Unitatea de învăţare 3

EFECTIVUL, DINAMICA ŞI DENSITATEA

POPULAŢIEI

Ce cuprinde această unitate de învățare?

3.1. Obiective
3.2. Efectivul populaţiei şi metodele de estimare a acestuia
3.3. Dinamica populaţiei şi indicatorii statistici ai dinamicii
3.4. Densitatea populaţiei şi sistemul de indicatori generali şi specifici
3.5. Probleme rezolvate
3.6. Test de autoevaluare
3.7. Răspunsuri
3.8. Bibliografie

3.1. Obiective
După studiul acestei unităţi de învăţare veţi avea cunoştinţe despre:
 efectivul populaţiei
 dinamica populaţiei
 densitatea populaţiei

3.2 Efectivul populaţiei şi metodele de estimare a acestuia

În abordarea problemelor unei populaţii este necesar să se ţină cont de cele două faţete
interdependente pe care le prezintă populaţia: efectivul (numărul) existent şi structura (starea)
complexă.
Efectivul este rezultanta conjugării a două tipuri de mişcări: mişcarea naturală (naşteri
şi decese) şi mişcarea migratorie (imigrări şi emigrări). La rândul lor, natalitatea, mortalitatea
şi migraţia nu evoluează izolat, ci se află sub permanenta influenţă a unor factori demografici,
sociali, economici, culturali şi chiar politici.
Structura împarte o populaţie în numeroase subcolectivităţi după diferite caracteristici:
pe sexe şi pe grupe de vârstă, după mediul de rezidenţă, după nivelul de instruire şi statutul
ocupaţional etc.
 Prin efectiv sau număr al populaţiei se înţelege totalitatea persoanelor în viaţă la un
moment dat, care locuiesc pe un anumit teritoriu, delimitat după diverse criterii (de obicei
administrative). În general, numărul populaţiei se referă la categoria de populaţie stabilă.

Din punctul de vedere al modalităţii de obţinere a informaţiilor şi de calcul al numărului

populaţiei, distingem noţiunile de număr înregistrat şi număr calculat.
Numărul înregistrat al populaţiei indică totalitatea persoanelor înregistrate cu ocazia
recensământului. Numărul calculat, aşa cum sugerează denumirea, se obţine prin calcule şi
poate fi număr estimat al populaţiei, implicând informaţiile recensământului şi ale evidenţei
curente a mişcării naturale şi migratorii sau metode speciale de interpolare şi număr proiectat
(prognozat), oglindind evoluţia probabilă a efectivului populaţiei în viitor1.
Aşa cum este cunoscut, recensământul stabileşte numărul populaţiei în viaţă, în
momentul critic. Deoarece, rareori momentul critic este fixat în ziua de 1 ianuarie şi cum
necesităţile analizei demografice solicită cunoaşterea numărului populaţiei la începutul şi
mijlocul anului, se apelează la metode de estimare a acestuia, folosind datele recensământului
şi cele oferite de evidenţa curentă a mişcării naturale şi migratorii.
Astfel, efectivul populaţiei pentru data de 1 ianuarie, care precede momentul critic al
recensământului, se stabileşte folosind relaţia:

P1.01 = Pr – (N – M) 1.01 → r – (I – E) 1.01 → r (3.1)

în care:
P1.01 = efectivul populaţiei la 1 ianuarie;
Pr = efectivul populaţiei înregistrate la recensământ;
N = numărul născuţilor vii;
M = numărul persoanelor decedate;
I = numărul persoanelor imigrante (sosite);
E = numărul persoanelor emigrante (plecate);
(N – M) 1.01 → r = sporul (excedentul natural) în perioada care separă începutul
anului de momentul critic al recensământului;
(I – E) 1.01 → r = sporul (excedentul) migratoriu, în perioada care separă începutul
anului de momentul critic al recensământului.

Pentru stabilirea efectivului populaţiei la data de 1 iulie sau 1 ianuarie, care succede
momentului critic, se utilizează aceeaşi relaţie de calcul, cu deosebirea că, atât sporul natural,
cât şi sporul migratoriu se adaugă efectivului populaţiei înregistrate la recensământ.
Raţionamentul expus anterior este valabil în toate situaţiile în care se cere stabilirea
efectivului populaţiei în momentul ti+1 cunoscând efectivul acesteia în momentul ti şi sporul
natural şi migratoriu în intervalul de timp care separă momentul ti de momentul ti+1:

1
Metodele de proiectare (prognoză) a efectivului populaţiei fac obiectul unui capitol distinct al cursului, motiv
pentru care noţiunea de “număr proiectat” nu este prezentată mai detaliat.
 Pti+1 = Pti + (N - M)ti→ti+1 + (I - E) ti→ti+1 (3.2)

în care:
Pti+1 = efectivul populaţiei în momentul ti+1;
Pti = efectivul populaţiei în momentul ti;
(N – M) ti→ti+1 = sporul (excedentul natural) în perioada care separă în
intervalul de timp care separă momentul ti de momentul ti+1;
(I – E) ti→ti+1= sporul (excedentul) migratoriu, în perioada care separă în
intervalul de timp care separă momentul ti de momentul ti+1.

Pe baza acestei relaţii se estimează în practică efectivul populaţiei la data de 1 ianuarie

anul curent, cunoscând efectivul la 1 ianuarie anul precedent şi sporul natural şi migratoriu
înregistrate în anul anterior.
Pentru diverse momente ale perioadei intercensitare (perioadă de timp între două
recensăminte consecutive) se poate estima efectivul populaţiei apelând la procedee de
interpolare. În funcţie de specificul evoluţiei populaţiei, interpolarea se execută folosind
efectivul înregistrat la începutul perioadei intercensitare şi variaţia absolută medie anuală sau
ritmul mediu anual de creştere/scădere.
Dacă se apreciază că pe parcursul perioadei, evoluţia populaţiei a fost de tip liniar (în
progresie aritmetică) se utilizează pentru interpolare variaţia absolută medie anuală.
În cazul evoluţiei exponenţiale (în progresie geometrică) se foloseşte ritmul mediu anual
de creştere/scădere a populaţiei.
Presupunem că dispunem de informaţii cu privire la efectivul populaţiei în intervalul de
timp “t0→tk” (eventual efective înregistrate la două recensăminte succesive).
În situaţia în care se apreciază că populaţia a evoluat în progresie aritmetică, pentru
estimarea efectivului în momentul “tk” se utilizează relaţia:

(3.3)
în care:

= efectivul populaţiei în momentul “tk”;

= efectivul populaţiei la începutul perioadei;
= variaţia absolută medie anuală a efectivului populaţiei;
k d t i d i “t0 tk” ă tă î i l d i ti i

Evoluţia populaţiei în progresie geometrică conduce la utilizarea relaţiei:

 (3.4)
în care:

= efectivul populaţiei în momentul “tk”;

= efectivul populaţiei la începutul perioadei;
= ritmul mediu anual de creştere sau scădere a efectivului
populaţiei;
k = durata perioadei “t0 → tk”, măsurată în ani calendaristici.

Fără îndoială că estimarea efectivului populaţiei pe baza numărului înregistrat la

recensământ, combinat cu informaţiile obţinute prin intermediul evidenţei curente a mişcării
naturale şi migratorii, este preferabilă – prin gradul ridicat de precizie – estimării prin diverse
procedee de interpolare. Cu toate acestea, s-a constatat că, indiferent de specificul evoluţiei
populaţiei, dacă intervalul intercensitar nu depăşeşte perioada de 10 – 15 ani, erorile de estimare
a efectivului populaţiei, prin interpolare, se înscriu în limite
statistic acceptabile.
Argumentăm această afirmaţie folosind datele înregistrate la recensămintele populaţiei
ţării noastre din anii 1992 şi 2002 şi efectivele calculate pentru diferite momente intercensitare,
cu ajutorul informaţiilor din evidenţa curentă a mişcării naturale şi migratorii.

Exemplu de calcul

Cunoscând efectivul populaţiei înregistrat la recensămintele din 07.01.1992

şi 18.04.2002 se determină variaţia absolută medie anuală a efectivului populaţiei şi
ritmul mediu anual de creştere sau scădere a efectivului populaţiei:

21680974 − 22810035 − 1129061

∆p = 10,2
=
10,2
= −110692 persoane

21680974
1 + r p = 10, 2 = 0,995
22810035 sau 99,5%

Interpretare

Pe parcursul perioadei 1992-2002, efectivul populaţiei a scăzut în medie cu 110692

Numărul mediu al populaţiei se poate stabili pentru diverse perioade de timp. Cel mai
uzual este însă numărul mediu anual al populaţiei, exprimând de fapt numărul de om – ani trăiţi
de colectivitatea de referinţă, în perioada anului calendaristic pentru care se determină.

Funcţia populaţiei poate să îmbrace diverse forme. În practică, pentru descrierea

evoluţiei numărului populaţiei se folosesc mai des funcţia liniară şi funcţia exponenţială.
Corespunzător, efectivul mediu anual al populaţiei se stabileşte utilizând media
aritmetică simplă şi media geometrică:
 (3.5)
sau

(3.6)

în care:
efectivul mediu anual al populaţiei;
= efectivul populaţiei la începutul anului;
= efectivul populaţiei la sfârşitul anului.

În situaţia când se cunoaşte efectivul populaţiei şi pentru alte momente în cursul anului,
se recomandă ca efectivul mediu să se determine ca medie cronologică simplă sau ponderată,
în funcţie de existenţa unor intervale de timp egale sau inegale între momentele intermediare.

(3.7)

(3.8)

în care:
ti = intervale de timp între momente, exprimate în zile calendaristice (luni).

3.3 Dinamica populaţiei şi indicatorii statistici ai dinamicii

Studiul dinamicii populaţiei urmăreşte, în principal, să caracterizeze evoluţia în timp a
efectivului colectivităţii umane. El începe cu operaţia de determinare a unor indicatori care să
cuantifice modificarea efectivului populaţiei în limitele unei perioade de timp determinate.
Informaţiile necesare, obţinute din diverse surse, permit stabilirea numărului populaţiei
la diferite momente în cursul anului, de regulă la 1 ianuarie şi 1 iulie. Deşi posibilă, operaţiunea
de estimare a efectivului populaţiei la începutul fiecărei luni, nu se practică, datorită utilităţii
reduse a unui asemenea demers.
Rezultă deci, că seria  P  este o serie dinamică de momente, plasându-se în zona
 t j
variabilei de tip discret.
 Tratată în maniera variabilei discrete, caracterizarea dinamicii populaţiei utilizează toată
gama indicatorilor statistici ai dinamicii: absoluţi, relativi şi medii. Între aceştia prezintă totuşi
o importanţă mai mare:
- variaţia absolută a populaţiei;
- variaţia medie anuală şi ritmul mediu anual de modificare a efectivului populaţiei.
În privinţa perioadei de referinţă, limitările sunt dictate exclusiv de sursele
informaţionale.
Referindu-ne la “sporul absolut” al populaţiei, de regulă acesta se determină pentru
perioada fiecărui an calendaristic, utilizând relaţia:

(3.9)
în care:
= sporul total al populaţiei;
N = numărul născuţilor vii;
M = numărul persoanelor decedate;
I = numărul persoanelor imigrante;
E = numărul persoanelor emigrante;
(N – M) = sporul natural al populaţiei;
(I – E) = sporul migratoriu al populaţiei.

Se poate determina sporul absolut al populaţiei şi pentru perioade mai mari de timp, fie
prin însumarea sporurilor anuale absolute, fie ca diferenţă între efectivele de populaţie de la
sfârşitul şi începutul perioadei analizate.
Ceilalţi doi indicatori medii ai dinamicii, au sens numai în situaţia în care orizontul
analizei depăşeşte limitele unui an calendaristic.
În analizele de dinamică, se recomandă utilizarea sporului mediu anual în cazul
colectivităţilor cu o evoluţie relativ uniformă a efectivelor, în timp ce ritmul mediu anual se
pretează mai degrabă în cazul colectivităţilor cu evoluţie de tip exponenţial.

Sporul mediu anual al populaţiei:

(3.10)
Ritmul mediu anual de modificare a efectivului populaţiei:

(3.11)
în care:
Pn = efectivul populaţiei la sfârşitul perioadei;
P0 = efectivul populaţiei la începutul perioadei;
n= numărul de ani întregi ce separă momentele la care se referă P0 şi Pn.

În acelaşi timp, faptul că în realitate populaţia se află într-o continuă schimbare, atât ca
efectiv, cât şi ca structură, sub influenţa mişcărilor naturală şi migratorie, face mai îndreptăţită
abordarea de tip continuu a tuturor variabilelor ce caracterizează efectivul, starea şi fenomenele
demografice. Dinamica este prin excelenţă funcţie de „timp”, iar „timpul” este variabilă
continuă.
În viziunea „discretă”, informaţiile despre numărul populaţiei se reprezintă prin seria
P ti , cu efectivele la momentele t0,t1 , t2 ,..., respectiv Pt0, Pt1, Pt2......Trecerea la viziunea
„continuă” presupune înlocuirea seriei discrete cu P(t), funcţie continuă, ale cărei valori se
identifică cu efectivele Pti pentru momentele ti. De altfel, funcţia continuă P(t) se poate
determina cu ajutorul valorilor discrete cunoscute, efectuând operaţia de interpolare a acestora
pe domeniul de definiţie corespunzător perioadei analizate. Evident, foarte importantă este , în
acest sens, opţiunea pentru una sau alta din funcţiile de trend posibile.
Presupunând că am identificat corect funcţia ce defineşte evoluţia populaţiei într-o
anumită perioadă de timp, următoarea etapă presupune să stabilim anumite mărimi care să
caracterizeze evoluţia populaţiei pe intervale de timp infinitesimale, sau pe perioade ce
constituie subdiviziuni sau multipli ai anului calendaristic.
Astfel:

(3.12)

în care:

este o măsură a creşterii efectivului populaţiei. Această creştere este de ) dt, în

intervalul de timp infinitesimal (t, t+dt). Acest spor de populaţie tinde către
zero odată cu .

În acest context se poate trece şi la determinarea aşa numitei „rate instantanee” de

creştere a populaţiei:

(3.13)

şi pe cale de consecinţă,
(3.14)
unde C este o constantă arbitrară şi , corespunzător:

(3.15)

Având în vedere că P(0)= se poate deduce:

(3.16)

(3.17)

Această abordare continuă este menită să lărgească sfera judecăţilor privind dinamica
unei populaţii, însă în practică ea este prea puţin folosită, în principal din cauza manierei în care
sunt disponibile informaţiile demografice, a modului în care este organizat sistemul
informaţional demografic şi anume, în exclusivitate în viziune discretă.

3.4 Densitatea populaţiei şi sistemul de indicatori generali şi specifici

Legătura dintre efectivul populaţiei la un moment dat şi suprafaţa teritoriului pe care îl
locuieşte este pusă în evidenţă de indicatorii densităţii.
Densitatea populaţiei este una din condiţiile vieţii materiale. Ca urmare, analiza
densităţii populaţiei sub cele mai variate aspecte prezintă nu numai interes demografic, ci şi
social-economic, fiind legată de strategia dezvoltării, atât la nivel macroeconomic cât şi în profil
teritorial.
Caracterizarea densităţii populaţiei beneficiază de un sistem de indicatori generali şi
specifici.
Indicatori generali:
- densitatea generală, care prezintă o imagine de ansamblu a densităţii populaţiei, indicând
numărul de locuitori pe km2 din suprafaţa teritoriului, şi se determină pe baza relaţiei:

(3.18) în care:
dg = densitatea generală;
P = efectivul populaţiei;
S = suprafaţa teritoriului, exprimată în km

- coeficientul de arealitate este indicatorul invers al densităţii generale, precizând suprafaţa

din teritoriu, exprimată în km2, ce revine unui locuitor:

(3.19)
în care:
P = efectivul populaţiei;
a = coeficient de arealitate.

- distanţa medie dintre doi locuitori. Acest indicator imaginează o repartizarea uniformă
a populaţiei pe teritoriu, fiecare locuitor fiind plasat în mijlocul unui pătrat de suprafaţă egală
cu coeficientul de arealitate, urmând a stabili care este distanţa medie care îl separă de locuitorii
vecini.
Relaţia pe baza căreia se aproximează distanţa medie dintre doi locuitori este
următoarea:

(3.20)
în care:
a = coeficient de arealitate.
 Exemplu de calcul

Ladata de 01.01.2004, nivelul indicatorilor generali ai densităţii populaţiei ţării

noastre se prezintă astfel:
21.712.554
dg= = 91,1
238.391 locuitori/km2
238.391
a= = 0,01
21.712.552 km2/locuitor sau 1 ha/loc.
Cu o densitate generală de 91,1 locuitori/km2, România ocupă locul al 9-lea în
Europa

În afara indicatorilor generali prezentaţi anterior, aprofundarea unor aspecte ale

densităţii beneficiază de aportul unor indicatori specifici.
Astfel, pentru a pune în evidenţă legătura dintre efectivul populaţiei şi resursele
potenţiale privind mijloacele de subzistenţă, se determină densitatea generală la 100 ha teren
agricol sau teren arabil (densitatea fiziologică):

(3.21)

(3.22)
în care:
S agr. = suprafaţa agricolă exprimată în ha;
S ar. = suprafaţa arabilă exprimată în ha.

Printre indicatorii specifici ai densităţii populaţiei, prezintă importanţă şi densitatea

economică, exprimând numărul de locuitori pe km2 de teritoriu productiv.
În analiza densităţii populaţiei, o largă aplicare îşi găsesc reprezentările grafice de tipul
cartogramelor, permiţând în special caracterizarea variaţiei teritoriale a densităţii populaţiei.
Aspectele cele mai importante care fac obiectul analizei densităţii populaţiei sunt legate
de studierea acesteia pe medii (urban – rural), pe judeţe, pe forme de relief etc., urmărindu-se
în special corelaţia dintre nivelul dezvoltării economice şi densitatea populaţiei.
 3.5. Probleme rezolvate
1. Evoluţia populaţiei judeţului X în perioada 2001-2010 se prezintă după cum urmează:
Născuţi vii
Numărul Decedaţi în
în cursul Imigranţi Emigranţi
Data populaţiei cursul anului
anului Ii Ei
Px Mi
Ni
1.01.2001 449800 - - - -
1.01.2002 4380 4900 6500 1400
1.01.2003 3100 2100 5500 6600
1.01.2004 2750 2060 4230 5330
1.01.2005 2130 2010 5900 6650
1.01.2006 1670 2100 4340 4960
1.01.2007 1550 2120 3940 4820
1.01. 2008 1230 2170 3960 5010
1.01.2009 1430 2080 4120 4370
1.01.2010 1510 2030 4290 4530
Calculaţi:
a) Efectivele populaţiei pentru fiecare 1 ianuarie din perioada 2001-2010
b) Variaţia naturală, variaţia migratorie şi variaţia totală pentru fiecare an.
c) Presupunând că nu se cunosc decât efectivele din 1.01.2001 şi 1.01.2010 calculaţi valorile
ajustate ale efectivului populaţiei la 1.01 în fiecare an pe baza metodelor:
c1) mecanice:
c1.1: metoda variaţiei absolute medii anuale;
c1.2: metoda indicelui mediu anual;
c2) analitice:
c2.1: funcţia liniară;
c2.2: funcţia polinomială de gradul 2;
c3.2: funcţia exponenţială.
d) Să se determine anul în care efectivul populaţiei judeţului X va fi mai mare/ mai mică
(funcţie de tendinţele identificate) cu 10 % comparativ cu anul 2010, în toate situaţiile de la
punctul c), în condiţiile în care tendinţele de evoluţie se vor menţine.

Rezolvare
a) Pt = Pt-1+ Δn + Δm
Pt – populaţia la 1 ianuarie, anul t
Δn – sporul natural
Δm – sporul migratoriu
b) – Sporul natural se determină cu relaţia:
Δn = N - M
– Sporul migratoriu se determină cu relaţia:
Δm = I - E
– Sporul total se determină cu relaţia:
Δt = Δn + Δm
c) Metoda variaţiei medii anuale presupune determinarea efectivului populaţiei la 1 ianuarie
cu ajutorul relaţiei:
 Pt1+ k = Pt1 + k ⋅ ∆ p
Pt n − Pt1
∆p =
n −1
în care:
 k este durata perioadei delimitată de momentele t1 şi t1+k , măsurată în ani calendaristici
 Δp este variaţia medie anuală a populaţiei
Metoda indicelui mediu anual presupune determinarea efectivului populaţiei la 1 ianuarie cu
ajutorul relaţiei:
Pt1+ k = Pt1 ⋅ I pk
Pt n
I p = n −1
Pt1

în care:
 k este durata perioadei delimitată de momentele t1 şi t1+k , măsurată în ani calendaristici
 Ip este indicele mediu anual al efectivului populaţiei
Metodele analitice presupun determinarea efectivului populaţiei cu ajutorul unor funcţii
de forma:
Y= ax +b
Y = ax2 +bx+c
Y= abx
Parametrii acestor funcţii se vor determina prin procedeele statistice cunoscute sau
folosind produsele software.

3.6. Test de autoevaluare

1. Efectivul mediu anual al populaţiei unei colectivităţi se poate determina:

a) ca medie aritmetică simplă
b) ca medie pătratică
c) ca medie armonică
d) ca medie geometrică
e) ca medie cronologică simplă sau ponderată

2. Care din următoarele afirmaţii despre efectivul mediu al populaţiei nu este adevărată?
a) este un efectiv calculat;
b) serveşte, în principal, la determinarea intensităţii fenomenelor demografice;
c) se poate calcula cu ajutorul mediei aritmetice simple;
d) se poate estima cu ajutorul variaţiei medii anuale şi ritmului mediu anual;
e) este un efectiv înregistrat şi prezintă cea mai mare precizie, fiind recomandat în studiile
demografice de fineţe.

3. La recensământul populaţiei din 18 martie 2002 la nivelul municipiului X efectivul populaţiei

era de 226170 locuitori. Cunoscându-se faptul că:
 - sporul general de la 1 ianuarie la 18 martie a fost de 350 persoane;
- numărul imigranţilor de la 1.01 la 18.03 a fost de 520 persoane;
- sporul natural în perioada 1.01 – 18.03 a fost de 71 persoane;
- sporul general al populaţiei în anul 2002 în municipiului X a fost de 2030 persoane.
Se cere să se calculeze:
a) efectivul populaţiei la 1 ianuarie 2002;
b) numărul emigranţilor în perioada 1.01 – 18.03;
c) sporul migratoriu în perioada 1.01 – 18.03;
d) sporul general în perioada 18.03-31.12;
e) efectivul populaţiei la sfârşitul anului 2002.
4. Se cunosc următoarele date cu privire la evoluţia efectivului populaţiei judeţului X în anul
2010( date convenţionale).
a) populaţia la 1.01.2010: 564500;
populaţia la 31.12.2010: 572200;
şi o evoluţie liniară a populaţiei pe parcursul anului;

b) populaţia la 1. 01. 2010: 564500;

populaţia la 31. 12 2010: 872200;
şi o evoluţie exponenţială a populaţiei pe parcursul anului;

Data calendaristică i Efectivul populaţiei Data calendaristică i Efectivul populaţiei

Pi Pi
c) 1.01.2010 564500 d) 1.01.2010 564500
1.04.2010 565000 1.03.2010 564900
1.07.2010 567800 30.04.2010 565500
1.10.2010 570100 15.05.2010 566000
31.12.2010 572200 1.07.2010 567800
1.08.2010 568000
15.09.2010 570000
31.12.2010 572200
Să se calculeze efectivul mediu al populaţiei judeţului X pentru toate cele patru cazuri.

5. Ştiind că efectivul populaţiei României în 1997 era de 22545925 locuitori, iar suprafaţa
ţării noastre este de 238391 kmp, să se calculeze şi să se interpreteze în funcţie de media
europeană următorii indicatori:
a) Densitatea generală a populaţiei;
b) Coeficientul de arealitate;
c) Distanţa medie dintre doi locuitori.

3.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. a, d, e; 2. e;
3. se va rezolva pe baza modelului problemei rezolvate nr.1, punctele a şi b şi
cu relaţia 3.9;
4. Indicaţii :
a) Efectivul mediu anual al populaţiei în cazul în care evoluţia acesteia este liniară se
determină folosind media aritmetică simplă (relaţia 3.5).
b) Efectivul mediu anual al populaţiei în cazul în care evoluţia acesteia este exponenţială
se determină folosind media geometrică (relaţia 3.6).
c) Intervalele dintre momentele la care se cunosc efectivele populaţiei fiind egale, efectivul
mediu al populaţiei se determină folosind media cronologică simplă (relaţia 3.7)..
d) Intervalele dintre momentele la care se cunosc efectivele populaţiei sunt inegale, prin
urmare efectivul mediu se va determina folosind media cronologică ponderată (relaţia 3.8).

3.8. Bibliografia unităţii de învăţare 3

• Mihăescu, Constanţa, “Demografie. Concepte şi metode de analiză”, ed. Oscar Print,
Bucureşti, 2005.
• Mihăescu, Constanţa - “Aplicaţii în Demografie şi Statistică Socială”, ed.
Oscar Print, Bucureşti, 2006.