Sunteți pe pagina 1din 16

MIHAELA COMORAGIU

Abordarea unui asistent social in furnizarea serviciilor de suport in serviciile oferite


victimelor violentei domestice
Violenta in familie poate afecta pe oricine si este dificil de depasit, fara suport, situatia
traumatizanta pentru ca suferinta victimelor violentei in familie este generata de o persoana
cunoscuta, de care sunt atasate emotional: sot(ie), concubin(a), prieten(a), parinte. Violenta lasa
urme grele in viata unei persoane si de aceea pentru mine este importanta componenta de prevenire.
Am putut sa concep si sa furnizez servicii de prevenire folosindu-ma de politica de sprijin a
familiei. Iar cand vorbim de interventie vorbim de un concept complex care include si victima si
agresorul. Pe langa acordarea de asistenta sociala de urgenta, consiliere si adapost temporar pentru
persoanele victime ale violentei in familie, trebuie oferita si consiliere pentru agresor.
Avand in vedere faptul ca serviciile de asistenta si suport se acorda pentru asigurarea nevoilor de
baza ale persoanei victima a violentei, consider ca abordarea trebuie sa fie una centrata pe persoana
si cu participarea ei activa. Pentru mine personal, interesele beneficiarului primeaza; mi-am ajutat
beneficiarii sa isi identifice si sa-si dezvolte propriile resurse in vederea alegerii celei mai bune
optiuni. Violenta domestica este un domeniu unde poti fi tentat sa crezi ca stii ce trebuie facut, dar
eu consider ca pentru o persoana cel mai bun lucru este cel pe care ea il intelege si pentru care poate
sa isi asume consecintele. De aceea, nu am decis niciodata pentru persoana pe care am sustinuto/asistat-o. Am investit sa o ajut pe ea sa ia cele mai bune decizii.
Asistenta sociala este o profesie practica, dar actiunile asistentului social trebuie sa fie ghidate de
teorie si cercetare. In domeniul in care lucrez asta este o conditie. Mie imi place sa cred ca in munca
mea de asistent social se aplica perfect mesajul misiunii profesiei de asistent social; asistentul social
trebuie sa intervina si sa sustina functionalitatea sociala a omului atunci cand acesta nu mai reuseste
sa isi satisfaca nevoile de baza, sociale, cand nu mai are resurse sau, mai corect spus, nu isi
identifica resurse pentru a trai o viata demna, activa social, independenta o viata de calitate, o
viata in care sa poata sa faca fata provocarilor sociale si economice. In cazul asistentei victimelor
violentei domestice acest fundament al profesiei este si un fundament al interventiei specifice
domeniului.
In domeniul violentei domestice evaluarea situatiei persoanei care solicita suport este foarte
meticuloasa si complexa. Orice eroare pe care o faci in evaluare poate avea consecinte grave asupra
persoanei; uneori acest risc este chiar acela de a-si pierde viata. Iar aceasta evaluare se poate face
corect doar impreuna cu persoana pe care o asisti. Este un proces complex in care evaluezi nu doar
problemele, dar si resursele cu care persoana vine la tine. In acest domeniu te bazezi pe resursele
persoanei pe care o asisti, iar aceste resurse pot fi multiple: prietenii, anumite comportamente
eficiente pe care persoana le are si pe care le poti include in strategia de intervetie, vecinii, valorile
personale si competentele profesionale pe care le are, capacitatea ei de a face analogii si a transfera
experinta de la o situatie la alta, capacitatea de a actiona in situatii de criza etc. Cand un asistent
social isi reduce munca profesionala la evaluarea si inregistrarea problemele cu care se confrunta
persoana care solicita suport sau cand asistentul social actioneaza pentru a-i rezolva el problemele
persoanei pe care o asista, nu mai vorbim de practica profesionala in asistenta sociala. Vorbim de
filantropie si intrajutorare.

Schimbarea produsa in viata beneficiarilor


Schimbarea trebuie constientizata in primul rand de persoana pe care o asisti. In momentul in care
ea realizeaza ca si-a gasit noi resurse, noi oportunitati, ca nu este dependenta de tine, asistent social,
ca poate sa isi asigure resursele pentru fiecare zi, ca poate sa gaseasca singura solutii la situatiile noi
cu care se confrunta, ca poate sa faca fata provocarilor sociale, atunci stii ca interventia ta a sustinut
o schimbare pe care persoana si-a dorit-o.
In activitatea mea, am masurat schimbarile produse in viata persoanelor pe care le-am sustinut prin
nivelul functionalitatii sociale, redarea stimei de sine, constientizarea valorii personale. Este o
schimbare vizibila de atitudine si de comportament. Iar in familiile chinuite de violenta tocmai
aceste nevoi sociale, nevoi de individualizare si nevoia de auto-realizare, cum le numeste
Abraham Maslow, sunt suprimate.
Si mai mult, consider ca schimbarea s-a produs atunci cand o persoana care a fost beneficiara de
servicii de suport, decide sa sustina, in grupurile de suport, alte persoane care se confrunta cu
probleme asemenatoare. Aceasta este schimbarea pe care o vezi si care este sustenabila.
Care sunt nevoile pe care le are un asistent social pentru a lucra eficient?
Eu consider ca e nevoie de pregatire continua in domeniu, de dezvoltare personala, de interactiune
cu alti specialisti (schimb de experienta, conferinte etc.) pentru a prelua, adapta, pune in practica si
dezvolta metode de bune practici si, nu in ultimul rand, o supervizare periodica a activitatii.
In ceea ce priveste interventia pe caz e nevoie de un feedback din partea persoanei/ familiei
beneficiare de servicii sociale si acolo unde este posibil, mentinerea unei legaturi prin implicarea
fostilor beneficiari in activitatile grupului de suport. Spun asta pentru ca este o metoda pe care o
aplic in ultima vreme in centrul pe care-l coordonez: victime ale violentei in familie, foste
beneficiare ale serviciilor furnizate in cadrul centrului, au devenit persoane resursa in activitatile
desfasurate in centru. Aceasta metoda a crescut eficienta si eficacitatea interventiei in noile cazuri.
Care sunt competentele de care are nevoie un asistent social pentru a lucra eficient?
Profesia de asistent social presupune empatie, autenticitate, atitudine pozitiva si doua calitati pe care
eu le consider esentiale: maturitate emotionala si cunoastere de sine.
Un vechi proverb persan spunea: Sa nu judeci niciodata mersul cuiva inainte de a-i incerca
papucii. Asistentul social, in domeniul de interventie in care lucrez eu, are nevoie de abilitati
empatice care presupun intelegerea sentimentelor si preocuparilor altora, precum si abordarea
situatiilor din perspective acestora.
Autenticitatea este un alt principiu al unei bune comunicri; pentru a da dovad de autenticitate n
comunicare un asistent social trebuie sa imbine inteligenta emotionala cu inteligenta sociala si
creativitatea.
Maturitatea emotionala este extrem de importanta in practicarea profesiei de asistent social in
asistarea cazurilor de violenta in familie. Participarea la procesul de schimbare a atitudinii,
comportamentului unei persoane fara a fi tentat sa modelezi persoana dupa propriul plac sau
propriile valori este in stransa legatura cu aceasta maturitate emotionala. Este capacitatea de a te
pune in serviciul persoanei pe care o susti. Fara maturitate emotionala asistentul social va fi

incapabil sa infrunte varietatea de emotii si trairi la care este supus.


Se spune ca instrumentul principal al asistentului social este personalitatea lui, de aceea
cunoasterea de sine autentica este neaparat necesara. Cei implicati in activitatea de asistenta sociala
trebuie sa isi cunoasca si sa isi accepte propria persoana, potentialul si limitele. Cunoasterea de sine
nu presupune simpla identificare cu Eul tau, ci mai degraba lucrul cu propria persoana si modelarea
Eului in urma experientelor traite.
Demnitatea in asistenta sociala
In munca lor, asistentii sociali au de a face doar cu oameni, de aceea este obligatoriu sa aiba aceasta
calitate umana demnitate, atitudine demna, pentru ca unul dintre obiectivele muncii prestate este
sustinerea beneficiarilor in redobandirea increderii, construirea unei stime de sine pozitive,
adoptarea unei atitudini demne in fata provocarilor sociale si economice la care sunt supusi pe
parcursul vietii.
Scopul fundamental al asistentei sociale este acela de a restaura capacitatea de functionare sociala
normala a beneficiarilor, mobilizand in acest sens resursele umane, materiale si institutionale
existente in societate. Furnizarea unor servicii sociale de calitate, adaptate si centrate pe nevoile
beneficiarului, cu implicarea activa a acestuia, servicii ce la sfarsitul interventiei isi dovedeasca
eficienta si eficacitatea, pentru mine inseamna demnitate.
Demnitatea umana este chintesenta omului. Pentru ca am terminat o Facultate Teologica inteleg
demnitatea ca partea vazuta a divinitatii in om.
TAMARA DOINA VASINC
Despre munca mea, in practica asistentei sociale
Rolul meu ca asistent social a fost sa sensibilizez autoritatile locale la aspecte privind problemele cu
care se confrunta persoanele de etnie rroma, sa ofer suport comunitatilor compacte de rromi pentru
a se defini ca grup si a se organiza. Am lucrat impreuna sa definim nevoile pe care le au in aria
sociala, sanitara, educationala, etc. Au existat numeroase intalniri cu liderii comunitatilor de rromi
in cadrul carora au fost consiliati si sustinuti pentru a obtine din partea alesilor locali si a
autoritatilor sprijin in rezolvarea problemelor. In munca mea ca asistent social am pus intotdeauna
accent pe educatie si scolarizarea copiilor.
M-am implicat de asemenea in munca voluntara in asistenta sociala. In 2005 am ales sa lucrez in
Fundatia Speranta Diabeticilor Turda, intr-o perioada in care furnizarea medicamentelor pentru
diabet se facea in sistem inchis, prin farmaciile spitalelor iar pacientii de diabet se confruntau
deseori cu lipsa acestor medicamente dar si a consumabilelor pentru aparatele de testare a glicemiei.
Dar pentru ca problemele cu care se confruntau persoanele cu diabet atunci nu puteau fi rezolvate la
nivel local, era nevoie de o structura nationala. Am activat Federatia Asociatiilor Diabeticilor din
Romania sub umbrela careia am adunat 17 organizatii pentru a avea reprezentare nationala. A fost
perioada in care pentru prima data vocea pacientilor a fost ascultata. In urma unei intalniri am
sugerat d-nului Cristian Rosu (UNOPA) si Cezar Ieremia (Federatia Romana de Cancer) ideea unei
asocieri la nivel national a mai multor federatii de pacienti si asa a luat fiinta organizatia COPAC.
Implinirea mea ca asistent social insa vine din sustinerea familiei si a copilului cu nevoi speciale,

unde am avut si am cele mai mari satisfactii profesionale. In 12 ani de experienta am avut in
evidenta aproximativ 400 de familii care au ingrijit cel putin un copil cu nevoi speciale. Indiferent
de statutul social, familiile se confrunta cu aceleasi probleme generate de lipsa informatiei, cu
dificultatea de a parcurge cele 8 etape ale acceptarii handicapului, cu birocratia din administratie si
sistemul sanitar, iar in plan psihic cu sentimentele de vinovatie, de neputinta, de disperare, de
izolare si autoizolare, cu perioadele de intelegere din partea autoritatilor alternate cu cele de
nepasare. In acesti ani am studiat mult afectiunile cronice si impactul lor asupra vietii persoanei cu
nevoi speciale. Am invatat din fiecare poveste de viata intalnita si am folosit experientele
beneficiarilor mei in a sustine alti beneficiari, ba chiar de multe ori povestile lor de viata m-au
sustinut pe mine ca specialist sa pot lucra perfectandu-ma permanent. Pentru copiii cu nevoi
speciale am sensibilizat autoritatea locala in asa fel incat in anul 2008 am infiintat la nivelul
comunitatii un centru de recuperare care functioneaza si in prezent.
Abordarea in furnizarea serviciilor
Abordarea mea in furnizarea serviciilor de asistenta sociala este abordarea sistemica. Din cadrul
acestei abordari folosesc metoda biografica. Fiecare din noi venim dintr-un sistem primar: familia.
Fiecare familie este o poveste de viata care se intinde pe mai multe generatii, iar in aceasta poveste
exista multiple exemple de solutii ale familiei de a depasi situatiile de criza. Ca asistent social sustin
familia sa identifice aceste solutii si le puna in practica.
Rolul asistentului social in relatie cu familia si copilul cu nevoi speciale
Rolul asistentului social este foarte complex in asistenta grupurilor vulnerabile. Pe de o parte
sensibilizeaza comunitatea locala la problematica specifica grupului pentru a evita excluderea
sociala. Pe de alta parte lucreaza punctual pe fiecare caz in parte pentru a evita abandonul si pentru
a sustine familia in situatiile de criza.
Autonomia asistentului social
Autonomia profesionala este foarte importanta in furnizarea serviciilor sociale. Traim intr-o
societate foarte dinamica si nevoile beneficiarilor nostri sunt influentate de aceasta dinamica. Eu
personal nu am intalnit doua cazuri identice. Evident este o procedura la nivel de serviciu social dar
este mai mult administrativa in sensul solicitarii serviciilor, a instrumentelor de lucru, dar serviciile
sociale care le oferim raman la decizia fiecarui specialist in parte, functie de natura nevoilor pe care
un beneficiar le are.
Schimbarea generata de catre asistentul social
Schimbarea produsa in viata beneficiarilor o masuram in nivelul de satisfactie pe care acestia ni-l
comunica, prin cresterea bunastarii familiei, prin imbunatatirea relatiilor din familie, dar si a
familiei cu familia extinsa si serviciile publice din comunitate. O schimbare poate fi situatia in care
familia nu mai are nevoie de interventia asistentului social si poate sa gaseasca singura solutii la
problemele cu care se confrunta.
Schimbarea necesita timp, pentru ca trebuie sa vina natural in viata familei. Dar drumul este lung si
de cele mai multe ori ajustam planul de interventie sau lucram pe planuri de interventie succesive in
functie de prioritizarea nevoilor. Exista situatii in care rezistenta la schimbare este mare si atunci
intervenim in echipa multidisciplinara folosind toate resursele pe care le avem la nivel de

comunitate locala sau judeteana. Exista si situatii in care rezistenta la schimbare este atat de mare
incat incetam interventia pentru ca nu produce efecte pozitive, dar monitorizam familia fiind
pregatiti sa intervenim atunci cand este necesar.
Nevoile unui asistent social pentru o interventie eficienta
La nivel de comunitate locala exista o nevoie stringenta de servicii specializate de asistenta sociala.
Este nevoie de interventia specializata a asistentului social si de aceea exista nevoia de formare
continua si nu numai in domeniul social. De asemenea, asistentul social are nevoie de supervizare
profesionala din partea specialistilor in supervizare, nu a sefului serviciu, dar si de intervizare in
grupuri profesionale de asistenti sociali. De multe ori exista nevoia de a vorbi despre cazurile la
care lucrezi; nu stiu daca as putea identifica exact cauza care genereaza aceasta nevoie, dar cert este
ca atunci cand doi asistenti sociali se intalnesc 99 % din discutii se refera la cazurile pe care
lucreaza.
Alte nevoi: formarea continuua pe nivele de competenta, cursuri de formare pentru debutanti, dar si
pentru specialisti, centrate pe domeniul de interventie.
Anul acesta este promovata demnitate
Din experienta mea profesionala, respectarea demnitatii personale, ca asistent social, si respectarea
demnitatii beneficiarului iti asigura reusita in practica profesionala. Atitudinea este cel mai
important atu al asistentului social. Beneficiarii nostri traiesc de cele mai multe ori in medii ostile.
Nu poti aborda un beneficiar doar cu zambetul social, fara atitudine profesionala. Te va simti atunci
cand dincolo de ele il discriminezi, il judeci dupa propriile valori, iar in acest caz nu il vei avea
partener in interventie. Asta a fost cauza celor cateva esecuri pe care le-am vazut in practica
profesionala.
Secretul unei interventii de succes pe un caz, nu este numai in abordarea pe care o ai fata de acesta,
ci si modul in care te pozitionezi fata de persoana-familiegrup. Te poti pozitiona din perspectiva
vulnerabilitatii sau/si din perspectiva potentialului pe care persoana-familia-grupul il are. Eu ca
asistent social ma pozitionez din ambele perspective, cu accent pe potential!
GEORGETA NICULINA BALMOS
Abordarea asistentului social in furnizarea serviciilor de suport
Integrarea copilului cu cerinte educative speciale intr-o scoala de masa este o activitate importanta
pentru mine ca asistent social deoarece trebuie sa ma asigur ca acel copil nu va fi marginalizat sau
respins. Pentru asta elaborez si implementez pentru fiecare copil un plan de servicii socio-educative
adaptate nevoilor fiecarui copil. In practica mea gestionez relatiile din interiorul scolii dintre copii,
dar si relatiile scoala-parinte, scoala-comunitate. De asemenea, gestionez resursele care ne sunt
necesare pentru implementarea programului educativ-integrativ. Prin analiza cerintelor specifice
identific si integrez oportunitatile de dezvoltare a serviciilor educative si sociale oferite de scoala.
Ca asistent social m-am implicat in elaborarea unei strategii de depistare precoce a copiilor cu
cerinte educative speciale. Mai mult, pentru suportul copiilor cu probleme din scoala in care lucrez
am accesat resurse prin intermediul parteneriatelor de colaborare pe care le-am dezvoltat cu DAS
Primarie, cu scolile de masa, cu medicul neuropsihiatru din cadrul Comisiei pentru Handicap din

cadrul DGASPC Suceava si cu CJRAE Suceava.


Pentru a sustine copiii am creat cateva grupuri de suport:
grupul de suport cu scop terapeutic in care sunt aplicate metode si tehnici standardizate de
evaluare si interventie psihosociala;
grupul profesional de suport din care fac parte medici, profesori, educatori;
grupul de intervintie comunitara din care fac parte reprezentantii primariei, functionari
publici din diferite sectoare, reprezentantii bisericii, reprezentantii ONG-urilor din localitate
si ai politiei.
Ca metoda de abordare, folosesc abordarea apreciativa atat in evaluarea copiilor cu dizabilitati cat si
in interventia in vederea dezvoltarii, educarii si integrarii acestor copii. Astfel, in munca mea urmez
principiul ca nu este eficient pentru copii sa stabilim performanta in raport cu anumite standarde, ci
sa stabilim performanta in functie de aspecte particulare si capacitatile individuale ale fiecarui copil.
Pentru mine este important ca in procesul de evaluare sa nu fie pus accentul pe disfunctionalitatea si
lipsa de autonomie a copilului, ci sa fie urmarit potentialul de dezvoltare, de autonomie si integrare.
Munca asistentului social in cazul copiilor cu dificultati de adaptare scolara
Rolul meu este de a depista copiii cu dificultati de adaptare si de a contacta familia pentru a-i oferi
informatii despre beneficile inscrierii in programele educationale si sociale, consiliez familia cu
privire la demersurile pe care trebuie sa le faca pentru inscrierea copilului si i sustin pe parinti
pentru a participa la grupul de suport pentru a ajuta copiii sa devina independenti. Pot sa-mi
structurez interventia astfel:
Evaluarea initiala:
stabilirea coeficientului de dezvoltare initiala;
stabilirea programului de interventie;
Stabilirea echipei si elaborarea planului personalizat:
stabilirea planului de servicii;
stabilirea persoanelor suport si a campului de forte;
Monitorizarea evolutiei copilului
monitorizarea relatiilor dintre familie si copil, familie si scoala, familie si
comunitate;
evaluarea si revizuirea planului in functie de nevoile copilului si ale familiei.
Interventia in cazul copiilor cu dizabilitati este una de durata si cu progres lent. Succesul sau
insuccesul depind de multi factori: gradul de afectare, interventiile si profesionalismul echipei, dar
si de implicarea familiei in programul de recuperare si intergare.
Autonomia profesionala a asistentului social in practica profesionala
In munca mea imbin munca administrativa cu practica profesionala. Este important pentru mine
insa sa am autonomie profesionala pentru a crea suportul de care au nevoie atat copiii, cat si

parintii. Astfel, am infiintat la nivel de scoala o asociatie a parintilor ai caror copii sufera de autism
si organizez intalniri de grup in care sunt incluse persoane resursa care sa-i sprijine concret.
In tot acest proces in care imi organizez munca in functie de nevoile copiilor si ale parintilor am
sustinerea conduceri scolii. Ca asistent social, practica mea urmeaza procedurile de lucru, dar si
principiile de lucru in asistenta sociala.
Schimbarea produsa in viata beneficarilor
In afara de evaluarea continua a copilului, care are uneori rezultate pozitive sau uneori nu le are si
trebuie sa revizuim planul de interventie, eu masor schimbarea din viata beneficiarilor mei astfel:
faptul ca parintii accepta serviciile noastre, faptul ca se implica alaturi de noi in interventie, faptul
ca cer ajutor de cate ori considera ca risca sa renunte la a actiona este deja o mare schimbare in viata
copilului, a beneficiarilor parteneriatelor din jurul lui, dar si a familiei. De asemenea, eu mai masor
schimbarea in functie de realizarea primelor activitati pe care le face copilul in relatie cu autonomia
personala, activitati pe care, la venirea in scoala, nu le putea face. Si nu in ultimul rand masor
schimbarea astfel: intru intr-o zi in viata unei familii cu persoane afectate emotional de situatia in
care se afla, cu un nivel ridicat de pesimism, o abordare negativista a problemei copilului; iar la
plecare, vad o urma de zambet si un licar de speranta ca sunt actiuni pe care le pot face. Si atunci
simt si gandesc ca vom avea un drum impreuna de parcurs si stiu ca viata acelui copil se va
schimba, cu siguranta, in functie de masura potentialului lui de dezvoltare.
Nevoile pe care le are un asistent social pentru a lucra eficient
Consider ca pentru a lucra cu acesti copii am nevoie in primul rand de cursuri care sa ma faca pe
mine sa inteleg toate aspectele medicale, psihice, psihologice, simptomatologia, problematica,
nevoile acestor copii cu TSA. Numai asa pot sa ofer servicii de calitate si adecvate. Am nevoie sami dezvolt continuu competentele profesionale prin schimb de experinta. Apoi am nevoie de
implicarea si colaborarea tuturor persoanelor si institutiilor care pot avea reprezentanti care sa faca
parte din echipa de suport sau pot avea persoane resursa. Am nevoie de o echipa multidisciplinara
si, nu in ultimul rand, am nevoie de implicarea familiei si a comunitatii.
De asemenea, ar trebui schimbate unele aspecte legislative care ingradesc schimbarea in viata
copilului, de exemplu: indemnizatia de insotitor care se sisteaza daca copilul este in scoala speciala,
desi parintele trebuie sa asigure transport, medicatie si toate celelalte nevoi specifice. In aceste
conditii trebuie sa gasesc eu resurse pe care sa le activam pentru familie.
Competentele de care are nevoie un asistent social pentru a lucra eficient
In primul rand cred ca pentru a lucra cu copii cu TSA si cu familiile lor trebuie sa ai studii
universitare in asistenta sociala, atestat in psihopedagogia speciala si pregatire continua pentru
cunoasterea legislatiei in vigoare atat in ceea ce priveste educatia, cat si in ceea ce priveste
drepturile copilului. La aceasta baza de pregatire trebuie sa te pregatesti si sa iti dezvolti competente
legate de:

Abilitati de relationare cu beneficiarii, dar mai ales cu familiile acestora;


Abilitati de relationare cu reprezentantii altor institutii si organizatii colaboratoare;
Disponibilitate fata de beneficiari;
Capacitatea de a intelege ritmul de schimbare al beneficiarului, dar si perseverenta si

empatie;
Capacitatea de a comunica si a relationa;
Abilitatea de a planifica si organiza.
Din punctul meu de vedere toate aceste competente si nu numai trebuie folosite in interesul
copilului si familiei, care este de cele mai multe ori atat de afectata de situatia copilului incat poate
face greseli de educatie si dezvoltare a copilului cu consecinte foarte grave.
Asistenta sociala si demnitatea
In ceea ce priveste notiunea de demnitate si asistenta a familiei si a copilului cu TSA, cred ca putem
vorbi de o incalcare grava a demnitatii atat de catre comunitate, cat si de catre familia largita. Dar si
copiilor le este incalcata demnitatea de catre parinti prin neglijare, dezinteres in includerea copilului
in programele de care are nevoie, marginalizare, lipsa de implicare a copilului in activitati care i-ar
sustine dezvoltarea. Si familiei ii este incalcata demnitatea si drepturile prin faptul ca este
dezinformata cu privire la posibilitatile de dezvoltare a copilului, parintii nu sunt implicati uneori de
catre scoli in procesul de educatie a copilului sau chiar descurajati cu expresii de genul ,,orice ai
face tot nu scoti nimic din el.
Eu cred insa ca nici membrii comunitatii nu au demnitate pentru ca nu cauta solutii pentru
integrarea celor care sufera de anumite limitari si nu ofera nici o sansa persoanelor care se confrunta
cu probleme pentru a accesa resurse sau a gasi suport in vecinatate.
CLEMENTINA TROFIN
Abordarea unui asistent social in furnizarea serviciilor de suport in adoptie si postadoptie
In practica mea profesionala incerc sa furnizez servicii bazate pe abordarea sistemica. Pentru ca in
munca mea nu doar integrez un copil intr-o familie, dar integrez un copil intr-o familie in care
exista deja relatii complexe, modele si tipare de relationare, motivatie si competente diferite. In
munca mea ca asistent social trebuie sa lucrez cu familia sa ma asigur ca este un cadru securizant
din punct de vedere psiho-afectiv si fizic, propice mutarii copilului. Chiar daca parintii isi doresc sa
adopte un copil, acest lucru nu este sufient. Trebuie sa solutionez o serie de probleme legate de
atasament, de dezvoltarea competentelor parentale si de apartenenta.
Rolul asistentului social in asistenta copilul, familia biologica a acestuia, familia/persoana
adoptatoare si comunitatea
Un asistent social care lucreaza in serviciile de adoptie trebuie sa aiba in vedere toata partile
implicate. Astfel, in practica mea ofer:
Serviciile de suport si asistenta centrate pe copii aici munca mea se deruleaza pe toata
perioada de la momentul in care clarific situatia juridica a unui copil pana la monitorizarea
evolutiei si modul de dezvoltare a copilului in cadrul familiei adoptatoare, precum si relatiile
stabilite intre membrii acesteia.
Serviciile de suport si asistenta centrate pe persoane/familii potential adoptatoare nu
este suficient ca o familie sa isi doreasca sa adopte un copil. Trebuie sa se si pregateasca
pentru acest rol. Astfel, organizez sesiuni de grup pentru parinti in vederea pregatirii lor
pentru a-si asuma, in cunostinta de cauza, rolul de parinte si sa-si dezvolte abilitatile

parentale necesare;
Servicii de suport si asistenta centrate pe membrii familiilor biologice a copiilor ca
asistent social trebuie sa ma asigur ca familiile biologice inteleg procesul adoptiei, etapele in
care sunt implicati, consecintele si efectele adoptiei. Este o activitate importanta pentru ca
este un proces cu consecinte asupra copilului si a familiei biologice. De aceea ofer consiliere
familiei biologice in vederea intelegerii si exprimarii in deplina cunostinta de cauza a opiniei
cu privire la adoptie.
Adoptia este un domeniul de mare repsonsabilitate pentru asistentul social; adoptia este definitiva si
reprezinta pentru copilul aflat in dificultate o promisiune de securitate, echilibru si copilarie fericita.
Copilul adoptat trebuie sa fie un copil dorit si iubit. Aceasta este conditia indispensabila pentru
evolutia normala a copilului sentimentul de securitate si afectiune.
In munca mea nu doar aduc un copil intr-o familie, ci creez o familie, creez un sistem al familiei
care sa functioneze pentru copil, dezvolt competente si creez relatii. Iar atunci cand lucrez cu un caz
de adoptie a unui copil dintr-o minoritate etnica, situiatia devine mult mai complexa. Pentru ca
trebuie sa am in vedere pastrarea identitatii etnice a copilului si sa analizez si sa consider plasarea
lui intr-o familie cu aceleasi rute etnice sau intr-o familie multiculturala (mixta). Cand adopti un
copil de o alta etnie, nu doar copilul este diferit. Intreaga familie devine diferita. Identitatea
familiei este afectata. Familia devine multiculturala si trebuie sa fie pregatita pentru asta.
Schimbarea produsa in viata beneficiarilor
Eu imbin evaluarea cu feedback-ul primit de la beneficiari. Iar acest feedback il obtin prin
observarea comportamentului lor. In domeniul meu de interventie, beneficiarii iti spun direct daca
suportul tau i-a ajutat sau nu. Cand participi la o asemenea schimbare in viata unei familii, relatia cu
aceasta nu se incheie niciodata. Iar noi ne intalnim cu parintii si dupa ani de adoptie si putem sa
vedem dezvoltarea copilului. De aceea, activitatea in cadrul Asociatiei Parintilor Adoptivi Pro
Adopt si organizarea Festivalului Copiilor Adoptati sunt evenimente de suflet pentru familii si
pentru mine ca asistent social, dar si de observare a modului in care se dezvolta familia. In aceasta
munca, deloc usoara, am rezistat si am muncit pentru pregatirea mea tocmai pentru ca am vazut
rezultatul muncii mele. Este un sentiment care te imbogateste si care te mentine activ ca asistent
social.
Nevoile de pregatire si competentele unui asistent social
Domeniul adoptiei este un domeniu in care nu poti lucra fara sa te pregatesti continuu. Iti ia ani de
zile sa ajungi sa lucrezi independent in acest tip de servicii. Sunt competente complexe pe care
trebuie sa le dezvolti si acestea tin de domeniul dezvoltarii umane, dinamica familiei, legislatie si nu
in ultimul rand de detinerea unor metode performante de lucru in asistenta sociala. Iti trebuie
competente pentru a crea o familie potrivita pentru copilul ce urmeaza sa fie adoptat. Aici nu ai voie
sa inveti modul de lucru in practica. Trebuie sa inventi mai intai in teorie, ca apoi sa aplici. Si nu ai
voie sa gresesti.
Asistentul social care lucreaza in adoptii este constructorul familiei si ingerul copiilor care isi cauta
locul intr-o familie.

LAVINIA HAGIU
Abordarea asistentului social in furnizarea serviciilor de suport pentru familie si copil
In practica mea profesionala merg pe o abordare pozitiva, centrata pe sustinerea beneficiarului in asi identifica punctele forte pe baza carora sa identifice si sa implementeze solutii la problemele cu
care se confrunta. In practica asistentei sociale, atitudinea si valorile sunt parte din succesul
interventiei; abordarea cu respect poate asigura un grad crescut de cooperare din parte
beneficiarului, iar stabilirea unei relatii de parteneriat poate asigura participarea si o crestere a
responbilitatii acestuia fata de actiunile pe care trebuie sa le realizeze, pentru a iesi din situatia de
dificultate. De asemenea, asistentul social trebuie sa aiba o abordare multidisciplinara in furnizarea
serviciilor de suport.
Valoarea autonomiei profesionale a asistentului social in furnizarea serviciilor sociale
Autonomia profesionala a asistentului social poate asigura o crestere a calitatii serviciilor sociale
furnizate pentru ca autonomia profesionala poata sa insemne pentru asistentul social:

motivare;
responsabilizare;
flexibilitate;
adaptarea interventie la nevoile concrete ale beneficiarilor;
acces la resurse materiale si financiare diverse;
inovatie si creativitate in furnizarea serviciilor sociale.

Schimbarea produsa in viata beneficiarilor


Schimbarea produsa in viata beneficiarului poate fi masurata de asistentul social doar daca este
identificata impreuna cu beneficiarul. Actiunile care se realizeaza in vederea schimbarii se stabilesc
de comun acord cu beneficiarul si aceste actiuni inceteaza in momentul in care beneficiarul
considera ca pentru el s-a realizat schimbarea pe care si-a dorit-o sau pentru care este pregatit.
Asistentul social masoara schimbarea produsa in viata beneficiarilor cerandu-le feedback si avand
deschidere si interes fata de beneficiar.
Nevoile pe care le are un asistent social si competentele pentru a lucra eficient cu familia si
copilul
Cred ca cea mai importanta nevoie a asistentului social este aceea de a-si evalua si de a fi constient
de propriile sale resurse in termeni de cunostinte, abilitati, aptitudini si de propriile valori.
Asistentul social are nevoie de formare profesionala continua, de lucru in echipa, de schimb de
experienta de intervizare si supervizare. Are nevoie sa-si dezvolte competentele care sa ii faciliteze
intelegerea contextului beneficiarului si modul in care acesta se raporteaza la lumea din care face
parte, are nevoie de cunoastere pentru a motiva, are nevoie sa fie suficient de pregatit profesional
pentru beneficiar si pentru nevoia acestuia.
Competentele asistentului social sunt cele legate de comunicare si relationare interumana, de
prioritizare a nevoilor si luarea deciziilor, de identificare de resurse, de sensibilizare si implicare a
comunitatii.

Anul acesta promovam demnitatea in asistenta sociala. Ce inseamna demnitatea pentru tine?
Demnitatea insemna curaj si responsabilitate, insemna sa respecti valorile tale si pe ale celorlalti,
insemna libertate si autenticitate.
ELENA TOADER
Abordarea asistentului social in furnizarea serviciilor de suport
Consider ca cea mai corecta abordare in furnizarea serviciilor sociale de suport se poate realiza doar
pe un fundament solid de cunostinte ale asistentului social si pe o buna cunoastere a firii umane. La
numai 23 de ani, nu pot spune ca am acumulat multa experienta in profesarea asistentei sociale, insa
ma aflu intr-un proces continuu de invatare si mi-am canalizat atentia in formarea mea profesionala
si pe cunoasterea caracterului si a personalitatii umane. Pentru mine ca asistent social, este
important sa furnizez servicii sociale individualizate, adaptate, din perspective diferite pentru
fiecare beneficiar in parte. Aceasta abordare, ce tine de personalizarea serviciilor sociale in
functie de omul ce le primeste, face ca interventia mea sa fie una corecta, de specialitate si de real
suport.
Ca asistent social urmaresc periodic masura in care interventia mea modifica starea beneficiarului
si, de asemenea, imi modelez interventia dupa nevoile si evolutia situatiei beneficiarilor. Sigur, ma
pregatesc continuu, pentru ca acest lucru este realizabil doar prin prisma unei formari continue si a
unei pregatiri permanente.
Autonomia profesional a asistentului social n furnizarea serviciilor sociale
Personal simt si stiu ca autonomia mea profesionala ca asistent social este foarte importanta. Este o
valoare si o conditie pe care mi-ar fi foarte greu sa o neglijez. Lucrand cu oameni, consider ca
adaptarea interventiei la nevoile beneficiarilor si implicarea emotionala adecvata in acest tip de
suport este atat de necesara incat interventia nu ar trebui sa se realizeze altfel. Cred acest lucru nu
doar din cauza faptului ca am asteptari multiple de la mine si de la beneficiarii mei si nici din cauza
faptului ca eu consider demnitatea beneficiarului meu egala cu demnitatea mea, dar cred cu tarie ca
implicarea asistentului social trebuie sa se bucure de o independenta fata de o autoritate
exterioara/superioara. Asistentul social trebuie sa aiba dreptul sa isi modeleze activitatea in functie
de cunostintele pe care le are despre beneficiarul sau si problemele cu care acesta se confrunta. El
trebuie sa poata sa ia decizii, trebuie sa se bucure de libertatea de a isi particulariza si individualiza
interventia in furnizarea serviciilor sociale. Este ceea ce fac eu in practica mea ca asistent social.
Schimbarea generata de interventia asistentului social in viata beneficiarilor
La nivel personal, asistentul social poate evalua schimbarea produsa in viata beneficiarilor din
feedback-ul pe care il ofera acestia, din modul in care vor alege sa se poarte dupa interventie, atat in
familie cat si in comunitate, ori in raport cu ei insisi. Din modul in care ei se vor raporta la alte
probleme ce vor surveni, din motivul pentru care ar mai apela la sprijin, din frecventa cu care vor
mai solicita ajutor, ori din dependenta sau autonomia pe care o vor dezvolta in raport cu asistentul
social. Schimbarea, odata produsa este vizibila in atitudine si in comportament, in felul in care
beneficiarul se raporteaza la sine, la viata si la probemele lui, in felul in care vorbeste cu si despre
asistentul social care l-a sprijinit in producerea schimbarii.

Nevoile pe care le are un asistent social pentru a lucra eficient


Asistentul social are permanent nevoie de certitudinea ca beneficiarul percepe interventia ca fiindu-i
benefica. Aceasta certitudine vine din cunostintele pe care le are asistentul social, din continua
formare, pregatire si din supervizarea activitatii lui. Prin urmare, un asistent social are nevoie de
formare, indrumare si un mediu prielnic dezvoltarii. Daca asistentul social este sigur pe pregatirea si
pe interventia lui, atunci si beneficiarul sau poate sa devina motivat, implicat si increzator.
Competenele de care are nevoie un asistent social pentru a lucra eficient
Asistentul social trebuie sa fie capabil sa inteleaga problema beneficiarilor sai, trebuie sa cunoasca
masura in care orice trauma, pierdere sau suferinta poate afecta viata beneficiarilor sai, trebuie sa
discearna intre problemele, situatiile de risc sau de criza ale fiecarui beneficiar in parte. Aceste
lucruri se pot realiza doar prin bune competente de comunicare. Asistentul social trebuie sa stie sa
asculte, sa vorbeasca si sa taca. Pentru ca interventia lui sa fie eficienta trebuie sa fie un bun
ascultatot, un ascultator activ, implicat si in acelasi timp detasat fata de orice alta problema sau
situatie ce nu il priveste in acel moment pe beneficiar.
Anul acesta este promovata demnitatea n asistena social. Ce nseamna demnitatea pentru
tine?
Pentru mine demnitatea inseamna credinta. Credinta ca beneficiarul meu este unic si ca poate sa se
schimbe, credinta ca eu pot sa il ajut, credinta ca suntem valorosi, egali, capabili si ca impreuna
putem produce schimbare, evolutie. Demnitatea inseamna pentru mine sa poti sa stai drept. Sa stai
drept ca asistent social pentru ca ai oferit servicii de calitate, eficiente si sa stai drept ca beneficiar
pentru ca esti ascultat, inteles, indrumat, in asa fel incat sa nu iti fie frica sau rusine de problema ta,
ci sa o accepti si sa iti doresti sa o reechilibrezi. Demnitatea inseamna sa ai puterea sa stai drept, sa
ai credinta ca ai facut tot ce puteai face, atat ca specialist cat si ca beneficiar, sa respecti si sa fii
respectat.
ADELA ETET
Abordarea asistentului social in furnizarea serviciilor de de asistenta sociala
Cred ca cel mai important aspect in furnizarea seviciilor sociale pe care asistentul social trebuie sa il
aiba in vedere este imbuntirea continu a propriilor tehnici de lucru si orientarea spre rezultate de
calitate pentru beneficiari. Pentru mine a fost important, in toate serviciile in care am lucrat, sa nu
pierd din vedere faptul ca serviciile mele trebuie sa fie de calitate si pentru asta trebuie sa imi
imbunatatesc continuu tehnicile de lucru.
Personal, atunci cand sunt in fata beneficiarilor ma bazez permanent pe un set de valori precum
independena i individualitatea fiecrei persoane, participarea n acordarea serviciilor sociale,
confidenialitatea, unicitatea si demnitatea uman. Daca ne concentram doar pe problemele
beneficiarilor nostri si ne canalizam resursele doar pe rezolvarea situatiilor dificile in care se afla,
riscam sa uitam ca cel din fata noastra este un om, un om care are nevoie cel mai mult de pretuire,
de valorificare si de redarea increderii in propriile forte.
Asistentul social, indiferent de rolul pe care il are, trebuie sa urmareasca schimbarea in bine a vietii
persoanelor cu care lucreaza. Voi lua ca exemplu modul in care am lucrat in calitate de asistent

social, format in consiliere vocationala, cu persoanele cu dizabilitati. Rolul pe care l-am avut a fost
acela de a sustine persoana cu dizabilitati in procesul de autocunostere, de dezvoltare si de
schimbare a modului de abordare a problemelor si a limitarilor cu care se confrunta, dar si de
schimbare a modului de intercatiune cu ceilalti, fie ca vorbim de familie, fie ca vorbim de membrii
comunitatii. Acest proces este unul de lunga durata, iar rezultatele apar la inceput timid. Acest rol de
promotor al schimbarii il putem pune in aplicare prin crearea de sesiuni de lucru in grup, sesiuni in
cadrul carora putem sa imbinam abordarile moderne in asistenta sociala cu metode si tehnici
inovative ce tin si de domeniul educatiei non-formale.
Autonomia profesionala a asistentului social in furnizarea serviciilor de asistenta sociala
In fiecare serviciu in care am lucrat a existat un cadru determinat in care trebuia furnizat serviciul,
un context care implica si sarcini ce tin de interventia administrativa, de procedurile de lucru. Dar,
de cele mai multe ori, practica profesionala cu beneficiarii si modalitatea de implementare a
serviciului am creat-o si adaptat-o impreuna cu echipa de lucru in care m-am aflat. Un asistent
social are nevoie de spatiu pentru a crea servicii adaptate nevoilor beneficiarilor cu care lucreaza.
Este necesar sa existe o baza de la care asistentul social sa poata pleca, dar in acelasi timp am avut
nevoie de spatiu pentru a introduce elemente noi in functie de specificul fiecarei persoane cu care
am lucrat si in functie de pregatirea mea. Doar asa serviciile pe care le-am furnizat au putut sa
raspunda real provocarilor cu care beneficiarii se confruntau si i-am putut pregati pentru a deveni
eficienti in interactiunea cu mediul lor. Delimitarea acestui spatiu in care asistentul social creeaza
servicii de suport adaptate nevoilor beneficiarului a tinut si de angajator, dar si de mine si de modul
in care eu am creat interventia specifica practicii profesionale in asistenta sociala.
Cum masoara un asistent social schimbarea produsa in viata beneficiarilor?
Schimbarea produsa in viata beneficiarului, ca urmare a serviciilor de care a beneficiat, trebuie sa
poata fi perceputa in primul rand de catre beneficiar. El este primul care evalueaza eficienta
serviciului tau. Iar schimbarea poate fi masurata prin felul in care el si-a schimbat modul de
raportare la propria persoana si modul in care relationeaza cu familia, cu colegii, cu membrii
comunitatii si vede ca aceasta schimbare produce efecte pozitive in viata lui. Mai mult, beneficiarul
intelege schimbarea prin modul diferit in care percepe resursele din jurul lui si le poate accesa
pentru a-si rezolva problemele.
Evaluarea impactului serviciului pe care eu l-am furnizat beneficiarilor am facut-o prin observatie,
in cadrul unor interviuri special adaptate acestui scop sau prin intermediul unor chestionare de
evaluare a impactului. Avand in vedere era tehnologica in care traim nu este surprinzator daca
beneficiarii nostri revin peste luni, sau chiar ani, cu un apel telefonic sau un mesaj in mediul online
prin care sa ne impartaseasca situatia lor si modul in care interactiunea cu noi i-a schimbat. Mie mi
se intampla acest lucru si asta este o alta forma de evaluare a eficientei interventiei mele.
Nevoile pe care le are un asistent social pentru a lucra eficient
Pentru mine nevoia cea mai stringenta este nevoia de formare; formare in ceea ce priveste
particularitatile persoanelor cu care lucrez, formare privind tipul de activitati pe care le pot dezvolta
cu beneficiarii si impactul acestora, formare privind modul in care anumite tehnici de lucru in
asistenta sociala pot fi transpuse in actiuni ce imbraca serviciile de suport. Pe langa sesiunile de
formare, am nevoie si de intalniri cu alti asistenti sociali pentru impartasirea experientelor intr-un

cadru informal, sesiuni de supervizare si intervizare. De asemenea, nevoia de feed-back din partea
beneficiarilor, dar si din partea colegilor si a superiorilor pentru imbunatatirea continua este o parte
importanta in dezvoltarea mea ca specialist in lucrul cu grupurile aflate in risc de excluziune
sociala.
Competentele de care are nevoie un asistent social pentru a lucra eficient
Pentru a lucra eficient, de exemplu cu persoanele cu dizabilitati, un asistent social are nevoie de o
serie de competente printre care putem enumera: analiza dimensiunilor si implicatiilor unei
probleme si a cauzelor determinante, capacitatea de a lua decizii, capacitatea de a intelege si
respecta valorile si principiile beneficiarilor, capacitatea de a activa resurse, capacitatea de formare
a competentelor sociale, capacitatea de a plasa beneficiarul in alte perspective fata de problemele cu
care se confrunta, capacitatea de a forma competente beneficiarilor pentru a compensa anumite
limitari.
Dupa cum stim din practica asistentei sociale, beneficiarii nostri au de cele mai multe ori o serie de
dificultati care au la baza situatii complicate si dificile. Pentru a avea o interventie eficienta, noi ca
asistenti sociali avem nevoie de al saselea simt pentru a analiza implicatiile problemelor, cauzele
determinante si schema de solutii.
Anul acesta promovam demnitatea in asistenta sociala. Ce inseamna demnitatea pentru tine?
Demnitatea, conceptual vorbind, are intelesuri diverse pentru fiecare dintre noi. Insa este necesar sa
privim dincolo de concept si sa vedem practic cum face parte din viata noastra profesionala. Pentru
mine, ca asistent social, inseamna sa cred ca fiecare om este valoros si merita sa primeasca
serviciile cele mai bune pe care eu le pot oferi. Inseamna ca ceea ce are sa imi transmita
beneficiarul meu este important, la fel de important cum este si spatiul pe care il creez ca el sa se
simta liber sa comunice cu mine.
Demnitatea inseamna nu numai respectul fata de ceilalti, ci si responsabilitatea mea de a le oferi
servicii de calitate.
ANDREEA ICHIM
Abordarea asistentului social in furnizarea serviciilor de suport in asistenta persoanelor
vulnerabile aflate in cautarea unui loc de munca
In lucrul direct cu beneficiarul am incercat sa realizez si sa implementez servicii individualizate,
bazate pe identificarea problemelor cu care se confrunta beneficiarul si pe identificarea solutiilor,
resurselor si alternativelor pentru solutionarea acestora. In practica mea profesionala in asistenta
sociala am folosit de cele mai multe ori metoda consilierii, respectiv consilierea centrata pe
rezolvarea de probleme si consilierea centrata pe persoana. Personal prefer sa imbin aceste tipuri de
consiliere pentru ca sunt nondirective, permit explorarea alternativelor de solutionare a problemelor
si sustin participarea beneficiarului la elaborarea solutiilor. M-a interesat sa asigur beneficiarului
spatiu in care sa aiba libertatea de a discuta problemele cu care se confrunta, sa aiba spatiul de
pregatire a competentelor si de dezvoltare a cunostintelor si mai ales sa poate aleage momentul in
care se simte pregatit sa actioneze pentru rezolvarea problemelor sale.

Rolul asistentului social in lucru cu persoanele aflate in cautarea unui loc de munca
Asistentul social trebuie sa urmeze nevoile de asistenta ale beneficiarilor si, cel mai important,
trebuie sa se pregateasca continuu pentru a raspunde acestor nevoi. Iar, o nevoie de baza, astazi, este
pregatirea in vederea accesului pe piata muncii. Este necesar ca asistentul social sa lucreze cu
persoanele aflate in cautarea unui loc de munca, iar asistentii sociali din serviciile publice sau
private de asistenta sociala ar trebui sa se pregateasca pentru a sustine beneficiarii cu care lucreaza
sa acceseze si sa mentina un loc de munca. Astazi este dificil sa initiezi o interventie viabila si cu
rezultate pe termen lung pentru beneficiar, fara sa fie necesar suportul pentru accesul pe piata
muncii. Cei mai multi dintre beneficiarii serviciilor de asistenta sociala nu au competentele necesare
pentru a interactiona cu companiile. In Romania, din pacate, acest tip de pregatire a asistentului
social nu este sustinuta, insa pentru beneficiarii serviciilor de asistenta sociala, acest aspect este
foarte important in vederea realizarii unei interventii sustenabile si cu rezultate pe termen lung. O
persoana aflata in cautarea unui loc de munca, indiferent daca este vorba despre o persoana cu
dizabilitati sau nu, are foarte putine servicii in sistemul public pe care le poate accesa pentru a primi
suportul necesar in vederea obtinerii unui loc de munca.
Un serviciu in care asistentul social este foarte util pentru a sustine accesul pe piata muncii este
serviciul public de asistenta sociala. Aici asistentul social ar trebui sa fie sustinut de catre angajator
sa elaboreze si sa furnizeze servicii individualizate si centrate pe probleme. Beneficiarii de servicii
ar trebui sa primeasca din partea asistentului social indrumare in vederea stabilirii traseului personal
si profesional.
Autonomia profesionala a asistentului social in furnizarea serviciilor de asistenta
Consider ca autonomia asistentului social in practica profesionala este esentiala, pentru ca doar asa
asistentul social poate sa creeze si sa furnizeze servicii de calitate adaptate nevoilor beneficiarilor.
Lipsa autonomiei profesionale modifica negativ structura serviciilor oferite de catre asistentul
social. Cred ca autonomia profesionala trebuie sa existe in aproape orice practica profesionala in
asistenta sociala, cu exceptia practicii tehnice, administrative. Daca ne uitam la problemele sociale
din Romania, eu consider ca astazi este absolut necesar ca asistentul social sa lucreze 80% oferind
servicii de suport pentru dezvoltarea competentelor sociale si solutionarea de probleme si doar 20%
oferind prestatii sociale. Din pacate realitatea noastra este alta.
Personal am incercat sa imbin cele doua dimensiuni ale practicii unui asistent social (practica
administrativa si practica profesionala) intr-un mod eficient pentru beneficiarii mei. In furnizarea
serviciilor pentru persoanele aflate in cautarea unui loc de munca am urmat proceduri de lucru (care
au fost adaptate pe baza unor servicii dezvoltate in tari cu o istorie impresionanta in sfera asistentei
sociale: Austria si Marea Britanie), dar mi-am folosit experienta profesionala si am elaborat si
furnizat servicii adaptate la nevoile beneficiarilor. Pe baza unor proceduri existente am elaborat si
implementat sesiunile din cadrul serviciilor de suport, cum ar fi programul de dezvoltare personala
pentru persoanele aflate in cautarea unui loc de munca si programul de self marketing training.
Prin prisma experientei profesionale am avut posibilitatea sa realizez servicii de mediere pe piata
muncii, eforturile fiind apreciate de beneficiari, care au valorificat suportul primit in demersurile lor
pentru a intra si a se mentine pe piata muncii.

Cum stim daca munca unui asistent social schimba in bine viata beneficiarilor?
Un asistent social stie daca interventia lui a fost eficienta sau nu chiar de la beneficiarii sai.
Beneficiarul poate evalua obiectiv daca suportul primit de la asistentul social a fost util sau nu.
Sigur ca este bine sa ai si instrumente de evaluare care sa ajute profesionistul in cuantificarea
rezultatelor, dar este necesar ca si beneficiarul sa vada schimbarea. Eu am invatat de la alti asistenti
sociali care m-au pregatit in practica profesionala ca asistentul social isi dezvolta singur
instrumentele de lucru. Asa ca, la randul meu, am dezvoltat instrumene pentru feedback-ul
beneficiarului. Revin: schimbarea se vede si se simte chiar de catre beneficiar si el iti va spune asta.
Nevoile de pregatire si competentele unui asistent social
In primul rand asistentul social are nevoie de formare profesionala, mentorat in dezvoltarea si
imbunatatirea serviciilor furnizate, schimb de experienta profesionala cu alti asistenti sociali si
profesionisti din Romania sau din alte tari. Asistentul social implicat in furnizarea serviciilor de
ocupare trebuie sa dea dovada de o serie de competente din aria inteligentei cognitive (sa detina
informatii cu privire la piata muncii, informatii legislative, modalitati de obtinere a unui loc de
munca, fluctuatiile existente pe piata muncii, domenii de interes etc.), dar mai ales competente din
aria inteligentei emotionale (motivarea si suportul beneficiarilor pentru a realiza actiunile de care au
nevoie pentru a schimba conditiile in care traiesc).
Relatia dintre profesia de asistent social si demnitate
In Legea nr. 292/2011 a asistentei sociale (art. 5) este precizat faptul ca asistenta sociala se bazeaza
pe o serie de valori si principii: respectarea demnitatii umane, fiind una dintre acestea.
Importanta acestui principiu este de necontestat si respectarea acestei valori va ajuta beneficiarul in
dezvoltarea sa personala si profesionala. Lasand beneficiarul sa decida ce este mai bine pentru el il
ajutam nu doar sa acceseze serviciul pe care il considera folositor in vederea rezolvarii situatie
dificile in care se afla, ci ii atribuim si doza de increderea atat de necesara in luarea deciziilor.
Respectarea demnitatii beneficiarului este similara cu oferirea unei harti care sa il ajute pe
beneficiar sa se ghideze catre locul in care doreste sa ajunga, dar ii oferim si posibilitatea sa isi
aleaga singur drumul pe care il va urma!