Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Filosofie și Stiințe Social Politice

An universitar: 2021-2022
Departamentul de Sociologie si Asistență Socială
Specializarea: Asistență Socială, An III, Grupa 6

Disciplina: ASISTENȚA SOCIALĂ A ȘOMERILOR

-Persoane care aparțin unor minorități etnice-

Studente: Bejinariu Adelina-Dimitria

Sadagurschi Georgiana-Adelina

Profesor titular: Conf.Univ.Dr. Mihaela Rădoi

Asistent seminar: Drd. Daniela Coman

 CUPRINS

• Descrierea temei

• Aspirații și realități

• Principiul egalității de tratament între persoane fără deosebire de rasă sau origine
etnică

• Cauzele încadrării persoanelor care aparțin unor minorități etnice din punct de
vedere al pieții muncii

• Legislația care privește persoanele aparținând unor minorități etnice

• Strategii de integrare și reintegrare a persoanelor care aparțin unor minorități

etnice

• Soluții de reducere a somajului în rândul persoanelor care aparțin unor minorități

etnice

• Concluzie

• Bibliografie
 -Persoane care aparțin unor minorități etnice-
Desicrierea temei

Chiar dacă, la nivel mondial, nu a fost posibilă instituirea unei definiţii unanim recunoscute şi
universal valabile, prin minorităţi naţionale se înţelege existenţa şi recunoaşterea ca atare, a unor
grupuri bazate pe factori unificatori şi spontani, un grup bine definit de persoane care are
cetăţenia statului în care locuieşte, care prezintă caracteristici etnice, culturale sau lingvistice
distincte şi sunt animate de voinţa de a păstra identitatea comună a membrilor săi, în special
referitoare la cultura, tradiţiile şi limba lor, care sunt în inferioritate numerică în raport cu
populaţia care constituie majoritatea, dar întreţin legături vechi, trainice şi durabile cu acest stat.

O minoritate etnică este o „entitate societală de nivel sub-etatic, care trăieşte într-unul din
trei contexte spaţiale următoare:

marginile frontaliere ale unui stat;

izolat, retras în interiorul unui stat;

au un parcurs de tip nomad pe ansamblul teritoriului unui stat

Dat fiind faptul că o minoritate poate fi determinată de mai multe elemente, acestea dau
naştere la următoarele tipuri de minorităţi:

Minorităţi naţionale – au apărut de-a lungul timpului în urma convieţuirii în diferite

contexte istorice cum ar fi: la graniţa dintre statul în care se află şi statul din care provin ;
prin votul întregii comunităţi sau prin emigrare între state;

Minorităţi rasiale (albi, negrii, asiatici, )

Minorităţi politice;

Minorități sociale;
 Minorităţi religioase – care rezultă din deosebirile religioase care există între etnii, dar
care pot să apară şi în interiorul aceleiaşi rase sau etnii. Aceste minorităţi apar de regulă
în cadrul grupurilor din statele unde populaţia majoritară este de altă confesiune.

Aspirații și realități

În unele state termenul de minoritate naţională este echivalat cu ideea de minoritate etnică,
ceea ce duce la evitarea unor posibile confuzii în aplicarea reglementărilor internaţionale.

Din punct de vedere al reglementărilor, problematica minorităţilor în Europa este una veche,
iar primele acte juridice au avut la bază necesitatea protecţiei unor populaţii minoritare din punct
de vedere religios.

► Astfel, în anul 1648 a fost parafat Tratatul de la Westfalia, între Franţa/Sfântul Scaun şi aliaţi,
care a avut ca scop protejarea protestanţilor din Germania.

► În 1660 s-a semnat Tratatul de la Olivia, între Suedia/Polonia/Prusia, pentru protejarea

drepturilor catolicilor şi evanghelicilor din teritoriile cedate Suediei, act urmat, în 1669, de
Tratatul de la Karlowitz, semnat între Polonia şi Imperiul Otoman, pentru respectarea drepturilor
catolicilor din Imperiul Otoman.

► Anul 1774 a adus Tratatul de la Kuciuk – Kainargi, între Rusia şi Turcia, privitor la creştinii
din Turcia, iar în 1815, Actul Final al Congresului de la Viena, semnat între Rusia, Austria şi
Prusia, asigura polonezilor aflaţi pe teritoriul lor instituţii pentru a-i proteja de influenţa celor trei
guverne.

În anul 1992, cum am amintit deja, a fost semnată Declaraţia ONU cu privire la Drepturile
Persoanelor aparţinând Minorităţilor Naţionale sau Etnice, Religioase şi Lingvistice, urmată, în
anul 1996, de Recomandarea 1300 privind protecţia drepturilor minorităţilor, elaborată de statele
membre ale Uniunii Europene, de la acea vreme.
 În România, drepturile şi libertăţile minorităţilor naţionale sun reglementate de
următoarele acte interne şi internaţionale:

 Constituţia României
 Legea nr. 86 pentru Statutul Naţionalităţilor Minoritare
 Declaraţia Guvernului României cu privire la minorităţile naţionale
 Hotărârea Guvernului României privind organizarea şi funcţionarea Consiliului pentru
Minorităţile Naţionale nr. 137 din 6 aprilie 1993
 Ordinul nr. 513 cu privire la drepturile minorităţilor naţionale etc.
 Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite
 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
 Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului
 Carta de la Paris pentru o Nouă Europă
 Recomandarea 1134 (1990) a Consiliului Europei cu privire la drepturile minorităţilor
 Recomandarea 1177 cu privire la drepturile minorităţilor
 Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare
 Carta cetăţeniei şi drepturilor minorităţilor în Uniunea Europeană
 Principiul egalității de tratament între persoane fără deosebire de rasă sau origine etnică

Directiva 2000/43/CE — de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între

persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

 Directiva vizează să combată discriminarea pe motiv de origine rasială sau etnică.

 Aceasta stabilește cerințele minime pentru punerea în aplicare a principiului egalității de
tratament între persoane în Uniunea Europeană (UE).
 Prin descurajarea discriminării, aceasta va contribui la creșterea participării la viața
economică și socială și la reducerea excluziunii sociale.

ASPECTE-CHEIE

 Directiva se bazează pe principiul egalității de tratament între persoane . Aceasta

interzice atât discriminarea directă * , cât și indirectă * , hărțuirea * , instigarea la
discriminare și persecuțiile * .
 Directiva se aplică tuturor persoanelor și sectoarelor de activitate, în ceea ce privește
acest lucru:
 accesul la locurile de munca;
 condițiile de muncă, inclusiv promovarea, remunerarea și concedierile;
 accesul la formare profesională;
 afilierea într-o organizație a lucrătorilor sau a patronatului și în orice organizație
profesională;
 accesul la protecție socială și asistență medicală;
 educația;
  avantajele sociale;
 accesul la bunuri și servicii, precum și furnizarea acestora, inclusiv în ceea ce
privește locația.
 Directiva nu se referă la diferența de tratament bazată pe cetățenie sau condițiile de
intrare și de ședere pentru cetățenii din țările din afara UE.

Derogări de la principiul egalității de tratament

 În domeniul ocupării forței de muncă, se poate autoriza o derogare unde rasa sau originea
etnică a zonei de cerință profesională reală. Această derogare trebuie să fie justificabilă
prin natura activității ocupaționale și condițiile în care aceasta este desfășurată. Cerința
trebuie să fie legitimă și proporțională.
 Directiva nu se opune acțiunilor pozitive, respectiv măsurile naționale menite să prevină
sau să compenseze dezavantajele legate de rasă sau origine etnică.

Căi de atac și aplicarea dreptului

 Orice persoană care se vede o victimă a discriminării pe baza rasei sau originii etnice
trebuie să aibă acces la proceduri judiciare și/sau administrative. Asociațiile sau alte
persoane juridice interesate pot, de asemenea, să întreprindă proceduri în numele sau în
sprijinul reclamantului.

Victima discriminare trebuie să stabilească doar o prezumție de discriminare, iar ulterior

pârâtul este obligat să dovedească faptul că nu a avut loc nicio discriminare.

Cauzele încadrării persoanelor care aparțin unor minorități etnice din punct de
vedere al pieții muncii

Încadrarea pe piața muncii este calea cea mai eficace de a le asigura oamenilor
independență, siguranță financiară și un sentiment de apartenență.
 În Europa locuiesc grupuri de persoane care se confruntă în mod regulat cu
discriminări și prejudecăți grave. Printre acestea se pot număra comunitățile de imigranți
concentrate în zonele suburbane, persoanele care aleg un alt stil de viață, cum ar fi
nomazii, și romii.

La nivelul Uniunii Europene, minoritatea romă, cea mai numeroasă prin cei
aproximativ 10‐12 milioane de romi din Europa, reprezintă un grup vulnerabil prioritar în
vederea incluziunii sociale. În ciuda multitudinii acțiunilor europene intense pentru
promovarea incluziunii sociale din ultimele două decenii, romii au în continuare o situație
problematică şi se confruntă cu fenomenul discriminării, deşi se poate remarca o
îmbunătățire a situației lor la nivel european, cel puțin prin prisma politicilor publice
adoptate. Această minoritate etnică se confruntă cu probleme generalizate, care încep de
la lipsa documentelor oficiale de identificare şi se continuă cu lipsa educației, şomaj,
stare precară a sănătății şi a locuirii, şi segregare.

Populația romă este victima unui adevărat cerc vicios: marginalizarea produsă de
deficitul multiplu de condiții susține prejudecăți şi atitudini discriminatorii care agravează
excluziunea socială, afectează participarea la educație şi reduce semnificativ şansele
integrării pe piața muncii.

Fiind o problemă a populației slab calificate în general, populația romă este mai
afectată decât majoritatea din cauza caracteristicilor descrise anterior: nivel de educație
scăzut, lipsa calificărilor. Romii nu au acces la sectorul formal, care necesită calificare,
contract de muncă, sunt bine plătite şi au beneficii numeroase. În consecință, participă la
sectorul cu slujbe temporare, slab calificate, prost plătite şi cel mai adesea la negru.
Aparetenența etnică ar putea reprezenta un motiv principal pentru care persoanele de
etnie romă nu își găsesc un loc de muncă. Aşteptându‐se la discriminare din partea
angajatorilor, motivația şi obişnuința de a munci tind să scadă, fapt care întăreşte
percepția negativă a angajatorilor despre romi şi conduce la acelaşi cerc vicios semnalat
şi în cazul celorlalte caracteristici descrise anterior.
 Pentru toate celelalte grupuri minoritare rata de ocupare a persoanelor în vârstă de
muncă este mai mică, etnicii maghiari având insă valori destul de apriate de români, cu
un ecart aproape la fel de mare între ratele corespunzătoare celor două sexe , dar cu raport
inversat în ceea ce priveşte mediile de rezidenţă: în urban mai mare decât în rural .

Deficitul de educaţie are drept consecinţe imediate blocarea accesului la calificarea în

alte meserii decât cele tradiţionale şi o slabă participare la activităţi economice legale.

Există şi romi integrați pe piața formală a muncii, cu slujbe bine plătite şi celelalte
beneficii aferente, chiar antreprenori de succes. În ciuda acestor cazuri de succes, marea
majoritate a romilor muncesc în slujbe fără calificare, cu beneficii modeste, preponderent la
negru, având o situație vulnerabilă şi un trai modest, adeseori în sărăcie extremă.

Legislația care privește persoanele aparținând unor minorități etnice

În general, romii reprezintă o populaţie tânără şi puţin calificată care exploatează resurse
marginale de obţinere a veniturilor. Profesiile moderne sunt rare în rândul oamenilor, chiar şi la
generaţia tânără.

HOTARÂRE Nr. 430 din 25 aprilie 2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului
României de îmbunatatire a situatiei romilor

În aprilie 2001, executivul de la Bucureşti a adoptat Hotărârea de Guvern 430/2001

privind Strategia guvernamentală de îmbunătăţire a situaţiei romilor, document gândit pe o
perioadă de zece ani, cu un plan de măsuri pe termen mediu de 4 ani (2001-2004). Strategia are
ca și un unic scop îmbunătăţirea situaţiei romilor din România şi şapte obiective, pe care le
enumerăm succint:

- instituţionalizarea obiectivelor politice asumate de Guvern în problematica romilor şi

responsabilizarea autorităţilor publice centrale şi locale;

- sprijinirea formării şi promovării unei elite intelectuale şi economice din rândul romilor care să
funcţioneze ca facilitator al politicilor de integrare socială şi modernizare;
- eliminarea stereotipurilor, prejudecăţilor şi practicii anumitor funcţionari din instituţiile publice
ce încurajează discriminarea etnicilor romi faţă de ceilalţi cetăţeni;

- producerea unei schimbări pozitive în opinia publică în legătură cu etnia romilor, pe baza
principiilor toleranţei şi solidarităţii sociale;

- stimularea participării etniei romilor la viaţa economică, socială, educaţională, culturală şi

politică a societăţii;

- prevenirea discriminării instituţionale şi sociale a cetăţenilor români de etnie romă în ceea ce

priveşte accesul acestora la serviciile oferite de societate;

- asigurarea condiţiilor pentru şanse egale ale etnicilor romi în vederea atingerii unui standard
decent de viaţă.

Guvernul României adopta urmatoarele principii directoare pentru aplicarea Strategiei de

îmbunatatire a situatiei romilor:

1. Principiul consensualitatii - Strategia de îmbunatatire a situatiei romilor este rezultatul unui

efort comun al Guvernului si al organizatiilor reprezentative ale comunitatilor de romi. Aplicarea
programelor si proiectelor din planul de implementare a strategiei se va realiza în consultare cu
reprezentanții organizațiilor de romi.

2. Principiul utilității sociale - Strategia răspunde nevoilor specifice cu care se confruntă etnicii
romi și realizeazș acel cadru social prin care romii se pot integra funcțional în comunitate și în
societate.

3. Principiul diviziunii sectoriale - Strategia este concepută și aplicabilă pe domenii de

responsabilitate sectorială.

4. Principiul descentralizării în execuție - Aplicarea strategiei se va realiza prin responsabilități

specifice ale instituțiilor și autorităților publice și prin atragerea organizațiilor neguvernamentale
în implementarea programelor locale desprinse din planul general de măsuri pentru aplicarea
prezentei strategii.
5. Principiul compatibilității legislative - Prevederile strategiei sunt în consultanță cu Constituția
și cu legile României, precum și cu legislația și practica internațională în domeniu.

6. Principiul diferențierii identitare - Strategia vizează edificarea unui sistem institutional de

dezvoltare comunitară, combaterea discriminării față de romi, promovarea educației
interculturale, crearea de elite din rândul romilor, în vederea resolidarizării sociale și
reconstructiei identitare.

7. Principiul egalitătii - Protectia cetățenilor români de etnie romă nu trebuie să afecteze

drepturile și libertătile celorlalți cetățeni români.

LEGE nr. 48 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzul unei persoane fizice sau juridice
de a angaja în munca o persoană pentru motivul ca aceasta aparţine unei anumite rase,
naţionalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza
convingerilor vârstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege.

. Strategii de integrare și reintegrare a persoanelor care aparțin unor minorități entice

Dezvoltarea unor programe de creare de locuri de muncă de tipul economiei sociale ar

putea contribui la îmbunătățirea situației romilor pe piața muncii, reprezentând pentru aceştia o
formă de suport, o oportunitate de integrare şi realizare profesională.

Nu este deloc surprinzător că, după 1990, o serie de autori au abordat cu insistenţă
subiecte referitoare la situaţia romilor. Începutul aparţine profesorilor Cătălin şi Elena Zamfir
(coordonatori), cu o lucrare premiată în anul 1993 de către Academia Română, „Ţiganii între
ignorare şi îngrijorare”. După un deceniu se poate constata existenţa unei bibliografii relativ
bogate pe această temă. În acelaşi timp, problema îmbunătăţirii situaţiei romilor a devenit un
punct pe agenda de lucru a oamenilor politici. Actualul program de guvernare cuprinde un
capitol special destinat îmbunătăţirii situaţiei romilor, dezvoltat în Strategia naţională de
îmbunătăţire a situaţiei romilor. Facilitarea participării active a comunităţilor de romi la viaţa
economică, socială, culturală şi politică constituie una dintre priorităţile programului de aderare a
României la Uniunea Europeană. Prin dimensiunea numerică (535.000 de persoane, conform
datelor recensământului din 2002 sau aproximativ 1.500.000 de persoane, conform estimărilor
realizate în cercetări pe eşantioane reprezentative la nivel naţional), comunitatea roma este,
alături de cea maghiară, una dintre cele mai importante minorităţi din România.

HG nr. 430/2001 – Strategia de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor

Strategia reprezintă o asumare politică cu obiective înalt detailate. Documentul, adoptat

de Guvernul României, vizează 10 mari domenii de acţiune, pornind de la administraţie publică,
securitate socială, sănătate, economie, justiţie şi ordine publică, protecţia copilului şi mergând
până la educaţie, cultură, comunicare şi participare civică. Strategia conţine direcţii de acţiune
pentru 10 ani şi un plan detaliat de măsuri pentru 4 ani, precum şi o structură instituţională
capabilă să asigure implementarea obiectivelor strategiei la nivel central şi la nivel local.
Totodată, s-a constituit un grup de monitorizare a implementării strategiei, format din
reprezentanţi ai guvernului şi ai organizaţiilor de romi, Comitetul Mixt, care a devenit inactiv
încă din a doua jumătate a anului 2002.

Soluții de reducere a somajului în rândul persoanelor care aparțin unor minorități

etnice
Soluţiile pentru a putea opri șomajul și de a introduce romii pe piata muncii trebuie
căutate în fiecare comunitate, deoarece nu există un model general valabil pentru toată
populaţia de romi din România. Ca și soluții posibile ar fi dezvoltarea colaborării dintre
structurile administraţiei publice şi organizaţiile neguvernamentale ale romilor, pe baza
încheierii de parteneriat care ar conduce în multe cazuri la rezultate pozitive.

Soluţiile trebuie căutate/negociate în fiecare comunitate, deoarece nu există un model

general valabil pentru toată populaţia de romi din România. Soluţii posibile Dezvoltarea
colaborării dintre structurile administraţiei publice şi organizaţiile neguvernamentale ale
romilor, pe baza încheierii de parteneriat a condus în multe cazuri la rezultate pozitive. În
general, în cazul acestui tip de colaborare: ¨ parteneriatul cu autorităţile locale în derularea
unor proiecte creşte şansa reuşitei sau chiar constituie o garanţie a reuşitei proiectelor la nivel
comunitar.

Astfel, s-ar putea rezolva unele probleme acute şi vechi din comunităţile de romi, cum ar
fi: proiecte de infrastructură la nivel local (aprovizionarea cu apă, gaz, asigurarea
iluminatului, îmbunătăţire a străzilor, drumurilor etc.); construcţie/reabilitare case.

Obţinerea actelor de identitate, rezolvarea statutului juridic al locuinţelor, terenurilor

aferente locuinţei, contracte de proprietate, înscrieri în documente cadastrale şi parteneriatele
(cu autorităţile locale), conduc la reducerea ostilităţii şi neîncrederii reciproce, la o mai bună
cunoaştere şi la creşterea respectului între parteneri; contribuie la eliminarea stereotipurilor. ¨
prezenţa romilor în structurile politice şi administrative locale reprezintă o mai bună
posibilitate pentru convingerea autorităţii publice de necesitatea şi avantajele aprobării unor
proiecte depuse către finanţatori sau către consilii locale – buget de stat. Proiectele trebuie
prezentate având la baza nevoile identificate de către romi şi să fie concepute ţinând cont de
principiul participării active pentru întreaga comunitate, astfel realizându-se şi interesele
stringente ale comunităţilor de romi;

Persoanelor în căutarea unui loc de muncă ar fi util să le fie oferit un pachet de servicii
care să includă:

• cursuri gratuite și adaptate de formare profesională legate de nevoile beneficiarilor, nu de

oferta existentă;

• consiliere și susținere, inclusiv prin grupuri de suport, după angajare;

• existența unui sprijin specializat înainte și după angajare reprezintă pentru angajator o
garanție suplimentară asupra seriozității și motivației celor vizați;
 • asistență completă (nu doar consiliere) pentru reorientare profesională unde veniturile nu
asigură un trai decent;

• subvenții acordate sub formă de vouchere persoanelor de etnie romă care au obținut
rezultate bune la cursurile de formare sau care demonstrează un grad ridicat de motivație
în găsirea unui loc de muncă. Astfel, persoanele în cauză vor avea un atu suplimentar și
șanse sporite să fie angajate acolo unde își doresc;

• pregătire adecvată pentru colectivul în care sunt angajate aceste persoane (colegi și șefi);

Concluzii
În urma analizelor diverselor date oferite de literatura de specialitate, putem
afirma că există multiple cauze ale accesului limitat al romilor pe piaţa muncii. Ţinând
cont de grupul ţintă pe care l-am avut în realizarea acestui studiu, tineri între 16-35 ani,
considerăm că principalele probleme al acestui segment al populaţiei de romi în accesul
pe piaţa muncii sunt:

 În general, romii reprezintă o populaţie tânără şi puţin calificată care exploatează resurse
marginale de obţinere a veniturilor. Profesiile moderne sunt rare în rândul oamenilor, chiar şi la
generaţia tânără.
 Lipsa totală a educaţiei (cu cauze multiple) sau ieşirea prea devreme din sistemul de
educaţie face ca romii să aibă un acces limitat la slujbe bine plătite şi acest fapt conduce la
sărăcie şi la cercul vicios al capcanei acesteia care se transmite la generaţiile următoare.
 Problematica tinerilor şi a accesului lor la educaţie şi profesii moderne este cea asupra
cărora programele şi proiectele trebuie să se focalizeze în următorii ani. Presiunile pe care aceştia
le fac şi le vor face pe piaţa muncii (având în vedere nivelul de educaţie scăzut şi ponderea
ridicată în totalul populaţiei) vor fi din ce în ce mai puternice.
 În rândul romilor, femeile au o poziţionare şi mai slabă pe piaţa muncii comparativ cu
bărbaţii, ceea ce conduce la nevoia unor programe speciale destinate acestora.
 BIBLIOGRAFIE
Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29.06.2000 cu privire la implementarea principiului
tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasială sau etnică;

Duminică.G & Preda.M; "Accesul romilor pe piața muncii"; Editura Cărții de

Agribusiness; București; 2003

Grupul de Dialog și Cooperare pentru Incluziunea Romilor Bibl:(

https://www.worldbank.org/ro/country/romania/brief/roma-sounding-board);

HG nr. 829/2002 – Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale Bursa

Locurilor de Muncă pentru Romi;

http://www.edrc.ro/resources.jsp
https://www.rador.ro/2017/12/18/analiza-minoritatile-nationale-din-romania-intre-aspiratii-si-
realitati-2/
https://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=63&langId=ro
https://servicii-sociale.gov.ro/source/strategii/StrategyVol1RO_web.pdf
http://www.ispmn.gov.ro/uploads/242accesul%20romilor%20pe%20piata%20muncii.pdf