Teoria Centrată pe Client

(C. Rogers, 1959)

-Nondirectivitatea sau centrarea pe persoană

-
-- pe aspectele pozitive ale personalităţii; omul este bun de la
natură, dispune de un potenţial psihic latent ce trebuie activat

- nondirectivitatea nu înseamnă pasivitate sau lipsa direcţiilor

ci o anumită viziune despre om şi relaţiile umane

- atitudine empatica, de acceptare necondiţionată a clientului

pentru a înţelege lumea subiectivă a acestuia

- rolul nondirectiv al asistentului social nu înseamnă

inactivitate ci absenţa de activitate intervenţională
Credinta in capacitatea persoanei de a-şi
rezolva singura problemele: fiinţa umană dispune
de capacitatea latentă sau manifestă de a-şi rezolva
propriile probleme în mod eficient.

Individul dispune de resurse interioare necesare

restabilirii echilibrului psiho-social.
 
Tendinţa la actualizare a individului: cuprinde
latura fizică (organică) cât şi latura psihologică
(sufletească).

Avem în vedere pe de o parte, maturizarea şi

funcţionarea organică, fiziologică iar pe de altă parte
tendinţa de actualizare la nivel comportamental.

3
Eul: ansamblul percepţiilor referitoare la sine însuşi
(caracteristici, atribute, calităţi, defecte).

- se formează pe baza experienţelor şi are rolul de a

direcţiona individul în viaţă

- este necesară prezenţa unui un eu realist, a unei

concordanţe între percepţie şi realitate
 
Libertatea experienţială: individul se simte liber să
experimenteze independent de normele sociale şi
morale care guvernează mediul exterior

- inhibarea sentimentelor/emoţiilor stagnează

dezvoltarea individuală şi socială

- daca individul se conformează normelor sociale în

pofida a ceea ce simte, va deveni confuz, dezorientat,
dezamăgit, nevrotic

5
 Calităţi necesare unui asistent social

- capacitate empatică,

- autenticitate (acord intern, cunoaştere de sine),

- concepţie pozitivă despre natura umană,

- înţelegere de sine,

- maturitate emoţională.
  
Tehnici de intervenţie

Clarificarea sentimentelor clientului: se realizează prin

reflecţie şi meditaţie
 

Reformularea afirmaţiilor clientului: se folosesc alte

cuvinte decât cele folosite de către client pentru a
revărsa mai multă lumină asupra problemelor cu care
acesta se confruntă, pentru a elimina confuziile.
 
Acceptarea necondiţionată: comunicare empatică,
autentică, acceptare pozitivă verbală şi nonverbală
(mimică şi pantomimică de tip comprehensiv).
 
Ascultarea activă: se încurajează verbal (prin postură,
privire, mimică, mişcări ale capului) ceea ce spune
clientul.
 
Reformularea sinteză: reformularea în cuvinte cheie a
ceea ce spune clientul.