Asistenta sociala, o profesie prin intermediul cAreia oamenii pot fi

ajutati

Profesiunea de asistent social presupune o pregatire speciala prin

intermediul careia oamenii sunt ajutati sa-si schimbe functionarea lor
sociala, modul in care interactioneaza, ca indivizi, cu alte persoane, cu
grupuri, cu servicii si institutii dar, totodata, ajuta si grupuri sau chiar
categorii sociale mari.

Dupa A.T. Morales si B.W. Sheafor, asistenta sociala ca profesiune are un

statut plin de contradictii: "asistentii sociali pot interactiona cu oameni de
mare succes, dar cel mai adesea, ei lucreaza cu cei mai vulnerabili
membri ai societatii. Asistentii sociali au tangenta cu probleme variind de
la conflicte intre soti la delincventa juvenila si de la boala mintala la
conditiile proaste de trai. Ei asigura o paleta larga de servicii incluzand
consilierea, terapia de grup, atragerea de fonduri si chiar actiuni sociale.
Asistenta sociala insasi lupta pentru un statut profesional care, in mod
inerent, restrictioneaza numarul acelora care pot fi recunoscuti ca
profesionisti, desi este, din punct de vedere filosofic, antielitista"
(Morales, A.T., Sheafor, B.W., 1992, p.5). Autorii mentionati trec in
revista cinci teme majore pentru a caracteriza asistenta sociala. Acestea
sunt urmatoarele:

- dedicata imbunatatirii sociale; imbunatatirea calitatii vietii reprezinta

valoarea centrala in domeniul asistentei sociale. Profesia ar putea parea
ghidata de un oarecare idealism referitor la obligatia societatii de a
asigura fiecarui individ o viata satisfacatoare, cu precadere pentru cei mai
vulnerabili oameni ai societatii. Dar, asistentii sociali nu sunt naivi ci,
dimpotriva, cei mai buni cunoscatori privitor la dificultatile celor saraci,
abuzati, singuri etc. Punctul lor de vedere nu este totdeauna confortabil
pentru cei care decid politicile sociale.

- dorinta de a imbunatati functionarea sociala; oamenii vin in contact unii

cu altii, precum si cu institutiile de care au nevoie in mediul lor de viata.
Acest lucru presupune o buna functionare sociala sau unele
disfunctii. Asistentii sociali au rolul sa inlature disfunctiile, sa faciliteze
schimbarea.
Lumea in care traim este marcata de ceea ce A. Toffler numeste "socul
viitorului". Starea de soc este cauzata de o complexificare, inovare si
accelerare a lumii denumita tranzienta. Explozia tehnologica, explozia
informationala, explozia demografica au un impact dramatic asupra vietii
noastre. Cei care traiesc acest soc si au devenit victime ale schimbarilor
rapide din societate solicita ajutorul asistentului social.

- orientarea spre actiune; a intarzia un ajutor acordat cuiva inseamna a

perpetua o stare care-l dezavantajeaza. De aceea asistentii sociali sunt
persoane interesate mai mult sa actioneze decat sa mediteze asupra unei
situatii. Ca atare, asistenta sociala este o stiinta aplicata. Asistentii sociali
nu sunt atat de mult interesati sa imbogateasca domeniul lor de
cunostinte. Ei prefera sa imprumute cunostinte de la alte domenii.

- aprecierea diversitatii umane; asistenta sociala este o profesie ce se

caracterizeaza prin diversitate: de cunostinte si priceperi profesionale,
diversitate de clienti ca si de servicii oferite. Asistentii sociali considera
diversitatea ca o forta de dorit.

- o multilaterala perspectiva practica; diversitatea problemelor cu care se

confrunta in activitatea practica, varietatea imprejurarilor in care
actioneaza, scopurile ample pe care si le propun, diversitatea clientilor,
toate acestea fac imposibila privirea doar teoretica si unilaterala.
Asistentul social nu poate actiona eficient fara perspectiva
multilateralitatii. (A.T. Morales, B.W. Sheafor, 1992, pp 5-7)

Deci, un asistent social trebuie:

- sa aiba vocatia binelui social;

- sa-si foloseasca capacitatea pentru imbunatatirea functionarii sociale;

- sa fie orientat spre actiune;

- sa ia in considerare diversitatea umana;

- sa aiba abilitatea de a fi multilateral in abordarea situatiilor pe care le

intalneste.
In activitatea cu persoane, grupuri, familii, organizatii si comunitati,
asistentul social devine un actor in campul vietii sociale care, prin
intermediul cunostintelor, priceperilor si trairilor fata de valori
indeplineste o mare diversitate de roluri. Inainte de a le enumera, pentru
a sublinia aceasta diversitate, Ch. Zastrow ne avertizeaza ca, de fapt,
este vorba despre "unele dintre aceste roluri, desigur, nu toate":

- facilitator de posibilitati: ajuta persoanele si grupurile sa-si articuleze

trebuintele, sa-si clarifice si sa-si identifice problemele, sa exploreze
strategiile, sa-si dezvolte capacitatile. Acest rol de model este, poate, cel
mai utilizat mod de abordare in consilierea individuala, de grup si de
familie. Modelul este, de asemenea, intalnit in practica comunitara, cu
precadere cand obiectivul este de a ajuta persoanele sa se ajute ele
insele;

- agent: face legatura intre persoane si grupuri care au nevoie de ajutor;

- aparator (avocat); rolul de avocat a fost imprumutat de la profesia de

jurist. Este un rol activ in care asistentul este un aparator al clientului
sau, al grupului de cetateni. Cand un client sau un grup de cetateni au
nevoie de ajutor si exista institutii dezinteresate, eventual ostile, rolul de
aparator devine potrivit. Intr-un asemenea rol aparatorul devine
conducator in colectarea informatiilor, corecteaza cererile si trebuintele
clientului si stimuleaza decizia institutiilor care nu prevad servicii. Nu se
urmareste ridiculizarea sau cenzurarea institutiei, ci modificarea sau
schimbarea politicilor. in acest rol aparatorul (avocatul) este partizanul
care serveste in exclusivitate interesele clientului sau cele ale grupului de
cetateni.

- cel care imputerniceste: cheia de bolta a practicii in domeniul asistentei

sociale este imputernicirea care inseamna procesul de ajutare a
persoanelor, familiilor, grupurilor organizatiilor si comunitatilor care sa-si
sporeasca puterea personala, interpersonala, politica si
influenta. Asistentii care se angajeaza in imputernicirea/focalizata pe
practica urmaresc sa dezvolte capacitatea clientilor de a intelege
ambianta, de a face alegeri, de a fi responsabili pentru alegerile lor si de a
influenta situatiile lor de viata prin organizare si apararea clientilor
(advocacy). Imputernicirea/focalizata urmareste, de asemenea, o
distributie mai echitabila a resurselor si puterii intre diferitele grupuri ale
societatii.
Accentul pus pe egalitate si justitie sociala a fost emblematic pentru
profesia de asistent social fiind evidentiat de pionierii asistentei sociale
cum ar fi- activistul: acesta urmareste schimbari de baza in institutie.
Deseori obiectivele impun o schimbare in ceea ce priveste resursele
pentru grupuri dezavantajate. Un activist este preocupat de justitie
sociala, inegalitati si privare. Tacticile implica conflicte, confruntari si
negocieri. Actiunea sociala este legata de schimbarile care au drept scop
recunoasterea trebuintelor individuale. Metodele utilizate sunt declarate
iar actiunea este orientata;

- mediator: rolul sau este de a include interventia in disputele dintre parti,

de a le ajuta sa gaseasca reconcilierea diferentelor, sa ajunga la intelegeri
reciproce satisfacatoare. Asistentii sociali isi utilizeaza orientarile valorice
si priceperile in cadrul unor numeroase forme de mediere intre partile
care se afla in opozitie (de exemplu: soti in divort, conflicte intre vecini,
dispute intre proprietari de pamant, dispute privitor la organizarea muncii,
dispute referitor la custodia copiilor). Un mediator ramane neutru,
netrecand la niciuna dintre partile in disputa. In schimb, ei pot contribui la
clarificarea pozitiilor, recunoasterea unor comunicari gresite, precum si sa
ajute partile in clarificarea cazurilor.

- negociator: rolul acestuia este de a aduce impreuna pe cei care sunt in

conflict sa caute negocierea si realizarea unei intelegeri mutuale
acceptabile. Ceva mai putin decat medierea, negocierea presupune
gasirea unui teren comun pentru toate partile. Totusi, spre deosebire de
mediator, care este un rol neutru, negociatorul, de obicei, este aliat cu
una din partile implicate.

Jane Addams.