Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CLUJ-NAPOCA
PSIHOSOCIOLOGIA SNTII
I SNTATE PUBLIC
ANUL III
C.FC.I.D
Cluj-Napoca
2014
UNIVERSITATEA ,,BABE BOLYAI CLUJ - NAPOCA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE I ASISTEN SOCIAL
SPECIALIZAREA : ASISTEN SOCIAL
NVMNT LA DISTAN
ANUL III, SEMESTRUL I
SUPORT DE CURS
PSIHOSOCIOLOGIA SNTII I
SNTATE PUBLIC
Lect.univ.dr.EUGEN BICAN
CLUJ-NAPOCA
2014
2
Prezentarea generala a cursului
Programa analitica:
3
Modulul/Unitatea de curs nr. 3: Civilizatie si sanatate;impactul civilizatiei
contemporane asupra sanatatii si bolii
4
Modulul/Unitatea de curs nr. 9: Programe transdisciplinare complexe in domeniul
ingrijirilor de sanatate
Evaluare :
5
- 1/3 proiect de cercetare i intervenie social sau studiu de caz sau referat tiinific
(pe teme alese din lista furnizata aici) obligatoriu , de predat cu o sptmn nainte de
susinerea examenului scris. ; pentru realizarea lucrarilor se va utiliza bibliografia indicata in
suportul de curs precum si articole stiintifice si instrumente de cercetare si interventie postate
pe platforma ID.
6
24. Sanatate publica si prostitutie;servicii de asistenta sociala si de sanatate in sfera prostitutiei.
25. Implicatii de sanatate ale violului;sindromul post-traumatic la victimele violului.
26. Promovarea comunitara a sanatatii,educarea si responsabilizarea comunitatii in domeniul
sanatatii publice.
27. Habitudini si credinte,valori,norme si atitudini care influenteaza starea de sanatate a
populatiei.
28. Educatia sexuala si de sanatate a reproducerii pentru copii si adolescenti.
29. Curativ, preventiv si paleativ in domeniul ingrijirilor de sanatate contemporane.
30. Centre de zi si alte institutii ambulatorii in sfera serviciilor de ingrijire a sanatatii.
31. Programe de ingrijire la domiciliu in sanatate si boala.
32. Programe de tip hospice-care in asistenta bolnavilor incurabili aflati in faza terminala.
33. Programe de ingrijire a sanatatii de tip comunitar ;ingrijiri comunitare si comunitati
terapeutice.
34. Modelul comportamentului cu risc in imbolnavirile cardio-vasculare;implicatii in programele
de profilaxie primara si secundara.
35. Modelul comportamentului cu risc in contextul comportamentului sexual si de sanatate a
reproducerii;implicatii in programele de profilaxie primara si secundara.
36. Sanatatea si calitatea vietii ;calitatea subiectiva a vietii si calitatea relatiilor interpersonale in
legatura cu sanatatea si boala.
37. Comportamentul sexual si sanatatea reproducerii la studenti.
38. Sanatatea publica din Romania in contextul international.
39. Pshiho-neuro-imunologia:o noua paradigma in intelegerea si abordarea practica a sanatatii si
bolii.
40. Psiho-cadiologia;consecinte aplicative in asistenta psiho-sociala a bolnavilor cu afectiuni
cardio-vasculare.
41. Psiho-oncologia;consecinte aplicative in asistenta psiho-sociala a bolnavilor cu afectiuni
neoplazice..
42. Viziunea psiho-somatica asupra sanatatii si bolii.
43. Sanatate si boala in perspectiva diferentelor de gen social.
44. Statusul marital si sanatatea.
45. Stilurile de viata si sanatatea in perspectiva comportamentelor prosanogene,respectiv a
comportamentelor cu risc pentru sanatate pe care le promoveaza.
46. Stilul de viata al studentilor in perspectiva sanatatii si a bolii.
47. Influenta statusului socio-economic asupra sanatatii si bolii.
48. Stresorii familiali , sanatatea si boala.
49. Influentele mass-mediei asupra sanatatii publice in societatea contemporana .
50. Impactul sarbatorilor asupra sanatatii publice.
7
51. Bolile sociale de-a lungul istoriei.
52. Bolile civilizatiei de a lungul istoriei.
53. Probleme de sanatate in comunitatile de romi si in alte comunitati dezavantajate.
54. Despre starea functionala,dificultatile si disfunctiile sistemului institutional de asigurari
sociale de sanatate si a sistemului de sevicii de sanatate in Romania.
55. Tabu-urile corporale si ingriirile de sanatate ;atitudini si abordari/practici in serviciile de
sanatate. Operatiile estetice.
56. Rolul factorilor psiho-socio-culturali in etiologia bolilor si in ingrijirile de
sanatate ;medical.social,psihologic in serviciile de sanatate.
57. Consilierea si asistenta psiho-sociala in avort.
58. Programe si servicii in asistenta psiho-sociala a persoanelor cu HIV/SIDA.
59. Sanatatea si mediul de viata in contextul politicilor si programelor de sanatate.
60. Modele ,metode si instrumente in abordarile contemporane ale educatiei pentru sanatate.
61. Drepturile pacientului ;abordari si practici contemporane.
8
- patternurile sociale ale bolii,determinantii psiho-sociali ai sanatatii si bolii;
- rolul factorilor psihosociali in etiologia bolilor;
-comportamentul bolnavului, rol statusul de bolnav, hospitalismul, stigmatizarea, modele
de relatie terapeutica;
-modele de interventie complexa (psiho-socio-medicala) in domeniul ingrijirilor de
sanatate;
-educatia pentru sanatate ,preventia imbolnavirilor si promovarea sociala a sanatatii.
Sanatatea publica s-a conturat ca disciplina autonoma incepand cu sec. al XIX-lea,
centrandu-si preocuparile pe teme precum:
- masurarea si analiza starii de sanatate la nivelul comunitatilor si a societatilor ;
-studiul influentei factorilor socio-economici si educationali asupra starii de sanatate a
populatiei;
-estimarea nevoilor de servicii de ingrijire a sanatatii,la nivelul comunitatilor si
societatilor;
- cercetarea sistemului institutional al ingrijirilor de sanatate;
-studiul metodelor de evaluare a performantei activitatii in institutiile de ingrijire a
sanatatii;
- asigurarile de sanatate, politica sanatatii, promovarea sanatatii;
-planificarea si organizarea sistemelor de sanatate si a institutiilor/serviciilor in domeniu..
(Lupu, Zanc, 1999).
Sanatatea publica s-a conturat si s-a dezvoltat ca disciplina autonoma incepand cu sec.
al XIX - lea, mai precis cu sfarsitul sec. al XIX - lea. Aceasta evolutie a fost posibila ca
urmare, pe de o parte, a progreselor pe care medicina ca stiinta le-a realizat, pe de alta parte, a
constientizarii din ce in ce mai clare a faptului ca sanatatea si boala nu este doar o problema
de biologie umana ci si o importanta problema sociala. In acest sens in perioada de inceput a
disciplinei Sanatate Publica, s-a realizat un prim pas in sensul fixarii interesului nu doar pe
latura curativa ci si pe latura preventiva in materie de sanatate si boala. Ulterior disciplina s-a
dezvoltat de o maniera spectaculoasa, mai ales in tarile occidentului, pe masura ce
dimensiunea comunitara si sociala a sanatatii a fost tot mai bine inteleasa.
Pshihosociologia sanatatii, conturata cum spuneam in spatiul de interactiune dintre
pshihologia sanatatii si sociologia medicala, s-a dezvoltat de o maniera specifica si in mod
decisiv incepand cu jumatatea sec. XX. Ea este o disciplina hibrida care pune impreuna
perspectivele stiintelor socioumane cu cele ale stiintelor biologice in intelegerea si abordarea
sanatatii si bolii.
Astazi pshihosociologia sanatatii si sanatatea publica sunt bine reprezentate in arealul
disciplinelor care abordeaza, in planul cercetarii si al interventiei, problematica sanatatii si
bolii si se afla intr-o dezvoltare pe alocuri debordanta.
Iata citeva dintre evolutiile care au facut posibile aceste dezvoltari:
- constientizarea tot mai clara a limitelor modelului pozitivist biomedical in
intelegerea si abordarea terapeutica a bolilor in favoarea unui model complex biopsihosocial;
- modificarea semnificativa a tabloului morbiditatii si mortalitatii la nivelul sanatatii
publice indeosebi in a doua jumatate a sec. XX; astazi, conform estimarilor de specialitate, in
9
societatile dezvoltate indeosebi:- 50 % din cauzele de morbiditate si mortalitate se datoreaza
unor factori care pot fi preveniti, care actioneaza in contextul stilului de viata,
-si doar 25 % dintre cauze tin de factori de ordin biologic,
- 15 % tin de factorii de mediu si
- 10 % de performanta/prestatia sistemului medical (acces la
servicii, iatrogenii s.a.).( Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), 1993);
- cresterea ponderii costurilor pentru asigurarea sanatatii si tratamentul bolilor,
determinata pe de o parte de complexificarea ingrijirilor de sanatate si accesul pe scara larga
la serviciile pentru sanatate, pe de alta parte de procesul de imbatranire a populatiei;
- cresterea de interes acordata nu doar laturii curative ci si laturilor preventiva si
paleativa a sanatatii si bolii.
10
- paradigma cognitivist-comportamentalista,legata fundamental de numele lui Aaron Beck.
care subliniaza rolul jucat de cognitii (cognitii/convingeri despre sine,lume si viitor;
autoeficacitatea gandita/perceputa in sanatate si boala; cognitia si sentimentul de coerenta si
(auto)control ; stima de sine,autoevaluarea si increderea de sine;reprezentarea/dispozitia
robustetei psihice; optimismul; locusul de control intern/extern s.a.) precum si legatura
determinanta dintre cognitii si comportamente in sanatate si boala; o dezvoltare mult
frecventata in psihologia sanatatii o constituie modelele social-cognitiviste,care argumenteaza
ca personalitatea umana este intotdeauna un rezultat al interactiunii dintre organism si mediu,
ca motivatiile,emotiile ,comportamentele sunt produs situational al sociocognitiei (invatarii
sociale) si ele se configureaza in stiluri de viata cu impact specific in sanatate si boala ( in
care comportamentul se regleaza pe baza expectantelor,planificarii si anticiparii situatiilor si
consecintelor);
-paradigma rationalist-emotivista si comportamentala (rational-emotiva),legata
fundamental de numele lui Albert Ellis, care, fata de cognitivism-comportamentalism (unii
specialistii o considera inca o varietate a acestuia), nu mai reduce,esentiamente, toate
continuturile psihice la cognitii,ci considera afectele ,emotiile,sentimentele ca entitati de sine
statatoare,care se dezvolta si lucreaza sinergic cu cognitiile in contextul configurarii
comportamentelor in sanatate si boala;
- paradigma psihodinamica/psihanalitica ,originata in modelul asupra psihicului si a
nevrozei elaborat de Sigmund Freud ,dar care cuprinde multe dezvoltari precum psihoterapia
arhetipala a lui C.G. Jung, psihoterapia individuala a lui A. Adler s.a., toate instrumentand
relatiile functionale dintre constient-subconstient-inconstient in explicarea vietii umane si a
sanatatii si bolii
- paradigma psihosomatica: insistenta pe rolul fundamental si determinant a interactiunii
psihic somatic,corp-minte in explicarea ansamblului fenomenelor de sanatate si boala, din
prisma constatarii si explicarii faptului ca afectiunile psihice se somatizeaza/au exprimari
somatice ,la fel cum afectiunile somatice se manifesta in plan psihic/se psihicizeaza;aceasta
paradigma a produs depasirea taxonomiei clasice a patologiei umane, care distingea doar boli
somatice,respectiv boli psihice si a impus recunoasterea categoriei bolilor psiho-somatice;
- paradigma/abordarea dezvoltarii umane ,care in intelegerea sanatatii si bolii focalizeaza
pe importanta cunoasterii caracterului organic al etapelor vietii in dezvoltarea umana de-a
lungul vietii individuale si de grup de varsta si gen ,in sanatate si boala.
11
(ex.comunitatileterapeutice),terapiile ocupationale,artterapiile,ergoterapia,kinetoterapia,
ludoterapia s.a.
- paradigma medicinei integrative/abordarea complementaritatii alopatie-terapii
alternative; aceasta abordare se constituie intr-o formula de depasire in interiorul practicii
medicale a modelului reductionist bio-medical,prin fructificarea altor modele terapeutice
decat alopatia traditional-academica (homeopatia s.a.);
- paradigma ingineriei genetice ,care , ca urmare a dezvoltarii cunoasterii si instrumentarii
genomului uman, sustine ideea universalismului solutiilor care tin de ingineria/interventia
genetica in toate problemele care tin de sanatate si boala; exista insa o puternica contra-teza
care sustine ca nu totul se poate reduce la instrumentarea codului/materialului genetic;
- paradigma psiho-neuro-imunologiei ,rezultat al conjugarii cercetarilor din aria neuro-
stiintelor (neurologie,psihologie,imunologie, IT,endocrinologie,) ,abordare foarte moderna
care sustine ca ,in contextul interactiunii corp-minte, functioneaza un mecanism complex
care pune impreuna procesele si continuturile psihice cu cele neuro-endocrine si
imunologice,ca emotiile,cognitiile,motivatiile,actele volitive si atitudinile manifestate
comportamental au automate si fundamentale consecinte la nivel imunitar (mediate neuro-
endocrin),dupa cum si invers;
-paradigma/abordarea medicinei omului sanatos/a preventiei, care este o dezvoltare
dublu determinata, de progresele medicinei si a terapiilor dar si de dezvoltarea generala a
societatii si care generalizeaza virtutile abordarii care pune accentul pe preventie si pe luarea
in atentie a persoanelor nu doar atunci cand sunt bolnavi ci cand nu sunt bolnavi in intentia
de a preveni imbolnavirea,
12
in echipe complexe, programele de preventie a imbolnavirilor prin masuri de educatie pentru
sanatate si identificarea precoce a imbolnavirilor ( prin screening populational). Apoi,
programe de promovare sociala a sanatatii prin masuri de responsabilizare a comunitatii dar si
prin derularea unor actiuni de advocacy si lobby pe langa factorii de decizie in materie de
politici de sanatate.
13
externarii, si interventia primara in raport cu acestea. Se are in vedere aici asigurarea acelor
conditii psiho-socio-medicale care sa faciliteze vindecarea, respectiv recuperarea, pe mai
departe si sa nu mineze progresele deja realizate . Aceste elemente sunt identificate in raport
cu situatia familiala (materiala si psihosociala) si de suport comunitar si institutional a
pacientului, cu disponibilitatea si accesibilitatea serviciilor de ingrijire a sanatatii in familia
si comunitatea in care va reveni bolnavul. Asistentul social este cel care daca este nevoie
ghideaza pacientul spre institutia postcura, respectiv spre institutia de recuperare necesara. Iar
pentru aceasta initiaza, dezvolta si fructifica legaturile cu familia si institutiile comunitare de
ingrijire,dupa specificul situatiilor ,in cazul institutiilor rezidentiale,respectiv non-rezidentiale.
De precizat ca in marile spitale occidentale, atat la internare cat si la externare, pe
documentele aferente este obligatorie, alaturi de evaluarea , diagnoza si semnatura
medicului,evaluarea,diagnoza psiho-sociala si semnatura asistentului social.
Asistentul social este,apoi ,implicat in programelem specializate moderne ,medico-
psiho-sociale transdisciplinare (hospice care, ingrijiri la domiciliu, centre de zi pentru diferite
categorii de persoane cu probleme de sanatate, grupuri de suport si grupuri terapeutice,
programe de terapie ocupationala, artterapie si ludoterapie, comunitati teraspeutice si
programe de ingrijiri comunitare) , in multe asemenea programe de ingrijiri de sanatate
revenindu-i rolul de baza, in conditiile in care accentul serviciului de ingrijire se deplaseaza
hotarator dinspre bio-medical spre psiho-social.
Sumar: In aceasta unitate de curs sunt prezentate sintetic tematica psihosociologiei sanatatii
si sanatatii publice si evolutia istorica ce a dus la actuala configuratie tematica a disciplinei.
Sunt enumerate si schitate principalele paradigme active in cercetarea stiintifica in aceasta
disciplina precum si o clasificare a abordarilor utilizate in interventie pe domeniul sanatatii si
bolii. Sunt apoi schitate principalele campuri si modalitati de interventie a asistentei sociale in
domeniul sanatatii si bolii.
Exercitii si aplicatii
1. Asistenta sociala in domeniul sanatatii si bolii este inca, in cea mai mare parte, un teritoriul
profesional de cucerit in Romania. Presupunem ca Institutul Oncologic isi propune sa
angajeze un asistent social si va prezentati la concurs. Argumentati utilitatea asistentului
social intr-o asemenea clinica, enumerand principalele atributii/activitati care ar trebui sa fie
cuprinse in fisa postului.
Obiective specifice:
14
- prezentarea perspectivei interactionalismului simbolic asupra bolii ca si construct social si
profesional.
Cuvinte cheie : sanatate, boala, modelul biomedical, modelul complex biopsihosocial, normal
si patologic, somatic si psihic, boala ca si construct social.
Multe sondaje de opinie realizate pe aceasta tema au aratat ca, la nivelul simtului
comun, sanatatea este reprezentata ca lipsa a bolii, ca puterea de a rezista in fata
amenintarilor la adresa sanatatii , ca posibilitate de a te bucura de viata, ca implinire,realizare
de sine s.a. Si la nivelul profesionistilor, o vreme sanatatea a fost privita reductionist, ca
absenta a bolii (dar absenta bolii manifeste nu inseamna neaparat sanatate), ca stare de
normalitate in raport cu care boala aparea ca stare patologica, anormala. Termenul de normal
in raport cu cel de patologic are insa o excesiva conotatie morala si normativa ale carei
disfunctii apar mai ales acolo unde stigmatizarea sociala este vizibila. Actualmente insa,
incepand cu jumatatea secolului trecut, s-a instituit treptat o intelegere complexa a sanatatii si
bolii. Astfel, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste sanatatea nu doar ca absenta a
bolii sau infirmitatii ci ca o conditie de bunastare completa in dimensiunile ei biologica,
psihologica si sociala, respectiv ca integritate anatomica si functionala, capacitate de
confruntare eficace cu stressul fizic, biologic si psihosocial, capacitate de aparare impotriva
imbolnavirilor si mortii premature, confort fizic, psihic, social si spiritual, stare de bine in
ansamblul ei.
In aceasta perspectiva sanatatea si boala nu apar ca stari intrutotul distincte,
delimitarea intre sanatate si boala, nu este atat de ferma precum ar putea parea la o prima
vedere, sanatatea si boala apar mai degraba ca si extreme ale unui continuum pe o axa, pe care
la un pol avem sanatatea plenara iar la celalalt pol disfunctia evidenta creata de boala, care se
sfarseste in deces prematur.
Daca sanatatea, respectiv boala, sunt considerate in dimensiunile lor biologica,
psihica si sociala (socioprofesionala) atunci este de vazut care sunt continuturile acestor
dimensiuni ale sanatatii. (Lupu, Zanc, 2001).
In general, prin dimensiunea biologica a sanatatatii se intelege buna functionare
somatica, buna capacitate a organismului de a pune in rol functiile fiziologice, aceasta
presupunand desigur si integritatea anatomica si functionalitatea biochimica a organismului.
La nivel psihologic sanatatea este privita ca acord intre comportamentul cotidian al
persoanei si valorile si atitudinile care ii fundamenteaza viata, respectiv ca integritate
congnitiva, emotionala si comportamentala a fiintei umane, ca stare subiectiva de bine
determinata de atitudinea pozitiva fata de viata si de asumarea controlului asupra vietii
proprii. Deseori este citat in acest context Abraham Maslow cu al sau model al personalitatii
autorealizate care include 16 trasaturi, dintre care enumeram: orientarea realista in viata,
acceptarea relaxata de sine si de altul, interes social evident, simtul umorului, potential
creator.Toate acestea inseamna, in conceptualizari actuale, competente superioare de coping
(ajustare psiho-comportamentala),capacitate de adaptare la mediu si conjuncturi dar si de
constructie, de transformare a mediului si conjuncturilor.
La nivel social, socioprofesional, pe linia inaugurata de T. Parsons, sanatatea este
vazuta ca si capacitate individuala necesara pentru a juca rolurile sociale curente in viata
socioprofesionala. Pe langa roluri sunt avute in vedere si capacitatea de a intretine relatiile
sociale functionale, de a promova aspiratii in raport cu viata sociala, de a evita sau a face fata
stigmatizarii care poate afecta si starea de sanatate, de a construi si accesa retele
15
interpersonale de suport social. In acest context, competentele si abilitatile sociale si capitalul
social sunt efectiv resurse de sanatate.
In ultima vreme celor 3 dimensiuni ale sanatatii enumerate anterior le este adaugata
inca una, si anume dimensiunea cultural-spirituala, ce rezida in capacitatea de construire a
unei conceptii asupra vietii si a unui rost, ideal de viata capabile sa puna omul in acord cu
valorile si reperele ultime ale vietii si existentei,cu fiinta divina,cu Centrul existential si astfel
sa faca posibila o functionala situare in Lume in raport cu aceste repere ultime, care sa dea
sens si valoare vietii.
In acest cadru de intelegere a lucrurilor sanatatea nu mai apare doar ca un dat, ci ca o
cucerire permanenta care depinde in fond de tot ceea ce este si tot ceea ce face individul
(vezi in acest sens Teoria Bolii ca Biografie a lui Ronald Grossarth Maticek).
In ce priveste conceptul de boala, boala, in acest cadru apare ca o realitate complexa
si care, in spatiul continuumului sanatate boala, apare multiplu ipostaziata, mergand de la
simpla disatisfactie in raport cu viata, prin diverse forme ale disfunctiei, pana la boala ca
atare, la sechelele disfunctionale succesive bolii si in extremis, la decesul datorat bolii.
De adaugat, in completare la cele deja aratate, ca sanatatea si boala apar in acest
context ca si concepte evaluative, conditionate sociocultural. Ele surprind conditionarea
socioculturala atit a reactiilor fata de boala, mai mult chiar, a simptomatologiei, inclusiv a
durerii, cat si a valorii ce este acordata sanatatii, respectiv bolii ca fenomene sociale. Este
deseori prezentata in literatura de specialitate situatia legata de prezenta endemica a malariei
in secolul XIX la populatia de pe valea fluviului Mississippi care, ea insasi, nu considera
malaria ca fiind boala, mai mult, cei care nu erai bolnavi de malarie erau considerati a fi
anormali in acel cadru.
In acest context sanatatea si boala,atat individuala cat si publica, se invedereaza a fi un
mix complex si dinamic intre elemente de fapt social si elemente de construct social, intre
aspecte de factualitate si concretete corporala evidenta si aspecte de constructie simbolica,in
care factualitatea se exprima simbolic iar constructia simbolica devine sau are potential de a
deveni factualitate.
16
- deplasarea accentului exclusiv de pe individ inspre familie, grup de
apartenenta,comunitate,culturi si subculturi in abordarea sanatatii si bolii;
- luarea in atentie atat a laturii curative cat si a laturii preventive si paleative a bolii;
- intelegerea bolii si sanatatii in contextul multifactorial al stilului de viata si in legatura cu
calitatea vietii;
- trecerea de la relatia pasiva si autoritara dintre medic si bolnav/pacient, in care doar medicul
este responsabil de tratarea bolii, la relatia participativa, cooperanta, in care personalul de
ingrijire impreuna cu persoana in cauza, dar si cu comunitatea, are responsabilitatea;
- abordarea concomitenta a laturii somatice si a laturii psihice a bolii;
- integrarea dimensiunii spirituale (mai cuprinzatoare decat cea strict religioasa) in intelegerea
si abordarea problematicii sanatatii si bolii
In acest fel modelul complex bio-psiho-socio-spiritual a produs treptat modificari in
clasificarea bolilor, in tipologia patologiei umane , astazi fiind acceptate noi incadrari precum
boli psihosomatice, boli de civilizatie, boli de familie, tulburari psiho-comportamentale, boli
de adictie si altele, pe langa incadrarile traditionale.
17
trebuie sa abordeze atat dimensiunea de fapt social, aspectele de concretete si materialitate
evidenta, care tin de modelul bio-medical clasic, cat si dimensiunea de construct social,
aspectele de constructie simbolica, de consecinte ale etichetarii si stigmatizarii si
marginalizarii, care sunt atat de importante in modelul contemporan, bio-psiho-socio-spiritual
al sanatatii si bolii.
Sumar: In aceasta unitate de curs sunt prezentate, desfasurat, conceptele de sanatate si boala,
in continuturile lor actualmente acceptate, dar si in perspectiva evolutiei istorice. Un accent
particular se pune pe prezentarea dimensiunilor psihologica si sociala a sanatatii si bolii si pe
felul in care acestea se conjuga cu dimensiunea biologica in conturarea modelului complex,
bio-psiho-socio-spiritual al sanatatii si bolii. Este apoi argumentata noua viziunea asupra
raportului dintre somatic si psihic si este prezentata perspectiva interactionismului simbolic
asupra sanatatii si bolii ca si constructe sociale.
Exercitii si aplicatii:
Obiective specifice :
18
contemporana ponderea comparativa a bolilor de civilizatie a crescut de o maniera
spectaculoasa.
De precizat apoi ca bolile civilizatiei conteporane, spre deosebire de bolile
civilizatiilor anterioare, au o dimensiune psihosociala mai pregnanta. In acelasi timp in
contextul civilizatiei contemporane alterarea mediului natural, de catre om, contribuie de o
maniera importanta la tabloul actual al patologiei umane. Cu alte cuvinte modelul de
civilizatia contemporana isi pune amprenta asupra starii de sanatate, respectiv boala, intr-o
mai mare masura prin intermediul modului de viata, respectiv stilurilor de viata
corespondente, care promoveaza diferite comportamente cu risc penru sanatate.
19
azi despre ponderea insemnata a alexitimiei, ce rezida in incapacitatea indivizilor de
cunoastere adecvate a propriei dispozitii subiective si in incapacitatea de comunicare a
acesteia. Survin astfel afectari in sfera sanatatii mentale, precum si a patologiei psihosomatice.
Efectul inflationar pomenit face posibila apoi amplificarea deosebita a agresivitatii
structurale a societatii. Cercetarile realizate in etologia umana au argumentat ca, etologic,
omul nu este facut sa traiasca nici in stil robinsonist, dar nici in mase aglomerate, ci in
structuri sociale de tip comunitar, care astazi sunt puse in dificulatate in contextul atomizarii
sociale si massificarii sociale. Sindromul de semiadaptare rezultat duce la acea crestere a
agresivitatii structurale manifestate atat direct, prin violenta fizica, cu implicatiile ei in ceea
ce priveste sanatatea publica, cat si indirect, prin rasfrangerile la nivel psihosomatic si de
sanatate mentala .
Astfel, concluziv vorbind, atomizarea sociala si massificarea sociala afecteaza tabloul
sanatatii publice in sfera sanatatii mentale, dar si in sfera patologiei psihosomatice.
20
Sintetizand, se poate spune ca amplificarea urbanizarii si a industrializarii, turismul si
comertul mondial, au asupra sanatatii efecte secundare de ordin negativ directe, care vizeaza
bolile datorate poluarii,bolile datorate artificializarii alimentatiei si habitatului, bolile
virulente datorate dezvoltarii unor tulpini, respectiv serotipuri de germeni patogeni, rezistenti
la tratamente.Au apoi implicatii indirecte care vizeaza afectarea la nivelul fondului genetic al
speciei, in particular a capacitatii reproductive, dar si implicatii care tin de depresia imunitara
respectiv activarea imunitara disfunctionala.
c) Fenomenele socioculturale cu potential patogen care sunt vizate sunt dintre cele
definitorii pentru civilizatia contemporana. Intai, de precizat ca acestea trebuie vazute in
contextul valorilor de fond care definesc civilizatia de tip modern si anume: mentalitatea
materialista, psihoza performantei, hedonismul contemporan.
Avem in vedere, la un prim nivel, unele miscari sociale, socioculturale, cu evidente
implicatii si in sfera sanatatii publice. Spre exemplu, miscarea hippy/flower power si revolutia
sexuala a anilor 60, alte miscari de tineret asociate cu unele diviziuni ale muzicii rock,
precum punk-ul in anii 80, heavy metal-ul apoi, dar si altele mai recente. Apoi, unele
implicatii ale miscarii feministe, conflictele interculturale si eruptia curentelor
fundamentaliste, conflictele majoritati minoritati (inclusiv de ordin sexual).
Cum afecteaza aceste miscari socioculturale sanatatea publica? Prin
comportamentele cu risc pentru sanatate pe care le promoveaza, in contextul valorilor,
atitudinilor, practicilor specifice. Se poate exemplifica in acest sens cu implicatiile
revolutiei sexuale a anilor 60 in planul sanatatii publice.
Efecte patogene sunt apoi de vazut in legatura cu mass-media contemporana fenomen
definitoriu pentru civilizatia contemporana si care promoveaza si comportamente sanogene,
nu doar comportamente cu risc pentru sanatate.. Aici se discuta indeosebi despre nelinistea,
teama si agitatia intretinute de mass-media conteporana, care promoveaza pe scara larga
senzationalul si violenta simbolica, in randul anumitor categorii de populatie , precum sunt:
persoanele insigurate, copiii si varstinicii. Pe termen mai lung, acestea pot duce la probleme
de sanatate in aria sanatatii mentale, respectiv a tulburarilor psihosomatice.
Despre violenta simbolica promovata de mass-media contemporana, s-a discutat mult,
si nu numai in lumea specialistilor. Astazi este acceptata o perspectiva explicativa echilibrata
asupra acestui fenomen. Astfel, impregnarea cu pulsiuni violente, se poate concretiza atat in
comportament violent ca atare, cat si in tulburari de sanatate mediate prin mecanisme
psihoneuroendocrinologice, la unele categorii de populatie vulnerabile. La persoanele mature
si echilibrate se poate produce consumul de tip cathartic al violentei simbolice asimilate din
mass media. De altfel trebuie semnalata aici diferenta dintre a invata despre violenta si a
invata sa fii violent.
De mentionat aici, apoi, cresterea ponderii si varietatii comportamentelor adictive
vazute in contextul aculturatiei crescande si a proliferarii diverselor subculturi si
contraculturi in civilizatia contemporana. Precum si cresterea frecventei sindromului de
anxietate sociala manifestata prin fuga de viata sociala si retragerea din orice competitie. Atat
comportamentele adictive cat si anxietatea sociala sunt in fond puse pe seama cresterii
insatisfactiei pe care indivizii o resimt in raport cu viata sociala.
21
schimbarilor sociale se insoteste cu o complexificare permanenta a vietii sociale si cu o
crestere a frecventei si amplorii schimbarilor sociopolitice si culturale dramatice. De
mentionat in context, si implicatiile mediasferei in care traieste omul contemporan, in ce
priveste cresterea ritmului vietii.
Sindromul de semiadaptare si amplificarea pe aceasta baza a insatisfactiilor pe care le
traiesc indivizii in raport cu viata sociala, creeaza o apetenta crescuta pentu diverse
misticisme si fundamentalisme care deseori promoveaza comportamente cu risc pentru
sanatate. In acelasi context se manifesta ceea ce multi specialisti discuta ca fiind labilitatea
psihica accentuata a unui segment important de populatie.
Toate acestea se rasfrang asupra sanatatii la nivel somatic, dar si psihic, prin
intermediul mecanismelor stresului.
22
nivel biologic a rolurilor sociale nou asumate, respectiv a modificarilor la nivelului stilurilor
de viata aferente.
Consecintele acestor schimbari de ordin biologic, sunt vazute in planul sporirii
dificultatilor relatiilor de cuplu, cu intregul set de consecinte in planul sanatatii, atat in ce-i
priveste pe adulti, cit si in ce ii priveste pe copii. In speta proliferarea unui intreg set de stiluri
de viata care implica elemente proprii comportamentelor cu risc pentru sanatate.
De mentionat in context, o judecata acreditata astazi conform careia generatia anilor
60 a dorit sa faca dragoste nu razboi, dar ceea ce a reusit cu adevarata este ca a facut viata
greu de suportat pentru adolescentii de azi ( printr-o diminuare specifica a atentiei acordate
acestora, ca si copii, de catre parintii lor, in conditiile accentului pus pe propriile nevoi).
Specific, problemele de sanatate determinate de schimbarea rolurilor si statusurilor de
tip gender vizeaza patologia asociata cmportamentelor cu risc in sfera sanatatii mentale, in
sfera sexuala si reproductiva, in sfera alimentara, cu deosebire la adolescentii tineri, dar si la
generatia matura.
g) Progresele pe care medicina moderna le-a realizat, incepand mai ales cu jumatatea
sec. XX, sunt definitorii nu numai pentru profilul civilizatiei contemporane dar si pentru
tabloul morbiditatii si mortalitatii in societatea conteporana. Ele au facut posibila schimbarea
spectaculoasa a primelor trei cauze de mortalitate, ca pondere, de la bolile infectioase si
parazitare spre bolile cronice degenerative. De mentionat, in context, ca pneumonia, o
afectiune care astazi este bine controlata de sistemul medical, a facut in anii de dupa sfarsitul
primului razboi mondial mai multe victime decat razboiul mondial insasi.
Aceste performante ale medicinei moderne au facut posibila supravietuirea multor
persoane care inainte nu aveau nici o sansa. In particular, medicina moderna a facut posibila
supravietuirea pe scara larga a acelor persoane care sunt purtatoare ale unor deficiente la
nivel genetic, ori implicatia care este discutata aici de catre specialisti este cea care vizeaza
crestere deosebita a amplorii mutatiilor genetice la specia umana actualmente. Amploarea
mutatiilor genetice este mai mare in ultima jumatate de secol decat in multe secole de
dinainte. Unii specialisti ai OMS vorbesc despre posibilitatea ca aceste mutatii genetice
transmise la urmasi sa faca la un moment dat un fel de masa critica ce sa creeze un nou prag
de dificultati pentru sanatatea publica contemporana. Aceasta este problema de fond, discutata
azi, in legatura cu implicatiile negative de ordin secundar ale progreselor medicinei moderne.
De mentionat, in context, si capitolul iatrogenozelor in patologia umana,
determinate de implicatiile secundare ale metodelor de investigatie si ale tratamentelor
moderne. Apoi, pe fondul eradicarii prin imunizare si terapie a unor boli majore in secolele
trecute, reaparitia prin mecanisme complexe de tip epidemiologic a altor boli majore,
respectiv emergenta unora noi, dramatice, in nisa ecologic/epidemiologica ramasa
descoperita. Una dintre ipotezele privind HIV/SIDA se contureaza in acest cadru explicativ.
23
legatura cu evolutiile degenerative proprii varstei, oricum, pentru a contura implicatiile
dramatice in ce priveste sanatatea la aceasta categorie de populatie. Este vorba in fond de boli
cronice degenerative cardiovasculare, digestive, de tumori, de degenerescenta la nivel psihic,
de raspunsuri imune diminuate.
Cealalta categorie de populatie care intereseaza cu deosebire in ce priveste atitudinile
sociale inadecvate fata de ea, este categoria adolescentilor si tinerilor. In contextul
orientarii valorice si actionale proprii civilizatiei conteporane, societatea are fata de aceasta
categorie de populatie, o atitudine schizoida. Pe de o parte le reclama o maturizare si o viata
autonoma precoce, pe de alta parte le interzice mijloacele necesare pentru aceasta.
La nivel biologic, pubertatea se instaleaza mai repede si maturizarea se produce astazi
mai repede decat cu citeva generatii in urma. La nivel psihologic si social, socioprofesional,
maturizarea este astazi mult amanata de complexificarea crescanda a vietii sociale. Sa avem
in vedere maturizarea psihologica atat in plan cognitiv cat mai ales in plan afectiv.
Imaturitatea afectiva este actualmente reclamata in legatura cu ponderea crescanda a
comportamentelor adictive. Apoi maturizarea si autonomizarea sociala si profesionala, care
este si mai mult amanata, in conditiile in care durata unui stagiu de pregatire profesionala
complet, la nivel superior mai ales, este de foarte multi ani. Iar in plan social castigarea
autonomiei materiale, financiara si locativa si intemeierea familiei, este in tot mai multe
societati impinsa pana pe la 30 de ani si dupa aceasta varsta.
Aceasta atitudine schizoida a societatii fata de adolesenti si tineri creaza dificultati
suplimentare de adaptare care au implicatii asupra sanatatii, fie direct, fie prin apetenta
pentru stiluri de viata care promoveaza comportamente cu risc pentru sanatate.
i) Schimbarile climatice globale care sunt constatate in ultimele decenii reprezinta
desigur un fenomen natural, care este insa, pus intr-o puternica legatura de continut cu
activitatile umane din societatea urbanizata si industrializata.
Dincolo de implicatiile directe asupra sanatatii publice,schimbarile climatice globale
trebuiesc vazute prin prisma unor implicatii mai subtile, indirecte. Astfel, modificarile globale
ale climei fac posibila migrarea si instalarea in arealuri de locuire noi a unor categorii de
germeni patogeni care nu erau specifice pentru acele zone ale planetei si in raport cu care
populatia care locuieste acolo nu are imunitate specifica. Asta poate crea momente de o
periculozitate aparte in planul sanatatii publice, prin posibilitatea aparitiei unor noi focare
epidemice sau endemice, nespecifice.
24
- boli metabolice cronice degenerative: obezitatea, diabetul zaharat;
- boli de civilizatie in sfera digestiva: problematica gastritelor acute si cronice, a
ulcerelor, frecventa mare a cariilor dentare la omul contemporan, colonul iritabil;
- boli de civilizatie in sfera respiratorie: bronhopneumopatia cronica obstructiva;
- patologia geriatrica: afectiuni degenerative specifice varstei precum prevalenta
crescuta a suferintelor cardiovasculare, a cancerului, tulburari ale functiilor psihice,
raspunsuri imune diminuate, toate acestea amplificate de atitudinea sociala inadecvata fata de
aceasta categorie de populatie;
- accidentele, sub multiplele lor forme, specific contemporane: intoxicatii accidentale
sau in intentie suicidara, accidente profesionale, abuz de medicamente, accidente rutiere,
agresiuni fizice; precizam ca accidentele reprezinta a treia cauza majora de mortalitate la nivel
international actualmente;
- iatrogenozele, prin interventie diagnostica , terapeutica sau chirurgicala.
- sanatatea mentala contemporana: unii specialisti OMS vad depresia ca marea
problema de sanatate publica a secolului XXI.
25
Problematica HIV/SIDA are numeroase implicatii sociale, psihosociale majore:
- se asociaza in multe cazuri cu saracia si cu nivelul redus de instruire;
- comunitatile marginalizeaza, mai mult sau mai putin, persoanele infectate si
familile lor;
- exista cazuri in care persoanelor cu HIV/SIDA le sunt refuzate interventiile
chirurgicale , stomatologice sau alte tipuri de ingrijire;
- exista cazuri de limitare a accesului copiilor in cauza la frecventarea unor scoli;
- la nivelul comportamentelor cu risc, problematica HIV/SIDA se asociaza cu
consumul de alcool si alte droguri si cu prostitutia.
Sumar: In aceasta unitate de curs sunt argumentate interdependetele complexe care exista
intre civilizatie si sanatate . Sunt prezentate apoi 9 pachete de caracteristici de fond ale
civilizatiei conteporane care afecteaza de o maniera mai accentuata sanatatea publica. Sunt
punctate apoi principalele boli de civilizatie contemporana. In fine sunt schitate elementele
care fac din problematica HIV/SIDA o problema globala .
Stressul este un concept cheie in modele explicative ale sanatatii si bolii astazi.
Aceasta pentru ca in contextul stilului de viata care este astazi considerat responsabil in mare
parte de bolile de civilizatie, stresul joaca un rol preponderent.
Conceptul de stres ca atare este legat initial de cercetarile lui Walter Cannon si Hans
Selye. Ulterior s-a dezvoltat un intreg camp de cercetari si preocupari care vizau stresul.
Stresul este definit ca raspuns al organismului la stimularile externe, ca stare in care se
gaseste un organism, o persoana amenintata de dezechilibru sub actiunea unor factori care pun
in pericol mecanismele sale homeostatice. In general se face distinctie intre trei mari categorii
de factori stresori: stresori fizici, stresori psihici, stresori sociali.
Avand in vedere faptul ca in viata cotidiana, aceste trei categorii de stresori se
regasesc in multe cazuri in forme combinate, datorate interactiunilor dintre ele, Adriana
Baban (Baban, A.,1998) propune urmatoarea clasificare a stresorilor:
- evenimente majore de viata (deces, boli fizice, divort, emigrare, pensionare);
- tracasari cotidiene (suprastimulare, substimulare, izolare sociala, aglomerare sociala,
conflicte de rol, contrarierea nevoii de afirmare, afectiune, afiliere, lipsuri financiare);
- experiente traumatice si catastrofale (dezastre, calamitati, amenintarea integritatii
fizice, razboaie, accidente aviatice sau feroviare).
Este larg utilizata azi scala lui Holmes si Rahe pentru masurarea nivelului de stres in
functie de evenimentele de viata. O distinctie utila este aceea dintre stressul acut legat de
evenimentele critice de viata, si stresul cronic legat de tracasarile cotidiene.
26
In lagatura cu experientele traumatice s-a dezvoltat la nivel explicativ conceptul de
sindrom de stress post traumatic.
Astazi o atentie deosebita este acordata stresului psihosocial legat de viata sociala,
relationala si care trebuie vazut in contextului stilului de viata al persoanei. Stresorii
psihosociali se origineaza in context individual, familial, de grup de apartenenta, de grup
profesional, de comunitate si de societate.
Se face distinctia intre:
- eustress, acea manifestare care face posibila mobilizarea resurselor organismului, a
persoanei, face posibila adaptarea;
- distress, acea manifesare a stresului care apare ca urmare a solicitarii excesive sau a
suprastimularii si conduce la dezadaptare si creeaza teren vulnerabil pentru imbolnavire.
Exista mai multe modele asupra stresului si mecanimelor sale, respectiv a relatiei
dintre stress si imbolnavire. Pe linia modelului fiziopatologic, inca de pe la inceputul sec.
XX, W. Osler argumenta ca angina pectorala este o boala caracteristica oamenilor de afaceri,
intens absorbiti de munca lor. Astazi cei mai multi dintre cercetatori accepta rolul
predispozant al stresului in diverse boli. In particular cercetarile de psihoneuroendocrinologie
si psihoneuroimunologie contureaza mecanismul prin care stresul intervine in imbolnavire. In
general in contextul mecanismului de actiune a stresului se face distinctia intre trei momente,
trei faze:
- faza de actiune a factorilor stresori;
- faza de evaluare;
- faza de ajustare (coping) si raspuns la stress.
Prima faza este acea in care organismul, persoana suporta actiunea stresorilor , in
diferitele lor forme. Exista diferente in modul de actiune a stresorilor, functie de continutul
lor preponderent, fizic respectiv psihosocial.
Cea de a doua faza, cea de evaluare a situatiei de stres, respectiv a impactului
factorilor de stres, comporta, dupa Lazarus, unul dintre cercetatorii redutabili ai fenomenului,
doua tipuri de evaluari: evaluarea primara si evaluarea secundara.
In cadrul evaluarii primare, situatia data este definita prin semnificatia pe care o are sau nu o
are pentru confortul si homeostazia persoanei. Intervin aici, trei tipuri de informatii cu
emotiile lor aferente:
- informatii care vizeaza pierderile deja produse;
- informatii care vizeaza anticiparea unei amenintari viitoare;
- informatii care contureaza provocarea pe care o resimte persoana in sensul de
amenintare care poate fi cotrolata.
Evaluarea secundare merge mai departe, identificand solutiile, alternativele adaptative
disponibile. In raport cu evaluarea primara, evaluarea secundara poate sa confirme
amenintarea, sa o amplifice sau sa o diminueze.
Doua categorii de factori intervin in procesul de evaluare. Factori personali pe de o
parte, care vizeaza stilul cognitiv, emotional si volitional al persoanei, factori situationali pe
de alta parte care se refera la specificul situatiei vazuta in lumina iminentei, a noutatii, a
gravitatii, a predictibilitatii.
Evaluarea, pregateste si face posibila, ajustarea (coping) si raspunsul la stress.
Conceptul de (coping) ajustare, unul dintre cele mai importante in explicarea mecanismului
stresului este definit, in general, ca efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau
27
tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale (Lazarus si Folkman).
Procesul de ajustare implica trei faze:
- faza I de anticipare, avertizare, cand persoana se pregateste pentru confruntare,
estimand costul acesteia;
- faza a II de confruntare, resectiv impact, cand se raspunde situatiei survenite si se
reevalueaza apoi situatia noua;
- faza de postconfruntare in care se analizeaza si se estimeaza situatia personala in
raport cu ceea ce s-a intamplat.
In general se face distinctia intre ajustarea instrumentala, care este orientata direct spre
rezolvarea problemei si ajustarea emotionala care este focalizata pe reducerea sau controlarea
raspunsului emotional la stres. In acest din urma caz sunt discutate sau sunt incluse si
solutiile paleative, precum consumul de alcool sau alte droguri sau tehnicile de relaxare.
Copingul ca atare nu inseamna 100% succes respectiv 100 % insucces mai ales daca
analizam problema pe o durata mai lunga. Copingul poate surveni succesiv si el semnaleaza
caracterul complex si dinamic al raspunsului la stress (Baban, A., 1998), semnaleaza de
asemenea consecintele complete si diferentiate ale stressului, pe termen scurt si pe termen
lung, la nivel fiziologic, la nivel cognitiv, la nivel emotional, la nivel comportamental. De
asemenea la nivel acut, respectiv la nivel cronic, unde sindromul Burn-out (sindromul de
epuizare) este mult discutat astazi.
De precizat, la final, ca stressul ca atare un produce imbolnavire,ba mai mult chiar, ca
stressul este necesar si util vietii, este necesar si util oricarei complexitati autoorganizante in
procesul de dezvoltare. Este ceea ce se intampla, pozitiv, in situatia de eustress, care inseamna
succes al ajustarii/copingului. Implicatii negative, in speta asupra sanatatii, survin in situatia
de distress, care inseamna insucces/esec al ajustarii/ copingului. Mai este insa de adaugat ca
un orice coping esuat duce la imbolnavire, depinde de amploarea si acuitatea contextului
stressor si de anvergura esecului in coping. Pentru ca distressul doar creeaza teren
predispozant pentru imbolnavire, in contextul dezechilibrului si inadaptarii/semiadaptarii
survenite.
Sumar: In aceasta unitate de curs este argumentata relatia complexa dintre stress, sanatate si
boala si este definit conceptul de stres. Este schitat apoi mecanismul de actiune al stresului in
legatura cu sanatatea si boala.
28
Modulul/Unitatea de curs nr 5: Mod de viata , stil de viata si
calitatea vietii in legatura cu sanatatea si boala
Obiective specifice:
- conturarea intelegerii actuale a sanatatii si bolii, vazute ca rezultat a tot ceea ce este si tot
ceea ce face individul si comunitatea;
- precizarea conceptelor de mod de viata si stil de viata in legatura cu sanatatea ;
- precizarea conceptului de calitatea vietii in acest cadru;
- argumentarea rolului pe care il joaca suportul social in sanatate si boala;
- prezentarea conceptelor de comportament cu risc pentru sanatate, respectiv comportament
prosanogen.
Cuvinte cheie: mod de viata , stil de viata, calitatea vietii, suportul social, comportament cu
risc pentru sanatate, comportament prosanogen.
29
Stilul de viata, incadrat in modul de viata al unei macrosocietati, reflecta modul de
organizare a vietii individului si grupurilor, in virtutea valorilor atitudinilor si normelor
acceptate si asumate care se manifesta prin decizii si actiuni voluntare. Desigur, stilul de viata
este in legatura cu multe alte lucruri decat sanatatea si boala, insa, asa cum argumentam
anterior, astazi din ce in ce mai mult , sanatatea si boala sunt vazute in contextul a tot ceea ce
este si tot ceea ce face individul.
In contextul modului de viata propriu fiecarui model de civilizatie se contureaza mai
multe stiluri de viata ,functie de cateva constante/factori, dintre care cei mai importanti sunt:
-genul social,
-categoria de varsta,
-statusul socio-economic si educational,
-grupul de apartenenta/comunitate,
-anumite propensiuni si activitati/habitudini cotidiene, spre exemplu cele legate de exercitiul
fizic si practicarea relaxarii si loisirului.
Vazute in directa legatura cu sanatatea si boala, in mod special intereseaza stilurile de
viata hedonic, respectiv ipohondru, apoi cel sportiv, respectiv sedentar, apoi cel caracterizat
prin supraangajament, respectiv cel laissez-faire. Ultima pereche de stiluri de viata sunt
privite si prin prisma modelelor comportamentale de tip A, B sau C ( cu implicatii de sanatate
specifice, in anumite patologii, precum cardiovasculare, cancere, tulburari de
personalitate/sociopatii si tulburari psiho-patologice).
In a doua jumatate a secolului XX au survenit modificari ample si rapide in ce priveste
stilurile de viata, determinate de schimbarile civilizatiei contemporane la nivel economic dar
si la nivel sociocultural (dezvoltarea economica si emergenta democratiilor, miscarea
feminista si revolutia sexuala a anilor 60, amplele schimbari in planul ocupatiilor si
profesiilor,explozia mass-mediei contemporane s.a.).
Confortul suplimentar obtinut de omul contemporan ca urmare a cresterii standardului
de viata s-a insotit cu cresterea de pondere a sedentarismului, cu cresterea de pondere a
comportamentelor adictive si cu sporirea varietatii acestora, cu supraalimentatia, cu
automedicatia si supramedicatia, cu expunerea pe scara larga la violenta simbolica in
contextul consumului de mass-media.
Toate acestea se reflecta de o maniera ampla in schimbarea profilului patologiei
umane la omul contemporan, se reflecta in cresterea ponderii bolilor de civilizatie, in a caror
etiologie stilul de viata si comportamentul persoanei sunt factori determinanti hotaratori.
Astfel conform evaluarilor realizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS),
ponderea celor patru varibile generale ale sanatatii si bolii in ceea ce priveste cauzele de deces
in tarile dezvoltate, sunt urmatoarele:
- biologia umana (factorii de ordin biologic): 25 %;
- mediul de viata (factorii de mediu): 15%;
- stilul de viata: 50 %;
- asistenta medicala/serviciile de ingrijire a sanatatii (resurse si acces la resurse): 10%.
Stilul de viata isi pune amprenta de o maniera specifica asupra sanatatii si bolii prin
intermediul comportamentelor cu risc pentru sanatate, respectiv a comportamentelor
prosanogene pe care le comporta.
Comportamentele cu risc pot fi evitate sau cel putin diminuate iar comportamentele
prosanogene pot fi invatate si asumate. Astfel ca, stilul de viata sanogen,respectiv cel patogen
sunt continuturile cu care opereaza ,pe fond, toate programele si activitatile de educatie pentru
sanatate,prevenire a imbolnavirilor si promovare a sanatatii. Trebuie insa precizat ca nu exista
stil de viata totalmente sanogen si nici stil de viata totalmente patogen, ci, in fapt exista stiluri
de viata cu risc , respectiv protective, in amplitudini diferentiate pe diferitele categorii de
comportamente de sanatate. De asemenea este de precizat ca, in contextul larg al politicilor si
30
serviciilor in sanatate si boala, interventia nu se reduce la ceea ce vizeaza stilul de viata si
comportamentele de sanatate, ci vizeaza si celelalte trei variabile generale ale sanatatii si
bolii,conform clasificari O.M.S, fiind de subliniat insa ponderea de 50% a stilului de viata.
Calitatea vietii vazuta intr-o calitate stransa cu sanatatea si boala este astazi un fapt
comun.
Concept complex si multidimensional, calitatea vietii vizeaza spatiul de convergenta
dintre elementele obiective ale vietii vazute in legatura cu nevoile si autoevaluarea
subiectiva a satisfacerii acestor nevoie.
Calitatea vietii se refera astfel la factorii care configureaza viata la nivel de sanatate,
de conditii economice, de climat sociocultural, de satisfactie la nivel psihologic si spiritual,
de calitate a mediului natural. Toate acestea isi pun amprenta de o maniera complexa si asupra
starii de sanatate.
Din acest continut complex al conceptului de calitate a vietii pot fi insa desprinse
cateva dimensiuni care vizeaza in mod direct sanatatea si boala. Acestea sunt:
- dimensiuniea fizica/somatica ce se concretizeaza in autonomia fizica si capacitatea
anatomo-functionala curenta, vitalitatea necesara unei vieti normale, absenta disconfortului si
a durerii, satisfacerea nevoilor biologice legate de alimentatie, odihna, sexualitate, s.a;
- dimensiunea psihica ce se concretizeaza intr-o stare de adaptare psihologica la
mediu, gratie unei capacitati cognitive si a unei vieti emotionale adecvate;
- dimensiunea sociala ce se concretizeaza in capacitatea de a juca rolurile sociale/
socioprofesionale curente, in capacitatea de relationare interpersonala adecvata, in integrarea
sociala si promovarea de aspiratii sociale;
-dimensiunea economica ce se concretizeaza in disponibilitatea resurselor de baza
necesare in plan material financiar;
- dimensiunea cultural spirituala concretizata in acordul de fond cu Lumea, in
existenta/nonexistenta unui tel structurat in viata, a unui scop si sens in viata, in promovarea
nevoilor culturale prin activitati de hobby si loisir, in sentimentul existentei unei dezvoltari
personale in ansamblul vietii.
Subdiviziuni utilizate astazi ale conceptului de calitate a vietii sunt cele de calitate
subiectiva a vietii si respectiv calitate a realtiilor interpersonale, ambele cu relevanta directa
pentru sanatate si boala. Conceptul de calitate subiectiva a vietii a fost introdus de R.G.
Maticek in contextul teoriei sale despre Boala ca Biografie, cu care a adus nu doar o
explicatie redutabila pentru imbolnavirea de cancer ci si un model de interventie pentru
prevenirea acestei imbolnaviri. Conceptul de calitate a relatiilor interpesonale se dezvolta in
proximitatea modelului explicativ al lui Maticek si trimite direct spre rolul suportului social
in sanatate si boala.
31
Modulul/Unitatea de curs nr 6:Suportul social, consilierea si
terapia in sanatate si boala,educatia pentru sanatate,prevenirea
imbolnavirilor si promovarea sanatatii
6.1 Suportul social in sanatate si boala
32
ipostaza comunitatilor terapeutice si a ingrijirilor comunitare cat si in ipostaza terapiilor
ocupationale si artterapiilor instrumenteaza si fructifica in mod specific suportul social.
33
-terapiile ocupationale si ergoterapiile,
-artterapiile (in multiple expresii ale exprimarii artistice: plastica,meloterapie, prin
dans, teatru terapeutic s.a.)
-kinetoterapii,
-ludoterapii s.a.
Daca in unele categorii de imbolnaviri tarapia medicala ramane hotaratoare ( in
imbolnaviri infectioase acute, in evenimente traumatice s.a. de felul acesta) ,in multe altele,
utile si productive ,pe fond, nu sunt interventiile medicamentoase sau chirurgicale ci
socioterapiile, psihoterapiile, terapiile ocupationale si artterapiile ( adictiile, sanatatea
mentala, tulburarile psiho-comportamentale, sociopatiile s.a.).
Dupa cum am aratat mai inainte, stilurile de viata afecteaza starea de sanatate,
respectiv boala, prin intermediul modelelor, patternurilor, comportamentale pe care ele le
presupun. Acestea sunt legate de cultura dominanta, dar si de subculturi si contraculturi; atat
unele cat si altele implica, la diferite nivele, comportamente cu risc pentru sanatate, dar si
comportamente prosanogene. Comportamentele cu risc pentru sanatate pot fi evitate sau
diminuate, dupa cum comportamentele prosanogene pot fi invatate si asumate.
Cele mai mult discutate arii comportamentale in contextul comportamentului cu risc
pentru sanatate sunt:
- comportamentul alimentar, (interesand aici aportul caloric, balanta dietei,
regularitatea meselor, calitatea prepararii);
- comportamentele adictive, respectiv cu risc pentru instalarea adictiei (interesand
alcoolul, tutunul, alte droguri, jocurile de noroc, tulburarile de comportament alimentar,
adictiile afectiv-sexuale, s.a.);
- comportamentele sexuale si reproductive(evitarea bolilor cu transmisie sexuala,
evitarea sarcinilor nedorite si a avorturilor);
- comportamentele in sfera practicarii exercitiului fizic/activitate fizica (evitarea
sedentarismului, mentinerea greutatii corporale potrivite prin activitati de intretinere fizica);
- comportamente cu risc in sfera igienei mentale, insclusiv balanta efort relaxare
(7-8 ore de somn zilnic, exersarea hobby-urilor, loisir, ponderea efortului);
- comportamente igienice/deprinderi de igiena si sanitatie ( interesand aici atat
deficitul cat si excesul si neadecvarea in igiena si sanitatie, ex. excesul si neadecvarea
in folosirea deodorantelor corporale si de incapere),
- comportamente de depistare precoce a imbolnavirilor, respectiv practicarea
imunizarilor/vaccinarilor.
- comportamente de complianta terapeutica , in planul preventiei si
interventiei/terapiei.
La nivel international astazi se pune un accent deosebit pe rolul pozitiv accentuat
asupra sanatatii pe care l-ar avea in contextul stilului de viata, evitarea fumatului si respectiv a
obezitatii.
Evitarea, respectiv diminuarea comportamentelor cu risc pentru sanatate si
promovarea comportamentelor prosanogene se poate realiza si se realizeaza astazi prin
programe ample si complexe de prevenire a imbolnavirilor si de educatie pentru sanatate.
34
Evitarea si diminuarea comportamentelor cu risc pentru sanatate ,respectiv invatarea si
promovarea comportamentelor protective in sanatate este o activitate in aria educatiei pentru
sanatate.
Educatia pentru sanatate a capatat o importanta si un relief tot mai important in
ultimele decenii,pe masura ce s-a impus atentiei, din ce in ce mai pregnant, dimensiunea
preventiei imbolnavirii. In politicile nationale de sanatate ale tuturor tarilor moderne exista
programe de baza in aria prevenirii imbolnavirilor ( bolile, cardiovasculare, neoplazice,
HIV/SIDA, s.a.).
Educatia pentru sanatate vizeaza principalele comportamente de sanatate si consta in
activitati specializate care implica strategii, metode, tehnici si instrumente specifice care
lucreaza pentru schimbare la trei nivele:
-informatii, cunostinte despre stiluri de viata, modele comportamentale si sanatate
-valori si atitudini ce vizeaza sanatatea si care deriva din cunostintele pa cate oamenii
le au despre legatura dintre comportamente si sanatate
- practicile ,comportamentele de sanatate ca atare.
Tinta educatiei pentru sanatate vizeaza prevenirea de fond a imbolnavirilor, respectiv
evitarea imbolnavirilor iminente in grupurile cu risc, respectiv evitarea riscurilor si daunelor
colaterale in situatia in care imbolnavirea deja s-a produs. Dealtfel ,aceste continuturi
contureaza cele trei nivele ale preventiei in sanatate si boala:
-preventia primar-preventia secundara
-preventia tertiara.
Educatia pentru sanatate a parcurs in perioada contemporana trecerea de la:
- etapa programelor de tip warning, care construiau pe ideea ca relevarea celor mai
dramatice si inspaimantatoare aspecte ale riscurilor de imbolnavire duce la schimbarea
comportamentelor de risc, la
- etapa programelor de comunicare neutrala (atat riscuri evidente cat si beneficii
resimtite) si ,in ultimele decenii, la
- etapa programelor focalizate pe schimbarea negociata, prin comunicare persuasiva si
oferire de alternative comportamentale in contextul explorarii si instrumentarii sistemului de
gratificatii prezente in diferitele comportamente de sanatate cu risc.
Educatia pentru sanatate este componenta de baza a activitatilor mai ample de
prevenire a imbolnavirilor si promovare a sanatatii. Prevenirea imbolnavirilor include si
activitati care tin fundamental nu doar de invatarea sociala ce vizeaza persoanele ci si de
furnizarea de servicii in aria imunizarilor/vaccinarilor.sanitatiei si igienei s.a. In acest context,
in stiintele bio-medicale o ramura care se dezvolta in ultimele decenii este medicina omului
sanatos.Iar promovarea sanatatii vizeaza o arie de activitati si mai cuprinzatoare, care include
si politici si strategii in domeniul sanatatii publuce.
35
36
Modulul/Unitatea de curs nr. 7: Sanatate publica si
demografie;structuri populationale si sanatate
Obiective specifice:
37
- in prima faza se produce o scadere a indicilor de mortalitate, intai a mortalitatii
generale si apoi a mortalitatii infantile, concomitent cu o crestere a excedentului natural al
populatiei;
- in cea de a doua faza se produce o scadere si a indicelui de fertilitate si implicit a
natalitatii, concomitent cu scaderea excedentului natural al populatiei;
- in a treia faza se inregistreaza o crestere a ponderii populatiei varstnice (pe fondul
natalitatii scazute) concomitent cu o stabilizare a cresterii naturale a populatiei.
Si tranzitia demografica in societatea moderna a fost parcursa intai in tarile de tip
european, in cele occidentale intai de toate. In continentele si zonele mai sarace ale planetei si
care au parcurs mai tarziu sau nu au parcurs pana la capat procesul de mornizare sociala,
tranzitia demografica moderna s-a produs mai tarziu, mai incet, sau este in curs de parcurgere.
Astazi unii specialisti vorbesc despre a doua tranzitie demografica, ce s-ar afla in faza
ei de inceput. A doua tranzitie demografica (vezi D.J. van de Kaa, 1987, apud Muresan,
Cornelia, 1999) ar face ca, in loc ca procesul de crestere a populatiei, care este consecinta
directa a tranzitiei demografice propriu-zise, sa fie stopat si astfel volumul populatiei sa se
stabilizeze, sa se declanseze un proces de scadere a volumului populatiilor. Aceasta scadere a
volumului populatiilor ar fi determinata de : un oarecare declin a familiei in general, in special
a familiei numeroase in raport cu familia restransa, de cresterea divortialitatii, de eficacitatea
la nivel social a contraceptiei moderne care duce la scaderea fertilitatii, de recurgerea la
avort, de descresterea nuptialitatii si cresterea ponderii coabitarii consensuale.
Se poate astfel constata ca cele doua procese tranzitorii, tranzitia demografica in
societatea moderna si tranzitia morbiditatii in societatea moderna, avanseaza concomitent si
se interconditioneaza, fiind determinate in adancime de schimbarile de fond proprii
civilizatiei moderne, la nivel economic, sociocultural, medical.
38
perioada, este util in studierea si masurarea imbolnavirilor cronice. La bolile cronice cu
perioada scurta de la imbolnavire la diagnosticare se calculeaza si incidenta si prevalenta.
Pe linga conceptul de morbiditate generala, in analiza starii de sanatate a populatiei
este utilizat conceptul de morbiditate specifica, pe grupe de varste, pe sexe, pe medii de
resendinta si altele. Acest concept permite masurari si analize de finete, respectiv comparari
relevante.
O subdiviziune a conceptului de morbiditate, mult utilizata, este aceea de morbiditate
cu incapacitate temporara de munca. Acest concept este util in raportare la sistemul
asigurarilor sociale. Intr-un sens de utilitate apropiat este folosit conceptul de morbiditate cu
spitalizare, acesta interesand planificarea si organizarea sistemului de sanatate, ca amploare si
ca structura.
Se calculeaza de asemenea indicii morbiditatii functie de statusul economic. In
functie de statusul economic, precum si de nivelul de instruire, respectiv statusul
sociocultural, se contruiesc la nivel conceptual pattenurile sociale ale bolii.
Un set de distinctii care sunt utile in proximitatea morbiditatii sunt cele dintre
deficienta, incapacitate, handicap si boala.
Al doilea set de concepte utilizate in analiza starii de sanatate a populatiei este cel
care vizeaza mortalitatea. In aceasta familie conceptuala, care surprinde in esenta fenomenul
deceselor intr-o populatie, in speta intensitatea deceselor , este utilizat la un prim nivel ca
indicator global de mortalitate, rata bruta a mortalitatii care rezulta raportand numarul
deceselor la populatia medie si inmultind cu o mie (de obicei se raporteaza la un an). Si in
acest caz, mortalitatea generala nu permite analiza de finete si comparabilitatea intrucat nu
tine seama de structurile populatiei, nu tine seama de asemenea pe parcurul unui an de
variabilitatea sezoniera a mortalitatii.
Este utilizat apoi un indice sintetic al mortalitatii si anume cel de speranta de viata la
nastere sau de durata medie a vietii.
Pentru analize de finete in sfera mortalitatii este utilizat conceptul de mortalitate
specifica, functie de sex, de varsta, de mediu de resedinta, de cauze de deces si altele. Cea
mai relevanta analiza a mortalitatii este mortalitatea pe cauze de deces, corelat cu sexul si
varsta.
Un indice foarte expresiv al mortalitatii in general, este rata mortalitatii infantile care
rezulta din raportarea decedatilor de varsta sub un an, la nascutii vii din anul respectiv
inmultit cu 1000. Acest indice este vazut ca o expresie sintetica a starii de sanatate a unei
populatii si implicit a standardului de viata si a performantei sistemului de sanatate. La nivel
international mortalitatea infantila variaza de la indici de 6 %o, cum este in Finlanda in
ultimele decenii, la 200 %o precum era in anii 80 in Siera Leone. De notat aici ca
mortalitatea infantila este semnificativ mai mare la sexul masculin, decat la sexul feminin,
ca de altfel si mortalitatea urmatoarelor segmente ale copilariei.
De mare utilitate in analiza sanatatii publice este conceptul de mortalitate materna,
care vizeaza decesele in cursul sarcinii sau intr-o perioada de 42 de zile de la terminarea
sarcinii, prin orice cauza determinata de sarcina sau agravate de sarcina, respectiv de
ingrijirile de sanatate pe care aceasta le-a solicitat. Un segment al acestui concept vizeaza
mortalitatea prin risc obstetrical si respectiv prin avort.
Un alt concept utilizat este cel de morbiditate functie de mediul de resedinta,
urban/rural.
7.3.Situatii si tendinte pe termen lung in evolutia starii de sanatate a populatiei
Romaniei
In ceea ce priveste morbiditatea specifica, in Romania, conform masuratorilor si
analizelor facute de Petru Muresan, (Muresan,P.,1989) dar si ulterior, , in ultima jumatate de
39
secol exista cateva regularitati, valabile in mod direct pana la inceputul anilor 90, dar care isi
pastreaza valabilitatea intr-o masura insemnata si dupa 1990,pana spre zilele noastre:
- in mediul urban, morbiditatea este mai mare decat in mediul rural si este mai mare la
sexul feminin, comparativ cu cel masculin;
- in raport cu varsta, la grupa de varsta 30-34 de ani indicele morbiditatii este
corespunzator indicelui mediu pe tara;
- la grupa de varsta 0-14 ani, indicii de morbiditate ai mediului urban sunt mai
coborati decat in mediul rural; de la 15 ani in sus, sensul compararii se inverseaza;
- indicii minimi de morbiditate se inregistreaza la grupa de varsta 15-19 ani si sunt
semnificativ mai scazuti la populatia masculina;
- la sexul feminin, morbiditatea este mai mare la toate grupele de varsta cu exceptia
grupelor 1-9 ani si peste 80 de ani.
In ce priveste mortalitatea in Romania, conform analizelor realizate de Petru Muresan
(Muresan, Petru, 1989) si ulterior, aceasta este semnificativ mai mare in lunile de la sfarsitul
iernii si inceputul primaverii si relativ mai mica in lunile de la sfarsitul verii si inceputul de
toamna, Coeficientii sezonieri de mortalitate calculati pe 5 ani, sunt in Romania in ordine
descrescatoare: martie, februarie, ianuarie, aprilie, decembrie, noiembrie, octombrie, iunie,
mai, iulie, august, septembrie. De notat ca exista o mare variabilitate a morbiditatii si pe
parcursul unei zile: cea mai inalta rata a mortalitatii, in raport cu moartea naturala ,se
inregistreaza la orele 3 si 4 dimineata.
Conform datelor furnizate de OMS la nivel international, in jur de 60% dintre decese
se datoreaza bolilor cardiovasculare. De asemenea bolile cardiovasculare, cancerul, bolile
pulmonare si digestive, detin o pondere de cca 80% in totalul cauzelor de deces. Conform
datelor communicate de Ministerul Sanatatii si Familiei din Romania, in ultimul trimestru al
anului 2003, pe primele locuri intre cauzele de deces, la nivel national se situau:
- bolile cardiovasculare: 62 %;
- tumorile: 16%;
- bolile respiratorii: 5,7 %;
- accidentele, traumatismele, otravirile: 5,4 %.
In ceea ce priveste mortalitatea pe cauze de deces, corelat cu sexul si varsta exista si
aici cateva regularitati care au fost constatate la nivelul populatiei Romaniei (Muresan Petru,
1991) si urm.:
- la sexul masculin mortalitatea este mai mare prin cauze care vizeaza bolile
infectioase si parazitare, bolile aparatului respirator, bolile perinatale, bolile cardiovasculare;
- la sexul feminin, mortalitatea este mai mare prin bolile sarcinii, nasterii si lauziei,
prin bolile aparatului circulator (la varsta inaintata), neoplazii;
- functie de grupele de varsta si cauzele de deces, la varsta I-a si varsta a III-a, (copii
respectiv varstnici), indicele mortalitatii este ridicat, pe cand la varsta a II-a (adultii), indicele
mortalitatii este mai scazut;
- la copii prevaleaza intre cauzele de deces, bolile acute infectioase, bolile aparatului
respirator si digestiv, decesele perinatale si anomaliile congenitale;
- la varstinici, prevaleaza ca si cauze de deces, bolile aparatului circulator, neoplaziile
maligne, bolile cronice degenerative in general.
Sintetic se poate afirma ca in cazul copiilor, precum si in cazul tarilor mai sarace,
prevaleaza tipul de mortalitate primar, pe cand in cazul varstnicilor si a tarilor dezvoltate,
prevaleaza tipul de mortalitate evoluat. Romania inregistreaza inca un tip de mortalitate
intermediar dar care balanseaza puternic spre mortalitatea evoluata. In tarile sarace
reprezentarea grafica a mortalitatii in functie de varsta ia forma literei U (mortalitate mare si
aproximativ egala la varstele a I-a si a III-a), iar in tarile bogate ia forma literei J.
40
In ce priveste rata mortalitatii infantile, expresie de fond a starii generale de sanatate a
populatiei, a calitatii vietii si performantei sistemului de servicii de sanatate , in Romania, in
ultimii 20 de ani , ea s-a situat in medie in jurul a 16%0, fata de cca. 200%0 in unele tari din
Africa, dar si fata de 6%0 in tari europene precum Finlanda.
Avem, apoi, indicele de mortalitate a primei copilarii, perioada de varsta 1-4 ani.
Masuratorile si analizele efectuate in Romania, in ultimele decenii ale secolului XX
(Muresan, P.,1989), au relevat ca principalele cauze de deces la aceasta grupa de varsta sunt
urmatoarele:
- bolile aparatului respirator (cca o treime din total);
- accidentele;
- anomaliile congenitale;
- bolile infectioase (altele decat ale aparatului respirator) si parazitare;
- tumori.
In ordinea varstei este utilizat apoi conceptul de mortalitate juvenila, corespondent
varstei 5 14 ani. Cele mai importante cauze de deces la aceasta grupa de varsta sunt:
- leziuni traumatice (accidente);
- bolile aparatului respirator;
- tumori;
- anomalii congenitale;
- bolile sistemului nervos.
In ce priveste mprtalitatea functie de mediul de resedinta, urban/rural, in tari precum
Romania, este de avut in atentie diferenta de accesibilitate si de performanta a sistemului de
sanatate in mediile urban/rural.
Intr-o analiza succinta trebuie scos in evidenta, intai, faptul ca Romania a parcurs
relativ mai tarziu tranzitia de la modelul de morbiditate, respectiv mortalitate, primar la
modelul de morbiditate, respectiv mortalitate, evoluat, la fel cum s-a intimplat si in alte tari
din aceasta parte a Europei. Apoi trebuie remarcat faptul ca sistemul de sanatate din Romania
a fost si a rams unul cu un nivel de performanta scazuta, comparativ cu cele existente in
tarile dezvoltate. In al treilea rand trebuie precizat ca standardul de viata in Romania a fost
unul cel mult modest in ultima jumatate de secol, iar in anii care au trecut dupa 1990 s-a
inregistrat chiar o deteriorare semnificativa a acestuia.
Toate acestea fac ca starea de sanatate a populatiei in Romania per ansamblu sa fie una
problematica, in comparatie cu cea din tarile dezvoltate. Aceasta diferenta se mentine si
atunci cand starea de sanatate este analizata in diferite elemente ale ei, caz in care apar cateva
situatii care particularizeaza Romania.
Astfel, Romania a fost si ramane si dupa 1990 pe unul dintre cele mai defavorizate
locuri intr-un clasament european la capitolele avort, mortalitate materna, mortalitate
infantila. In ce priveste avortul, la inceputul anilor 90, in Romania se inregistrau de departe
cele mai multe avorturi din Europa, raportate la numarul de nasteri. Anume 3,1 avorturi la o
nastere. Astazi, dupa 10 ani s-a ajuns ca rata avorturilor sa fie de aproximativ 1 la 1 ceea ce
reprezinta inca o rata ridicata a avortului la nivel european. Apoi atat mortalitatea infantila cat
si mortalitatea materna se situeaza in Romania sensibil peste 10 %o, ceea ce iarasi plaseaza
tara pe unul dintre cele mai dezavantajoase locuri intr-un clasament european (ex. mortalitatea
infantila 17 %o).
Un alt capitol la care Romania iese dezavantajos intr-o comparatie internationala este
cel al problematicii HIV/SIDA. Romania inregistreaza in ultimii 14-15 ani cel mai mare de
41
copii infectati HIV, respectiv copii bolnavi de SIDA, din intreaga Europa, mult peste nivelul
oricarei alte tari. Este de precizat ca marea majoritate a acestor copii, au contractat infectia in
conditii intraspitalicesti, intre anii 1987-1989, situatie neelucidata in fond nici astazi. In
ultimii ani, problematica HIV/SIDA a revenit in atentie cu o noua domensiune, si anume cea
care vizeaza rata inalta a transmiterii infectiei in ansamblul populatiei. Datele recente
estimeaza un numar de peste 8.000 cazuri HIV/SIDA la adulti , respectiv peste 6.000 cazuri
HIV/SIDA la copii, cu precizarea ca alte estimari sustin ca segmentul ascuns al infectarilor ar
putea face ca numarul total de infectati sa fie de cateva ori mai mare. Unii specialisti afirma
ca ar fi chiar de 10 ori mai mare, ceea ce pare totusi exagerat. De enuntat aici si semnalul de
alarma pe care OMS l-a tras in toamna anului 2003, aratand ca , cea mai inalta rata de
infectare HIV in momentul de fata se inregistreaza in tarile Europei de Est si a Asiei Centrale.
Un alt capitol al sanatatii publice la care Romania se particularizeaza in sens negativ,
este cel al revenirii in actualitate ca problema de sanatate publica a unor maladii care in
deceniile precedente erau tinute sub control, ca incidenta si prevalenta. Este vorba astfel
despre boala TBC, despre sifilis, despre hepatite, despre infectii virotice sexuale precum
herpesul genital si papiloma virusul. TBC-ul si sifilisul spre exemplu sunt scapate de sub
controlul sistemului de sanatate actualmente,in contextul evolutiilor socio-economice, dar si
de organizare si performanta a sistemului de sanatate, proprii tranzitiei sociale.
O problema de sanatate mare in Romania o reprezinta de asemenea patologia prin boli
neoplazice. Aici Romania se particularizeaza prin incidenta si prevalenta mare a unor forme
de cancer, precum cancerul mamar si cancerul uterin la femei, cancerul pulmonar si
colorectal la barbati, in contextul in care depistarea precoce si tratamentul in primele faze ale
bolii sunt cu totul deficitare, comparativ cu ceea ce se intampla in tarile dezvoltate.
De mentionat faptul ca aceste probleme de relief la nivelul tabloului de sanatate
publica marcheaza de o maniera mai accentuata anumite categorii de populatie, cu un
standard de viata deosebit de redus si cu acces limitat sau lipsa accesului la sistemul
ingrijirilor de sanatate. Un exemplu in acest sens il reprezinta populatia rroma, dar si
populatia saraca in general. De asemenea populatia de persoane fara adapost, grupurile de
imigranti pe fond de crize umanitare s.a.
Sumar: In aceasta unitate de curs sunt prezentate interdependetele dintre sanatatea publica si
demografie, in planul structurii si dinamicii. Sunt de asemenea discutate tranzitia morbiditatii
si tranzitia demografica in societatea moderna. Sunt prezentate apoi principalele concepte
utilizate in masurarea si analiza sanatatii publice. In final este schitata o succinta analiza a
sanatatii publice de Romania in context international.
42
Modulul/Unitatea de curs nr 8: Sisteme institutionale de
ingrijire a sanatatii si tipuri de asigurari de sanatate in lumea
contemporana
Obiective specifice:
- conturarea institutiilor componente ale sistemului de sanatate in societatea moderna;
- caracterizarea spitalului ca organizatie sociala; evolutia si transformarea sa.;
- prezentarea tipurilor de sisteme de asigurari de sanatate ;
- prezentarea evolutiei si situatiei actuale a functionalitatii sistemului de asigurari de
sanatate in Romania;
- conturarea perspectivelor in evolutia sistemelor de sanatate .
43
este comunitatea terapeutica, de asemenea foarte utila in cazul acelor maladii in care
dimensiunea comportamentala este importanta. In fine enuntam aici o alcatuire institutionala
care cunoaste o crestere de atentie in ultima vreme, asa numita retea institutionala pentru
ingrijiri comunitare, care se adreseaza varstinicilor si altor persoane cu un nivel de autonomie
personala diminuat, respectiv cu dependeta sociala si/sau medicala accentuata.
44
8.3.Asigurarile de sanatate; evolutia si situatia actuala a functionalitatii sistemului de
asigurari sociale de sanatate in Romania
45
3. Sistemul de sanatate de tip socialist, mai functioneaza azi doar in citeva tari la nivel
mondial. El se bazeaza pe alocari de la bugetul centralizat al statului. Avantajul de principiu al
acestui tip de sistem este acela ca, in principiu, toti cetatenii beneficiaza automat de ingrijiri
de santate. In fapt insa, si acesta este marele dezavantaj, serviciile disponibile sunt deficitare
si de slaba calitate, datorita subfinantarii cronice a sistemului, datorita managementului
nonperformant si datorita lipsei de cointeresare a furnizorilor de servicii in contextul
sistemului social de tip colectivist. Acesta este de altfel si motivul pentru care acest tip de
sistem de sanatate a esuat in Romania si alte tari dupa 1990.
4. Sistemul asigurarilor sociale de sanatate, finantat dintr-un fond autonom constituit prin
contributii obligatorii si paritar platite de catre angajati si angajatori, mai este numit si
sistemul de tip Bismark, dupe numele cancelarului german care a pus bazele acestui tip de
asigurari de sanatate in anii 80 ai secolului XIX. El este astazi larg raspandit in Germania,
Franta, Belgia, Australia, Japonia s.a. Romania a adoptat si ea acest sistem in cadrul reformei
sanatatii demarata in 1997.
Esenta acestui tip de asigurari de sanatate este data de caracterul lui social. Acesta se
bazeaza pe obligativitatea contributiilor nu doar pentru angajati ci si pentru angajatori.
Intervine aici principiul redistribuirii. Contributiile sunt paritare intre angajati si angajatori,
spre exemplu in Romania, atat unii cat si altii au platit cite 7 % raportat la cuantumul
salariului, de la inceputul implementarii acestui sistem de asigurari de sanatate pana in anii
din urma. Prin schimbari legislative succesive s-a ajuns ca in anul 2013 contributia sa fie de
5,5% pentru angajat si de 5,2% angajator ( cu un adaos de 0,85% la angajator- contributia
aferenta concediilor de boala si indemnizatiilor de boala).
Contributiile acumulate se colecteaza conform cerintelor acestui model de asigurari intr-un
fond autonom care este administrat de o institutie independenta fata de stat,
nonguvernamentala. In Romania, aceasta este Casa Nationala de Asigurari de Sanatate ( de
precizat ca in Romania, doua categorii profesionale au Case de Asigurari Sociale de Sanatate
separate, anume este vorba despre Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate a Armatei
si Justitiei, respectiv Casa Nationala de Asigurari Sociale ale Transporturilor).
Sistemul Asigurarilor Sociale de Sanatate se caracterizeaza astfel printr-un acces pe
scara larga a populatiei la servicii de sanatate, printr-un grad inalt de acoperire. Practic raman
in afara sistemului doar cei care nu sunt salariati, respectiv nu au nici o forma de alte venituri
legale. Asemenea categorii de populatiei sunt, spre exemplu in Romania, o parte insemnate a
populatiei rroma care in unele cazuri nu are nici acte de identitate, sau persoanele care au avut
statutul de somer, au beneficiat apoi de ajutor social si dupa asta au iesit din orice sistem de
prestatii sociale. Alte avantaje ale acestui tip de sistem de asigurari de sanatate, rezida in
independenta sistemului fata de schimbarile politice, in masura in care sistemul este stabilizat
si este respectata autonomia lui functionala. In ce priveste Romania, insa, de aici deriva cea
mai mare problema a nefunctionalitatii sistemului. Anume, intrucat banii se colecteaza in
Fond prin Trezoreria Statului, fondul de sanatate facand parte din bugetul consolidat al
statului, ei sunt accesati printr-un control exercitat de Ministerului Finantelor, de Guvern.
Ceea ce a facut ca doar in anii 2001-2002 sa se fi acumulat un excedent de 15 mii de
miliarde lei pe care Casa Nationala de Asigurari nu l-a putut utiliza. In a doua jumatate a
anului 2003 pe fondul unor disfunctii si presiuni puternice, s-a aprobat disponibilizarea a 9
mii de miliarde din excedentul de 15 mii de miliarde lei, pentru plata datoriilor acumulate.In
anii care au trecut de atunci aceste situatii s-au repetat, cu diferite amplitudini. Cert este ca in
toti acesti ani sistemul ingrijirilor de sanatate din Romania a trait o perpetua criza a lipsei de
fonduri financiare. Din motivul aratat mai inainte dar si din motive de management defectuos
si de coruptie.
46
Un alt avantaj principial al acestui sistem, consta in libera alegere a medicului de
familie si a celorlati furnizori de servicii de sanatate si, prin asta, stimularea competitiei intre
furnizori, ceea ce trebuie sa stimuleze imbunatatirea calitatii serviciilor. Promovarea
drepturilor pacientilor este o caracteristica utila a sistemului.
In ce priveste dezavantajele sistemului, este de notat faptul ca eficacitatea acestui
sistem depinde de rata somajului care exista la nivelului societatii, aceasta conditionand
cuantumul acumularilor. Apoi, acest tip de sistem duce la cresterea costului cu forta de munca
pentru angajatori, pentru care asigurarile de sanatate apar ca o forma de taxa pe munca, ca un
cost aditional. Astfel exista tendinta firmelor de a introduce aceasta contributie in costul
produselor, ceea ce inseamna transferarea acestei contributii tot pe umerii consumatorilor,
respectiv tendinta de a incuraja munca la negru.
Revenind la situatia functionala a sistemului asigurarilor sociale de sanatate in
Romania, este de spus ca aceasta este deocamdata foarte problematica. Si asta in conditiile in
care reforma sanatatii in Romania este cea mai intarziata reforma. Legea in cauza a fost
adoptata in 1997, implementarea ei a debutat efectiv pe la jumatatea anului 1999 si cu toate
acestea sistemul nu functioneaza nici astazi. O alta cauza majora a nefunctionalitatii pe langa
cea care rezida in afectarea autonomiei in utilizarea fondurilor de sanatate, rezida in
ineficienta cheltuirii resurselor in sistem, datorita incompetentei manageriale, respectiv in
coruptia care exista in cheltuirea fondurilor. Aceasta cauza este incriminata de organismele de
stat, vis--vis de nedisponibilizarea excedentului acumulat.
De precizat ca sistemul asigurarilor sociale de sanate functioneaza de mult timp cu
bune rezultate in mai multe tari. In Romania functionarea deficitara a sistemului este
determinata in fond de neaplicarea corespunzatoare a unor elemente definitorii pentru sistem.
Una dintre schimbarile majore, de fond, este cea care vizeaza orientarea ferma a
sistemelor de sanatate in ultimele decenii spre prevenirea imbolnavirilor dar si spre
promovarea sanatatii, in conditiile in care acum o jumatate de secol, accentul era doar pe
latura curativa, terapeutica. In acelasi timp o crestere de interes si de resurse alocate cunoaste
latura respectiv faza paleativa, care de asemeni inainte era putin reprezentata. Aceste
schimbari de accent se repercuteaza de o maniera specifica in structura si organizarea
sistemelor de sanatate .
Apoi, spitalul, institutia centrala a sistemelor de sanatate, se afla in evolutie. In
deceniile din urma, in mai multe tari au aparut asa numitele sisteme multispitalicesti, care
semnaleaza o tendinta de corporatizare a ingrijirii sanatatii, de edificare a unor veritabile
complexe medicale. Acestea comporta in opinia multor specialisti, avantaje in ce priveste
gestionarea resurselor de maniera optimizata, respectiv in ce priveste integrarea
organizationala a serviciilor.
Arhitectura sistemelor de sanatate cunoaste apoi o evolutie si in legatura cu ceea ce se
numeste criza costurilor pentru ingrijirea sanatatii. Costurile pentru ingrijirea sanatatii au
crescut constant in ultimele decenii, atat ca urmare a procesului de imbatranire a populatiei,
cat si ca urmare a complexificarii serviciilor oferite. Acest din urma aspect determina o
anumita stratificare a serviciilor oferite in raport cu pachetul minim de servicii.
In fine sa mai notam schimbarile determinate de evolutiile spre ceea ce se cheama
umanizarea spitalului in raportare la tipul traditional de spital.
47
principalele tipuri de sisteme de asigurari de sanatate, pentru a se insista apoi pe situatia
functionala a sistemului de asigurari sociale de sanatate din Romania.
48
autonomiei/participarii sociale, respectiv presupun un anume nivel de izolare,excludere si
stigmatizare sociala. Se adreseaza si unor categorii de co-suferinzi, precum este cazul
apartinatorilor bolnavilor cu boala alzheimer,care datorita epuizarii si deseori izolarii pe care
o implica conditia lor dezvolta ei insisi probleme de sanatate.
Organizarea si derularea activitatilor intr-un astfel de centru de zi pentru persoane cu
probleme de sanatate este de resortul, in primul rand, a asistentilor sociali si psihologilor.
Ampla raspandire a acestui tip de programe se datoreaza rezultatelor realmente mai bune
obtinute, comparativ cu abordarile traditionale strict medicale (vezi spre exemplu
performantele obtinute in recuperarea persoanelor cu comportament adictiv sau in sanatate
mintala).
49
din sfera adictiilor si a sanatatii mintale. In comunitatile terapeutice,atat cele de tip laic cat si
cele de tip religios, cele mai amplu uzitate metode si instrumente terapeutice sunt terapia
ocupationala si ergoterapia,grupul de suport mutual si consilierea,grupul terapeutic,grupul de
invatare si dezvoltare personala,art-terapia.
In comunitatea terapeutica,recuperarea si reabilitarea survine in contextul unei schimbari a
modelului comportamental si a stilului de viata,ca urmare a invatarii sociale,experientiale,in
contexte protejate. Pentru ca, in fapt, comunitatile terapeutice sunt microsocietati
artificiala,dar autonome si care reproduc in cele mai multe aspecte societatile/comunitatile
naturale,excluzand doar elementele care au stat la baza imbolnavirii (ex. Alcoolul si drogurile
in cazul persoanelor dependente de alcool si droguri aflate in recuperare si reabilitare psiho-
comportamentala).
Sumar: In aceasta unitate de curs sunt prezentate cele mai importante si mai prezente
programe specializate si transdisciplinare de ingrijire a sanatatii in practica ingrijirilor de
sanatate, in care asistentul social lucreaza impreuna cu alti specialisti ( medici, asistenti
medicali, psihologi, kinetoterapeuti, artterapeuti s.a.) si in care are, alaturi de psiholog, un rol
mai proeminent decat al specialistilor in domeniul bio-medical.
Exercitii si aplicatii: Argumentati, in ce fel asistentul social are un rol profesional mai
proeminent dacat personalul medical in multe aspecte in aceste programe complexe
transdisciplinare de ingrijire a sanatatii.
50