1.

CONSIDERAŢII PRIVIND STATISTICA GENERALĂ

1.1. Semnificaţia noţiunii “Statistica”

1.2. Dezvoltarea statisticii moderne. Rolul statisticii
1.3. Obiect şi metodă în statistică
1.4. Noţiuni şi concepte de bază folosite în statistică

1.1.

Etimologic, statistica îşi are originea în latinescul “status” cu sensul de stare

sau situaţie, precum şi în termenul italian “stato” cu înţelesul de stat.
Termenul, în înţelesul original al său, a însemnat numărarea şi socotirea (în
sens de calculare) în activităţile cerute de dezvoltarea societăţii la acel moment.
Intr-un sens larg, statistica reprezintă un set de metode şi tehnici pentru
obţinerea, organizarea, agregarea, prezentarea, interpretarea şi analiza activităţilor
cuantificabile (numărabile). Statistica cercetează aspectul cantitativ (numeric) al
fenomenelor şi proceselor strict determinate în timp şi spaţiu. Aceste fenomene şi
procese se manifestă aparent ca fiind întâmplătoare şi independente, însă, în
realitate, au esenţe comune, sunt fenomene sau procese de tip colectiv (de masă).
Cuvântul statistică are o semnificaţie multiplă pentru cercetători, specialişti,
studenţi şi populaţie în general. Astfel, acest cuvânt poate să ducă cu gândul la
1 indicele preţurilor de consum, la cifra medie de afaceri a unor firme, la rata
şomajului, la datele publicate într-o revistă sau într-un buletin oficial, ori, evident,
la o disciplină de studiu din cadrul învăţământului superior de specialitate.
Statistica este, aşadar, o activitate practică, dar şi mulţimea datelor obţinute
prin această activitate, publicaţiile de date ale diferitelor organisme de specialitate,
metodologia statistică, o ramură a ştiinţei şi cunoaşterii, ori o disciplină ştiinţifică
şi de învăţământ.
1.2.

Pentru a pune în evidenţă rolul statisticii ca instrument de cunoaştere a

particularităţilor de volum, structură şi dinamică a fenomenelor şi proceselor
economico-sociale, este necesar să subliniem că din punct de vedere istoric,
apariţia şi dezvoltarea statisticii moderne îşi are rădăcinile în trei fenomene
separate:
 nevoile guvernelor ţărilor de a calcula date privind cetăţenii şi
activităţile ţărilor;
 dezvoltarea teoriei probabilităţilor şi
 apariţia şi extinderea utilizării calculatoarelor.
De-a lungul istoriei, datele au fost permanent colectate; în timpul civilizaţiei
egiptene, greci şi romane, datele erau obţinute în scopul primar al taxării şi înrolării
în armată. În Evul Mediu, instituţiile bisericii strângeau adesea şi păstrau
informaţii, înregistrări privind naşterile, decesele şi căsătoriile. Necesitatea
prelucrării datelor din ce în ce mai numeroase, a ajutat într-un fel sau altul – la
 dezvoltarea maşinilor de calcul şi implicit, la revoluţia calculatoarelor personale, la
începutul secolului XX. Aceste progrese au determinat schimbări profunde ale
domeniului de studiu al statisticii în ultimii 30 de ani.
Rolul statisticii la nivel microeconomic şi macroeconomic se caracterizează
în:
• cunoaşterea situaţiei problematice; statistica contribuind la colectarea de
date; clasificarea datelor; prelucrarea sub forma de serii, tabele, grafice, estimarea
parametrilor; analiza rezultatelor;
• evaluarea de variante de decizie: modelare statistică; testarea modulelor;
formularea de ipoteze; verificarea ipotezelor şi previziunea statistică;
• formularea deciziei sau alegerea variantei optime: analiza comparativă
asupra variantelor; precizarea variantei de decizie prin măsuri cantitative;
• controlul aplicarii deciziei şi verificarea rezultatelor.
In concepţia actuala a ştiinţei, statistica poate fi considerată ca o disciplină
de graniţă care prin metodele sale asigură cercetărilor ştiinţifice un caracter
interdisciplinar. Apariţia unor ştiinţe ca cibernetica, informatica, teoria sistemelor,
nu numai că au acelaşi domeniu de investigaţie ca şi statistica, dar au impulsionat
folosirea din ce în ce mai mult a metodei statistice.

1.3.
Obiectul de studiu al statisticii îl constituie fenomenele şi procesele care
prezintă următoarele particularităţi: se produc într-un număr mare de cazuri (sunt
2 fenomene de masă); variază de la un element la altul, de la un caz la altul; sunt
forme individuale de manifestare în timp, în spaţiu şi ca formă organizatorică.
Urmărind etapele oricărui proces de cunoaştere, pentru rezolvarea
problemelor care fac obiectul său de studiu, statistica, ca orice ştiinţă, şi-a elaborat
procedee şi metode speciale de cercetare, cum sunt cele ale observării de masă, ale
centralizării şi grupării, procedee şi modele de analiză şi interpretare statistică.
Putem spune că metoda statisticii este constituită din „totalitatea operaţiilor,
tehnicilor, procedeelor şi metodelor de investigare statistică a fenomenelor ce
aparţin unor procese de tip stocastic“.
Statistica este ştiinta care studiază aspectele cantitative ale determinărilor
calitative ale fenomenelor de masă, fenomene care sunt supuse acţiunii legilor
statisticii care se manifestă în condiţii concrete, variabile în timp şi spaţiu. Funcţie
de domeniul de cercetare aceste fenomene de tip colectiv prezintă anumite
particularităţi care duc la diferenţierea metodelor de cercetare. Astfel, statistica se
diferenţiază în:
• statistica teoretică sau teoria statisticii, care are ca obiect de studiu
dezvoltarea procedeelor şi metodelor de abordare şi analiză statistică a
fenomenelor social-economice;
• statistica aplicată sau statistica de ramură, în care se face particularizarea şi
adaptarea procedeelor şi metodelor la specificul domeniului cercetat (statistica
comerţului exterior, statistica economică, statistica industrială etc.).
 1.4.
O primă noţiune de bază din statistică o reprezintă populaţia (colectivitatea)
statistică.
Populaţia statistică, denumită şi colectivitate statistică, reprezintă
totalitatea elementelor de aceeaşi natură, care au trăsături esenţiale comune şi
care sunt supuse unui studiu statistic.
Termenul de populaţie nu se referă doar la un grup de persoane. Deşi, iniţial,
conceptul a fost utilizat în acest sens restrâns (la recensăminte), astăzi înţelesul său
este lărgit, prin populaţie putându-se înţelege o colectivitate de obiecte, persoane,
păreri, gânduri, evenimente, opinii etc. Cu cât este mai numeroasă o colectivitate,
cu atât devine mai dificilă cercetarea tuturor elementelor ei. O astfel de cercetare
poate fi consumatoare de timp şi costisitoare. Soluţia poate să fie, atunci, să
extragem o subcolectivitate din colectivitatea generală (numită şi colectivitate
parţială, eşantion sau colectivitate de selecţie).
Eşantionul reprezintă un subset de elemente selectate dintr-o colectivitate
statistică.
În felul acesta, se vor estima parametrii colectivităţii totale pe baza
rezultatelor obţinute în colectivitatea de selecţie, iar ceea ce a fost determinat ca
fiind tipic, esenţial şi caracteristic în eşantion, se presupune că ar fi fost găsit dacă
s-ar fi cercetat colectivitatea generală. Soliditatea acestei presupuneri depinde de
modul cum a fost extras eşantionul, iar de acurateţea acestui proces depinde
succesul demersului statistic. Reprezentativitatea eşantionului este, aşadar, aspectul
3 crucial al oricărui proces de cercetare pe bază de sondaj statistic.
Alte concepte de bază ale statisticii sunt:
 Unitatea statistică reprezintă elementul constitutiv al unei
colectivităţi statistice şi care este purtătorul unui nivel al fiecărei trăsături supuse
observării şi cercetării statistice.Unităţile statistice pot fi simple sau complexe.
Unităţile complexe sunt rezultate ale organizării sociale ori economice a
colectivităţii statistice (exemplu: familia).
 Unitatea de înregistrare sau raportare. In contextul organizării unui
sistem informaţional statistic la nivel naţional, fiecare entitate cu personalitate
juridică şi gestiune proprie poate contribui la alimentarea bazei de date, furnizand
sistematic date despre propria activitate.
 Caracteristica sau variabila statistică reprezintă acea trăsătură a
elementelor colectivităţii care se înregistrează într-o manieră uniformă la nivelul
fiecarei unităţi constitutive. Caracteristicile care fac obiectul cercetării statistice
trebuie să servească obiectivului cunoaşterii. Caracteristicile statistice se mai
numesc variabile statistice. Fiecare caracteristică prezintă la nivelul unui element
un nivel specific care se numeşte variantă, valoare sau nivel.
 Frecvenţa. Dacă o anumită variantă se înregistrează de mai multe ori
într-o colectivitate de n elemente, atunci numărul de apariţii ale variantei “i” se
notează cu ni sau fi şi se numeşte frecvenţă. Frecvenţa poate fi absolută sau relativă.