Migratia Fortei de Munca

UNIVERSITATEA „ANDREI ŞAGUNA” CONSTANŢA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA - MANAGEMENT
MIGRAŢIA FORŢEI DE MUNCĂ DIN

ROMÂNIA ŞI NEVOIA REGLEMENTĂRII
SALE DE CĂTRE STAT
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lect. univ. drd. Cristina Neculai
Absolvent,
CONSTANŢA
2012
2
CUPRINS
LISTA TABELE ŞI FIGURI ……………………………………………….…..5
INTRODUCERE ………………………………………………………….……..7
Capitolul 1 – FENOMENUL MIGRAŢIEI
1.1. Definirea conceptului de migraţie …………………………………………….9

1.2. Analiza efectelor de emigrare şi imigrare ……………………………………
12
1.3. Avantajele şi dezavantajele migrӑrii forţei de muncӑ ……………………….15
Capitolul 2 – IMPACTUL SOCIAL ŞI ECONOMIC AL MIGRAŢIEI

FORŢEI DE MUNCĂ
2.1. Situaţia migrӑrii forţei de muncӑ din România ……………………………..18
2.1.1. Efectele crizei asupra fluxurilor migratorii, accesului şi participӑrii
migranţilor pe piaţa muncii ………………………………………...…………….24
2.1.2. Mobilitatea şi migraţia forţei de muncӑ româneşti prin reţeaua EURES ….29
2.1.3. Italia şi Spania, principalele destinaţii pentru migranţii români plecaţi la
muncӑ …………………………………………………..………………………..32
2.2. Impactul economic …………………………………………………………..38
2.2.1. Evoluţia remitenţelor în timpul crizei economice ………………………....39
2.2.2. Investiţiile realizate cu venituri din migraţia internaţionalӑ ……………….41
Capitolul 3 – REGLEMENTAREA DE CATRE STAT A FENOMENULUI

DE MIGRAŢIE A FORŢEI DE MUNCĂ DIN ROMANIA
3.1. Politicile de ocupare a forţei de muncӑ şi impactul lor ……………………...44
3.1.1. Calitatea vieţii şi ocuparea forţei de muncӑ ……………………………….45
3.1.2. Implementarea politicilor de ocupare ……………………………………..48
3.1.3. Dificultӑţi în politica de ocupare integral a forţei de muncӑ ………………49
3.1.4. Definirea şi evoluţia şomajului …………………………………………….51
3
3.1.5. Mӑsuri pentru reducerea efectelor şomajului ……………………………...54
3.2. Politica socialӑ …..………………………………………………………….. 57
3.2.1. Organizarea politicii sociale în România ………………………………….60
3.2.2. Egalitatea de şanse şi discriminarea ……………………………………….61
CONCLUZII …………………………………………………………………….63
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………..65
4
LISTA TABELE ŞI FIGURI
Tabel 1 – Fluxurile de emigranţi români în anii 1998-2009
Tabel 2 – Evoluţia numӑrului de români rezidenţi legali în Spania
Tabel 3 – Numӑrul şomerilor în rândul strӑinilor în Spania
Tabel 4 – Evoluţia numӑrului de strӑini în Italia în perioada 2007-2009
Tabel 5 – Numӑrul românilor angajaţi şi nou angajaţi în Italia
Tabel 6 – Gospodӑrii cu membri plecaţi în strӑinӑtate pentru muncӑ sau cu membri

ce trimit pachete/bani în ţarӑ
Tabel 7 – Procentul celor care au investit în diferite bunuri, în totalul celor care au
investit cu venituri din migraţia externӑ, pe medii
Figura 1 – Numӑrul total al imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în ţӑri de destinaţie ce

aparţin UE în perioada 1998-2009
Figura 2 – Evoluţia numӑrului total al imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în

Germania, Spania şi Italia în anii 1998-2009
Figura 3 – Ponderea imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în total imigranţi pe ţӑri

europene în anul 20047
Figura 4 – Evoluţia ponderii imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în total imigranţi în

unele zone geografice europene în perioada 1998-2009
Figura 5 – Ponderea copiilor rӑmaşi acasӑ în funcţie de pӑrintele plecat la muncӑ în

strӑinӑtate
5
Figura 6 – Cetӑţenia migranţilor UE şi non-UE rezidenţi ai ţӑrilor UE-27 în 2010
Figura 7 – Sumele transmise în ţarӑ de lucrӑtorii români din strӑinӑtate
Figura 8 – Politici de ocupare
6
INTRODUCERE
Decizia românilor de a se îndrepta spre piaţa muncii din Europa în special

este influenţatӑ de o serie de factori. În primul rând, potenţialul economic naţional
al ţӑrii a fost într-o continuӑ scӑdere în ultimii douӑzeci de ani ca şi veniturile
majoritӑţii populaţiei. Avem de asemenea liberalizarea pieţei forţei de muncӑ la
nivel global, lucru ce a încurajat românii sӑ opteze pentru migraţia internaţionalӑ.
La nivel internaţional, migraţia externӑ şi-a pus amprenta asupra structurii

pieţei forţei de muncӑ prin imigranţi şi emigranţi. Dacӑ discutӑm despre impactul
emigranţilor asupra pieţei forţei de muncӑ existӑ ţӑri precum SUA, Australia,
Canada, care s-au bazat întotdeauna pe astfel de resurse, import practic de capital
uman.
În general, ţara din care s-a emigrat a avut de câştigat de pe urma acestor
emigrӑri internaţionale, întrucât situaţia economicӑ s-a îmbunӑtӑţit datoritӑ
veniturilor trimise din strӑinӑtate şi investite în ţarӑ.
Lucrarea de faţӑ abordeazӑ tema “Migraţia fortei de muncӑ din România şi

nevoia reglementӑrii sale de cӑtre stat.” Lucrarea este structuratӑ pe trei capitole.
Primul capitol, “Fenomenul migraţiei,” defineşte în primul rând conceptul de
“migraţie,” şi prezintӑ apoi efectele sale precum şi avantajele şi dezavantajele ce
derivӑ din migraţia forţei de muncӑ.
Urmӑtorul capitol, capitolul II, “Impactul social şi economic al migraţiei

forţei de muncӑ,” vorbeşte despre efectele crizei economice asupra fluxurilor
migratorii şi de asemenea de mobilitatea geograficӑ a forţei de muncӑ prin reţeaua
EURES. Tot în acest capitol prezentӑm datele statistice cu privire la doua dintre
ţӑrile care au absorbit cel mai mare numӑr de emigranţi români: Spania şi Italia
precum şi de efectele secundare pe care le are migraţia asupra copiilor rӑmӑşi
acasӑ. Subpunctul 2 al acestui capitol trateazӑ impactul economic, şi vorbim aici de
7
evoluţia remitenţelor şi de investiţiile realizate cu banii proveniţi din munca din
strӑinӑtate.
Cel din urmӑ capitol, capitolul trei, “Reglementarea de cӑtre stat a migraţiei
forţei de muncӑ din România” este cel mai amplu capitol al lucrӑrii întrucât
trateazӑ atât politicile de ocupare a forţei de muncӑ şi impactul lor cât şi politicile
sociale din România. În acest capitol vorbim despre implementarea politicilor de
ocupare şi de dificultӑţile întâmpinate în cadrul implementӑrii acestor politici.
Vorbind despre ocuparea forţei de muncӑ trebuie sӑ discutӑm şi despre mӑsurile de
reducere a şomajului bineînţeles. Subcapitolul 2 al acestui capitol prezintӑ
organizarea politicilor sociale în România şi vorbeşte despre egalitatea de şanse şi
discriminarea.
Criza a avut consecinţe diferite asupra migraţiei bărbaţilor și femeilor și a

situaţiei de pe piaţa muncii în ţările de destinaţie. Migraţia feminină a crescut pe
perioada crizei, în mare parte ca urmare a creşterii şomajului în sectoarele
economice unde forţa de muncă era predominant masculină (construcţii) şi a
menţinerii cererii pentru forţă de muncă în sectoare precum munca la domiciliu
(curăţenie, îngrijire bătrani și copii).
O modalitate de atenuare a impactului negativ al crizei economice este
reprezentată de mobilitatea profesională a lucrătorilor migranţi. Ne putem aştepta,
prin urmare, la o creştere a mobilităţii inter-sectoriale dinspre sectoarele puternic
afectate de criză către cele mai puţin atinse.
8
Capitolul 1
FENOMENUL MIGRAŢIEI
1.1.Definirea conceptului de migraţie
Migraţia regionalӑ, mai precis mobilitatea geograficӑ a forţei de muncӑ

joacӑ un rol foarte important în redistribuirea ofertei de muncӑ. Mobilitatea
geograficӑ a lucrӑtorilor şi a familiilor acestora contribuie mult la creşterea
populaţiei la nivel regional şi la o mai bunӑ flexibilitate a pieţei muncii. Migraţia
forţei de muncӑ este de fapt o reacţie de adaptare a ofertei de muncӑ la modificӑrile
teritoriale ale cererii. Ea reprezintӑ una dintre modalitӑţile prin care regiunile se pot
ajusta la schimbӑrile economice. Fluxurile migratorii ajutӑ oamenii sӑ-şi
îmbunӑtӑţeascӑ nivelul de trai prin deplasarea în zone ce oferӑ un standard de viaţa
mai bun atât din punct de vedere economic cât şi social.
Migraţia poate fi în acelaşi timp şi o reacţie la politicile economice de
dezvoltare. Se doreşte astfel atragerea de persoane super calificate, sau ce deţin
capital sau idei în vederea dezvoltӑrii zonelor respective. Din varii motive, în
special de naturӑ social, ce caracterizeazӑ migraţia, existӑ un anume grad de
reticenţa din partea lucrӑtorilor atunci când li se cere sӑ-şi pӑrӑseascӑ locul de
muncӑ, familia şi prietenii în vederea descoperirii unui mediu de viaţӑ şi loc de
muncӑ mai propice din punct de vedere economic mai ales. Rӑspunsul pozitiv al
lucrӑtorilor cu privire la migraţie depinde şi de înclinaţia spre mobilitate teritorialӑ
a unei populaţii sau subgrupe ale acesteia. Un exemplu foarte bun în aceastӑ
privinţӑ îl gӑsim în cazul SUA, Canada şi Japonia. În comparaţie cu ţӑrile din
Europa, ţӑrile menţionate mai sus au o ratӑ a mobilitӑţii teritoriale mult mai mare.
Populaţia care alege în general sӑ migreze se încadreazӑ în grupa de vârstӑ de
25-44 de ani.
9
Fluxurile migratorii, fie ele brute sau nete, mӑsoarӑ în mӑrimi absolute
amploarea fenomenului şi pun de asemenea în evidenţӑ prin intermediul mӑrimilor
relative, intensitatea fluxurilor. Atunci când vorbim de amploarea fluxurilor brute
ne referim de fapt la numӑrul de imigranţi, emigranţi, migraţie brutӑ sau totalӑ, în
timp ce fluxurile nete exprimӑ diferenţa dintre numӑrul imigranţilor şi cel al
emigranţilor. Aceastӑ diferenţӑ poate fi pozitivӑ, dacӑ numӑrul imigranţilor este
mai mare decât cel al emigranţilor, sau negativӑ, în situaţia bineînţeles inversӑ.
Dacӑ vorbim de intensitatea fluxurilor, cele brute exprimӑ rata emigrӑrii, adicӑ
raportul procentual între numӑrul imigranţilor şi mӑrimea populaţiei regionale, iar
cele nete rata migraţiei nete calculatӑ ca raport procentual între soldul migraţiei şi
populaţia totalӑ a regiunii.
Fluxurile brute pot contribui la ajustarea pieţei regionale a muncii întrucât
coreleazӑ locurile de muncӑ cu calificӑrile caracteristice lucrӑtorilor. Fluxurile nete
pe de altӑ parte sunt o mӑsurӑ a efectelor directe ale migraţiei asupra populaţiei şi
în acelaşi timp asupra ofertei excedentare de muncӑ la nivel regional. Daca vorbim
la nivel naţional, fluxurile brute interregional exprimӑ proporţia populaţiei
rezidente care-şi schimbӑ regiunea de rezindeţӑ într-un an în interiorul fiecӑrei
economii naţionale. Aceste fluxuri depind astfel de mӑrimea regiunilor de schimb,
un grad mai mare de agregare a acestora reducându-le.
În ceea ce priveşte ţӑrile dezvoltate, se observӑ o tendinţӑ de stabilizare şi în
acelaşi timp diminuare a fluxurilor migratorii datoritӑ îmbunӑtӑţirii condiţiilor
pieţei muncii. Trebuie recunoscut de asemenea cӑ o ratӑ a şomajului mare nu face
altceva decât sӑ descurajeze migraţia şi deci absorbţia de forţӑ de muncӑ calificatӑ.
Totuşi migraţia nu influeţeazӑ foarte mult rata şomajului dacӑ vorbim la nivel
naţional, însӑ are o contribuţie important în ceea ce priveşte asigurarea echilibrului
pieţei muncii la nivel regional.
Piaţa regionalӑ a muncii este influenţatӑ de asemenea şi de migraţia
internaţionalӑ a forţei de muncӑ. Populaţia cautӑ deci locuri de muncӑ mai atractive
din punct de vedere salarial şi profesional şi în afara graniţelor ţӑrii. Dacӑ în
regiunea respectivӑ s-au facut multe disponibilizӑri în ultima perioadӑ, emigraţia
10
internaţionalӑ devine în acest caz soluţia cӑutatӑ pentru diminuarea presiunii
ofertei excedentare de muncӑ. Mai mult decât atât, dacӑ emigrarea este temporarӑ
şi nu definitivӑ, veniturile trimise în ţarӑ de cӑtre emigranţi vor duce la o creştere
relativӑ a prosperitӑţii în regiune, creştere care ulterior va stimula cererea global şi
va crea implicit noi locuri de muncӑ. Dacӑ se restabileşte echilibrul pieţei muncii
în regiunea în discuţie, emigranţii se vor întoarce acasӑ aducând cu ei un aport
semnificativ de ofertӑ de muncӑ.
Dacӑ ar fi sӑ vorbim de cauzele migraţiei, trebuie sӑ menţionӑm în primul
rând venitul familiei. Decizia de emigrare se ia luând în considerare salariul real şi
de asemenea numӑrul membrilor familiei care vor munci. Atunci când se hotӑrӑsc
sӑ emigreze împreunӑ cu familiile lor, emigranţii vor lua în considerare toate
salariile membrilor familiei şi nu doar cel al capului familiei. Totuşi, salariul nu
este singurul motiv al migraţiei. Deşi persoanele tinere tind sӑ aleagӑ un salariu
mai bun, pe cei care se întorc de exemplu la un loc drag îi pot atrage farmecul
locurilor respective şi plӑcerea de a reveni acolo. Mai mult decât atât, atunci când
vorbim de un salariu mai mare dar care implicӑ migrarea spre alte locuri trebuie
avute în vedere şi celelalte considerente: cheltuielile de deplasare, chirie, transport,
toate acestea puse în balanţӑ şi verificat salariul real la finalul scӑderii tuturor
acestor cheltuieli.
Dacӑ totuşi am lua în considerare toate aceste bariere ce apar în calea
mobilitӑţii muncii, atunci ne-ar fi destul de greu sӑ acceptӑm faptul cӑ migraţia din
prima regiune spre cea de a doua va acoperi întreaga cerere excedentarӑ de muncӑ.
Toate acestea duc în final la salarii reale mai ridicate şi oportunitӑţi de angajare în
a doua regiune, pe când în prima regiune va exista un nivel ridicat al şomajului şi
salarii reale neschimbate. Astfel, putem concluziona cӑ diferenţele de salarii nu
sunt un factor explicative al migraţiei, şi cӑ o influenţӑ mult mai mare ar avea-o
oportunitӑţile de angajare şi diferenţele de şomaj. În Anglia de exemplu, şomerii
preferӑ de 1,8 ori mai mult sӑ migreze în comparaţie cu persoanele angajate. Din
aceastӑ cauzӑ migraţia interregional a forţei de muncӑ, ocuparea şi şomajul sunt
11
interdependente, fiecare dintre ele contribuind la realizarea echilibrului pieţei
muncii.1
Continuând discuţia despre barierele din calea migraţiei, trebuie amintite şi
costurile nepecuniare şi lipsa de informaţii. Vorbim aici despre înfruntarea
dificultӑţilor din noul mediu, stresul acomodӑrii la noile condiţii de muncӑ. Astfel
se explicӑ de ce este mai des întâlnitӑ migraţia între regiuni prospere decât dinspre
regiuni sӑrace spre cele prospere.
1.2. Analiza efectelor de emigrare şi imigrare
Migraţia forţei de muncӑ reprezintӑ de fapt fluxuri de persoane. Aceste

persoane pot fi emigrare, dacӑ pӑrӑsesc un anumit spaţiu, sau imigrare, dacӑ sosesc
la o anumitӑ destinaţie. Un teritoriu poate fi în acelaşi timp şi de emigrare şi de
imigrare.
Efectele migraţiei nu reflectӑ doar simpla schimbare cantitativӑ a ofertei de
muncӑ, ci sunt mult mai complexe, migraţia afectând pe lângӑ structura populaţiei
şi modelele comportamentale de pe piaţa muncii. Cu cât mobilitatea forţei de
muncӑ este mai mare, creşte şi capacitatea de absorbţie a acelor persoane
disponibilizate în urma proceselor de restructurare sau modernizare.
Migraţia contribuie, de asemenea, la creşterea venitului naţional.
Valorificarea oportunitӑţilor de ocupare dintr-o zonӑ prin imigrarea forţei de
muncӑ disponibilӑ din altӑ zonӑ duce la o folosire mult mai eficientӑ a factorului
muncӑ la nivelul economiei naţionale.
Concesinţele migraţiei internaţionale sunt şi ele la rândul lor deosebit de
complexe însӑ în acelaşi timp şi contradictorii. Sӑ luӑm exemplul unei ţӑri cu un
nivel scӑzut de dezvoltare economicӑ. În cele mai multe cazuri în astfel de ţӑri
emigrarea depӑşeşte imigrarea, rezultând deci un sold migrator negativ. Pe termen
lung acesta va afecta potenţialul demografic naţional. Dacӑ emigrarea temporarӑ se
transformӑ în emigrare definitivӑ atunci pericolul este şi mai mare. În general,
1
Harvey Armstrong, Jim Taylor, Regional economics & policy, second edition, harvester wheatsheaf, New York,
London, 1999 , p.118.
12
segmentul dinamic al unei populaţii este cel ce alege sӑ emigreze, vorbim aici de
persoane între 25-45 ani, cu studii superioare. Ei reprezintӑ în cele mai multe
cazuri o pierdere irecuperabilӑ de capital uman.
Dacӑ vorbim însӑ de o economie puternic afectatӑ de restructurӑri masive,
grad de ocupare scӑzut şi ratӑ a şomajului ridicatӑ şi în continuӑ creştere, iar
sistemul de asistenţӑ socialӑ este în crizӑ, emigraţia internaţionalӑ poate fi chiar
soluţia salvatoare, reducându-se astfel presiunea şi dezechilibrul de pe piaţa
muncii. Veniturile emigranţilor reprezintӑ o importantӑ sursӑ pentru echilibrarea
balanţei de plӑţi şi totodatӑ un factor de stimulare pentru impulsionarea activitӑţii
economice. Dacӑ aceste venituri sunt investite în achiziţionarea de bunuri produse
în ţarӑ, atunci ele contribuie şi la crearea de noi locuri de muncӑ şi menţinerea în
acelaşi timp a celor deja existente. Mai mult decât atât, emigraţia externӑ este în
general temporarӑ, iar reîntoarcerea la un anumit moment dat a celor plecaţi în
afarӑ ca sӑ munceascӑ va aduce cu sine un comportament nou în muncӑ, o
disciplinӑ, noi deprinderi şi abilitӑti precum şi utilizarea de noi tehnologii. Practic,
emigraţia externӑ este de fapt o investiţie în capital uman ce va duce ulterior la o
dezvoltare a activitӑţilor economice naţionale.
Migraţia forţei de muncӑ spre ţӑrie Uniunii Europene creeazӑ produs
naţional prin transfer internaţional, aduc valutӑ în ţarӑ, vin cu un model nou de
viaţӑ şi civilizaţie, vin cu un sentiment de respingere a unei vieţi bazatӑ pe
promiscuitatea materialӑ, şi nu de puţine ori se întorc în ţarӑ cu un capital de
început necesar iniţierii unei micii afaceri. Asemenea acţiuni sunt susţinute uneori
şi de anumite cunoştinţe legate de mersul afacerilor pe care le-au dobândit urmare
a migrӑrii şi a desfӑşurӑrii anumitor activitӑţi în Uniunea Europeanӑ sau în alte ţӑri
dezvoltate ale lumii.
România, ca ţarӑ membrӑ UE, exportӑ capital uman prin migraţia externӑ,
mai mult sau mai puţin gratuit. Costul aferent este în creştere, fiind doar parţial
compensat de beneficiile potenţiale, economice şi sociale:
13
 emigraţia – determinӑ o pierdere finalӑ totalӑ, beneficiile complementare
fiind greu de estimat; ele se manifestӑ cu un anumit decalaj în timp sau nu
apar deloc
 migraţia pentru muncӑ – poate fi consideratӑ un export parţial şi temporar
asociat cu beneficii potenţiale relativ mai certe; prin câştigurile individuale
care se transfer în ţarӑ familiei şi consumul acestora pe piaţa internӑ de
bunuri şi servicii se susţine cererea internӑ şi într-o oarecare mӑsura
producţia naţionalӑ.
Câştigurile, respectiv pierderile îi afecteazӑ deopotrivӑ pe toţi cei implicaţi,
însӑ în proporţii diferite.2 În esenţӑ acestea constau în:
Pentru ţara de origine, de plecare, indiferent de forma de migrare externӑ,
exportul de capital uman, de forţӑ de muncӑ în care s-au fӑcut investiţii importante
reprezintӑ o pierdere de valoare adӑugatӑ care s-ar fi putut realiza în ţarӑ, sursӑ
pentru o creştere economicӑ durabilӑ. La o analizӑ mai atentӑ a raţiunilor migraţiei
externe, se va observa cӑ de fapt cererea pieţei nu este orientatӑ spre a crea noi
locuri de muncӑ pentru forţa de muncӑ disponibilӑ şi atunci aceasta se oriecnteazӑ
spre zonele din afara spaţiului naţional.
Pentru ţara gazdӑ, de destinaţie, efectele sunt de regulӑ net favorabile. Eke
se manifestӑ pe piaţa muncii prin:
 Contribuţia la reducerea deficitului de forţӑ de muncӑ
 Atenuarea procesului de îmbӑtrânire demograficӑ şi a
tensiunilor create pe pieţele muncii la nivel bugetar
 Contribuţii la creşterea producţiei, inclusiv a exporturilor,
uneori chiar în ţӑrile de origine
Pentru lucrӑtor şi familia acestuia, efectele sunt diverse, dar soldul este
apreciat ca fiind pozitiv. Pe partea de câştiguri, regӑsim: un venit care asigurӑ
reproducţia forţei de muncӑ a lucrӑtorului şi a familiei sale, venit pe care nu l-ar fi
obţinut în ţarӑ; sporirea capacitӑţii de economisire şi investiţii, fie în bunuri de
folosinţӑ îndelungatӑ fie în lansarea unei afaceri proprii; apariţia unei serii de
2
Vasile Perţ, R. Negrut, Mazilescu P, Procese, fenomene, caracteristici şi tendinţe ale circulaţiei forţei de muncӑ în
România, Colecţia Biblioteca Economicӑ, Seria Studii Economice, vol.6-7, Bucuresti, 2003, p.35.
14
câştiguri pe plan profesional şi al culturii muncii, de cunoştinţe, deprinderi,
comportamente, disciplinӑ şi securitatea a muncii. Pierderile sunt de naturӑ
economicӑ dar şi socialӑ: discriminarea în tratament, comparativ cu forţa de muncӑ
autohtonӑ, riscul de nerespectare a contractului de muncӑ de cӑtre angajator,
tensiuni în relaţiile cu forţa de muncӑ autohtonӑ, dificultӑţi de acomodare, protecţie
social redusӑ3
Cei implicaţi în mişcarea migratorie legalӑ se plaseazӑ în trei categorii:
a) Persoane cu înaltӑ calificare, cu competenţe validate în domenii de vârf ale
ştiinţei şi tehnologiei ca şi unele servicii cum sunt cele de învâţӑmânt,
sӑnӑtate;
b) Persoane cu un nivel mediu de calificare şi specilizare care acopera o gamӑ
largӑ de activitӑţi şi profesii: constructori, personal para-medical, personal
hotelier şi de alimentaţie public;
c) Personal necalificat sau semicalificat în activitӑţi din domeniul agriculturӑ,
salubritate, construcţii.
Pe lângӑ migraţia legalӑ, existӑ şi o puternicӑ mişcare migratorie pentru
muncӑ necontrolatӑ, nici în ţara de plecare (România) şi nici în cea de destinaţie. O
mare parte a acestor persoane lucreazӑ temporar, pe o perioadӑ nedefinitӑ, cel mai
adesea fӑrӑ forme legale de muncӑ, pe piaţa subteranӑ a muncii din ţӑrile de
destinaţie. Firmele agreeazӑ aceastӑ formӑ de ocupare deoarece costurile salariale
sunt mai reduse, aportul muncii acestor lucrӑtori la sporirea competitivitӑţii firmei
fiind însemnat.
1.3. Avantajele şi dezavantajele migrӑrii forţei de muncӑ
Fenomenului de migraţie i se asociazӑ o serie de avantaje şi dezavantaje

economice. Fluxurile migratorii aduc beneficii sau pierderi pentru cei pe care îi
afecteazӑ. Aceste aspecte menţionate schimbӑ viziunea asupra migraţiei, ea
devenind un instrument de politicӑ economic şi social. Politica va fi una de
3
Fenomenul migraţionist din perspective aderӑrii la UE, Institutul European din România, 2004, p.19.
15
deschidere pentru migraţia est-vest cu scopul acoperirii deficitului de muncӑ slab
calificatӑ şi, pe de altӑ parte, unde de intensificare a atragerii temporare sau
definitive de creiere pentru a susţine progresul de tehnologii performante şi,
implicit, prin resursӑ umanӑ cu pregӑtire de vârf pentru vest-est.
Pentru prima categorie, est-vest, existӑ limitӑri cantitative, în funcţie de
mӑrimea deficitului, realizate prin contingentarea fluxurilor pe meserii şi profesii.
Pentru a doua categorie se va intensifica competiţia între statele primitoare pentru
atragerea personalului care sӑ acopere deficitul de înaltӑ competenţӑ, condiţie
pentru dezvoltarea ţӑrilor membre UE şi nu numai, Aceste fluxuri vor fi limitate pe
termen mediu-lung deoarece are loc un proces de îmbӑtrânire demograficӑ în ţӑrile
est-europene şi creşte deficitul de forţӑ de muncӑ în ţӑrile de origine. Practic, prin
migraţiune are loc un transfer al îmbӑtrânirii demografice şi nu o încetinire a
acestui process.4
Sub aspectul efectelor macroexonomice ale emigrӑrii se constatӑ cӑ acest
segment din populaţia activӑ este creator de locuri de muncӑ, fӑrӑ aport
internaţional privat sau public din economia naţionalӑ. Veniturile pe care le
creeazӑ acest sector se alӑturӑ fondului de consum intern, fondurilor destinate
dezvoltӑrii şi într-o anumitӑ mӑsurӑ, resurselor bugetare ale economiei.
Aceste venituri, pe care le-au dobândit prin activitӑţile prestate în alte ţӑri,
sunt transferate în economia monetarӑ prin intermediul pieţei valutare. Se
apreciazӑ cӑ suma acestei categorii de venituri, înregistrate şi neînregistrate, care
intrӑ în eocnomia noastrӑ se ridicӑ anual la aproximativ 5 miliarde de euro. La
aceasta mai adӑugӑm partea din venitul acestor agenţi economici destinatӑ
consumului individual în ţara.
Transferul de valutӑ realizat de lucrӑtorii români din strӑinӑtate poate fi
considerat unul din marile avantaje ale emigrӑrii care se rӑsfrânge asupra monedei
naţionale sub aspectul evoluţiei ei pe piaţa valutarӑ. În mod obişnuit, dobândirea
capacitӑţii internaţionale de platӑ se realizeazӑ prin export care şi el la rândul sӑu
necesitӑ investiţii pentru creearea unor capacitӑţi de producţie, dependente de
fondurile publice şi private destinate dezvoltӑrii. Migraţia forţei de muncӑ devine,
4
Vasile Perţ, R. Negrut, Mazilescu P, op. cit., p.180.
16
şi din acest punct de vedere, un important înlocuitor al exportului. In felul acesta
asistӑm la formarea unie veritabile pieţe valutare.
Pe de altӑ parte, dintre categoriile de agenţi economici care au fost implicaţi
în apricierea leului, lucrӑtorii români din strӑinӑtate au înţeles cel mai bine cӑ
evoluţiile libere ale cursului de schimb sunt fenomene fireşti pentru orice
economie de piaţӑ. Reacţia lor se datoreazӑ în primul rând prin autodidacticism
spontan, oferit de economia monetarӑ a Uninunii Europene, unde aceştia presteazӑ
diferinite activitӑţi generatoare de venituri valutare. Pentru marea majoritate a
lucrӑtorilor români din strӑinӑtate informarea furnizatӑ de viaţa economicӑ realӑ în
legӑturӑ cu mecanismul valutar a fost extrem de favorabilӑ.
In anumite situaţii mecanismele monetare sunt mai bine înţelese prin
confrunatea individului cu viaţa realӑ. Aşa se întâmplӑ şi în cazul de faţӑ în care se
realizeazӑ o instrucţie realӑ prin viaţa de zi cu zi care oferӑ acestor lucrӑtori români
din strӑinӑtate situaţiile reale, legate de modul de funcţionare a economiei
monetare adicӑ a economiei în care banii se vând şi se cumpӑrӑ pe piaţa valutarӑ ca
orice altӑ marfӑ.
Capitolul 2
17
IMPACTUL SOCIAL ŞI ECONOMIC AL
MIGRAŢIEI FORŢEI DE MUNCĂ
2.1. Situaţia migrӑrii forţei de muncӑ din România
Decizia românilor de a se îndrepta spre piaţa muncii din Europa în special

este influenţatӑ de o serie de factori. În primul rând, potenţialul economic naţional
al ţӑrii a fost într-o continuӑ scӑdere în ultimii douӑzeci de ani ca şi veniturile
majoritӑţii populaţiei. Avem de asemenea liberalizarea pieţei forţei de muncӑ la
nivel global, lucru ce a încurajat românii sӑ opteze pentru migraţia internaţionalӑ.
Totuşi plecarea pӑrinţilor la muncӑ în strӑinӑtate are o serie de efecte
negative asupra copiilor în special şi totodatӑ asupra familiei şi funcţionalitӑţii sale.
Copiii rӑmaşi în ţarӑ devin vulnerabili la abuz, exploatare prin muncӑ, randamentul
lor la şcoalӑ scade, culminând cu creşterea ratei abandonului şcolar.
Canada, care s-au bazat întotdeauna pe astfel de resurse, import de capital uman.
veniturilor trimise din strӑinӑtate şi investite în ţarӑ.
În România de dupӑ 1989, emigrarea a avut ca principalӑ motivaţie
elementul politic. Aceeaşi soluţie salvatoare a venit şi din partea fluxurilor de
emigranţi de dupa 1996. Lipsa locurilor de muncӑ împreuna cu masivele
restructurӑri în segmentul de producţie a generat un masiv val de emigranţi care a
culminat dupӑ 2007, când s-a renunţat la vize.
Dacӑ ar fi sӑ analizӑm relaţia de interdependenţӑ dintre migraţie şi structura
pieţei forţei de muncӑ din România, ar trebui sӑ mergem pe o abordare de la
simplu la complex. Vom utiliza informaţiile statistice furnizate de Eurostat în
perioada 1998-2009.
18
Tabel 1 - Fluxurile de emigranţi români în anii 1998-20095
An Numӑr imigranţi
1998 33.861
1999 43.726
2000 49.332
2001 58.617
2002 105.839
2003 190.742
2004 215.646
2005 194.176
2006 215.605
2007 553.162
2008 325.121
2009 164.757
Total 2.150.584
Notă: Date obţinute prin însumare (din ţările UE) cu menţiunea că existau o serie de
state pentru care informaţia nu era disponibilă.
Sursa: EUROSTAT
Se constatӑ astfel existenţa unui grup de ţӑri spre care emigranţii români
s-au îndreptat în special, ţӑri precum Italia (834.000 persoane), Spania (824.000
persoane), Germania (266.000 persoane), Ungaria (98.000 persoane) şi Austria
(52.000). Aceste ţari deţin 96,6% din totalul numӑrului de emigranţi români.6
Figura 1 - Numӑrul total al imigranţilor cu cetӑţenie românӑ, în ţӑri de destinaţie

aparţinând UE, în perioada 1998-2009
5
Faţă de statisticile naţionale bazate pe SEIP valorile pentru fluxurile de emigranţi români în spaţiul UE cumulat pe
întregul orizont de timp analizat sunt mai mici decât cele obţinute prin procedeul ”în oglindă” cu mai mult de 2
milioane de persoane.
6
Italia şi Spania împreună deţin o pondere de 77,2% din total.
19
Sursa: EUROSTAT
Avem în continuare evoluţia fenomenului de emigrare pentru principalele

trei ţӑri de destinaţie. Astfel, în 2001, ţara preferatӑ de emigranţii români a fost
Germania, fluxurile migratorii cӑtre aceastӑ ţarӑ crescând de la 17.000 de persoane
în 1998 la 24.000 de persoane în 2006. Dupӑ aderarea României la Uniunea
Europeanӑ, numӑrul românilor ce au ales ca ţarӑ de destinaţie Germania s-a dublat
ajungând la 48.000 în 2008.
Figura 2 – Evoluţia numӑrului total al imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în

Germania, Spania şi Italia în anii 1998-2009
20
Sursa: EUROSTAT
Începând cu 2002-2003, atât Spania cât şi Italia au înregistrat o creştere a

fluxului de imigranţi români. În perioada 2004-2007 Spania a primit aproximativ
541.000 de imigranţi români iar în urmӑtorii doi ani, adicӑ 2007-2009, 551.500
persoane au ales Italia ca ţarӑ de destinaţie. Trebuie specificat faptul cӑ în anul
2007, anul aderӑrii la Uniunea Europeanӑ, România a avut cel mai mare nivel al
fluxului migratoriu, peste 553.000 persoane.
Putem vorbi de asemenea despre indicatorii ce reflectӑ datele absolute ale
fluxurilor de emigranţi români. Avem astfel ponderea imigranţilor cu cetӑţenie
românӑ în totalul imigranţilor, acest indicator permiţând mӑsurarea mai exactӑ a
poziţiei României în cadrul Europei ca şi ţarӑ furnizoare de imigranţi.
În figura de mai jos se pot observa ponderile pe care imigranţii români le-au
înregistrat în comparaţie cu alţi imigranţi în anul 2007.
Figura 3 – Ponderea imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în total imigranţi pe ţari

europene în anul 2007
21
Sursa: EUROSTAT
Ţӑrile cu cele mai ridicate ponderi ale imigranţilor români sunt: Italia
(48,64%), Ungaria (27,65%), Spania (20,62%), Slovacia (18,62%) şi Austria
(8,7%). Media pentru UE a fost 7,05%. Este totuşi surprinzӑtor locul Ungariei
dacӑ luӑm în considerare poziţia ei geograficӑ şi numӑrul mare de etnici maghiari
stabiliţi în România. La fel de suprinzӑtoare este şi poziţia Slovaciei,7 singura
explicaţie logicӑ în acest caz fiind proximitatea geograficӑ.
Figura 4 – Evoluţia ponderii imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în total imigranţi în

unele zone geografice europene în perioada 1998-2009 (%)
7
Numӑrul imigranţilor români în Slovacia a fost la cote relativ reduse: puţin peste 3000 de persoane în 2007 cu o
creştere de 7.5 ori comparativ cu anul anterior.
22
Sursa: EUROSTAT
Figura de mai sus prezintӑ evoluţia ponderii imigranţilor români în cadrul

unor ţӑri europene şi media la nivel UE. Surprinzӑtoare, ca şi mai devreme, sunt
datele disponibile pentru Ungaria, ce ne aratӑ un minim de 30% şi maxim
aproximativ 50% şi bineînţeles Slovacia. Ponderile înregistrate în cazul Spania şi
al Italiei erau mai mult decât aşteptate, întrucât 4 din 5 emigranţi români preferӑ
una dintre aceste douӑ ţӑri.
Valul plecӑrilor în strӑinӑtate, în special în Europa, se poate împӑrţi în 3
etape:
a. Etapa I: între 1990-1995 - Israel, Turcia, Italia, Ungaria şi Germania
(peste 7%)
b. Etapa a II-a: 1996-2002 la cele cinci ţӑri din prima etapӑ se adaugӑ
Canada, Spania şi SUA
c. Etapa a III-a: a încpeut în 2002, iar românii si-au concentrat plecӑrile
spre Spania şi Italia.
Conform studiilor prezentate de Fundaţia Soros, UNICEF şi Salvaţi Copiii,
aproximativ 350.000 copii au cel puţin unul dintre pӑrinţi plecat la muncӑ în
strӑinӑtate. Studiile au fost întreprinse însӑ pe numai aproximativ 170.000 deoarece
doar aceştia sunt înscrişi în sistemul de învӑţӑmânt public. 47% dintre ei, adicӑ
aproximativ 80.000 au tatӑl plecat, 33% (55.000) au mama plecatӑ, iar 20%
(35.000) au ambii pӑrinţi plecaţi în strӑinӑtate.
23
Un element foarte important ce trebuie luat în considerare atunci când
vorbim despre imigraţia internaţionalӑ este vârsta la care se hotӑrӑsc românii sӑ
emigreze. 40% dintre ei au vârste cuprinse între 30-39 ani. Pericolul apare atunci
când copiii acestor familii sunt lӑsaţi în ţarӑ nesupravegheaţi, în perioada
adolescenţei, afectându-le astfel dezvoltarea lor psihologicӑ.
Figura 5 - Ponderea copiilor rӑmaşi acasӑ, în funcţie de pӑrintele plecat la muncӑ în

strӑinӑtate
Sursa: EUROSTAT
De asemenea, 54% din minorii ce rӑmân nesupravegheaţi în ţarӑ au pӑrinţii
plecaţi în strӑinatate pe o perioadӑ mai scurtӑ de 1 an, pe când 34% nu îşi vor
vedea pӑrinţii mai bine de 1 an. Aceştia din urmӑ sunt cel mai puternic afectaţi de
pe urma migraţiei internaţionale. Situaţia acestor copii şi buna lor dezvoltare
depinde foarte mult de persoanele în grija cӑrora sunt lӑsaţi. Conform statisticilor
furnizate de UNICEF, mai mult de 79% din aceşti copii au rӑmas în grija rudelor
de gradul I, bunici, unchi, mӑtuşi sau fraţi.
2.1.1. Efectele crizei asupra fluxurilor migratorii, accesului şi
participӑrii migranţilor pe piaţa muncii
Cercetările și studiile care au analizat modul în care situaţia economică

determină modificări în evoluţia migraţiei forţei de muncă ne arată că, în ultimele
24
decenii, în ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OECD), fluxurile migratorii au fost puternic corelate cu ciclurile
economice.
Totuși, este important de subliniat că relaţia migraţie -context economic nu
este una liniară și mecanică întrucat influenţele perioadelor de criză economică
asupra migraţiei sunt complexe și dificil de previzionat.
În acest sens, rapoarte ale OECD8 sau ale Organizaţiei Internaţionale pentru
Migraţie (OIM)9 demonstrează că recesiunile economice anterioare nu au afectat
tendinţa de creştere a migraţiei forţei de muncӑ, oamenii continuând să migreze și
să-și găsească de muncă în afara graniţelor ţării lor și în aceste perioade. Potrivit
datelor OECD, este puţin probabil ca motivaţia pentru migraţie să dispară din
cauza crizei economice. Diferenţa venitului pe cap de locuitor între ţӑrile în curs de
dezvoltare şi cele dezvoltate va fi la fel de mare ca şi înainte de crizӑ, iar odată
situaţia stabilizată, cei care şi-au amânat decizia de a munci în străinătate se vor
alătura maselor de emigranţi deja existente.
În Spania, de exemplu, datele OECD arată că fluxurile migratorii în anul
2009 rămăseseră la acelaşi nivel ca în 2008. Cu toate acestea, intrările în ţară au
înregistrat un declin. De asemenea, numărul migranţilor care au venit în scop de
reunificare familială a scăzut semnificativ în 2008 comparativ cu 2007 – mai puţin
de 100.000 de cazuri în 2008 faţă de 128.200 în 2007.10
În Italia, contracţia economică a diminuat retragerea cererilor pentru forţă de
muncă din partea angajatorilor: în 2008, aproximativ 10.000 de angajatori (5,6%)
şi-au retras cererile depuse în decembrie 2007.
Tinerii şi bărbaţii migranţi sunt cei mai afectaţi de crizӑ dacӑ luӑm în
considerare participarea pe piaţa muncii. Chiar dacă impactul asupra diferitelor
categorii nu este uniform şi variază de la o ţară la alta, este cert faptul că lucrătorii
migranţi au fost loviţi mai dur de deteriorarea situaţiei economice decat angajaţii
8
International Migraţion and the Economic Crisis: Understanding the Links and Shaping Policy, 2009, in
Responses in International Migraţion Outlook, OECD
9
Jobst Koehler, Frank Laczko, Christine Aghazarm, Julia Schad, 2010, Research and Publications Division, IOM,
Migraţion and the economic crisis in the European Union: implications for policies.
10
International Migraţion and the Economic Crisis: Understanding the Links and Shaping Policy , 2009, in
Responses in International Migraţion Outlook, OECD.
25
autohtoni.11 Mai mult decât atât, vorbim despre o diferenţiere clară între modul în
care criza este resimţită de lucrătorii din interiorul statelor membre UE şi cei din
afara UE. În timp ce rata şomajului printre migranţii originari din UE a crescut în
medie cu 2,8% in perioada 2008-2009, pentru migranţii din afara UE ea a crescut
cu 5%, una dintre posibilele explicaţii putând fi şi propensiunea mai ridicată a
migranţilor din statele membre UE de a se întoarce în ţara de origine atunci cand
îşi pierd locul de muncă.12
Una dintre explicaţiile posibile pentru creşterea şomajului poate fi şi
concentrarea migranţilor în sectoare de activitate care sunt corelate cu ciclurile
economice sau sunt de tip sezonier. Acest lucru este confirmat de rata șomajului în
randul lucrătorilor migranţi comparativ cu rata șomajului pentru populaţia nativă,
calculată la nivelul anumitor ţări.13 De asemenea, se pare că cel mai puternic resimt
impactul crizei muncitorii imigranţi necalificaţi şi cei care muncesc fără acte.
Muncitorii migranţi calificaţi sunt puşi la adăpost de pierderea locurilor de muncă
datorită calificării şi, adeseori, investiţiei pe care a făcut-o angajatorul în formarea
și, respectiv, angajarea lor.14
Studiile indică faptul că rata şomajului printre migranţi ar fi fost mult mai
înaltă la nivelul UE în eventualitatea în care migraţia de revenire ar fi fost mai
scăzută pentru anumite grupuri de migranţi, precum cei din Europa Centrală şi
de Est.
S-a observat că migranţii din UE, atunci cand îşi pierd locul de muncă, sunt
mai înclinaţi să se întoarcă în ţările de origine. Această revenire are un caracter
preponderent temporar, strategia migranţilor vizand reîntoarcerea în ţara de
destinaţie în cazul ivirii unor oportunităţi economice sau a unei redresări a pieţei
muncii. Pe de altă parte, migranţii din afara statelor UE preferă să rămână în ţările
de destinaţie chiar dacă îşi pierd locurile de muncă. Această decizie este
11
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
12
13
14
Demetrios G. Papademitriou, Madeleine Sumption, Aaron Terrazas cu Carola Burket, Stephen Loyal, Ruth
Ferrero-Turrion, 2010, Migraţion and immigrants two years after the financial collapse:where do we stand?,
Washington DC. Migraţion Policy Institute .
26
determinată de dificultăţile legate de obţinerea vizei sau a permiselor de muncă, a
barierelor administrative, a costurilor şi a lipsei alternativelor legate de reintrarea
în ţara-gazdă. În plus, se adaugă de multe ori costurile de călătorie ridicate, faptul
că supravieţuirea familiei rămase acasă depinde de banii trimiși de migrant sau
lipsa totală de orizont în ţara de origine, unde criza pune și mai multe probleme.
Dincolo de statisticile care atestă numărul migranţilor reveniţi în anumite
state, nu există studii specifice care să descrie aprofundat fenomenul. Nu se
cunoaşte exact care este durata revenirii, dacă aceasta este una temporară sau
definitivă şi în ce măsură este ea provocată de criză sau reprezintă o evoluţie
firească a ciclurilor de migraţie, care sunt doar accentuate de criză. Se ştie că, după
o perioadă petrecută la muncă în străinătate, migranţii îşi ating total sau parţial
obiectivele migraţiei şi atunci propensiunea către revenire este mai mare. Este
foarte posibil ca de fapt să nu avem de-a face decat cu o revenire temporară. De
asemenea, ar trebui luată în calcul ipoteza potrivit căreia criza poate fi mai
suportabilă în ţările de destinaţie decat în ţările de origine.
Criza a avut consecinţe diferite asupra migraţiei bărbaţilor și femeilor și a
situaţiei de pe piaţa muncii în ţările de destinaţie. Migraţia feminină a crescut pe
perioada crizei, în mare parte ca urmare a creşterii şomajului în sectoarele
economice unde forţa de muncă era predominant masculină (construcţii) şi a
menţinerii cererii pentru forţă de muncă în sectoare precum munca la domiciliu
(curăţenie, îngrijire bătrâni și copii).15
O modalitate de atenuare a impactului negativ al crizei economice este
reprezentată de mobilitatea profesională a lucrătorilor migranţi. Ne putem aştepta,
prin urmare, la o creştere a mobilităţii inter-sectoriale dinspre sectoarele puternic
afectate de criză către cele mai puţin atinse. De exemplu, în cazul celor două ţări
importante pentru migraţia romanească, se observă o creştere cu 15% a numărului
de lucrători agricoli în Spania în 2009 faţă de 2008, iar în Italia, se înregistrează o
creştere a numărului de mici antreprenori cu 15.079 în 2008 faţă de 2007.16
15
16
27
Un alt mecanism la care migranţii ar putea recurge pentru a face faţă crizei
ar putea fi desfășurarea de activităţi independente și antreprenoriatul. De aceea,
evoluţia acestui indicator poate oferi informaţii preţioase referitoare la consecinţele
produse de contracţia economică asupra activităţilor lucrative ale migranţilor.
Statisticile relevă că angajarea pe cont propriu este mai ridicată în randul
migranţilor decat in randul populaţiei native cu nivel de pregătire similar.17
Cercetările empirice evidenţiază însă că relaţia dintre ciclurile economice şi
rata angajărilor pe cont propriu este instabilă: conform unora, ea este mai degrabă
negativă, conform altor studii corelaţia este pozitivă. Constant și Zimmermann
arată în cercetările lor derulate în Germania că angajarea pe cont propriu este una
dintre principalele strategii de evitare a şomajului pentru migranţi, confirmând
ipoteza conform căreia angajarea pe cont propriu este răspunsul pe care îl dau
migranţii dificultăţilor întampinate pe piaţa muncii.18
Această ipoteză este susţinută și de către directorul general al serviciului
pentru Imigrări din Spania, Markus Gonzales Bleifuss. Acesta menţionează că
migranţii ar trebui să se orienteze spre dezvoltarea activităţilor pe cont propriu
întrucât astfel se pot adapta mai bine la cerinţele și la schimbările de pe piaţa
muncii. În acest sens și în scopul combaterii muncii la negru, Spania și-a propus
simplificarea procedurii prin care migranţii pot trece de la statutul de angajat la
munca pe cont propriu.19
Cu toate acestea, raportul OECD cu privire la impactul crizei asupra
migraţiei constată că există puţine evidenţe care să susţină că acest tip de
comportament este de succes în timpul declinului economic.20 De asemenea,
referindu-ne strict la cele două state pe care le-am luat drept exemplu, observăm
două situaţii aproape opuse: în Spania, numărul migranţilor lucrători pe cont
propriu a scăzut în perioada iunie 2008-februarie 2009 cu 24.000 (aproximativ
17
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/.
18
Amelie Constant, Klaus F. Zimmermann, 2004. Self-Employment Dynamics Across the Business Cycle: Migrants
Versus Natives, IZA Discussion Paper No. 1386.
19
Solos, periodico del profesional autonomo „En un contexto como el actual el trabajo autonomo puede ser una
salida muy interesante para los inmigrantes”, septembrie 2010
20
28
10%), dar, în Italia, numărul angajaţilor pe cont propriu originari din statele din
afara UE a crescut uşor în 2008 faţă de 2007 (cu 15.079).21
2.1.2. Mobilitatea şi migraţia forţei de muncӑ româneşti prin

reţeaua EURES
Pe fondul crizei, sprijinirea lucrătorilor români aflaţi la muncă în străinătate

alături de medierea pe piaţa muncii în spaţiul comunitar pentru românii care doresc
să lucreze pe teritoriul altui stat european de către ANFOM (serviciile EURES)
devine o cale din ce în ce mai folosită de români pentru a migra în scop de muncă.
EURES reprezintă reţeaua de cooperare între serviciile publice de ocupare
europene şi alţi parteneri implicaţi pe piaţa muncii (sindicate şi organizaţii
patronale), fiind coordonată de Comisia Europeană şi având drept scop facilitarea
liberei circulaţii a lucrătorilor în cadrul Spaţiului Economic European (SEE) şi
Elveţia. Consilierii EURES constituie componenta umană a reţelei, iar portalul
European EURES al locurilor de muncă vacante, cea tehnică, însă ambele vizează
asigurarea transparenţei informaţiilor referitoare la locurile de muncă vacante
precum şi la condiţiile de muncă şi de viaţă din statele SEE.
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în calitate
de serviciu public de ocupare, este membră a reţelei EURES din anul 2007, fiind
în stituţia cu atribuţii în recrutarea şi plasarea cetăţenilor romani în străinătate,
oferind servicii de informare, orientare şi repartizare, atat pentru angajatori, cat
şi pentru solicitanţii de locuri de muncă interesaţi de piaţa europeană a muncii.22
În ceea ce priveşte locurile de muncă vacante primite şi promovate de
ANOFM prin intermediul reţelei EURES, se observă o tendinţă crescătoare de la
an la an, chiar și în condiţiile crizei economice și financiare. Potrivit datelor
ANOFM, în 2009 au fost înregistrate 2.122 locuri de muncă vacante, cu 35,5%
21
22
www.anofm.ro.
29
mai mult decat cele oferite în anul 2008 de către angajatorii europeni (1.566
locuri), iar în 2010 s-a atins cifra de 3.038 locuri de muncă vacante, cu 43,2% mai
mult decat cele disponibile în anul 2009. După cum reiese din rapoartele de
activitate ale ANOFM,23 interesul cetăţenilor romani cu privire la găsirea unui loc
de muncă în diverse state ale Uniunii Europene sau SEE prin intermediul
serviciilor EURES se menţine la un nivel ridicat.
Pe parcursul anului 2009, 10.008 persoane aflate în căutarea unui loc de
muncă în state europene s-au adresat în acest sens consilierilor EURES (direct,
prin e-mail sau telefonic), deci o creştere faţă de anul 2008 cu 183 de persoane
(9.825 persoane). Putem aprecia că interesul românilor faţă de serviciile EURES
atunci cand se află în căutarea unui loc de muncă s-a intensificat pe fondul
acutizării crizei economice, din ce în ce mai vizibilă şi în România. În 2010,
numărul românilor care au apelat la serviciile EURES aproape că s-a dublat,
crescând de la 10.008 persoane la 17.441 persoane, adică cu 7.433 persoane mai
mult decât în 2009.
Printre ţările de destinaţie preferate de români atât în 2009, cât şi în 2010 se
numără: Spania, Italia, Germania, Danemarca, Marea Britanie şi Austria. La fel
ca în 2009, în 2010, majoritatea cererilor de loc de muncă în statele europene au
vizat sectoare ca: agricultură, construcţii, industria prelucrătoare, industria
hotelieră, industria alimentară. Totuși, nu trebuie neglijate solicitările romanilor
pentru profesii înalt calificate precum: ingineri, IT, doctori, profesori.
Ponderea cea mai mare în ceea ce îi privește pe românii care doresc o slujbă
în străinătate o deţin cei cu pregătire primară, gimnazială şi profesională (44,6%
în 2008, 50,1% în 2009, respectiv 47,4% în 2010), fiind urmaţi de cei cu studii
liceale şi postliceale (38,5% în 2009, respectiv 39,2% în 2010), iar mai apoi cei cu
nivel de instruire universitar (11,4% în 2009, respectiv 13,4% în 2010). Statisticile
ANOFM relevă astfel noile tendinţe migraţioniste legate de migraţia persoanelor
înalt calificate, fenomen ce se accentuează în contextul crizei economice.
23
Rapoarte de activitate ANOFM, 2009 și respectiv 2010, disponibile la www.anofm.ro.
30
Românii care vor să plece din ţară pentru a munci în alte state europene
provin în principal din părţile sudice ale ţării (sud-est şi sud-vest), Brăila (981
persoane), Ialomiţa (897 persoane) şi Dolj (706 persoane), înregistrând în 2009
cele mai multe cereri de a lucra în afara graniţelor, iar judeţele Harghita (51
persoane), Neamţ (53 persoane) şi Ilfov (62 persoane) cele mai puţine. La nivelul
anului 2010, situaţia nu suferă schimbări majore, Dolj (1.377 persoane), Olt (1.214
persoane) şi Ialomiţa (1.100 persoane) situându-se printre judeţele cu cele mai
multe solicitări de muncă în străinătate, iar Covasna (22 persoane), Harghita (39
persoane) şi Ilfov (48 persoane) printre judeţele cu cele mai puţine cereri.
Distribuţia geografică a românilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă în
străinătate poate avea drept factor de influenţă criza economică care a afectat într-o
mai mare măsură zonele mai puţin dezvoltate, fie diminuând oportunităţile de
angajare pe plan intern, fie desfiinţând locurile de muncă existente. Criza
economică a determinat ca migraţia în scop de muncă să devină o necesitate, şi
nu o alternativă sau opţiune.
Atât pe parcursul anului 2009, cât şi în 2010, au avut loc o serie de burse ale
locurilor de muncă în diverse oraşe ale Romaniei: Slobozia, Slatina, Alba-Iulia,
Olteniţa, Bucureşti, Ploieşti, Călăraşi. Chiar şi în condiţiile crizei economice, se
păstrează aceleaşi caracteristici ale migraţiei forţei de muncă româneşti care a
beneficiat de servicii de mediere pe piaţa muncii din partea EURES. Astfel,
angajatorii europeni au oferit locuri de muncă în agricultură şi zootehnie, domeniul
forestier, domeniul turistic-hotelier, pentru lucrători necalificaţi sau meseriaşi şi
personal curăţenie. Pe lângă ţările tradiţionale interesate de lucrătorii români,
reprezentate de Spania şi Italia, printre ţările care solicită forţă de muncă din
România, ţările nordice se consolidează ca noi ţări de destinaţie, vizând în special
munci sezoniere, remarcându-se în acest sens Danemarca.
Analizând principalele obstacole în calea mobilităţii lucrătorilor români în
31
spaţiul european prezentate în Rapoartele ANOFM - necunoaşterea limbii străine
de circulaţie europeană solicitată de angajator şi insuficienta informare a
persoanelor în căutarea unui loc de muncă în altă ţară europeană asupra condiţiilor
de muncă şi de viaţă din statul respectiv, constatăm, încă o dată, cât de importante
sunt competenţele și informaţia în obţinerea unui loc de muncă în străinătate, în
context de criză.
Astfel: “Dacă în cazul ofertelor de muncă pentru sectorul agricol din Spania
nu se solicită cunoştinţe de limba spaniolă, ci doar experienţă de muncă în
domeniu şi astfel gradul de ocupare este mai ridicat, în cazul ofertelor de muncă
în Danemarca şi Italia, cu standarde de calitate ușor mai ridicate, necunoaşterea
la nivel mediu a limbii engleze, respectiv a limbii italiene, a influenţat rezultatul
selecţiilor.”24
2.1.3. Italia şi Spania, principalele destinaţii pentru migranţii

români plecaţi la muncӑ
Dupӑ cum se poate observa şi în Figura 6, România rămane principalul

furnizor de forţă de muncă migrantă la nivelul spaţiului european; datele oferite de
Eurostat confirmӑ că, în 2010, numărul românilor rezidenţi pe teritoriul Uniunii
Europene era de peste 2 milioane persoane. Estimările indică, totuși, că numărul
real al românilor în UE este cu mult mai mare, românii fiind comunitatea cea mai
numeroasă dintre migranţii intercomunitari și deţin locul al doilea ca mărime,
raportat la migranţii cetăţeni din ţările terţe reprezentaţi de imigranţii originari din
Turcia (figura 7). Peste 70% dintre românii care lucrează în afara graniţelor au ales
fie Spania, fie Italia; prin urmare, modul în care criza influenţează piaţa muncii din
aceste ţări capătă o importanţă deosebită pentru analiza impactului crizei asupra
migraţiei romanești în scop de muncă.
24
Raport de activitate ANOFM, 2010, disponibil la www.anofm.ro.
32
Figura 6 – Cetӑţenia migranţilor UE (albastru) şi non-UE (portocaliu) rezidenţi ai
ţӑrilor EU-27 în 2010

Sursa: EUROSTAT
În ceea ce priveşte Spania, una dintre principalele ţări de destinaţie pentru

migranţii români, criza s-a resimţit extrem de tare la nivelul migranţilor, în general,
iar impactul acesteia asupra economiei spaniole a fost printre cele mai dure din
Europa. Astfel, numărul de locuri de muncă pierdute s-a ridicat la 1 milion în
2009,25 iar rata şomajului printre lucrătorii migranţi era cu 8.7% mai înaltă,
ridicandu-se la 21,26% faţă de 12,52% printre spanioli. La mijlocul anului 2009
aceste cifre au crescut la 16% pentru spanioli şi 28% pentru străini. Dintre toţi
25
www.ine.es.
33
imigranţii, românii, ecuadorienii şi marocanii par să înregistreze cele mai înalte
cifre în ceea ce priveşte şomajul.
În 2009, românii reprezentau cel mai numeros grup de migranţi din Spania
(758.823 sau 13,4%), urmaţi de marocani (627.858 sau 11,1%) şi ecuadorieni
(409.328 sau 7,2%).26 Creşterea numărului românilor în Spania a fost
spectaculoasă, populaţia românească ajungând de la 3,7% in 2001 la 13,4% în
2009. De la intrarea ţării noastre în UE (2007), numărul românilor care locuiesc în
Spania s-a mărit de patru ori.
Criza economică nu pare să fi afectat numărul străinilor rezidenţi în Spania,
însă numărul permiselor de şedere acordate străinilor a înregistrat o creştere mai
mică decat în anii precedenţi - 2008 şi 2009. Astfel, numărul permiselor de şedere
a crescut cu doar 7% între 2008 şi 2009, faţă de 13% in anii anteriori.27 În mod
similar, chiar dacă numărul romanilor din Spania a crescut mai încet în anii
2008-2010, per total, între 2007 şi 2010 numărul acestora a crescut cu aproximativ
300.000 (tabelul 2).
Criza economică a determinat o ascensiune rapidă a şomajului, iar migranţii
au fost cei mai afectaţi de acest fenomen. Astfel, cea mai spectaculoasă creştere a
şomajului a avut loc în sectorul construcţii: de la 69.400 șomeri în 2007 la 228.300
șomeri în 2009, în timp ce în agricultură 34.200 șomeri în 2007 şi 57.000 șomeri în
2009 iar în servicii 156.500 șomeri în 2007 la 361.300 șomeri în 2009.28
Tabel 2 – Evoluţia numӑrului de români rezidenţi legali în Spania
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Total 1.977.945 2.664.168 3.034.326 3.730.610 4.144.166 4.519.554 5.268.762 5.648.671 5.708.940
strӑini
Total 67.279 137.347 207.960 317.366 407.159 527.019 731.806 798.892 829.715
români
Sursa: www.ine.es
Ascensiunea cea mai bruscă s-a produs in intervalul 2007-2008, când rata
şomajului printre muncitorii români s-a dublat, la fel ca şi în cazul altor grupuri de
26
www.ine.es.
27
28
Miguel Pajares, 2009, Inmigracion y mercado de trabajo. Informe 2009. Analisis de datos de Espana y Cataluna,
Madrid: Documentos del Observatorio Permanente de la Inmigracion.
34
migranţi. Ulterior, şomajul a continuat să crească, dar ritmul de creştere a fost mai
lent. Circa 90% dintre românii din Spania au rate la bancă pentru case sau/şi
maşini
acolo. Pe majoritatea criza i-a prins la începutul creditelor, adică după cinci, şase
ani de plată a împrumutului. În general, rata plătită de un român pentru un
apartament în Spania este de 700-1.500 euro pe lună, iar pentru o maşină: 400-500
de euro pe lună. Cauzele cele mai frecvente pentru care nici cei care nu şi-au
pierdut locurile de muncă nu reuşesc să facă faţă cheltuielilor constau în aceea că
angajatorii nu mai permit munca pentru ore suplimentare, nu mai oferă bonusuri şi
nici al 13-lea salariu.29
Trebuie meţionat totuși că rata şomajului printre români a scăzut mai greu
de cât printre alte grupuri de străini, spre deosebire de acestea, rata ocupării în
rândul muncitorilor români a crescut în 2008 faţă de 2007, începând să scadă abia
spre 2009, cand însă a înregistrat o scădere mai accentuată decât alte grupuri.
Tabel 3 – Numӑrul şomerilor în rândul strӑinilor în Spania

Al IV-lea Al IV-lea Al IV-lea
trimestru 2007 trimestru 2008 trimestru 2009
Total 407.708 779.442 1.076.228
Români 60.826 114.683 137.756
Marocani 82.262 151.027 209.351
Columbieni 33.735 71.170 84.760
Sursa: www.ine.es
Una dintre strategiile de adaptare a migranţilor la criză şi la consecinţele

acesteia a fost mobilitatea inter-sectorială sau teritorială. În ceea ce priveşte
mobilitatea inter-sectorială, cifrele pentru anii 2008 şi 2009 ne arată o puternică
creştere a numărului muncitorilor români afiliaţi la securitatea socială ocupaţi în
agricultură – numărul acestora a crescut de la 37.750 în 2008 la 81.974 în 2009.
29
Loredana Voiculescu, „Fraţilor, mai vreau să muncesc, mă va ajuta cineva? Totul dspre cum vor mai munci
romanii in Spania”, Gandul, iulie, 2011, disponibil la http://www.gandul.info/financiar/ .
35
Niciun alt grup de muncitori străini nu a înregistrat o asemenea creştere
spectaculoasă: de exemplu, numărul marocanilor a crescut de la 73.576 la 74.734,
cel al ecuadorienilor de la 25.360 la 25.427. În schimb, mobilitatea teritorială a
românilor a fost mult mai joasă decât în cadrul altor comunităţi migrante şi mult
mai scăzută chiar decât în anii anteriori crizei economice. Astfel, dacă în anul
2007, mobilitatea românilor din Spania a fost de 13,7%, ea a scăzut dramatic în
2008, ajungând la 6,7% în 2008, fiind, alături de bulgari (6,9%), cea mai scăzută
din rândul comunităţilor de migranţi. Mobilitatea altor comunităţi de imigranţi a
fost mult mai înaltă: de exemplu, 13% în cazul peruanilor, 14,2% în rândul
columbienilor şi 21,1% în rândul chinezilor.
Ca urmare a cererii din partea autorităţilor spaniole din data de 28 iulie
2011, prin decizia din 11 august 2011, Comisia Europeană autorizează Spania
să instituie pentru români restricţii temporare privind accesul acestora la piaţa
muncii spaniole până la 31 decembrie 2012. Aceste restricţii se vor aplica
activităţilor din toate sectoarele și regiunile. Cu toate acestea, restricţiile nu-i
afectează pe cetăţenii români care sunt deja activi pe piaţa forţei de muncă în
Spania.30
Există voci care susţin că, de fapt, restricţiile vor afecta mult mai mulţi
români decât pe cei nou veniţi la muncă în Spania. De exemplu, Federaţia
Asociaţiilor de Români din Europa (FADERE) afirmă că toţi românii din Spania
care nu sunt înscriși în registrele de muncă vor fi afectaţi de restricţiile introduse
de guvernul de la Madrid.31
În ceea ce priveşte Italia, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, numărul
românilor din aceastӑ ţarӑ a înregistrat o scădere uşoară, stabilindu-se puţin sub
900.000. Mai precis, ultimele date statistice ale lui 2010 menţionau că în Italia
trăiesc oficial 887.763 români, deşi estimarea numărului real de români aflaţi pe
teritoriul italian se situează în jurul cifrei de 1 milion de persoane. Astfel, românii
se menţin pe primul loc în clasamentul comunităţilor de străini prezente în Italia,
30
http://ec.europa.eu/romania/news/110811_restrictie_lucratori_romani_ro.htm
31
Jumătate din romanii cu vechime in Spania afectaţi de restricţii, august 2011, www.ziare.com/diaspora/
36
urmaţi la mare distanţă de albanezi şi marocani, care numără împreună,
aproximativ 450.000 de reprezentanţi.32
Dinamica imigraţiei în Italia a rămas relativ neafectată de criza economică.
Deşi rata netă a migraţiei a scăzut cu 21% în primele nouă luni ale lui 2009
comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, numărul cetăţenilor străini în
Italia a crescut pe perioada recesiunii.33
Cu toate acestea, transformările înregistrate de piaţa muncii au fost destul de
profunde. Decalajul dintre rata şomajului printre muncitorii nativi şi respectiv
lucrătorii străini a crescut din a doua jumătate a anului 2008 pană în 2009, în
același timp rămanand mai scăzut decat în alte state UE. În prima jumătate a anului
2009, rata şomajului printre muncitorii migranţi atinsese pragul istoric de 10%. La
fel ca în cazul Spaniei, femeile migrante au fost mai puţin afectate de şomaj decat
bărbaţii, ceea ce reprezintă o consecinţă a concentrării femeilor în sectoare
economice mai puţin sensibile la fluctuaţiile economice.
Tabel 4 – Evoluţia numӑrului de strӑini în Italia în perioada 2007-2009
Anul 2007 2008 2009

Români 625.278 796.477 887.763
Total cetӑţeni din alte ţӑri UE 934.435 1.131.767 1.241.348
Total strӑini 3.432.651 3.891.295 4.235.059
Sursa: Institutul Naţional de Statisticӑ, Italia
Ca şi în Spania, migranţii au fost mai afectaţi de şomaj decat muncitorii

autohtoni. Cu toate acestea, impactul asupra primilor a fost mai redus decat in alte
state europene. O posibilă explicaţie ar putea fi concentraţia mai scăzută a
migranţilor în sectoare de activitate ce angajează forţă de muncă necalificată – în
timp ce în Spania sau Grecia aproape 1 din 3 muncitori migranţi lucrau în astfel
32
Franco Pittau, Antonio Ricci şi Laura Ildiko Tims (coordonatori), 2010, Românii din Italia între respingere şi
acceptare, Confederaţia Caritas Romania şi Caritas Italiana.
33
37
de sectoare, în Italia proporţia lor era mult mai scăzută.34
O altă posibilă explicaţie pentru efectele mai puţin dure ale crizei ar putea
consta în numărul mare de companii înregistrate de către migranţi inclusiv în
perioada crizei. Astfel, în 2009 au fost înregistrate cu 15% mai multe întreprinderi
ale cetăţenilor români faţă de anul precedent, ajungând la un total de 32.452.
Deşi rata şomajului a crescut, aşa cum am arătat anterior, numărul românilor
angajaţi în Italia a crescut semnificativ pe perioada crizei economice, chiar mai
mult decât în anii anteriori crizei, explodând practic în 2007, aşa cum reiese în
tabelul de mai jos. Jumătate dintre ei au fost angajaţi în sectorul terţiar (asistenţă
familială, hoteluri şi restaurante), o treime în construcţii şi o cincime în agricultură.
Aşa cum menţionam mai sus, e posibil ca numărul mare de angajaţi în sectorul
terţiar, mai puţin lovit de criză, să fie responsabil pentru ratele mai scăzute de
şomaj în Italia faţă de alte state.
Tabel 5 – Numӑrul românilor angajaţi şi nou angajaţi în Italia
2005 2006 2007 2008

Angajaţi Nou Angajaţi Nou Angajaţi Nou Angajaţi Nou
angajaţi angajaţi angajaţi angajaţi
Români 245.559 33.616 263.210 34.117 556.554 293.154 674.028 174.531
Total 2.217.696 200.454 2.194.271 235.096 2.704.450 599.566 2.998.462 444.941

strӑini
2.2. Impactul economic
Modalitӑţile de a aduce banii câştigaţi în afarӑ în ţarӑ sunt diverse. Sunt

indivizi ce preferӑ sӑ strângӑ banii acolo pentru a-i investi în ţarӑ şi sunt alţii care
fie achiziţioneazӑ bunuri de lungӑ duratӑ direct din strӑinӑtate sau aleg sӑ trimitӑ
34
38
bani acasӑ mai frecvent. Astfel, este imposibil de estimate cu aproximaţie fluxul
veniturilor din strӑinӑtate. Se poate însӑ aprecia cӑ familiile care au cel puţin un
membru plecat la muncӑ în strӑinӑtate au primit şi primesc încӑ bani din
strӑinӑtate.
Peste 5% dintre gospodăriile în discuţie la nivel naţional au în prezent cel
puţin un membru plecat pentru muncă în străinătate (Tabelul 6).
Tabelul 6 - Gospodării cu membri plecaţi în străinătate pentru muncă sau cu

foști membri ce trimit pachete/bani în ţară, (%)
%
gospodӑrii
Gospodӑrii cu un membru plecat în strӑinӑtate pentru muncӑ 3.9
Gospodӑrii cu 2 sau mai mulţi membri plecaţi în strӑinӑtate 1.4
pentru muncӑ
Gospodӑrii cu foşti membri ai gospodӑriei plecaţi in strӑinӑtate 2.1
ce trimit bani sau pachete
2.2.1. Evoluţia remitenţelor în timpul crizei economice
Conform datelor Băncii Mondiale, remitenţele au intrat pe un trend

descendent începând cu a doua jumătate a anului 2008, după ce cre scuseră
substanţial in perioada 2007-2008, depăşind însă estimările Băncii Mondiale şi
atingând cifra de 328 miliarde USD la nivel global - cu 15% mai mult decât în
2007. Nivelul remitenţelor a rămas relativ stabil in UE, cu variaţii semnificative de
la ţară la ţară. În ceea ce priveşte Spania şi Italia, cele două destinaţii de top ale
migranţilor români, raportul OIM35 consemnează o scădere cu 9% în Spania în
perioada iunie - septembrie 2009 comparativ cu aceeaşi perioadă a lui 2008, iar
35
39
pentru Italia, de 7,4% în primele trei luni ale anului 2009 faţă de aceeaşi perioadă a
lui 2008.
Statisticile arată un declin abrupt al remitenţelor trimise de muncitorii
români.36 Acestea au început să scadă în noiembrie 2008, iar în intervalul ianuarie -
mai 2009 deja atingeau suma de 1.8 miliarde euro, cu 30,4% mai puţin decât în
aceeaşi perioadă a anului anterior.
Figura 7 – Sumele transmise în ţarӑ de lucrӑtorii români din strӑinӑtate
Sursa: www.bnr.ro
În pofida previziunilor optimiste, care anticipau o creştere a volumului

remitenţelor cu 6% in 2010 şi 7% in 2011, acestea au continuat să scadă şi în anii
următori. În 2010, românii au trimis acasă de două ori mai puţini bani decât în
2008, iar în primul trimestru al lui 2011 suma trimisă în ţară de românii care
muncesc în străinătate a fost în scădere cu 10% faţă de perioada similară a lui
2010, cu 37% mai mică faţă de 2009 şi cu aproximativ 50% faţă de primul
trimestru din 2008 şi 2007.
Sumele trimise în ţară de românii aflaţi la muncă în străinătate în primul
trimestru al lui 2011 au cumulat doar 758 milioane euro, ceea ce reprezintă un
minim al ultimilor şase ani; în 2005, s-au cifrat la 769 milioane euro, în condiţiile
în care pe atunci nu erau plecaţi afară atât de mulţi români. Declinul este cauzat de
36
Date statistice oferite de Banca Naţională a Romaniei.
40
situaţia dificilă de pe piaţa muncii din statele de destinaţie, așa cum este cazul
Spaniei.37
2.2.2. Investiţii realizate cu venituri din migraţia internaţională
Este important sӑ urmӑrim evoluţia resurselor aduse în ţarӑ în decursul atâtor

ani de migraţie internaţionalӑ şi nu doar sӑ analizӑm posibilele surse de venit.
Astfel, impactul direct al migraţiei externe poate fi uşor monitorizat dacӑ urmӑrim
investiţiile realizate cu banii proveniţi de la emigranţii români. Se poate urmӑri
totodatӑ şi mӑsura în care gospodӑriile au investit în activitӑţi producӑtoare de
venit sau în bunuri de lungӑ duratӑ.
În ultimii 5 ani, 50% dintre români au investit în electrocasnice, 37% au ales
sӑ-şi extindӑ sau sӑ-şi modernizeze locuinţa iar 16% si-au achiziţionat autoturisme.
Indiferent totuşi de investiţia aleasӑ, 10% din investiţiile mai sus menţionate au
fost realizare cu venituri provenite din migraţia internaţionalӑ. Peste 50% dintre cei
ce au utilizat bani din migraţia externӑ au ales sӑ-şi extindӑ sau sӑ-şi modernizeze
locuinţa, 21% sӑ cumpere unul sau mai multe autoturisme, iar restul sӑ-şi cumpere
bunuri electrocasnice.
Eşantionul analizat se refera la judeţele Teleorman şi Vrancea. Datoritӑ
acestei delimitӑri clare, avem posibilitatea şa diferenţiem consumul indivizilor în
funcţie de mediul rezidenţial (chiar dacă mediul urban este reprezentat doar de
indivizi ce locuiesc în orașe de până la 200.000 locuitori). Datele din tabelul 7 ne
permit să tragem o serie de concluzii. Astfel, dintre cei care au utilizat în ultimii 5
ani bani din migraţie pentru cumpărarea de bunuri sau realizarea de alte investiţii,
72% din mediul rural și 84% din mediul urban au cumpărat/construit locuinţe sau
și-au extins sau modernizat locuinţele existente.
Circa 30% dintre respondenţi au ales sӑ-si cumpere un autoturism. În ceea ce
privește activităţile productive, observăm existenţa unor diferenţe clare între
37
www.romanian-portal.com/spania-comunitatea-romaneasca.
41
strategiile indivizilor din mediul urban și cele ale celor din mediul rural. Cei din
mediul rural investesc banii în special în agriculturӑ, cei din mediul urban sunt
interesaţi de investirea în alte tipuri de afaceri.
Dacă ar fi sӑ comparăm cele două microregiuni (Alexandria și Focșani)
observăm că în Focșani procentul gospodăriilor cu experienţă de migraţie care au
făcut investiţii în ultimii cinci ani cu bani din străinătate este mult mai mare decât
în zona Alexandria – 62% faţă de 35%. Astfel, chiar dacă în Teleorman procentul
celor care și-au extins sau modernizat locuinţele este mai ridicat decât în Vrancea,
în zona Focșaniului indivizii și-au construit locuinţe, cumpărat terenuri, investit în
autoturisme sau în bunuri electrocasnice, într-o măsură mult mai mare.
Tabel 7 – Procentul celor care au investit în diferite bunuri, în totalul celor care au
investit cu venituri din migraţia externӑ, pe medii
Mediul rural Mediul

urban
Cumpӑrat locuinţӑ 11 17
Construit locuinţӑ 27 13
Extins/modernizat locuinţӑ 59 76
Cumpӑrat autoturism 28 37
Cumpӑrat terenuri pentru construire case 8 4
Cumpӑrat terenuri pentru agriculturӑ 14 1
Ingrijire teren agricol 43 2
Cumpӑrat maşini agricole 5 0
Deschiderea unei afaceri 2 12
Cumpӑrat electrocasnice 69 74
Turism 11 26
Cumpӑrat calculator 13 24
Sursa de date: Sondaj LTS, eşantion regional (Teleorman şi Vrancea)
*numӑrul de cazuri pentru mediul urban este 295, iar cel pentru mediul rural este de 93
Plecările în străinătate au avut un impact mai mare asupra consumului de

bunuri de lungă durată decât o aratӑ datele de mai sus. Dintre respondenţii ce au în
gospodărie membri ce au plecat în străinătate după 1989 peste 22% au declarat că
migraţia cuiva în străinătate a adus modificări ale locuinţei și 31% că experienţa în
străinătate a dus la schimbări ale bunurilor cumpărate în general. Observăm că
42
dintre cei care au declarat că plecările în străinătate au adus modificări în locuinţă,
doar 38% și-au modificat locuinţa (cumpărare/construire de locuinţă sau
extindere/modernizare) cu bani din afară, 32% cu bani din ţară iar 29% nu au adus
modificări deloc, fapt ce susţine ideea că migraţia nu a adus schimbări ale stilului
de viaţă doar prin banii din munca în străinătate, ci și prin modificări de valori,
așteptări, necesităţi.
Datele de mai sus ne arată faptul că indivizii ce merg în străinătate cumpără
într-o măsură mai mare bunuri de folosinţă îndelungată pentru confort
(autoturisme, bunuri electrocasnice) și mai puţin bunuri ce pot fi folosite în
activităţi productive. Ne întrebăm însă dacă tendinţa de a investi în astfel de bunuri
este doar o caracteristică a migranţilor sau apare în aceeași măsură și la alţi indivizi
cu caracteristici socio-economice similare (educaţie, venituri, mediu rezidenţial,
etc.).
Capitolul 3
43
REGLEMENTAREA DE CĂTRE STAT A
FENOMENULUI DE MIGRAŢIE A FORŢEI DE
MUNCĂ DIN ROMANIA
3.1. Politicile de ocupare a forţei de muncă şi impactul lor
Politicile de ocupare a forţei de muncă sunt politici macro economice ce se

adresează cererii sau investiţiei globale. Accentul politicilor de ocupare a forţei de
muncă va cădea pe stimularea producţiei, în special la întreprinderile mici şi
mijlocii şi pe flexibilizarea pieţei muncii. Stimularea producţiei se va face prin
alocare de fonduri cu dobânzi avantajoase sau cu ajutorul altor sisteme fiscal care
să faciliteze angajările.
Politicile de ocupare a forţei de muncă urmăresc să crească gradul de
ocupare a populaţiei active şi deci menţinerea ratei şomajului la un nivel cât mai
mic. Instrumentele utilizate aparţin Ministerului de Finanţe, Industriilor şi
Comerţului, Guvernului sau Băncii Naţionale. Multe din instrumentele politicilor
de ocupare sunt identice cu instrumentele de politică economică. Acest fapt este de
înţeles atâta timp cât dacă există creştere economică aceasta va genera un volum
mai mare de ocupare. În orice caz, chiar dacă politicile de ocupare influenţează
indirect, ele trebuie să fie privite ca având cea mai decisivă influenţă asupra
volumului ocupării.
Figura 8 – Politici de ocupare
44
POLITICI DE OCUPARE
Nivel macro – Influenţeazӑ indirect Instrumente
Volumul şi structura ocupӑrii Politici fiscal impozite, subvenţii
Politici monetare (rate ale dobânzilor, rate

de schimb valutar, ofertӑ monetarӑ)
Politici salariale (salariul minim, indexarea

salariilor)
Politici sociale (vârsta de pensionare,

alocaţie copii)
Investiţie în infrastructura public
Îmbunӑtӑţirea mediului de afaceri
Sursa: Elaborată de autor
3.1.1. Calitatea vieţii şi ocuparea forţei de muncă
Cel mai important dintre factorii de producţie este omul. El stă la baza
desfăşurării majorităţii proceselor economice. În acest context o importanţă
deosebită o are calitatea vieţii sale care constă în totalitatea contextelor în care
omul trăieşte. În ceea ce priveşte indicatorii calităţii vieţii, ei au fost grupaţi în 21
de categorii38. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- ocuparea ( definită drept proporţia şi structura populaţiei

ocupate);
38
Ioan Mărginean, Studii de sociologie, calitatea vieţii şi politici sociale, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti,
2004, p. 117–147.
45
- proporţia şomajului;
- securitatea locului de muncă.
Este motivul pentru care modalitatea în care sunt concepute şi organizate

diverse activităţi economice trebuie să ţină seama şi de problema ocupării, a
modului în care este folosită mâna de lucru39. Aceasta poate fi justificată prin
raportarea la termenul opus (cel de subocupare a forţei de muncă). Afirmaţia se
bazează pe idea că neocuparea forţei de muncă nu este numai o cifră în statistici ci
adduce cu ea costuri sociale mai mari40.
Pe plan internaţional se consideră că subocuparea ca fenomen economic

apare atunci când ocuparea unei persoane ajunge insuficientă raportat la normele
determinate sau cu orice alt criteriu dar cu respectarea calificării profesionale a
persoanei în cauză. Pe baza afirmaţiilor de mai sus, putem vorbi despre două forme
ale subocupării:
- cea vizibilă care cuprinde persoanele care prestează muncă o

perioadă mai mică decât cea normală, fără intenţie şi care sunt
în căutarea unui al doile loc de muncă41;
- cea invizibilă, care indică de la început un concept mult mai

diluat şi care se referă la acele persoane care exercită o profesie
în care nu li se solicită la maximum calificarea profesională42.
Teoreticianul francez Maurice Allais caracteriza volumul ocupării forţei

de muncă drept numărul total de ore de muncă care pot fi prestate, fără a apela la
şomaj, cu scopul realizării unei complementarităţi între şomaj şi ocupare ca
parametric economici43.
39
Ibidem.
40
Costurile sociale se referă la plata indemnizaţiei de şomaj deci costuri mai mari pentru bugetul asigurărilor sociale
şi pentru bugetul de stat în general.
41
Este cazul persoanelor care lucrează pe norme parţiale nu la cerearea lor ci pentru că firm a a oferit acest plan de
lucru.
42
Maurice Allais, Traité d’économie pure, Paris, Editura Clément Juglar, 1994, pag. 686.
43
Ibidem, p. 687.
46
Se poate vorbi despre imperativul utilizării complete a forţei de muncă,
fapt care se traduce prin posibilitatea ca, oricând, persoana care doreşte să lucreze
să-şi poată găsi o meserie şi un post corespunzător pregătirii lui, care să îi
convină, să fie bine plătit, în pofida ezitărilor şi ineficienţei sau deselor schimbări
în plan economico-social. Trebuie să avem în vedere şi faptul că întotdeauna se
vor găsi persoane care nu doresc şi, altele, care nu sunt apte pentru a depune o
activitate remunerată în condiţii legale44.
Este vorba despre procente ridicate de folosire a forţei de muncă, în

condiţii economice normale. Diferenţa de persoane neocupate nu trebuie să treacă
de un procent cuprins între 2–5%. Procentul nu poate fi eliminate niciodată
deoarece numărul locurilor de muncă de pe piaţă va fi întotdeauna diferit de
numărul persoanelor apte d muncă, diferenţa fiind de obicei negativă.
Gradul de ocupare al forţei de muncă într-o economie şi , pe baya

acestuia, şi nivelul subocupării şi cel al şomajului depinde de anumite contexte
care nu pot fi eludate. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- economia este condusă de un sistem propriu de organizare, ea

va avea la un moment dat, un anumit număr limitat de locuri
de muncă (vorbim aici despre conceptul de cerere de muncă cu
consecinţa sa logică, nivelul de salarizare) Supradimensioarea
acestui punct, a ,,pragului” cererii de muncă este posibilă, dar
se poate realiza cu un cost din ce în ce mai mare care
presupune şi justificări teoretice dintre cele ma complexe45;
- Societatea umană se caracterizaează prin stratificare, de aici şi

problema controversată a eterogenităţii veniturilor, care
influenţează negativ şi pregnant gradul de ocupare al forţei de
muncă în general46;
44
Este cazul sistemului social frabcez care favorizează tendinţa unor oameni de a nu lucra, de a folosi toate
prevederile legislaţiei sociale. Ajutorul de şomaj în Franţa are o durată şi un nivel ridicate şi sistemul de acordare a
acestuie este destul de lejer.
45
Maurice Allais, op. cit, p. 689.
46
Ibidem, p. 690.
47
- piaţa muncii trebuie să fie guvernată de anumite legi şi reguli,
care, dacă nu sunt respectate, provoacă o serie de
disfuncţionalităţi. Aceste legi care stau la baza unei pieţe a
muncii echilibrate sunt: transparenţa în privinţa informaţiei,
raţionalitatea economică, mobilitatea forţei de muncă47.
- Există şi factori care determină în mod direct (dar nu

întotdeauna proporţional) mărimea şomajului: creşterea
populaţiei, progresul tehnic şi sistemul de învăţământ48.
Din pricina acestor criterii şi datorită incapacităţii de a folosi întreaga

masă disponibilă de mână de lucru, apare noţiunea de inutilizare sau cu cea de
neutilizarea forţei de muncă. Este cazul în care apare fenomenul ocupării
incomplete (subocupare), caracteristic situaţiilor în care oferta declarată depăşeşte
cererea pe piaţa corespunzătoare. Apare deci ceea ce este cunoscut în teoria
economică drept fenomenul de şomaj.
3.1.2. Implementarea politicilor de ocupare
Politicile de ocupare a forţei de muncă se definesc printr - un ansamblu

de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe piaţa muncii, în scopul stimulării
creării de noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor de muncă la
nevoile economiei, al asigurării unei fluidităţi şi flexibilităţi eficiente pe piaţa
muncii, diminuându-se astfel dezechilibrele şi disfuncţionalităţile care pot apărea
în aceste situaţii.49
Agenţia Naţională pentru Ocuparea şi Formarea Profesională a

Forţei de Muncă, este instituţia de stat care oferă servicii referitoare la ocuparea
forţei de muncă în România. Ea a fost înfiinţată prin Legea nr. 145/09.07.1998 şi a
intrat în funcţiune de la 1 ianuarie 1999.
47
Ibidem.
48
Gabriela Bodea, Sistemul economic între echilibru şi dezvoltare, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1999, p. 65.
49
D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie, manual universitar, Bucureşti, Editura Economică, 1999, p. 527.
48
Ea este o structură descentralizată, este compusă din 41 de agenţii
judeţene şi cea a municipiului Bucureşti, câte una în fiecare judeţ, 177 de agenţii
locale şi 73 de birouri locale, înfiinţate în localităţi mai mici şi “puncte de lucru” în
zonele monoindustriale sau în zonele unde marile companii sunt în curs
restructurare. Această structură50 constituie ceea ce se numeşte “Serviciul Public de
Ocupare” (SPO)51. Există, în parallel cu SPO, şi furnizori acreditaţi de servicii
specializate pentru ocupare, care provin din sectorul public sau privat.
Din anul 2002, ANOFM a început implementarea unui sistem informatic

integrat. Sistemul este format din trei niveluri. Informaţiile aduate de către
agenţiile locale de la clienţii lor (persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi
angajatori) este stocată în două baze de date (privind locurile de muncă vacante şi
persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă) şi este transferată zilnic către
bazele de date ale agenţiilor judeţene şi naţionale.
În 2001, toate agenţiile regionale şi locale (incluzând de şi birourile

locale) au fost dotate cu noi platforme hard şi soft52.
3.1.3. Dificultăţi în politica de ocupare integrală a forţei de muncă
Ocuparea integrală a forţei de muncă este o utopie. Nu se poate realiza cu

uşurinţă indifferent cât de bin ear evolua economia sau cât de capabili ar fi cei care
manageriază procesele legate de ea deoarece o asemenea politică întâmpină o serie
de dificultăţi majore. Cele mai importante sunt53:
1. Apariţia cu întârziere a efectelor politicii stabilizatoare pe plan

macroeconomic. Aceste întârzieri sunt produse de politica stabilizatoare
şi se impart în două categorii :
50
În opinia mea prea stufoasă şi astfel ineficientă, caracterizată prin birocraţie şi lipsă de professionalism a celor
care lucrează în cadrul ei, la toate nivelurile, inclusive la cel central.
51
http://www.anofm.ro/, 15.04.2012.
52
Ibidem.
53
D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie, manual universitar, Bucureşti, Editura Economică, 1999, p. 481.
49
a) cele generate de necesitatea fundamentării politicii de stabilizare, care
reprezintă perioada necesară organelor de decizie pentru: a sesiza dereglările
şi a-şi forma convingerea că trebuie luate nişte măsuri, fundamentarea
deciziei de politică stabilizatoare, punerea în practică a măsurilor de politică
fiscală şi monetară preconizate în scopul realizării politicii de stabilizare a
peţei muncii54.
b) întârzierile impuse de apariţia efectelor politicii de stabilizare, care

reprezintă perioada necesară din momentul aplicării deciziilor de politică
monetară şi fiscal până când efectele acestor politici se materializează în
efectele practice dorite. Aceste efecte ce pot fi de două feluri:
– imediate, de mai mică amploare şi importanţă;
– întârziate, de mare amploare şi importanţă, care, la rândul lor,

antrenează alte efecte întârziate dar care influenţează decisive şi
reglează piaţa muncii55.
În situaţia în care evaluăm efectele politicii de stabilizare, este necesar să

avem în vedere că ele pot fi modificate pe loc de stabilizatorii automaţi din
economie, cei mai importanţi fiind impozitul pe venit şi ajutorul de şomaj56.
2. Lipsa de precizie a modelelor de previziune la nivel macrosocial şi

macroeconomic.
La baza previzionării dimensiunii efectelor politicii stabilizatoare stă

elementul pe care îl constituie informaţiile despre comportarea trecută a
variabilelor estimate. Pe lângă aceste informaţii, trebuie să se ia în considerare şi
alte informaţii, care privesc reacţiile pe care le vor avea agenţii economici la
măsurile politice luate. Aceste reacţii vor fi marcate fără îndoială de tipul de
54
Ibidem, p. 483.
55
Ibidem, . 484.
56
O politică socială bazată pe scăderea impozitelor pe venit şi pe limitarea sau condiţionarea jutorului de şomaj, aşa
cum sunt politicile sociale din multe state europene precum Marea Britanie şi Germania, ar avea ca effect economic
important scăderea ratei de neocupare a forţei de muncă.
50
politică care este preconizată a fi luată în perioada ce urmează, tip care şi-a pus
amprenta, încă de la început, asupra estimărilor efectelor scontate.
3. Nesiguranţa efectelor politicii la nivel macrosocial.
Putem preconiza şi prevedea modele mai mult sau mai puţin complexe şi
corecte de estimare a efectelor unei anumite acţiuni politice. Fiecare va ajunge să
prevadă o anumită dimensiune a efectelor politicii stabilizatoare. Dacă se iau în
considerare aceste dificultăţi ce apar în fundamentarea unei politici de ocupare cât
mai mare a forţei de muncă, se poate deduce că este imposibil de evitat apariţia
situaţiilor de subocupare.
3.1.4. Definirea şi evaluarea şomajului
Dacă dorim să realizăm o definire a şomajului, vedem că există o serie

de modalităţi în care se poate face acest lucru: fie în funcţie de maniera de
abordare, fie potrivit unei perioade istorice, fie după trăsăturile pe care dorim să le
evidenţiem57.
Şomajul reprezintă starea de a fi neangajat, de a nu fi în stare să obţinem o

muncă plătită58. În Vocabularul economic şi financiar59, prin şomaj se înţelege
încetarea involuntară şi prelungită a lucrului, din cauza imposibilităţii de a găsi un
loc de muncă.
O a treia definiţie spune că şomajul poate fi abordat ca fiind o situaţie

proprie persoanelor care şi-au încetat involuntar activitatea şi/sau nu se pot angaja,
din cauza imposibilităţii găsirii unui loc de muncă60.
57
Vorbim despre definiţii economice dar şi sociologice deoarece şomajul implică o serie de aspecte complexe.
58
Longman Dictionary of Business English, Singapore, York Press Longman, 1991, p. 522.
59
Yves Bernard, Jean-Claude Colli, Vocabular economic şi financiar, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994, p. 367.
60
Maria Mihalciuc, Gabriela Stănciulescu şi alţii, Dicţionar poliglot explicativ – termini uzuali în economia de
piaţă, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996, p. 169.
51
Este cazul unui surplus de forţă de muncă care face parte din populaţia
activă şi care nu lucrează, datorită mai multor cauze:
- pierderea locului de muncă;
- creşterea ofertei de muncă peste capacitatea de absorbţie a pieţei

muncii;
- proasta funcţionare a pieţei muncii.
Dacă ne referim la ceea ce înseamnă piaţa muncii în general, şomajul

reprezintă un excedent al ofertei, în raport cu cererea de mână de lucru. Trebuie să
avem în vedere că respectiva ofertă nu ia în considerare toată populaţia aptă de
muncă, ci doar pe aceea dornică să se angajeze ca forţă de muncă salariată (de
aceea, cererea corespondentă se constituie din ceea ce se poate satisface prin
intermediul condiţiilor salariate date)61.
Starea de şomer este rezultanta, a două procese:
1. Pe de o parte, în ,,zona” ofertanţilor de forţă de muncă, pierderea

locului de muncă;
2. Pe de altă parte, imposibilitatea angajării integrale, într-o perioadă dată

de timp, a unei generaţii de absolvenţi calificaţi pentru o anumită muncă62.
Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă63 şomerul

este acea persoană care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
– nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi

autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar
cuveni64;
61
Yves Bernard, Jean-Claude Colli, op. cit., p. 369.
62
Cum a fost cazul întregii promoţii de absolvenţi ai şcolilor militare şi ai Academiei de Poliţie din România, anul
2011.
63
http://www.anofm.ro/.18.04.2012.
64
Ibidem.
52
– starea de sănătate şi capacităţile fizice o fac aptă pentru prestarea unei
munci;
– are vârsta de minim 16 ani;
– nu îndeplineşte condiţiile de pensionare;
– este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-

ar găsi un loc de muncă;
– este înregistrată la ANOFM sau la alt furnizor de servicii de ocupare,

care funcţionează în condiţiile legii65.
Parametrii prin care se caracterizeză şomajul se caracterizează prin nivel

(mărime absolută sau relativă a numărului de şomeri), corespondenţa intrări–
ieşiri din şomaj (căile prin care o persoană iese şi, respectiv, intră din/în rândul
şomerilor), durata şomajului, structura şomajului (pe vârste, calificări, sectoare
de activitate tip de pregătire, sex etc.) şi frecvenţa acestuia (de câte ori, în medie,
lucrătorii devin şomeri într-o perioadă dată de timp)66.
Trebuie menţionat că şomajul nu poate fi definit, la modul simplist, ca

reprezentând un număr de oameni care nu au un loc de muncă. O definiţie atât de
generală ar include şi copiii, care sunt prea tineri pentru a munci, şi pensionarii,
care se află la vârsta încetării activităţii, sau alte categorii de oameni care nu doresc
să desfăşoare o muncă remunerată. Din moment ce aceste grupuri sociale nu ridică
probleme economice grave, logica economică spune că ele trebuie să fie omise din
statisticile şomajului.
Şomajul nu se referă numai la persoane. Dacă trece de o anumită limită,

el subminează întreaga societate67. Munca nu este doar mijlocul de a-ţi câştiga
viaţa, ci este şi un mod de a te identifica. Şomerul poate oricând să-şi ocupe
65
Ibidem.
66
Ibidem.
67
În situaţie actuală de criză economică globală, există state în care şomajul a depăşit cote care să producă
dezechilibre sociale. Este cazul Spaniei unde nivelul şonajului a atins un maxim istoric de 25%. Acest nivel ridicat a
dus la o afectare din temelii a societăţii iberice nu numai în plan economic ci şi social şi politic.
53
timpul, dar el nu mai are un loc definit în societate. Victima unei concedieri
economice se consideră, adesea, şi victima a unei concedieri sociale. Teama de
şomaj bulversează comportamentele noastre sociale şi atitudinea faţă de muncă68.
3.1.5. Măsuri pentru reducerea efectelor şomajului
Diminuarea şomajului, fiind un dezechilibru care afectează, în diferite

proporţii, economiile tuturor statelor a devenit obiectiv important al guvernelor
lumii. Prin conţinutul lor, măsurile anti-şomaj au efecte directe şi indirecte asupra
indivizilor şi asupra economiei (majoritatea pozitive, ceea ce nu exclude însă
apariţia unor necorelări şi a unor urmări contrare celor anticipate).
Politicile utilizate în cadrul acţiunilor de combatere a şomajului sunt de

două tipuri:
a. Politici passive. Se referă la indemnizaţia de şomaj (care, în opinia unor

economişti, va scadea presiunea financiară care apasă asupra şomerului, fără a avea
un efect pozitiv asupra volumului global al şomajului) şi la reducerea numărului
populaţiei active (prin pensionări, creşterea perioadei de formare a tinerilor etc.).
b. Politici active. Presupun o intervenţie clară pe piaţa muncii, influenţând

real nivelul global al ocupării, prin:
– subvenţii, în scopul reducerii costului salarial al firmelor şi al

promovării creării de noi locuri de muncă;
– strategii de formare profesională69.
68
Sociologii şi psihologii pun pe seama şomajului o serie de fenomene sociale precum creşterea infracţionalităţii sau
a ratei sinuciderilor. Omul nu-I mai găseşte locul în societate, nu mai are venituri care să-i asigure traiul zilnic şi
apar situaţii grave care nu au o rezolvare imediată şi care afectează inclusive sănătatea psihică a celor afectaţi de
şămaj.
69
Gabriela Bodea, op. cit., pag. 84.
54
Deoarece majoritatea ţărilor industrializate sunt confruntate cu rate ale
şomajului considerate de economişti şi sociologi mult prea ridicate, autorităţile din
aceste ţări adoptă diferite măsuri, în vederea combaterii acestei situaţii nedorite.
Putem vorbi despre o diversitate a programelor active destinate pieţelor muncii.
Aici se include patru categorii generale:
- mobilizarea ofertei de muncă;
- dezvoltarea aptitudinilor legate de ocuparea forţei de muncă;
- promovarea spiritului de căutare activă;
- crearea directă de locuri de muncă70.
Prima categorie care se referă la mobilizarea ofertei de muncă, cuprinde

programe care urmăresc îmbunătăţirea şanselor de angajare a persoanelor care
ridică probleme dificile de plasare şi care, în absenţa unor asemenea măsuri, ar
rămâne, probabil, inactive. În această categorie se includ pregătirea profesională a
şomerilor adulţi şi a persoanelor ameninţate de pierderea locului de muncă, măsuri
speciale pentru tinerii şomeri şi reabilitatea celor incapabili de muncă. O altă
strategie vizează acordare de subvenţii pentru susţinerea ocupării curente a forţei
de muncă în sectorul privat şi pentru sprijinirea persoanelor care se lansează în
afaceri pe cont propriu71.
Cea de-a doua categorie, dezvoltarea aptitudinilor de muncă, intră mai

ales în responsabilitatea patronilor şi a sistemului naţional de educaţie şi de
pregătire a forţei de muncă. În zonele în care oportunităţile de pregătire a forţei de
muncă sunt considerate insuficiente, politica pieţei forţei de muncă poate juca un
rol complementar. Pare însă să se fi conturat o tendinţă mai pronunţată către
elementul de pregătire a forţei de muncă, în contextul politicilor pieţei muncii, care
a afectat, în special, măsurile de mobilizare direcţionate72.
70
Ibidem, p. 86.
71
http://www.anofm.ro/.18.04.2012.
72
Gabriela Bodea, op. cit., pag. 88.
55
Cel al treilea obiectiv de politică economică în domeniul muncii care
constă în promovarea spiritului de căutare activă, urmăreşte să sprijine procesele
prin care cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă sunt puşi în legătură cu potenţialii
angajatori. Această sferă de activitate a condus la apariţia de noi metode, la o serie
de schimbări organizatorice sau la alocarea de resurse adiţionale pentru încurajarea
şi stimularea a noi sisteme de relaţii între cele două părţi. Serviciile de intermediere
şi de plasare a forţei de muncă reprezintă baza pentru atingerea acestor obiective şi
sunt relevante pentru toţi angajaţii şi toţi angajatorii, ele concentrându-se, mai ales,
asupra nevoilor şomerilor, îmbrăcând frecvent forma unor programe speciale,
destinate persoanelor afectate de şomaj pe termen lung73.
Ultima categorie îşi propune crearea directă de locuri de muncă,

implicând, fie muncă având caracter temporar fie, în unele cazuri, locuri de muncă
cu caracter permanent în sectorul public sau în cadrul organizaţiilor nelucrative.
Putem vorbi despre o serie de probleme care afectează politicile
sociale şi şomerii. Dincolo de incertitudinea care prevalează în privinţa diferitelor
măsuri şi a succesului acestora, sau de problema finanţării programelor destinate
combaterii şomajului, o altă problemă vizează definiţia precisă a forţei de muncă.
Ea exclude părţi ale societăţii care ar fi interesate în munca renumerată şi nu
furnizează o măsură ideală pentru evaluarea întregului potenţial de muncă. Unele
persoane excluse sunt angajate în alte forme de activităţi productive, cum ar fi
educaţia sau munca voluntară, altele nu doresc să se alăture forţei de muncă, în
actualele condiţii, iar altele ar fi dispuse, dar sunt incapabile, de exemplu, din
motive de sănătate sau din cauza obligaţiilor de întreţinere a familiei.
3.2.Politica socială în România
Pentru România putem spune că politica socială reprezintă un

exemplu de succes în istoria procesului de negociere. Aceasta pentru că Capitolul
73
Asemenea programe sunt iniţiate atât de către stat prin ANOFM căt şi de către organizaţii nonguvernamentale
care, cu fonduri europene, realizează acţiuni de acest gen.
56
13 de negociere, corespunzător aplicării politicii sociale, a fost deschis în al doilea
semestru al anului 2001 şi închis provizoriu în primul semestru al anului 2002 ceea
ce înseamnă că au fost stabilite elementele de bază ale tuturor domeniilor
semnificative în acest sector74.
Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, demarat în anul

1999 prin Programul Naţional de Aderare la UE, a cunoscut o abordare structurată
odată cu deschiderea capitolelor de negociere (în anul 2000). Fiecare capitol de
negociere este prezentat detaliat în cadrul unui Document de poziţie, care cuprinde
aspectele asupra cărora statul respectiv (în cazul nostru România) trebuie să
acţioneze în direcţia implementării acquis-ului comunitar şi a dezvoltării cadrului
instituţional adecvat75.
Documentul de poziţie pentru Capitolul 13 are în vedere următoarele

probleme legate de politica socială:
- armonizarea legislativă,
- dialogul social,
- egalitatea de tratament pentru femei şi bărbaţi,
- lupta împotriva discriminării,
- ocuparea forţei de muncă,
- securitatea socială (inclusiv protecţia socială a persoanelor vârstnice şi

eliminarea excluziunii sociale),
- integrarea persoanelor cu handicap,
- sănătatea publică,
- sănătatea şi siguranţa la locul de muncă şi afilierea la Fundaţia

Europeană pentru Îmbunătăţirea Candiţiilor de Viaţă şi de Muncă .
74
Marian Preda, Politica socială românească . Între sărăcie şi globalizare, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p. 11.
75
Ibidem, p. 14.
57
În momentul încheierii acestui capitol de negociere exista cadrul legal şi
instituţional de bază pentru fiecare din aceste domenii, însă reforma politicii
sociale trebuia să continue astfel încât politica socială a României să fie
compatibilă cu aceea a Uniunii Europene.
O evaluare a gradului de aliniere a politicii naţionale la standardele

comunitare ale politicii sociale a fost făcută de Parteneriatul pentru Aderare
200376, conform căruia politica socială şi de ocupare a forţei de muncă în România
mai avea de îmbunătăţit aspecte referitoare: continuarea alinierii la acquis-ul
comunitar în domeniul legislaţiei muncii, inclusiv elaborarea noului Cod al
muncii77.
De asemenea, aceleaşi nevoi sunt identificate şi în „Foaia de parcurs

pentru România şi Bulgaria”78, structurate însă în priorităţi pe termen mediu şi
priorităţi pe termen lung. Astfel, procesul de aliniere la standardele comunitare
continuă şi priorităţile anterior semnalate sunt adresate prin adoptarea de măsuri
coresunzătoare.
Pentru perioada 2002-2011, aşa cum se arată în raportul anual al

progresului întocmit de Guvernul României, realizările acumulate sunt structurate
pe domeniile Documentului de poziţie, astfel:
A. Legislaţia muncii – a fost adoptat noul Cod al Muncii79;
B. Egalitatea de tratament pentru bărbaţi şi femei – a intrat în vigoare

Legea egalităţii de şanse80 şi au fost clarificate responsabilităţile delegate
următoarelor instituţii:
- Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM),
- Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS),
76
http://europa.eu.int/comm/enlargement/romania/index.htm. 21.04.2012.
77
Noul Cod al Muncii a fost elaborat în 2003 prin Legea nr. 53/2003 şi a suferi o serie de modificări în 2011.
78
http://www.clr.ro/menu1/catalin/Foia%20de%20parcurs%20a%20Romaniei.pdf. 20.04.2012.
79
Vezi nota 77.
80
Legea nr. 202 din 2002 privind egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei.
58
- Inspecţia Muncii (IM),
- Consiliul Naţional de Formare Profesională a Aduţilor (CNFPA),
- Institutul Naţional de Cercetare Stiiţifică în Domeniul Muncii şi

Protecţiei Sociale
- Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii.
C. Sănătate şi securitate în muncă – au fost revizuite normele generale

de protecţie a muncii şi au fost transpuse prevederile a 20 de directive europene din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi elaborarea unui Plan Naţional
de Îmbunătăţire a Condiţiilor de Muncă din sectorul sanitar81.
D. Dialogul social – au fost adoptate măsuri legislative pentru:
- consolidarea statutului Consiliului Economic şi Social82,
- promovarea dialogului social bipartit (patronate-sindicate),
- crearea parteneriatului social în fundamentarea politicii de stabilire a

salariului minim pe baza coşului minim de consum,
- elaborarea, în parteneriat, a Planului Naţional de Dezvoltare83,
- crearea Forumului Virtual de Informare, Consultare şi Dezbateri

pentru Societatea Civilă şi Parteneriatul Social.
E. Sănătatea publică – a fost acordată atenţie acţiunilor de întărire a

capacităţii instituţionale de implementare a acquis-ului comunitar în
domeniul bolilor transmisibile, al infecţiei cu HIV la copii, al
dependenţei de droguri, al tutunului şi fumatului, al furnizării
serviciilor medicale;
81
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Politici%20publice/140211PSI%20%202011-
2013.pdf. 21.04.2012.
82
http://www.ces.ro/. 21.04.2012.
83
http://www.oirposdru-vest.ro/Documente%20utile/pnd_ro.pdf. 22.04.2012.
59
F. Ocuparea forţei de muncă ,securitate socială, persoane vârstnice şi
excluziune socială. Au fost adoptate măsuri în următoarele direcţii:
- asigurările sociale
- asistenţa socială - a fost aprobat Regulamentul cadru de organizare şi

funcţionare a serviciului public de asistenţă socială şi a fost
restructurată activitatea de protecţie a persoanelor cu handicap;
G. Lupta împotriva discriminării
Aceste realizări şi progrese sunt reflectate de forma de organizare a

politicii sociale în România şi de adoptarea de noi proiecte legislative şi planuri de
acţiune.
3.2.1. Organizarea Politicii Sociale în România
În România, politica socială este o politică concertată, coordonată de către

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi susţinută de activitatea altor
ministere precum Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Domeniile84 de activitate ale politicii sociale naţionale sunt:
- Piaţa forţei de muncă (inclusiv şomajul) şi politicile salariale
- Pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale;
- Asistenţa socială şi politicile familiale;
- Relaţiile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă.
La aceste 4 domenii de care este responsabil în special Ministerul Muncii

se adaugă domeniile85: Asigurări de Sănătate, Politici din sfera locuinţei şi locuirii,
Politici în sfera Educaţiei, Politicile sociale din domeniul probaţiunii / reinserţiei
sociale a persoanelor delinvente şi alte politici sociale de care sunt responsabile în
84
http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_sociala.pdf, 22.04.2012.
85
Ibidem.
60
principal de alte ministere. Fiecare dintre aceste domenii are cadrul său legal şi
instituţional, problemele specifice şi priorităţile sale de acţiune86.
3.2.2. Egalitatea de Şanse şi Discriminarea
Din punct de vedere juridic, legislaţia românească în particular defineşte

egalitatea de şanse pentru femei şi barbaţi drept “luarea în considerare a
capacităţilor, nevoilor şi aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi
feminin şi tratamentul egal al acestora.” 87.
Principiul egalităţii de şanse pentru femei şi barbaţi este dezvoltat în

următoarele domenii88:
- muncă;
- accesul la educaţie, sănătate, cultură şi informare;
- participarea la luarea deciziei.
Discriminarea directă se manifestă atunci când o persoană este tratată mai

puţin favorabil decât alta într-o situaţie comparabilă, pe temeiul apartenenţei sale la
un anumit sex.
Un al doilea punct de maxim interes privind legislaţia la locul de muncă

este constituit de hărţuirea sexuală. Cele mai des întalnite forme de încălcare a
drepturilor legale ale angajatului în această arie sunt:
- hărţuirea fizică – săruturi, mângâieri, atingeri într-o maniera

sexuală;
- hărţuirea verbală – comentarii nedorite despre viaţa privată sau

sexuală a angajatului, discuţii explicit sexuale, comentarii
sugestive despre înfaţişarea sau corpul persoanei repective;
86
Ibidem.
87
http://www.oirposdruvest.ro/Documente%20utile/pdr/Capitolul%20VIII%20Egalitatea%20de%20sanse.pdf.
23.04.2012.
88
Francis Demier, Istoria politicilor sociale. Secolele XIX-XX., Editura Institutul European , Iaşi 1998, p. 64.
61
- hărţuirea posturala – gesturi sexuale sugestive, gesturi cu mana,
degetele, bratele sau picioarele;
- hărţuirea scrisă sau grafică – trimiterea unor fotografii cu tenta

pornografică, adresarea unor scrisori de dragoste indezirabile;
- hărţuirea emotională – comportamente care izolează angajatul pe

motivul sexului89;
- hărţuirea “Quid pro quo” – situaţiile în care persoana îsi pierde

locul de muncă sau este ameninţată cu pierderea acestuia ca
rezultat al respingerii favorurilor sexuale; atitudinile de hăţuire pot
fi în acest caz implicite sau explicite (mediul de muncă ostil,
atmosferă de intimidare).
CONCLUZII
89
Hărţuirea la locul de muncă se numeşte mobbing.
62
Canada, care s-au bazat întotdeauna pe astfel de resurse, import practic de capital
uman.
veniturilor trimise din strӑinӑtate şi investite în ţarӑ. Un caz amplu de emigrare este
cel din perioada 1880-1920 când 4 milioane de italieni au ales sӑ emigreze în
Statele Unite ale Americii.
Totuşi plecarea pӑrinţilor la muncӑ înz strӑinӑtate are o serie de efecte
negative asupra copiilor în special şi totodatӑ asupra familiei şi funcţionalitӑţii sale.
Copiii rӑmaşi în ţarӑ devin vulnerabili la abuz, exploatare prin muncӑ, randamentul
lor la şcoalӑ scade, culminând cu creşterea ratei abandonului şcolar la vârste tot
mai fragede.
Pe lângӑ migraţia legalӑ, existӑ şi o puternicӑ mişcare migratorie pentru
muncӑ necontrolatӑ, nici în ţara de plecare (România) şi nici în cea de destinaţie. O
mare parte a acestor persoane lucreazӑ temporar, pe o perioadӑ nedefinitӑ, cel mai
adesea fӑrӑ forme legale de muncӑ, pe piaţa subteranӑ a muncii din ţӑrile de
destinaţie. Firmele agreeazӑ aceastӑ formӑ de ocupare deoarece costurile salariale
sunt mai reduse, aportul muncii acestor lucrӑtori la sporirea competitivitӑţii firmei
fiind însemnat.
Pentru lucrӑtor şi familia acestuia, efectele sunt diverse, dar soldul este
apreciat ca fiind pozitiv. Pe partea de câştiguri, regӑsim: un venit care asigurӑ
reproducţia forţei de muncӑ a lucrӑtorului şi a familiei sale, venit pe care nu l-ar fi
obţinut în ţarӑ; sporirea capacitӑţii de economisire şi investiţii, fie în bunuri de
folosinţӑ îndelungatӑ fie în lansarea unei afaceri proprii; apariţia unei serii de
câştiguri pe plan professional şi al culturii muncii, de cunoştinţe, deprinderi,
comportamente, disciplinӑ şi securitatea a muncii. Pierderile sunt de naturӑ
economic dar şi social: discriminarea în tratament, comparativ cu forţa de muncӑ
63
autohtonӑ, riscul de nerespectare a contractului de muncӑ de cӑtre angajator,
tensiuni în relaţiile cu forţa de muncӑ autohtonӑ, dificultӑţi de acomodare, protecţie
social redusӑ.
BIBLIOGRAFIE
64
1. Allais Maurice, Traité d’économie pure, Paris, Editura Clément Juglar, 1994
2. Armstrong Harvey, Jim Taylor, Regional economics & policy, second

edition, harvester wheatsheaf, New York, London, 1999
3. Bodea Gabriela, Sistemul economic între echilibru şi dezvoltare, Cluj-

Napoca, Editura Dacia, 1999
4. D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie, manual universitar, Bucureşti,

Editura Economică, 1999
5. Constant Amelie, Klaus F. Zimmermann, Self- Employment Dynamics

Across the Business Cycle: Migrants Versus Natives, IZA Discussion Paper
No. 1386
6. Fenomenul migraţionist din perspective aderării la UE, Editura Institutul

European din România, Iaşi, 2004
7. International Migraţion and the Economic Crisis: Understanding the Links

and Shaping Policy 2009, in Responses in International Migraţion Outlook,
OECD
8. Koehler Jobst, Frank Laczko, Christine Aghazarm, Julia Schad, Research

and Publications Division, IOM, Migraţion and the economic crisis in the
European Union: implications for policies.
9. Longman Dictionary of Business English, Singapore, York Press Longman,
1991
10.Mărginean Ioan, Studii de sociologie, calitatea vieţii şi politici sociale,
Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2004
11. Maria Mihalciuc, Gabriela Stănciulescu şi alţii, Dicţionar poliglot

explicativ – termeni uzuali în economia de piaţă, Bucureşti, Editura
Enciclopedică, 1996
65
12.Pajares Miguel, 2009, Inmigracion y mercado de trabajo. Informe 2009.
Analisis de datos de Espana y Cataluna, Madrid: Documentos del
Observatorio Permanente de la Inmigracion
13. Perţ Vasile, R. Negrut, Mazilescu P, Procese, fenomene, caracteristici şi
tendinţe ale circulaţiei forţei de muncă în România, Colecţia Biblioteca
Economică, Seria Studii Economice, vol. 6-7, Bucuresti, 2003
14. Yves Bernard, Jean-Claude Colli, Vocabular economic şi financiar

Bucureşti, Editura Humanitas, 1994
15.Raport de activitate ANOFM, 2010, disponibil la www.anofm.ro.

16.Solos, periodico del profesional autonomo „En un contexto como el actual el
trabajo autonomo puede ser una salida muy interesante para los
inmigrantes”, septembrie 2010
17. Voiculescu Loredana, Fraţilor, mai vreau să muncesc, mă va ajuta cineva?

Totul dspre cum vor mai munci romanii in Spania, în Gândul, iulie, 2011,
disponibil pe http://www.gandul.info/financiar/
18.http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
19.www.romanian-portal.com/spania-comunitatea-romaneasca
66

Migratia Fortei de Munca

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Migratia Fortei de Munca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „ANDREI ŞAGUNA” CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MIGRAŢIA FORŢEI DE MUNCĂ DIN

LISTA TABELE ŞI FIGURI ……………………………………………….…..5

Capitolul 1 – FENOMENUL MIGRAŢIEI

1.1. Definirea conceptului de migraţie …………………………………………….9

Capitolul 2 – IMPACTUL SOCIAL ŞI ECONOMIC AL MIGRAŢIEI

Capitolul 3 – REGLEMENTAREA DE CATRE STAT A FENOMENULUI

Tabel 1 – Fluxurile de emigranţi români în anii 1998-2009

Tabel 2 – Evoluţia numӑrului de români rezidenţi legali în Spania

Tabel 3 – Numӑrul şomerilor în rândul strӑinilor în Spania

Tabel 4 – Evoluţia numӑrului de strӑini în Italia în perioada 2007-2009

Tabel 5 – Numӑrul românilor angajaţi şi nou angajaţi în Italia

Tabel 6 – Gospodӑrii cu membri plecaţi în strӑinӑtate pentru muncӑ sau cu membri

Figura 1 – Numӑrul total al imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în ţӑri de destinaţie ce

Figura 2 – Evoluţia numӑrului total al imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în

Figura 3 – Ponderea imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în total imigranţi pe ţӑri

Figura 4 – Evoluţia ponderii imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în total imigranţi în

Figura 5 – Ponderea copiilor rӑmaşi acasӑ în funcţie de pӑrintele plecat la muncӑ în

Figura 7 – Sumele transmise în ţarӑ de lucrӑtorii români din strӑinӑtate

Figura 8 – Politici de ocupare

Decizia românilor de a se îndrepta spre piaţa muncii din Europa în special

La nivel internaţional, migraţia externӑ şi-a pus amprenta asupra structurii

Lucrarea de faţӑ abordeazӑ tema “Migraţia fortei de muncӑ din România şi

Urmӑtorul capitol, capitolul II, “Impactul social şi economic al migraţiei

Criza a avut consecinţe diferite asupra migraţiei bărbaţilor și femeilor și a

1.1.Definirea conceptului de migraţie

Migraţia regionalӑ, mai precis mobilitatea geograficӑ a forţei de muncӑ

1.2. Analiza efectelor de emigrare şi imigrare

Migraţia forţei de muncӑ reprezintӑ de fapt fluxuri de persoane. Aceste

1.3. Avantajele şi dezavantajele migrӑrii forţei de muncӑ

Fenomenului de migraţie i se asociazӑ o serie de avantaje şi dezavantaje

2.1. Situaţia migrӑrii forţei de muncӑ din România

Decizia românilor de a se îndrepta spre piaţa muncii din Europa în special

Figura 1 - Numӑrul total al imigranţilor cu cetӑţenie românӑ, în ţӑri de destinaţie

Avem în continuare evoluţia fenomenului de emigrare pentru principalele

Figura 2 – Evoluţia numӑrului total al imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în

Începând cu 2002-2003, atât Spania cât şi Italia au înregistrat o creştere a

Figura 3 – Ponderea imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în total imigranţi pe ţari

Figura 4 – Evoluţia ponderii imigranţilor cu cetӑţenie românӑ în total imigranţi în

Figura de mai sus prezintӑ evoluţia ponderii imigranţilor români în cadrul

Figura 5 - Ponderea copiilor rӑmaşi acasӑ, în funcţie de pӑrintele plecat la muncӑ în

Cercetările și studiile care au analizat modul în care situaţia economică

2.1.2. Mobilitatea şi migraţia forţei de muncӑ româneşti prin

Pe fondul crizei, sprijinirea lucrătorilor români aflaţi la muncă în străinătate

2.1.3. Italia şi Spania, principalele destinaţii pentru migranţii

Dupӑ cum se poate observa şi în Figura 6, România rămane principalul

ţӑrilor EU-27 în 2010

În ceea ce priveşte Spania, una dintre principalele ţări de destinaţie pentru

Tabel 3 – Numӑrul şomerilor în rândul strӑinilor în Spania

Una dintre strategiile de adaptare a migranţilor la criză şi la consecinţele

Tabel 4 – Evoluţia numӑrului de strӑini în Italia în perioada 2007-2009

Anul 2007 2008 2009

Sursa: Institutul Naţional de Statisticӑ, Italia

Ca şi în Spania, migranţii au fost mai afectaţi de şomaj decat muncitorii

Tabel 5 – Numӑrul românilor angajaţi şi nou angajaţi în Italia

2005 2006 2007 2008

Total 2.217.696 200.454 2.194.271 235.096 2.704.450 599.566 2.998.462 444.941

2.2. Impactul economic

Modalitӑţile de a aduce banii câştigaţi în afarӑ în ţarӑ sunt diverse. Sunt

Tabelul 6 - Gospodării cu membri plecaţi în străinătate pentru muncă sau cu

2.2.1. Evoluţia remitenţelor în timpul crizei economice

Conform datelor Băncii Mondiale, remitenţele au intrat pe un trend