UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, ŞTIINŢE SOCIALE ŞI

PSIHOLOGIE
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE, STIINTE ALE COMUNICARII SI
ASISTENTA SOCIALA
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENŢĂ ASISTENŢĂ SOCIALĂ
ANUL III

PREVENIRE SI RECUPERARE LA PERSOANELE

DEPENDENTE DE SUBSTANTE
NOTE DE CURS

Lect.Univ.Dr. Nadina DARIE

CURS 1: Consumul si dependenta de alcool, droguri/substante si alte dependente in Romania
si in plan international.
Obiectul si problematica disciplinei: Prevenire si recuperare la persoanele dependente de
substante.
Obiective specifice:
- cunoasterea tematicii disciplinei
- intelegerea evolutiei istorice a disciplinei
- cunoasterea principalelor paradigme active in cercetarea stiintifica si in interventie
- cunoasterea principalelor aliniamente ale practicii de asistenta sociala in domeniul
adictiilor.
Cuvinte cheie: prevenire, terapie, reabilitare in adictii, aria tematica, paradigme active in
adictologie, asistenta sociala in domeniul adictiilor.
1.1.Istorie si actualitate in domeniul consumului si dependentei de alcool,
droguri si alte substante si in cercetarea acestui fenomen.
Consumul si dependenta de alcool, droguri si alte substante, dar si alte dependente , problemele
sociale, de sanatate si comportamentale asociate, precum si preocuparea fata de aceste
fenomene constituie o permanenta in istoria omenirii.
Datele istorice, arheologice si antropologice disponibile arata ca, daca este sa ne gandim
intai la alcool si alcoolism, omul consuma alcool inca de la aparitia sa. Mai mult chiar, este
cunoscut din observatiile naturale faptul ca si in cazul unor specii de animale, mai vechi
decat omul pe linia evolutiilor speciilor, se inregistreaza consumul de alimente care contin
alcool, produs ca urmare a unui fenomen natural universal, anume fermentarea naturala, in
conditii de caldura, a fructelor si derivatelor care contin zaharuri. Astfel, exploratorii europeni
ai Africii, cu multe secole inainte de vremea noastra, au consemnat amuzati situatii in care au
observat elefanti care umblau „pe doua/pe patru carari” ca urmare a consumului de fructe
rascoapte si fermentate cazute pe sol. In zona europeana sunt consemnate cazuri asemanatoare
de ursi „turmentati” ca urmare a consumului de miere de albine fermentata, sau de zmeura
rascoapta si fermentata, de asemenea cazuri de pasari care zburau „ cam in zigzag” datorita
aceleiasi cauze.
In ce priveste alte droguri, alaturi de alcool, exista dovezi arheologice ca opiumul era
consumat inca acum mai mult de 5000 ani in vechiul Sumer, iar cannabisul era de asemenea
consumat in vechea India cu mult inainte de Christos, la fel cum se intampla cu consumul de
frunze de coca in populatiile vechi din America de sud. Mai mult, atat alcoolul cat si celelalte
droguri enuntate erau si sunt inca asociate cu practici religioase majore.
Tot asa, in ce priveste dependenta de jocuri de noroc, nu numai ca intreaga literatura antica
si clasica prezinta asemenea personaje umane, dar,mai mult, cercetarile de antropologie si
etnologie atesteaza acest fenomen inca in societaile arhaice.
Multe dintre celelalte droguri si dependente inregistreaza aceeasi vechime si perenitate dea
lungul epocilor si civilizatiilor. Desigur , nu toate dependentele care exista astazi au existat
dintotdeauna sau de foarte mult timp. Exista in perioada contemporana dependente noi,
care nu puteau exista inainte pentru ca ele tin de specificul tehnologizat al civilizatiei
contemporane. Cel mai ilustrativ exemplu in acest sens priveste dependenta de jocuri pe
calculator, de internet si site-ri de socializare , de pornografie si sex pe internet, sau
dependenta de medicamente de sinteza moderne.
Multi oameni gandesc ca problema consumului si dependentei de droguri este astazi o
problema unica in istorie, ca niciodata n-a avut amploarea si magnitudinea/ intensitatea de azi
aceasta problema. In fapt, au existat multe alte perioade in istorie cand amploarea si
intensitatea consumului si dependentei au fost asemanatoare sau chiar mai mari. Se poate face
in context referire la perioada „razboaielor opiumului” dintre China si britanici, in sec. XIX,
in conditiile in care folosirea opiumului ca „ mijloc de recreere si placere” devenise un obicei
endemic iar britanicii detineau monopolul comertului cu opium.
Ceea ce particularizeaza insa problema consumului si dependentei de droguri in lumea
contemporana este, insa, amploarea perceptiei publice si a senzitivitatii politice, ambele
favorizate de mass-media contemporana.( Witters, Venturelli: 2008). Niciodata n-a fost
problema drogurilor o preocupare publica si politica universala si atat de ampla ca in perioada
contemporana,context in care unii autori vorbesc de o raportare nevrotica a societatilor
contemporane fata de aceasta problema si resusciteaza vechea dilema : „este legalizarea
drogurilor o solutie?”.
Faptul ca este universala si la fel de veche precum omenirea problema consumului si
dependentei de alcool si alte droguri si alte dependente spune ceva despre legaturile
profunde, antropologice, dintre om si droguri, dependente. Cu toate ca dintotdeauna
oamenii au cunoscut pericolele majore asociate drogurilor si dependentelor, ei au consumat si
continua sa le consume,
Atat sondajele de opinie cat si cercetarile sistematice arata ca oamenii folosesc alcoolul,
drogurile, alte substraturi ale dependentelor pentru ca ei cauta placerea. Si drogurile
furnizeaza, intr-un anume fel, placere si stare de bine ( dar si durere si stare de rau). Apoi ,le
folosesc pentru ca drogurile (inclusiv alcoolul, care este si el un drog,licit) pot sa reduca
distressul,tensiunea, pot sa asigure o evadare temporara dintr-o realitate perceputa ca fiind
prea apasatoare, sau prea plictisitoare. De asemenea ca drogurile sunt asociate cu aventura, cu
experimentarea riscului pericolului si in acest sens ele , in multe cazuri, sunt prezente in
„riturile de trecere”, spre varsta de adult, spre exemplu. ( Witters, Venturelli: 2008).
Insa faptul ca , azi mai mult ca oricand, problema consumului si dependentei de droguri si a
tuturor celorlalte dependente ( care sunt azi mai multe ca tipologie decat oricand), este o
problema universala si atat de ampla semnalizeaza aspecte esentiale care tin de modelul de
cultura si civilizatie propriu vremii noastre. Intr-o lume ale carei dominante axiologice
sunt mentalitatea materialista, psihoza performantei, hedonismul si proeminenta
industriei imaginii (lumea-spectacol) asupra faptelor in sine prolifereaza subculturi si
contraculturi diverse, dintre care multe dezvolta si promoveaza stiluri de viata si modele
comportamentale asociate puternic cu drogurile, dependentele. Aceasta situatie semnaleaza
faptul ca exista in sociatatea contemporana un conglomerat amplu si divers de grupuri umane
si de persoane care nu reusesc sa-si gaseasca satisfactia si implinirea in interiorul societatii,
vazuta ca intreg, si astfel isi cauta aceste nevoi la marginea ei (subculturile) sau inafara ei (
contraculturile).
Pentru ca, pe fond, toate drogurile si toate dependentele nu sunt decat mecanisme de
evadare, de coping paleativ, false rezolvari.
Explicatiile si intelesurile cu care societatile si oamenii au operat, in abordarea problemei
drogurilor si dependentelor au fost si sunt specifice fiecarei epoci si civilizatii in parte. Sigur,
in epocile arhaica, antica si medievala aceste explicatii si abordari aveau un continut dominat
de empiria simpla, cotidiana si erau ,de asemenea, incarcate de precepte si credinte religioase ,
magice si mistice.Destul de tarziu, in perioada contemporana, a inceput sa se edifice, treptat, o
abordare sistematica si o intelegere stiintifica a drogurilor si dependentelor. Magnus Huss este
cel care, intr-o publicatie din 1849, a introdus primul conceptul de alcoolism ca boala si a
inaugurat astfel o traditie stiintifica puternica de medicalizare a intelegerii alcoolismului si
celorlalte dependente.
Astazi tendinta majora in perspectiva stiintifica consta in trecerea de la „alcoolism” „si
drogodependenta” la „adictologie”, ceea ce semnifica o largire fundamentala a campului de
intelegere a fenomenului dependentei/adictiei si totodata o depasire a reductionismului
biomedical in intelegerea acestui fenomen si camp problematic complex.
In intelegerea si abordarea contemporana stiintifica cea mai adecvata si performanta a
adictiilor se realizeaza depasirea perspectivelor clasice, care le considerau ori ca boala ori ca
devianta, in baza mai degraba a inventarierii unor consecinte si manifestari decat a explicarii
lor in sine. Actualmente adictiile sunt intelese ca „boli de adictie”,o noua categorie in
clasificarea patologiilor, nici boli somatice, nici boli psihice dar mai mult si diferit de aceste
categorii clasice. De asemenea ca „patternuri comportamental-adaptative disfunctionale
invatate social”. In fapt ambele aceste concepte acopera, din perspective disciplinare diferite,
aceeasi intelegere si abordare a adictiei, in contextul depasirii modelelor reductioniste clasice
prin actualul model complex, bio-psiho-socio-cultural al adictiilor.
1.2.Principalele arii tematice ale disciplinei.
Prevenire si recuperare la persoanele dependente de substante este o disciplina noua, expresie
desfasurata a adictologiei, o stiinta care se contureaza in ultimele decenii prin cojugarea
perspectivelor stiintelor bio-medicale, psihologice, sociologice si antropologice, de asemenea a
neurostiintelor.
In aceasta perspectiva preocuparile majore ale acestei discipline vizeaza:
-intelegerea adictiilor in perspectica istorica si transdisciplinara; precizarea raportului
dintre modelul biomedical ,pozitivist, si modelul bio-psiho-socio-spiritual al adictiilor,
actualmente validat;
-conceptualizarea si reconceptualizarea fundamentelor disciplinei in contextul novator al
adictologiei, extinderea ,nuantarea si delimitarea necesara in context;
-relatiile dintre adictii, pe de o parte, cultura si civilizatia modul de viata, calitatea vietii,
stilul de viata, pe de alta parte;
- adictiile ca si constructe sociale si profesionale; problematica etichetarii si stigmatizarii;
- boala de adictie- o noua entitate patologica;
-intelegerea mecanismelor complexe ale comportamentului adictiv,a cauzelor si
contextelor favorizante in care oamenii dezvolta comportamente adictive;
-cercetarea patternurile socio-culturale ale adictiilor;
-cercetarea si abordarea in politicile si serviciile pe domeniu a implicatiilor atitudinilor
sociale,profesionale si institutionale fata de persoanele cu comportament adictiv;
- cercetarea abordarilor in plan legislativ si institutional, de politici si servicii in domeniul
adictiilor la nivel international;istorie,tendinte si perspective;
- cercetarea problematicii preventiei consumului si dependentei de alcool , alte droguri, alte
dependente.
-cercetarea problematicii terapiei si reabilitarii in adictii: abordari si strategii,
terapii,modele, metode si instrumente;
- determinarea si dezvoltarea specificului metodei consilierii si asistarii persoanei cu
comportament adictiv;
- intelegerea procesualitatii interventiei terapeutico-reabilitatorii si a nevoilor si resurselor
necesare a fi activate in fiecare etapa:
- explorarea si dezvoltarea modelelor de buna practica recunoscute international in terapia
si reabilitarea persoanelor cu comportament adictiv;
- intelegerea si abordarea prin servicii specializate a relatiei dintre comportament adictiv si
infractionalitate; problematica justitiei restaurative/terapeutice in societatea contemporana;
- explorarea polemicilor istorice si contemporane asupra legalizarii drogurilor,din perspectiva
tendintelor, rezultatelor si implicatiilor.
1.3.Principalele paradigme si modele de buna practica in cercetare si interventie.
a) paradigme de sorginte sociologica:
- paradigma structuralist-functionalista, legata initial de numele lui Talcott Parsons, cel
care a formulat ideea ca boala, inclusiv adictia ca boala, reprezinta o forma de devianta
legitima , acceptata de societate iar rolul de bolnav este un rol social institutionalizat;
- paradigma/abordarea conflictului si controlului social care explica realitatea sociala prin
aceea ca ordinea sociala este rezultatul conflictului, ca inegalitatea sociala este sursa a
conflictului si ca relatiile de putere prescriu statusul, accesul la resurse si astfel, in ce priveste
adictia, creeaza frustrare, vulnerabilitate si risc pentru adictii;
- paradigma interactionalismului simbolic care subliniaza ideea ca adictia,devianta si
conformitatea,sanatatea si boala sunt constructe sociale (vs.fapte sociale directe), care se
contureaza in functie de semnificatiile acordate de indivizi si societati, respectiv ca
normalitatea si patologicul si devianta sunt relative, ca ele apar/sunt si un produs al
mecanismelor de etichetare si stigmatizare;
- paradigma/abordarea antipsihiatriei si depsihiatrizarii care argumenteaza ideea ca, in
contextul psihiatrizarii adictiei, boala psihica si astfel si adictia este un rol social, pe care sunt
constransi sa-l adopte indivizii care nu accepta, nu se supun presiunilor conformismului
social, ca, astfel, abordarea persoanei cu comportament adictiv ,a adictiei, care este altceva, pe
fond, decat patologia psihiatrica in contextul psihiatriei este neadecvata si contraperformanta;
- paradigma/abordarea dezvoltarii comunitare care accentueaza pe rolul retelelor sociale
si a initiativei si responsabilizarii comunitare, pe importanta suportului social in sanatate si
boala, in adictii in mod specific,privit in contextul grupului de apartenenta si a celorlalte
surse de suport social, pe importanta si eficacitatea programelor de ingrijiri comunitare si a
modelului comunitatii terapeutice;
- paradigma sistemic-ecologica ce priveste adictia,sanatatea si boala, conformitatea si
devianta integrativ,la nivel individual dar in acelasi timp si la nivel de grup (familial,de
apartenenta, profesional...), de comunitate, de macrosocietate, de mediu fizic/natural, de
univers/cosmos.
-paradigma structuralist-generativista/a complexitatii organizate,care abordeaza
procesualitatea adictiei ca boala si ca devianta ca si complexitati organizate, care au in
dinamica lor capacitatea nu doar de autoreglare/homeostazie ci si de autoorganizare si
dezvoltare;
- paradigma constructivismului/constructionismului social ,care in explicarea realitatii si
a felului in care oamenii si-o reprezinta si actioneaza in cadrul ei , insista pe ideea ca realitatea
este un mix intre fapte sociale in sine si constructe sociale, ca in virtutea acestor constructe
sociale realitatea nu este decat o continua negociere a interpretarii faptelor/a perceptiilor
noastre,o reconstructie realizata in spatiul interpersonal si social al comunicarii; implicatia in
sfera adictiei vizeaza rolul interpretarii si reconstructiei realitatii in contextul comunicarii
bazate pe preferinte si propensiuni si limite interpretative, pe motivatii,interese,entuziasme si
temeri.
b) paradigme de sorginte psihologica:
- paradigma cognitivist-comportamentalista,legata fundamental de numele lui Aaron Beck.
care subliniaza rolul jucat de cognitii (cognitii/convingeri despre sine,lume si viitor;
autoeficacitatea gandita/perceputa in sanatate si boala,in speta in adictie; cognitia si
sentimentul de coerenta si (auto)control ; stima de sine,autoevaluarea si increderea de
sine;reprezentarea/dispozitia robustetei psihice; optimismul; locusul de control intern/extern
s.a.) precum si legatura determinanta dintre cognitii si comportamente in sanatate si boala; o
dezvoltare mult frecventata in psihologia sanatatii o constituie modelele socialcognitiviste,care
argumenteaza ca personalitatea umana este intotdeauna un rezultat al
interactiunii dintre organism si mediu, ca motivatiile,emotiile ,comportamentele sunt produs
situational al sociocognitiei (invatarii sociale) si ele se configureaza in stiluri de viata cu
impact specific in sanatate si boala, in adictii ( in care comportamentul se regleaza pe baza
expectantelor,planificarii si anticiparii situatiilor si consecintelor);
-paradigma rationalist-emotivista si comportamentala (rational-emotiva),legata
fundamental de numele lui Albert Ellis, care, fata de cognitivism-comportamentalism (unii
specialistii o considera inca o varietate a acestuia), nu mai reduce,esentiamente, toate
continuturile psihice la cognitii,ci considera afectele ,emotiile,sentimentele ca entitati de sine
statatoare,care se dezvolta si lucreaza sinergic cu cognitiile in contextul configurarii
comportamentelor in adictie,in sanatate si boala;
- paradigma psihodinamica/psihanalitica ,originata in modelul asupra psihicului si a
nevrozei elaborat de Sigmund Freud ,dar care cuprinde multe dezvoltari precum psihoterapia
arhetipala a lui C.G. Jung, psihoterapia individuala a lui A. Adler s.a., toate instrumentand
relatiile functionale dintre constient-subconstient-inconstient in explicarea vietii umane si a
adictiei, sanatatii si bolii;
- paradigma psihosomatica: insistenta pe rolul fundamental si determinant a interactiunii
psihic – somatic,corp-minte in explicarea ansamblului fenomenelor de sanatate si boala,
adictie in speta, din prisma constatarii si explicarii faptului ca afectiunile psihice se
somatizeaza/au exprimari somatice ,la fel cum afectiunile somatice se manifesta in plan
psihic/se psihicizeaza;aceasta paradigma a produs depasirea taxonomiei clasice a patologiei
umane, care distingea doar boli somatice,respectiv boli psihice si a impus recunoasterea
categoriei bolilor psiho-somatice;boala de adictie este altceva decat boala psiho-somatica, dar
perspectiva psihosomatica ofera multe sugesti de fond in intelegerea adictiei ca boala;
- paradigma/abordarea dezvoltarii umane ,care in intelegerea adictiei,a sanatatii si bolii, a
conformitatii si deviantei focalizeaza pe importanta cunoasterii caracterului organic al
etapelor vietii in dezvoltarea umana de-a lungul vietii individuale si de grup de varsta si gen .
c) paradigme de sorginte bio-medicala
- paradigma pozitivista clasica/modelul bio-medical ,in contextul careia are realitate
,exista, doar ceea ce este “pozitiv”,adica poate fi determinat ca existand prin simturi si
prelungirile lor tehnologice,care poate fi masurat si cuantificat,tot ceea ce nu face fata acestei
cerinte “pozitive” neexistand si nefiind demn de stiinta; reductionismul pozitivist ,care este
inca puternic in cercetarea si terapia medicala ,duce la o accentuata autolimitare in
intelegerea contemporana complexa a sanatatii si bolii, a adictiei in speta, la ramanerea in
cadrele modelului bio-medical (ce se reduce la anatomo-fiziologic si la bio-chimic),care este
astazi depasit prin modelul bio-psiho-social;
- paradigma/modelul bio-psiho-socio-spiritual in contextul careia adictia in special,
sanatatea si boala in general sunt intelese nereductionist, ca fenomene holiste in care,alaturi
de dimensiunea bio-medicala, exista dimensiunile/componentele psihica,sociala si spirituala
ale sanatatii si bolii si toate acestea,care exista si lucreaza impreuna determina ceea ce este
adictia, sanatatea si boala la nivel de intelegere si de interventie/terapie;astfel terapia nu mai
este redusa doar la terapia medicala (chimico-farmaceutica si chirurgicala) ci include si
psihoterapiile,socioterapiile(ex.comunitatileterapeutice),terapiilecupationale,artterapiile,ergot
erapia,kinetoterapia, ludoterapia s.a.; in cadrele paradigmei bio-psiho-socio-spirituale se
dezvolta actualmente miscarea, abordarea de-medicalizarii adictiei, care, in calitate de
boala de adictie, este vazuta ca find o noua categorie in tabloul patologiei,in calitate de
pattern comportamental patologic dobandit prin invatare sociala;
- paradigma medicinei integrative/abordarea complementaritatii alopatie-terapii
alternative; aceasta abordare se constituie intr-o formula de depasire in interiorul practicii
medicale a modelului reductionist bio-medical,prin fructificarea altor modele terapeutice
decat alopatia traditional-academica (homeopatia s.a.);
- paradigma explicatiei si ingineriei genetice ,care , ca urmare a dezvoltarii cunoasterii si
instrumentarii genomului uman, sustine ideea universalismului solutiilor care tin de
ingineria/interventia genetica in toate problemele care tin de sanatate si boala, de adictie in
speta; exista insa o puternica contra-teza care sustine ca nu totul se poate reduce la
instrumentarea codului/materialului genetic;
- paradigma psiho-neuro-imunologiei ,rezultat al conjugarii cercetarilor din aria neurostiintelor
(neurologie,psihologie,imunologie, IT,endocrinologie,) ,abordare foarte moderna
care sustine ca ,in contextul interactiunii corp-minte, functioneaza un mecanism complex
care pune impreuna procesele si continuturile psihice cu cele neuro-endocrine si
imunologice,ca emotiile,cognitiile,motivatiile,actele volitive si atitudinile manifestate
comportamental au automate si fundamentale consecinte la nivel imunitar (mediate
neuroendocrin),dupa cum si invers;
-paradigma neurostiintelor, care avanseaza o explicatie si intelegere a adictiilor ca rezidand
in dereglarea mecanismelor functionale neuro-psihice bazate pe neurotransmitatori si
neuromodulatori, cele care conditioneaza si fac posibila dispozitia subiectiva (placere,
bucurie, extaz, liniste, tristete, plictiseala, anxietate s.a.);
-paradigma/abordarea medicinei omului sanatos/a preventiei, care este o dezvoltare
dublu determinata, de progresele medicinei si a terapiilor dar si de dezvoltarea generala a
societatii si care generalizeaza virtutile abordarii care pune accentul pe preventie si pe luarea
in atentie a persoanelor nu doar atunci cand sunt bolnavi ci cand nu sunt bolnavi in intentia
de a preveni imbolnavirea, dezvoltarea si instalarea adictiei.
In ceea ce priveste abordarile active in interventie in campul adictiilor, a consumului si
dependentei de alcool, alte droguri,alte dependente, modelele de buna practica, de precizat ca
exista o multitudine in multimea de domenii din planul preventiei,terapiei,recuperarii si
reabilitarii in adictii si ca acestea se diferentiaza in functie de centrarea pe individ, pe familie,
pe grup de suport, pe comunitate, respectiv functie de centrarea pe problema,pe
solutie,centrarea pe sarcina,pe abordare, centrarea pe client, centrarea pe terapeut, si unele
dintre cele mai raspandite si prestigioase vor fi prezentate in cele ce urmeaza.
1.4. Adictologia- stiinta interdisciplinara. Abordarea si implicarea specifica asistentei
sociale.
Disciplina Prevenire si recuperare la persoanele dependente de substante fundamenteaza la
nivel stiintific interventia specifica asistentei sociale in domeniul adictiilor. Trebuie precizat ca
asistenta sociala in acest domeniu isi gaseste locul si se contureaza in contextul intelegerii
actuale a determinismului complex bio-psiho-socio-spiritual al adictiei, a abordarii holistice a
persoanei sanatoase/bolnave, cu adictie, respectiv a abordarii ecologice a adictiei, sanatatii si
bolii, problemelor comportamentale asociate, astfel ca in multe situatii asistentul social isi
promoveaza interventia in cadrul unor echipe complexe, alaturi de medic, psiholog, terapeut
ocupational, artterapeut, ludoterapeut, terapeutul de dezvoltare prin invatare experientiala
(campusuri cvasi-militare de disciplina si aventura de echipa), specialist in politici publice.
Interventia specifica asistentei sociale focalizeaza pe dimensiunea psihosociala,
comportamentala a adictiei inteleasa ca boala si ca pattern comportamental alterat dobandit
prin invatare sociala, vazuta la nivelul individului, a familiei , a grupului de apartenenta,
grupului de suport, a comunitatii. In partajarea rolurilor profesionale ale profesionistilor
enuntati conteaza insa, fundamental, faptul ca orice adictie are intotdeauna doua dimensiuni,
anume dimensiunea somatica (fiziologica si biochimica) si dimensiunea psihica
(psihocomportamentala,psiho-sociala).Dintre aceste doua dimensiuni ale adictiei ,cea mai dificila
in ce priveste procesul terapeutic-reabilitatoriu si implicit cea hotaratoare pe termen mediu si
lung in ceea ce priveste succesul este dimensiunea psihica a dependentei.
Astfel ca, analizand rolurile profesionale si realitatea implicarii profesionala a
medicilor si asistentelor medicale, asistentilor sociali, psihologilor si a celorlalti enuntati , in
cele mai multe dintre serviciile si activitatile in sfera adictiilor (vazute in contextul
lantului/circuitului terapeutic), interventia profesionala a asistentului social si a psihologului
este mai ampla decat interventia personalului medical.
Activitatile specifice asistentei sociale in sfera adictiilor pot fi departajate pe urmatoarele nivele:
- Asistenta sociala in sfera adictiilor la nivel comunitar; servicii primare.
La acest nivel se realizeaza identificarea problemelor legate de preventia si terapia
adictiilor, individuale dar si comunitare,si se realizeaza capacitarea,angrenarea serviciilor de
asistenta sociala specializata sau asistenta medicala , de la caz la caz. Totodata la acest nivel
sunt puse in rol, in echipe complexe, programe de preventie a consumului si
dependentei,adictiilor in general prin masuri de educatie pentru sanatate si identificare
precoce a comportamentelor adictive/ cu risc pentru adictie,programe de dezvoltare a
capitalului social si a abilitatilor sociale si de coping( care constituie factori protectivi de
fond),prin oferirea organizata de alternative recreationale si de loisir la comportamentele
adictive.
. Apoi, programe de promovare sociala a sanatatii si vietii fara adictii prin masuri de
responsabilizare a comunitatii dar si prin derularea unor actiuni de advocacy si lobby pe
langa factorii de decizie in materie de politici si servicii publice antidrog/ in sfera adictiilor,
politici de sanatate, politici educationale si de dezvoltare a capitalului social si a abilitatilor
sociale, politici de prevenire si control a implicatiilor de devianta si infractionalitate ale
consumului si dependentei/comportamentului adictiv.
- Asistentul social in reteaua serviciilor de preventie si interventie timpurie
La acest nivel se realizeaza identificarea problemelor legate de preventia si terapia
adictiilor, individuale dar si comunitare,si se realizeaza capacitarea,angrenarea serviciilor de
asistenta sociala specializata sau asistenta medicala , de la caz la caz. Totodata la acest nivel
sunt puse in rol, in echipe complexe, programele de preventie a consumului si
dependentei,adictiilor in general prin masuri de educatie pentru sanatate si identificare
precoce a comportamentelor adictive/ cu risc pentru adictie,programe de dezvoltare a
capitalului social si a abilitatilor sociale si de coping( care constituie factori protectivi de
fond),prin oferirea organizata de alternative recreationale si de loisir la comportamentele
adictive.
- Asistentul social in interventia/ambulanta/serviciul de urgenta
In aceste interventii si servicii rolul profesional al asistentului social este subordonat
interventiei personalului medical, care este prioritara, dar rezolva nevoi si probleme
importante si specifice care vizeaza determinarea stasusul socio-economic ( locuinta, familie,
venituri pentru traiul cotidian, retea de suport social, existenta/ nonexistenta asigurarii de
sanatate pentru decontarea serviciilor furnizate s.a.) precum si identificarea
capacitarea,angrenarea serviciilor de asistenta sociala specializata sau asistenta medicala , de
la caz la caz, dupa finalizarea interventiei de urgenta, externarea din serviciul de urgenta.
-Asistentul social in interventia in strada si in spatii protejate pentru prevenirea
riscurilor si daunelor asociate
In aceste interventii si servicii, abilitatile si competentele profesionale specifice
asistentului social sunt preponderente. In cazul interventiei in strada capabilitatile de
relationare , de initiere si sustinere a unei relatii personalizate pe baza de incredere cu
persoane dependente care deseori sunt persoane fara adapost, traiesc la marginea societatii si
care isi asociaza diferite comportamente penalizabile, infractionale sunt hotaratoare pentru
succesul intregului demers. Dupa obtinerea unei relatii functionale in mediul dat urmeaza sau
pot urma alte interventii specifice, parte din ele medicale dar si mai multe psiho-
sociomedicale.In mai multe dintre tarile occidentale pentru aceste interventii exista o formare
profesionala complementara, accesata in cea mai mare masura de asistenti sociali, anume
“street worker/lucrator de strada”.
- Asistentul social in cura clinica de dezintoxicare
Cura de dezintoxicare se realizeaza in institutii spitalicesti astfel ca aici rolul profesional
al asistentului social este subordonat interventiei personalului medical in raport cu activitatile
de baza in aceasta interventie ,in prima parte, care vizeaza prioritar dimensiunea somatica a
adictiei..
Dar ,in faza finala a stagiului de dezintoxicare clinica, accentul profesional se muta pe
dimensiunea psihica (psiho-comportamentala a adictiei si deci pe asistent social si psiholog.
Aceasta intrucat ,dupa realizarea dezintoxicarii somatice, riscul cel mai mare este riscul
recaderii, datorita faptului ca dependenta psihica nu se poate aborda si rezolva medical,
medicamentos, ci doar prin terapii din zona socioterapiilor si psihoterapiilor.
Intrucat stagiul spitalicesc de dezintoxicare propriuzisa este de durata relativ scurta ,
focalizarea interventiei asistentului social si psihologului este necesar sa fie pe consilierea
motivationala si de suport, in intentia de a orienta eficace persoana dependenta spre pastrarea
abstinentei si spre complianta terapeutica in contextul realizarii urmatoarelor faze ale
procesului terapeutic-reabilitatoriu.
In acest context, informarea si ghidarea si sustinerea persoanei dependente in accesarea
serviciilor terapeutice din verigile urmatoare ale lantului terapeutic este hotaratoare pentru
succesul recuperarii pe termen lung. De precizat ca fara aceste interventii, succesul strict al
curei de dezintoxicare, in alcoolism spre exemplu, este deosebit de limitat, anume cca. 1%.
Sigur, si in internarea pentru cura spitaliceasca de dezintoxicare asistentul sicial
abordeaza si rezolva nevoile si problemele importante si specifice care vizeaza determinarea
stasusul socio-economic ( locuinta, familie, venituri pentru traiul cotidian, retea de suport
social, existenta/ nonexistenta asigurarii de sanatate pentru decontarea serviciilor furnizate
s.a.).
- Asistentul social in terapia adictiei si reabilitarea/post-cura (in clinici de adictologie,
centre de zi/grupuri de suport mutual si grupuri terapeutice,servicii comunitare,
comunitati terapeutice)
In toate aceste institutii si servicii care abordeaza efectiv terapia adictiei si
reabilitarea/post-cura , rolurile profesionale si implicarea asistentului social si al psihologului
este hotarator si preponderent. Aceasta intrucat accentul activitatilor si interventiei este in
aceasta etapa pe dimensiunea psihica/ psiho-comportamentala a dependentei, in care rolul
profesional si implicarea personalului medical este doar de sustinere de fond.
Cu o nuantare in cazul cinicii de adictologie ( care este altceva decat orice alt tip de
clinica si unde nu se urmareste doar dezintoxicarea/ dependenta somatica, ci rezolvarea
holistica a dependentei somatice si psihice, in maniera unitara) unde rolurile si implicarea
profesionala a personalului medical si a celui psiho-social sunt pe fond egale si
complementare.
In acest domeniu, o supraspecializare, o formare profesionala adaugata celei de asistent
social, dar si de psiholog, care se impune tot mai clar in adii din urma , este cea de consilier in
adictii, sau consilier si terapeut in adictii.
- Asistentul social in reteaua interdepartamentala pentru reabilitare si reinsertie
familiala si socio-profesionala.
In contextul lantului/circuitului terapeutic aceste servicii vizeaza etapa avansata a
procesului terapeutic-reabilitatoriu, cea in care obiectivul de fond consta in pastrarea activa a
abstinentei, dupa ce motivarea pentru terapie si reabilitare, apoi cura de dezintoxicare, apoi
terapia si reabilitarea propriu-zisa au fost parcurse.
Prin excelenta serviciile furnizate in aceste servicii sunt de resortul asistentului social si
apoi a unor profesiuni apropiate.
Sumar: In aceasta unitate de curs sunt prezentate sintetic tematica disciplinei Preventie,
terapie si reabilitare in adictii, in contextul larg al Adictologiei ca stiinta. Sunt enumerate si
schitate principalele paradigme active in cercetarea stiintifica in aceasta disciplina precum si
o clasificare a abordarilor utilizate in interventie pe domeniul adictiilor. Sunt apoi schitate
principalele campuri si modalitati de interventie a asistentei sociale in domeniul adictiilor.
Exercitii si aplicatii
1. Asistenta sociala in domeniul adictiilor este inca, in cea mai mare parte, un teritoriul
profesional de cucerit in Romania. Presupunem ca Directia de Sanatate Publica a judetului isi
propune sa angajeze un asistent social pentru problematica adictiilor si va prezentati la
concurs. Argumentati utilitatea asistentului social intr-o asemenea institutie/serviciu,
enumerand principalele atributii/activitati care ar trebui sa fie surprinse in fisa postului.
2. Ce este alcoolismul, este o boala sau este o devianta? Impartiti o foaie A4 in doua, pe lat, si
enuntati argumente pentru o pozitie si pentru cealalta.
3. Este alcoolismul o boala vindecabila sau doar o boala remediabila/ remisibila? Impartiti o
alta foaie A4 si enuntati argumente pentru o pozitie si pentru cealalta.