Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” Iasi

Facultatea de Filozofie si Stiinte Social Politice

Specializarea : Asistenta Sociala ,Anul II ,Grupa III

ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL IN RECUPERAREA PERSOANEI

DEPENDENTE DE DROGURI

COORDONATOR: Drd.Irina .Ignat Student: Raducanu Maria

1
ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL ÎN RECUPERAREA PERSOANEI DEPENDENTE DE
DROGURI.

Consumul de substanțe poate duce la adicție și ulterior la dependență ceea ce rezultă, în final
că este o maladie ce poate fi tratată. Scopul final al tratamentului este abstinența dar acesta
presupune atingerea obiectivelor pe termen scurt: reducerea consumului, îmbunătățirea
capacităților de funcționare normală și reducerea riscurilor medicale determinate de consumul
de substanțe (NIDA, 2002). Există diferite modalități de tratament in funcție de tipul de
substanță, de stadiul consumului și nu în ultimul rând de vârsta consumatorului.,

Conform legii (292 din 2011, art 36), orice persoană dependent are dreptul la servicii de
îngrijire, acordate în funcţie de nevoile individuale,

Intervenţia asistentului social în cazul abuzului de substanţe, spre deosebire de intervenţia în

alte cazuri, este unică, deoarece consumatorii de droguri provin din toate mediile sociale,
indiferent de rasă, religie, vârstă sau gen şi nu poate fi delimitată o anumită categorie care să
fie considerată predispusă riscurilor. Recuperarea persoanei dependente de droguri se
realizează cu ajutorul asistentului social în urma unei evaluări, urmând ca acesta să elaboreze
un plan de recuperare şi să creeze legături de colaborare cu alţi specialişti.

Sunt recomandate mai multe niveluri de tratament specifice fiecărei etape a adicției. Astfel în
primele două etape consumatorul poate fi identificat și îndrumat către tratament de către
familie și prieteni (nivel 1) sau prin intermediul persoanelor din instituțiile pe care
consumatorul le frecventează (școală, spital, instituții de asistență socială, cabinetul de
consiliere școlară -nivel 2). Debutul tratamentului include diagnosticare și tratament
ambulatoriu în instituții specializate precum centre de prevenire a consumului de drog sau
unități spitalicești (nivel 3). Nivelul patru de intervenție presupune existența unor programe
de recuperare specifice precum grupuri suport, dezintoxicare în instituții specializate/centre
de zi. Nivelul cinci de intervenție presupune instituționalizarea cu modalități diferite de
tratament. Dacă intervenția are succes individul urmează următoarele nivele care presupun
reabilitarea sa prin centre de reabilitare, programe de monitorizare și reîntoarcerea în familie.
Acest model este un continuum de tratament deoarece oricând individul poate să revină la
unul din stadii. Serviciile oferite trebuie să fie accesibile, confidențiale și să nu stigmatizeze.
Personalul, care lucrează în instituții de reabilitare a consumatorilor de droguri, trebuie să fie
flexibil, să arate înțelegere și să aibă cunoștințe și abilități de lucrul cu persoane
consumatoare. Intervenția trebuie să aibă în vedere eventualele afecțiuni colaterale
determinate de consumul de substanțe și tratamentul acestora. Analiza nevoilor tinerilor este
esențială în procesul de recuperare.

În prima fază rolul asistentului social este de a indentifică persoanele dependente, acesta
poate să sensibilizeze populaţia şi să ofere informaţii în parteneriat cu alte organizaţii
precum:

2
  DGASPC

 DAS

 ONG

 SPAS

 ANA

Serviciile sociale acordate persoanelor dependente în urma evaluări gradului de dependenta

sunt:

- Servicii medicale

- Servicii de dezintoxicare

- Consiliere psihosociala

- Supraveghere

- Terapie de grup

- Servicii ambulatorii

- Programe de sport

- Kit de injectare

- Testarea rapidă hepatita B/C

Furnizori de servicii sociale sunt:

 Centre de zi: unităţi/instituţii care acordă servicii socio-medicale în scopul reducerii

riscurilor asociate consumului de droguri, în regim ambulatoriu, în cadrul unei locaţii
amenajate, conform unui program de lucru prestabilit şi a unui plan integrat de intervenţie

Procesul de furnizare a serviciilor de asistență pentru consumatorul de droguri, implicit

pentru adolescentul consumator de droguri, este implementat prin intermediul metodei
managementului de caz, care include următoarele etape specifice:

Identificarea şi referirea cazului

1. Evaluare

2. Tratament

3. Reinserţia socială

3
În procesul de reintegrarea socială a consumatorilor trebuie avută în vedere crearea motivației
pentru tratament. Atunci când cererea pentru tratament nu este voluntară iar tinerii sunt
orientați către tratament de familie, prieteni sau alți specialiști, implicarea lor nu este totală și
acest fapt influențează demersul terapeutic. Ca rezultat, tinerii, doar dau impresia implicării
în tratament și odată încheiat acest demers, de cele mai multe ori se reîntorc la consumul de
drog. Este necesar ca tinerii să participe active în procesul de reintegrare. Pentru a determina
motivația pentru schimbare trebuie avut în vedere mai mulți factori: rolul familiei,
posibilitatea existenței unor afecțiuni psihice, atitudini și practici empatice din partea
specialiștilor.

Pentru a facilita procesul de intervenție este necesară implicarea familiei (familia lărgită), a
grupului de prieteni și a comunității și sprijinirea acestora pentru a înțelege ce presupune
tratamentul și care este rolul lor în recuperarea tinerilor consumatori de substanțe. Odată
început procesul de tratament, terapeutul și persoanele de sprijin trebuie să parcurgă
următoarle etape:
- Stabilirea programului zilnic (în cazul în care tinerii sunt asistați în centre specializate –fie
cu program de zi fie semi-permanent sau permanent) implicarea tânărului în activități școlare
și recreaționale care să îi permită să cunoască și alt stil de viață și să identifice modalități
sănătoase de petrecere a timpului.
- Monitorizarea de către grupuri de egali ce îi va permite tânărului să își schimbe perspectiva asupra
vieții, să identifice noi modalități de abordare a problemelor, să folosească presiunea grupului în
acțiuni positive
- Instruirea vocațională – presupune implicarea tânărului în activități care să îi permită să își
planifice cariera, formarea de abilități și competențe practice, să identifice un loc de muncă.
Lipsa acestor abilități poate orienta tânărul în căutarea altor mijloace de subzistență, de cele
mai multe ori ilegale.
În concluzie asistentul social reprezintă cheia principală la care persoana dependent ar trebui
să apeleze pentru a fi îndrumat, informat şi recuperat.

4
Bibliografie :

1..https://lege5.ro/Gratuit/haztenrrg4/hotararea-nr-867-2015-pentru-aprobarea-nomenclatorului-
serviciilor-sociale-precum-si-a-regulamentelor-cadru-de-organizare-si-functionare-a-serviciilor-
sociale.

2.( Prevenirea si recuperare persoanelor dependente )

3.Nomenclatorul serviciilor sociale