Sunteți pe pagina 1din 14

1. Numarul, repartizarea teritoriala si structura demografica a populatiei.

Cohorta
(demografica) reprezinta totalitatea persoanelor care, într-un interval de timp, au suferit unul
si acelasi eveniment demografic. În mod conventional, ca interval de timp este adoptat anul
calendaristic. O asemenea cohorta poate fi, în primul rând, generatia. Generatia reprezinta
totalitatea persoanelor care s-au nascut în acelasi an calendaristic. Evenimentul demografic
pe baza caruia se constituie aceasta cohorta este “nasterea vie”. Graficul lui Lexis
(diagrama lui Lexis) forma speciala de grafic, denumita si retea demografica, constând
dintr-un sistem de coordonate rectangulare; scara pe axa ordonatelor este aceeasi cu axa
absciselor; se deosebeste prin faptul ca are în plus diagonalele trasate de pe axa absciselor
Întrucât evenimentele demografice reprezinta o multime (nasteri, decese etc) ele pot fi
figurate ca variabile continue cu valori cuprinse într-un interval sau într-o arie. Principalele
elemente ale graficului lui Lexis sunt: vârsta sau durata (x, x+1), generatia (t, t+1), timpul de
observare (z, z+1), exprimate obisnuit în ani

numarul total al populatiei este un agregat macrodemografic. El cuprinde aproximativ 100


de generatii existente, aparute într-o suta de ani. De asemenea, acest numar poate fi stabilit
la un recensamânt, poate fi estimat prin calcule sau determinat la mijlocul unui intervbal de
timp etc. În primul rând, distingem numarul înregistrat al populatiei si numarul calculat al
acesteia.
1. Numarul înregistrat al populatiei este numarul determinat nemijlocit cu prilejul
recensamântului populatiei sau al altor operatii statistice similare, reprezentând populatia la
momentul critic al înregistrarii, ca numar fizic. Acest numar este primordial în demografie.
Pe baza lui se întreprind diferite calcule demografice, în care scop el este redus – cu
procedee relativ simple – la situatia de la 1 ianuarie al anului respectiv. Cu ajutorul aceluiasi
numar se determina densitatea populatiei, precum si indicatorii foarte importanti ai ritmului
mediu de crestere a populatiei.
2. Numarul calculat al populatiei este numarul acesteia determinat pentru o data sau o
perioada oarecare, pentru care exista informatii, prin diferite metode de calcul. Determinarea
unui asemenea numar se poate face pentru trecut, pentru o perioada curenta, dar si pentru o
perioada mai mica sau mai mare în viitor. Din acest punct de vedere, numarul calculat al
populatiei poate fi: estimat sau proiectat. a. Numarul estimat al populatiei este numarul
populatiei ce se stabileste pentru un trecut apropiat sau pentru o perioada curenta. Pentru
determinarea acestuia sunt necesare cel putin datele ultimului recensamânt si cele ale
miscarii naturale a populatiei sau, cel putin, datele a doua recensaminte ale popualatiei b.
Numarul proiectat al populatiei este numarul populatiei determinat prin calcul pentru o
perioada viitoare, folosind diferite metode si ipoteze. Se aplica în acest scop simple metode
de extrapolare a numarului total al populatiei.
Daca pentru unele calcule si analize demografice este indispensabil numarul
populatiei, ca indicator de moment, în schimb pentru majoritatea indicilor statistici
descriptivi (natalitatea, mortalitatea etc.), care sunt valori de interval, comparabilitatea cere
folosirea numarului populatiei ca medie, ca indicator de interval.
3. Numarul mediu al populatiei se poate determina în mai multe feluri: ca simpla medie
aritmetica din numarul populatiei la începutul perioadei si la sfârsitul perioadei, ca medie
geometrica din aceleasi doua valori sau si cu alte metode, în functie de ipoteza adoptata.
Numarul mediu al populatiei mai poate fi determinat adaugând excedentul (sporul) total la
numarul existent la o data oarecare. Acest numar este un numar estimat si se determina, în
1
marea majoritate, ca numar estimat al populatiei la 1 iulie al anului respectiv. El are valoare
medie si ca atare se ia în calculul indicilor demografici descriptivi.
Populatia înregistrata sau estimata la o anumita data, pe întreaga tara sau pe unitatile
administrativ-teritoriale, este populatia stabila (populatia rezidenta sau de iure), adica
populatia care are domiciliul permanent în localitatea respectiva. Continutul acestei notiuni
se determina cu prilejul recensamântului populatiei. Calculul se face pe baza datelor
referitoare la persoane prezente, temporar absente si plecate pentru o perioada îndelungata
din localitatea în care îsi au domiciliul.

Populatia si teritoriul sunt doua notiuni legate organic. Pentru o populatie data
teritoriul înseamna o conditie de viata, îmbracând diferite semnificatii: spatiu de hrana,
spatiu de transport, sursaterii prime si, desigur, suprafata de locuit. De aceea, fara sa
supraestimam importanta densitatii si concentrarii populatieei, va trebui sa spunem ca ea
este un rezultat al unor conditii istorice, economice si sociale si totodata un factor care
contribuie la explicarea multor probleme demografice, sociologice si economice.
P
Densitatea populatiei este indicatorul cel mai general si se determina dupa formula: d =
S
în care : d – reprezinta densitatea (locuitori/km2); P – numarul populatiei la o data oarecare
(la recensamânt, de pilda); S – suprafata tertoriului tarii (judetului etc.)în km2.
Acestei densitati i se spune densitate aritmetica si se exprima nu numai în kilometrii
patrati, ci si în hectare. Indicatorul invers al densitatii populatiei este indicatorul de
S
arealitate, determinat ca numar de hectare ce revin la un locuitor: s= în care s este
P
indicatorul de arealitate.

În decursul istoriei, în cadrul aceleiasi tari, populatia s-a asezat si a creat localitati
(habitate) în functie de o serie de factori sociali, economici, naturali etc. S-a ajuns astfel la
crearea de sate si orase, de localitati de diferite marimi, cu diverse caracteristici geografice,
economice.
Demografia este interesata sa cunoasca repartizarea populatiei pe tipuri de localitati,
densitatea acesteia, fenomenele demografice diferentiale din punct de vedere teritorial,
gradul de concentrare a populatiei si alte caracteristici. Un loc important îl dobândeste astfel
clasificarea sau gruparea localitatilor dupa marimea populatiei lor.
Suprafata tarii, în raport cu populatia, poate fi împartita în unitati teritorial-
administrative si zone constituite dupa anumite caracteristici (zone geografice, zone agricole
etc.). Prima problema se rezolva pe baza unui act normativ – împartirea administrativa a
teritoriului. Cea de a doua este, de obicei, rezultatul unor studii si actiuni speciale.
Una dintre problemele importante este clasificarea unitatilor teritorial-administrative
dupa marimea lor, din punct de vedere al numarului populatiei. Conform legislației în
vigoare, unitatile adm teritoriale se clasdifica dpdv al populatiei astfel:
a) Categoriile judetelor (în prezent 41 judete la care se adauga municipiul Bucuresti).
Categoria I: cu peste 500 000 locuitori; Categoria a II-a: cu pâna la 500 000 locuitori.
b) Categoriile municipiilor - Cu peste 320 000 locuitori (Se aplica si la sectoarele
municipiului Bucuresti.) Categoria I: între 200 001 – 320 000 locuitori; Categoria a II-a:
între 100 001 – 200 000 locuitori; Categoria a III-a: pâna la 100 000 locuitori.
c) Categoriile oraselor - Categoria I: cu peste 30 000 locuitori; Categoria a II-a: între 10 001
– 30 000 locuitori; Categoria a III-a: pâna la 10 000 locuitori.
2
O populatie ca agregat macrodemografic sau ca sistem global se compune dintr-o serie
de subsisteme sau subpopulatii, a caror constituire se face pe baza unor caracteristici
semnificative si a variatiei lor. Pot exista tot atâtea subpopulatii câte caracteristici – calitative
sau cantitative – pot fi asociate unei populatii. Distingem populatia masculina si feminina,
populatia tânara, adulta si vârstnica, populatia casatorita si necasatorita, populatia cu nivel
elementar, mediu sau superior de instruire etc. Esentiala este deci identificarea
caracteristicilor sau variabilelor statistice.
Caracteristicile demografice fundamentale sunt sexul si vârsta. La acestea se adauga
statutul matrimonial sau starea civila. Întrucât starea civila este legata de familie si, mai larg,
de gospodarie, vor fi înfatisate si subpopulatiile constituite în raport cu familia si gospodaria.
Caracteristicile educationale sunt cele definite de nivelul de instruire sau felul scolii
absolvite. Cele economice sunt date de participarea la munca sociala (populatia activa si
inactiva), deci statutul economic; cele sociale se refera la statutul rezidential (populatie
urbana si populatie rurala) si de statutul social (categoria sociala).
Pe baza caracteristicii calitative “sex”, o populatie este împartita în doua subpopulatii:
masculina si feminina. Aceasta operatie poate fi facuta la nivelul unei populatii nationale sau
al unei unitati teritorial-administrative. Ea se face însa si pentru diferite populatii constituite
în raport cu diferite caracteristici: populatia urbana si rurala, populatia activa si inactiva etc.
Sa precizam ca repartitia populatiei dupa sex trebuie combinata cu repartitia ei dupa
vârsta, deoarece o serie de aspecte importante apar numai cu acest prilej. De pilda, asa-numita
“feminizare” a unei populatii specifice – a populatiei rurale, a populatiei active dintr-o ramura
industriala – are particularitati semnificative în functie de vârsta.
Foarte util este calculul raportului de masculinitate al populatiei migrante, a populatiei
scolare, a personalului muncitor, a populatiei active pe ramuri. Cu indici relativi simpli pot fi
identificate tendinte care prezinta importanta demografica, sociala, psihologica, culturala.
PM
Formula de calcul a raportului de masculinitate este: ⋅100
PF
Structura populatiei dupa vârsta este caracteristica demografica care are la baza vârsta.
Fiind o variabila continua, ea poate lua un numar infinit de valori într-un interval. În
demografie, obisnuit, vârsta se exprima în ani, uneori în intervale cincinale. Unele situatii,
în special populatia sub 1 an, cer sa se foloseasca luna si chiar ziua.
Considerând ca vârsta omeneasca, vazuta statistic, este cuprinsa între 0 ani si 100 ani
(de fapt, vârsta limita este ∞, depasind 100 ani), populatia nationala sau populatia unei
unitati teritorial-administrative cuprinde 100 de clase anuale de vârsta corespunzând unui
numar de 100 de generatii.
Demografia foloseste doua notiuni în legatura cu vârsta.
Vârsta exacta este vârsta exprimata în ani, luni, zile, adica vârsta la un moment precis.
Vârsta în ani împliniti sau vârsta la ultima aniversare este vârsta pe care o persoana a
avut-o la ultima aniversare.
Structura populatiei dupa vârsta este o repartitie statistica; ca atare ea urmeaza sa fie
descrisa cu ajutorul momentelor statistice, sa fie reprezentata grafic cu mijloace specifice, sa
fie analizata mai ales sub raportul structurii si al schimbarilor structurale.
Plastica si intuitiva, piramida vârstelor este un excelent mijloc de analiza, s-ar putea
spune o “radiografie” a populatiei, întrucât prezinta o suta de clase de vârste, fiecare din ele
având propria istorie pâna la momentul în care este fixata în piramida.
3
În câmpul analizei structurii populatiei dupa vârsta, una din cele mai importante
probleme este a îmbatrânirii demografice. Acest proces, caracteristic tarilor dezvoltate,
înseamna cresterea ponderii populatiei vârstnice si scaderea ponderii populatiei tinere. Doua
sunt cauzele care stau la baza acestui proces de lunga durata:
1. scaderea natalitatii;
2. cresterea duratei medii de viata.
Greutatea cea mai mare revine primului factor. Îmbatrânirea demografica genereaza o serie
de consecinte pe plan demografic, economic, social si cultural. De aceea au aparut
numeroase studii consacrate acestor probleme.
Îmbatrânirea demografica este un proces caracteristic si populatiei României. Cea mai
simpla masura a acestei tendinte este proportia populatiei vârstnice în populatia totala si
proportia populatiei tinere. În practica demografica româneasca, proportiile respective se
P − P
calculeaza astfel: K1 = 0P 14
⋅100 si K 2 = 60 ani Psi peste ⋅100
în care P reprezinta populatia totala.

Compozitia (structura) populatiei dupa statutul matrimonial sau starea civila consta în
repartitia dupa starea civila – în limbajul consacrat în tara noastra –, dar, mai corect, dupa
statutul matrimonial sau marital (în limbajul sociologilor), întrucât este vorba de situatia unei
persoane în raport cu institutia casatoriei. Semnificatia acestei repartitii apare cel mai clar
atunci când ea este combinata cu alte doua repartitii: dupa sex si dupa vârsta.
Potrivit metodologiei din România, pentru o persoana pot exista patru situatii:
necasatorita, casatorita, vaduva si divortata. Informatiile necesare se obtin numai cu prilejul
recensamintelor. Cum la recensamânt nu se cer acte sau documente, unele persoane se
declara casatorite fara sa aiba aceasta calitate: la recensamântul din 1966 numarul femeilor
casatorite depasea cu 47 950 numarul barbatilor casatoriti. Este evident ca numeroase femei,
traind în “uniuni consensuale” (concubinaj), s-au declarat casatorite
Fiind consemnarea unei stari, la un moment dat, structura populatiei dupa starea civila
este rezultatul evolutiei casatoriilor, divorturilor si deceselor unuia din soti. Pe de alta parte,
are o importanta hotarâtoare – din punct de vedere demografic – marimea si structura
populatiei în vârsta legala de casatorie.
Pentru descrierea repartitiei populatiei dupa starea civila, combinata cu cea dupa sex si
vârsta, se folosesc unii indici si reprezentari grafice.
Cea mai generala masura este proportia persoanelor necasatorite, casatorite, vaduve si
PcM M
Pm PvM PdiM
divoirtate în populatia totala, pe sexe: ⋅100 ; a
⋅100 ; ⋅100 ; ⋅100 ;
PM PM PM PM
în care PM reprezinta populatia masculina;
c, ma, v, di – starea civila necasatorita (celibatara), casatorita, vaduva, divortata.
Descrierea si analiza structurii populatiei dupa stare civila trebuie sa se faca numai
pentru populatia nationala. Prezinta un mare interes examinarea acestei probleme în cadrul
populatiei urbane si rurale, al populatiei pe unitati teritorial-administrative si al altor
subpopulatii, daca informatiile permit. În orice caz, repartitia dupa starea civila este
importanta si în cadrul unei subpopulatii cum ar fi, de pilda, personalul muncitor al unei
întreprinderi, unde o asemenea repartitie, corelata cu fertilitatea, poate pune în lumina
anumite aspecte economice.

2. Problematica reproducerii populatiei, fertilitatea si familia, mortalitatea populatiei


4
Fertilitatea si descendenta finala conduc la ideea de reproducere a populatiei ce constituie
problema unei care de-a lungul vietii sale isi creeaza urmasii care-i vor lua locul in
succesiunea temporara. Reproducere inseamna succesiune neintrerupta a unei generatii si
mersul de la generatia parentala catre generatia filiala. In demografie exista puterea de
reproducere a populatiei, intensitatea reproducerii si capacitatea de reproducere a acesteia.
Indicatorul comun este reproductivitatea , adica gradul in care un grup de populatie este
inlocuit in timp ca urmare a proceselor naturale de nastere si deces. In functie de
dimensiunea ascendentei exista trei tipuri de reproducere: -simpla care inseamna inlocuirea
unei generatii de catre generatia urmatoare; -largita;
ingustata. Distanta dintre doua generatii succesive reprezinta durata medie care separa
nasterea mamelor de cea a copiilor lor prin masurarea varstei medii a mamelor la nasterea
copiilor. Diferenta dintre numarul nasterilor si cel al deceselor determina excedentul sau
sporul natural.Excedentul populatiei poate fi:
• pozitiv-atunci cand natalitatea este mai mare decat mortalitatea si vorbim despre o populatie
in crestere;
• negativ-atunci cand natalitatea este mai mica decat mortalitatea, fenomenul numindu-se
depopulare ducand la disparitia populatiei, respectiv ceea ce s-a intamplat de-a lungul istoriei
cu mai multe popoare;
• nul-atunci cand natalitatea este egala cu mortalitatea, adica o populatie stationara.
Excedentul natural al populatiei este util in studierea tranzitiei demografice deoarece unul si
acelasi excedent se poate realiza la niveluri diferite ale natalitatii si ale mortalitatii. Puterea
de reproducere a unei populatii poate sa fie descrisa sau analizata numai in contextul
succesiunii generatiilor deoarece exista necesitatea examinarii unei generatii in raport cu
nascutii vii pe care generatia ii realizeaza adica in raport cu descendenta finala. Exista in
demografie generatii reale care determina generatii longitudinale si generatii fictive sau
ipotetice care determina viziuni transversale sau de moment. Rata de reproducere a anilor
traiti conform unui demograf francez Louis Henry reprezinta raportul dintre totalul de ani
traiti de catre generatia mama. Henry a dezvoltat in stiintele sociale franceze conceptul de
demografie potentiala care se bazeaza pe notiunea om-ani traiti si nu pe simplul numar al
populatiei.

Fertilitatea este problema centrala a demografiei asa cum atitudinea fata de natalitate
ramane criteriul fundamental de definire a politicii demografice a oricarei tari, de incurajare
a natalitatii(pronatalista) sau de limitare a ei(antinatalista).Nasterea exprima in modul cel
mai expresiv caracterul dual al fenomenelor demografice, biologic sau social.Dupa definitia
data de ONU “nasterea vie este expulzarea completa sau extragerea din corpul mameia
produsului de conceptie, indiferent de durata gestatiei care, dupa aceasta separare, respira sau
manifesta orice simptom de viata cum ar fi bataile inimii, pulsatiile cordului ombilical sau
contractia musculara dependenta de voina, indiferent daca cordonul ombilical a fost taiat sau
placenta este atasata;fiecare produs al unei asemenea nasteri este nascut viu”.Definitia este
importanta pentru a face distinctia intre nascutul viu si nascutul mort. Nascutul mort nu este
inclus nici in nasteri vii nici in decese.
Din punct de vedere demografic, nasterile si fertilitatea se refera cu precadere la
femei.Varsta de reproducere sau varsta fertila, este intervalul de timp in care fiinta umana
este capabila sa procreeze. Fecunditatea este capacitatea fiziologica a femeii, a cuplului sau
a unei populatii de a procrea, adica de a naste copii vii. Sterilitatea este incapacitatea
5
fiziologica a femeii, a cuplului sau a unei populatii de a procrea, adica de a naste copii vii.
Fertilitatea este manifestarea efectiva a fecunditatii femeii, cuplului sau populatiei, masurata
prin numarul de copii obtinuti. Infertilitatea este imposibilitatea de a da nastere unor feti vii
si viabili, datorita unor cauze. Fecunditatea unei femei, drept capacitate fiziologica maxima,
este de 20 de copii si este sensibil egala pentru orice populatie. Fertilitatea, fiind determinata
de factori sociali, poate varia intre limite foarte largi, de la un copil la 20, iar la populatii
nationale mult mai stranse, de la un copil la aproximativ noua. O notiune de mare importanta
eset aceea de planificare familiala(planning familial). Prin planificare familiala se intelege
determinarea constienta de catre cuplu a numarului total de copii si a esalonarii in timp a
nasterii acestora.
Rata bruta de natalitate (RBN sau n) este un indice care masoara frecventa nasterilor în
sânul unei populatii totale (ambele sexe, toate vârstele), fiind calculat dupa formula:
N
RBN = n = ⋅100
P
Rata bruta de natalitate are un caracter aproximativ – ea depinde de structura populatiei, de
ponderea populatiei feminine, a populatiei de vârsta fertila – ea este utila în descrierea
generala a natalitatii.
Un important spor de precizie aduc indicatorii fertilitatii populatiei feminine în vârsta fertila.
Ceea ce se schimba este numitorul formului – populatia luata în calcul: de la populatia totala
se trece la populatia feminina în vârsta fertila.
Rata generala de fertilitate (RGF) este expresia raportului dintre numarul de nascuti vii si
numarul populatiei feminine în vârsta fertila – ca medie anuala – dupa formula:
N
RGF = f = F
⋅ 1000
35 P15
Valoarea acestui indice este influentata nu numai de fertilitatile specifice dupa vârsta, ci si de
structura populatiei feminine dupa vârsta.
Cel mai important indicator al intensitatii fertilitatii de moment (transversale) este rata
49
totala de fertilitate (RTF), a carui formula este: RTF = ∑ f x
x =15
Acest indicator mai poarta si alte denumiri: suma fertilitatilor specifice, suma nasterilor
reduse (SNR) – expresie folosita în demografia franceza – sau si indice sintetic al fertilitatii,
indiferent daca el se exprima în numar de nascuti vii la 1000 femei în vârsta fertila sau la o
singura femeie în vârsta fertila. Sensul indicatorului este ca si la nuptialitate: fiecare clasa de
vârsta, corespunzând unei cohorte de femei, este echivalenta cu 1000 si deci numarul de
nascuti vii devine comparabil. Evident, o asemenea populatie este considerata stationara.
RTF este un indicator de moment (transversal); valorile sale, pentru fiecare an calendaristic,
exprima deci conjunctura demografica, si nu o tendinta de lunga durata. Judecatile pe baza
ratei totale de fertilitate trebuie deci sa se faca cu toata prudenta.

Mortalitatea populatiei. Cu mortalitatea incepe studiul evenimentelor demografice si, mai


general, al miscarii populatiei. In general mortalitatea presupune conceptele de evenimente,
rate, probabilitati, observare transversala si longitudinala. Demografia a pus in lumina
variatia mortalitatii in functie de anumite caracteristici: sex, varsta,stare civila, nivel de trai,
grad de instruire, categorie sociala, etc. Pe aceasta baza se face distinctie intre diferite tipuri
de mortalitate. Sunt importante mortalitatea specifica si mortalitatea
diferentiala.Mortalitatea specifica este mortalitatea diferita, in raport cu caracteristicile
6
demografice: mortalitatea specifica dupa varsta, mortalitatea specifica dupa sex, mortalitatea
dupa starea civila.
Mortalitatea diferentiala este mortalitatea diferita ca urmare a influentei exercitate de
factorii socio-economici:mortalitatea in mediile urban si rural, mortalitatea pe categorii
sociale, mortalitatea in functie de ocupatii, mortalitatea in tarile dezvoltate si cele in curs de
dezvoltare.Din punct de vedere al cauzelor de deces, mortalitatea poate fi endogena si
exogena.
Mortalitatea endogena este determinata de caracteristicile interne ale individului:pentru un
nou nascut, sunt caracteristici care tin de mediul matern, pentru adulti, ele sunt determinate
de caracteristici genetice, de gradul de uzura si deteriorare a organismului, etc.
Mortalitatea exogena este provocata de cauze externe:decesul prin accident sau datorat unei
epidemii sunt exemple clasice de mortalitate exogena.
Mortalitatea poate fi urmarita transversal si longitudinal(pe generatie). Indicii obtinuti in
optica transversala exprima efectele conjuncturii demografice, iar cei calculati pe o generatie
redau istoria complexa a acesteia.
O gama larga de indici sta la dispozitia caracterizarii frecventei deceselor, a
populatiilor acestora, având forma unor masuri statistice clasice. Cea mai obisnuita masura a
frecventei deceselor în raport cu populatia este rata de mortalitate, care se calculeaza dupa
M
formula generala: m = ⋅K
P
în care m reprezinta rata de mortalitate; M – numarul absolut al deceselor în decursul unei
perioade calendaristice (de obicei un an); P – numarul populatiei expuse riscului de deces
luat de obicei ca numar al populatiei medii anuale (numarul la 1 iulie al anului calendaristic
respectiv); K – constanta, egala cu 1000 sau 100000, aratând proportia deceselor la 1000
sau 100000 persoane.
Ratele de mortalitate variaza în functie de vârsta: la primele vârste, mortalitatea este
foarte ridicata, dupa care urmeaza brusc o scadere; de la 15-19 ani mortalitatea începe sa
creasca lent, apoi mai rapid, pentru ca la vârsta de 50-54 ani sa se accentueze cresterea.
Nivelul foarte ridicat în primii ani de vârsta este de fapt la vârsta de 0 ani, corespunzând
mortalitatii infantile.
Moartea pe cele doua sexe este diferita, atât pentru populatia totala masculina si
feminina, cât si pe vârste.
Excedentul mortalitatii masculine fata de mortalitatea feminina poarta denumirea de
supramortalitate masculina; masura statistica a acestui fenomen este indicele de
5 mx M
supramortalitate masculina a carui formula este: Im M / m F % = ⋅ 100
m
5 x F
Mortalitatea masculina este cu aproape 9% mai înalta ca cea feminina; la unele vârste,
ea este mai mult decât dubla. Exista numeroase cauze care determina acest fenomen: de
ordin genetic, care diferentiaza rezistenta celor doua sexe la riscurile de îmbolnavire, de
ordin social-economic (solicitare mai intensa din partea mediului de munca si de viata,
efectele nocive ale fumatului si alcoolismului în rândul barbatilor), dar si efectele unor
evenimente exceptionale cum ar fi razboaiele.
Dintre mortalitatile specifice dupa vârsta, cea mai importanta este mortalitatea nou-
nascutilor pâna la împlinirea vârstei de un an, numita mortalitatea infantila.
În curba ratelor de mortalitate dupa vârsta care este bimodala, mortalitatea infantila
reprezinta primul vârf, al doilea revenind vârstei de 65-75 ani.
7
În tarile în curs de dezvoltare, mortalitatea infantila este foarte ridicata; sunt tari în
care tot al cincilea nou-nascut moare înainte de a împlini vârsta de 1 an. În tarile dezvoltate,
mortalitatea infantila este scazuta, totusi, în totalul deceselor, cele infantile mai detin o
pondere importanta.
M
Formula de calcul al ratei de mortalitate infantila este: m0 = N0 ⋅1000
în care m0 este rata de mortalitate infantila, la 1000 nascuti vii în anul calendaristic dat; M0 –
decesele sub un an, în anul calendaristic dat; N – numarul nascutilor vii, în anul
calendaristic dat.
Întrucât decesele infantile sunt provocate de diferite cauze, este importanta clasificarea
lor în decese endogene si decese exogene si calcularea ratelor de mortalitate endogena si
mortalitate exogena.
Decesele endogene sunt provocate de constitutia interna a noului nascut si împrejurarile în
care s-a produs nasterea: factori genetici, malformatii congenitale, noxe ale graviditatii si
nasterilor, leziuni obstreticale la nastere. Decesele exogene se explica prin cauze exterioare:
accidente, intoxicatii etc.

Mortalitatea unei populatii variaza considerabil în functie de o serie de caracteristici.


Întrucât scaderea morbiditatii, împreuna cu asigurarea sanatatii populatiei, constituie
obiective majore ale politicii demografice, ale strategiei sanitare, analiza mortalitatii urmeaza
sa se faca foarte detaliat.
Prima modalitate este analiza mortalitatii dupa sex si vârsta, care este fundamentala.
Ea trebuie sa se faca nu numai la nivel national, ci si la nivelul unitatilor teritorial-
administrative. De asemenea, mortalitatea este diferentiala pentru populatia urbana si cea
rurala.Pe acelasi plan de importanta se situeaza analiza mortalitatii pe cauze de decese.Utila
este analiza mortalitatii dupa starea civila, deoarece si aici mortalitatea este diferentiala:
pentru populatia masculina ea este mai scazuta la persoanele casatorite decât la cele
necasatorite, vaduve si divortate. Statistica româneasca asigura datele cu privire la decesele
dupa starea civila; este însa necesara estimarea populatiei dupa starea civila, sex si vârsta
pentru fiecare an.
Prezinta mult interes studiul mortalitatii din punct de vedere sezonier atât pentru
populatia totala, cât si pentru mortalitatea infantila.Variatia lunara este evidenta; iarna, în
general, este “nefasta” din punct de vedere al mortalitatii. Metode cunoscute din statistica
pot fi puse în aplicare în vederea evidentierii caracterului sezonier al mortalitatii.
De asemenea este cât se poate de semnificativa analiza mortalitatii pe categorii
sociale, socioprofesionale, analiza mortalitatii ocupationale si profesionale. Studii
longitudinale sunt de mare utilitate în acest scop.
În sfârsit, problemele poluarii si, în general, ale mediului ambiant trebuiesc luate în
considerare tinând seama de impactul acestor factori asupra sanatatii si mortalitatii, mai ales
în mediul urban.

3. Mobilitatea spațială a populatiei. Tranzitia demografică.


8
Mobilitatea populatiei este procesul prin care persoanele îsi schimba statutul
rezidential, profesional sau social prin trecerea la alt statut. În mod corespunzator, schematic
se pot distinge: mobilitatea spatiala (teritoriala sau geografica), mobilitatea profesionala si
mobilitatea sociala. Prin extindere, se poate aplica si la schimbarea statutului matrimonial –
trecerea de la o stare civila la alta -, la schimbarea statutului educational etc.
Mobilitatea spatiala a populatiei este procesul care cuprinde suma deplasarilor
populatiei în spatiu, determinate de cauze variate, pe distante mai mari sau mai mici însotite
sau nu de schimbarea definitiva (permanenta) a domiciliului legal sau obisnuit. În aceasta
notiune intra deplasarile turistilor, ale lucratorilor sezonieri, ale navetistilor, ale persoanelor
dintr-o localitate în alta, inclusiv a celor însotite de schimbarea definitiva a domiciliului.
Migratia populatiei este o forma a mobilitatii spatiale sau geografice a populatiei,
însotita de schimbarea domiciliului obisnuit, între doua unitati administrativ-teritoriale bine
definite.
În raport cu granitele oficiale ale unei tari, migratia poate fi:
- migratia interna – totalitatea deplasarilor, insotite de schimbarea definitiva
(permanenta)a domiciliului obisnuit in cadrul unei tari, intre unitatile teritorial
-administrative ;
- migratia internationala (externa) - totalitate deplasarilor, însotite de schimbare
definitiva (permanenta) a domiciliului, între doua tari.
În raport cu participarea la migratie, fiecare persoana are o anumita situatie.
Statutul migrational sau de mobilitate este definit pe baza clasificarii datelor
recensamântului populatiei, în urmatoarele categorii : A. Populatia neimigranta. B. Populatia
imigranta în interiorul tari - . comune (inclusiv comune suburbane), oras (inclusiv
municipii), judete. C. Populatia imigranta din afara tarii (prin imigratie externa).

O forma speciala a migratiei este :


- migratia de intoarcere – migratie cuprinzand persoanele migrante care, dupa o
perioada de sedere în localitatea de destinatie, se întorc în localitatea de origine.
Curent (flux) migrator sau de migratie – migratie care cuprinde un grup de persoane
migrante avand o localitate de origine (plecare) comuna si o localitate de destinatie (sosire)
comuna, într-o perioada de timp data.
Descrierea si analiza migratiei depind de sursele de informatii privind persoanele
migrante, de volumul caracteristicilor înregistrate si, desigur, de calitatea datelor respective.
În general, sursele de date asupra migratiei sunt :
- recensamintele populatiei,
- anchetele asupra gospodariilor,
- registrele permanente de populatie,
- alte surse.
Sursa cea mai completa este recensamântul populatiei.
Pe baza prelucrarii acestor caracteristici, combinate cu altele, s-au determinat pentru
fiecare unitate administrativ-teritoriala numarul persoanelor din localitatea respectiva,
numarul persoanelor nascute în alte localitati si recenzate la recensamant în localitatea
domiciliului actual, perioada stabilirii în localitatea recenzata. În felul acesta, s-au
identificat miscarea interjudeteana, miscarea dintre urban si rural. Migratia determinata cu
acst prilej este de tipul “duratei vietii”, deoarece nu se cunosc persoanele care au migrat din
9
localitatea de origine si apoi s-au reîntors, nu se cunoaste numarul migratiilor pentru fiecare
persoana, persoanele migrante, dar care între timp au decedat etc.
Statistica curenta a migratiei se bazeaza pe “Buletinul statistic pentru schimbarea
domiciliului”.
“Buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului” cuprinde un mare numar de
caracteristici pentru persoanele migrante cu schimbarea definitiva a domiciliului: sexul, data
nasterii, starea civila, nivelul de instruire (ultima scoala absolvita), sursa principala de
existenta, ocupatia, unitatea social-economica, numarul copiilor sub 14 ani care schimba
domiciliul.
Pentru descrierea si analiza migratiei interne se folosesc rate statistice uzuale si
probabilitati.
M
Cei mai generali indici sunt :Rata de migrare : m = × k în care m este rata de migrare; P–
P
populatia medie ; k–constanta.

Acest indice masoara intensitatea migratiei de 1000 locuitori.


I
Rata de imigrare : mi = × k în care I reprezinta numarul sosirilor sau intrarilor (imigrarilor).
P
E
Rata de emigrare : me = ×k în care E reprezinta numarul plecarilor sau iesirilor
P
(emigrarilor)

Persoanele migrante se deosebesc de persoanele nemigrante; de aceea, populatia


migranta nu poate fi considerata un esantion al populatiei nationale. Ajungem la notiunea de
migratie selectiva.
Migratia selectiva sau selectia migratorie este procesul de autoselectie a persoanelor
migrante in conformitate cu diferite caracteristici sociale.
Principalele sunt: sex, vârsta, stare civila (statutul familial), nivelul de instruire, ocupatia,
factorii psihologici si factorii politici (încurajarea migratiei sau dirijarea fluxurilor
migratorii).
Analiza migratiei dupa aceste caracteristici duce la formularea unor “legi” ale
migratiei.
a) Sexul este o prima caracteristica selectiva; femeile predomina în migratia pe
distante mai mici, în timp ce în migratia internationala predomina barbatii.
b) Varsta este foarte importanta în migratie: atat în migratia interna, cât si în cea
internationala predomina persoanele tinere. Aceasta constatare are caracterul unei adevarate
legitati sociologice.
c) Starea civila este de asemenea o caracteristica selectiva.
d) Nivelul de instruire si ocupatia reprezinta caraceristici selective, deoarece in cea
mai mare masura motivatia migratiei actuale este economica.

Tranzitia demografică.
10
Louis Henry in editia a doua a Dictionarului demografic multilingv a definit acest proces
astfel: ”Tranzitia demografica sau revolutia demografica este un proces evolutiv, observat
intr-un numar mare de populatii, inceput in secolul al XVIII-lea, caracterizat printr-o scadere
importanta a mortalitatii si natalitatii. Tranzitia demografica face ca populatiile sa treaca de
la regimul demografic vechi, caracterizat prin niveluri inalte ale natalitatii si mortalitatii, la
regimul demografic modern, cu natalitate si mortalitate avand niveluri joase”. Demograful
francez Roland Pressat, considera revolutia demografica sinonima cu tranzitia demografica si
defineste tranzitia demografica ca “situatia unei populatii in care natalitatea si mortalitatea ,
sau cel putin unuldintre aceste fenomene, au parasit nivelurile lor traditionale pentru a se
indrepta spre niveluri joase, asociate cu fertilitatea dirijata si cu folosirea mijloacelor
moderne de combatere a mortalitatii. De obicei, tranzitia incepe cu scaderea mortalitatii.
Mortalitatea populatiei s-a incris prima pe o curba descendenta, fenomenul dovedindu-se mai
sensibil decat natalitatea la actiunea factorilor asociati modernizarii societatii.Pe fondul
progresului economic general, scaderii mortalitatii i s-a asociat, cu un decalaj in timp, o
miscare similara a natalitatii(fertilitatii) populatiei. Procesul de modernizare a societatii nu a
influentat insa numai natalitatea si mortalitatea. Scaderea nuptialitatii, cresterea divortialitatii
si a mobilitatii spatiale sunt si ele consecinte ale factorilor economici, sociali si de alta
natura.Tranzitia demografica cuprinde de fapt trei tranzitii, avand in vedere natalitatea,
mortalitatea si excedentul natural, ca rezultat al jocului lor:
a)tranzitia mortalitatii de la nivelurile ridicate la nivelurile scazute;
b)tranzitia natalitatii de la nivelurile ridicate la nivelurile scazute;
c)tranzitia excedentului natural de la vechiul echilibru la noul echilibru.
In limbaj demografic, prin tranzitie se subintelege, in majoritatea cazurilor, tranzitia
natalitatii, iar atunci cand se spune despre o tara ca populatia are o tranzitie incheiata, se
subintelege ca natalitatea a ajuns la un nivel scazut, regimul modern.
Factorul timp, de cea mai mare importanta in tranzitia demografica, se pune in termenii
urmatori: Care este durata totala a tranzitiei demografice? ;: Care este intervalul de timp care
separa scaderea natalitatii si scaderea mortalitatii? ; Care este viteza cu care se produce
scaderea mortalitatii si cea a natalitatii? ; Care este decalajul de timp care separa tranzitia
demografica din diferitele tari din Europa?
Tranzitia demografica a avut loc intai in tarile din nordul europei(Suedia, Norvegia,
Finlanda, Danemarca), apoi in tarile din occidentul Europei, cele mai tarzii fiind tarile din
sudul si estul Europei. Decalajul exprimat in ani variaza de la o tara la alta. Tranzitia
demografica in cazul tarilor care au cunoscut primele acest proces, a inceput in a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea. Ca proces de durata si de amploare, tranzitia demografica
a fost determinata de o serie de cauze, si a generat o serie de consecinte. Tranzitia
demografica s-a produs concomitent sau a fost precedata de o serie de tranzitii pe plan
economic, social etc.
Strict demografic, tranzitia demografica are printre consecintele sale, o tranzitie in ce
priveste structura pe varste a populatiei, fiind cauza imbatranirii demografice a acesteia. S-a
mai constatat ca o data cu tranzitia demografica are loc si o tranzitie a modelului ratelor de
activitate a populatiei active si o tranzitie a mobilitatii populatiei, denumita “mobility
revolution”. De aceea se considera ca tranzitia demogrfica este mai putin un “model” si este
mai ales un “tip”(pattern), care reprezinta o statistica a evolutiei natalitatii si mortalitatii
populatiei intr-o perioada lunga de timp.
4. Resurse umane. Populatia dupa caracteristici socio-economice.
11
Demografia a subliniat ca resursele umane sunt limitate si de aceea politicile de crestere a
populatiei si de implementare a lor sunt foarte importante.Ca urmare apare ca fundamentala
folosirea eficienta a resurselor umane dezvoltata de stiinta despre populatie, de economie in
general si de management in special. Mileniul trei pune deja in act numeroase modificari ale
managementului resurselor umane:
• Personalului angajat in activitati de executie i se cere tot mai frecvent, sa isi asume
raspunderea pentru calitatea produselor si serviciilor realizate si sa se asocieze
procedurii de adoptare a deciziilor manageriale.
• Mecanizarea, automatizarea si informatizarea proceselor tehnologice, tipizarea,
modulizarea si standardizarea produselor si serviciilor conduc la dobandirea unui
statut profesional superior pentru angajat.Pregatirea de specialitate revine centrelor de
perfectionare ale companiilor si unor structuri de perfectionare si formare in cadrul
universitatilor.
Aceste aspecte privind viitorul resurselor umane au condus la importante modificari
manageriale:
• Organizatia este conceputa ca un sistem cu marimi de intrare si marimi de iesire,
functiile ei fiind modelate dupa caracteristicile acestora din urma;
• Pentru manageri, planificarea strategica devine activitate prioritara;
• Tehnicile de planificare devin din ce in ce mai cuprinzatoare;
• Deciziile manageriale se descentralizeaza;
• Rolul consiliilor de administratie creste;
• Pentru valorificarea potentialului uman, posturile de lucru vor fi adaptate calificarilor
si competentelor individului;
• Pregatirea psihologica a personalului va avea aceeasi pondere cu pregatirea de
specialitate;
• Organizatiile sindicale vor adopta decizii majore.
Problematica gestiunii resurselor umane si a culturii de intreprindere este astazi in prim
plan. Specialistii in managementul resurselor umane considera ca fondul de resurse umane al
oricarei organizatii are urmatoarele particularitati: 1.Oamenii reprezinta resursa principala a
organizatiei; acestia stiu ce, cand, unde si cum trebuie actionat pentru realizarea obiectivelor
strategice. 2.Resursele umane reprezinta cea mai costisitoare si cea mai sigura investitie pe
care societatea si organizatiile le pot face. Resursele umane au potential inepuizabil de
crestere si de evolutie. Organizatiile trebuie sa aiba capacitatea de a castiga serviciile
oamenilor, de a le dezvolta aptitudinile si abilitatile. 3.Omul este creator si consumator de
resurse umane. 4.In societate, omul este subiect, obiect si scop al diferitelor activitati;
5.Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate personalitatii si
gradului de pregatire a salariatilor; 6.Potentialul uman nu este acelasi pentru fiecare
individ;difera mostenirea genetica, factorii biologici, influentele sociale, culturale,
educationale, etc; 7.Din spirit de conservare, oamenii prezinta o rezistenta deosebit de mare
la tendinta de schimbare; pe de alta parte, oamenii dovedesc o nebanuita adaptabilitate la
schimbarea propriu-zisa. 8.Oamenii trebuie ajutati sa faca fata schimbarii si incurajati in
efortul lor de a participa creativ la proces. 9.Oamenii sunt autonomi si liberi; incercarile de
mnipulare se rasfrang impotriva organizatiei care adopta aceasta metoda de conducere.
Deciziile manageriale in domeniul personalului trebuie adoptate cu respectarea demnitatii
umane, indiferent de pozitia pe care subordonatul o ocupa in cadrul organizatiei; oamenii
12
trebuie tratati decent si cu condescendenta; 10.Valorificarea resurselor materiale si financiare
depinde de gradul de valorificare a resurselor umane ale organizatiei.
Analiza unei organizatii ca sistem pune in evidenta functiile productive si functia de personal
cu subsistemul resurselor umane. Subsistemele tehnice pun in fata subsistemului resurselor
umane obiectivele, sarcinile si activitatile cerute pentru realizarea produselor si serviciilor
propuse de managerii firmei. Resursele umane trebuie sa fie astfel selectate si organizate
incat sa fie conforme cu tintele organizatiei.Caracteristicile subsistemului resurselor umane
al organizatiei sunt de natura:
a)cantitativa-structura sociologica: -structura pe profesii; -structura pe grade de pregatire si
calificare; -structura atitudinala; -structura aptitudinala; -costuri generale;
b)calitativa-performantele individuale si de grup: -mobilitatea angajatilor; -starea de confort
profesional.
Aceste caracteristici determina succesiunea logica a conceperii, proiectarii, construirii si
asigurarii functionarii subsistemului resurselor umane. Conceperea subsistemului resurselor
umane este conditionata de cerintele pietei, de obiectivele organizatiei, de strategia de
dezvoltare adoptata, de gradul de tehnologizare si de gradul general de pregatire a populatiei
active.

Populatia dupa caracteristici socio-economice.


Populatia dupa nivel de instruire
Prima si cea mai importanta caracteristica calitativa a unei populatii este nivelul ei de
instruire sau, mai general, stocul de invatamant de care dispune. Studiul demografic al
populatiei dupa caracteristici educationale are in vedere doua aspecte: a) populatia totala si
populatia activa dupa nivelul de instruire; b) populatia de varsta scolara, aflata in procesul de
invatamant.
Considerarea invatamantului ca factor al cresterii economice, sub forma de capital uman sau
intelectual, a dus la crearea notiunii de stoc de invatamant, prin analogie cu stocul de capital,
definit astfel:stocul de invatamant al unei tari la un anumit moment este suma anilor de studii
care au fost efectuati de intreaga populatie.Se poate determina stocul brut de invatamant al
unei populatii, prin insumarea numarului de ani de scoala al fiecarei persoane si un stoc
ponderat, in care anii de invatamant de grad mai inalt se pondereaza pentru a se tine seama
de diferenta de calitate. Pe baza stocului de invatamant se determina durata medie de
scolarizare a populatiei, impartind stocul de invatamant la numarul populatiei.In evolutia sa,
in cadrul etapelor de modernizare a societatii romanesti, populatia Romaniei a parcurs
procese care i-au schimbat caracteristicile educationale, economice, profesionale si sociale.
Astfel a fost lichidat analfabetismul si s-a modificat repartitia populatiei dupa gradul de
instruire.
Populatia dupa mediile de viata urban si rural - Populatia urbana cuprinde persoanele care
au domiciliul stabil in localitatile de tip urban. Populatia rurala este totalitatea persoanelor
care au domiciliul stabil in localitatile de tip rural. Aceste doua populatii sunt, in primul
rand, categorii sociologice, definite pe baza de caracteristici demografice, economice,
urbanistice, etc.
Mediul urban cuprinde orasele si populatia lor si este mediul social care are ca factori:
a)concentrarea populatiei; b)concentrarea si densitatea ridicata a fonduluib construit;
c)deservirea, echiparea diferentiata si complexa; d)o anumita structura si zonificare
13
functionala a localitatii urbane; e)populatia este angajata intr-o activitate productiva,
preponderent neagricola.Habitatul rural sau satul este un sistem economico-geografic in care
ocupatia populatiei este preponderent agricola, avand anumite caracteristici privind
dimensiunea, numarul populatiei, inzestrarea edilitara.Descrierea si analiza mediului urban si
rural se fac cu ajutorul unei serii de indici. Tendinta caracteristica ultimelor decenii este
urbanizarea, cu fenomene ca explozia urbana si concentrarea urbana.
Populatia in raport cu sistemul economic - In raport cu societatea, cu sistemul economic,
populatia apare intr-o dubla ipostaza, ca producatoare si consumatoare. Populatia totala este
consumatoare a bunurilor produse in economie, iar populatia activa este acea parte a
populatiei care este producatoare.Populatia totala pune la dispozitia economiei nationale o
parte care sa indeplineasca anumite conditii in vederea ocuparii locurilor de munca cum ar fi:
varsta , sanatatea, nivelul de instruire.La randul sau, economia nationala formuleaza cereri
precise de forta de munca pentru locurile de munca respective.Potrivit metodologiei din tara
noastra, populatia activa se determina numai cu prilejul recensamintelor populatiei , in timp
ce populatia ocupata este o categorie care se calculeaza pentru fiecare an. In general,
populatia activa disponibila egala cu oferta de mana de lucru sau cu populatia care cauta un
loc de munca cuprinde totalul persoanelor care doresc sa aiba un loc de munca, indiferent
daca dorinta lor este satisfacuta sau nu.Populatia activa este populatia care are un loc de
munca.Impotanta este si repartizarea populatiei active(ocupate) pe cele trei sectoare: primar,
secundar si tertiar. Sectorul primar cuprinde agricultura si silvicultura, sectorul secundar
include industria si constructiile iar sectorul tertiar cuprinde comertul, transporturile ,
invatamantul, serviciile, etc. Progresul unei economiinationale inseamna scaderea populatiei
ocupate in sectorul primar si cresterea celei ocupate in secundar si in tertiar.

14