Si n problema reglementrilor care ar reduce numrul proceselor modelul anglosaxon (cu reglementri mai puine avantajndu-i pe lawyers) se opune modelului mult mai strict si anume cel germano-nipon. rile anglo-saxone au ncurajat expansiunea pieelor de creane si de valori imobiliare nlocuind pe ct posibil bncile cu bursele. Capitalismul rilor alpine se ntemeiaz pe idea contrara. Acestea sunt pe scurt cteva probleme cu care se confrunt capitalismul si care l delimiteaz ntr-unul neoamerican ce se bazeaz pe reusita individual si pe profitul financiar rapid si unul renan ce are drept centru Germania (si prezint numeroase asemnri cu cel din Japonia) ce pune accente pe reusita colectiv, pe consens, pe preocuparea pentru termenul lung. Istoria ultimul deceniu ne arat c modelul renan, modelul secundar, este deopotriv mai echitabil si mai eficient dect cel neoamerican.