MANAGEMENTUL CUNOSTINTELOR

Tema: Aplicarea celor 7 principii de dezvoltare a unei comunitati de practica asupra unei ipotetice comunitati inovative care functioneaza pe o ipotetica tema

Masterand: Viciu Ionut Valentin Master: S.I.M.P.R.E. An: II Cele 7 principii de dezvoltare ale unei comunitati de practica: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Dezvoltarea in simtul evolutiei si al cresterii Dialogul dintre persoanelor din comunitate si cele din afara comunitatii Implicarea tuturor tipurilor de niveluri din cadrul comunitatii Dezvoltarea atat a spatiului public cat si al celui privat Concentrarea asupra valorii Combinarea elementelor familiare cu cele care creaza emotii Punerea la punct al unui ritm al comunitatii

Am considerat ca cel mai bun model ipotetic de analizat l-ar consista o organizatie nonprofit. Vom analiza in continuare, pe baza celor 7 principii de dezvoltare, masurile sau pasii pe care o astfel de organizatie ar trebui sa le ia astfel incat sa se respecte aceste principii cat si scopul acestora: maximizarea eficientei rolului unei comunitati cat si dezvoltarea si concentrarea asupra valorii din cadrul aceste comunitati. 1. Dezvoltarea in simtul evolutiei si al cresterii Planificarea in comun si includerea populatiei in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea locala si regionala este un proces initiat in vederea remedierii cu succes a unei situatii cu participarea tuturor celor interesati si reprezinta un proces complex si etapizat, care conduce la luarea deciziilor la nivel local, cu participarea comunitatilor. Participarea ONG la elaborarea politicilor publice poate fi realizata prin consultarea organizatiilor de catre administratie, fie punctual, fie in mod permanent. Potrivit unor specialisti din domeniul planificarii dezvoltarii comunitatii, care include in sine si dezvoltarea serviciilor sociale, ONG-urile sunt printre grupurile tinta care este necesar sa fie implicate in procesul de planificare, care trebuie sa cuprinda diagnoza problemelor sociale ale comunitatii locale si modalitatile de actiune pentru solutionarea lor. Datorita atributelor unei organizatii neguvernamentale, cum ar fi teritorialitatea si implicarea in solutionarea problemelor comunitare, ONG-urile au capacitatea sa mobilizeze dinamismul populatiei la nivel local. Implicarea ONG-urilor si a comunitatilor locale in procesul de luare a deciziilor la nivel local, care este denumit "procesul participativ", de cele mai dese ori se manifesta prin semnarea diverselor acorduri de colaborare intre ONG-uri si autoritatile publice in vederea obtinerii anumitor obiective strategice de dezvoltare.

2. Dialogul dintre persoanelor din comunitate si cele din afara comunitatii Organizatiile neguvernamentale sunt un mediator intre stat si populatie, plasand adoptarea deciziilor in afara cadrului ingust al elitei politice, organizand un dialog public la subiectele cheie de dezvoltare a comunitatii. Organizatiile neguvernamentale sunt caracterizate printr-o mai mare mobilitate in ceea ce priveste modul si directiile lor de actiune. Dinamismul lor este relevant in ceea ce priveste capacitatea comunitatii de a reactiona rapid la propriile sale nevoi, catalizand resurse pe care administratia publica nu le are. Datorita experientei de autoorganizare si gestionare, profesionalismului acumulat, organizatiile neguvernamentale reprezinta niste resurse semnificative umane si intelectuale, care pot contribui la elaborarea politicii statului in cele mai diverse domenii.

3. Implicarea tuturor tipurilor de niveluri din cadrul comunitatii Multe ONG impartasesc cu guvernul aceeasi preocupare pentru organizarea si furnizarea serviciilor comunitare de interes public. ONG constituie un cadru de participare cetateneasca, ceea ce faciliteaza participarea comunitatii la furnizarea mai eficienta a bunurilor si serviciilor prin mobilizarea si concentrarea intereselor si resurselor. In comparatie cu organizatiile statale, ONG sunt avantajate prin a avea o mai mare flexibilitate organizationala si manageriala in organizarea serviciilor publice; mai putine costuri operationale (anumite costuri sunt acoperite de catre donatii private si eforturi ale voluntarilor,

plus un set de valori care nu pun accent pe profitul individual in prestarea serviciilor pentru comunitate); o mai mare legitimitate sau acceptare in comunitate. In cadrul managementului organizatiilor non-profit se pot distinge anumite atributii similare cu cele ale managementului agentiilor guvernamentale, dar care difera in mai multe privinte importante. Managerii sectorului non-profit trebuie sa combine fonduri din diferite surse, inclusiv donatii, contracte, subventii, granturi si sa administreze fondurile intr-o maniera care ofera responsabilitatea necesara pentru diferiti actori. Managerii trebuie sa planifice strategic activitatile intr-un mediu caracterizat prin competitie pentru fonduri, eforturi voluntare si suport comunitar. De cele mai multe ori, managerii trebuie sa se preocupe de rezultatele lucrului efectuat implicand costuri minimale, cu angajati care poseda un inalt grad de deschidere si flexibilitate. Organizatiile nonguvernamentale au caracteristici ce apartin atat sectorului public, cat si sectorului privat. Ele au flexibilitatea specifica sectorului privat si au mai putine constrangeri in activitate decat sectorul public. Prin recunoasterea statutului de utilitate publica organizatii nonguvernamentale sunt mult mai aproape de sectorul public decat de cel privat in abordarea scopurilor propuse si a mijloacelor utilizate in atingerea lor. Prin combinatia de caracteristici specifice ambelor sectoare, organizatiile nonguvernamentale sunt foarte adecvate ca parteneri in formule de tip public-privat.

4. Dezvoltarea atat a spatiului public cat si al celui privat In domeniile unde piata nu este functionala, iar guvernul nu este eficient, apare un al treilea sector, organizatiile non - profit. Desi organizatiile non-profit pot fi definite drept organizatii private, acestea sunt distincte de guvern si organizatiile private profit. Organizatiile non-profit difera de cele profit, deoarece acestea tind sa fie determinate de o anumita misiune, proprietatea apartine organizatiei si nu se distribuie intre actionari, precum in cadrul firmelor private. Organizatiile non-profit sunt private in forma si publice prin finalitati,oferind consumului comunitatilor bunuri colective sau produse cu utilitate publica ( servicii de sanatate, educative, culturale, protective etc), sunt ghidate de pricipiul nondistributivitatii profitului intre cei care le detin in proprietate sau le conduc, sunt independente de instutiile si aparatul guvernamental, dispunand de mecanisme de conducere autonoma similare cu cele ale organizatiilor pentru profit, presupun participarea membrilor si sub forma de voluntariat intr-o proportie variabila, dar oricum inevitabila.

5. Concentrarea asupra valorii Resursele umane reprezinta principala resursa in organizatie. Acesta este un adevar practic. In societatile moderne managementul resurselor umane este centrat pe activitati de planificare a resurselor umane, stimuleaza dezvoltarea profesionala in organizatie si practica evaluarea, implicit stimularea performantelor profesionale individuale. In organizatiile unde resursele umane sunt gestionate strategic, luand in consideratie schimbarile continue din mediul extern, se creeaza un nucleu de angajati cu performante profesionale si personale inalte, care pot reactiona flexibil si promt la schimbarile si provocarile externe. Capacitatea organizatiei de a crea nucleul dat determina abilitatea organizatiei de a supravietui si raspunde adecvat concurentei crescande in societate. Atragerea si mentinerea persoanelor talentate, competente in organizatie nu este un exercitiu simplu. Leadershipul organizatiei va trebui sa gaseasca modalitatea optima de a stimula motivatia fiecarui angajat de a face parte dintr-o echipa creativa si energica, de a acorda un grad rezonabil de

autonomie. Din aceasta perspectiva, managementul antreprenorial practica crearea echipelor eficiente in organizatie si descentralizeaza puterea. Performantele profesionale obtinute sunt compensate si stimulate prin oportunitati pentru dezvoltare profesionala continua. Managerii acestor organizatii inteleg importanta performantei si schimba regulile de joc prin producerea rezultatelor, prin imbunatatirea performantei, organizarea activitatii pe baza criteriilor de rezultate/impact. De foarte multe ori, managerii institutiilor publice, recurgand la solutii simple si rapide, opun o rezistenta interna la schimbari datorata absentei agentilor schimbarii si absentei unei viziuni stratgice cu privire la schimbari directe, fapt care genereaza, de multe ori, esecul in inlaturarea obstacolelor. Managerii publici nu apreciaza nevoile cetatenilor la justa valoare datorita mecanismelor ineficiente de identificare a problemelor comunitatilor, precum si absentei strategiilor de dezvoltare a resurselor umane implicate in institutiile publice. Managerii, atat din sector public, cat si din cel privat trebuie sa posede o viziune clara a obiectivelor si a mijloacelor de realizare a acestora si, de cate ori este cu putinta, sa masoare aceste performante in raport cu obiectivele si sa inteleaga cat mai bine posibil care sunt resursele si modalitatile cele mai eficiente de a le investi.

6. Combinarea elementelor familiare cu cele care creaza emotii

Comunitatea este compusa dintr-o ierahie de putere si implicit detinere de privilegii si populatia majoritara, caracterizata de apatie. Teoria pe care se centreaza acesta abordare, fiind una conflictuala. Modalitatile pe care se bazeaza o organizatie non-profit sunt: pichetarea, provovaarea stucuturilor de putere prin implicarea mass-mediei. O organizatie non-profit are drept tinta un segment dezavantajat al populatiei care necesita si urmeaza sa fie (re)organizat, posibil mpreuna cu ajutorul altor actori sociali comunitari (dar si extra-comunitari), pentru a obtine la nivelul ntregii comunitati o cerere adecvata pentru mai multe resurse si o distributie echitabila a acestora, precum si solutii la problemele cu care se confrunta comunitatea, ntr-o conformitate crescuta cu justitia sociala si democratia. Tinteste uneori realizarea unor schimbari de baza n cele mai importante institutii sau n practicile prezente la nivelul comunitatii. Adesea actiunea sociala cauta sa determine o redistribuire a puterii, a resurselor ori a luarii deciziilor n comunitatea respectiva si/sau schimbarea politicilor de baza ale organizatiilor formale. Exemple ale abordarii actiunii sociale includ organizatii de protejare a consumatorului, a mediului, grupuri feministe de actiune, organizatii ale homosexualilor si lesbienelor, grupuri ce pledeaza pentru drepturile civile, ale minoritatilor, sindicate, etc. Metodele actiunii sociale se bazeaza nsa pe instrumente oarecum sofisticate si sunt utilizate doar de specialisti de vrf, fiind folosite selectiv n situatii permise ntr-un anumit context sau a fi utilizate mult mai extensiv ca forte istorice ce transforma spatiul/peisajul social.

7. Punerea la punct al unui ritm al comunitatii

Desi oamenii au ritmuri diferite de viaa se poate spune ca viaa are un ritm comun care contribuie la un sentiment de familiaritae. Organizatiile non-profit au de asemenea au propriul ritm. Comunitaile vibrante au deasemenea un ritm. Acest ritm este cel mai puternic indicator

pentru a masura vitalitatea unei comunitai. A creea ritm presupune organizrea de intalniri ale comunitaii ca intreg si reuniuni ale grupurilor mai mici obinnd un echilibru intre variatea de idei si confortul relaiilor intime.