ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL

-lucrare seminar-

Profesor: Călăuz Adriana Student: Costinar Natalia Elena Virginia

BAIA MARE
20
 Rolurile asistentului social
Rolul asistentului social este de a se ocupa în principal cu recuperarea reintegrarea psiho-
socială și profesională a persoanelor cu probleme speciale: deficiențe psihice și sau fizice,
comportament antisocial ( delicvența), probleme sociale diverse. Desfășoară o activitate
complexă și variată:

 analizează influența factorilor sociali asupra stării de sănătate mentală și a

comportamentului uman,
 acordă consultații privind drepturile și obligațiile asistanților,
 colaborează cu instituții sau organizații care au obiective similare,
 participă la elaborarea metodelor și tehnicilor de lucru,
 propun măsuri de ajutorare sau recuperare.

Munca unui lucrător social este aceea de a ajuta oamenii în rezolvarea problemelor legate

de situația lor socială sau de viața personală. Exercitarea profesiei de asistent
social este avizată de Colegiul Asistenților Sociali din România si autorizată de Ministerul
Muncii și Protecției Sociale. Asistentul social îndeplinește o misiune socială care are la bază
valorile și principiile fundamentale ale profesiei: justiția socială, demnitatea și unicitatea
persoanei, integritatea persoanei, autodeterminarea, confidențialitatea, importanța relațiilor
interumane, furnizarea serviciilor cu competență și în beneficiul clienților.

Exercitarea liberă a profesiei și independența profesională conferă asistentului social

dreptul de a acționa și a lua decizii în beneficiul clienților săi și deplina raspundere a acestora.
Profesia de asistent social poate fi exercitată decătre persoana care îndeplinește urmatoarele
condiții:

 este cetățean român, cu domiciliul în România ;

 este licențiat sau absolvent al unei instituții de învățământ de specialitate, acreditată de
stat în condițiile legii;
 deține avizul Colegiului Asistenților Sociali din România pentru exercitarea liberă a
profesiei de asistent social;
 nu se găsește în vreunul din cazurile de incompatibilitate sau nedemnitate prevăzute de
statut.

Exercitarea profesiei de asistent social este incompatibila cu:

 persoana care nu are capacitate deplină de exercițiu;

 promovarea sau apartenența la o grupare scoasă în afara legii;
 folosesirea cu bună știință a cunostințelor profesionale în defavoarea clientului ;
 desfășurarea de activități de natură a aduce atingere demnității profesionale de asistent
social sau bunelor moravuri.

Asistentul social în munca sa îndeplinește un sir de roluri, printre care putem evidenția

următoarele:

 Inițiator - oferă atenție problemei apărute sau problemei potențiale. Acest

rol urmărește în esență anticiparea apariției problemei. asistentul social ajută indivizii
 și grupurile să-și determine nevoile, să-și clarifice și identifice problemele, să-și
selecteze și să aplice o strategie de lucru, să-și dezvolte capacitațile pentru a se ocupa
de problemele lor într-un mod eficient.
 Consultant(consilier pentru persoane) este un rol activ ce are ca finalitate rezolvarea
problemelor acestuia și/sau obținerea unor schimbări în capacitatea individului de a-și
rezolva problemele
 Mediator - rolul implică intervenția asistentului social în dispute dintre părți, pentru a
le ajuta să ajungă la un consens. De exemplu: divorțuri, vecini în conflict, proprietarul
de bloc-casă cu chiriasul etc.
 Educator - rolul de educator implică oferirea de informații clientului. Pentru a
fi un educator bun, asistentul social trebuie să dețină cunoștințele necesare. De
exemplu: să-l familiarizeze pe client cu obligațiunile părinților, să fie competent în
educația sexuală, în căutarea locurilor de muncă pentru tineri.
 Colectare de fonduri -popularizează serviciile sociale pentru a aduna fonduri în
vederea dezvoltării și implementării de programe sau servicii.
 Relații cu publicul -planifică și desfpășoară activități de relații cu publicul în numele
agenției, instituției, profesiei.

Rolurile asistentului social sunt complexe. Este necesar ca asistentul social să fie

constient de faptul că toate activitățile lui cu clienții trebuie să poarte pecetea unei munci cu
daruire de sine.

Sarcinile asistenței sociale

Putem determina un anumit număr de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească

asistența socială. Natura acestor sarcini reprezintă poziția deosebită și deseori dificilă pe care
asistența socială trebuie să o decidă între îngrijirea individuală și controlul societății.
Asistența socială trebuie să reprezinte individul în fața societății. De exemplu, instanța de
judecată, înainte de a decide asupra sentinței legale, poate dori să cunoască cate ceva despre
viața personală a unui tanăr infractor. Asistența socială trebuie să reprezinte de asemenea și
societatea în fața individului. De exemplu, un asistent social poate și trebuie să “judece”
o familie care nu-și îngrijește corespunzător copiii.

Deoarece activitățile de asistență socială trebuie să fie orientate în mai multe direcții -
către individ și către societate ,rolurile ei generează totodată o inerentă sursă de tensiune:
contradicția dintre îngrijire, vindecare și control. Conform IFSW, Federația internațională a
asistenților sociali IASSW Asociația intenațională a Școlilor de asistență socială, 2001,
asistentul social are scopul de a servi bunăstării individului de a dezvolta modalități științifice
de a cunoaște comportamentul individual și social de a dezvolta resurse, de a promova justiția
socială.

AS sunt implicați în prevenirea, estimarea aplicarea evaluarea și modificarea

politicilor sociale și a serviciilor sociale adresate grupurilor și comunităților. Ei intervin în
diferite domenii folosind diferite metode de cercetare , lucrand în diferite organizații și
furnizand servicii pentru diferite categorii de populație atat la nivel micro, meso cat și macro.

Pregătirea asistentului social are scopul de a promova dezvoltarea socială de a se

implica în autodezvoltarea, perfecționarea continuă și de a furniza informații, de a forma
practici în serviciile și politicile sociale.
 AS este practicată în 5 domenii, contexte diferite dar care reprezintă parte a unui
întreg. Aceste contexete sunt geographic, politic, socio-economic, cultural și spiritual.

Rolurile se referă la acele activităţi pe care ceilalţi/societatea se aşteaptă să le realizezi,

în virtutea apartenenţei la un grup/categorie, în cazul nostru, datorită profesiei de asistent
social sau funcţiei de referent social. Alături de aşteptările celorlalţi se află “fişa postului”,
respectiv îndatoririle de serviciu care conţine rolurile „teoretice” de jucat. Rolul este un
comportament așteptat din partea unei persoane. În sens general, rolurile oamenilor cuprind
universul așteptărilor proprii faţă de propriile comportamente, precum şi așteptările celorlalți
faţă de respectivele comportamente. Rolurile în intervenția sau în asistenţa socială se referă la
comportamentele prin care atât clientul cât şi asistentul social se așteaptă ca profesionistul să
ajute la realizarea obiectivelor specificate în contract.

Asistența socială ca profesie are un statut propriu cu obiective, caracteristici și tipuri

de activități distincte, are un caracter aplicativ și o înaltă orientare umanistă. Profesia de
asistent social se referă la valori, norme și principii care compun codul deontologic al acestei
profesii. Formarea în asistență socială presupune atât asimilarea unor cunoștințe teoretice din
domeniul științelor socio-umane, dar și deprinderi și abilități practice, îndemnarea de a
comunica și lucra cu persoanele, respectiv grupurile aflate în dificultate.

Prin rolul sau, asistentul social trebuie sa isi incurajeze clientii sa inceapa sa se bazeze
pe propriile lor resurse, sa depaseasca criticile si invinuirea, pentru a putea vorbi direct despre
ceea ce ei simt si ceea ce ei doresc, si sa invete sa vada propriul lor rol din patern-urile
neproductive ale interactiunii. Chiar daca la inceput clientul nu are incredere, este de datoria
asistentului social sa ii explice cat de important este sa nu omita unele informatii sau sa le
prezinte trunchiat, distorsionat, deoarece acestea trebuie sa fie utilizate eficient in demersul de
rezolvare a problemei.

Trebuie avuta in vedere si cresterea responsabilitatii persoanei, aceasta trebuie ajutata

sa constientizeze problemele cu care se confrunta, sa-si asume responsabilitatile ca fiinta
umana, ca membru al unei familii, ce face parte dintr-o anumita comunitate, de aici decurgand
si indatoriri obisnuite pentru un cetatean, in acord cu legile si traditiile unei tari. Este necesara
stimularea clientului pentru a adopta solutia eficienta si implicarea lui activa si responsabila,
la toate acestea adaugandu-se obligatia asistentului social de a-i prezenta toate riscurile si
consecintele posibile ale fiecarei optiuni. Rolul asistentului social in problemele legate de
familie si copil, nu se reduce numai la acela de inginer al relatiilor din familie (demolarea si
reconstructia lor sau a reprezentarilor despre ele), ci el devine din ce in ce mai mult un
adevarat personaj sociocultural in calitate de tamaduitor al sufletului si al relatiilor
interumane.

Una dintre cele mai importante deprinderi este cea de a impiedica problemele sale
personale, sa influenteze judecatile si activitatea sa profesionala, avand datoria fata de sine si
fata de familie, de a avea capacitatea de diferentiere a problemelor din sfera activitatii
profesionale, de viata personala si a familiee sale. De asemenea, acesta trebuie sa evite in
viata sa privata tot ceea ce ar dauna imaginii sale profesionale.

Toate profesiile au o anumită scală de valori care le determină semnificaţia particulară

şi direcţionează valorile profesionale ale persoanelor care le practică. Pentru asistenta socială
există un astfel de sistem de valori ale profesiei, care o apropie, dar totodată o şi deosebeşte de
celelalte profesii din domeniul ştiinţelor sociale. Valorile profesiei de asistenţă socială se
exprimă prin ideile referitoare la atitudinile faţă de oameni, la convingerile legate de locul şi
rolul omului în societate, la nevoile şi scopurile sale şi la modalităţile de a obţine bunurile
necesare vieţii.

Asistentul social este profesionistul care activeaza in domeniul asistentei sociale, al

carui rol este de a monitoriza si asista familiile aflate in situatie de risc, copii in dificultate,
batrani singuri, persoane cu handicap, evalueaza nevoile comunitatii, actioneaza ca mediator
in mijlocul comunitatii antrenand toate resursele necesare pentru rezolvarea situatiilor de
criza.Aceasta interventie are ca obiectiv acordarea de ajutor persoanelor in nevoie in vederea
restabilirii si/sau dezvoltarii capacitatiilor de functionare normala.

In prezent, in documentul care clasifica profesiile din Romania (COR) este inclusa
profesia de asistent social, ca fiind persoana care a urmat studii universitare in domeniul
asistentei sociale.

In politica sociala de reconversie profesionala, Ministerului Muncii Familiei si

Protectiei Sociale a aprobat furnizarea de cursuri de instruire pentru formarea de lucratori
sociali.Astfel, multi absolventi de liceu care lucreaza asista la diferite categorii sociale
defavorizate, dupa ce au urmat astfel de cursuri,insa trebuie sa-si completeze studiile.

Pregatirea minima si profilul asistentului social

- Studii universitare in domeniul asistentei sociale.

Cunostinte in domeniul legislatiei privind asistenta sociala nationala(prezinta avantaj si

cunoasterea celei internationale), codul familiei;

Aptitudini de comunicare (verbala si nonverbala)si de relationare sociala.

Bibliografie
1. Ana Muntean, 2007, Practici in asistenta sociala (Romania si Germania),
Ed.Polirom.

2.Cojocaru, Ştefan, 2005, Metode apreciative în Asistenţă socială, Ed. Polirom, Iaşi.

3.Coulshed Veronica,1993, Practica Asistenţei Sociale, Editura Alternative,Iasi.

4.Florin Paşa şi colab Asistenţa Socială în România

5.Goian, C.,2004, Deprinderi în asistenţă socială, Institutul European, Iaşi

6. Miftode, V, 1999, Fundamente ale Asistenţei sociale, Ed. Eminescu, Iaşi