Tema 9: Indicatorii resurselor de muncă, forței de muncă și

a timpului de muncă
1.1. Populatia si resursele de munca

În orice tip de economie, activitatea economica presupune combinarea factorilor de

productie, în vederea obtinerii bunurilor si serviciilor necesare satisfacerii nevoilor umane..

Fundamentarea deciziilor de politica economica presupune crearea unui sistem de

indicatori, complex si coerent capabil sa reflecte într-o forma sintetica legaturile reciproce dintre
realitatile demografice care determina oferta de munca si cele ale activitatii economice care
determina cererea de locuri de munca.

Atunci când se analizeaza, din punct de vedere statistic populatia, trebuie sa se tina seama
de faptul ca aceasta joaca un dublu rol:

-         baza de pornire pentru stabilirea resurselor de forta de munca (oferta de

munca);
-         consumator al rezultatelor activitatii economice (cererea de bunuri si servicii).
În aceste conditii este necesar a se utiliza o paleta larga de indicatori statistici, indicatori
care sa reflecte:

-                     numarul populatiei si dinamica acesteia;

-                     structura populatiei pe sexe, medii si vârste;
-                     resursele de munca si structura acestora;
-                     forta de munca si gradul de ocupare al acesteia;
-                     somajul si rata somajului.
-                     timpul de munca;
-                     gradul de utilizare al timpului de lucru;
-                     eficienta utilizari factorului munca (productivitatea muncii);
-                     corelatiile ce se stabilesc între diferitele categorii de indicatori;
Utilizarea indicatorilor ce caracterizeaza din punct de vedere statistic resursele de munca
trebuie sa permita, pe lânga luarea celor mai pertinente decizii de politica economica, si
compararea în profil teritorial (comparatiile internationale). De aceea, este necesar ca atât din
punct de vedere conceptual, cât si din punct de vedere metodologic, continutul si semnificatia
indicatorilor sa fie cât mai unitara.

1.2. Indicatori ce caracterizeaza populatia

1.2.1 Populatia

Populatie (în sens demografic) reprezinta totalitatea persoanelor care locuiesc pe un anumit

teritoriu. Populatia unei tari este un macroagregat ce presupune însumarea pe vârste a numarului
de persoane la un moment dat.
                                                             

Pi  = numarul de persoane din generatia i, la momentul t.

Dat fiind faptul ca populatia reprezinta baza de pornire pentru toti ceilalti indicatori ce
caracterizeaza resursele de munca, este necesar sa se faca precizari în ceea ce priveste acest
indicator.

Populația observată reprezintă numărul persoanelor obținut în urma unui recensământ al

populației (numărul persoanelor la momentul critic).

Acest indicator se obtine pornind de la datele ultimului recensamânt la care se adauga

intrarile (nou nascuti, imigrari) si se scad iesirile  (decese, emigrari).

                                  

Populația calculată este formată din numărul persoanelor la un moment dat (de regulă 31 iulie
sau 31 decembrie)

          unde:

-                     Pt = populatia calculata la momentul t;

-                     P0 = populatia la ultimul recensamânt;
-                     N = numarul nascutilor vii în perioada care a trecut de la  ultimul
recensamânt pâna la momentul pentru care se face calculul;
-                     D  = numarul deceselor pentru aceeasi perioada;
-                     I   = numarul persoanelor care au imigrat în perioada analizata;
-                     E  = numarul persoanelor care au emigrat în perioada analizata.
Numarul nascutilor vii si al decedatilor se obtine din evidenta curenta a evenimentelor
demografice1.

Numarul persoanelor care au emigrat (imigrat) se obtine din evidenta institutiilor care
urmaresc aceste fenomene (directii de pasapoarte, directii consulare etc.).

Populația estimată reprezintă numărul de persoane stabilit pentru o perioadă viitoare,

pornind de la o anumită ipoteză statistică și folosind metodele matematice.         

1.2.2. Alti indicatori ce caracterizeaza populatia

În analizele macroeconomice, ca de altfel si în cazul comparatiilor internationale sunt

utilizati si alti indicatori demografici, indicatori ce permit atât caracterizarea nivelului de
dezvoltare al unei economii, cât si fie nivelul de trai al populatiei. În aparenta acesti indicatori nu
au continut economic, dar ei reflecta într-un mod indirect nivelul de dezvoltare al unei tari.
         Rata natalității(n) exprimă raportul între numărul născuților vii în decursul unei perioade
de regulă un an, și populația totală la 31 iulie ale anului respectiv.

         

                                                       
Rata natalitatii  se exprima în promile.

Rata mortalității (m) exprimă raportul între numărul decedaților în decursul unei
perioade, de regulă un an, si populația totală la 31 iulie ale anului respectiv

         

                                                        
Rata mortalitatii se exprima tot în promile.

           Rata mortalității infantile (m0) exprimă raportul între decesele nou născuților ( în
vârstă de sub un an) și numărul născuților vii.           

                                                  
          unde:

-         M0 = numarul deceselor sub un an.

Acest indicator este des utilizat în comparatiile internationale atunci când se studiaza
nivelul de bunastare al unei populatii.         

   Sporul natural al populației se determină ca diferența între numărul născuților vii și cel al
decedaților dintr-un interval de timp, de obicei un an.

                                                         
În analizele statistice referitoare la populatie, se utilizeaza de regula sporul natural la
1000 de locuitori, determinat ca diferenta între rata natalitati si rata mortalitatii.

Durata medie a vieții = numărul mediu al anilor, stabilit pe baza tabelelor de mortalitate,
pe care îl are de trăit o persoană născută în anul pentru care se calculează indicatorul, dacă ar trăi
tată viața în condițiile in care mortalitatea specifică pe vârste ar fi a celui an.

                   

                                                            
 unde:

-          = durata medie de viata;

-          = numarul de ore-om pe care îl au de trait o cohorta de supravietuitori

(100.000) care începe viata în anul pentru care se face calculul, si care traiesc în conditiile
mortalitatii specifice din acel an, pâna la disparitia ei completa;

-          = cohorta ipotetica a supravietuitorilor la vârsta de 0 ani.

De cele mai multe ori prin notiunea de "durata medie a vietii" se întelege "speranta medie
de viata la 0 ani".

         

         

I.2.3. Indicatori ce caracterizeaza structura populatiei

Din punct de vedere al analizei structurale a populatiei intereseaza:

-                     structura pe sexe;

-                     structura pe vârste;

-                     structura pe grade de pregatire;

-                     structura pe medii;

-                     structura în profil administrativ teritorial;

-                     structura dupa statutul social.

Fiecare din aceste elemente structurale îsi pune amprenta mai mult sau mai putin asupra
dezvoltarii activitatii economice la un moment dat sau în modul cum acesta evolueaza în timp.

Indiferent de tipologia structurilor analizate principalii indicatori statistici determinati

sunt exprimati ca marimi relative de structura.

                                                             

unde:

gi  = ponderea sau greutatea specifica categoriei "i" de populatie.

Pi = numarul de persoane care se încadreaza în categoria "i".

= populatia totala.
 Analiza structurii populatiei poate avea atât ratiuni demografice (natalitate, fertilitate,
grad de îmbatrânire) cât si ratiuni economice (populatie în vârsta de munca, populatie ocupata,
grad de ocupare, gradul de dependenta economica etc.).

Având în vedere scopul acestei lucrari, ne vom opri asupra analizei structurii populatiei
din perspectiva indicatorilor care au utilizare economica.

a)    structura pe sexe:

                                     

unde:

            -  = ponderea populatiei masculine în total populatie;

 -  = ponderea populatiei masculine de vârsta "i" .

         

                                                       

-  = ponderea populatiei feminine în total populatie;

-  = pondera populatiei feminine de vârsta "i" în total populatie de vârsta "i".

Analiza structuri pe sexe este utilizata în vederea fundamentarii politicilor economice si
sociale care au drept scop realizarea unui echilibru în ceea ce priveste ocuparea fortei de munca,
crearea de locuri de munca pentru femei etc.

b)    structura pe vârste a populatiei.

Din punct de vedere economic, la determinarea structuri pe vârste a populatiei
intereseaza:

-         ponderea populatiei în vârsta de munca  ;

-         ponderea populatiei tinere  ;

-         ponderea populatiei vârstnice 

-         ponderea populatiei aflate peste vârsta limita de munca  .

 Ponderea populatiei în vârsta de munca
 Populatia în vârsta de munca reprezinta totalitatea persoanelor cu vârste între 16 ani si
65 de ani (barbatii) sau 16 si 60 de ani (femeile). 2

                              

         

-            - populatia masculina de vârsta "i";

-            -  populatia feminina de vârsta "i";

-             -  populatia totala de vârsta "i".

 Ponderea populatiei tinere
 Populatia tânara este formata din totalitatea persoanelor care au vârsta sub 16 ani.

                                                             

         

 Ponderea populatiei vârstnice

       Populatia vârstnica este populatia care are vârsta situata peste vârsta legala de munca.

                                           

-         Ponderea populatiei aflate peste vârsta limita de munca

-   Populatia în afara vârstei de munca reprezinta totalitatea persoanelor care se afla în
afara vârstei de munca.

                                                         

unde
                                  

         

Determinarea structurii pe vârste permite:

-         analiza gradului de îmbatrânire a populatiei din punct de vedere demografic;

-         analiza raportului dintre populatia potential activa (în vârsta de munca) si
populatia întretinuta (populatia tânara + populatia vârstnica).
I.3. Indicatori ce caracterizeaza resursele de munca

Din perspectiva analizei economice, indicatorul populatie, reprezinta doar baza de

pornire pentru determinarea indicatorilor statistici ce reflecta marimea, structura si utilizarea
resurselor de munca.

Resursele de munca este un concept statistic complex, care exprima totalitatea

persoanelor apte de munca, respectiv a acelor persoane care poseda aptitudini fizice si
intelectuale care sa le permita sa desfasoare o activitate utila în societate.

Pornind de la structura ilustrata în fig. 1.1. este necesar sa se conceptele de baza, care
sunt utilizate la determinare resurselor de munca.

Populatia  totala
PVM PAVM
PVML PIM
PA PI
PO Rez. M
S AC
Fig. 1.1. Structura populatiei

Populatia în vârsta de munca, asa cum s-a prezentat anterior, reprezinta totalitatea
persoanelor a caror vârsta este cuprinsa între limitele legale de munca (16-65 ani barbatii, 16-60
ani femeile)

                                              (1.17)

Populatia aflata în afara vârstei de munca este reprezentata de totalitatea persoanelor a

caror vârsta se afla sub 16 ani sau peste limita superioara a vârstei de munca.

                                                       (1.18)

            P = populatia totala.

         
  Populația învârstă de muncă inaptă de a munci (PIM) este formată din totalitatea
persoanelor a căror vârstă este cuprinsă între limitele legale de muncă dar care nu posedă
aptitudinile necesare desfășurării unei activități utile.

 În aceasta categorie se încadreaza persoanele cu handicap, cele pensionate pe caz de

boala etc.

Datele necesare determinarii PIM se obtin din evidentele Ministerului Sanatatii si a altor
institutii cu atributii în domeniu.         

Populația în vârstă aptă de muncă reprezintă totalitatea persoanelor aflate între limitele
legale de muncă, care posedă aptitudinile necesare desfășurării unei activități utile

           .                                         

Într-o acceptiune generala, populatia activa cuprinde populatia ocupata si somerii.

Populatia ocupata cuprinde urmatoarele categorii de persoane:

  Patronii, respectivele persoane care își desfășoară activitatea în propria întreprindere și

care mai au angajați una sau mai multe persoane sub formă de salariați.

       Exemplul 1:

Să presupunem că ancheta privind gradul de ocupare a populației se desfășoară în luna

octombrie. săptămâna de referință fiind 1-8 octombrie.

În cadrul anchetei, un subiect răspunde că în săptămâna de referință a participat la o acțiune

promoțională pentru o firmă, activitate pentru care a fost remunerat. În aceste condiții el este o
persoană „ current ocupată“ .Întrebat care a fost statul în ultimile 12 luni, subiectul răspunde că
este student, sic ă în ultimile 12 luni a lucrat sporadic, circa 3 săptămâni. Acest fapt face ca
subiectul observant să se încadreze în categoria “ obi;nuit neocupat”

Lucrători familiali nenumerați respectiv persoanele care își desfășoară activitatea in gospodăria
proprie dar care nu primesc remunerație in bani sau natură. În această categorie intră membrii
gospodăriilor țărănești cu excepția capului de gospodărie care este lucrător pe cont propriu.
 -         membrii cooperativelor cooperatiste (mestesugaresti sau de credit).
-         militari de cariera   sau militari în termen.
Pentru determinarea populatiei ocupate trebuie sa fie clarificate  câteva probleme
metodologice referitoare la modul de încadrare a persoanelor în aceasta categorie.

În statistica internationala se folosesc notiunile de "populatie curent ocupata" si

"populatie obisnuit ocupata".

Populatia curent ocupata cuprinde persoanele care în ultima saptamâna au avut statutul

de persoana ocupata.

Normele pentru stabilirea statului de persoana ocupata difera de la o tara la alta. Astfel, în
statistica internationala criteriul de încadrare pentru persoanele ocupate este de a lucra în
saptamâna de referinta "cel putin o ora". În România, criteriul de încadrare în categoria de
"persoana ocupata" potrivit anchetei AMIGO (ancheta privind forta de munca) este de 8 ore
lucrate în saptamâna de referinta.

Utilizarea acestui criteriu, extrem de restrictiv are drept scop:

-         cuprinderea în populatia ocupata a tuturor persoanelor care presteaza o activitate

economica si sociala (sezonierii, persoanele care lucreaza cu timp redus, elevii si studentii care
lucreaza în regim partial de munca, persoanele aflate în afara limitei de vârsta de munca care
continua sa desfasoare o activitate remunerata etc.).

-         încadrarea în categoria de "somer" numai a persoanelor care nu

desfasoara  activitate (somajul fiind astfel definit ca lipsa totala a muncii).

-         stabilirea mai riguroasa a populatiei inactive (a persoanelor care nu au desfasurat

nici un fel de activitate economica si care nu se încadrau nici în categorie de somer).

Populatia obisnuit ocupata  cuprinde persoanele cu vârsta de 14 ani si peste, care în cea
mai mare parte a ultimului an au avut statut de persoana ocupata (ultimele 12 luni).

Este necesar sa se faca aceasta distinctie în cadrul analizei statistice a populatiei ocupate
deoarece, de cele mai multe ori, observarile efectuate au un anumit grad de periodicitate. Este
posibil ca o persoana care este "obisnuit ocupata" la momentul cercetarii sa aiba statut de "curent
neocupata" sau o persoana care este "curent ocupata" sa fie "obisnuit neocupata".

         

          

 
       

În cadrul acestei categorii intra:

-         elevii si studentii
 -         pensionarii care se întretin numai din pensie (nu desfasoara o alta activitate);

-         persoanele casnice

-         persoanele non-active

-         alte situatii.

      Rezervele de muncă sunt reprezentate de totalitatea persoanelor active care nu

desfășoară o activitate economico-socială dar care potențial pot intra în cadrul populației ocupate
pe măsură ce ăși găsesc un loc de muncă.   

În cadrul rezervelor de forta de munca intra, în ordinea aparitiei pe piata muncii

urmatoarele categorii de persoane:

-                     somerii;

-                     elevii si studentii din anii terminali;

-                     militarii în termen;

-                     alte categorii (persoane care trec din categoria de "persoana casnica" sau
"persoana nonactiva" în categoria de "somer" datorita faptului ca încep sa caute
un loc de munca si doresc sa înceapa munca).

Pentru determinarea resurselor de munca la nivelul unei tari se întocmeste balanta

resurselor de munca, balanta ce cuprinde urmatoarele posturi bilantiere:

1.     Resurse de munca

1.1. Populatia în vârsta de munca. (PVM)

1.2. Populatia peste limita vârstei de munca care continua sa     lucreze (PAVML).

1.3. Populatia în vârsta de munca dar inapta de munca (PIM).

1.4. Populatia ocupata

                    Populatia ocupata în firme

       pe ramuri ale economiei

       în profil teritorial

                    Populatia ocupata în institutii publice:

       pe ramuri ale economiei

       în profil teritorial

        Populatia ocupata în unitati cooperatiste si asociative:

        pe judete

        Populatia ocupata în alte activitati:

       pe ramuri ale economiei

       în profil teritorial

2.     Rezerva de munca

2.1. someri

2.2. Elevii si studentii

2.3.Alte categorii.

Pornind de la informatiile continute în balanta se pot determina resursele de munca la un

moment dat:

                      
unde

PVAML = populatia în afara vârstei de munca care continua sa lucreze.

Realitatea economica complexa impune o delimitare clara a anumitor indicatori.

Determinarea resurselor de munca este o operatiune statistica complexa datorita limitelor

foarte volatile dintre anumite categorii de populatie.

Având în vedere informatiile cuprinse în balanta resurselor de munca în statistica

economica se pot determina si o serie de indicatori derivati (rate) care au menirea sa
caracterizeze modul cum au fost utilizate aceste resurse.
 În acest sens se determin[ urm[torii indicatori derivati:

-         Gradul de ocupare a resurselor de munca ( ) care se calculeaza ca raport

procentual între populatia ocupata si resursele de munca;

                                  

Cu cât valoarea acestui indicator creste cu atât economia tari respective creste.

Gradul de ocupare al resurselor de munca poate fi determinat atât pe total cât si grupe de

vârsta, sexe sau medii.

-         Rata generala de activitate, se determina ca raport procentual între populatia

activa si populatia totala.

                          

-         Rata de activitate a populatiei în vârsta de munca determinata ca raport

procentual între populatia activa si populatia în vârsta de munca.

          

Pentru stabilirea politicii guvernamentale în domeniul ocuparii este util sa se determine

ratele de activitate specifice pe vârste, pe sexe si pe medii.

-         Rata specifica de activitate care se calculeaza pentru fiecare categorie de vârsta în

parte.

unde:

-         "i" - poate reprezenta:

-                     grupa de vârsta;

-                     sex (masculine, feminin)

-                     mediu (urban, rural).

Rata somajului - este un indicator statistic care are o mare putere de reprezentativitate.

Determinata ca raport între numarul somerilor si numarul populatiei active (persoane

ocupate + someri) rata somajului exprima în expresie relativa marimea somajului.
                               

Rata de dependenta economica se determina ca raport procentual între populatia în afara

vârstei de munca si populatia în vârsta de munca.

      

Rata de întretinere   este determinata ca raport între populatia inactiva si populatia

activa si are menirea de a evidentia presiunea economica exercitata de persoanele care nu
lucreaza asupra persoanelor ocupate.

                                  

Analiza acestor rate permite caracterizarea gradului de ocupare a fortei de munca. Gradul
de ocupare influenteaza atât cresterea economica cât si nivelul bunastarii populatiei, dar si
efortul

I.4. Indicatori ce caracterizeaza forta de munca

Indicatorii statistici ce caracterizeaza forta de munca vizeaza urmatoarele aspecte:

-         numarul mediu de salariati;

-         timpul de munca si utilizarea acestuia;

-         dinamica numarului de salariati.

Indicatorii statistici ce caracterizeaza forta de munca pot fi determinati atât la nivelul

fiecarui agent economic în parte cât si la nivel de ramura sau pentru întreaga economie nationala.

I.4.1. Numarul mediu de salariati

Pentru determinarea numarului mediu de salariati la nivel de întreprindere (nivel

microeconomic) trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:

-         numarul de salariati se determina la un moment dat, ca numar scriptic de salariati;

rezulta ca acest indicator este un indicator de stoc;

-         numarul de salariati difera de la o perioada la alta (chiar de la o zi la alta);

-         în cursul unei luni exista si alte zile când întreprinderea nu desfasoara activitate în
afara zilelor de sarbatori legale;

-         în analizele economice, numarul scriptic de salariati (indicator de stoc, trebuie

corelat cu indicatori de flux precum ar fi productia, valoarea adaugata bruta, etc.).
 -         fluctuatia numarului da salariati este diferita pentru diferitele categorii de salariati
(muncitori, personal de conducere, administratie si functionaresc)

Toate aceste aspecte trebuie avute în vedere atunci când se determina numarul mediu de
salariati  . La nivel de agent economic se va determina urmatorii indicatori:

-         numarul mediu al muncitorilor 

                                                                     

          n = numarul de zile calendaristice din luna

-         numarul mediu al personalului CAF 

         

                                    

-         numarul mediu al salariatilor

                                                          

unde:

           = numarul mediu al muncitorilor;

           = numarul scriptic de muncitori în ziua "i";

= numarul mediu al personalului de conducere, administrativ,

functionaresc (CAF);

           = numarul de persoane la începutul lunii;

           = numarul  de persoane la sfârsitul lunii;

           = numarul mediu de salariati;

           = numarul de zile calendaristice din luna.

 Pentru zile de sarbatori legale numarul de personal scriptic se considera ca fiind egal cu
cel din ziua care precede sarbatoarea legala respectiva.

Pentru determinarea numarului mediu de salariati la nivel de trimestru se va calcula o

medie aritmetica simpla a numarului mediu lunar, pentru cele trei luni care formeaza trimestrul.

         

                                       

Numarul mediu anual al salariatilor se determina cu o medie aritmetica simpla a

numarului mediu trimestrial.

         

                         

Pentru determinarea numarului mediu de salariati la nivel de ramura economica sau la

nivelul întregii economii nationale se centralizeaza pe ramuri si pe total economie nationala,
numarul mediu de salariati.

                                                             

unde.

             = numarul mediu de salariati din întreprinderea "i" a

ramuri respective

= numarul mediu de salariati din ramura "j".

1.4.2. Dinamica numarului de salariati

Un alt aspect al analizei fortei de munca îl reprezinta analiza în dinamica a numarului de
salariati. Acest tip de analiza are drept scop caracterizarea modificarilor numarului mediu de
salariati, ca variabila independenta, sau caracterizarea interdependentelor dintre acest indicator si
alti indicatori de flux (productia) sau de stoc (mijloace fixe, capital etc.).

Analiza în dinamica a numarului mediu de salariati poate fi facuta cu ajutorul

indicatorilor relativi (indicele de dinamica, ritmul de modificare) cât si cu ajutorul
indicatorilor  absoluti (modificarea absoluta, sporul absolut).
                                                               

         

                                              

         

                                                    

unde:

           = numarul mediu de salariati din perioada curenta.

         

= numarul mediu de salariati din perioada de baza.

Analiza în dinamica poate fi facuta atât pe total unitate cât si pe diferite categorii de
personal.

În situatia în care se analizeaza dinamica numarului de personal la nivel de economie

nationala se va lua în calcul si structura pe ramuri a numarului de personal atunci:

         

                                           

         

unde.

      = structura pe ramuri a numarului de personal din economia nationala.

Utilizarea acestui indice permite prin descompunere pe factori evidentierea influentei

modificarilor structurale din economie asupra dinamicii fortei de munca. Astfel se determina:

-         contributia modificarii structurii numarului de personal pe ramuri.

                                                   
          

                          

-         contributia modificarii numarului de personal la nivelul economiei nationale.

                                               

                             

I.4.3. Indicatori ce caracterizeaza timpul de lucru

Indiferent de nivelul de agregare al fenomenului (agent economic, sector de activitate,

economie nationala) pentru a aprofunda analiza economica este necesar sa se analizeze pe lânga
numarul de salariati (scriptic sau mediu) si modul cum este utilizat timpul de lucru de catre
acestia.
Pentru a caracteriza modul de utilizare a timpului de lucru se întocmeste pe fiecare nivel
de agregare (întreprindere, ramura, economie nationala) balanta timpului de lucru.

Timpul de lucru poate fi exprimat:

-         în zile om - un om care a fost prezent la lucru într-o zi, indiferent de numarul de
ore lucrate;

-         în ore om - un om care a fost prezent la lucru si a lucrat cel putin o ora;

-         în om luna - un om care a lucrat o luna, indiferent de numarul de zile sau de ore
lucrate în luna respectiva.

Balanta timpului de lucru se întocmeste în zile-om si ore-om si cuprinde urmatorii

indicatori:

                   fondul de timp calendaristic 

                                                             

                                                          

unde:

= numarul mediu de salariati;

= numarul de zile calendaristice din luna pentru care se întocmeste balanta;

 8 = numar de ore de lucru pe zi.

                   fondul de timp aferent sarbatorilor legale si zilelor libere 

                                                         

                                                                 

unde:

= numar mediu de salariati

= zile libere si sarbatori legale din luna luata în calcul.

                   fond de timp aferent concediilor de odihna  

Fondul de timp aferent concediilor de odihna poate fi determinat în doua moduri.

a)     prin însumarea zilelor de concediu de odihna pentru toti salariatii aflati în concediu
de odihna în luna respectiva.
b)    pornind de la numarul de salariati aflati în concediu de odihna în luna respectiva si
numarul de zile lucratoare ale lunii.

         

                                                  

Prima varianta este recomandata când numarul de salariati este relativ mic iar programul
de lucru este flexibil.

Varianta "b" se aplica în special în unitatile "cu foc continuu" sau atunci când numarul de
salariati este mare si se aplica o programare riguroasa a concediilor de odihna.
Fondul de timp maxim disponibil = fondul de timp, exprimat în zile om sau ore om, de
care dispune întreprinderea (ramura) pentru desfasurarea activitatii.

         

                                         

         

Timpul efectiv lucrat = reprezinta numarul de zile om (ore om) efectiv lucrat de toti
salariatii întreprinderii în perioada luata în calcul.

Determinarea acestui indicator se impune deoarece salariatii luati în calcul pentru

determinarea numarului scriptic sau al numarului mediu pot fi sau nu la serviciu în perioada
analizata.
 Pentru determinarea timpului efectiv lucrat se însumeaza timpul lucrat din evidentele
primare (pontaje, fise de lucru etc.)

Timpul nelucrat  reprezinta diferenta dintre fondul de timp maxim disponibil si timpul

efectiv lucrat.

         

                                     

         

Timpul nelucrat se determina pe categorii de cauze (absente nemotivate, învoiri,

concedii de boala, concedii de maternitate, program redus etc.) si constituie rezerva de timp de
munca de care dispune unitatea economica.

Determinarea timpului nelucrat pe cauze se impune pentru luarea deciziilor în domeniul

resurselor umane, astfel încât sa se asigure o cât mai buna utilizare a timpului de munca
disponibil.
BALANŢA UTILIZĂRII  TIMPULUI DE LUCRU
Resurse de timp de munca Utilizarea timpului de munca
Indicator ZO HO Indicator ZO HO
- timp efectiv lucrat
(TEL)

     - in zile om (TZ)

-   fond de timp calendaristic       - în ore om (TH)

(FTC);
- timp nelucrat (TN)
-   fond de timp aferent
sarbatorilor legale si        pe cauze:
zilelor libere (SL);
- absente nemotivate
-   fond de timp aferent
concediilor de odihna - învoiri
(CO);
- concediu boala

 - concediu

    maternitate
Fond de timp maxim FTMD = TEL + TN
disponibil

FTMD = FTC - (SL + CO)

Pornind de la informatiile continute în "balanta utilizari timpului de lucru" se pot

identifica indicatorii derivati care sa permita analiza statica  si în dinamica a utilizarii timpului de
lucru si în ultima instanta a fortei de munca.
 -         durata medie a zilei de lucru 

                                                      

                                                                            

-         durata medie a lunii de lucru 

                                

        

                                                                     

-         gradul de utilizare a 434c21e l zilei de lucru 

         

               

         

                                                                      
Nota: În România durata normala a zilei de lucru este de 8 ore.

-         gradul de utilizare a 434c21e lunii de lucru 

                        

         

                                 
 Durata normala a lunii de lucru difera de la o luna calendaristica la alta si se determina
scazând din durata calendaristica a lunii (DCL) numarul de zile libere si sarbatori legale (ZSL) si
numarul mediu de zile de concediu de odihna ce revin pe un muncitor în luna respectiva (CO).

Cu cât gradul de utilizare al zilei de lucru sau al lunii de lucru se apropie de unitate, cu
atât timpul de lucru este mai bine utilizat.

La nivel de agent economic, pentru a nu denatura indicatorii ce caracterizeaza durata

medie a zilei de lucru precum si gradul de utilizare a 434c21e l zilei de lucru este recomandabil
ca orele suplimentare efectuate sa fie evidentiate separat.
-         pierderile de timp (rezerva de timp) apare ca urmare a neutilizarii integrale a zilei
si a luni de lucru 

                                                            

unde

 = pierderile de timp de lucru exprimate în ore - om ca urmare a utilizarii incomplete a

zilei de lucru.

         

                                         

 = pierderile de timp de lucru exprimate în ore - om ca urmare a utilizarii

incomplete a lunii de lucru.

         

                                          
-         pierderea de productie (rezerva de productie) ca urmare a neutilizarii integrale a
timpului de munca 

                                                                         

          unde.

     =  productivitatea orara din cadrul întreprinderii analizate.

I.5. Indicatori ce caracterizeaza productivitatea  muncii

O alta categorie de indicatorii statistici ce caracterizeaza resursele de munca sunt cei care
vizeaza eficacitatea utilizari fortei de munca în procesul productiv, respectiv indicatorii
productivitatii muncii.

Productivitatea munci este un indicator partial de eficienta care exprima modul cum este
utilizata forta de munca în procesul de productie si se determina ca raport între outputul realizat
(cifra de afaceri, valoarea adaugata bruta, cantitate de produse) si forta de munca (numar de
persoane, timp efectiv lucrat) si indica outputul realizat pe unitatea de forta de munca.

La modul general productivitatea munci se poate determina cu relatia:

                                                                             

unde:

       Q reprezinta rezultatul activitati masurat prin:

-         numar de produse exprimat în unitati naturale sau natural - conventionale (q),

-         cifra de afaceri (CA) caz în care indicatorul rezultat se mai numeste si

productivitate aparenta;

-         valoare adaugata bruta (VAB).

               T  reprezinta forta de munca (inputul) exprimat prin:

-         numar mediu de muncitori  ;

-         timp efectiv lucrat (TZ, TH)

I.5.1. Determinarea  productivitatii  muncii la  nivel de agent economic

          La nivelul agentului economic  productivitatea muncii se determina :

a)     ca raport între rezultatul obtinut  si efortul facut  pentru obtinerea acestui
rezultat, exprimarea poate fi facuta:
-         în unitati naturale sau natural  conventionale

                                                                    
-         în unitati valorice

                                                               
-         în unitati de timp de munca

                                                               

t = valoarea de timp de  munca  pe bucata

b)    ca o medie aritmetica  ponderata  a productivitatilor   individuale
                                                 
unde

 = structura numarului de personal sau a timpului efectiv lucrat.

De cele mai  multe ori, în analizele  economice  intereseaza  evolutia  în timp  a

productivitatii  muncii. Indiferent de metoda utilizata pentru determinarea productivitatii, la
analiza în dinamica,  indicele  productivitatii   muncii se determina ca raport a  doua medii, deci
ca un indice cu structura  variabila.

                                   

                                   

Trebuie avut în vedere, la calculele în dinamica, ca  pentru determinarea productivitatii,

marimile valorice ( ) sa fie exprimate în preturi comparabile (sa se elimine influenta
preturilor atunci când se determina  productivitatea muncii în perioada curenta). Pentru
aceasta,  indicatorul de rezultat din perioada curenta (p 1q1) trebuie sa fie recalculat în preturile
perioadei  de baza (p0q1).

                                                                

Asa cum se cunoaste de la metoda indicilor, modificarea  fenomenului complex (indicele

cu structura  variabila ) poate fi descompus pe cei doi  indici  factoriali (indicele  cu
structura  fixa si indicele de variatie  a structurii).
-   indicele cu structura variabila:

              

- indicele cu structura  fixa

                      

care masoara influenta modificarii productivitatii individuale (W) asupra modificarii

productivitatii medii.

- indicele  de variatie a structurii

                 

care masoara influenta  factorilor structurali  asupra productivitatii  muncii

                            

Daca se porneste de la volumul  fizic al productiei, între indicele productivitatii  muncii,

indicele productiei si indicele numarului de personal exista relatia:

                                                        

deoarece:

                                              

                               

Întrucât productivitatea muncii este un indicator partial de  eficienta a factorilor de

productie, este recomandabil ca în analizele economice el sa fie  utilizat  alaturi de ceilalti
indicatori de rezultate si eficienta .

I.5.2. Determinarea productivitatii  muncii la nivel de ramura sau de

economie nationala

La nivelul unei ramuri a economiei nationale productivitatea muncii se determina ca  o

productivitate medie a întreprinderilor din ramura.

                                                 
unde

  reprezinta structura muncitorilor din ramura "i"

Deoarece în cadrul ramurilor economice activitatea  poate fi uneori  eterogena, cifra de

afaceri (ca indicator de rezultat) fiind influentata în mod  diferit de înregistrarile repetate, este
indicat sa se utilizeze pentru determinarea productivitatii  muncii, ca indicator de rezultat,
valoarea adaugata  bruta (VAB).

Utilizarea valorii adaugate brute în calculul productivitatii muncii  permite :

-         evidentierea contributiei fiecarui agent economic la crearea PIB.
-         eliminarea înregistrarilor repetate din calculul productivitatii   muncii,
înregistrari care ar putea conduce la concluzii eronate. (Ex. agentii economici din
sectorul desfacere ar aparea ca au o productivitate mult mai mare decât cei din
sectorul productiei, pentru acelasi produs) .
 -         compararea productivitatii   muncii între sectoare cu  specific diferit (productie,
desfacere, servicii).

Pornind de la aceste considerente, productivitatea muncii la nivel de ramura se determina

cu relatiile:
-         pentru perioada de baza

                                                              
-         pentru perioada curenta unde

                                                           

 = valoarea adaugata bruta deflationata

                                                          

Determinarea valorii adaugate brute deflationate presupune eliminarea influentei

modificarii preturilor.

La nivelul economiei nationale se determina productivitatea sociala a muncii ( ) ca

raport între Produsul Intern  Brut  (PIB) si populatia civila ocupata (mai putin angajatii din
armata si salariatii institutiilor politice si religioase).

                                     

unde

Wi = productivitatea muncii  din  ramura ,, i "

         Ti = numarul mediu de salariati din ramura  ,, i "

La nivelul economiei nationale se poate determina indicele de dinamica  al

productivitatii sociale  a muncii ( )

                                          

PIB1 *= valoarea produsului intern brut  din perioada curenta exprimata  în preturi

comparabile, de regula preturile perioadei de  baza.
 Pornind de la aceasta  relatie  rezulta:

                                                         

sau    

                                               

Rezulta ca pentru  a  asigura  o crestere  economica (  >1 )  în conditiile în care

indicele numarului de personal este aproximativ unitar, trebuie
ca  indicele  productivitatii  muncii sa fie  supraunitar.

Pe baza teoriei indicilor, indicele productivitatii sociale a muncii   poate fi descompus pe

factorii de influenta:
        Influenta productivitatii la nivel de ramura:

                                                     
-         modificare absoluta

                                  
        influenta structurii numarului de personal pe ramuri ale  economiei  nationale

                                                      
-         modificare absoluta

                                   
1.5.3. Indicele produsului intern brut

Dinamica PIB poate fi analizata si daca se are în vedere productivitatea muncii la nivel de
ramura, structura pe ramuri a salariatilor si numarul total de salariati.
Descompunerea  factoriala  a dinamicii  productivitatii   sociale  a  muncii permite  stabilirea
contributiei factorilor  la cresterea productivitatii.

Un  model  mai elaborat de descompunere, este cel care ia în calcul urmatorii factori de

influenta :

-         productivitatea  pe ramura (W)

-         structura  numarului de salariati pe ramura T*

 -         numarul total de salariati ( )

          Indicele  PIB pe seama celor trei factori de influenta este:

                                     

cu modificarea absoluta:

Acest indice sintetic poate fi descompus în urmatorii indici factoriali:

          - indicele productivitatii  muncii ( )

                                            

            

          - indicele modificarii structurale ( )

                                                

     .        

- indicele modificarii numarului de personal ( )

                                              

          

         

Sistemul de indici devine:

                           

Modelul permite analiza influentei fiecarui factor la cresterea productivitatii  muncii.

 5.3. Determinarea  productivitatii   muncii  pornind de la timpul  efectiv lucrat

Determinarea productivitatii muncii, pornind de la output (cifra de afaceri,

valoarea adaugata  bruta) si de la numarul de salariati ( ), nu tine  seama de faptul ca un
muncitor lucreaza efectiv sau nu pe tot parcursul unei zile (numarul mediu de salariati are la baza
numarul scriptic  al salariatilor si nu timpul efectiv lucrat de acestia )

          O imagine mai exacta, asupra  eficientei cu care este utilizata forta de munca, ne-o ofera
determinarea productivitatii muncii pornind de la timpul efectiv lucrat, respectiv de la durata
medie a zilei si a lunii de lucru.

      Indicatorii care pot fi determinati   la nivel de societate comerciala sunt:

-         productivitatea  orara (Wh)    

                    

 (lei/ora)                                              
-         productivitatea  zilnica
                  

  (lei/zi)                                              

Utilizând  durata  medie a  zilei ( ), de durata  medie a lunii ( )  si productivitatea

orara (Wh) rezulta:
-         productivitatea zilnica:

                                                    
-         productivitatea lunara:

                             
Pornind de la  relatia (1.99) se poate determina si evolutia  productivitatii    muncii în
timp tinând seama de cei trei factori de influenta: productivitatea orara, durata medie a zilei de
lucru si durata medie a lunii de lucru.

Indicele agregat va fii:

                         (

a carei descompunere pe factori presupunei:

                                  

                                  

                                   

Din analiza  acestui model  de descompunere factoriala rezulta ca pentru cresterea

productivitatii   muncii  este necesar sa se asigure :
-         cresterea productivitatii  orare (Wh)

-         o mai buna utilizare a zilei de lucru ( )

-         o mai buna utilizare a lunii de lucru ( )

Daca  se are în vedere si pierderile de timp de munca pe seama utilizarii integrale a zilei
si a lunii de lucru, se poate determina si rezerva de productie (pierderea de productie, din cadrul
întreprinderilor, ramuri sau economii nationale).

                                     

          Este recomandat ca   sa fie considerat ca o rezerva de productiesi nicidecum ca o

pierdere de productie.