STATISTICA CALITĂŢII VIEŢII

STATISTICA CALITĂŢII VIEŢII

• Calitatea vieţii - element fundamental al
societăţii
• Indicatori statistici ai calităţii vieţii
• Conceptul de sărăcie: caracteristici,
praguri ale sărăciei, indicatori
• Costul vieţii şi protecţia socială
• Modelarea calităţii vieţii
• Conceptul de calitate a vietii a fost
asimilat conceptului de fericire

• Exista insa diferente semnificative intre

cele doua concepte
• Fericirea se refera la o stare-afectiva,
adica sentimentul de implinire, satisfactie,
deplinatate

• Calitatea vietii are in vedere conditiile

care produc si contribuie la dezvoltarea
starii de fericire
• Fericirea este un concept etic-individual,
in sensul ca fiecare poate activa pentru a
atinge aceasta stare

• Conceptul de calitate a vietii este asociat

cu o perspectiva sociologica-colectiva
Calitatea vieţii - element fundamental
al societăţii - definiţie
• Valoarea pentru om a vieţii sale
• Modul şi măsura în care condiţiile vieţii oferă
omului posibilitatea satisfacerii multiplelor
sale necesităţi
• Gradul în care viaţa este satisfăcătoare
pentru om
 Calitatea vieţii - element
fundamental al societăţii - definiţie
• Ansamblul condiţiilor fizice, economice, sociale, culturale,
politice, de sănătate, etc., în care oamenii trăiesc,
• Conţinutul şi natura activităţilor, pe care le desfăşoară,
• Caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale, la care
participa

• Bunurile şi serviciile la care au acces

• Modele de consum adoptate
• Modul şi stilul de viaţă
• Evaluarea gradului în care împrejurările şi rezultatele
corespund aşteptărilor
• Stările subiective de satisfacţie, insatisfacţie, frustrare,
fericire, etc.
 Calitatea vieţii - element
fundamental al societăţii - definiţie
• Satisfacerea armonioasă, necesară şi simultană, nu “pe
rând” a tuturor nevoilor umane: condiţii de viaţă, securitate
economică şi socială, sănatate, timp liber, cultură,
educaţie, o societate naţional organizată.

• Concept apărut în societăţile dezvoltate, în

anii `60
• Orientarea resurselor pt asigurarea calităţii vieţii
• Consecintele neplăcute ale sist. economic:
degradarea mediului înconjurător, sărăcia, etc.

• 1964, SUA, programul Great Society

 Indicatori statistici ai calităţii vieţii
(1)
• Handbook of Social Indicators, ONU, 1989,
mentionează:
– Populaţia: mişcarea naturală, migraţia internaţională, structura
demografică, grupări naţionale, etnice.
– Aşezările şi locuinţa: distribuţia geografică, pe medii (urban / rural),
stocul de locuinţe, de locuinţe noi, cheltuielile cu întreţinerea, chiriile,
apa şi instalaţiile sanitare, transportul, consumul casnic de energie
electrica, etc.
– Gospodăria şi familia: numărul membrilor, componenta, casatorii,
divorturi fertilitate, cheltuielile de consum, veniturile, etc.
– Sănătatea şi serviciile sanitare: mortalitate, morbiditate, boli,
handicapaţi, servicii de sănătate, consumul de alcool, tutun, etc.
– Învăţământul şi educaţia: nivel de pregătire, analfabetism,
cuprindere şcolară, pregătire profesională, costuri, etc.
Indicatori statistici ai calităţii vieţii
(2)
– Activitatea economică: participarea forţei de muncă,
populaţia inactivă, condiţii de muncă şi nivel de calificare,
populaţia ocupată, nivelul salariilor, etc.
– Grupări socio-economice şi mobilitatea socială:
structura şi migrarea;
– Venituri, consum, avere: dinamica, structura şi distribuţie;
– Securitatea socială şi servicii: protecţia individului pentru
pierderi de venituri
– Timp liber, cultură şi comunicare: utilizarea timpului liber,
activităţi culturale, facilităţi, cheltuieli, mijloace de
comunicare în masă, etc.
– Ordinea publică şi siguranţa individului: frecvenţa şi
severitatea delictelor, instituţiile justiţiei, pedepsele aplicate,
etc.
• Îmbunătăţire prin introducerea:
– grupe speciale de populaţie: femei, bătrâni, tineri,
handicapaţi;
– elemente noi: migraţiile internaţionale, abandonul
şcolar, şomajul, protecţie ec.
– indicatori noi: sănătate – durata medie a vieţii,
educaţie – nivelul de pregătire, educaţia adultului,
timpul liber – număr de ore, activităţi, accesibilitatea la
bunuri şi servicii.
 Indicatori ai bunăstării
• Indicatori economici – cuantifica
conditiile economice ale bunastarii
• Indicatori sociali – cuantifica conditiile
sociale ale bunastarii
• Indicatorii calităţii vieţii – se ocupa de
relatiile subiective ale oamenilor la
procesele si fenomenele economice si
sociale
• Pentru a putea intelege modul cum
gandesc oamenii, calitatea vietii lor,
trebuie utilizat un set diversificat de
indicatori care sa surprinda atat aspectele
globale, cat si aspectele specifice, cele
referitoare la gospodarii, viata personala si
viata de familie, inclusiv aspectele
subiective, cele de perceptie a starilor
existente, gradul de satisfactie sau
insatisfactie resimtit
• In 1964, presedintele SUA, Lindon
Johnson, dupa pregatirile si studiile
efectuate de Administratia Kenedy, a
lansat programul Great Society, cu scopul
de a ajunge la o calitate superioara a vietii
pentru intreaga populatie
• P. Lazersfeld, unul dintre specialistii
preocupati de modul in care sunt elaborati
indicatorii sociali, considera ca pentru
acest lucru sunt necesare trei etape:
• 1.reprezentarea imagistica a conceptului
(definirea domeniului)
• 2.specificarea conceptului (determinarea
aspectelor sale relevante, a dimensiunilor
care se pot dispune pe mai multe niveluri
de generalitate)
• 3.alegerea indicatorilor (in functie de
relevanta lor pentru domeniul indicat)
 Indicatorii sociali
• Metode de construire, prin:
– Metode de indexare
– Calculul valorilor medii sau a scorurilor
– Metode complexe: analiza factorială, a structurii
latente, scalară etc.
• Indicatorii sociali, pentru a putea fi utilizati intr-un
anumit domeniu trebuie sa corespunde unui set
de criterii:
– Valoare informativă ridicata
– Relevanţa indicatorilor pentru activitatea practică la
diferite niveluri de organizare socială
– Existenţa bazei informaţionale pentru indicatorii
respectivi sau posibilitatea creării ei
– Posibilitatea organizarii culegerii datelor, care sa
permita obtinerea de informatii în dinamică pentru
indicatorii selectati
• O caracteristica importanta a calitatii vietii
o constituie faptul ca elementele sale
componente sunt puternic individualizate
(independenta locala), nefiind acceptate
substituiri, inlocuiri (prin compensatie) sau
alte operatii reductioniste
• Exemplu:
• Conditiile precare de munca nu pot fi
substituite sau suplinite printr-un nivel inalt
al veniturilor pentru a se ajunge astfel la
valori medii in ceea ce priveste calitatea
vietii de munca
• Un venit inalt nu poate compensa lipsa
unei locuinte bune, starea negativa de
sanatate
 Indicatori
• Populatia
• Constituie subiectul oricare analize sau cercatari
sociale, fie ca interesul se indreapta spre
cunoasterea modului in care traieste aceasta, fie
ca se au in vedere structurile sale, activitatile
desfasurate, apartenenta la diverse grupuri,
opiniile, starile de spirit, credintele, nevoile,
dorintele, aspiratiile, optiunile sau alte aspecte
ce o pot caracteriza.
• Mediul natural
• Impactul negativ asupra mediului a constituit, la
inceputul anilor ’70 un impuls pentru adoptarea
unor masuri de protectie ecologica. De regula
sunt evidentiati indicatori care exprima diversi
factori agresivi: zgomot, radiatii, substante
nocive in aer, sol, apa, alimente, si efectele lor
asupra organismului uman, proportia populatiei
afectate si perceptia conditiilor naturale de viata
• Asezarile umane
• Calitatea mediului construit, asigurarea
unor conditii optime de viata, echiparea cu
mijloace tehnice, inclusiv deplasarea de la
o localitate la alta (facilitati)
• Locuinta
• Calitatea si confortul locuintei, gradul sau de
ocupare cu mijloace tehnice, materialele de
constructii utilizate, izolarea fonica si termica,
protectia fata de infiltratiile de apa, dispunerea
pe verticala, suprafata construita si cea utila,
inzestrarea cu surse de energie, instalatii
sanitare si situarea in cadrul localitatii
(centralitatea)
• Mediul social
• Calitatea relatiilor sociale, masurata prin
indicatorul de coeziune, valori general-
umane, intrajutorare, solidaritate,
moralitate, responsabilitate, toleranta, dar
si lipsa unor factori de patologie sociala
sau un nivel cat mai redus al acestora-
delicventa, alcoolism,prostitutie
• Familia
• Se spune: Familia e punctul central de
referinta, adesea singurul suport pentru
individ. Situatia familiei, solidaritatea si
coeziunea acesteia, succesul sau
insuccesul in viata al membrilor sai, starea
de sanatate sunt elemente relevante
pentru calitatea vietii populatiei
• Persoana
• Societatea moderna a adus in prim plan omul,
nu in general, ci fiecare individ in parte, cu
nevoile, dorintele, aspiratiile, gandurile si
activitatile lui, care trebuie sa se bucure de
libertate, sanse reale de realizare in domeniul
educational, profesional, cultural, politic,
recunoscandu-se dependenta rezultatelor de
capacitate, preocupare dar si de imprejurari
• Ocuparea
• Munca este aceea care determina volumul,
structura si calitatea bunurilor materiale si
spirituale, a serviciilor de care se dispune in
societate. Pt.o anumita perioada a vietii (varsta
activa) munca este un mijloc de asigurare a
existentei (desi unele persoane sunt nevoite sa-
si castige existenta si in afara varstei active,
dupa cum altele s-ar putea sa nu munceasca in
tot cursul vietii lor)
• Calitatea vietii de munca
• Studiile asupra calitatii vietii de munca iau
in considerare zeci de indicatori referitori
la conditiile, natura si continutul muncii,
timpul de lucru, relatiile de munca,
organizarea, conducerea, recompensele
materiale si alte beneficii, rezultatele
muncii si satisfactia
• Resurse macroeconomice pentru
nivelul de trai
• Reflectand nivelul de dezvoltare atins de
societate, indicatorii economici, ca de
exemplu PIB, permit exprimari sintetice ale
nivelului de trai si trebuie completati cu
statistici referitoare la gospodarii si indivizi
• Veniturile
• Evidentierea veniturilor populatiei priveste
sursele acestora (munca, proprietate,
asigurarile, alocatii bugetare, donatiilea) si
distributia lor. O atentie speciala se acorda
determinarii venitului necesar pentru o
viata normala, a minimului social, sub
pragul caruia se identifica saracia
• Consumul
• Este una din componentele finale ale nivelului
de trai si calitatii vietii. Dincolo de particularitatile
care tin de resursele disponibile in zona, de
obiceiuri, de norme culturale, religioase se pot
identifica indicatori care exprima in unitati fizice,
valorice sau procentuale, consumul de produse
si servicii ale populatiei. O atentie deosebita se
acorda realizarii unei nutritii echilibrate, cu
evitarea produselor daunatoare ca de ex. Abuzul
de tutun si alcool
• Serviciile pentru populatie
• Dezvoltarea sectorului tertiar reprezinta un
criteriu de apreciere a modernizarii economiei si
o sursa de imbunatatire a nivelului calitatii vietii.
Pentru populatie reprezinta importanta
diversificarea si calitatea serviciilor disponibile,
accesibilitatea din punct de vedere material,
apropierea spatiala, timpul de asteptare
• Gospodaria
• Daca familia reprezinta un tip de comunitate
umana, aducand in prim plan reletiile sociale
dintre membrii acesteia, gospodaria priveste
aspectele economice, fiind definita prin grupul
de persoane care convietuiesc impreuna pe
baza unui buget comun. Conditiile materiale ale
unei gospodarii se exprima prin veniturile
curente, economiile realizate, averea de care se
dispune, inclusiv bunurile de folosinta
indelungata
• Invatamantul
• Functia generala de socializare-educare-
integrare este completata cu una de pregatire
profesionala. Locul invatamantului in cadrul
studiilor de calitate a vietii priveste atat
determinarea sanselor de acces la diferite
niveluri ale acestuia, gradul de cuprindere,
promovabilitate (abandon), cat si nivelul general
de educatie al populatiei (stocul de invatamant)
• Asistenta sanitara
• Serviciile de sanatate oferite populatiei,
accesul la ingrijirea sanatatii si costul
acesteia, pe de o parte, mortalitatea pe
cauze, bolile de care sufera populatia pe
de alta parte, sunt indicatori relevanti ai
calitatii vietii
• Cultura
• Din perspectiva calitatii vietii intereseaza
accesul populatiei la cultura, serviciile de
raspandire a culturii si prestatiile de ordin
cultural oferite de catre acestea
• Asigurarile si asistenta sociala
• Se refera la asigurari si asistenta sociala,
avand in vedere rolul lor in realizarea unei
protectii sociale pentru toate categoriile de
populatie, atat pentru populatia activa cat
si pentru grupurile cele mai defavorizate:
copii orfani, abandonati, persoane cu
handicap, persoanele varstnice
• Timpul liber
• Evaluarea globala a calitatii vietii
populatiei nu se poate dispensa de luarea
in considerare a facilitatilor existente
pentru petrecerea timpului liber, pentru
odihna si recreere
• Calitatea mediului politic
• Virtutile particulare ale mediului politic, de
implicare a cetateanului in actul
conducerii, respectarea regulilor
democratice ale jocului politic sunt
indicatori de apreciere a calitatii vietii
populatiei
• Institutiile de stat si ordinea publica
• Intre domeniile de operationalizare a
calitatii vietii se mentioneaza si
caracteristicile cadrului legal, respectarea
drepturilor si libertatilor umane, protectia
cetatenilo fata de eventualele abuzuri ale
functionarilor publici, combaterea
manifestarilor de patologie sociala
 Nevoile de consum
• Nevoile de consum individual, în
context social: forme diferite, mutaţii în
timp
• Acţiunea factorilor de influenţă
• --endogeni: necesităţi biologice şi psihologice şi
• --exogeni: factori istorici şi cutumiari
• Intredependenta dintre aceste doua categorii de factori
se manifesta concret in urmatoarele sensuri:

– Creşterea consumului de energie nervoasă şi reducerea efortului

muscular (automatizarea proceselor economico-sociale)
– Creşterea gradului de cultură
– Creşterea nevoii de relaxare
– Restructurări între profesii şi în cadrul grupelor socio-profesionale
– Numărul populaţiei şi structura acesteia după diverse criterii
– Urbanizarea şi consecinţele asupra modului de viaţă
– Privatizarea (constituirea societăţilor private şi a regiilor
autonome)
– Şomajul, stratificarea populaţiei în funcţie de avere şi venituri şi
modificarea cererii cu implicaţii procesului inflaţionist şi asupra
volumului şi structurii cererii reale
– Ecologia aşezărilor umane
• In aceste conditii, deoarece nevoile de
consum personal se manifesta in context
social, acestea (nevoile de consum) sunt
puternic influentate de standardul de viata
al celorlalti membrii ai grupului
Tendinţe ale nevoilor de consum; praguri
de sărăcie
• Principalele tendinţe ale nevoilor de
consum - în domeniul alimentaţiei,
îmbrăcămintei, locuinţe, ca număr, dotare şi confort
• Evoluţia tendinţelor nevoilor de consum
- cantitativ, calitativ, structural spre confortul
călătoriilor, asistenţei sociale, satisfacerea hobby-
urilor, creşterea nevoilor de destindere
• Creşterea nevoilor de consum - în
domeniul serviciilor, creşterea nevoilor spirituale
• Prag de sărăcie – nivel minim pentru alimentaţie,
îmbrăcăminte, locuinţă
• Prag de sărăcie absolută – prag de
supravieţuire, nivel de referinţă constant, specific unei
ţări
• Prag de sărăcie relativă – creşte odată cu
nivelul de trai, în sens comparativ, “decalaj”,“prăpastie a
sărăciei” între grupul sărac şi restul comunităţii.
• Definirea sărăciei prin specificarea unui standard de
comparaţie – “nivel minim de trai”, “prag al sărăciei”
pentru a delimita înt-un anume timp şi loc, familiile
sărace de cele bogate - subiectivism
• Saracia nu inseamna numai venituri mici si
lipsa averii ci lipsa accesului la venituri mai
mari si la sanse de a acumula avere, la o
educatie mai buna sau la sanse sporite de
a gasi un loc de munca.
• De aceea, de regula, definirea saraciei se
face prin specificarea unui standard de
comparatie.
• Se ajunge astfel la notiunea de “nivel
minim de trai” sau “prag al saraciei”, care
reprezinta nivelul de venit care imparte
familiile de o anumita marime, dintr-un
anume loc si timp, in sarace si non-sarace.
• Stabilirea unui astfel de prag este
considerat adesea incarcat de mult
subiectivism
 Conceptul de sărăcie: definiţii
• O.N.U. – “săracii sunt acei oameni care nu se bucură
de nivelul minim de trai compatibil cu demnitatea
umană”
• Banca Mondială – “sărăcia este incapacitatea de a
avea un standard de viaţă adecvat” (consum de calorii )
• Sărăcia se caracterizează prin incapacitatea asigurării
unui anumit nivel al consum (compararea veniturilor)
• Sărăcia – severă restrângere a posibilităţilor de
alegere, fiind o proprietate a situaţiei individului şi nu o
caracteristică a modului său de comportament, saracia
fiind asociata cu severa restrangere a posibilitatilor de
alegere (Milton Friedman)
• Cand saracia absoluta la nivelul
consumului se cerceteaza la nivel mondial
se invoca argumente pentru stabilirea unui
prag unic de saracie pentru toate tarile

• Dar, acesta va fi probabil nesemnificativ

pentru o tara bogata
• Daca se fac eforturi pentru a stabili un
profil al saraciei pentru o singura tara, este
important ca acest prag sa fie adaptat tarii
respective iar acest lucru incepe cu
definirea domeniului la care se refera, apoi
sa se specifice faptul ca pragul se poate
modifica daca se modifica domeniul
• Coerenta comparatiilor in interiorul
domeniului depinde de obiectivul acestor
comparatii
• Daca, de exemplu sunt intreprinse in
scopul alocarii de resurse anumitor tari
sarace, este absolut necesar ca ele sa fie
coerente
• De ex:
• Proportia populatiei considerate sarace,
conform estimarilor oficiale din SUA si
Indonezia este aproximativ aceeasi pentru
cele doua tari (cca 15%) ceea ce nu
inseamna alocarea de ajutoare
• Metoda cel mai curent folosita pentru a
defini un prag de saracie incepe prin a
determina unele nevoi de baza ale
consumului, apreciate ca pertinente in
domeniul comparatiilor privind saracia
• Nevoia fundamentala cea mai importanta
este exprimata prin cheltuielile alimentare
necesare pentru asigurarea unui consum
corespunzator de energie nutritiva
• Urmeaza apoi cheltuielile pentru bunuri
nealimentare
• Componenta alimentara in fixarea pragului
de saracie nu poate fi determinata doar
pornind de la nevoile nutritionale, pentru
ca pot exista combinatii alimentare care
pot asigura un anumit consum de energie
nutritiva. Pt aceasta, se cauta combinatia
de alimente care minimizeaza costul de
satisfacere a nevoilor de energie nutritiva
la nivelurile date ale preturilor
 Pragul de sărăcie (1)
• Metoda energiei nutritive – fixează
număr de calorii de referinţă pentru consumul
de energie nutritivă, apoi se determină
cheltuielile de consum şi veniturile care sa
permită acel consum (nu asigură un nivel
coerent al pragului de sărăcie)
• Dar, relatia dintre consumul de energie
nutritiva si cheltuielile de consum nu este
aceeasi de la o regiune la alta ci variaza in
functie de gradul de bogatie a populatiei,
nivelul de activitate, preturile relative,
existenta de bunuri publice, etc
• De ex.:
• Este foarte probabil ca familiile cele mai
bogate sa cumpere produse alimentare
scumpe
• Prin metoda energiei nutritive aceasta
inseamna ca pragul de saracie este fixat la
un nivel ridicat in regiunile bogate
• Metoda determinării părţii din
buget destinată alimentaţiei – se
fixează pentru fiecare subgrup costul
alimentelor care furnizează aportul de
energie necesar, apoi acesta se împarte la
suma cheltuielilor cu alimentatia celor mai
săraci (de ex: 20%) din fiecare subgrup;
incoerenţe
• Incoerentele sunt determinate de
diferentele dintre nivelurile de consum real
sau dintre veniturile medii inregistrate la
subgrupe diferite sau in perioade diferite
• Subgrupele cu venituri medii mai ridicate
consuma o parte mai mica a cestora
pentru consum, ceea ce determina
utilizarea unui prag de saracie mai mare
 Pragul de sărăcie (2)
• Lipton (1983) - nivelul venitului căruia îi corespunde
o elasticitate a cererii de produse alimentare de bază,
în funcţie de venit, egală cu 1 – incoerenţe, pentru ca
in multe tari in curs de dezvoltare sarace nu sunt rare
cazurile cand aceasta legatura este1.
• Aceasta se justifica prin faptul ca persoanele sarace
aloca o mare parte a veniturilor proprii pentru
alimentatie iar aceasta parte nu scade cand venitul lor
creste intr-o anumita masura
• Metoda des utilizată pentru determinarea
pragului de sărăcie relativă = proporţia
dată de media aritmetică sau mediana
distribuţiei consumului sau a venitului
(Fuchs, 1967 – 50% din media naţională)
• In fiecare situatie care face obiectul
comparatiilor, ca de exemplu in doua
perioade diferite, ar trebui sa se ia in
calcul doua praguri de saracie
• Primul este constant in raport cu
indicatorul nivelurilor de trai pentru cele
doua perioade
• Al doilea este un prag de saracie relativa
care tine cont de toate modificarile
intervenite in nivelul de trai global si,
pornind de la aceasta, ce intelege
societatea prin saracie
• De asemenea, putem spune ca cineva
poate fi sarac in termeni obiectivi si totusi
el sa nu se simta asa, adica saracii fericiti
• Acestei categorii ii apartin studentii care
fac investitii in privinta viitorului lor, in loc
de a munci pentru a castiga venituri
immediate
• Ei pot fi considerati saraci temporari
 Indicatori statistici de măsurare
a populaţiei sărace – model econometric
• Nr. total săraci
• Nr. săraci pe categorii sociale de provenienţă, someri,
pensionari, beneficiari de ajutoare sociale, lipsiti complet
de venituri, cei cu multi copii, din peroanele active aflate
in situatii defvorizate
• Pragul sărăciei
• Rata de economisire la grupele de populaţie cu venituri
sub medie
• Investiţii în serviciile publice (sănătate, invăţământ,
cultură)
• Probabilitatea de trecere din grupa şomerilor în grupa
săracilor
 Costul vieţii şi protecţia socială
Indicele Preţurilor de Consum – IPC
(Consumer Price Index - CPI )

Indicele Laspeyres – indexarea veniturilor

n n pi1 n
 1 / 0 qi 0 pi 0
i p
 qi 0 pi 0  qi 0 pi1
i 1 i 1 pi 0 i 1
IPC1 / 0  n
 n
 n
 qi 0 pi 0  qi 0 pi 0  qi 0 pi 0
i 1 i 1 i 1

n
qi 0 pi 0
g 0i  n
; IPC1/ 0   ii1p/ 0  g 0i
 qi 0 pi 0
i 1
i 1
 Costul vieţii şi protecţia socială
Indicele costului vieţii – ICV
(Cost Of Living Index - COLI)
• Distincţia dintre coşul de consum, în contextul IPC şi cel al
ICV (schimbarea minimă a preţurilor pentru menţinerea unui
anumit standard de viaţă (coş de consum))
n n n

q i1 pi1 q i1 pi1 q i1 pi1

ICV1/ 0  n
i 1
 n
i 1
 i 1
n
1 pi 0
i p
i 1 1 / 0
qi1 pi1 
i 1 pi1
qi1 pi1 q
i 1
i1 pi 0

qi1 pi1 1
g 
i
1 n
; ICV1/ 0  n
1
 qi1 pi1
i 1
i p
i 1 i1 / 0
 g1i
 Indexarea veniturilor
• 8-10% din sporul preţurilor sa nu fie acoperit
prin indexare, pentru:
• Sporirea motivaţiei muncii
• Creşterea productivităţii muncii
• In ţările dezvoltate
• Indexarea cu indicele creşterii W
• Indexarea în raport cu Venitul naţional, totalul
salariilor, cu alte venituri
• Forme mixte
 Modelarea calităţii vieţii (1)
• Modelarea calităţii vieţii implică noţiunea de grad,
de diferenţiere în funcţie de anumite criterii:
• -delimitarea pe cat posibil a componentelor
materiale ale calitatii vietii de cele nemateriale
• -evidentierea distincta a conditiilor de munca in
ansamblul subsistemului social
• -surprinderea, pe de o parte, a fenomenului social
la nivelul intregii populatii si, pe de alta parte, la
nivelul categorii sociale defavorizate din cadrul
acesteia
• Depăşeşte sfera fenomenelor
cuantificabile riguros din punct de vedere
statistic, impunandu-se completarea
datelor obiective cu informatii socio-
psihologice pentru acoperirea tuturor
nevoilor, atat materiale cat si spirituale
• Aspecte considerate:
a.Condiţii materiale de trai
b.Condiţii sociale de trai
c.Condiţii de muncă
d.Protecţie socială
 Modelarea calităţii vieţii (2)
• Sistemul de indicatori ai modelului:
• Condiţii materiale de trai
• Venituri (veniturile totale, nominale si reale,
economiile si activele populatiei)
• Consumul populaţiei (consumul final, privat si
public, componente, cheltuieli de consum,
consumul real)
• Condiţii de locuit (fondul de locuinte, dotari,
cheltuieli si investitii pentru locuinte)
• Mediul ambiant (calitatea mediului, investitii pentru
protejarea mediului)
Condiţii sociale de trai
Starea de sănătate şi asistenţă
medicală(caracteristici ale starii de sanatate, baza
materiala, cheltuieli bugetare, investitii, resurse de
munca)
Instruire şi educaţie(baza materiala, populatia
scolara, resurse de munca, cheltuieli si investitii)
Cultură(baza materiala, accesibilitate, cheltuieli,
investitii)
Odihnă şi recreere(baza materiala, cheltuieli,
investitii)
Mediul social-politiccheltuieli cu ordinea publica,
starea infractionala, organizatii publice si sindicale
• Condiţii de muncă
• Condiţii de muncă (durata muncii, protecţie, boli
profesionale)
• Protecţie socială
• Şomaj(starea somajului, cheltuieli, locuri de
munca)
• Asigurări sociale(pensii, indemnizatii si alte
cheltuieli de asigurari sociale)
• Asistenţă socială (prestatii de asistenta sociala,
pentru batrani, minori, etc.)
• Sărăcie (numarul saracilor, categorii sociale
potentiale, cheltuieli)