CONSILIERE IN 

ASISTENTA SOCIALA
NECESITATEA CONSILIERII

PERSOANELOR AFLATE IN DIFICULTATE

Ajutorarea persoanelor aflate in dificultate, in baza valorilor solidaritatii umane

si crestine, este o constanta a vietii comunitare. Evolutia formelor de asistenta
sociala, de la actiuni caritabile pana la activitati profesionalizate, fundamentate
stiintific, a fost conditionata de contextul istoric in care acestea au aparut si s-au
dezvoltat. Societatea contemporana presupune o reevaluare a strategiilor
asistentiale, a rolului asistentului social si a statutului sau in cadrul
comunitatilor. Astazi, operam cu urmatorul concept de asistenta sociala: “ un
ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii
specializate de protejare a persoanelor, grupurilor si comunitatilor cu probleme
speciale, aflate temporar in dificultate, care… nu au posibilitatea de a realiza prin
mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata.”(1).

Asistenta sociala a persoanelor aflate in dificultate reprezinta o componenta

fundamentala a asistentei generale acordate acestor persoane cu cerinte speciale.

Scopul fundamental al asistentei sociale este acela de a restaura capacitatea

de functionare sociala normala a clientilor, mobilizand in acest sens resursele umane,
materiale si institutionale existente in societate.

Ca activitate propriu-zisa, asistenta sociala consta in aplicarea profesionala a

cunostintelor, valorilor, principiilor si tehnicilor in vederea:

- ajutorarii unor populatii pentru a avea acces la unele servicii,

- consilierii si terapiei unor indivizi, familii sau grupuri,

- ajutorarii unor comunitati sau grupuri in vederea optimizarii sociale,

- participarii la procesele relevante de reglementare sociala,

Consilierea poate fi definita ca fiind procesul de orientare( invatare), oferire

de suport clientilor aflati in nevoie sau care trec printr-o situatie de criza existentiala,
de adaptare la o situatie de viata nesteptata. Consilierea ofera sustinere acestor
persoane care se confrunta cu anumite probleme ce nu suporta amanare si care fac
apel la aceasta metoda pentru rezolvarea lor. F.C. Thorne (apud C. Enachescu,
definea consilierea ca fiind “ o forma de sustinere psihologica, similara psihoterapiei,
pentru persoanele normale cu probleme de viata” (2).

Clientul apeleaza la consiliere independent, voluntar, pentru a cere ajutor/

sprijin in vederea depasirii unor crize/ situatii problematice aparute in viata
personala. Consilierea poate fi oferita de mai multe categorii de specialisti din
domeniul socio-uman: consiliere profesionala si ocupationala oferita de pedagogi,
consiliere psihologica oferita de psihologi, consiliere psihosociala, sociala oferita de
asistentii sociali, consiliere medicala oferita de medici, consiliere juridica oferita de
juristi, consiliere pastorala acordata de preoti, consiliere in afaceri acordata de
consultanti manageri s.a

Consilierea este o relatie umana, care implica empatie, respect si adevar.

Consilierea ca relatie de ajutor este un proces care inseamna parcurgerea mai multor
etape de timp. Consilierea se poate desfasura intr-un interval de timp bine
delimitat. Consilierul are in vedere sprijinirea clientului in a lua o decizie in cunostinta
de cauza, puterea de decizie apartinand clientului in totalitate. Consilierul ofera
sprijin, suport emotional pentru situatiile de criza, are un rol de facilitor al
introspectiei si analizei pe care o face clientul, acesta primind suport pentru
adaptarea si schimbarea din mediul sau de viata. Consilierul trebuie sa respecte in
timpul consilierii dreptul clientului la autodeterminare, autonomia clientului fiind
definitorie.

In Dictionarul de politici sociale, Luana Miruna Pop da urmatoarea definitie

consilierii: “Termenul de consiliere este adesea confundat si, ca atare, impropriu
folosit, interschimbabil cu termenul de psihoterapie. In contextul teoriilor
psihosociale, termenul de consiliere se refera la suportul imediat acordat indivizilor
intr-o situatie de criza sau intr-un moment de schimbare care necesita o adaptare a
individului la conditii de viata cu care nu este familiarizat”. (3 Consilierul
este confundat uneori cu un sfatuitor, insa acesta nu ofera sfaturi, ci prezinta
alternativele pe care le are clientul, stimuland initiativa acestuia de a alege cea mai
buna solutie/ alternativa, raspunderea personala si asumarea acesteia revenindu-i
clientului. Consilierul trebuie sa se centreze pe resursele personale ale clientului
precum si pe resursele sistemelor cu care clientul interactioneaza. Eficienta
procesului de consiliere trebuie judecata dupa performantele pe care clientul
le are in propriul mediu de viata. Din acest motiv, consilierul trebuie sa aiba clar
intelegerea efectelor factorilor de mediu asupra clientului sau, consilierea fiind
centrata pe potentialul uman, pe resursele disponibile ale clientului. Consilierul il
ajuta pe client sa-si foloseasca si sa-si dezvolte capacitatile necesare solutionarii
problemelor.

Consilierul trebuie sa ajute clientul sa-si identifice/ constientizeze problemele

pe care le are, trebuie sa-l convinga ca problemele exista si sa-l motiveze pentru a
face eforturi de a se schimba, pentru depasirea situatiei problematice cu care acesta
se confrunta. Pentru ca o consiliere sa fie eficienta, clientul trebuie sa recunoasc
faptul ca problema sa este una neobisnuita. Consilierea va avea succes numai daca
clientul urmareste indeplinirea sarcinilor primite conform planului de strategii stabilit
impreuna cu consilierul. “ Clientul trebuie sa-si asume raspunderea realizarii celor
mai multe sarcini pentru imbunatatirea situatiei proprii, in functie de capacitatea sa
de a le duce la indeplinire. In cazul in care clientul nu-si respecta angajamentele si
nu realizeaza lucrarile planificate, acesta nu este pedepsit, insa poate fi transferat
altui specialist. Daca schimbarea constructiva este apta pentru a fi indelungata sau
permanenta, clientul trebuie sa traga concluzia ca a ales alternativa cea mai viabila,
iar efortul depus si timpul investit a meritat”. (4)

I. ISTORICUL CAZULUI:

Mama - C. P. s-a prezentat la sediul Complexului de Servicii Comunitare

solicitand o masura de protectie pentru fiii sai, acestia fiind in pericol prin lipsa unei
locuinte, deoarece a fost data afara de cateva zile din casa impreuna cu cei doi copii
S. D. in varsta de 3 ani si C. A. respectiv, 5 ani.

Copilul S. D. este rezultat din relatia actuala de concubinaj a mamei C. P. cu numitul S. V.,

recunoscut de tata.

Dintr-o relatie anterioara de scurta durata a mamei C. P. a rezultat copilul C. A., nerecunoscut de
tata.

Mama C. P. locuia impreuna cu copiii si concubinul S. V. in comuna M., satul L. P., nr. 84, judetul
W, in imobilul proprietate al bunicilor paterni.
Din cauza unor conflicte in familie, acestia au alungat-o pe susnumita din imobil impreuna cu cei
doi copii, concubinul fiind plecat in momentul respectiv la munca (zilier) in alta localitate.

De la data alungarii din imobil, mama si copiii au locuit tolerati in spatiu cateva zile de catre
vecini, insa ultimele 2 nopti au dormit pe canapelele din sala de asteptare a garii din localitate.
Copiii sunt bolnavi, nemancati, nespalati, cu hainele murdare, fara altele de schimb.

Mama nu beneficiaza de ajutor social, singurul venit stabil fiind reprezentat de alocatiile de stat
pentru cei doi copii minori.

II. IDENTIFICAREA/ CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR IMPREUNA CU CONSILIERUL :

lipsa unui spatiu de locuit pentru mama si copii,

lipsa posibilitatilor materiale necesare cresterii si ingrijirii copiilor,

lipsa posibilitatilor financiare necesare intretinerii

lipsa altor rude care sa sprijine mama si copiii,

lipsa actelor de identitate,

III. STABILIREA OBIECTIVELOR IMPREUNA CU CONSILIERUL:

asistenta sociala – masura de protectie pentru copii,

consilierea mamei pentru acord plasament,

gasirea tatalui si consilierea lui pentru acord plasament,6

asigurarea nevoilor de subzistenta,

asistenta medicala,

obtinerea actelor de identitate,

identificarea motivului disputei familiale,

gasirea concubinului si consilierea lui pentru concilierea familiei,

identificarea altor rude in vederea reintegrarii copiilor in familie,

pregatirea copiilor pentru viata independenta,

reintegrarea in familia naturala.

IV. STABILIREA PLANULUI DE CONSILIERE SI STRATEGII. IDENTIFICAREA SOLUTIILOR
VIABILE. MOTIVAREA PARINTILOR PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR .SI MOBILIZAREA LOR
PENTRU RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR SI INDEPLINIREA SARCINILOR PLANIFICATE:

investigarea veridicitatii declaratiei mamei (ancheta sociala, discutii purtate cu bunicii paterni,
vecini, concubin, medic de familie),

masura de protectie pentru copii ( plasament in regim de urgenta),

asigurarea nevoilor urgente pentru copii, internarea lor in spital,

identificarea unei persoane/ rude care sa o sprijine pe mama,

asigurarea nevoilor de subzistenta (ajutor social si/ sau alocatie monoparentala) pentru
mama,

sprijinirea mamei in obtinerea actelor de identitate,

gasirea concubinului si investigarea motivului disputei familiale,

consilierea parintilor in vederea reconcilierii familiei,

consilierea concubinului in vederea reintegrarii copiilor,

consilierea mamei in vederea mentinerii relatiei cu copiii,

inscrierea copiilor in forma de invatamant adecvata varstei,

pregatirea copiilor pentru viata independenta si reintegrarea in familia naturala,

reevaluarea periodica a cazului in vederea reintegrarii copiilor in familia naturala.

V. EVALUAREA CAZULUI:

In cazul de fata, ambii parinti au hotarat sa-si imbunatateasca situatia, s-au impacat, respecta
programul stabilit de vizite in centrul de plasament si mentin relatia cu al copiilor prin intalniri la
fiecare sfarsit de saptamana, s-au implicat in rezolvarea problemelor si indeplinirea sarcinilor
planificate. Tatal s-a angajat cu contract de munca pentru o perioada nedeterminata la o firma
de paza din localitatea de domiciliu, iar mama lucreaza zilnic 4 ore dupa-amiaza, asigurand
curatenia pe casa scarii Caminului de Nefamilisti (bloc de garsoniere) in care locuieste impreuna
cu concubinul, cu chirie.
Ca urmare a cererii parintilor, dupa 6 luni de la internarea copiilor in centrul de plasament,
Comisia Pentru Protectia Copilului a hotarat revocarea plasamentului si reintegrarea celor doi
copii in familia naturala.

Pana la legalizarea relatiei de concubinaj mama beneficiaza de ajutor social, alocatie

monoparentala si alocatii de stat pentru ambii copii.

In prezent, perioada de monitorizare a reintegrarii copiilor in familia naturala s-a incheiat, insa
cazul este in atentia primariei pe raza caruia locuieste familia, pentru indeplinirea planului de
servicii intocmit la dispozitia primarului.

BIBLIOGRAFIE

* Dumitrascu, Hanibal, Consiliere in asistenta sociala (suport de curs), Universitatea Bucuresti,

2008-2009

* Enachescu, Constantin, Tratat de psihanaliza si psihoterapie, Bucuresti, Editura

Didactica si Pedagogica, 1998, p. 286

* Pop, Luana, Miruna, Dictionar de politici sociale, Bucuresti, Editura Expert, 2002     

* Zamfir, Catalin, Zamfir, Elena, (coord.), Politici Sociale. Romania in

context european, Editura Alternative, Bucuresti, 1995, p.100