ASISTENTA SOCIALA, O PROFESIE PRIN INTERMEDIUL CAREIA

OAMENII POT FI AJUTATI

Profesiunea de asistent social presupune o pregatire speciala prin

intermediul careia oamenii sunt ajutati sa-si schimbe functionarea lor
sociala, modul in care interactioneaza, ca indivizi, cu alte persoane, cu
grupuri, cu servicii si institutii dar, totodata, ajuta si grupuri sau chiar
categorii sociale mari.

Asistenta sociala ca profesiune are un statut plin de contradictii:

“asistentii sociali pot interactiona cu oameni de mare succes, dar cel mai
adesea, ei lucreaza cu cei mai vulnerabili membri ai societatii. Asistentii
sociali au tangenta cu probleme variind de la conflicte intre soti la
delincventa juvenila si de la boala mintala la conditiile proaste de trai. Ei
asigura o paleta larga de servicii incluzand consilierea, terapia de grup,
atragerea de fonduri si chiar actiuni sociale. Asistenta sociala insasi lupta
pentru un statut profesional care, in mod inerent, restrictioneaza numarul
acelora care pot fi recunoscuti ca profesionisti, desi este, din punct de vedere
filosofic, antielitista”.Autorii mentionati trec in revista cinci teme
majore pentru a caracteriza asistenta sociala. Acestea sunt urmatoarele:

- dedicata imbunatatirii sociale; imbunatatirea calitatii vietii reprezinta

valoarea centrala in domeniul asistentei sociale. Profesia ar putea parea
ghidata de un oarecare idealism referitor la obligatia societatii de a asigura
fiecarui individ o viata satisfacatoare, cu precadere pentru cei mai vulnerabili
oameni ai societatii. Dar, asistentii sociali nu sunt naivi ci, dimpotriva, cei
mai buni cunoscatori privitor la dificultatile celor saraci, abuzati, singuri etc.
Punctul lor de vedere nu este totdeauna confortabil pentru cei care decid
politicile sociale.

- dorinta de a imbunatati functionarea sociala; oamenii vin in contact unii

cu altii, precum si cu institutiile de care au nevoie in mediul lor de viata.
Acest lucru presupune o buna functionare sociala sau unele
disfunctii. Asistentii sociali au rolul sa inlature disfunctiile, sa faciliteze
schimbarea.

Lumea in care traim este marcata de ceea ce A. Toffler numeste “socul

viitorului”. Starea de soc este cauzata de o complexificare, inovare si
accelerare a lumii denumita tranzienta. Explozia tehnologica, explozia
informationala, explozia demografica au un impact dramatic asupra vietii
noastre. Cei care traiesc acest soc si au devenit victime ale schimbarilor
rapide din societate solicita ajutorul asistentului social.
 - orientarea spre actiune; a intarzia un ajutor acordat cuiva inseamna a
perpetua o stare care-l dezavantajeaza. De aceea asistentii sociali sunt
persoane interesate mai mult sa actioneze decat sa mediteze asupra unei
situatii. Ca atare, asistenta sociala este o stiinta aplicata. Asistentii sociali nu
sunt atat de mult interesati sa imbogateasca domeniul lor de cunostinte. Ei
prefera sa imprumute cunostinte de la alte domenii.

- aprecierea diversitatii umane; asistenta sociala este o profesie ce se

caracterizeaza prin diversitate: de cunostinte si priceperi profesionale,
diversitate de clienti ca si de servicii oferite. Asistentii sociali considera
diversitatea ca o forta de dorit.

- o multilaterala perspectiva practica; diversitatea problemelor cu care se

confrunta in activitatea practica, varietatea imprejurarilor in care actioneaza,
scopurile ample pe care si le propun, diversitatea clientilor, toate acestea fac
imposibila privirea doar teoretica si unilaterala. Asistentul social nu poate
actiona eficient fara perspectiva multilateralitatii. Deci, un asistent social
trebuie:

- sa aiba vocatia binelui social;

- sa-si foloseasca capacitatea pentru imbunatatirea functionarii sociale;

- sa fie orientat spre actiune;

- sa ia in considerare diversitatea umana;

- sa aiba abilitatea de a fi multilateral in abordarea situatiilor pe care le

intalneste.

In activitatea cu persoane, grupuri, familii, organizatii si comunitati,

asistentul social devine un actor in campul vietii sociale care, prin intermediul
cunostintelor, priceperilor si trairilor fata de valori indeplineste o mare
diversitate de roluri.

- facilitator de posibilitati: ajuta persoanele si grupurile sa-si articuleze

trebuintele, sa-si clarifice si sa-si identifice problemele, sa exploreze
strategiile, sa-si dezvolte capacitatile. Acest rol de model este, poate, cel mai
utilizat mod de abordare in consilierea individuala, de grup si de familie.
Modelul este, de asemenea, intalnit in practica comunitara, cu precadere
cand obiectivul este de a ajuta persoanele sa se ajute ele insele;

- agent: face legatura intre persoane si grupuri care au nevoie de

ajutoR ;
 - aparator (avocat); rolul de avocat a fost imprumutat de la profesia de
jurist. Este un rol activ in care asistentul este un aparator al clientului sau, al
grupului de cetateni. Cand un client sau un grup de cetateni au nevoie de
ajutor si exista institutii dezinteresate, eventual ostile, rolul de aparator
devine potrivit. Intr-un asemenea rol aparatorul devine conducator in
colectarea informatiilor, corecteaza cererile si trebuintele clientului si
stimuleaza decizia institutiilor care nu prevad servicii. Nu se urmareste
ridiculizarea sau cenzurarea institutiei, ci modificarea sau schimbarea
politicilor. in acest rol aparatorul (avocatul) este partizanul care serveste in
exclusivitate interesele clientului sau cele ale grupului de cetateni.

- cel care imputerniceste: cheia de bolta a practicii in domeniul asistentei

sociale este imputernicirea care inseamna procesul de ajutare a persoanelor,
familiilor, grupurilor organizatiilor si comunitatilor care sa-si sporeasca
puterea personala, interpersonala, politica si influenta. Asistentii care se
angajeaza in imputernicirea/focalizata pe practica urmaresc sa dezvolte
capacitatea clientilor de a intelege ambianta, de a face alegeri, de a fi
responsabili pentru alegerile lor si de a influenta situatiile lor de viata prin
organizare si apararea clientilor (advocacy). Imputernicirea/focalizata
urmareste, de asemenea, o distributie mai echitabila a resurselor si puterii
intre diferitele grupuri ale societatii.

Accentul pus pe egalitate si justitie sociala a fost emblematic pentru

profesia de asistent social fiind evidentiat de pionierii asistentei sociale.

- activistul: acesta urmareste schimbari de baza in institutie. Deseori

obiectivele impun o schimbare in ceea ce priveste resursele pentru grupuri
dezavantajate. Un activist este preocupat de justitie sociala, inegalitati si
privare. Tacticile implica conflicte, confruntari si negocieri. Actiunea sociala
este legata de schimbarile care au drept scop recunoasterea trebuintelor
individuale. Metodele utilizate sunt declarate iar actiunea este orientata;

- mediator: rolul sau este de a include interventia in disputele dintre

parti, de a le ajuta sa gaseasca reconcilierea diferentelor, sa ajunga la
intelegeri reciproce satisfacatoare. Asistentii sociali isi utilizeaza orientarile
valorice si priceperile in cadrul unor numeroase forme de mediere intre
partile care se afla in opozitie (de exemplu: soti in divort, conflicte intre
vecini, dispute intre proprietari de pamant, dispute privitor la organizarea
muncii, dispute referitor la custodia copiilor). Un mediator ramane neutru,
netrecand la niciuna dintre partile in disputa. In schimb, ei pot contribui la
clarificarea pozitiilor, recunoasterea unor comunicari gresite, precum si sa
ajute partile in clarificarea cazurilor.
 - negociator: rolul acestuia este de a aduce impreuna pe cei care sunt in
conflict sa caute negocierea si realizarea unei intelegeri mutuale
acceptabile. Ceva mai putin decat medierea, negocierea presupune gasirea
unui teren comun pentru toate partile. Totusi, spre deosebire de mediator,
care este un rol neutru, negociatorul, de obicei, este aliat cu una din partile
implicate.

- educator: presupune a oferi informatii clientilor si a-i invata priceperi

prin intermediul carora sa se adapteze. In fapt, asistentul social ca educator
este, in primul rand, un om care cunoaste. In plus, el trebuie sa fie un bun
transmitator, astfel incat informatia sa fie transmisa clar si prompt inteleasa
de catre receptor. De exemplu, a forma priceperi la tinerii parinti, a instrui
adolescentii cum sa-si gaseasca un serviciu si sa-i invete pe cei cu dificultati
tehnici dificile de control.

- initiator: atrage atentia asupra problemei sau asupra unei potentiale

probleme. O problema exista cand atrage atentia. Deoarece a atrage atentia
asupra problemelor nu inseamna si a le rezolva, rolul de initiator este adesea
urmat de catre alte categorii de activitati.

- coordonator: are ca sarcina sa aduca componentele impreuna intr-un

mod organizat. Rezolvarea unei adoptii presupune coordonarea unor servicii
cum ar fi informatii medicale despre copil, rezolvarea unor probleme de
natura juridica, atestarea si pregatirea familiei in vederea adoptiei,
rezolvarea unor probleme privitor la parasirea institutiei de catre copil,
incredintarea in vederea adoptiei etc. In mod frecvent, un asistent social
trebuie sa-si asume rolul de a rezolva cazul coordonand activitatea diferitelor
servicii pentru a evita unele paralelismele in acordarea serviciilor si
eventualele conflicte intre servicii.

- cercetator: rol care poate reveni fiecarui asistent social. Cercetarea

presupune consultarea literaturii de specialitate, efectele unor activitati din
domeniul practic, evaluarea meritelor si a neajunsurilor in cazul diferitelor
programe sau studierea trebuintelor comunitare etc.

- facilitator de grup: in fapt un lider pentru unele experiente de grup.

Este vorba despre grupuri formate in diverse scopuri: educationale, in
vederea terapiei, pentru autoajutorare, sensibilizare, terapie de grup etc.

- orator, rol pe care asistentul social il realizeaza vorbind diverselor

grupuri: unor clase de elevi din liceu, politistilor, unor primari ce trebuie
sensibilizati fata de unele probleme sociale, unui colectiv de profesori sau
directori de scoli, unor parinti care au copii handicapati etc.).