Sunteți pe pagina 1din 125

CONSILIEREA N

ASISTENA SOCIAL
Suport de curs

Tema 1: Consilierea ca modalitate specific


de procesul
asistentade
(4consiliere
ore)

sensul fundamental al consilierii: preocuparea


pentru schimbare
misiunea asistentului social
elemente componente sau sarcini directe
Problema expectanelor clientului
Stadiile asimilrii unei experiene
problematice n consiliere

Procesul de consiliere

Conceptul de proces este definit i neles n


modalitati diferite, ceea ce poate produce
confuzii. Identificm, mpreun cu John
McLeod, patru sensuri:

Primul sens al termenului proces:

aseriunea potrivit creia orice activitate care


implic schimbarea poate fi descris ca un
proces. Acest nteles al termenului sustine
ideea c ceea ce se ntmpl n consiliere nu
este static, ci exist o succesiune de
evenimente care au loc.

Al doilea sens al termenului proces

un set foarte amplu de factori care pot promova sau


inhiba efectele terapeutice. Utilizarea termenului de
proces este, acum, n contrast cu utilizarea
teremenului de rezultat. Variabile ale procesului de
consiliere, n acest sens, studiate n cercetri recente
se refer la:
consensul asupra scopului;
pregtirea rolului de client;
alegerea clientului potrivit n formarea relaiei cu
profesionistul-consilier, lund n considerare
caracteristici precum: personality, vrst, etnie, gen;

abilitatile consilierului;
alegerea unei metode adecvate consilierului;
centrarea, pe parcursul consilierii, pe problemele de viata i pe
esena relaiilor interpersonale;
precizia i frecvena interpretrilor transferate;
acceptul exprimat de client n legtur cu temele pentru acas;
relaia dintre consilier i client, acceptat sau nu;
expresivitatea clientului i deschiderea spre comunicare;
autodezvluirea consilierului;
diferenele dintre client i terapeut;
durata ntlnirilor de consiliere;
modalitatea de plat i cuantumul acesteia.

Al treilea sens al termenului proces

este regsit n perspectiva umanist a consilierii, regsindu-se


n ceea ce sublinia Carl Rogers cu patru decenii n urm:
Viaa, cu ceea ce are ea mai bun, este un continuu proces de
schimbare n care nimic nu este fixat. De la clienii mei i de
la mine am aflat c i atunci cnd viaa este bogat ori
recunosctoare, procesul continu. Experimentul acesta este
deopotriv fascinant i oarecum nspimnttor. Am aflat c
m simt cel mai bine cnd m pot lsa n voia fluxului
experientei mele, ntr-o direcie care pare s urmeze, spre
scopuri de care sunt vag contient... Viaa este ... n
permanen un proces de devenire.

Al patrulea sens al procesului

care este uneori utilizat i de ctre psihoterapeui, n


special psihanaliti, descrie cile prin care clienii
ncearc s neleag experienele dificile din viaa
lor. Aceast utilizare a termenului poate fi legat de
de o analogie metaforic. Demersul pe care clientii i
consilierii l realizeaz conduce la nelegerea
sentimentelor dureroase ale pierderii, trauma sau
stresul pot fi vzute n mod similar procesului
manufactorial n care materialele brute sunt
transformate n produse finite, utilizabile.

Sensul fundamental al consilierii:

preocuparea pentru schimbare. Aceast


schimbare se construiete prin aciunile i
inteniile clientului, ale consilierului, ntr-o
strns colaborare.

Ideea implicit a procesului de consiliere:

a fi consilier nu presupune doar


conceptualizarea ntmplrilor , spre exemplu
a ti despre subcontient, ci i rezolvarea,
aplicarea n practic - realizarea unei
interpretri, oferirea unui rspuns empatic,
negocierea contractului terapeutic.

imitate
de interactiune
- ca un micro-proces
care nu
Elliot
(1991)
sugera ntreruperea
fluxului continuu
al
dureaz mai
de dou
procesului
de mult
consiliere
prinminute
unitaticuprinznd
demarcate de
rspunsul unuia dintre parteneri;
temporale:
limite
unitate episodic, facilitnd exprimarea tuturor
opiniilor referitoare la o sarcin sau tem comun.
Aceast unitate de proces este uneori descris ca un
eveniment i poate dura cteva minute;
unitate singular, ca ocazie unic;
unitate de tratament, pe ntregul curs al relaiei de
consiliere.

Aceste unitati pot constitui modalitati diferite de aciune n


consiliere.

Procesul consilierii: despre nceput i


ncheiere

Muli autori n domeniul consilierii au fost tentai s


divid procesul n trei faze. Spre exemplu, Mearns i
Thome (1988) vorbesc despre partea de nceput, de
mijloc i partea de ncheiere.
Abordarea problemei managementului de ctre
Egan (1994) structureaz procesul n trei mari stagii:
ajutorarea clientilor n identificarea i clarificarea
situatiilor problematice, dezvoltarea programelor
pentru o schimbare constructiv i impiementarea
scopurilor.

Sarcinile directe ale fazei de nceput :

negocierea expectantelor;
evaluarea favorabil consilierii;
formarea unei aliane terapeutice;
acordul asupra unui contract;
ajutorarea clientului s-i spun propria
poveste.

Sarcinile directe ale fazei finale :

negocierea ncheierii;
arbitrarea;
rezolvarea unor probleme cauzate de pierderi;
asigurarea transferului celor nvatate n
situaii de viata reale;
anticiparea i prevenirea recderii;
planificarea ntlnirilor urmtoare.

Problema expectanelor clientului

Cercetrile au artat diferene semnificative privind modul n


care oamenii percep diferite abordri ca fund credibile sau
acceptabile.
Clienii care primesc o form de consiliere corespunztoare
ateptrilor lor se descurc mai bine, n special dup
consilierea cu timp limitat.
Persoanele care caut ajutor de la mai multe surse i ncep
consilierea cu astfel de expectane, vin modelate dup tipul
interveniei anterioare.
nepotrivirea dintre ateptrile clientului i cele ale
consilierului este constatat cnd nu mai revine clientul la
urmtoarea sesiune.

Rolul preconsilierii n menajarea


expectanelor

Pornind de la faptul c muli clieni potentiali


pot s nu neleag modul n care opereaz
consilierea, unii practicieni ofer informaii
adecvate n stadiul de preconsiliere, prin
casete video, brouri, discuii.
Adesea, importana ateptrilor i a
preferinelor exprimate prin preconsiliere sunt
subestimate de ctre consilieri.

Modelul asimilrii dezvoltat de Stiles i asociaii


(1990).

Ideea de la care s-a pornit este c individul posed un


model al lumii sau un set de scheme cognitive care i
ghideaz comportamentul. n aceste scheme se
impun asimilate noi experiene, dac persoanele n
cauz vor s fie nelese de ceilali i s-i aib un
rost. Experienele care nu se gsesc n schema sau
modelul individului pot conduce la un proces de
schimbare sau de acomodare a modelului nsui.

Baza teoriei se afl n psihologia dezvoltrii, a lui Piaget, dar


corespunde celor mai multe modele de consiliere. De altfel,
teoria respectiv reprezint un model integrativ.

Stadii sau procese dup modelului asimilrii

n consiliere, procese semnificative de


asimilare se petrec n relaie cu experienele
problematice: clientul reclam o experienta
dureroas, iar sarcina consilierului este de a-1
ajuta s o preia, s transpun aceast trist
aciune n modelul propriu despre lume, s-i
devin confortabil ideea sau sentimentul
care, iniial, au fost problematice.

Stadiile asimilrii unei experiene problematice


n consiliere (dup Stiles):

1. Ignorarea problemei - clientul nu este marcat de problem. Poate fi


afectat n mic msur, reflectnd la evitarea ei.

2. Apariia gndurilor nedorite - clientul prefer s nu gndeasc la


respectiva experienta. Problema este strnit de consilier sau de
circumstane externe. Se manifest sentimente puternice, dar necentrate, iar
conexiunea lor cu coninutul poate fi neclar.

3. Vaga contientizare - clientul este consent de existena unei situatii


problematice, dar nu o poate formula clar. Se poate manifesta o trin;
dureroas acut, sau panic, asociate cu experiena problematic.

4. Clarificarea problemei - se formuleaz clar problema drept ceva care


poate exista sau exist. Se las ideea unei rezolvri, clientul fiind afectat
negativ, dar nu sub form de panic.

5. nelegerea psihologic - experiena problematic este formulat sau


neleas ntr-un anume fel. Clientul poate fi afectat de recunoateri
neplcute, dar i de surprize plcute de genul aha!.

6. Investigarea problemei - se apeleaz la nelegere pentru


managementul problemei. Tonusul afectiv este pozitiv, optimist.

7. Soluionarea problemei - clientul ajunge la o soluie de succes


pentru o problem specific. Starea de spirit este pozitiv, iar clientul este
satisfcut, multumit de stadiul n care a ajuns.

8. Stpnirea problemei - clientul genereaz automat soluii. Starea de


spirit este pozitiv sau neutr, problema nemaireprezentnd ceva care s l
deranjeze.

Interpretarea Modelului asimilrii

La nceputul procesului, problema este ignorat, iar clientul


nu reclam vreo emoie puternic. Cnd problema ncepe s
intre n atenie, n centru, prin intermediul unor gnduri vag
contiente, clientul pare s aib sentimente foarte puternice.
Cum procesul continu spre clarificare, interiorizare i
rezolvare, strile provocate de probleme devin mai puin
intense.
Modelul asimilrii aduce laolalt aspecte ale ctorva modele
teoretice diferite. Faptul c problema poate fi incontient se
reflect n stadiul ignorrii sau al refuzului de a o recunoate.
Prelucrarea problemelor clientului prin asimilare ncepe n
stadiul 1 i continu spre stadiul 8 al modelului.

Atractia modelului asimilrii pentru practicieni

i permite clientului x s tie unde se afl i s


tie unde va ajunge.
Asimilarea experienei l determin pe client
s nu mai vorbeasc despre o anumit tem
sau problem.
Modelul asimilrii este un stimulent util
consilierului-asistent social, determinndu-1
s reflecteze la propriul repertoriu de abilitati.

Tema 2: Etapele consilierii

nceputul consilierii: procesul de evaluare


Partea central a consilierii
Faza de Incheiere

nceputul consilierii: procesul de


evaluare

Muli consilieri demarcheaz explicit sesiunile de evaluare


sau de recepie de consilierea ulterioar.
Uneori, evaluarea este realizat de ctre o alt persoan, nu
de ctre cel ce va putea fi consilier.
Se poate evidentia o varietate ampl de scopuri, incluznd
perioada de timp agreat, programul i costurile.
Unii consilieri utilizeaz teste de evaluare privind variabile
psihologice precum: anxietatea, depresia, suportul social i
relaiile interpersonale. Alii utilizeaz chestionarele cu
ntrebri deschise pe care potenialul client le completeaz
naintea interviului de evaluare.

Motivele pentru care se realizeaz o evaluare naintea


consilierii presupun:

stabilirea unei relaii;


diagnosticarea clinic;
aprecierea punctelor tari i a celor slabe ale clientului;
oferirea de informatii;
a-1 face pe client s'se simt nteles;
formularea unui caz sau a unui'plan;
oferirea de speranta;
adunarea informaiilor despre nevoile culturale i ateptri;
explicarea modalitatii terapeutice de lucru;
obinerea consimtamntului informal;

oportumtatea clientului de a ntreba;


oferirea unui model de tratare;
motivarea clientului;
stabilirea i programarea viitoarelor evaluri necesare medicale etc.;
selectarea clienilor pentru consiliere;
selectarea strategiei i a consilierului potrivit pentru client;
oferirea unei baze de alegere a clientului cu privire la
modalitatea de consiliere;
stabilirea unor chestiuni de ordin practic: timp, loc, acces;
oferirea de date pentru cercetri sau audit (McLeod, 1998).

Natura evalurii depinde de modelul teoretic


utilizat de consilier

Consilierii psihodinamici i psihoterapeutii consider foarte


important evaluarea n aprecierea trsturilor cheie ale cazului.
Cei behavioriti, prin contrast, privesc evaluarea ca necesar
pentru identificarea unor scopuri realiste ale ntlnirilor de
consiliere.
Consilierii umaniti tind s se eschiveze de la o evaluare
formal, n domenii n care nu doresc s eticheteze clientul sau
s se prezinte pe ei ca experi.
Unii consilieri care opteaz pentru modalitatea umanist pot
dezvolta metode calitative de evaluare, prin care clienii s fie
invitai s participe la exerciii de nvatare / evaluare, integrate n
sesiunea de consiliere. Un exemplu al unei astfel de evaluan
poate fi introducerea liniei vieii, solicitnd astfel percepiile
clientului asupra punctelor semnificative din dezvoltarea sa, a
relaiilor importante cu altii i a valorilor.

Halgin i Caron (1991) sugereaz o serie de ntrebricheie la care s rspund consilierii gndind la relaia
ulterioar cu un viitor client:
Are nevoie acel client de consiliere?
Cunosc respectiva persoan?
Sunt competent s tratez acest client?
Care sunt reaciile mele personale fata de client?
Sunt capabil emoional s tratez acest client?
Clientul se simte confortabil cu mine?
Isi poate permite clientul asistena acordat sub
ngrijirea mea?

Trei elemente-cheie n stabilirea aliantei terapeutice ca


sarcin iniial principal a consilierului :

a) acordul asupra scopurilor consilierii;


b) nelegerea mutual a sarcinilor de ctre
ambele persoane implicate. Ce are de fcut
fiecare participant pe parcursul consilierii
pentru ca aceasta s aib succes;
c) existena unei bune relatii interpersonale
ntre client i consilier.

Negocierea cu succes a expectanelor,


evaluarea corespunztoare i formarea unei
aliane productive conduc ctre principala
faz de lucru a consilierii.

Partea central a consilierii

stadiu n care consilierul i clientul vor lucra


mpreun pentru o nvare productiv, pentru
o schimbare interioar sau comportamental.

Faza de Incheiere

Scopul privete consolidarea a ceea ce s-a


acumulat, generalizarea celor nvatate n
situatii noi i utilizarea experienei pierderii
sau a dezamgirii, n construirea unor strategii
pentru a face fata pe viitor unor astfel de
situaii.

Cele mai dezvoltate strategii

sunt cele referitoare la prevenirea recderii,


regsite cu preponderenta n tradiia cognitivcomportamental i n explorarea temelor
ataamentului, ale pierderii asociate consilierii
dinamice scurte.

cdnd este gata clientul s tncheie


consilierea?

certitudinea, att din partea terapeutului, ct i


a clientului, c scopurile au fost atinse

ce simte clientul la sfritul edinelor de


consiliere sau terapie?

majoritatea clienilor se simt mndri de ceea


ce au realizat, demni, i regsesc un sens al
mplinini, al realizani.

motive pentru a ncheia consilierea

Uneori clienii nu se mai ntorc pentru c sunt deziluzionai de


edine,
Alteori pentru c au obinut ce au dorit sau
pentru raiuni practice cum ar fi: ngrijirea copiilor, a casei,
transportul sau munca.
Alteori consilierul este eel care iniiaz ncheierea din motive
profesionale sau personale - schimbarea domiciliului, boal,
graviditate etc.
Fiecare dintre aceste motive, pentru a ncheia vor avea un
anume impact asupra relaiei de consiliere i asupra clientului.
Un tip special de ncheiere este trimiterea la un alt consilier
sau la o alt agenie.

Tema 3: Modele i paradigme ale


consilierii

consilierea dinamic scurt


tradiia cognitiv-comportamental
Non-directivitatea ca model a interventiei
sociale - consiliere rogersiana (centrata pe
client)

Non-directivitatea ca model a
interventiei sociale

Nondirectivitatea denumita si Terapia Centrata pe Client, are


ca punct de plecare asa numita tendinta de autodezvoltare,
autoactualizare, crestere Innascuta n fiinta umana dupa
opinia lui Rogers.
Terapia non-directiva realizeaza modificarea conduitei
cognitiv-comportamentale a clientului prin Incurajarea
tendintei de autodezvoltare a eului, astfel clientul este el
Insusi agent al schimbarii propriilor conduite si atitudini.
Nondirectivitatea, ca interventie sociala, presupune o serie de
reguli dintre care amintim atitudinea neconditionat
pozitiva", atitudine non-estimativa, empatie, Incredere
deplina n capacitatile clientului, lipsa oricaror sfaturi
necerute, etc

Daca Intrevederea este condusa ferm si orientata cu ajutorul


unor Intrebari precise, avem de-a face cu un interviu dirijat
sau directiv. Daca ntrevederea este libera si se desfasoara n
jurul unei teme, subiectul avnd posibilitatea de a se exprima
mtr-o maniera personals, fara nici o Intrebare codificata,
avem de-a face cu un interviu non-dirijat, non-directiv. n
cazul acestuia din urma se porneste de la principiul ca
persoana intervievata este cea mai apta sa prezinte propriile
gnduri si sentimente. Rolul cercetatorului este de a Incuraja
subiectul, (clientul) n desfasurareapovestirii, de a-i dovedi
ca-1 asculta cu atentie, de a-1 motiva n exprimarea a ceea ce
stie si simte

Interventia astfel realizata, avnd ca tehnica interviul


intentional nondirectiv are ca specific fata de nondirectivitate asa cum este ea tratata n psihologie
faptul ca ea nu-si propune sa rezolve probleme de
natura strict interioara a individului, ci obtinerea
starii de acord sau echilibru dinamic Intre nevoile
clientului si resursele la care acesta are acces, la
nivel individual, de grup sau societal.
Intentionalitatea acestui tip de interviu este orientat
spre obtinerea schimbarii structurale si functionale a
clientului si a retelelor sociale din care acesta face
parte.

etapizarea procesului de consiliere din


perspectiva rogersiana:

1) Identificarea problemelor clientului:


La primul nivel al procesului de ajutorare acesta
consta n a asista clientul n defmirea si clarificarea
problemelor; De la asistent este asteptat sa fie
capabil sa creeze o relatie, n care clientul sa poata
releva propria problema, sa se centreze mai profund
asupra ceea ce vor sa schimbe si sa atinga o noua
perspectiva n lucru cu problemele lor. Nu toti
clientii se vor prezenta voluntar, de aceea clientii
care nu vin de buna voie, vor putea avea o rezistenta
si nu vor crede ca i veti ajuta.

a . Observarea:

Clientii se simt liberi sa vorbeasca despre problemele lor,


cnd consilierul le acorda atentie, manifestnd empatie.
Clientii trebuiesa resimta respectul fata de ei, demonstrat prin
atitudine si comportament:
-preocupare pentru interesele clientului.
-atitudinea de a-i privi ca fiind capabili sa-si exercite
controlul asupra propriului destin,
-suspendarea judecatii critice,
-cultivarea resurselor de schimbare,
-ascultarea activa si ntelegere,
-manifestarea unei calduri sufletesti, suport si schimbare.

b. ajutati-va clientul sa-i ordoneze propriile


idei:

Unii oameni care vin pentru ajutor se simt coplesiti


de un numar de probleme si tncearca sa vorbeasca
despre ele tntr-o singura sedinta.
Pentru a obtine concentrarea clientului faceti o
evaluare asupra problemelor .Constituie o abilitate a
unui bun asistent social a putea spune clientului, care
se prezinta cu o lunga lista de probleme ca nu vom ft
capabili sa lucram cu toate ntr-o singura sedinta.

c. Confruntarea

Procesul este des tnteles gresit, fiind vazut ca o


confruntare agresiva. Confruntarea poate fi facuta
foarte responsabil . Aceasta tehnica apare ca
necesara deoarece fara ea, clientii ramn deseori
ntepeniti n autoaparare, autodefensiva, nu-si
dezvolta atributiile de schimbare si dezvoltare.
Confruntarea cu propria povestire, realizata prin
concentrarea asupra ngrijorarii clientilor, daca este
reusita clientii sunt capabili sa treaca peste
perioadele vulnerable si pot fi influentati sa faca
schimbari majore n viata.

d. Deschiderea

Deschiderea manifestata de asistentul social II


poate ajuta mult n contactul cu clientii, dar o
mpartasire necontrolata a problemelor
consilierului este adeseori distructiva pentru
relatia de ajutor. ti este mgaduit sa vorbesti
despre tine daca aceasta este In beneficiul
clientului, fara ca din aceasta sa transpara
intentia unor sfaturi ne cerute.

2) Ajutorul acordat clientului n a-i


obiectiva propriile scopuri

Multi asistenti sociali gresesc acordnd prea


mult timp etapei de identificare si clarificare a
problemelor. n aceasta etapa scopul
interventiei e sa ajutati clientul sa gaseasca
mai multe solutii pentru problemele sale si nu
sa faca un inventar al tuturor problemelor cu
care se confrunta.

Exemplu de caz [dupa Carchojj):

Brain vine pentru obtinerea unui loc la un colegiu. A picat


mai multi ani la rnd si gndul ca ar putea ft acceptat II
sperie. Munca este nesatisfacatoare met a Inceput sasi
satisfaca viata personala. n timpul consilierii Brain a
descoperit ca a acceptat unele mesaje de la parinti, care spun
ca este ignorant, nu este n stare de nimic. Testele au aratat ca
dispune de abilitati intelectuale normale si clientul accepta
ideea n cele din urma.
Ca asistent, puteti gresi ocupndu-va mai mult de
sentimentele lui Brain fata de parinti si fata de sine, n
detrimental centrarii asupra problemelor. Clientul trebuie sa
constientizeze ce trebuie sa faca si cum trebuie sa-si planifice
pasii pentru reusita.

3)

ncurajarea clientilor sa actioneze


O data relatia asistent client stabilita,
devine necesara decizia asupra cailor
importante prin care scopurile identificate sa
fie Indeplinite. Clientul trebuie asistat n
dezvoltarea si evaluarea strategiilor de
autodeterminare si n a-si crea propria viziune
asupra lumii.

a. identificarea i evaluarea strategiilor de


actiune

Functia consilierii este de a asista clientul n


evaluarea posibilitatii de ndeplinirea scopurilor
(evaluarea posibilitatilor alternative).
Consilierul si clientul dezbat asupra alternativelor de
solutionare si evalueaza mpreuna utilitatea
strategiilor, ce constituie planul de actiune. Clientul
decide/recunoaste abilitatile de care are nevoie
pentru a-si pune scopurile n aplicare. Daca clientii
nu au unele dintre aceste abilitati le pot dobndi n
procesele de consiliere (client-resurse).

b.

stabilirea programului de actiune


Clientul este ncurajat sa vada importanta
faptului de a deveni subiect activ n ncercarea
noului comportament, dect a fi pasiv si a lasa
actiunea la voia ntmplarii. Copilul
interiorizeaza treptat capacitatea de a-si
imaginea si de a ntelege felul n care este
vazut si judecat de ceilalti.

4) Formularea contractului

Contractele sunt folositoare pentru evaluarea


rezultatelor schimbarii. Convorbirea va trebui
canalizata n directia modului de desfasurare a
contractului si ce modificari la contract
trebuie aduse Daca planurile nu dau rezultate
se va reveni mtr-o sedinta ulterioara.

TEME DE LUCRU

Evidentiati greselile care ar putea apare n procesul


consilierii datorita nerespectarii exigentelor
specifice diferitelor etape ale consilierii.
De ce se considera interviul intentional nondirectiv
ca eel mai adecvat procesului de consiliere?
Cum se integreaza consilierea n procesul global al
lucrului de caz ?

Tema 4: Aspecte metodologice privind


consilierea n asistenta sociala

Reguli i condiii ale eficienei procesului de


consiliere
Abilitati necesare consilierului
Climatul procesului de consiliere

Reguli ale eficienei procesului de


consiliere

Confidentialitatea. Confidentialitatea
presupune asigurarea clientului asupra
caracterului privat al procesului de
interventie, nedifuzarea informatiilor despre
client sau obtinute de la client dect cu
acordul acestuia (sau In conditii speciale
impuse de lege). De regula se mentioneaza
caracterul confidential al discutiei Inca de la
Inceputul interviului.

Reguli ale eficienei procesului de


consiliere

Evitarea constructelor preconcepute si a


conduitelor premature. Consilierul nu are misiunea
de a acorda sfaturi, ci In principal de a revaloriza
experienta clientului, de a-1 ajuta sa identifice si sa
exploreze solutiile alternative. Existenta unor
incongruiente Intre sistemul de valori ale clientului
si cele ale consilierului, poate afecta calitatea
relatiei profesionale, daca asistentul social
(consilierul In general), formuleaza aprecieri de
natura valorica la adresa clientului, sau formuleaza
sfaturi necerute.

Reguli ale eficienei procesului de


consiliere

Atitudine neconditionat pozitiv la adresa


clientului.
Presupune eliminarea atitudinilor de judecare a
manifestarilor celuilalt, judecare provenita n mod
special din supralicitarea propriilor noastre puncte
de vedere atitudini. Atitudinea fata de client trebuie
sa fie sincera, aprecierea sincera a clientului ca
persoana, si evitarea tendintei de a emite judecati.
Fundamentals pentru ndeplinirea acestei conditii
este reala si sincera acceptare de sine a
consilierului care va transmite aceasta valoare
clientului sau.

Reguli ale eficienei procesului de


consiliere

Reactia empatica si atitudinea de empatizare a


consilierului fata de client. Reprezinta intentia sincera si
autentica a consilierului de a ntelege clientul n totalitatea si
complexitatea universului sau launtric pe de o parte si a
cmpurilor de interactiune sociala n care este implicat pe de
alta parte. Atitudinea empatica fata de cilenti presupune
evitarea comprehensiunii intelectuale a clientului si
transformarea acesteia n Intelegerea exacta a structurilor
motivational-actionale si social
dinamogene care fundamenteaza conduita cognitivcomportamentala a clientului.Tehnica cea mai utilizata este
cea a reflectarii empatice
a sentimentelor n care consilierul comunica clientului ceea
ce a Inteles din relatarile acestuia.

calitatile necesare unui consilier


eficient

Pregatirea specifica
competenta pentru consiliere
abilitati n relatiile interpersonale

Cerine specifice fa de asistentul social

sa-si clarifice propriile valori, atitudini,


convingeri, i sa nteleaga modul n care
aceastea ar putea sa-i afecteze munca.
Cunoasterea si ntelegerea obiectiva a
comportamentelor umane n general, a relatiei
dintre mediul social si raspunsurile cognitiv
comportamentale ale clientului,
raportarea la ansamblul valorilor sociale si
simultan la nevoile personale ale clientului.

Abilitati necesare consilierului


1. angajarea: implicare sincera;
2. sociabilitate: demonstreaza, transmite dorinta sincera de a
ajuta, de a raspunde nevoilor oricarui tip de client, indiferent
de nivelul de educatie, social, vrsta etc.
3. discretie: confidentialitate;
4. empatia: II Intelege pe celalalt si se imagineaza n situatia lui;
5. echilibrul: se simte confortabil cu propria sa persoana;
6. obiectivitate: nu critica direct sau indirect actiunile celorlalti;

Abilitati necesare consilierului


7. pozitivism: natura optimista, disponibilitatea de a Incuraja,
lauda, aprecia;
8. responsabilitate: asumarea raspunderii pentru desfasurarea
procesului de consiliere;
9. autenticitate: adoptarea unor atitudini nefalsificate, Intelegerea
mesajului verbal si nonverbal;
10. abilitati de comunicare: stie sa asculte Intr-o maniera care
Incurajeaza interlocutorul, stie sa formuleze Intrebarile
potrivite, stie cnd sa taca, nu emite raspunsuri
preconfectionate1 etc.

Climatul procesului de consiliere

Locul n care se desfasoara sedinta de consiliere faciliteaza


comunicarea dintre consilier si client Incepnd cu modul n
care sunt aranjate piesele de mobilier, prezenta unor elemente
care ncalzesc ambianta.
Atitudinea consilierului traduce, nca din primul moment,
dorinta de a ajuta clientii, prin maniera prietenoasa si
respectuoasa de a-i mtmpina si accepta.
Limbajul folosit, att cel verbal prin cuvintele alese,
tonalitatea lor, caldura vocii etc., ct si cel nonverbal prin
atitudine si tinuta, nici prea relaxanta dar nici rigida, zmbet,
gestica adecvata etc. transmite ncurajarea de a vorbi despre
problema lui.

Identificarea problemei

este realizata prin tncurajarea, uneori


explicita, adresata clientilor de a vorbi despre
motivele care i-au determinat sa vina la
serviciul de consiliere;
ascultarea activa, participativa, permite
urmarirea spuselor acestora, a modului n care
se exprima, a cuvintelor alese, a tonului
folosit, ca si a expresiei faciale.

Ascultarea activa

alterneaza cu foarte scurte interventii precum:


parafrazarea (repovestirea celor afirmate de
client asa cum acestea au fost nelese de
consilier), cu scopul triplu de a ne asigura ca
am nteles exact mesajul clientului, a
transmite clientului faptul ca este ascultat cu
interes si nteles, si nu n ultimul rnd de a
oferi clientului tnsusi ocazia de a reflecta
asupra celor afirmate.

Orice semn, minim chiar, de reducerea


acceptantei din partea consilierului, poate fi
interpretat ca dezinteres sau, mai rau,
plictiseala, iar acest lucru poate antrena
aparitia unor sentimente negative sau
accentuarea unora preexistente: neliniste,
nesiguranta, diferite anxietati, renuntare

feedback-ul

Corecta utilizarea a feedback-ului; prin faptul


de a transmite clientului modul n care este
perceput de catre consilier, efectul pe care
comportamentul clientului tl are asupra
consilierului, asupra perceptiilor, si eventual
sentimentelor acestuia. Feed-back-ul nu ar
trebui sa fie niciodata critic, ci evaluativ sau
descriptiv.

Rolul consilierului n cadrul interviului


nondirectiv

este n principal acela de facilitator. Uneori, vorbind


despre problema sa, clientul se poate lovi de
rezistenta unor emotii profunde, ascunse; n aceste
situatii, consilierul este eel care i ajuta sa depaseasca
aceste blocaje, pentru a putea merge mai departe,
pentru a-si asuma diferite decizii. n plus, unele
interventii ale consilierului urmaresc sa corecteze
informatiile gresite, sau sa furnizeze noi informatii,
utile n vederea deciziei. De asemenea, au nevoie sa
fie asigurati ca problemele lor nu sunt exceptii.

imaginarea a ct mai multor solutii pentru


depasirea impasului.

Consilierul evita solutiile prefabricate (care ar


putea raspunde nevoilor clientului dinainte,
sau, mai rau, propriilor sale nevoi) si m nici
un caz, nu va da sfaturi. Un sfat bun creeaza riscul
aparitiei dependentei, iar clientul va avea tendinta de a
solicita consilierul pentru rezolvarea tuturor problemelor sale.
Un sfat care nu este bun poate duce la pierderea ncrederii
clientului.

imaginarea a ct mai multor solutii pentru


depasirea impasului.

Un bun consilier ajuta clientul sa constientizeze propriile


trairi si sentimente oferindu-i suportul pentru a se confrunta
cu ele, pentru a face fata acestor sentimente.
Consilierul ofera fapte si date care ajuta clientul sa Inteleaga
relatiile dintre comportamente si sanatate, rostul acestor
informatii fiind si de a-1 determina sa decida el Insusi.
Solutiile identificate vor fi abordate n termenii avantajelor si
dezavantajelor, iar informatiile furnizate n aceasta faza
urmaresc corectarea erorilor, transmiterea unor elemente noi,
care completeaza ceea ce clientul stie deja.

Cerine fa de limbaj

Limbajul consilierului este adaptat nivelului cultural


si ntelegerii clientului, evitnd extremele (pentru ca
eruditia ori siguranta de sine pot fi demonstrate pe
cai care nu ironizeaza, pun la punct, critica etc. sau
minimalizeaza diferite aspecte, expediindu-le n
derizoriu, prin glume, bataie de joe etc.). Consilierul
va evita ambiguitatile, explicable stufoase, att din
partea sa ct si din partea clientului, dar mai ales, va
raspunde( prin Intregul demers) doar problemei
pentru care a fost solicitat.

n timpul sedintei consilierul poate identifica


si alte posibile probleme, legate direct sau
fara nici o legatura cu motivul pentru care
este solicitat.

TEMA DE LUCRU

Construiti un model de consiliere (imaginati


un dialog Intre consilier si client) n care sa
evidentiati utilizarea empatiei si a acceptarii
neconditionate a clientului. Analizati climatul
proceslui de consiliere pentru modelul ales.

Tema 5: Munca de caz social (lucrul de caz)


ca proces al rezolvarii problemelor

O perspectiva analitica asupra lucrului de caz etapizare


Contactul initial cu clientul i implicarea n procesul de
schimbare
Evaluarea primara: intocmirea referatului initial. Evaluarea
nevoilor clientului. Paradigma nevoi-resurse. ntocmirea listei
necesitatilor clientilor
Identificarea obiectivelor schimbarii i negocierea
contractului:
Interventia efectiva i monitorizarea procesului de
schimbare:
Evaluarea procesului de schimbare.

Definiii:

Lucrul de caz reprezinta procesul utilizat de agentiile


sociale n ajutorarea indivizilor aflati temporar sau
permanent in dificultate (person in need) sa-si amelioreze
functionarea sociala
Lucrul de caz este un proces care vizeaza eminamente
schimbarea. Procesul de schimbare se aplica att persoanei
clientului ct si mediului sau social cu care interactioneaza si
se influenteaza reciproc.
Lucrul de caz. presupune din partea asistentului social sa-si
aduca clientul n capacitatea de a-si rezolva singur
problemele sau a se adapta la ele.

Fundamentul operational al lucrului de caz

l constituie procesul rezolvarii


problemelor. Acest proces l putem vedea n
congruenta cu rezolvarea problemelor eului
uman.
Situatia problema cu care clientul se
confrunta este rezultatul interactiunii dintre
individ si mediul sau social de aceea n
structurarea interventiei le privim unitar ca pe
un sistem social

Tinta actiunii asistentiale

o constituie persoana care solicita ajutorul unui


profesionist sau n cazuri de exceptie este obligata
prin efectul legii sa se adreseze unui specialist.
Clientul actioneaza ca o entitate fizica i
psihosociala ducnd cu sine anxietatea propriei
neadaptari. Scopul comportamentului utnan si
sensul acestuia este de a obtine satisfactie a nlatura
si diminua jrustrarile si a-si mentine echilibrul
dinamic

Mecanismele comportamentului
neadaptativ

Comportamentul uman poate sa fie sau nu eficient n


promovarea propriilor interese depinznd de
functionarea structurilor de personalitate.
n mentinerea homeostaziei si a homeodinamiei
personalitatii eul opereaza reorganizari cunoscute n
psihanaliza ca defense.
Daca sistemele de protectie ale eului sunt temporar
disfunctionale sau gresit dimensionate n fata unei
situatii problema mentinerea echilibrului dinamic al
personalitatii esueaza.

Comportamentul adaptativ

Adaptarea presupune corectia adusa sistemului motivational


al persoanei n corelatie cu capacitatea persoanei de a
reali^a un compromis tolerabil ntre ceea ce doreste si ceea
ce este realmente posibil
ntr-o prima faza adaptarea operational se face n sensul
patrunderii semnificatiei problemei, ceea ce la nivelul
comportamentului observabil se va traduce print-o stare de
soc sau chiar criza.
Resursele adaptative ale clientului sunt manifestate prin
luarea unor decizii la nivelul eului si experimentarea
acestora n spatiul social. Aceste decizii trebuiesc orientate
de catre asistentul social spre realizarea scopurilor sociale si
individuale ale clientului.

factorii care blocheaza capacitatea clientului de


rezolvare normala a propriilor probleme

Lipsa evident a resurselor necesare imediate sau pe


termen lung pentru rezolvarea problemei.
Nu este corect sa consideram ca a pune la dispozitia
clientului resursele necesare este suficient pentru a-1
ajuta sa-si rezolve problema. Asistentul social
trebuie totodata sa-si abiliteze clientul n a-si rezolva
problemele legate de adaptarea la resursele existente
si la realitatea mediului sau social. Actionndu-se
altfel rezultatele obtinute sunt doar temporare
transformndu-ne clientul ntr-o persoana
dependents de resursele agentiei.

factorii care blocheaza capacitatea clientului de


rezolvare normala a propriilor probleme

lipsa de abilitati ale clientului n ntelegerea naturii reale a


problemei sau a semnificatiei faptelor sociale care apar n
mediul sau, lipsa de cunostinte elementare necesare pentru a
face fata problemei, adeseori nsotita de idei preconcepute,
rigiditatea gndirii, face ca individul sa nu poata face un
compromis acceptabil cu realitatea.
Rolul asistentului social ntr-o asemenea situatie este acela de
a da clientului informatiile necesare, sa interpreter pentru
client semnificatia diverselor interactiuni simbolice la care
acesta ia parte. Este necesar de asemenea sa-i clarifice
clientului si sa-i limpezeasca starea emotional!

factorii care blocheaza capacitatea clientului de


rezolvare normala a propriilor probleme

Lipsa energiei psihice si emotionale precum si a


resurselor de putere interioara.
Interventia se face In sensul focalizarii fortelor
clientului si cresterii puterii sale psihice de rezistenta
la efort si stres, de actiune sociala, n vederea luarii
de decizii, construirii unui plan de actiune si actiunii
conform planului. Este posibil ca lipsa de energie sa
se datoreze unor suferinte fizice (boli). Clientul are
n acest caz nevoie de asistenta medicala pe lnga
cea sociala.

factorii care blocheaza capacitatea clientului de


rezolvare normala a propriilor probleme

Suprasolicitarea psihica sau emotionala poate bloca


capacitatea persoanei de a rezolva corect problemele cu care
se conjrunta. n special sentimentele si emotiile prea
puternice de teama, insecuritate fizica sau emotionala,
conflictul dintre sentimente contradictorii pot afecta major
anumite structuri ale eului.
Scopul interventiei ntr-o asemenea situatie este reflectarea
exacta a starii emotionale a clientului print-un adecvat
raspuns empatic si abilitarea (engl empowermet) clientului de
a-si lua raspunderea propriului destin, a propriilor trairi si de
a lua decizii adecvate.

factorii care blocheaza capacitatea clientului de


rezolvare normala a propriilor probleme

Ranile sufletesti adnci altereaza n timp capacitatea


persoanei de a-si lua viata n propriile mini genernd forme
dedependent psihica. Sentimentele de frustrare care fnsotesc
situa tia problema nu sunt acute si manifeste, ele avnd o
forma latenta, subconstienta, ceea ce le face greu de depistat si
deci de operat schimbarea personalitatii. Clientul li Intelege
partial si deseori eronat problema cu care se confrunta dar
ignora existenta unei solutii.
Ajutorul va consta n reevaluarea Impreuna cu clientul a
semnificatiilor actiunilor sale individuale si sociale, a mediului
sau social, a valorilor sale fundamental aspiratiilor si
comportamentului sau. Vom consilia clientul n scopul de a
experimenta moduri de viata sau actiune diferite de cele
experimentate pna n prezent .

factorii care blocheaza capacitatea clientului de


rezolvare normala a propriilor probleme

Existenta unor habitusuri si tipare comportamentale


prea puternic Inradacinate n subconstientul
persoanei sau o socializare Intr-un grup de
apartenenta deviant, dependenta de substante toxice,
de alcool, de o anumita persoana sau chiar de
serviciile asistentiale.
Interventia va viza aplicarea numai cu acordul
prealabil al clientului a tehnicilor de schimbare a
atitudinilor si comportamentului.

factorii care blocheaza capacitatea clientului de


rezolvare normala a propriilor probleme

Lipsa obisnuintei de a-si planifica actiunile


acordndu-se nevoilor si scopurilor individuale, dar
si resurselor existente, de a actiona sistematic si
eficient.
Interventia va consta in propunerea de exercitii
viznd rezolvarea pas cu pas a problemelor,
stabilirea de scopuri finale si de etapa, Impartirea
actiunii n etape, prospectarea resurselor pentru etapa
urmatoare, stabilirea unei strategii generale si pe
etape etc.

Relaia dintre consiliere i lucrul de caz

Procesul lucrului de caz, pe Intreaga sa durata este


inseparabil de procesul consilierii, termeni folositi
eel mai adesea ca sinonimi. Se poate totusi n mod
exceptional vorbi de consiliere ca tehnica a
lucrului de caz atunci cnd o particularizam printruna din formele sale; nondirectivitate, terapie
centrata pe client, terapie centrata pe sarcina,
consiliere premaritala, consiliere n caz de divort,
analiza tranzactionala, programare neuro-lingvistica,
etc.

TEME DE STUDIU:

Prezentati perspectivele teoretice asupra


lucrului de caz pe care le cunoasteti.

Bibliografie

Cojocaru Stefan, Supervizarea n asistenta sociala, n


Revista de Cercetare si Interventie sociala, volumul 4/2004,
Iasi, Lumen
Dorofte Tatiana- Orientari si tendinte n psihoterapia
contemporana, 1990, Bucuresti, Editura Stiintifica.
Sandu Antonio- Asistenta si interventie sociala, Iasi, Lumen,
2002
Neamtu Gorge (coordonator) Tratat de asistenta sociala,
Iasi, Polirom, 2003
Sandu Antonio, Utilizarea tehnicilor NLP n interviul
intentional nondirectiv, n Revista de Cercetare si
Interventie sociala, volumul 3/2003, Iasi, Lumen

O perspective analitica asupra


lucrului de caz -etapizare

O etapizare a modelului social casework


(lucrul de caz) din perspectiva consilierii
centrate pe problema prezinta urmatoarele
faze distincte ale procesului de consiliere:

I. Contactul initial cu clientul i implicarea

Stabilirea relatiei client asistent social si a


mcrederii reciproce, utile procesului de ajutor.

II Evaluarea primara intocmirea referatului


initial

evaluarea primara se finalizeaza cu un studiu


de caz care se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor
tehnici:
referat de vizita la domiciliul clientului
ancheta sociala
istoricul social
identificarea punctelor tari si slabe ale clientului
realizarea listei de probleme si a paradigmei nevoiresurse.

III. Identificarea obiectivelor schimbarii


i negocierea contractului:

stabilirea obiectivelor interventiei


explorarea solutiilor alternative
alegerea strategiilor
acordul clientului si redactarea contractului.

IV. Interventia efectiva i monitorizarea


procesului de schimbare:

sustinerea clientului n mentinerea


contractului
monitorizarea clientului,
renegocierea succesiva a contractului.

V. Evaluarea procesului de schimbare

I. Contactul initial cu clientul i implicarea n procesul de


schimbare
Presupune stabilirea relatiilor dintre asistent social si client, a ncrederii si
dorintei de schimbare. n aceasta etapa trebuie sa creem clientului
motivatia schimbarii, precum si certitudinea eficientei interventiei.
Clientul trebuie sa se implice n procesul rezolvarii problemelor sale si
pentru aceasta el trebuie sa fie motivat sa o faca. Este necesara o empatie
de nivel ridicat, cunoastere a tehnicilor asistentiale si abilitati n luarea
deciziilor. n aceasta etapa se decide daca cazul este sau nu de competenta
noastra ca profesionist si ca angajat la o anume agentie.

V. Evaluarea procesului de schimbare

II. Evaluarea primara. Evaluarea nevoilor clientului


Evaluarea nevoilor clientului este parte integrants a procesului de
schimbare, care se realizeaza in vederea identificarii obiectivelor
interventiei.
Evaluarea nevoilor clientului se prezinta sub forma unei liste de probleme
identificate de asistentul social n cadrul studiului de caz. Tehnicile
Militate in evaluarea nevoilor clientului sunt: interviu informational
(utilizat atunci cnd problemele clientului permit o abordare ampla si o
desfasurare conforma cu etapele procesului de schimbare), interviul de
diagnostic (utilizat in evaluarea nevoilor clientului aflat n situatie de
criza), ancheta sociala, referatul de vizita, istoricul social.
Procesul de evaluare a nevoilor clientului constituie ceea ce n limbaj de
specialitate mai poarta denumirea de studiu de caz. n prezentarea
tiintifica a studiului de caz la evaluarea situatiei clientului se
adauga planul de interventie realizat de asistentul social.

Informatiile culese vor fi utilizate n scopul


construirii modelului de actiune. Culegerea
informatiilor se realizeaza cu sprijinul clientului,
interesndu-ne mereu de opiniile sale fata de cele
aflate de noi. De cele mai multe ori vom lucra efectiv
cu realitati subiective perceptii, reprezentari ale
clientului, conceptii subiective idealuri si atitudinile
derivate din toate acestea. Trebuie retinut ca este
dreptul clientului sa stabileasca ierarhia valorilor si
sa adere la una sau alta din modelele culturale,
ideologiile, conceptiile de viata etc, pe care o crede
cea mai proprie.

Paradigma nevoi-resurse

Simultan cu evaluarea nevoilor, asistentul social realizeaza


evaluarea resurselor clientului. Prin corelarea celor doua va
construi un proiect de interventie individualizat (terapia
centrata pe client). La baza evaluarii nevoilor si a resurselor
clientului sta tehnica studiului de caz3, si referatele de
evaluare a clientului, anchetele sociale etc.
Evaluarea nevoilor clientului pleaca de la sistemul client si
cmpul interactiunilor sale disfunctionale. Nevoile sunt
evaluate n functie de standarde sociale acceptate, dar si de
referentialul propriu al clientului. Evaluarea resurselor are la
baza att analiza sistemului client ct si a mediului acestuia,
evidentiind resursele pe care clientul sau mediul le pot
mobiliza n vederea rezolvarii problemelor.

Paradigma nevoi-resurse

Identificarea resurselor, si adaptarea acestora la


nevoile clientului, se realizeaza de preferinta de
catre clientul nsusi, rolul asistentului social fiind
acela de facilitator al schimbarii.
1.Evaluarea nevoilor clientului: aprecierea
sistematica, facuta de asistentul social, a
clientilor, a problemelor lor, resurselor, solutiilor
potentiale si a obstacolelor n solutionarea
problemelor. Este necesara, att n cunoasterea
nevoilor, ct si n stabilirea prioritatilor.

Culegerea informaiei: Sursele de Informare

a)dintr-un formular pe care-1 va completa clientul despre el


nsusi
b)folosirea relatarilor verbale (povestirea vietii, puncte de
vedere, gnduri, evenimente personale)
c)observarea directa
d)observarea directa a interactiunilor dintre membrii unui
cuplu, familie si a grupurilor.
e)informari colaterale de la rude, prieteni, profesori, angajati,
sefi, alti profesionisti
f)teste psihologice administrate clientului
g)experienta noastra,personala a interactiunilor directe cu
clientul.

Dupa culegerea informatiilor, acestea pot fi


structurate dupa urmatoarele ntrebari:

Ce persoane si sisteme sunt implicate n situatia clasica.


Cum sau n ce fel sunt implicate persoanele n aceste sisteme.
Care sunt nevoile/dorintele nesatisfacute implicate n
aceasta problema.
Ce stadiu al tranzitiei vietii este relevant pentru problema
pusa.
Ce nteles atribuie clientul problemei.
Care sunt reactiile emotionale ale clientului.
Cum a ncercat clientul sa-si rezolve problema.
Care sunt deprinderile si punctele tari ale clientului.
Ce resurse externe sunt necesare.

ntocmirea listei necesitatilor clientilor

Lista reprezinta un instrument utilizat n planificarea


cazurilor si mai ales n lucrul cu clientii dependenti de
serviciile sociale. Necesitatile formulate exprima nevoi
umane fundamentale asa cum au fost evidentiate de A.
Maslow prin formularea piramidei trebuintelor:
fizice supravietuire
afective securitate fizica si emotionala
respect social apartenenta si dragoste
stima de sine
autorealizare autoactualizare.

TEME DE LUCRU PROPUSE

Realizati lista de necesitati posibile ale unui


client pentru un caz pe care vi 1 construiti n
prealabil.

EXIGENTE ALE PROCESULUI DE COSILIERE DIN


PERSPECTIVA ASISTENTULUI SOCIAL

Consilierea se realizeaza ca
un proces gradat de
parcurgere a unei serii de
etape si pasi n vederea
amplificarii potentialului de
autodeterminare a clientului

Etapele procesului de consiliere din perspectiva


asistentului social dupa autorul american Charles Zastrow:

a. Constituirea relatiei,
b. Explorarea problemei,
c. Explorarea solutiilor alternative.
Fiecarei dintre aceste etape i corespund anumite cerinte pe
care consilierul trebuie sa le respecte pentru reusita actiunii.

Etapa constituirii relatiei :

sa ntretina o atmosfera nondirectiva, unde clientul sa se simta n


siguranta, si sa se simta n stare sa-si comunice problemele.
sa obtina ncrederea clientului ca este o persoana capabila de a-1
ntelege si ajuta si ca este dispus sa o faca
sa analizeze n mod obiectiv cele relatate de client, avnd mereu
reactii empatice fata de cele relatate, fara a se lasa antrenat n
izbucniri emotionale. Empatia este capacitatea de a ntelege si reflecta
ceea ce clientul spune si simte pastrndu-ti integral
capacitatea de a lua decizii neafectate de trairile emotionale. Simpatia
apare tot ca o Impartasire a sentimentelor clientului dar fnsotita de
oferirea milei. Empatia este orientata spre rezolvarea problemelor n
timp ce simpatia are tendinta de a le prelungi. Asistentul social trebuie
sa se plaseze mereu n locul clientului, sa-i nteleaga valorile si
presiunile la care este supus.

sa abordeze o atitudine nemorali^atoare ntruct asistentul social este


chemat sa sprijine clientul nu sa-1 judece.
sapriveasca clientul ca pe un ^/Intruct nainte de orice nevoie pe care o
prezinta clientul nostru el este om. Tratndu-ne clientul cu superioritate
el nu va fi motivat sa ne vorbeasca despre problemele sale. Toate spusele
asistentului, reactiile acestuia, tonul vocii, trebuie sa transmits clientului
mesajul ca nivelul ntelegerii empatice a consilierului este ridicat. Este
necesara starea de calm, relaxare, ncredere n fortele proprii si n cele
ale clientului.
sa utilizeze un vocabular adecvat puterii de ntelegere a clientului .
sa pastreze confidentialitatea celor discutate cu clientul n limitele n
care cele dezvaluite de acesta nu semnaleaza un pericol social grav si
iminent, sau un pericol iminent la adresa clientului.
este periculos sa se reali^e^e consilierea cu persoane aprvpiate, prieteni
sau rude ntruct implicarea emotionala este mai intensa si este mult mai
dificil de mentinut obiectivitatea necesara rezolvarii problemei.

II. n etapa explorarii problemei n profunzime


consilierul trebuie

Indiferent daca ni se pare ca am sesizat deja fondul


problemei sau nu, etapa de explorare n profunzime a
problemei trebuie reali^ata efectiv din trei motive
principale:
ar putea sa existe probleme mai grave conexe cu
problema n lucru care nu au fost deja sesizate
fondul problemei sa nu-i fie Inca clar clientului
trebuie cercetate n profunzime reactiile clientului
fata de problema nevoile si asteptarile sale reale.
explorarea problemei ca i ntreg lucrul de care se
face mpreuna cu clientul i pentru client.

n aceasta a doua faza trebuie explorata problema in


Intreaga sa extindere de cat timp dureaza ?, ce cauze
presupuse are ?, ce alte cauze ar putea sta la baza
ei ?, ce simte clientul despre problema ?, care este
starea sa fizica si emotionala ?, ce a Intreprins deja
pentru a face fata problemei si cu ce rezultate ?
Raspunsurile la aceste Intrebari vor directiona
desfasurarea ulterioara a consilierii. chiar daca aria
problemei a fost conturata pot ramne detalii
neluate In consideratie ce ulterior se pot dovedi
semnificative.

Cel mai important instrument de lucru al asistentului


social n lucrul de caz II constituie propriile sale
sentimente si perceptii. Este imperios necesar pentru
un asistent social sa aiba Incredere n propriile
resurse si propria capacitate de a rezolva cazul. Nu
trebuie Insa pierdut din vedere principiul prudentei
profesionale care cere sa se aiba n vedere mereu
verificarea informatiilor primite si justetea deciziilor
luate.

Cnd constatam ca s-a ajuns la o zona


importanta a problemei sau clientul este pe
cale sa ne relateze o problema majora cu care
se confrunta , comunicarea ulterioara va fi
Incurajata prin atitudini care:
arata n mod nonverbal interesul pentru
problema prezentata,
manifests o dinamica corespunzatoare a
interviului n care si pauzele Isi au locul lor,

realizeaza rezumarea a ceea ce clientul


tocmai a relatat cu scopul de a verifica
Intelegerea exacta a celor relatate de client
iar pe de o alta parte oferirea posibilitatii
clientului Insusi de a Intelege mai bine ceea
ce tocmai a afirmat,
reflecta sentimentele clientului prin fraze de
genul pareti agitat, pareti deprimat,etc

Incurajeaza continuarea interviului si aprofundarea


celor relatate prin fraze de genul "Imi puteti
spune mai multe despre aceasta? sau De ce
crezi ca simti acest lucru?. ntrebarile trebuiesc puse
n asa fel nct sa nu puna clientul Intr-o situatie
jenanta sau stresanta . Cnd se evidentiaza o limitare
a clientului este util sa se puncteze ulterior o calitate
a acestuia pentru a nu-i diminua respectul de sine.
Sinceritatea n relatia cu clientul este o conditie a
reusitei interventiei. Clientul are dreptul sa stie tot ce
se face cu el si pentru el.

III. Explorarea solutiilor alternative

Rolul asistentului social n aceasta etapa este acela de a


indica posibilele alternative si a explora Impreuna cu clientul
modalitatile concrete de aplicare a eventualelor solutii si
consecintele aplicarii fiecareia.
Clientul trebuie sa faca fata multor sarcini , dintre care unele
pot creea un disconfort temporar. El trebuie sa-si asume
responsabilitatea de a face fata acestor sarcini. Sarcinile
trebuiesc stabilite n conformitate cu posibilitatile de
crestere ale clientului, pregatindu-1 pentru sarcini din ce n
ce mai dificile. Temporar consilierul poate prelua unele
sarcini care depasesc puterea clientului de a le face fata, dar
n acelasi timp sunt urgente pentru acesta.

Clientul are dreptul la autodeterminare, alegerea solutiei la


problema sa i apartine, mpreuna cu alegerea ordinii
desfasurarii interventiei. Alegerea solutiei de catre asistent n
locul clientului poate avea urmatoarele consecinte:
solutia se dovedeste nesatisfacatoare pentru client si acesta Isi
pierde Increderea n asistent
solutia se dovedeste satisfacatoare pentru client si acesta
devine dependent de consilier pierzndu-si autonomia
personals. Majoritatea solutiilor se vor dovedi partial
dezirabile, partial indezirabile, iar efectele negative se vor
cumula.

Dreptul clientului la autodeterminare poate fi


ncalcat numai atunci cnd acesta alege un
curs al evenimentelor cu un nalt grad de
periculozitate sociala sau individuals. Aceeasi
situatie permite si ncalcarea dreptului
clientului la confidentialitate, mstiintarea
clientului de aceasta mcalcare fiind
obligatorie.

TEMA DE LUCRU

Imaginati un caz de consiliere si prezentati


dialogul posibil tntre consilier si client n
cadrul etapei constituirii relatiei.

ETAPELE CONSILIERII- DIN


PERSPECTIVA CLIENTULUI

Pentru a se obtine succesul n


consiliere clientul trebuie sa treaca
printr-o serie de etape n strnsa
legatura cu etapele interviului asa
cum apar ele pentru asistentul
social. La fiecare etapa clientului
vor trebui sa-i apara o serie de idei
si credinte:

Congtientizarea existentei problemei i nceputul


congtientizarii dimensiunilor problemei.

n acest stadiu clientul trebuie sa admita existenta


unei probleme. Fara aceasta constientizare a
existentei unei probleme clientului i va lipsi
motivatia de a actiona n sensul schimbarii. ntr-o
alta ordine de idei neacceptarea de catre client a
problemei ridica problema etica a posibilitatii
continuarii interventiei, stiuta fiind necesitatea
respectarii dreptului la autodeterminare a clientului.
Tot ceea ce ne este permis sa realizam pentru client
fntr-o astfel de situatie este sa adunam si sa-i
prezentam dovezi ca problema realmente exista.

Crearea relatiei asistent-client

Clientul accepta relatia de ajutor si ncepe sa


aiba ncredere n consilier. Aceasta faza este a
doua doar din perspective epistemica. Crearea
relatiei ncepe din prima faza a consilierii si
dureaza pe ntreg intervalul desfasurarii
acesteia. Exista totusi o perioada n timpul
primelor interviuri n care trebuie sa se acorde
mai mult timp aprofundarii relatiei dintre
consilier si eel consiliat.

Motivatia

Clientul ntelege si accepta posibilitatea schimbarii.


Clientul trebuie sa vrea sa-si mbunatateasca situatia
si sa aiba suficienta motivare interioara de a rezista
eventualelor stari de disconfort ce pot apare pe
parcursul procesului de schimbare. Clientul trebuie
acceptat asa cum este el, fara a-1 judeca din
perspectiva etica sauoricare alta si fara nici o
conditionare.

Explorarea strategiilor pentru rezolvare

Se schiteaza planuri posibile pentru


operationalizarea schimbarii. Caracteristicile si
implicatiile fiecarei alternative posibile trebuiesc
analizate temeinic si de asemenea trebuie sa ne
asiguram ca au fost Intelese de client. La acest nivel
al consilierii asistentul social se afla n pericolul de
a-si manipula clientul prezentndu-i n extenso
solutia considerata de consilier drept cea mai
adecvata n detrimentul celorlalte variante posibile.
Alegerea trebuie sa-i apartina Intru-totul clientului si
sa fie n cunostinta de cauza.

Alegerea strategiei

Clientul alege dintre solutiile Intrevazute ca


posibile pe cea pe care o considera
acceptabila, o aprofundeaza ca semnificatie si
se decide sa o aplice.
Implementarea - n urma aplicarii concrete a
solutiei alese tncep sa apara primele rezultate.
n aceasta etapa se propun contractele.
Clientului i se cere sa realizeze un set de
sarcini n vederea schimbarii.

Evaluarea

Clientul accepta pe deplin strategia propusa si


obtine din ce n ce mai multe rezultate
pozitive. Evaluarea vizeaza identificarea
progreselor pe care clientul le realizeaza n
rezolvarea propriilor sale probleme, gradul
sau de autodeterminare.

n asistenta sociala contemporana consilierea


se face din perspectiva mai multor abordari
teoretico-metodologice printre care:
psihanaliza; terapia adleriana; terapia centrata
pe client; terapia rationala; analiza
tranzactionala; interventia centrata pe sarcina;
terapiile nondirective; socioterapiile; terapiile
de grup; programarea neurolingvistica.

TEMA DE LUCRU

Prezentati modele de aplicabilitate a


modelelor Analizei Tranzactionale si a
Programarii Neuro-Lingvistice n tehnicile de
consiliere.