Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Student
Zalinschi Ioana Cristina
Olinca Andreea
1
Cuprins
I. Introducere (Argument) ........................................................................................................
Bibliografie .............................................................................................................................
Anexe……………………………………………………………………………………………
2
I. Introducere (Argument)
În ultimul deceniu, în România au avut loc schimbări majore datorită evoluției politicii
interne, dar și a contextului geopolitic internațional. Aceste schimbări au scos în evidență un
fenomen social, care a luat o amplitudine îngrijorătoare și anume, consumul de droguri.
Am ales această temă pentru realizarea lucrării deoarece în societatea actuală, una din cele
mai grave probleme sociale o constituie consumul de droguri. „În general, o problemă socială
poate fi definită ca o condiție sau o situație socială, apreciată de public sau de către experți ca
fiind neobișnuită sau intolerabilă, deoarece reprezintă o discrepanță sau un decalaj între realitatea
prezentă și normele sau valorile comunității” (Rădulescu& Dâmboeanu, 2006, p.11).
Adolescenții aflați în perioada de tranziție au reacționat foarte repede la această nouă
problemă socială. Din cauza interesului ridicat al tinerilor pentru nou, într-un timp foarte scurt
România a devenit o importantă piață de afaceri cu droguri. Timp de un deceniu, consumul, dar
și traficul de droguri au înregistrat valori semnificative mergând pe o pantă ascendentă.
În majoritatea timpului, tinerii doresc să fie diferiți astfel încât să atragă atenția asupra lor.
Pentru a se simți în centrul atenției, majoritatea tinerilor apelează la alcool, tutun sau droguri.
Este adevărat că acestea pot schimba starea pe moment, pot crea sentimentul de fericire, dar cu
toate acestea foarte puțini știu efectele nocive pe care acestea le au asupra propriului organism,
dar și a supra personelor apropiate.
Părerea tinerilor despre droguri diferă. Unii consideră că consumul de droguri este firesc,
deoarece datorită lor aceștia pot amplifica anumite stări și anumite sentimente, iar alții, destul de
puțini sunt conștienți că câteva clipe de euforie ar putea să le distrugă viața.
Am ales această temă pentru realizarea lucrării de licență deoarece am trecut și eu prin perioada
adolescenței, când anturajul era cel mai important și dorința de afirmarea și curiozitatea este
foarte mare. Din păcate, am avut și eu în mod direct sau indirect contact cu drogurile, am avut
ocazia să observ cum prieteni apropiați își fac singuri rău cu propria inconștiență. Trecând prin
astfel de experiențe, am vrut să învăț despre droguri, despre senzațiile pe care acestea le oferă,
despre efecte, despre metodele de prevenire dar și de tratare, cu speranța că îi voi putea ajuta să
renunțe la droguri.
În majoritatea cazurilor, indivizii consumă ocazional, iar acest obicei nu creează
obligatoriu dependență. Dar există și cazuri în care consumul este destul de des, iar asta
duce la amplificarea unor stări, la diminuarea unor dureri sau a disconfortului. În aceste
cazuri, apare dependența care are efecte negative din punct de vedere social, psihic sau
3
medical. Din punct de vedere social, consumul de droguri are aceleași efecte nocive atât
asupra individului cât și a societății, deoarece acestea creează păreri negative cu privire la
resursele medicale și asupra membrilor comunității (Rădulescu & Dâmboeanu, 2006, p.14).
Fiind o problemă socială, abuzul și consumul de droguri are o dimensiune subiectivă și
una obiectivă( Goode, 1999, pp.65-67).
Din punct de vedere obiectiv, administrarea drogurilor este asemănată cu o amenințare
serioasă pentru sănătatea și viața oamenilor, dar din punct de vedere subiectiv, părerea
publicului definește consumul de droguri ca fiind cu caracter problematic. Oamenii
consideră că , consumul de droguri este o situație problematică și trebuie rezolvată cât mai
repede.
În general, prima doză este oferită gratis de către distribuitori sau traficanți pentru a produce o
iluzie de fericire persoanelor în cauză, astfel acestea devenind dependente de senzație și în
același timp și de substanță. În timp ce consumatorii caută să experimenteze cât mai mult
iluzia fericirii, în realitate, viața lor și a celor din jur e pe cale să se prăbușească.
Din cauza lăcomiei și a dorinței de a deține cât mai multă putere asupra oamenilor,
distribuitorii de droguri distrug nenumărate vieții. De asemenea, dacă tinerii s-ar documenta
despre efectele consumului de droguri atât asupra vieții și sănătății lor cât și a celor din jur și
4
și-ar alege cu atenție anturajul, traficanții nu le-ar mai lua posibilitatea de a avea o viață
liniștită.
Conform dicționarului de sociologie (Zamfir, C., Vlăsceanu, L., 1998, pp. 165-167), "devianța
reprezintă orice tip de act, manifestare sau conduită care denaturează legile scrise și nescrise
ale unui grup sau ale unei societăți. Definit ca tip de comportament care se opune celui
formal, devianța nu cuprinde numai încălcarea legii ci și orice abatere de la regulile de
conviețuire a unei vieți liniștite. "
În sociologie cele mai frecvente criterii de clasificare a devianței sunt după Rădulescu, S.,
(1998, p.27)
5
Natura devianței- devianța pozitivă care se referă la finalul fericit al unui act deviant,
devianța negativă îndreptată împotriva valorilor unei societăți sau a unui grup și
devianța neutră este acel deviant act acceptat de societate sau de grup.
Manifestările devianței- devianța deschisă(indentificată), devianța ascunsă care în
general este caracterizată de către faptele de corupție ale oficialilor care rămân ascunse
societății și de patologiile sexuale.
Tipul de devianță: devianța penală, devianța religioasă, devianța politică, devianța
sexuală, devianța familială, devianța auto-agresivă( suicidul sau consumul de droguri).
În baza unor teoriilor sociologice consumul de droguri este un proces social și nu o relație
între impactul drogurilor asupra organismului și proprietățile fizice ale acestora.
În opinia lui John Gagnon și Alfred Lindesmith, consumul de droguri nu este considerată
întotdeauna o conduită deviantă, acest lucru fiind definit de faptul că noțiunea de devianță este
relativă, dependența de condiții de loc, de timp și de loc însemnând că ceea ce pentru un grup
religios, ocupațional sau social poate însemna devianță pentru un alt grup poate însemna o
conduită normală. John Gagnon și Alfred Lindesmith arată că starea de anomie poate fi
prezentă înainte de a se instala dependența de droguri. Nu starea de anomie care este prezentă
în secolul XIX a determinat fenomenul dependenței, ci disponibilitatea drogurilor și efectele
unei politici represive. Autorii afirmă că disponibilitatea drogurilor pe piață este o cauză mai
6
importantă decât starea de anomie, această afirmație fiind argumentată prin ratele înalte de
dependență de droguri în rândul farmaciștilor, a medicilor, asistentelor, etc.
Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependența de droguri și simptomele
sindromul de abstinență.
Alfred Lindesmith explică procesul de dependență față de opiacee prin credința că atunci când
individul va întrerupe administrarea drogurilor, starea de rău se va agrava datorită abstinenței.
De aceea, individul va continua să-și administreze droguri doar pentru a evita efectele
sindromului de abstinență, astfel devine dependent. Pentru a fi explicat procesul de
dependență, individul trebuie să fi trecut prin chinurile sindromului de abstinență la opiacee și
să conștientizeze această stare, deci să intervină un element de natură cognitivă
(Rădulescu,1999).
Efectele consumului de droguri sunt modelate de o anumită subcultură și cei noi inițiați în
lumea drogurilor învață de la vechii consumatori, conform teoriei învățării sociale. În cele mai
multe cazuri, consumul de droguri începe la îndemnul altor indivizi. Tot de la vechii
consumatori află și raționalizările utilizate pentru a justifica acest consum de droguri, precum
și senzațiile oferite de droguri. Erving Goffman consideră că indivizii dependenţi de droguri
sunt "devianţi sociali", "eşecuri în scenele motivaţionale ale societăţii". Atribuirea unui
asemenea rol toxicomanului, îl obligă pe acesta să-și însușească anumite caracteristici doar
pentru a putea adera la valorile și normele create de subcultura consumatorilor de droguri și
pentru a se putea integra în această subcultură pentru a avea parte de sprijin din partea
celorlalți aparținători ai subculturii. Includerea individului în subcultura consumatorilor va
determina și schimba concepția de sine, acest lucru ducând la transformarea acestuia într-un
consumator de "carieră", acesta fiind un proces de stigmatizare, de etichetare a dependentului
de droguri. "Cariera" persoanelor dependente de droguri se va desfășura în stradă, în special
în zonele periferice ale orașelor, însoțiți de alți indivizi care aderă la aceleași norme și valori
sociale și care încearcă tot timpul să procure o nouă doză de drog și să practice diferite
activități ilegale, (cum ar fi, prostituția, furt, spargeri, crime), activitățile convenționale
ocupând o mică parte din timpul lor (Rădulescu, 1999).
7
Capitolul II. Cadru general de caracterizare a domeniului drogurilor în România
La recomandarea ONU și UE, în anul 1999 Guvernul a adoptat un proiect de lege privind
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proiectul de lege adoptat de executiv
cuprinde norme referitoare la reprimarea producerii și traficului de droguri la incriminare și
pedepsirea regimului acestora (Rășcanu, 2008, p.155). Pe plan extern, România face parte
din unele convenții și acorduri internaționale care au scopul de a preveni și de a combate
traficul ilicit de droguri. În acestea fiind menționate(MAI, 2000, cap. 2):
-Convenția și pericolul asupra opiului, din 19 februarie 1925 încheiate la Geneva, având loc
cea de-a doua conferință a opiului, promulgate de România prin Decretul nr. 1578 din 5
iunie 1928;
-Convenția pentru reprimarea traficului ilicit de droguri, semnată la 26 iunie 1936 la Geneva
și ratificată de România prin Decretul-lege nr. 169 din 27 maai 1938;
-Convenția unică asupra stupefiantelor încheiată în New York la 30 martie 1961, amendată
prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a aderat prin Decretul nr
626 din 1973, publicat în „Buletinul Oficial”, partea I, nr 213/1973;
-Convenția Națiunilor Unite din 1988 împotriva traficului ilicit de substanțe psihotrope și
stupefiante. Aceste două convenții au fost ratificate prin Legea nr. 118/1992;
8
-Ordinul Ministerului Sănătății nr. 9/1999 privind desemnarea coordonatorilor naționali ai
programelor de Promovare a Sănătăți și Educației pentru Sănătate;
-Legea nr 143 din 26 iulie 2000 privind Combaterea Traficului și Consumului ilicit de
droguri (ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004, devine
Legea privind Prevenirea și Combaterea Traficului și Consumului Ilicit de Droguri).
9
Experiența acumulată de-a lungul timpului, Actuala Agenție Națională Antidrog urmărește
ca în România sa funcționeze un sistem coerent, profesionist și integrat de servicii de
asistență de care să beneficieze consumatori de droguri, prin care se urmărește asigurarea la
un nivel ridicat de receptivitate față de nevoile consumatorilor de droguri. Toate acestea vor
duce într-un final la menținerea unui nivel scăzut al prevalenței consumului de droguri.
Agenția Națională Antidrog elaborează în fiecare an Raportul Național Privind situația
drogurilor în România, în care se prezintă evoluția drogurilor în țară(politici de răspuns,
situație, tendințe) și se realizează conform ghidului recomandat de Observatorul European
de Droguri și Toxicomanie(http://www.ana.gov.ro/istoric_si_organizare.php ).
10
sensibilizarea comunității școlare și universitare asupra riscurilor pe care le aduc
drogurile și determinarea unei atitudini responsabile cu privire la educarea și
informarea în cadrul familiei și a scolii.
Termenul „drog”, în sens clasic, este considerat a fi (OMS, 1999, p.6) „acea substanță care,
odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcții ale acestuia”.
În sens larg, prin drog se înțelege orice substanță utilizată în terapeutică, datorită unor
proprietăți curative, dar al cărei efect poate fi incert sau nociv pentru organismul uman
(Bercheșan, Pletea, 1998, p.58).
Dicționarul de sociologie (Zamfir, Vlăsceanu, 1998, p.187) definește drogul ca fiind orice
materie primă care servește la prepararea anumitor medicamente dar ca și narcotic,
stupefiant, substanță care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție psihică și
fizică.
-de origine vegetală, cocaina (extrasă din cocă), marijuana (din frunze de canabis), hașișul
(din inflorescențe și rășini de canabis), morfina și codeina (din mac);
Conform cu Blume (2011, p.60), „ prin definiție, drogurile psihoactive atacă creierul, iar
expunerea pe termen lung sau acută la substanțe psihoactive poate fi toxică”.
În definirea drogurilor apare problema gradului de acceptabilitate socială, Goode, E., (1999,
p.19) accentuează faptul că orice definire a termenului „drog” trebuie să ia în considerare
dimensiunea socială, contextuală și culturală, „conceptul de drog este, în același timp, un
artefact cultural, o invenție socială care se aplică la anumite tipuri de substanțe în contexte sau
locații specifice. Un drog este ceva care a fost definit de anumite segmente ale societății ca fiind
drog... Societatea definește ce este un drog, iar această definiție socială modelează atitudinile”
noastre față de clasa de substanțe astfel etichetate.”
11
În majoritatea țărilor, unele medicamente și alcoolul sunt considerate a fi „droguri acceptate” ,
de aceea oamenii le utilizează pentru a-și schimba dispoziția (Rășcanu, 2008, p.11).
Pentru a defini termenul de drog, se impune de la început delimitarea a două tipuri: droguri
legale și droguri ilegale. „Un drog ilegal este o substanță chimică, naturală sau sintetică, care
spre deosebire de medicamente acționează asupra creierului producând stări euforice, tulburări
psihice, halucinații, reacții paranoice, etc.” Alcoolul, tutunul, cofeina, substanțele etnobotanice
precum și marea majoritate a medicamentelor sunt droguri legale (Rădulescu, Dâmboeanu,
2006, p.23).
Griffith, E., (2006, p.5) afirmă că drogurile, indiferent dacă sunt legale sau ilegale sunt
utilizate de oameni fără ca sănătatea acestora să fie afectată. Cu toate acestea, drogurile sunt
substanțe periculoase iar influența acestora asupra sănătății, productivității și bunăstării atât
la nivel individual cât și al celor din jur, numărul persoanelor care consumă droguri crește
semnificativ.
Abraham, P.,(2005, p.27) scoate în evidență multitudinea contextelor în care drogurile sunt
analizate, astfel fiind dificilă definirea termenului de drog și necesitatea includerii în
definirea termenului a reglementărilor legislative privind substanțele interzise, astfel să se
diferențieze drogurile legale de cele ilegale.
Ignorând diferența dintre drogurile legale și cele ilegale, simpla definiție a drogurilor face
referire la un set de substanțe cu proprietăți chimice și efecte biologice. Această definiție
accentuează caracteristicile intrinseci ale drogurilor, detașate de definițiile sociale ale
acestora (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.23).
O altă definiție a drogurilor sugerează că acestea sunt: „orice substanță care produce sau
creează schimbări psihologice și/sau fiziologice în corp”( Leyman, Potter, 1991, p.19). Erich
Goode observă că această definiție este vastă făcând referire la o multitudine de substanțe,
băuturi, alimente sau medicamente (Goode, E., 1999, p.58). O problemă principală în
definirea drogului nu sunt proprietățile sale „imanente” ci gradul de acceptabilitate al
societății față de ele.
Griffith, E., afirmă că „un drog psihotrop este orice substanță, care consumată de un om, va da
naștere unui titlu pe prima pagină a unui ziar”(Griffith, E., 2006, p.12).
12
Un criteriu specific în definirea naturii drogului îl reprezintă impactul lui asupra sănătății
oamenilor. Spre exemplu, alcoolul, acesta este foarte periculos chiar dacă gradul de
acceptabilitate al societății este foarte mare (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.24).
Ținând cont de modul în care oamenii percep efectele drogurile, Goode, E., prezintă trei
principale poziții:
- poziția absolutistă, conform căreia indiferent de tipul drogului (legal sau ilegat), acesta are
efecte dăunătoare, indiferent de calitățile consumatorului sau de contextul în care s-a
consumat;
- poziția moderată, conform căreia, drogurile legale consumate în mod adecvat pot avea efecte
benefice asupra organismului, pe când consumul de droguri iegale este dăunător fiind
echivalat cu abuzul;
- poziția legalistă, conform căreia doar legislația este în măsură să stabilească ce sunt
drogurile și care pot fi utilizate;
Unii autori definesc drogurile în funcție de efectele produse de acestea, afirmând că drogurile
naturale sunt mai sigure în comparație cu cele sintetizate chimic în laborator, acestea fiind
foarte periculoase pentru organism (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, pp.25-26).
Nu există o definiție comună a drogurilor, ci mai multe definiții care sunt bazate pe criterii de
ordin social și psihologic în detrimentul celor de ordin medical. „Există multe modalități de
definire a problemelor legate de droguri, dar în cele din urmă persoana în cauză trebuie să decidă
dacă are sau nu o astfel de problemă. Din perspectivă istorică, în definirea problemelor legate de
droguri au fost utilizate două abordări diferite. Prima are în vedere cantitatea de droguri
consumate de o anumită persoană și intervalul de timp sau ceea ce unii cercetători și terapeuți
13
numesc niveluri și pattenuri ale consumului. A doua abordare a definirii unei probleme legate de
droguri variază analiza consecințelor utilizării drogurilor” (Blume, 2011, p.26).
Un criteriu de clasificare ale drogurilor are în vedere efectele pe care drogul îl aduce la nivel
comportamental. În conformitate cu acest criteriu există șapte categorii de substanțe:
antidepresive, sedative (depresive), anxiolitice, neuroleptice (antipsihotice și tranchilizante
majore), narcotice-analgezice (analgezice euforizante), sedative și halucinogene
(psihedelice).
Având în vedere acest criteriu Griffith recomandă ca fiind utilă pentru cei ce studiază
drogurile următoarea clasificare: sedative(pastilele sub formă de barbiturice, alcool,
tranchilizante slabe, gazele anestezice și alte substanțe volatile), stimulente (cofeina,
amfetamina și cocaina), opiacee (opiul), halucinogene (mescalina și LSD-ul) și droguri cu
acțiuni multiple (nicotina- sedativ și stimulent, canabisul- sedativ și halucinogen, ecstasy-
stimulent și halucinogen). (Griffith, 2006, pp.12-13)
14
Acest criteriu este aplicat și în practică de către organele ONU, fiind preluat și de
Organizația Internațională de Poliție Criminală- Interpol. Având în vedere acest criteriu,
drogurile se clasifică după cum urmează (Bercheșan, Pletea, 1998, p.64):
Abuzul sau dependența de substanțe psihoactive implică de obicei administrarea mai multor
substanțe simultan sau succesiv. De exemplu, unii dependenți de cocaină mai consumă în
15
mod succesiv sau simultan alcool, opiacee sau anxiolitice penru evitarea simptomelor de
anxietate.
Lupta împotriva abuzului de droguri întâmpină foarte mari dificultăți, cea mai mare fiind
identificarea cauzelor care stau la baza consumului (Rășcanu, 2008, p.39).
Cu privire la motivele pentru care tinerii consumă droguri, Ruxandra Rășcanu afirmă:
„motivele pentru care unele persoane se simt atrase de droguri sunt extrem de diferite și greu de
explicat, ceea ce pare ușor de acceptat este faptul că ele reprezintă un pericol major pentru
organism, o adevărată capcană atât pentru cei avizați, dar mai ales pentru cei neinformați”
(Rășcanu, 2008, p.11).
Motivul pentru care tinerii utilizează drogurile este de a redobândi starea de euforie, în
principal, dar pot administra și pentru a evita disconfortul. Un motiv nou ar mai putea fi și
teama de efectele negative produse de abstinență. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.34).
În urma unor studii efectuate pe adolescenți, Ruxandra Rășcanu (2008, p.26) a descoperit
cauzele interne și cele externe ale consumului de droguri. Așadar, cauzele interne ar fi:
tentația, curiozitatea, dorința de senzații tari, „fructul oprit”, lipsa maturității și a
responsabilității, necazurile, disperarea, problemele personale, singurătatea, lipsa unor
preocupări interesante, teribilismul sau nevoia de a ieși în evidență. De asemenea, cauzele
externe sunt: influența nefastă a anturajului, a grupului de prieteni „dubioși”, nivelul
educațional și cultural redus, climatul familial nefavorabil, lipsa informațiilor sau informații
denaturate cu privire la droguri, imitarea modelelor din filme, reviste sau ziare.
Cele mai importante cauze ale consumului de alcool, după părerea mea sunt: adolescența,
grupul de prieteni și familia.
16
compensa lipsurile din viața lor, indiferent de tipul acestora, deoarece drogurile le oferă
senzația de plăcere, relaxare și alte efecte pozitive. Aceste efecte sunt de scurtă durată, de
aceea după trecerea efectelor adolescentul revine la starea inițială și redevine conștient de
lipsurile pe care le are. Încercarea de dezvoltare și perfecționare a sinelui poate umple
anumite goluri pe termen îndelungat în comparație cu consumul de droguri. (Blume, 2011,
p.116).
Atitudinile privind puterea anumitor droguri (așteptări și mituri pozitive legate de droguri)
cauzează probleme în rândul adolescenților. Miturile pozitive sugerează că drogurile au
capacitatea de a face o persoană să fie mai sociabilă și mai plăcută, mai capabilă din punct
de vedere intelectual, mai puternică din punct de vedere fizic, mai atractivă și mai energică.
Membrii familiei și prietenii pot avea de asemena reacții problematice față de persoana
consumatoare. Cele mai puternice reacții sunt cele care influențează modul în care membrii
familiei se comportă cu membrul care consumă droguri.
Există cazuri în care specialiștii au atitudini problematice iar acestea afectează procesul
terapeutic. O atitudine problematică din partea unui specialist constă în părerea acestuia
despre persoana care utilizează droguri. De obicei, acesta poate considera că persoana care
are probleme cu drogurile este naivă, needucată sau mai puțin avizată în orice aspect al
vieții sale și la problema sa legată de droguri. Miller și Rollnick (2002) afirmă în
Motivational Interviewing că clientul este expertul cu privire la persoana sa și că specialiști
ar avea de învățat dacă ar accepta acest lucru. O altă atitudine problematică a specialiștilor
este de asemenea faptul că aceștia consideră că adolescenții consumatori trebuie tratați exact
la fel ca adulții consumatori, deși studiile arată că abuzul de substanțe la adolescenți este
diferit de abuzul în cazul persoanelor mature.
Ideea de a trata toate problemele legate de droguri în mod simular este o altă atitudine
problematică a specialiștilor deoarece aceștia se limitează la o abordare standardizată și nu
17
pot creea strategii individualizate, creative prin care să poate ajuta clientul (Blume, 2011,
pp.116-120).
Cauzele principale ale consumului de droguri sunt adolescența, grupul de prieteni și familia, de
la acestea derivând și restul cauzelor. Cunoașterea cauzelor care conduc la apariția problemelor
legate de droguri este foarte importantă, deoarece dacă se cunosc cauzele există șansa să putem
ajuta persoana să rezolve aceste probleme. În general, persoanele încep să consume droguri
deoarece chiar și pentru o perioadă scurtă de timp au sentimentul că toate problemele s-au
rezolvat.
Un model legat de consumul de droguri este modelul biopsihosocial (Blume, 2011, pp.49-
50), conform căruia problemele legate de droguri au cauze multiple. Principalele cauze par
să fie fundamentate pe anumite procese biologice, deoarece acestea combinate cu adicția au
avut parte de multă atenție din partea mass-media. Drogurile psihoactive au influențat
procesele neurochimice, astfel stimulând centrii plăcerii din creier, aceasta fiind explicația
pentru care problemele legate de droguri au fundamente biologice. Cercetătorii încearcă să
identifice posibilele conexiuni genetice care pot crește predispoziția unei persoane de a
avea probleme cu drogurile. De asemenea, problemele legate de droguri pot fi cauzate și de
factori sociali/ de mediu și psihologici, acești factori perpetuează aceste probleme. Acest
model este denumit de către cercetători modelul biopsihosocial pentru că atât factorii
biologici, sociali cât și cei psihologici ajută la înțelegerea ți tratarea problemelor legate de
droguri. Deseori, factorii psihologici sunt asociați cu variabilele personale, cum ar fi modul
în care o persoană gândește, se comportă sau se simte. De asemenea, factorii sociali sunt
aliniate cu interacțiunile personale, dar pot fi asociați și cu factorii de mediu. Pentru
înțelegerea evoluției și perpetuarea problemelor legate de droguri, factorii psihologici și
sociali sunt foarte importanți, deoarece asupra acestor aspecte se poate interveni.
Utilizarea substanțelor combinate este obișnuită pentru mulți tineri, dar există dovezi
conform cărora patternurile consumului combinat este mai distructiv decât patternurile
consumului obișnuit.
18
de consum și însuși decizia de a consuma un anumit drog. Conform autorilor americani,
persoanele dependente de același tip de drog, nu au parte de aceleași efecte și nici nu sunt
motivate de aceeași factori, deoarece în anumite stadii ale procesului unii factori pot fi mai
puțini importanți.
În cazul unor anumite droguri, consumul determină anumite procese biologice care sunt
asociate cu toleranța și dependența fizică. Toleranța poate reduce treptat unele efecte ale
drogului, astfel este necesară creșterea dozei ceea ce poate accelera apariția dependenței
fizice.
19
CAPITOLUL V- Metodologia cercetării
Scopul lucrării este de a analiza situația actuală în ceea ce privește consumul de substanțe
legale/ilegale în rândul tinerilor
1. Dacă tineri devin mai maturi și au alte responsabilității, atunci cresc șansele să renunțe la
consumul de substanțe legale cât și ilegale.
2. Dacă adolescentul se află printer consumatorii de substanțe legale și ilegale și există o mai
mare disponibilitate a substanțelor legale/ ilegale, atunci crește șansa ca acesta să devină
consumator.
3. Factorii de risc vor fi diminuați prin conștientizarea consecințelor sau a factorilor de
protecție.
20
își stabilește singur sursele bibliografie, iar în cazul procedeului sistematic, bibliografia este
stabilită de către centrele specializate (Vasile Miftode,2003, p.133). În realizarea
bibliografiei, eu am utilizat procedeul empiric, deoarece ca și surse bibliografice am folosit
materialele pe care le-am considerat eu relevante pentru tema aleasă.
În conformitate cu Miftode Vasile, în analiză, prin tehnica documentării decoperim două
tipuri ale volumului de informații și anume date privind conștiința socială și date privind
existența socială. Consider că prin realizarea lucrării am atins ambele tipuri deoarece am
studiat materiale care prezintă existența socială al fenomenului, precum și amploarea pe
care o ia consumul, mai ales în rândul tinerilor, dar și materialele care au în vedere
conștiința socială a consumului și dependenței de droguri și alcool. Pentru aceasta am
studiat legislația din domeniu, rapoarte naționale și internaționale, Strategia Națională
Antidrog și alte articole din domeniu.
Bibliografia a fost realizată după următoarea schemă:
Potrivit lui Chelcea Septimiu, termenul „interviu” provine din limba engleză, interview-
întrevedere, întâlnire, și este o metodă utilizată în științele socio-umane (Chelcea
Septimiu,2001, p.262).
În literatura de specialitate, interviul este definit ca fiind „o tehnică de obținere, prin
întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi în vederea verificării ipotezelor
sau pentru descrierea unui anumit fenomen studiat” (Chelcea, 2001, p.267).
21
Am ales interviul semi-structurat pentru realizarea acestei cercetări, deoarece am considerat
că acesta mă va ajuta să obțin informații care îmi vor confirma sau infirma ipotezele
propuse pentru această cercetare. Prin interviul semi-structurat am putut acorda o atenție
mai mare părerilor persoanelor intervievate și am putut avea atât eu cât și intervievați
libertatea de a ne exprima. Am încercat să centrez conversația pe experiențele persoanelor
intervievate și anume consumul și dependența de droguri și alcool. Elaborarea ghidului de
interviu a fost focalizat pe experiența celor intervievați în situația consumului și dependenței
de droguri și alcool.
Prin metodele calitative (interviu semi-structurat) am obținut informații despre factorii care
duc la consum, despre stările pe care drogurile le oferă, despre ce înseamnă dependența,
părerea unui consumator despre droguri și alcool, dar și părerea unui specialist cu privire la
această temă.
În concluzie, am utilizat interviul semi-structurat pentru că, acesta „ conduce la descoperirea
unor noi direcții de intervenție și la rafinarea concluziilor”(Cojocaru Ș., 2010, p.138). Înainte
de a încheia argumentarea folosirii metodei calitative,aș vrea să prezint avantajele și
dezavantajele utilizării acestuia. Avantajele interviului semi-structurat sunt: flexibilitatea, prin
intermediul acesteia am putut primi răspunsuri exacte la întrebările adresate; posibilitatea de a
avea o rată mare de răspunsuri, de la persoanele care se pot exprima mai bine oral decât în
scris; de asemenea, am avut posibilitatea de observa comportamentele non-verbale ale
persoanelor intervievate, ceea ce a sporit calitatea informațiilor; posibilitatea de a asigura
controlul asupra succesiuni întrebărilor,acest lucru sporind curatețea răspunsurilor. Prin
utilizarea acestei medode am avut parte de răspunsuri spontane la toate întrebările, cu ajutorul
acestora am obținut informații pentru testarea ipotezei. (Chelcea S., 2001, p.271) Limitele
metodei calitative sunt: necesitatea mare de timp pentru a intervieva fiecare persoană, dar și
pentru realizarea ghidului de interviu, dar și necesitatea timpului de a identifica persoanele
incluse în eșantion, pentru obținerea acordului și desfășurarea convorbirii. De asemenea, altă
limită a utilizării interviului sunt inconvenientele care pot apărea din cauza faptului că
persoanelor intervievate li se cere să răspundă la întrebări indiferent de gradul de obosealăsau
de dispoziția pe care aceștia o au. În cadrul interviului, interesul din partea persoanei
intervievate poate scădea din cauza oboseli.(Chelcea, 2001, p.291).
Lotul de studiu
În ceea ce privește criteriile după care am ales subiecții acestei cercetări, lucrurile sunt destul
de simple în cazul specialiștilor. Criteriul de ghidaj a fost ca aceștia să lucreze în domeniul
22
substanțelor ilegale/legale, iar în cazul tinerilor, aceștia au fost aleși în funcție de
disponibilitatea fiecăruia.
Astfel, grupul țintă este format dintr-un specialist în domeniu și 4 consumatori.
Pentru prima temă stabilită, consumatori au afirmat că ei au început să consume droguri din
cauza plictiselii, a curiozității și a influenței anturajului. Specialistul, consideră că, oamenii
încep să consume droguri din cauza problemelor familiale, din curiozitate și din cauza
anturajului.
La întrebarea, de ce încep oamenii să consume droguri, specialistul intervievat a răspuns:
23
„Cei mai mulți oameni încep să consume din cauza problemelor familiale, personale și
emoționale, din curiozitate și din cauza anturajului. De obicei oamenii au dificultăți de a se
regla emoțional, îi lipsește conectarea emoțională și chiar modul în care a fost crescut poate
crea o imagine negativă despre sine. Dacă eu am probleme în familie și sunt nefericit și trist
și consum un anumit drog și acesta mă face fericit, automat voi mai căuta acea stare. Orice
problemă voi avea sau de câte ori voi fi trist voi merge tot timpul la droguri pentru că acesta
mă face fericit.”
La întrebarea „De ce ai început să consumi droguri?”, consumatorii intervievați au răspuns
următoarele:
„ Eu am început să consum droguri din cauza anturajului, dar si firea mea curioasă, dornică
mereu să încerc lucruri noi a contribuit. M-au chemat prietenii în parc să mai stăm de vorbă
că ne plictiseam și unul dintre ei avea un pai, și cum toți din grup au fumat, am fumat și eu.
Bine, nu am tras mult 3-4 fumuri, dar a avut un efect destul de puternic pentru că am dat trei
ture de parc râzând. Îmi amintesc și acum că era seara Învierii. Acum consum doar când
sunt la petreceri, rar se întâmplă să-mi fac un pai când sunt singură. Dar cum toți prieteni
mei consumă, atunci când ies, nu există dată în care să nu consum, pentru că cel puțin unul
din ei trebuie să aibă ceva la el.”
„Prima oară cred, am fumat iarbă (marijuana). Am încercat din plictiseală, pentru că nu
aveam ce să fac când ieșeam prin oraș și cum ceilalți fumau am început și eu.”
„Prima oară am încercat etnobotanicele la 14 ani, în baia școlii la care învățam cu câțiva
colegi, ulterior pe la aproximativ 15-16 ani am început să consum alcool. Mi-a fost rău după
experiența din baia școli și mi-am zis că nu voi mai încerca, dar anturajul a avut mai multă
influență asupra mea decât eu însumi. ”
„Am început să experimentez cu substanțele psihoactive la vârsta de 19 ani, adică în primul
an de facultate. După am plecat în Anglia și am avut mai multă libertate pentru a
experimenta. Am început să consum droguri din cauza persoanelor din jurul meu și din
cauza plictiselii. Am făcut un an de facultate în Anglia, iar acolo tinerii sunt mult mai
deschiși atunci când vine vorba de consumul acestor substanțe. Grupul întotdeauna a avut o
influență mare asupra mea. ”
Se constată din răspunsurile specialistului, dar și a consumatorilor că, cauzele principale ale
consumului de doguri sunt curiozitatea, plictiseala și anturajul.
3) A treia dimensiune urmărește să identifice media vârstei la care încep tinerii
consumul de droguri.
24
În urma întrebărilor, răspunsurile specialistului și a consumatorilor se aproximează la
perioada adolescenței.
La întrebarea, la ce vârstă încep tinerii/ copii să consume droguri, specialistul a răspuns:
„ Avem copii care au vârsta de 11 ani și 6 luni și sunt în asistența noastră pentru problemele
legate de consum. Dar ca o medie generală, vârsta de 14 ani este cea la care tinerii încep să
consume”
La întrebarea, „La ce vârstă ai început să consumi droguri”, consumatorii au răspuns:
„Păi, eu prima oară am fumat etnobotanice, la 14 ani, deci acum 8 ani am început această
aventură.”
„Prima oară cred că a fost pe la 16 ani,când am fumat iarbă.”
„Prima oară am încercat etnobotanicele la 14 ani, în baia școlii la care învățam cu câțiva
colegi, ulterior pe la aproximativ 15-16 ani am început să consum alcool.”
„La 19 am făcut cunoștință cu drogurile”
În ceea ce privește debutul în lumea drogurilor, disponibilitatea lor de pe piață, anturajul și
curiozitatea ajung să distrugă tânăra generație. În legătură cu debutul prematur al
consumului de droguri, am întrebat specialistul, dacă vârsta are vreo legătură cu efectele pe
care drogurile le au asupra organismului. Răspunsul specialistului a fost: „Cu cât debutul în
consumul drogurilor este mai timpuriu cu atât imunitatea, sistemul endocrin și organismul
nostru foarte fragile. Deci consecințele pe termen lung sunt mai grave la un copil de 13-14
ani decât la un tânăr cu vârsta de peste 25 de ani. De cele mai multe ori, vârsta este un
factor de risc, pe lângă efectele substanțelor și efectele sociale care apar.
Observând că vârsta debutului în consumul de droguri este perioada adolescenței, am
considerat necesar să întreb specialistul despre rolul pe care îl are familia în viața
adolescentului și dacă aceasta ar putea să oprească consumul.
La această întrebare, specialistul a răspuns: „Adolescența este o perioadă de confuzie
valorică, iar în această perioadă copilul adoptă anumite comportamente pe care el le
consideră corecte. La această vârstă, adolescentul se îndepărtează de părinți și se apropie
mai mult de prieteni, de anturaj, din dorința de afirmare și începe să copieze comportamente
ale acestora. Este foarte important ca părinții să adopte o bază prin care să acorde mai multă
atenție adolescentului. De aceea, părinții trebuie să cunoască grupul de prieteni ai
adolescentului și să vorbească deschis cu acesta despre consumul de droguri și despre ceea
ce i se poate întâmpla dacă intră într-un anturaj greșit. De multe ori chiar familia este un
factor de risc pentru consum, deoarece dacă copii se simt neglijați, neiubiți, aceștia își pot
25
îneca amarul în droguri. Rolul familiei este foarte important, de aceea în familiile unite, în
care copii sunt apreciați și iubiți incidența consumului de droguri este foarte scăzută”
Consumatorii intervievați au afirmat că părinții lor nu știu că aceștia sunt consumatori de
droguri,
4) Identificarea celor mai consumate droguri.
La a treia temă stabilită, vreau să identific care sunt cele mai consumate droguri în
România. În urma întrebărilor adresate intervievaților, a rezultat că, canabisul,
etnobotanicele, amfetaminele, ecstasy, cocaina, sunt cele mai consumate, mai ales la
petreceri, în cluburi sau la festivale.
La întrebarea, „Care sunt cele mai consumate droguri în România”, specialistul a răspuns:
„Cel mai consumat drog este canabisul, încă nu avem probleme foarte grave cu drogurile
injectabile. Cel mai consumat drog, atât la nivelul adolescenței cât și la nivelul adulților este
canabisul. Dar la petreceri sau în cluburi se consumă foarte multe alte tipuri de droguri, ca
de exemplu, cocaina, ecstasy, etnobotanice, amfetamina, în marea majoritatea, drogurile
sunt combinate cu alcoolul, pentru a putea să se simtă mai energici.”
La întrebarea, Ce droguri ați consumat până acum, consumatorii au răspuns următoarele:
„ Am început cu etnobotanicele, după am început să înțeleg cum stă treaba cu ele și să pot
face diferența între iarbă și etnobotanice, și de atunci fumez doar iarbă. Apoi la petreceri am
început să iau și cocaină, ketamină, MD, speed, ecstasy, ciuperci halucinogene, mefedronă,
baloane.”
„Am început cu marijuana, apoi am început cu categoria prafurilor, mefedronă, amfetamină,
cocaină,etnobotanice, ciuperci halucinogene, baloane, cam atât, cred.”
„Am încercat de toate, numai halucinogene nu, dar vreau să încerc. Ți-am zis și în seara
accidentului am tras cocaină și am băut până dimineață”
„Am consumat droguri din toate categoriile stimulative, halucinogene și depresive. LSD,
DMT, Speed, cocaină, ketamină, marijuana, hașiș, xanax, ecstasy și MDAM.
De asemenea, am adresat și întrebarea cât de des consumi droguri, iar răspunsurile
consumatorilor au fost:
„. Chiar și acum consum doar când sunt la petreceri, rar se întâmplă să-mi fac un pai când
sunt singură. Acum sunt în punctul în care nu dau bani pe droguri, dacă mi se oferă, iau,
dacă nu, nu. Dar cum toți prieteni mei consumă, atunci când ies, nu există dată în care să nu
consum, pentru că cel puțin unul din ei trebuie să aibă ceva la el.”
„Depinde. Iarbă fumez zilnic de aproximativ 5 ani, iar profuri și boabe mai rar acum pentru
că m-am operat de curând la nas, mai iau dar rar, o dată la 2-3 luni.”
26
„Alcool consum destul de des, droguri mai puțin după accident și după tot ceea ce s-a
întâmplat.”
„O dată la câteva luni sau chiar mai puțin, am trecut de perioada în care experimentam.
Acum o fac doar la petreceri sau cu prietenii.”
La întrebarea „De unde vă procurați drogurile? ”, consumatori au evitat să răspundă.
Se poate observa din răspunsurile consumatorilor, că aceștia consumă droguri în compania
prietenilor sau a anturajului deci putem deduce de aici că aceștia ăși procură drogurile prin
intermediul anturajelor.
5) Identificarea efectelor pe care le au drogurile asupra psihicului și fizicului.
A patra dimensiune pe care am urmărit-o în demersul cercetării constă în determinarea
efectelor pe care le au drogurile asupra consumatorilor.
La întrebarea, care sunt efectele drogurilor asupra fizicului și psihicului, specialistul mi-a
răspuns următoarele:
„ Atunci când consumăm droguri, creierul nostru este păcălit, astfel noi simțim plăcere
intensă, relaxare sau diminuarea durerilor, deoarece, creierul produce în exces dopamină și
endorfină. Creierul nostru produce în mod normal cantități suficiente de endorfine și
dopamină, astfel încât, plăcerea pe care o simțim nu creează dependență. Pe termen scurt,
creierul poate recupera o parte din substanțele necesare pentru a funcționa normal, însă
abuzul pe termen lung perturbă activitatea creierului aproape iremediabil. Cele mai grave
consecințe ale consumului pe termen lung sunt tulburările de personalitate, psihozele ș i
delirium.”
La întrebarea ce simți atunci când ești sub influența drogurilor?
„Îți dă un foarte mare chef de viață și ești foarte vorbăreț. Când ești sub influența cocainei
ești prieten cu toată lumea. Și chiar dacă ai foarte multă energie, în comparație cu alte
droguri, poți să mănânci și să dormi chiar dacă ești sub influența ei.”
„Păi, speed-ul. Când ești sub influența lui nu dormi, nu mănânci. La o petrecere am tras o
noapte întreagă și 2 zile nu am putut nici să dorm nici să mănânc.”
„Eu de fiecare dată vomit. Corpul mă atenționează că nu sunt bune și le elimină, dar prin
clasa a XI-a, era perioada simulărilor. Se dădeau simulări, luni, miercuri și joi, iar celelalte
zile erai liber. În ziua de marți, eram atât de plictisit, avem o cioată (etnobotanice) rămasă
de pe afară, am mers la baie, am fumat la geam. După patru fumuri, m-am dus la chivetă, m-
am spălat pe față și mi-am dat cu apă pe cap, iar atunci am căzut în fund și nu mă mai
puteam ridica. M-am panicat, amețeam, mi s-a făcut rău, și-mi era rău, și rău, și rău, mă
rugam la Dumnezeu să-mi treacă pentru că am zis că mor.”
27
Din răspunsurile obținute, observăm că deși pe moment, ne simțim foarte bine și suntem
fericiți, când consumăm ne facem rău singuri.
6) Identificarea efectelor pe care le au drogurile în combinație cu alcoolul asupra
consumatorului.
În marea majoritate a cazurilor, tinerii combină drogurile cu alcoolul. Prin această temă
urmăresc să aflu efectele pe care le are această combinație asupra consumatorului.
La întrebarea, ce se întâmplă atunci când combini drogurile cu alcoolul, specialistul a
răspuns:
„ Orice consumator de droguri ajunge în punctul în care combină substanțele. Combinația
dintre alcool și orice alt tip de drog este foarte periculoasă. În acest proces se suprapun
efectele toxice ale ambelor substanțe, astfel încât se ajunge la politoxicomanie.”
La întrebarea, ce simți când combini alcoolul cu anumite substanțe, consumatorii au
răspuns:
„Cam de fiecare dată le-am combinat. În cazul cocainei și a speed-ului, acestea anulează
efectele alcoolului atunci când sunt consumate. Poți să bei cât vrei că nu simți efectele
alcoolului până nu se duc efectele drogurilor.”
„Păi, depinde. Atunci când fumez iarbă și beau, mă simt relaxat, euforic, în sensul bun. Mă
menține lucid. Când combin ketamina cu alcolul, mă moleșesc de zici că am băut 6 beri
odată. Când combin cocaina, mă pot concentra mai ușor, pot gândi la rece toate problemele,
pe mine această combinație ma ajutat și să învăț mai ușor. Speed-ul mă ține treaz și boaba
îmi dă foarte multă energie.”
„În aceea noapte am fost la o petrecere organizată de un prieten acasă unde băusem toată
noaptea și consumasem și cocaină. Spre dimineață o prietenă a insistat să o duc acasă. În
mașină eram eu, în dreapta lângă mine fata și încă 3 prieteni în spate. Din cauza adrenalinei
conduceam cu 200 km/h și am pierdut controlul mașinii și am avariat 3 mașini și astfel și
prietenii mei au fost răniți”
„Nu, în general este mult mai periculos din câte știu să combini alcoolul cu alte substanțe,
singura excepție pe care am făcut-o este alcoolul cu marijuana. Este un efect mai accentuat
al drogului, de exemplu, în cazul meu, m-am îmbătat mai repede când eram fumat sau
uneori îmi accentua starea de moleșeală/somnolență. Deși, nu pot spune că m-am simțit atât
de bine întotdeauna când le-am combinat, mi s-a făcut destul de rău, dar mi-am revenit după
vreo 2 ore. În acele două ore mi s-a zis că priveam în gol și îmi aduc aminte că mi-a fost atât
de rău încât am vomitat și nu aveam energie nici măcar să dorm.”
28
La întrebarea ce este dependența de droguri și care sunt cauzele acesteia, specialistul a
răspuns: „Este un ansamblu de factură fiziologică, comportamentală sau cognitivă, în care
utilizarea de substanțe psihoactive devine principala prioritate. Dependența se manifestă
prin dorința abuzivă de a consuma substanțe. Cauzele dependenței sunt și cauzele
consumului. Pentru că nu poți deveni dependent dacă nu consumi. Cele mai frecvente cauze
sunt curiozitatea, mediul familial, anturajul, traumele din trecut cum am menționat anterior”
8) Identificarea simptomelor și a efectelor dependenței de droguri
La întrebarea, care sunt simptomele și efectele dependenței, specialistul a răspuns:„
Simptomele dependenței diferă în funcție de substanța consumată. În cazul sedativelor, cele
mai întâlnite simptome sunt, lipsa puterii de concentrare, modul de gândire este distorsionat,
agresivitate, somnolență, frisoane, comă sau uneori chiar moarte. În cazul stimulentelor,
simptomele cele mai frecvente sunt: Încrederea exagerată în sine, intensificarea
sentimentelor, creșterea energiei, insomnie, amețeli, transpirație, psihoză. La halucinogene
întâlnim, crizele de anxietate, creșterea sensibilității, halucinații,insomnie, creșterea ritmului
cardiac și al tensiunii, dezorientare. Iar în cazul dependenței de narcotice, confuzie, euforie
temporară, diminuarea durerii, lipsa coordonări, diminuarea reacțiilor și a funcțiilor
motorice.”
Am mai adresat consumatorilor următoarea întrebare: În timpul consulului v-ați confruntat
cu legea? În urma acestei întrebări am primit doar un răspuns afirmativ, restul au fost toate de
natură negativă.
În continuare l-am întrebat fiind în libertate, care sunt restricțiile primite pe perioada
proceselor, iar răspunsul acestuia a fost „mă aflu sub control judiciar, sunt controlat în fiecare
marți la ora 09.00 dimineața, de asemenea nu am voie să părăsesc județul Iași și nu am voie să
fiu prezent unde sunt petreceri sau se consumă băuturi alcoolice, nici la terasă, cluburi sau
restaurante. Și am proces o dată la 2 luni verificarea de măsură.”
După această discuție am ținut să-l întreb pe tânăr dacă după această experiență va renunța la
alcool și la droguri, răspunsul acestuia fiind ” la alcool nu am renunțat nici în această
perioadă, pe când la droguri, da, cel puțin până se vor termina toate procesele. Cu siguranță nu
voi mai conduce sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor psihoactive, dar de
consumat o voi face în continuare. Mai am încă multe de încercat.”
29
Din discuțiile și frânturile de interviuri atât cu specialistul cât și cu consumatori putem să
afirmăm confirmarea celor trei ipoteze, acestea fiind:
1. Dacă tineri devin mai maturi și au alte responsabilității, atunci cresc șansele să renunțe la
consumul de substanțe legale cât și ilegale.
2. Dacă adolescentul se află printre consumatorii de substanțe legale și ilegale și există o mai
mare disponibilitate a substanțelor legale/ ilegale, atunci crește șansa ca acesta să devină
consumator.
Prin urmare, dacă tinerii se rup de anturajul problematic, dacă aceștia conștientizează
consecințele consumurilor de substanțe atât legale cât ilegale atunci factori de risc vor fi
diminuații și consumul de substanțe legale cât și ilegale se va diminua și el.
V.5. Concluzii
30
caracteristici ale individului, de gradul stimei de sine pe care acesta îl posedă, acestea fiind
imperios necesare privind șansa acestora de readaptare la mediul social, precum și
prevenirea recidivei. Mediul social și familial în care individul se află sub supraveghere, își
va pune bine amprenta pe personalitatea acestuia într-un mod remarcabil.
Cauzele identificate ce duc la motivația consumului de droguri sunt strict individuale, și
reprezintă nucleul deciziilor și faptelor, constituind un mecanism al forului intrinsec ce se
formează din nevoi, obiective, decizii și din corectarea activitatii de consum.
Prin cercetarea de față am vrut să evidențiez faptul că prevenirea și combaterea consumului
de droguri a preocupat de multi ani societatea și încă este preocupată de acest aspect, orice
societate este capabilă să aprecieze comportamentul membrilor partizani ai acesteia din
punct de vedere al conformării acestora la norme morale cât și juridice.
Am identificat faptul că, desi consumul de drouri este un fenomen social des întâlnit, trebuie
apreciat și analizat ca fiind act individual comis de către o persoană aptă din punct de
vedere moral într-o anumită situație concretă. Din cele analizate, am relatat faptul că
motivația care stă la baza consumului de droguri poate avea originea în familie, în grupul de
prieteni, la muncă sau chiar în mediul în care persoanele își petrec timpul liber, iar această
motivație poate fi sau nu conștientizată de către consumator. Dacă prezența motivelor
comportamentului de consumator sunt în acord cu limitele de acceptare socială, avem
garanția că subiectul se poate recupera din punct de vedere social.
Cercetarea de față a pornit din dorința/ curiozitatea de a afla mai multe informații despre
percepția tinerilor asupra consumului de substanțe lrgale cât și ilegale, printre care droguri și
alcool. „Factorii sociali, respectiv atitudinea socială, convingerile sociale, disponibilitatea
drogului, relația cu familia, presiunea socială, urbanizarea și șomajul influențează decizia de
consum a unor substanțe psihoactive: alcool, tutun, apoi mai târziu cocaină, herionă. Acești
factori sunt cei care vor determina continuarea consumului de substanțe psihoactive, pe lângă
cei biologici și cei psihologici” (Rășcanu, 2008, p.42).
Astfel, prin această cercetare ne-am propus să identificăm modul în care este perceput
consumul de substanțe legale/ilegale în viziunea tânărului. Să identificăm cauzele pentru care
tineri apelează de cele mai multe ori la consumul de substanțe ilegale. Pe lângă acestea am
mai dorit să identificăm rolul familiei în în viața consumatorului. Ne-am dorit să aflăm care
este gradul de conștientizare al tinerilor în privința consecințelor consumului de substanțe
31
ilegale asupra organismului și a unei eventuale dependențe. Și bineînțeles care sunt cele mai
consumate substanțe ilegale în România.
Principalul avantaj al acestei lucrări, este acela că aduce un aport literaturii de specialitate,
contribuind la aceasta. Astfel, prin această lucrare am putut identifica modul prin care tinerii
percep consumul de substanțe atât legale cât și ilegale, cât și gradul acestora de conștientizare
A consecințelor consumului de substanțe legale cât și ilegale asupra organismului și a unei
eventuale dependențe.
Deși această arie de cercetare este destul de abordată în acest domeniu, cât și în domeniile
conexe, nu putem să nu semnalăm împortanța acesteia în continuare.
Un alt punct forte al acestei cercetări este faptul că aceasta conduce la determinarea și
invitarea viitorilor cercetători spre a investiga mai în detaliu, modul în care sunt percepute
substanțele legale cât și ilegale de către tineri din socetatea curentă.
Având în vedere că orice studiu prezintă limite, nici acesta de față nu este lipsit. Prin urmare,
o limită a acestui studiu este dată de numarul relativ mic de interviuri. Pentru o validitate mai
consistentă ar fi fost indicat să existe mai multe interviuri.
O altă limită este dată de prezența unui singur interviu cu un singur specialist, astfel, ar fi fost
mult mai indicată prezența mai multor specialiști. Pe de altă parte, faptul că participanții la
această lucrare au fost majotitatea de gen masculin, ar putea fi o limită a acestei lucrări. Prin
urmare pe viitor propunem realizarea unei astfel de lucrări, controlând respectivele limite
menționate anterior.
Studiile viitoare care ar putea aborda o asemenea temă, ar putea realiza mai multe interviuri
atât din perspectiva consumatorilor cât și a specialiștilor. În ceea ce privește prezența
specialiștilor, studiile viitoare ar putea intervieva specialiști din mai multe domenii (poliție,
psihologie, psihiatrie, asistență socială etc.).
Viitoarele studii ar putea fi interesate de diferențele de gen și consumul de substanțe legale cât
și ilegale și ar putea realiza o comparație între percepțiile tinerilor și percepțiile adulților
privind consumul de substanțe legale cât și ilegale.
32
Bibliografie
33
17. Gaudet, E., (2006). Drogurile și adolescența-Răspunsuri la întrebările părinților, (D.
Vasiliu, Trans.)București, Ed. Minerva;
18. Goode, E., (1999). Drugs in American Society (a V-a ed.), Boston, New York, San
Francesco, St. Louis, McGraw-Hill College, Ed. The McGraw-Hill Companies, Inc.
19. Griffith, E. (2006), Drogurile- o tentație ucigașă, (O., Ciucă, Trans.) Pitești, ed.
Paralela 45;
20. Henslin, J., (1990). In Social Problems (ed. A II-a, p.110), New Jersey, Ed. Prentice
Hall, Englewood Cliffs;
21. Hillbell, B., (1999), European Survey Project for Alcohol and Drugs (ESPAD);
22. Horvath, A., (2006), Sex, droguri, alcool, pocher și ciocolată, Filipeștii de Târg,
Prahova, Ed. Antet XX Press;
23. Jessor, R., (1998), New perspective on adolescent risk behavior. New York, Ed.
Cambridge University Press;
24. Kandel, D., Davies, M. (1992). Progression to regular marijuana involvement:
phenomenology and risk factors for near-daily use. In M. Glantz, Pickens (Ed.),
Vulnerability to abuse. Washington DC, Ed. American Psychological Association;
25. Knutgard, H., (1996), New Trends in European Youth and Drug Cultures. Youth
Studies Australia, 15 (2), 123.
26. Labouvie, E. (1996), Maturing out of substance use: Selection and self-correction,
Journal of Drug Issues (26), 457-476;
27. Lamb, L., (2002), Drugs and Society (third ed.). Lyman and Potter, Ed. Anderson
publishing;
28. Lyman, M., Potter, G., (1991). Drugs in Society: Causes, concepts and Control.
Ohio, Ed. Cincinnati Anderson;
29. M.A.I. (2000), Raport Național privind problematica drogurilor în România în anul
1999;
30. Miller, E., Rollnick, S., (2002), Motivational Interviewing: Preparing people for
change (ed. a II-a), New York, Ed. Guilford Press;
31. Nechita, V., (2007), Cum elaborăm lucrarea de licență și dizertația de master, Ghid
practic (ed. a II-a revizuită), Cluj Napoca, Ed. Librăria Universității Babes-Bolya;
32. Oetting, E., Edwards, R., Beauvais, F. (1989), Drugs and Native-American youth,
Drugs & Society, pp. 5-38;
33. OMS, (1993). Seria de rapoarte tehnice nr. 836/1993;
34
34. Organizația „Salvați Copiii”, Direcția de Sănătate Publică, (2001-2002).
Cunoștințele, atitudinile și tendințele elevilor din liceu din București în privința consumului
de droguri. In S., Rădulescu, C., Dâmboeanu, Sociologia consumului și abuzului de droguri,
București, Ed. Lumina Lex;
35. Paquin, P., (1988), Les jeunes, l’alcool et les drogues: valeurs, profil, probleme. In
Pierre (coord.). G., Morin (Ed.), L’usage des drogues et la toxicomanie (Vol. I), Ed.
Montreal;
36. Rădoi, M., (2011), Dependența de droguri și devianța școlară- Lucrare de doctorat.
Iași, Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza”;
37. Rădulescu, S. (1996), Devianță, Criminalitate și Patologie Socială, București, Ed.
Lumina Lex:
38. Rădulescu, S., Dâmboeanu, C., (2006), Sociologia abuzului și consumului de
droguri. București, Ed. Lumina Lex;
39. Rășcanu, R., (2008). Dependență și drog – aspecte teoretice și clinic ameliorative.
București, Ed. Universității;
40. Tsuang, J., Shapino, E., Smith, T., (1994), Drug Use Among Primary Alcoholiv
Veterans. American Journal of Drug and Alcohol Abuse, IV, 483;
41. White, J., (1991). Drug Dependence. New Jersey, Englewood Cliffs, Prentice- Hall;
42. Zamfir, C., Vlăsceanu, L., (1998), Dicționar de Sociologie. București, Ed. Babel;
43. http://www.ana.gov.ro/istoric-si-organizare.php , accesat în 05 iunie 2022;
44. http://www.ana.gov.ro/campanii.php , accesat la 05 iunie 2022;
35
Anexe
37